Într-o noapte, la Paris, am avut un vis ciudat. Eram la Bucureşti, imobilizat în mulţimea compactă care, de-a lungul trotuarului uneia dintre arterele principale ale oraşului, părea că aşteaptă ceva ce eu nu presimţeam, în liniştea şi nemişcarea unei reculegeri generale. Dintr-o dată, îl văd pe unchiul Ionel între doi jandarmi, cu mîinile legate în lanţuri grele. Era într-adevăr el, cu barba albă, înalt, cu mantoul de zibelină, cu căciula de blană, şi totuşi era cald ca vara, iar soarele strălucea. Mergea uşor adus de spate, cu o expresie de infinită tristeţe şi durere pe chip. Văzîndu-l cum trece astfel, bărbaţii îşi descopereau capul, iar femeile îngenunchiau. Cît despre mine, dînd din coate pentru a-mi face loc prin mulţime, mă năpusteam spre el ca să-1 eliberez. M-am trezit tresărind şi i-am spus Yvonnei, după ce i-am povestit visul:
- Sper să nu i se fi întâmplat ceva unchiului Ionel. La orele 10 m-am dus, ca de obicei, la Legaţia noastră de pe Strada Bremontier. Acolo am găsit o depeşă anunţînd moartea unchiului meu.
Am urcat la Diamandi, ambasadorul României în Franţa. Colaborator apropiat al lui Ionel Brătianu, Diamandi avea pentru el o profundă afecţiune şi o mare admiraţie. L-am găsit tulburat, eu însumi plîngeam. M-a îmbrăţişat şi mi-a zis:
- Unchiul dumitale a murit. Fie ca Dumnezeu să vegheze acum asupra ţării noastre!
NICOLAE I. PILLAT
(Fratele poetului Ion Pillat, ambii nepoţi de soră ai fostului prim-ministru)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu