"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




vineri, 2 martie 2012

Ieri, la Tribunalul Municipiului Bucureşti LIDERUL PRM A MĂTURAT PE JOS CU ESCROCUL CEZAR MARIN!


Urîte vremuri mai trăim, din moment ce un important lider de partid, membru al Parlamentului European, a ajuns să-şi piardă timpul prin tribunale, într-un proces penibil, declanşat de un fost şofer de-al său. Ieri, la Tribunalul Municipiului Bucureşti, preşedintele PRM a măturat pe jos cu escrocul şi proxenetul Cezar Marin, care n-a avut curaj să scoată o vorbă, bîlbîindu-se jenant la întrebările clare şi la obiect ale judecătoarei. Problema nu este legată de ceea ce scoate pe gură acest infractor, ci aceasta constă în faptul că domnul Corneliu Vadim Tudor n-are nici un fel de legătură cu plata acestui bişniţar. Domnia-sa are un mandatar, sau un terţ plătitor (aşa cum au toţi europarlamentarii) care se ocupă de toate aceste chestiuni. Ca să nu mai vorbim de faptul că locul acestui Cezar Marin nu este în libertate, darmite să mai intenteze şi un proces unuia dintre cei mai puternici şi mai cinstiţi oameni ai României. Păcat, însă, cum spuneam, de această pierdere de timp...

Ziarul TRICOLORUL, nr 2406 / 03.02.2012

joi, 1 martie 2012

„SCHIMBAREA POLITICĂ, SOLICITATĂ DE PROTESTATARI, O POATE FACE ŞI PRM, PENTRU CĂ N-AM FOST NICIODATĂ LA GUVERNARE” - Interviu cu dl. Vasile Popa, preşedintele PRM Olt


- Dle preşedinte, mai sînt două luni, aproape, pînă va începe campania electorală pentru alegerile locale. În acest context, cum stă organizaţia dvs., cum întîmpinaţi bătălia politică din luna mai?
- Eu zic că sîntem pregătiţi, avem, deja, 77 de organizaţii, în tot atîtea localităţi, plus Municipiul Slatina. Ca număr de membri, sîntem undeva pe la 2.700, cifre reale, cu adeziuni cu tot. Avem în toate aceste localităţi liste complete cu candidaţii noştri la Primării şi Consiliile Locale. Şi n-am terminat, umblăm în fiecare zi, în teritoriu, pentru a înfiinţa noi organizaţii. Eu sper ca în cele două luni, pînă în luna mai, cînd începe campania, să avem organizaţii în toate localităţile judeţului, cu candidaţi pregătiţi.
- Dar dvs, ce intenţii aveţi, la ce candidaţi?
- La Consiliul Judeţean Olt, pentru funcţia de preşedinte, dar voi fi şi pe lista de consilieri judeţeni.
- În caz că nu veţi reuşi la CJ Olt şi dacă PRM va trece pragul electoral, vă gîndiţi să candidaţi şi pentru Parlamentul României?
- În funcţie de ce rezultate vom obţine la alegerile electorale, este posibil să candidez pentru Parlament. Deocamdată, este prematur să discut despre acest subiect. Toate la timpul lor.
- Oltul a avut, mereu, un bazin electoral favorabil PRM-ului, acest lucru avantajîndu-vă, uşurîndu-vă, cît de cît, munca. Totuşi, pe undeva, cîndva, ceva s-a rupt, n-a mai mers, ţinînd PRM sub capacitate, la nivel de avarie. Ce credeţi că s-a întîmplat?
- Într-adevăr, Oltul a avut şi are un bazin electoral fidel PRM-ului. În 2000, de exemplu, PRM a avut, la Olt, 28%, iar în 2004 - 23%. În 2008, însă, din cauza degringoladei din rîndul partidului, n-am mai reuşit să atingem performanţele din trecut. Eu de-abia acum am descoperit că, în 2008, PRM Olt a avut depuse liste cu candidaţi doar în 55 de localităţi, din motive care-mi scapă, pentru că alţii au condus organizaţia, atunci. Dar chiar şi în aceste condiţii, PRM Olt a reuşit să obţină mai mulţi consilieri locali în 30 de localităţi, ceea ce spune multe despre potenţialul organizaţiei, neexploatat la capacitatea reală.
- Ţinînd cont de acest lucru, cum vă evaluaţi şansele la alegerile din acest an, şi la cele locale, şi la cele parlamentare?
- Eu zic că vom obţine 10% la locale, aşa cum, de fapt, mi-am şi propus cînd am preluat conducerea PRM Olt. Despre alegerile parlamentare, repet, nu pot să fac nici un calcul, nici un pronostic, pînă nu vedem ce vom face la locale...
- Credeţi că PP-DD vă va „fura” din electorat? Şi PP-DD, ca şi PRM, activează cam pe aceeaşi zonă politică a oamenilor simpli, veşnic nemulţumiţi de autorităţi, dornici de „ răzbunare “ şi de sancţionare a politicienilor corupţi de banul public...
- În nici un caz acest partid nu se poate compara cu noi. PP-DD e doar un partid de televizor, fără nimic concret în teritoriu, decît pozele lui Dan Diaconescu. Sondajele astea sînt relative, vin pe fondul nemulţumirii generate de actuala guvernare. Am mai avut cîteva experimente politice de acest gen, de-a lungul timpului, care au dispărut aşa cum au apărut, dovedind că sînt, scuzaţi expresia, doar un „fîs.” Mă refer la PNG-ul lui Becali, care, la un moment dat, a avut 17%, nereuşind, însă, la urne, să treacă de pragul electoral... ApR-ul lui Meleşcanu, la fel, în sondaje a ieşit bine, dar la urne n-a mai ieşit nimic, netrecînd nici el pragul electoral.
- Dar pe ceilalţi adversari politici, din judeţ, cum îi vedeţi? Mă refer la USL şi PDL... USL va obţine între 40% şi 45%, iar PDL - 20%. Aceste procente sînt valabile şi la nivel naţional. Deci, practic, vedeţi USL la guvernare?
- Da, dar în funcţie de ce alianţe va face, Şi la nivel local, dar şi naţional.
- Dar PRM-ul cu cine va face alianţe?
- La alegerile locale vom merge singuri. Aşa avem şi sloganul electoral: „Singuri, împotriva tuturor!”. Ce va fi mai departe, în toamnă, încă nu ştiu, va fi o decizie pe care o va lua Centrul...
- Aţi reuşit să mai atrageţi, pe plan local, spre PRM, nume sonore din societatea olteană
- Avem asemenea nume, nu neapărat grele, dar cunoscute. Nu pot, însă, să le fac publice, pentru că m-au rugat să nu le comunic presei. Lucrînd în administraţia locală a actualei guvernări, le-aş crea probleme la locul de muncă şi nu vreau acest lucru. Dar va veni şi acel moment, curînd...
- Nu aveţi, aşa, o reţinere de a da ochii cu electoratul, după ce am văzut, cu toţii, la mitingurile de protest, din acest început de an, că oamenii s-au săturat de politicieni?
- Noi, cei de la PRM, n-am fost niciodată la guvernare, nu ne considerăm ca făcînd parte din clasa politică hulită de protestatari. De aceea, nu ne e teamă de a ne întîlni cu oamenii. Din contră, le susţinem nemulţumirile, au dreptate să fie supăraţi pe cei care au tot fost, prin rotaţie, la guvernare, 22 de ani. Schimbarea cerută de protestatari o putem face şi noi, cei din PRM, pentru că n-am făcut rău acestei ţări, din contră, îi vrem binele.
- Pe acest fundal al protestelor, al refuzului populaţiei de a mai crede în sloganurile politicienilor, care ţin doar pe durata campaniei electorale, dvs., PRM-iştii, cu ce mesaj veniţi spre alegători?
- Nu vom promite nimic din ce nu putem rezolva. Aceasta e „strategia” noastră: să nu mai promitem nimic... Dar, dacă vom ajunge la guvernare, vom face tot ce vom putea ca toţi cetăţenii acestei ţări să trăiască decent, să aibă ce pune pe masă în fiecare zi. Aceasta e singura „promisiune”, dacă-i pot spune aşa. Altceva, nimic, pentru că n-are rost să minţim oamenii. Ajunge cu minciunile! Acest popor a fost prea mult timp minţit.

„SANTINELA” (Slatina)

Ziarul TRICOLORUL, nr 2405 / 02.03.2012

Am dat-o în judecată pe paraşuta isterică Oana Zăvoranu, solicitînd în instanţă daune morale de 10 miliarde de lei vechi



Comunicat de Presă

În legătură cu valul de lături care au ieşit, din nou, din gura spurcată şi greu încercată a numitei Oana Zăvoranu, miercuri noaptea, la emisiunea „Un show păcătos“ (postul Antena 1) – anunţ că am dat-o în judecată pe această  descreierată, pentru insultă şi difuzare de informaţii mincinoase. Am să solicit la Tribunal daune morale în valoare de 10 miliarde de lei vechi. Asta, deşi golanca dintre blocuri a fost lăsată de vrăjitoare în pielea goală şi nu ştiu ce-ar mai putea să vîndă, decît cel mult propriul corp, la şoferii de TIR (cred, totuşi, că n-ar încasa mai mult de 100 de lei noi pentru o prestaţie, fiindcă e zbîrcită ca o cloşcă bătrînă). Apropo de vrăjitoare: atunci cînd apelezi la ele şi te milogeşti de Satana, în scris, să-ţi omoare mama (?!), după care îl inviţi acasă la tine, ca să fii a lui (?!) – nu mai e nimic de adăugat, în toată Istoria modernă a României nu s-a văzut o scroafă mai murdară şi mai blestemată decît această ţigancă analfabetă.
De altfel, nici nu putea ieşi altceva dintr-un  puşcăriaş, pe nume Nelu Bănicioiu, care s-a îmbogăţit din chiftele, muştar şi lipsă la cîntar – asta e averea pentru care se tot dă cu curul de pămînt aurolaca respectivă. Şi încă ceva: la proces, am să-l chem ca martor şi pe interlopul Fane Cîrlig, care a introdus-o pe schiloadă în „lumea bună“ a prostituţiei pe bani.
Sincer să fiu, îmi e milă de nenorocita asta, care, după ce a fost alungată de bărbat (pentru o rivală pe nume... Pastramă!), dîndu-le vrăjitoarelor şi bani, şi casă, şi maşină, şi după ce a ajuns ultima otreapă a mahalalei ţigăneşti, nu mai are decît o salvare: să se spînzure.
Un cuvînt şi despre Dan Capatos: ruşine, grecule! Aveai, şi tu, un singur prieten adevărat, şi l-ai porcăit şi pe-ăsta. Pentru ce? Pentru un păduchios de rating. Merită, oare, să-ţi mănînci omenia?
Pentru a înţelege, toată lumea, cam ce fel de „hartistă“ e această japiţă, ataşez în final articolul publicat în ziarul „Tricolorul“,  nr. din 29 noiembrie 2011, sub titlul „Biografia de rahat a starletei Oana Bănicioaica Şomeroaica. Prestatoare, cu gura, la gaşca interlopului Fane Cîrlig, de la Bariera Vergului“ – articol care nu-mi aparţine.
*     *     *

„Cultivată obsesiv în ultimii ani de presa tabloidă românească, avidă de un senzaţional ieftin, pe care de cele mai multe ori îl confundă cu prostul gust, Oana Zăvoranu şi-a întemeiat un statut de aşa-zisă vedetă, pe o serie de scandaluri şi conflicte, unde sexul a fost aproape de fiecare dată în centrul atenţiei. Pînă la ascensiunea la statutul de starletă a lumii mondene bucureştene, Zăvoranca a fost o vedetă a Liceului I.L. Caragiale, de la poarta căruia era ridicată, în ultimii ani de şcoală, de cel puţin două ori pe săptămînă, de băieţii lui Fane Cîrlig, un interlop din Bariera Vergului, personaj care a fost printre primele din România care au deschis un Sexy Club. Poveştile referitoare la ce anume  a prestat Zăvoranca pentru Cîrlig sînt multe şi jenante. Experienţa căpătată în liceu a adus-o, ulterior, pe maimuţă în atenţia bandelor de lăutari şi manelişti din aceeaşi zonă, pentru care cei care au cunoscut-o spun că presta oral cu tarif, deşi, provenind dintr-o familie înstărită, nu a simţit niciodată lipsa banilor.  A sperat, o vreme,  să se mărite cu lăutarul  Marius Olmazu, pe care l-a divorţat de nevastă, dar nu i-a ieşit pasienţa. Apropo de pasienţă: sifilitica umblă din  vrăjitoare în vrăjitoare. Ascensiunea spre condiţia de mahalagioaică televizată a început în anul 2000, cînd Oana Zăvoranu s-a prezentat la un casting organizat de televiziunea română, care căuta o prezentatoare, pentru o emisiune obscură, difuzată pe postul TVR 2, numită «Vară pentru doi». Alte surse din anturajul scandalagioaicei spun că acest casting a fost cîştigat de ea după ce i-a «rezolvat», pe rînd, pe producătorul emisiunii, dar şi pe regizor, nişte obscure personaje aflate în acea perioadă în TVR, al căror nume nici chiar muista, probabil, nu şi-l mai aminteşte. Pînă în 2004,  agitaţia starletei este legată de Televiziunea Română, unde este greu de spus cu cine s-a culcat, sau nu, pentru a-şi face loc pe sticlă. Cert este că,  de multe ori, în acea perioadă, salariaţii din Calea Dorobanţi au fost martori la crize de isterie, răcnete şi ameninţări ale putorii, care urla că, dacă nu obţine ceea ce vrea, se duce la presă şi publică anumite poze, în care «presta» la Valentin Nicolau şi Tudor Giurgiu. Nimeni nu ştie cît erau de adevărate afirmaţiile, dar, de fiecare dată, se pare că a primit ce a dorit şi a ajuns chiar să prezinte o ediţie a Cerbului de Aur. Sătui de istericalele ei, în 2004, cînd a plecat la Pro TV, oamenii au răsuflat uşuraţi. Nici etapa de la Pro Tv nu a fost una lipsită de poveşti despre sex contra carieră: se spune  că vagaboanda a trecut chiar şi prin patul lui Adrian Sîrbu. Poveşti similare, dar de data aceasta cu producători şi regizori macaronari, stau şi la baza obţinerii rolului în obscura peliculă italiană «Modigliani», unde ar fi fost «împinsă» chiar de Adrian Sîrbu. Între timp, tot pe bază de «coţăială» a făcut şi o facultate de drept (la particular) - mai mare rîsul. În ultima perioadă, în timpul căsătoriei şi după divorţul de Pepe, nebunia Oanei Zăvoranu, scandalurile cu tentă sexuală, curvăsăriile ei au devenit atît de enervante, datorită unei evidente boli psihice, pe fond de paranoia şi megalomanie, încît nici nu mai are rost să le amintim aici. Aproape săptămînal, presa găseşte în această latrină publică pe două picioare (beţe) un subiect delirant, ea ajungînd preferata tabloidelor, pentru că scopul său pare a fi sinuciderea pe prima pagină.
Asta ar fi, în mare, biografia de rahat a acestei curve ieftine“.

CORNELIU VADIM TUDOR
Membru al Parlamentului European
Preşedintele Partidului România Mare
1 martie 2012

Ziarul TRICOLORUL, nr 2405 / 02.03.2012

ÎN ROMÂNIA SÎNT GRAV ÎNCĂLCATE DREPTURILE OMULUI! (II)


9. Adevărul despre drumurile dacice. Cei care au falsificat Istoria Poporului Primordial, a geto-dacilor, susţin că romanii au construit drumurile în Dacia Traiană începînd cu anul 106 d.Chr., inclusiv drumul de la Dierna (Orşova) la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, pînă la Apulum, Potaissa, Napoca şi Porolissum. Acest drum a fost făcut între anii 107-109 d.Chr. Cine poate crede că în numai 3 ani (scăzînd iernile, mai rămîn doar 2 ani) s-a construit aşa-zisul drum roman ? Adevărul îl aflăm de pe tablele şi tăbliţele de aur de la Sinaia, unde scrie că în Dacia, cu mai mult de 2.000 de ani înaintea războiului cu Imperiul Roman, din anii 105-106 d.Chr., toate drumurile erau pavate, iar porţile de la Cetatea Sarmizegetusa erau glisante.
În lungul drumurilor dacice şi la intersecţii existau indicatoare topografice, din piatră, cu inscripţii pentru orientare scrise în Limba Primordială, a geto-dacilor, indicatoare care nu au fost înlăturate în perioada 106-275 d.Chr. Falsificatorii originii Limbii Române au ascuns adevărul că, pînă spre sfîrşitul Secolului al IV-lea d.Chr., la Roma şi în zona de jurisdicţie a  Diecezei de Roma ritul roman era în limba greacă, nu în limba latină. În Secolele II, III şi IV d.Chr., creştinismul de limbă greacă era dominant la Roma. Falsificatorii Istoriei Limbii Române au ascuns acest adevăr. În Capitala Imperiului Roman, la Roma, în biserică se slujea în limba greacă. Drept urmare, nu poate fi crezută minciuna cu limba latină (limba paternă) care a fost transmisă de mamele din toată Dacia la copiii lor, această limbă străină fiind, chipurile, preferată Limbii Primordiale a geto-dacilor, limba maternă. În jurul anului 100 d.Chr., geto-dacii au construit un zid din piatră, lung de 120 de km, pentru apărarea Nordului Angliei. Multe dintre marile construcţii ale Antichităţii din Europa şi de pe alte continente au fost construite de strămoşii românilor, de geto-daci. Cine poate crede că geto-dacii, care au dat omenirii cea mai veche şi avansată civilizaţie, cu cel puţin 10.000 de ani î.Chr., nu au construit drumuri în ţara lor şi i-au aşteptat mii de ani pe mercenarii romani să le facă gratuit drumuri, dar numai în Dacia ocupată? Aşa–zisele drumuri romane din Dacia Traiană, din perioada 106-275 d.Chr., sînt drumuri dacice, construite cu multe milenii înainte de venirea jefuitorilor, incendiatorilor, demolatorilor romani şi distrugători ai înfloritoarei civilizaţii şi vieţii creştine a geto-dacilor.
10) Adevărul despre Dacia Mare. În Antichitate, Vatra Strămoşească era cunoscută sub numele de Geţia, sau Dacia, şi era Mare. Cei care s-au ocupat diabolic de falsificarea Istoriei Poporului Primordial au lăsat în întuneric perioada cuprinsă între Secolele III-XII d.Chr., sperînd că adevărul nu va ieşi la suprafaţă. Fiindu-le teamă de aflarea adevărului, aceiaşi falsificatori ai Religiei geto-dacilor şi a omenirii au ascuns cea mai mare parte din viaţa Fiului Domnului, respectiv de la 12 pînă la 30 de ani. Adevărul va ieşi la suprafaţă.
La începutul Secolului al XIX-lea, boierii patrioţi români au elaborat un proiect etno-politico-statal, denumit „Dacia Mare”, al cărui scop era refacerea statalităţii româneşti în Vatra Strămoşească. Principalul promotor al proiectului „Dacia Mare” a fost genialul Mihai Eminescu. La vîrsta de 17 ani, Eminescu a publicat în revista „Familia”, din Oradea, poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. Pentru refacerea „Daciei Mari” trebuiau unite cu Patria-Mamă provinciile istorice Banat, Ardeal şi Bucovina. La 24 ianuarie 1882, s-a înfiinţat, la Bucureşti, Societatea „Carpaţii”, în conducerea căreia se afla Mihai Eminescu. Scopul principal al Societăţii „Carpaţii” era eliberarea Ardealului din Imperiul Austro-Ungar şi refacerea „Daciei Mari”. De la Viena, pe canale diplomatice, s-a transmis porunca de a fi potolit Eminescu. Marele cugetător şi patriot Mihai Eminescu nu a putut fi potolit decît prin lichidare fizică. Forţele oculte, împreună cu Titu Maiorescu, au pus la cale uciderea genialului Eminescu la Spitalul evreiesc „Caritatea” din Bucureşti, în 15 iunie 1889. Mihai Eminescu, cel mai mare cugetător politic al românilor, s-a jertfit pentru „Dacia Mare”.
11) Adevărul despre Constituţia României. De la sfîrşitul anului 1989, stăpînii străini ai României, împreună cu asasinii care au regizat şi aplicat Holocaustul împotriva românilor au căutat să creeze cadrul legal pentru desfăşurarea acţiunilor şi atingerea obiectivelor criminale. Un grup mic de alogeni (nu întîmplător, toţi evrei, cu nume româneşti) a decis asasinarea preşedintelui României, Nicolae Ceauşescu, şi a soţiei sale, alogena Elena, în Sfînta Zi de Crăciun. Apoi, din 26 decembrie 1989, şi-a început activitatea Guvernul Petre Roman, format numai din alogeni (evrei) cu nume româneşti. La 20 mai 1990, a fost ales preşedinte al României alogenul Ion Iliescu, membru marcant al Partidului Comunist Român, cu studii la Moscova. În urma alegerilor parlamentare din 20 mai 1990, pe listele Frontului Salvării Naţionale (F.S.N.) şi ale altor partide politice au fost aleşi numeroşi deputaţi şi senatori alogeni, care aveau o pondere de peste 60% în Parlamentul României. Preşedinte al Senatului României a fost ales alogenul Alexandru Bârlădeanu, iar preşedinte al Adunării Deputaţilor a fost impus alogenul Dan Marţian. După ce şi-au încheiat misiunea, amîndoi s-au retras din viaţa politică, în anul 1992. Situaţia prezentată face referire la primii ani ai României post-decembriste, şi nu la Israel. Atunci, alogenii ocupau funcţiile de: preşedinte al României, al Senatului, al Adunării Deputaţilor, prim-ministru, miniştri, secretar general al Guvernului, guvernator al B.N.R., şefi ai Serviciilor Secrete, preşedinţi şi vicepreşedinţi ai multor partide politice, ambasadori, lideri ai marilor sindicate, şefi ai majorităţii posturilor de televiziune şi radio, precum şi a numeroase ziare şi reviste. Să fi fost o întîmplare, sau un program ultrasecret şi diabolic? Adunarea Constituantă a adoptat Constituţia României în şedinţa din 21 noiembrie 1991, iar aceasta a fost aprobată prin Referendumul Naţional din 8 decembrie 1991. Constituţia României din 1991 a fost adoptată în timpul Regimului Iliescu-Roman-Stolojan (toţi alogeni). Apoi, în anul 2003, în timpul Regimului Iliescu-Năstase a fost adoptată Legea nr.429/2003 de revizuire a Constituţiei României, aprobată prin Referendumul Naţional din 18-19 octombrie 2003. Românii îşi amintesc şi presa vremii a consemnat despre modalităţile diverse de fraudare a voturilor la acest Referendum. Hoţii au furat şi la Constituţie. Cele două Legi fundamentale, din anul 1991 şi 2003, au fost astfel concepute, încît să permită: desfăşurarea legală a Holocaustului împotriva românilor; subminarea economiei naţionale; jefuirea bogăţiilor naturale; deromânizarea României; nepedepsirea asasinilor politici şi a asasinilor economici.
În Constituţia României din anul 1991 nu au fost preluate articole foarte clare din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. din 10 septembrie 1948, iar alte articole au fost trunchiate. Prezentăm cîteva exemple edificatoare din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului:

- Articolul 1: „ Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sînt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii”;
- Articolul 3: „Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale”;
- Articolul 17: „Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa”;
- Articolul 21: „Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate şi să fie asigurată libertatea votului”;
- Articolul 22: „Orice persoană are dreptul să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale”;
- Articolul 25:. „ Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare”.

În Constituţia României din anul 2003 nu au fost preluate şi formulări foarte clare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, aprobată de Consiliul European din 7 decembrie 2000, la Nisa, precum şi din Tratatul de la Lisabona. Prezentăm cîteva exemple din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene:
Titlul I. Demnitatea.
- Articolul 1, Demnitatea umană. „Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată şi protejată”;
- Articolul 2, Dreptul la viaţă. „Orice persoană are dreptul la viaţă”;
- Articolul 3, alin.1. „Orice persoană are dreptul la integritate fizică şi psihică”;
- Articolul 5, alin.1. „Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în servitute”;
- alin.3. „Traficul de fiinţe umane este interzis”;
- Articolul 6. „Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă”;
- Articolul 8, alin.2. „Orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum şi dreptul de a obţine rectificarea acestora”;
- Articolul 14. „Orice persoană are dreptul la educaţie, precum şi la accesul la formare profesională şi formare continuă”;
- Articolul 15, alin.1. „Orice persoană are dreptul la muncă...”;
- Articolul 19, alin.1. „Expulzările colective sînt interzise”;
- Articolul 25. „Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor în vîrstă de a duce o viaţă demnă şi independentă şi de a participa la viaţa socială şi culturală;”
- Articolul 31. „Orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă în stare să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa”;
- Articolul 35, Protecţia sănătăţii. „În definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane”;
- Articolul 37. „Politicile Uniunii trebuie să prevadă un nivel ridicat de protecţie a mediului şi de îmbunătăţire a calităţii acestuia, care să fie asigurat în conformitate cu principiul dezvoltării durabile”.
Numai din lecturarea acestor articole exemplificate şi din compararea lor cu textele din Constituţia României rezultă foarte clar că multe din drepturile omului care sînt reglementate la nivel mondial şi european fie că nu se regăsesc deloc în Legea fundamentală din ţara noastră, fie că sînt neclar formulate, cu scopul de a nu fi respectate. Din multitudinea lor, facem referire la următoarele:

a) Dreptul la demnitate este înscris în primul articol din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dar nu există în Constituţiile României din 1991 şi 2003 şi nici în proiectul de revizuire a Constituţiei, aflat la Comisiile Juridice din Parlament. În România post-decembristă, demnitatea umană nu este nici respectată, şi nici protejată. În acest an se forţează o nouă revizuire a Constituţiei, pentru a reduce numărul parlamentarilor la 300, şi nu pentru a introduce prevederile referitoare la: dreptul la demnitate; dreptul la viaţă; dreptul la sănătate; dreptul la muncă; dreptul persoanelor în vîrstă la o viaţă demnă; dreptul la alegeri libere şi nefraudate ş.a. Inexistenţa acestui drept fundamental al omului în România, dreptul la demnitate, a facilitat Regimurilor Iliescu, Constantinescu şi Băsescu să calce în picioare şi să sfideze demnitatea românilor.
De mai bine de 40 de zile, manifestanţii din Bucureşti şi din marile municipii poartă lozinci şi scandează: „Demnitate!”, „Jos Băsescu!”, „Jos Guvernul!”, „Alegeri anticipate!”.
b) Dreptul la viaţă îl are orice persoană, mai puţin în România, unde, la art.22 din Constituţie, acest drept este garantat numai teoretic. Neavînd dreptul la viaţă ocrotit prin Constituţie, s-a ajuns să fie pus la cale un Holocaust împotriva românilor, în lagărul de exterminare numit România.
c) Orice persoană are dreptul la muncă. În Constituţia României, la art.41, alin.1, scrie că „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.” Neavînd garantat dreptul la muncă, din anul 1992, peste 4 milioane de români au rămas fără locuri de muncă în urma închiderii societăţilor comerciale privatizate şi a sute de mii de I.M.M.-uri, iar peste 5 milioane de cetăţeni români, mai ales tineri, au fost nevoiţi să-şi caute muncă pe toate continentele. Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu nu au îngrădit locurile de muncă ale românilor în ţara lor, ci le-au lichidat, pe baza unui program diabolic şi bine coordonat, din străinătate, de către asasinii economici şi asasinii politici.
d) Dreptul persoanelor în vîrstă de a duce o viaţă demnă şi independentă, de a participa la viaţa socială şi culturală nu există în Constituţia României. De ce ? Pentru a putea fi batjocoriţi şi umiliţi pensionarii, cu scopul de a-i extermina cît mai repede şi în număr cît mai mare. Cu cinism, Regimul Băsescu-Boc a denumit această strategie „ieşirea programată din sistem”. Regimul Băsescu-Ungureanu nu asigură circa 30 de medicamente pentru cei peste 500.000 de bolnavi de cancer, iar pentru unii dintre ei a alocat cîţiva lei pentru morfină. S-ar putea să încerce cu cianură în Munţii Apuseni.
e) Dreptul la un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane lipseşte în România. În Constituţie, la art.34, scrie că „ Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat”. Nu se precizează de cine şi în care viaţă. Cum este garantat dreptul la ocrotirea sănătăţii, cînd Poporul Român este otrăvit cu aditivi alimentari cancerigeni, cînd se închid 200  de spitale, se desfiinţează în fiecare an mii de paturi (la comanda F.M.I.) şi sînt alungaţi medicii din ţară?
f) Dreptul la alegeri nefalsificate şi libere lipseşte deliberat din Constituţia României. La art.36 şi art.37 din Constituţie, se face referire la „dreptul la vot” şi la „dreptul de a fi ales”. Ca urmare, în România alegerile nu au fost niciodată libere, ci au fost falsificate. Fraudarea alegerilor a fost recunoscută de candidaţii la funcţia de preşedinte al României şi de toate partidele politice. În anii electorali are loc o întrecere capitalistă de furat voturi, în ţară şi în străinătate, inclusiv la Ambasada României din Paris. Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, în 22 de ani, au creat şi perfecţionat o singură industrie în România, aceea de fraudat alegerile. Textul Constituţiei şi al Legii electorale le-au facilitat hoţilor să fraudeze alegerile şi apoi să încalce grav drepturile omului. Fără să fi cerut cetăţenii români aşa ceva, Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, de facto, le-au oferit cu generozitate o mulţime de drepturi unice în Uniunea  Europeană, dintre care amintim: dreptul de a muri cu zile; dreptul de a fi otrăvit cu aditivi alimentari cancerigeni; dreptul de a muri de foame; dreptul de a nu avea un loc de muncă; dreptul de a muri de frig în locuinţă; dreptul de a fi alungat din România pentru a supravieţui; dreptul copiilor la subnutriţie; dreptul de a fi analfabet; dreptul de a muri din cauza gerului şi a înzăpezirilor; dreptul la o existenţă mizerabilă; dreptul de a frauda alegerile; dreptul de a vorbi la pereţi; dreptul de a emigra; dreptul de a pune în pericol viitorul Poporului Român, prin datorii externe înrobitoare; dreptul  de a submina economia naţională (infracţiunea a fost eliminată din noul Cod Penal, care se va aplica începînd cu 31 decembrie 2012!); dreptul la sărăcie; dreptul de a nu avea şcoală în sat; dreptul la supravieţuire; dreptul de a nu avea spital în comună sau oraş; dreptul de a nu avea medic în comună; dreptul bolnavilor de a nu avea acces la medicamente; dreptul de a nu te bucura de viaţă; dreptul de a afla că s-au încheiat contracte secrete de privatizare şi pentru jefuirea bogăţiilor naturale ale Poporului Român; dreptul de a fi minţit de preşedintele României şi de primul-ministru; dreptul copiilor de a fi vînduţi în străinătate; dreptul de a nu cunoaşte adevărata etnie a alogenilor aleşi sau numiţi în funcţii politice; dreptul la pensii de exterminare; dreptul la sinucidere; dreptul la eutanasiere.
Ce-i de făcut? Românii să iasă în stradă şi, în mod paşnic, să provoace rapid alegeri anticipate, prezidenţiale şi parlamentare.

Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar general al P.R.M.,
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

Ziarul TRICOLORUL, nr 2405 /  02.03.2012

miercuri, 29 februarie 2012

Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (LXXIV)


21 MARTIE 1990. Fierbere grozavă în toată ţara. Românul e bun şi răbdător pînă te-ai luat de Ardeal. Totul, pînă la pămîntul ţării! Cine a făcut un pas în plus, în Istorie, 1-a făcut pe ultimul. Nevasta lui Mişu Filip, Doina, care e fostă vecină de bloc (vizavi de Biserica Albă) şi prietenă cu Mioara şi Petre Roman şi care acum s-a mutat cu totul la ei, în vila din Cartierul Primăverii, îmi telefonează:
- Cornel, e nenorocire mare! Ungurii ăştia or să piardă şi ce-au cîştigat pînă acum. Ştiu de la Petre că azi-noapte peste Tîrgu Mureş a fost covor de avioane, pline ochi cu paraşutişti din Călăraşi, măi, nu-ţi poţi imagina ce demonstraţie de forţă a făcut Armata! A trebuit să vină Petre cu un Comunicat al Guvernului, foarte bine făcut, ca să spele ruşinea produsă de Iliescu.
Asta cam aşa e. Faţă de scandaloasa poziţie a lui Iliescu, care îi acuzase pe... români, Comunicatul Guvernului a avut fermitatea necesară şi a spus lucrurilor pe nume. Ieri, pe Valea Gurghiului, au coborît vreo 2.000 de ţapinari hotărîţi să facă ordine în Tîrgu Mureş. Fiindcă ungurii numai de frică ştiu, asta e învăţătura Istoriei. Unii dintre mînuitorii ţapinelor şi buştenilor strigau: „Nu pe Ceauşescu trebuia să-l omorîm, ci pe Tökeş!”. Veştile circulă cu o viteză ameţitoare. Aseară au fost morţi la Tîrgu Mureş, cei mai mulţi de origine română. Acum, se agită ungurii din Harghita şi Covasna. Numai că 100.000 de români din judeţul Bacău sînt gata să intervină în judeţul vecin, pentru a restabili liniştea şi a curma vărsarea de sînge românesc. Popor cu reale calităţi umane, muzicale, literare, sportive etc., ungurii sînt ca nişte copii mari pe care, uneori, un găligan nebun îi sminteşte la minte şi îi aruncă, orbeşte, cu capul înainte. După ce-o iau pe cocoaşă, se potolesc şi devin chiar simpatici. Asta ţine pînă la un nou punct al ciclului, cînd iar se înciochinează, iar aruncă cu cocteil Molotov şi spală cuţitele în sînge - dar, invariabil, cineva mai puternic decît ei le rupe din nou dinţii şi îi tăvăleşte bine prin pulberea drumului. Şi uite tot aşa. Astfel s-a scris Istoria Ungariei, cel puţin de la 1330, cînd năvăliseră în Ţara Românească, dar au fost tăbăciţi de români la Posada. Îi cunosc foarte bine pe unguri, pe mine nu mă pot păcăli. Eu sînt naşul lor. Seara, la Televiziunea Română se prezintă o casetă înregistrată de un irlandez (?!) la Tîrgu Mureş, cu linşarea unor oameni. Cel mai crunt este bătut un om îmbrăcat într-un pulovăr verde, din lînă groasă. Îi spun nevesti-mii: „Ăsta e român, săracul, îl cunosc după îmbrăcăminte!”. Doamne, ce văd ochii mei?! Ce bestialitate se dezlănţuie şi ţîşneşte din fiinţa umană? Victima e stîlcită în picioare, ba chiar o fiară încearcă să-i străpungă pieptul cu şipca unei pancarte; călăii îl lasă o secundă, dar revin şi-1 izbesc iarăşi, cu furie, cu ură. „Da, da, cel de pe jos e român, iar criminalii sînt unguri. Îi cunosc, e stilul lor, aşa au făcut mereu!” Imaginile nu sînt foarte clare, se vede treaba că au fost filmate de sus şi, în orice caz, aparatul nu e profesional şi a fost mînuit de un amator. Dar de unde şi pînă unde irlandez? Ce păzeşte Televiziunea Română? Se ştie de 5 zile că sînt tulburări grave în zona asta, nu trimiţi şi tu nişte operatori, pentru orice eventualitate? Acum, e demonstraţie studenţească în faţa Ambasadei Ungariei din Bucureşti. Peste 2.000 de studenţi, în special de la A.S.E., vor să arate ungurilor şi ziariştilor străini că demnitatea românească nu a pierit şi că nu e bine deloc, dar deloc, să se întindă coarda. Armata a închis oraşul Tîrgu Mureş, nu mai e îngăduit nimănui - fie român sau ungur - să intre în zona de conflict. Pe fondul acestor grave tulburări, un derbedeu care zice că e maior apare la televizor în penibila emisiune „Rondoul ordonă” şi înfurie populaţia: adică îl glorifică slugarnic pe generalul Victor Stănculescu (executorul lui Nicolae Ceauşescu) şi îl împroaşcă cu noroi pe generalul Ilie Ceauşescu, care a scris cărţi fundamentale despre Ardeal! Lasă, că aşa ne trebuie! Între ungurul care încearcă să înfigă o pancartă în pieptul unui ţăran român şi ticălosul ăsta care spurcă haina militară, nu-i nici o diferenţă. Iar Ilie Ceauşescu nici nu se poate apăra, zace în temniţă grea. Prin martie 1989, mă plimbam cu el şi cu maiorul Mihail Ionescu, pe străzile oraşului Göteborg, unde însoţeam echipa de fotbal Steaua Bucureşti. Era trecut de 12 noaptea, o lumină lăptoasă, picurată parcă din Aurora Nordului, făcea frigul şi mai pătrunzător, ca de cleştar, şi dinspre portul îngheţat răzbăteau miresme de peşte sărat şi de alge aduse de palele vîntului septentrional.
- Domnu’ Vadim, vor să ne termine ăştia, s-au pus pe capul nostru - îmi spunea generalul. Zilnic sîntem atacaţi în toată presa, şi din Ungaria, şi din Occident. Simt că se pregăteşte ceva foarte urît. Dar în cazul ăsta Ardealul va fi în pericol...
Am discutat mult pe tema asta. Peste zi, generalul rugase presa română să încerce să mai lămurească mass-media suedeză că lucrurile nu stau chiar aşa cum le prezintă unii, că ne-am plătit datoriile externe, că treburile se vor ameliora în România. Cel mai zelos a fost George Arion - după numai o oră, cînd a venit să-şi încaseze diurna în valoare de 9 coroane (atîta a avut fiecare ziarist, pentru 3 zile în total) a şi depus mărgică, în calitatea lui de informator şi de secretar P.C.R. la „Flacăra”.
- Tovarăşe general, am făcut treabă bună! Am stat de vorbă cu cîţiva ziarişti şi i-am lămurit!
Noaptea, după ora 1, ne-am întors înfriguraţi la hotel. În restaurant, lumea petrecea. Orchestra a cîntat în onoarea delegaţiei române „Valurile Dunării”. Generalul Ilie Ceauşescu a valsat cu o stewardesă a charterului românesc. La masa noastră, Cristian Gaţu spunea bancul lui preferat, despre un cocoşat. Au venit şi românii din Germania şi Canada, sosiţi la meci, în frunte cu Nuţu, Cenuşă şi Cocaină. Iar generalul valsa, valsa şi în toropeala care m-a cuprins la căldură, după gerul năpraznic de afară, mi s-a părut că „Valurile Dunării” nu mai sînt albastre, ci roşii, de sînge, şi Valsul lui Ivanovici se varsă încet-încet în Marşul Funebru al lui Chopin... A trecut numai 1 an de atunci. Parcă-i un secol. Şi maiorul Mihail Ionescu nu scrie un rînd în apărarea bătrînului general. Iar cei care i-au mîncat din palmă acestuia, de genul lui Arădăvoaicei sau Pricină, acum îl atacă inuman, ca să-şi scape ei pielea. Ce greu se învaţă caracterul! Unii rămîn repetenţi la examenul acesta în fiecare sesiune, de două ori pe an, pînă la moarte. Dar ziua aceasta de 21 martie 1990 e de pomină. Probabil că echinocţiul de primăvară face ca Planeta, în peregrinările ei, să fie „ştearsă” de comete şi traiectorii ciudate ale aştrilor de lumină, pe care fiinţa umană nu le poate percepe. „Pînă nu vine iarna, primăvară nu se face” - spunea Tudor Vladimirescu în Proclamaţia de la Padeş, care e un monument de limbă literară. Probabil mai trebuie să curgă ceva sînge şi lacrimi pentru a ne purifica de păcate. Dar ce dureros este! Ce mic şi înfrigurat se face sufletul în faţa uraganului care spulberă Patrii, şi Istorii, şi Destine! De la 22 decembrie 1989, acest miez de martie 1990 mi se pare cel mai important moment din noua Istorie a României. Ai impresia că lucrurile evoluează în direcţia lor, dar de fapt se produc rupturi musculare cumplite, şi mişcări de plăci tectonice care vor avea consecinţe incalculabile. Dar dacă n-ar fi existat o reacţie românească fermă?
Aproape de miezul nopţii, Televiziunea prezintă un reportaj despre armele şi muniţia confiscate de la unguri: lăzi cu cocteiluri Molotov, cuţite, topoare etc. Am tot mai mult convingerea că ungurii au vrut să mute scena Revoluţiei din Ungaria anului 1956 în România anului 1990. Nu le-a ieşit pasienţa nici atunci, nici acum.
Pe la 12 noaptea ies, în sfîrşit, să-1 plimb pe Zar. Ce cîine bun şi frumos e Zar! Cît de mult îl iubesc, cum se înghesuie el sub cearceaf (vara) şi sub pătură (iarna) şi se cuibăreşte lîngă coapsa mea, ca să fie sigur că-1 iubesc şi nu-1 părăsesc! Cînd trec prin părculeţul din Bd. Al. I. Cuza, aud strigăte puternice dinspre Piaţa Victoriei: „Pentru Ardeal! Pentru Ardeal”, precum şi „Murim, luptăm, Ardealul nu cedăm!”. Îmi creşte inima de bucurie! Aşa-i românul, cînd se enervează! Are un elan naţional pe cît de nobil, pe atît de devastator, nu-i poate sta nimeni în cale. Pentru o clipă, închid ochii şi-mi imaginez că Piaţa Victoriei nu-i altceva decît defileul de la Posada, de acum 660 de ani.
Dar, astăzi, a fost o zi plină şi pentru presa scrisă. Pe care o am în sînge. La noi, în casă, se citeau multe ziare, în special „Informaţia Bucureştiului” şi „România liberă”, dar şi „Luceafărul”. Prin anii ’50, mama îi cumpăra fratelui meu Marcu, de la chioşcul de ziare din intersecţia Rahovei cu Sebastian, „Miroir Sprint” şi „France Football” - două reviste sportive bogate în ilustraţii. Cînd am făcut şi eu ochi, eram trimis după-amiaza la debitul de tutun de pe Str. Sebastian, colţ cu Str. Maria Cunţan, să cumpăr, contra a 25 de bani, „Informaţia”. Prima rubrică la care mă repezeam era Rebusul. Cred că de acolo am deprins o mare uşurinţă de a găsi mai multe variante pentru acelaşi cuvînt, deci o dezinvoltură lingvistică specială. Prima poză mi-a apărut în presă în 1959, şi anume într-o revistă ilustrată, de sport, fotografia fiind realizată de V. Tofan - ea reprezenta mai mulţi copii în jurul unei mese de ping-pong, aflată la subsolul clădirii vechi a fabricii „Electromagnetica”. Eram foarte mîndru de publicitatea mea, cu atît mai mult cu cît, în clasa a Il-a sau a IlI-a, prichindeii din jurul meu nu puteau crede că aşa ceva e adevărat. Acum, presa a devenit un fel de a doua natură. Deşi, ceea ce se întîmplă acum la noi, în România, e un „delirium tremens” fără precedent. Citesc, de pildă, într-un ziar de astăzi că directoarea Teatrului de Păpuşi din Tîrgu Mureş, Smaranda Enache, a fost aleasă în fruntea organelor care conduc oraşul pentru că şi-a depus carnetul de partid pe 21 decembrie 1989 (?!). Atunci eu, care l-am depus în 5 iunie 1989, şi încă pe adresa lui Ceauşescu, ce-ar trebui să conduc? În rest, nimic de zis, această păpuşăreasă e o femeie frumoasă, jumătate unguroaică, jumătate româncă. Din „Caţavencu”, reiese că Virgil Andrei Vîţă a declarat, într-un interviu acordat „Gazetei de Vest”, că are 35 de ani. Numai că, acum cîteva zile, cînd se compara cu Alexandru Macedon şi Isus Christos, susţinea că are 33 de ani - sau poate că atîta cît creşteau alţii în 2 zile, el creştea în 2 ani, ca toţi Vîţii? În revista „Flacăra”, poate fi citit un interviu cu Dorin Tudoran: băiatul e tot infatuat, cum îl ştiu din 1970. Vorbeşte la persoana a III-a, despre el însuşi, ca indienii siucşi, dîndu-şi singur numele de vreo 20 de ori, de parcă ar fi vorba de vreun mit istoric. Apoi, se laudă că înainte de 1989 au venit la Bucureşti înalte oficialităţi americane, ca să-1 elibereze după o grevă a foamei de 40 de zile (?!) şi că, ulterior, miza pentru acordarea Clauzei de către americani a fost reprezentată de viza lui şi a preotului Calciu-Dumitreasa. Nu pot să mă abţin şi-mi fac cruce: el zice mereu „Dorin Tudoran a făcut...”, „Dorin Tudoran a zis...” etc. Fireşte că se ia de mine, din senin, atacîndu-i totodată pe Eugen Barbu, Paul Anghel, Ion Lăncrănjan şi Mihai Ungheanu. Mai susţine că, pe 30 iunie 1984, de ziua lui de naştere, a scris ultima lui poezie. Asta da, e cel mai înţelept lucru pe care 1-a făcut! Ar fi fost şi mai înţelept dacă ar fi fost prima şi ultima lui poezie. De ce? Năvlegul n-are talent nici cît o batistă pe faţa mortului. Continuă seria luptelor literare. În „Dreptatea”, pe pagina I, Gheorghe Grigurcu îl insultă pe „rău famatul Eugen Barbu”, pe motiv că îl numea „divinul critic” pe George Călinescu, care George Călinescu (zice Grigurcu) scrisese despre comunişti etc. Dar astea sînt fleacuri. Cine e Grigurcu şi cine e Călinescu? Ce-a scris unul şi ce-a scris altul? Dumnezeule, în ce mocirlă se scufundă societatea românească, pentru vreme îndelungată!... (Va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2404 / 01.03.2012


ŢARA ARDE ŞI BABA SE „LUSTREAZĂ”


Nu ne-am propus să studiem „legea lustraţiei“ din scoarţă-n scoarţă. Însăşi denumirea ei arată, explicit, că este anticonstituţională şi antidemocratică. Pe deasupra, conţine o mulţime de contradicţii, excepţii şi discriminări flagrante. Adică e realizată în batjocură, la mişto, cum ar zice unii - şi vine mult prea tîrziu pentru a fi luată în serios. De aceea, merită să o tratam ca atare. Legea face diferenţa între funcţiile „alese“ şi cele „numite“. Adică, e treaba alegătorilor dacă vor să fie reprezentaţi de vreun criminal de război, de vreun agent străin, de vreun vînzător de ţară (la propriu) sau de vreun iniţiator al marelui Jaf Naţional, asa cum se întîmplă de 22 de ani încoace. Dar, aşa-zişii „numiţi“ în funcţii de cine sînt paraşutaţi acolo? Nu tot de „aleşi“, de Putere, oricare ar fi ea, ai cărei reprezentanţi sînt nelustrabili? O tîmpenie mai mare nici că am văzut.
Mai ales ca aşa-zişii „lustrabili“, care, de facto, au condus spre dezastru România postdecembristă, s-au împuiat, la propriu şi la figurat. Au progenituri şi acoliţi care nu au apucat să exercite vreo profesie pe vremea comunismului, au studiat prin ţări străine şi au moştenit, cu siguranţă, „talentele“ părinţilor sau mentorilor într-ale furtişagului din bani publici şi într-ale trădării intereselor ţării. Cu aceştia, ce facem? Nu putem să-i băgăm pe toţi în aceeaşi oală, dar nici să trecem cu vederea tupeul plozilor de kominternişti deveniţi peste noapte anticomunişti, liberali, democraţi sau cum li s-a năzărit să se autodenumească. De ce nu ne-am apuca să lustrăm familii întregi, după modelul stalinist, ca sa ştim o socoteală? De ce nu i-am lustra pe reprezentanţii Mafiei transpartinice, care nu numai că  jefuiesc şi umilesc poporul român, dar nici nu au minima decenţă să nu o facă la vedere,  sfidînd orice fel de consecinţe care par să-i ocolească, graţie justiţiei noastre „reformate“? Pardon, aici greşim. Aceştia din urmă trebuie să ia drumul puşcăriei pe viaţă, în lipsa pedepsei cu moartea. Dar, aţi văzut corb la corb să-şi scoată ochii? Şi totuşi, ce se întîmplă? Este limpede că legea este contradictorie, în primul rînd prin discriminarea care se face între „aleşii“ şi „numiţii“ în funcţii. Şi totuşi, noi, ca simpli cetăţeni, credem că există ceva ce se ascunde în spatele aşa-zisei legi a lustraţiei. Se doreşte o „noua“ Românie. Condusă de „neprihăniţi“, de „necontaminaţi de comunism“. De copii, nepoţi, gineri şi fini proveniţi din familii cu nume sonore: Băsescu, Roman, Năstase, Geoană, Stolojan, Hrebenciuc, Meleşcanu, Voiculescu, Ciorbea, Anastase, Tismeniţki, Marko, Verestoy. Ori de beizadelele lui Prigoană, Căşuneanu, Cocoş sau Plăcintă - şi lista ar putea continua pe zeci de pagini. Aşadar, la legi noi, tot noi! Adică ei! Unora li se va părea un scenariu de coşmar. Din păcate, asta li se pregăteşte românilor, prea dispuşi să se lase păcăliţi de aceleaşi Mariţe cu alte fustiţe. Şi, dacă se va întîmpla astfel, nu ne imaginăm ca soluţie decît invocarea Oltului din îndrăgita poezie a lui Octavian Goga: „Să verşi păgîn potop de apă, / Pe şesul holdelor de aur; / Să piară glia care poartă, / Înstrăinatul nost’ tezaur; / Ţărîna trupurilor noastre, / S-o scurmi de unde ne-ngropară, / Şi să-ţi aduni apele toate - / Să ne mutăm în altă ţară!“.
Sînt versuri emoţionante, dar mai avem o opţiune, acum, în an electoral: să-i facem să plece ei!

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

Ziarul TRICOLORUL, nr 2404 / 01.03.2012

FORUM-ul OFICIAL al PRM !

Va asteptam cu drag pe noul forum oficial al PRM:




Calde multumiri domnului Gheorghe Nueleanu pentru efortul , nu numai tehnic, depus!






Avem de azi CHAT ONLINE !

Incepand de azi avem CHAT ONLINE, jos, sub ultimul mesaj postat!


Spor la "tastat" !

Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (LXXIII)


20 MARTIE 1990. O zi care nu prevesteşte nimic bun. Se pare că pînă nu-i batem pe unguri şi a treia oară (după 1919 şi 1945) nu se potolesc. Cum nu s-au potolit nici nemţii, pacificaţi de aliaţi după vreo cîteva runde. Mă încearcă un sentiment meschin, pe care cu greu mi-1 pot reprima: am avut dreptate în tot ceea ce am scris despre politica naţională a lui Ceauşescu, acum au ajuns toţi la vorba mea şi a lui Eugen Barbu. Dar ce folos? Şi cu ce preţ? Ziaristul Coman Şova, pe care îl ştiu din 1967, de la revistele studenţeşti, publică în „România liberă” un articol de un real curaj civic: „Românii din Harghita cer drepturi egale cu maghiarii”. (De fapt, noi, scriitorii români, cerem de prin anii ’80 drepturi egale cu ungurii, care aveau toate privilegiile, mi se pare că Fănuş Neagu chiar la o întîlnire a creatorilor cu Nicolae Ceauşescu a cerut să fie şi el ungur, în bătaie de joc, fireşte.) Autorul articolului scrie că mai tuturor şcolilor din judeţul Harghita li s-au atribuit nume de personalităţi ungureşti, ceea ce e foarte supărător. Din acelaşi text al lui Şova înţeleg că într-un ziar local de limbă maghiară s-a scris că „nu mai trebuie văzute pe străzile oraşului persoane cu nume latine”. La 19 ianuarie, un profesor ungur i-a ameninţat pe profesorii români de la Liceul Pedagogic că, dacă nu vor pleca împreună cu elevii români în altă clădire, „va veni peste ei toată populaţia maghiară a oraşului”. Prin alungarea din şcoli a profesorilor români, limba lui Eminescu, deci limba oficială a Statului Român, este, practic, eliminată. Istoria şi geografia se predau după manuale falsificate, venite direct de la Budapesta. Şi multe, multe alte blasfemii strigătoare la cer! Cui trebuie să-i mulţumească românii pentru toată batjocura asta, pentru umilirea demnităţii lor naţionale? Echipei de conspiratori care a pus mîna pe Putere, în decembrie 1989, prăvălind România în haos, ca să le fie lor bine. Începe să facă valuri un text intitulat „Proclamaţia de la Timişoara”. Aceasta a fost citită de un asistent de marxism, năpîrlit şi el, pe nume George Şerban. În mod ciudat, acest text nedemn, unde se vorbeşte de autonomia (?!) Banatului, a fost publicat, concomitent, în „România liberă” şi „Dreptatea”, fiind difuzat şi la Televiziune. Paharul răbdării mele s-a umplut. Acum m-am lămurit definitiv: canaliile astea au aranjat un „abator cu public” în România, televizat în direct, pentru a sfîrteca teritorial ţara. Nu mai pot aştepta. N-am de ce să mă simt vinovat. În faţa ţării mele n-am greşit cu nimic. L-am lăudat pe Ceauşescu? Poftim de ce l-am lăudat, pricina se arată în toată goliciunea ei. Îl chem pe Marcu la mine, dau între timp nişte telefoane, şi la drum! Unde anume? Pe undeva, pe lîngă Sfinţii Apostoli, unde stă avocatul Nicolae Teodorescu, cel care a participat la procesul lui Nicolae Ceauşescu. Personal, nu-1 cunosc, dar întîlnirea a fost intermediată de fratele său, Marin Teodorescu, pe care îl ştiu de la premierele cinematografice ale lui Barbu. Marin e un om de caracter, îi place să se poarte după moda veche, cu lavalieră şi ceasornic cu lanţ de argint, la jiletcă, portret acompaniat de nişte plete de pictor de la Barbizon. Ştiu că în acele zile fierbinţi, ulterioare farsei de proces de la Tîrgovişte, avocatul Teodorescu era cît pe-aci să intre într-o ambuscadă şi să fie ciuruit de gloanţe, pentru că TAB-ul cu care călătorea şi el, ca omul, a fost atacat de nişte forţe misterioase. Aud că nefericitul chiar a încasat nişte gloanţe în picioare, abia i le-au scos, pe masa de operaţie. „Meseria de a trăi” - îşi intitula Cesare Pavese o carte memorabilă. Dar există şi o meserie de a muri.
Cu mare greutate, Marcu mă scoate, cu Dacia lui antediluviană, la locuinţa avocatului. Ne întîmpină o secretară frumuşică. Ce-o face ea cu şeful ei, la orele crepusculare de iarnă sau în dimineţile răcorite de roua verii şi îmbătate de aroma florilor? Păi ce să facă şi ea, probabil ce fac toate secretarele cu idolii lor, de la care mănîncă pîine albă şi beau cafea neagră cu caimac prevestitor de bani la drum de seară. Adică, muncesc pe rupte, la ce altceva v-aţi gîndit? Avocatul ne primeşte cu amabilitate. Ne ştim de la televizor, cît de cît. Îi cer sfatul juridic pentru a întemeia o revistă, alături de Eugen Barbu. „Nimic mai simplu” - spune maestrul Baroului. Şi începe să enumere ce acte ne trebuie. Aşa vom face. Ne urează succes. Ieşim în stradă. A început să se întunece. Pe noile clădiri ale Centrului Civic şi printre ruinele ultimelor demolări, cade o mantie violetă, de amurg bacovian. Ici-colo, cîteva zdrenţe de zăpadă acoperă nişte mormane de ciment care îşi aşteaptă zadarnic zidarii. Nu mai lucrează nimeni. Pe străduţele întortocheate trec în viteză camioane militare. E, încă, vremea Armatei, nu suflă nimeni în faţa ei. Nu încerc să-mi explic de ce Poporul Român are un cult desăvîrşit, vecin cu evlavia creştină, faţă de Oastea ţării. Şi ştiţi de ce nu încerc? Pentru că eu însumi nutresc acelaşi sentiment şi nu mi-e ruşine s-o mărturisesc: iubesc Armata la nebunie! Pur şi simplu o iubesc şi pace, o mare dragoste nu se poate descompune în motivaţii. Ajung acasă mulţumit. Îi dau telefon lui Barbu şi îi relatez întîlnirea. E şi el bucuros.
- Pe cai, Vadime! Nu mai e de trăit cu derbedeii ăştia! Hai să le facem noi o revistă ca la mama lor, să le arătăm hădăragul, că ne-au mîncat ficaţii!
Tonusul lui Nea Jean e molipsitor. Chestia e: de unde facem rost de bani? Mă uit prin casă roată, să văd ce-aş putea să vînd. Cel mai potrivit ar fi să-mi vînd maşina ARO, tot nu merg cu ea, de prin 1986, cînd a venit Gorbaciov şi era să iau foc la volan, chiar în faţa Ambasadei U.R.S.S. - magaoaia scotea fum şi flăcări, motorul era ambalat la maximum, frîna abia mai funcţiona, totul semăna cu premizele unui atentat clasic. Noroc că era alături de mine cumnatul meu, care m-a ajutat, dar nu vă spun că săriseră cîţiva agenţi (şi români, şi ruşi) să vadă ce se petrece? M-au recunoscut unii, şi-au dat seama că sînt ageamiu în materie de şofat, dar, spre şansa mea, şi eu mi-am dat seama de asta, aşa că, de la acea sperietură, nici că m-am mai urcat la volan! Vreţi motivul principal? Îl spun cinstit: frica înspăimîntătoare că aş putea omorî un om, chiar din vina lui (darmite din vina mea!), aş avea remuşcări atît de cumplite, mi-ar zdruncina Zeiţele Răzbunării fiecare vis, încît nu ştiu cum aş putea supravieţui. Ştiu, în schimb, cum supravieţuieşte bătrînul evreu Valentin Silvestru, care mi-a scos piesa de pe afişul Teatrului Tănase. E suficient să apară la televizor, că-mi strică buna-dispoziţie. Întregul lui efort de a vorbi şi de a fi spiritual constituie un spectacol în sine: de fiecare dată, se scarpină, grohăie, îşi trage mucii, îşi revarsă fălcile, tuşeşte, îşi pierde vocea pînă la emasculare, rîde singur de ceea ce debitează, abuzează de un fals accent moldovenesc, pentru a ne face să credem că se trage din plăieşii lui Ştefan cel Mare, care, e ştiut lucru, avea o oaste plină de Moscovici, pe scurt, se poartă ca un animal de povară care trage o căruţă pe gheaţă şi patinează pe loc. Ce vrea, în fond, acest Moscovici? El vrea să ne prezinte piesa „Într-o dimineaţă” de Mihai Ispirescu, pe care îl numeşte „dramaturg remarcabil”, ceea ce poate pronunţa cu relativă uşurinţă, dar se bîlbîie jenant la cuvîntul „dezexistenţializării”. Ce să-ţi fac, moşule, dacă ţi-ai fixat o ştachetă prea înaltă pentru burdihanul tău acoperit cu sacou cărămiziu? Cine te pune să inventezi cuvinte pe care nu le poţi rosti? Piesa e proastă, plină de cuvinte imunde, care nu s-au mai rostit niciodată în întreaga istorie a Televiziunii Române. „Căcăţişuri”, „De-aia te-ai dus cu el, căţea!”, „Dă-te, fă, că te omor!”, „Nu ţi-e ruşine, mă, măgarule, mă, mucosule, mă, imbecilule?”, „Fir-aţi ai dracu’ de golani să fiţi!” ş.a.m.d.
Texte scrise de un „dramaturg remarcabil”, după spusele lui Valentin Silvestru, pe care, nu-i aşa, sîntem obligaţi să-1 credem orbeşte, altminteri vom fi acuzaţi de antisemitism şi fascism şi Nürnbergul ne va paşte! Dar, în plin teatru TV, lovitură de teatru! Transmisia televizată se întrerupe pentru a fi citit un Comunicat al PNŢCD-ului cu privire la evenimentele din Ardeal. Ion Iliescu iarăşi este acuzat de înclinarea balanţei, fiindcă aseară el s-a năpustit asupra „elementelor extremiste româneşti”. Se reia transmisia piesei, dar pentru scurtă vreme, fiindcă pe la miezul nopţii apare în cadru, în direct, un fel de grup statuar: alături de crainic se înghesuie nişte politicieni, printre care şi vicepreşedintele unui partid al muncii şi democraţiei, care nu e altul decît fostul barman Viezure, de la crîşma „Mărul de Aur”! Ce poate să spună un om ca ăsta Naţiunii, într-un asemenea moment crucial? Aşa cred guvernanţii că vor convinge şi vor linişti massele? Prin anonimi dubioşi, care emit cu greu trei propoziţii pe gură, şi alea inepte, după care dispar? Unde-s istoricii de vază ai ţării, acad. Ştefan Pascu, profesorul Mircea Muşat, cercetătoarea Cornelia Bodea? Unde sînt savanţii, scriitorii, oamenii cu greutate? La vremuri mari, s-au bulucit în faţă toţi piticii - asta e, pe scurt, ecuaţia tragediei pe care o trăieşte România. În Tîrgu Mureş situaţia a degenerat. Se vorbeşte de crime şi atrocităţi ungureşti cum n-au mai fost din perioada Diktatului de la Viena. Voi ţine minte această zi, 20 martie 1990. Şi ea încă nu s-a terminat. Şi încă n-am aflat tot ce s-a petrecut cu adevărat. La ce să te aştepţi, cînd bagi la puşcărie toată floarea generalilor de Armată, Securitate şi Miliţie, în frunte cu Ion Coman, Ilie Ceauşescu, Iulian Vlad şi ceilalţi? Ce-ai vrea să se întîmple, cînd ţara e condusă de oamenii Moscovei, de teapa lui Militaru, odrasla lui Valter Roman, Brucan, dar şi puşcăriaşi ca Gelu Voican Voiculescu şi Dan Iosif? Mai e România un stat pe harta lumii, sau am devenit un simplu poligon de încercare a armelor, a spionilor, a diversiunilor? Din toată povestea asta urîtă, năclăită de sînge românesc, n-are de cîştigat decît amintirea lui Ceauşescu. Îmi pare rău că trebuie s-o spun, dar olteanul era bărbat, nu-i sufla nimeni în ciorbă. Ar fi îndrăznit ungurii aşa ceva pe vremea lui? Haida-de, făcea o militărie cu ei! Din păcate n-a făcut militărie cu cine trebuia: cu cel care 1-a urît de moarte, 1-a pîndit, 1-a ros temeinic şi, pînă nu 1-a băgat în mormînt, nu s-a lăsat. Răzbunare iudeo-ţigănească, în sfîntă zi de Crăciun... (Va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2403 / 29.02.2012

Liderul PRM a ţinut o amplă prelegere în faţa tinerilor cursanţi ai Şcolii de Jurnalism de Televiziune „Tudor Vornicu”

Marţi, 28 februarie a.c., domnul Corneliu Vadim Tudor, doctor în Istorie şi doctorand în Teologie, s-a aflat în mijlocul tinerilor cursanţi ai Şcolii de Jurnalism de Televiziune „Tudor Vornicu”. El le-a ţinut acestora o amplă prelegere, în care le-a prezentat cîteva din tainele acestei frumoase meserii, căreia cel ce poartă numele şcolii, Tudor Vornicu, i s-a dedicat întreaga sa viaţă. În timpul întîlnirii, invitatul de onoare al celor care se pregătesc pentru jurnalismul de televiziune le-a arătat mai multe piese originale din bogata sa colecţie sa personală, între care masca mortuară a Poetului Naţional şi autografele lui Napoleon Bonaparte, Abraham Lincoln şi Mihai Eminescu. Tinerii învăţăcei s-au despărţit cu greu de Tribun, rugîndu-l să revină în mijlocul lor. Gazdă a fost talentatul jurnalist de la postul România TV, Vlad Ionescu, care i-a mulţumit călduros domnului Corneliu Vadim Tudor pentru prelegerea făcută, în fapt un adevărat curs de istorie a civilizaţiilor, fără de care meseria de jurnalist nu poate ajunge la o deplină consacrare.

Explicaţie poză: Liderul PRM le arată tinerilor cursanţi o piesă rară din colecţia sa de documente şi obiecte valoroase: masca mortuară a lui Mihai Eminescu.

Ziarul TRICOLORUL, nr 2403 / 29.02.2012

BĂ, DILIULE! Cronică-pamflet la maculatura „Degetul pe rană şi alte dezintoxicări antipolitice”, de Cristian Bădiliţă (Editura Vremea)






Hai să vedem cum se exprimă cel care are tupeul să le dea lecţii altora. În primul rînd, el e agramat, face dezacorduri penibile. Iată cîteva exemple: „Trebuie găsite un editor şi o instituţie” (pg. 40) – e inutil să mai spun că editor e un substantiv masculin, iar instituţie – unul de genul feminin, deci acordul e total eronat. „La originea acestei ordonanţe stă, fireşte, presiunea Bruxelles-ului şi, indirect, presiunea «clasei muncitoare occidentale» marxizată pînă în dinţi” (pg. 63) – acordul corect e la plural, adică „stau”. Mai departe: „Dorin Tudoran a luat taurul de coarne într-o perioadă foarte aspră. E drept, n-a fost maltratat, cum fuseseră, înainte, Paul Goma sau Vasile Paraschiv” (pg. 168) – verbul se pune la singular, „nu fusese”, fiindcă e vorba de Paul Goma sau Vasile Paraschiv.
Altă mostră de agramatism: „Cu Ioan Paul al II-lea lucrurile s-au petrecut cam la fel, deşi anvergura şi harisma personajului mai punea bemoli isteriei acuzatoare” (pg. 185) – exprimarea corectă este „mai puneau”, adică verbul la plural.
Priviţi şi „rafalele” de cacofonii care ies pe „gura” ca o tîrtiţă de cloţă a acestui zăpăcit: „ca ciupercile” şi „i-ar împiedica cineva” (ambele pe o singură pagină, 16); „ortodoxia românească. Cartea” (pg. 53); „sufletească care” (pg. 54); „rubrică. Cîte” (pg. 63); „Ierunca. Cifrele” (pg. 188) etc.
Exemplele sînt mult mai numeroase. Mă opresc, deocamdată, aici. Nu înainte de a trage o concluzie: rareori am văzut un individ mai sifilitic şi mai enervant ca acest Bădiliţă! Atunci cînd scrii că România are „nasul butucănos”, cînd denunţi „banditismul românesc”, dar şi că asta e „ţara fuduliei cu găuri în fund”, care îi rămîne lui, în gît „ca o tocăniţă de zevzeci”, că „Din decembrie 1947 pînă în decembrie 1989 poporul român n-a existat”, că „În ortodoxia românească orice e posibil, chiar şi încreştinarea nesimţirii”, că „80% din populaţia unei ţări (România) e grăbită, aiurită şi tîmpită”, dar şi că „Mega România cam aşa arată: urîtă, săracă, imbecilă, bolnavă, dezosată”, iar „individualismul isteric” îi caracterizează pe români, în fine, că (oh, Doamne!) „creştinismul (...) nu-i o religie pentru mase (...) e o religie pentru aristocraţi” şi, bomboana pe colivă, că românii sînt un „popor-legumă”, răfuindu-se cu umbrele unor creatori iluştri, pe care îi bălăcăreşte ca un golan, deşi aceştia nu se mai pot apăra (Eugen Barbu, Fănuş Neagu, Paul Anghel, Adrian Păunescu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga) – atunci să nu te aştepţi nici la înţelegere, nici la milă. Acest Cristian Bădiliţă e un dobitoc sinistru, care nu merită nici măcar o palmă - palmele se dau între cavaleri –, merită un scuipat în lentilele alea ca nişte cioburi de sifoane.

CORNELIU VADIM TUDOR

Ziarul TRICOLORUL, nr 2403 / 29.02.2012

marți, 28 februarie 2012

Nou sondaj de opinie, care îi face de rîs pe falsificatorii şi mincinoşii ordinari Dan Voiculescu, Alin Teodorescu, Bogdan Teodorescu, Vasile Dâncu - * PRM: 27% * VADIM: 38 %

În intervalul 15 – 24 februarie 2012, Departamentele de Analiză şi Sinteză ale Serviciilor Secrete au efectuat un nou sondaj de opinie, la comanda şi pentru uzul Administraţiei Prezidenţiale. Datele metodologice au fost următoarele: Eşantion: 1.850 de persoane; Marja de eroare: ± 2%; Metodă de lucru: interviu telefonic. Sondajul testează şi ideea amînării cu 6 luni a alegerilor parlamentare, coroborată cu demisia lui Traian Băsescu şi reintroducerea mandatului prezidenţial cu o durată de 4 ani.
I. Cum consideraţi ideea revenirii mandatului prezidenţial la o durată de 4 ani, scurtarea prin demisie a actualului mandat al lui Traian Băsescu, organizarea de alegeri parlamentare şi prezidenţiale simultane?
1) Oportună: 86%;
2) Inoportună: 12%; 
3) Nu ştiu; nu mă interesează: 2%.
II. Dacă în luna martie 2013, ar avea loc alegeri prezidenţiale anticipate, cu ce candidat aţi vota?
1) Corneliu Vadim Tudor: 38%; 
2) Sorin Oprescu: 27%; 
3) Crin Antonescu: 20%; 
4) Mihai Răzvan Ungureanu: 8%; 
5) Dan Diaconescu: 5%; 
6) Nu ştiu; nu mă interesează: 2%.
III. Dacă în luna martie 2013, vor avea loc alegeri parlamentare, cu ce partid sau alianţă politică aţi vota?
1) USL: 45%; 
2) PRM: 27%; 
3) PDL: 9%; 
4) PP - Dan Diaconescu: 6%; 
5) UDMR: 3%; 
6) PPMT: 3%; 
7) PNG: 3%; 
8) UNPR: 2%; 
9) Nu ştiu; nu mă interesează: 2%.

 Revista ROMANIA MARE-NR.1127- ANUL XXIII-VINERI 2 MARTIE 2012

Săptămîna pe scurt - REVISTA ROMANIA MARE - NR. 1127 - ANUL XXIII - VINERI 2 MARTIE 2012

* Un sfat către protestatari: mutaţi-vă din Piaţa Universităţii la Ambasada SUA * Cum să construieşti un duş fără cădiţă * Ţiganul burduhănos Vasile Dâncu e nebun de legat * Vladimir Tismăneanu s-a sclerozat * După Nelu Cotrocelu a apărut şi Nelu Tăieţelu * Savanţii americani susţin că au descoperit secretul longevităţii

* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. Am primit telefon de la un foarte cunoscut general: „Ce tot bat cîmpii ăştia, că Băsescu l-a numit pe Meleşcanu în fruntea SIE? Niciodată n-a numit un preşedinte vreun şef de Serviciu Secret, în România. Toţi au fost impuşi de americani, fiind agenţi!“. * În mod indubitabil, Teodor Meleşcanu a fost ofiţer de Securitate, activînd la Unitatea Specială 0544 (DIE, spionaj), sub directa coordonare a generalului Aristotel Stamatoiu. Evenimentele din decembrie 1989 l-au prins cu gradul de colonel. * Încă ceva, extrem de interesant: ştiţi care a fost numele de cod, ca ofiţer acoperit, al lui Teodor Meleşcanu în perioada 1992-1996 (cînd a funcţionat ca ministru de Externe)? Atenţie: Sir Lancelot. Hai, că-i tare! Parcă vedem un film englezesc, despre Cavalerii Mesei Rotunde. * Blocajul din societatea românească este TOTAL: banda lui Băsescu nu dă Puterea din mînă, fiind sprijinită, pe faţă, de Ambasada SUA (adică de CIA) – iar aşa-zisa Opoziţie e nevolnică, nu-i capabilă de nimic, vai de capul ei. Încă o dată le spunem protestatarilor, care încep să se adune, din nou, în Piaţa Universităţii: nu mai strigaţi la troleibuze şi la zidurile negre ale Universităţii, problema e la Ambasada Americană, acolo trebuie să spuneţi ce vă doare, aceea e forţa care îi ţine la Putere pe aceşti criminali. Înţelegem că nu vreţi oameni politici printre voi, foarte bine, dar nu e nimeni atîta de inteligent să vă deschidă ochii? Sau, poate, vă place să fiţi „bicicleta fără lanţ“, care merge în gol, adică stă pe loc... * Un eveniment demn de Cartea Recordurilor: veteranul de război Mihai Ioan a debutat editorial la vîrsta de ... 90 de ani! Felicitări şi să nu se oprească aici.
* Primim la redacţie, în mod constant, revista „Pe-aici nu se trece!“, editată de Fundaţia de Cultură Patriotică Mărăşeşti-Mărăşti-Oituz. Publicaţia a ajuns la numărul jubiliar 50. E vorba nu numai de longevitate, ci şi de calitate. * Dacă publicaţiile colorate şi scandalagioaice au obsesia titlurilor care încep cu „Uite“, „România liberă“ nu poate renunţa la „Cum“. Asta-i „presa“ pe care o ştiu milogii analfabeţi, culeşi de pe drumuri şi făcuţi „ziarişti“. Priviţi cît de jenant arată, de pildă, pagina 1 a foii mortuare de vineri, 24 februarie: 1). „Cum am ajuns în pragul unui rateu de 3 miliarde de euro“; 2) „Cum a fost scăpat Dinel Staicu“; 3) „Cum deszăpezesc norvegienii“. Asta, repetăm, pe pagina 1. În pagina 3: „Cum a fost scăpat Dinel Staicu de 7 ani de închisoare“. Iar la altă pagină: „Cum să construieşti un duş fără cădiţă“. Păi, credem că nu-i mare diferenţă faţă de o cădiţă fără duş, tot un drac. Ce presă-i asta mă, proştilor? Ne-o spune spălătoreasa spălăcită şi neagră-n cerul gurii (fiindcă nu se spală) Sabina Fati. Luîndu-i un interviu scriitorului israelian Amos Oz, idioata asta incurabilă dă un titlu stupid: „România înseamnă cultură, dar mai ales istoria dramatică a evreilor“. Numai că intervievatul a spus altceva: „Atunci cînd mă gîndesc la România îmi vin în minte cultura, literatura, dar mai ales istoria evreilor din această ţară: complicată, dramatică, ambivalentă“. Seamănă? Nu prea seamănă. * Ziarul „Naţional“ mătură pe jos cu istericul Mihai Gâdea: „Apel către premierul Ungureanu, Ministerul Sănătăţii şi CNAS: Băgaţi Xanax-ul pe compensate, că-l pierdem pe Gâdea!“. Oho, l-am şi pierdut. Declarăm nul. * În acelaşi ziar poate fi citit un articol de Arpad Dobre: „Autorităţile confirmă dezvăluirile din ziarul Naţional – Nuclearelectica şi Hidroelectrica, vîndute străinilor“. Mă, Arpad ... Mă băiatule... Ce eşti tu, ungur sau român? Publicaţiile Tribunului, „Tricolorul“ şi „România Mare“, avertizează încă din toamna anului trecut cu privire la acest jaf, pus la cale de Jeffrey Franks şi FMI-ul lui. * Ţiganul burduhănos şi cu maţul gros Vasile Dâncu e nebun de legat: cică „După ultimele isprăvi de la deszăpezire, Gigi Becali a crescut foarte mult în sondaje“(?!). N-are, bă, muistule, nici o legătură. Isprăvile lui Gigi le-a văzut toată lumea: el şi-a aruncat şuba în zăpadă şi s-a trîntit şi el, bolborosind ceva despre nişte oi. În rest, pauză, numai gargară şi camere de luat vederi. La inundaţiile de acum cîteva ani a făcut mai mult, dar n-a crescut nici măcar un procent. Asta-i toată sociologia pe care o ştii tu, ţigane? * Revenind la ziarul „Naţional“, remarcăm o fantezie, referitoare la maniera în care gîdele Gâdea, în calitate de „profesor“ (?!) la Intact Media Academy, îi va învăţa pe viitorii moderatori să li se adreseze invitaţilor: „Ia zi, mă, bulangiule, cum morţii mă-tii ai făcut o asemenea dobitocie, ’re-ai al dracu’ tu de idiot?“. Ar mai merge, ca supliment de la noi: „Să dea boala lu’ Calache-n tine şi în tot neamul tău de cioflingari, giugiuli-mi-aţi bîrzoiu’ în direct şi la oră de vîrf, janghinoşilor. Şi tu, Duţă, lua-m-ai de puţă, ia mai dă-te-n sloboz, delo, delo, bahto delo, tekere spume la gură, cu Casa ta de sănătate bolnavă, mitocanule şi cheliosule care eşti tu, păi unu-i Dan Voiculescu pă mapomondul lumii, mă, borîtule!“. * Ce era prost Vladimir Tismăneanu înainte, dar să vedeţi ce s-a prostit la bătrîneţe. De la porecla „Tîmpiţelul“ trebuie să treacă la porecla „Tîmpiţoiu“. Adică odrasla de bolşevic s-a sclerozat. Un singur exemplu: în denunţul publicat în „Evenimentul zilei“ de miercuri, 22 februarie, el îl face pe stalinistul Nicolae Moraru „semidoct“, pentru ca, după cîteva fraze, să-l retrogradeze la stadiul de „sfertodoct“. Ce faci mă, uiţi de la mînă pîn’ la gură? Şi încă o gafă săvîrşită de acest imbecil: „cultura românească a fost supliciată“ (?!). Acest cuvînt NU există, nicăieri, în nici un dicţionar. L-a inventat evreul rusnac Volodea Tismineţki. Mai bine mergea „cultura românească a fost tismeniţkată“, era mai aproape de adevăr. * Ziarul „Adevărul“ a făcut o nouă şi jenantă greşeală: l-a confundat pe Eskiocak Ozgur cu altul, pe care îl cheamă tot Eskiocak Ozgur (hai, să ne pupe-n cur, şi Kurdul ăsta, şi Dinu Patriciu, cu slugoiul său Carti-Anus). * Bolnavul psihic Miron Cozma guiţă că, în Parlamentul European, el va aduce României „altă imagine în lume“ decît a adus-o Vadim Tudor. Lasă, bă, că ai adus destulă „imagine“ pînă acum: ciomăgirea studenţilor în 1990, cei 3 morţi din 1991 şi „baia de sînge“ de la Stoeneşti, din 1999. Mai stai, dracului, în banca ta, sau du-te să te tratezi. Ce crezi tu că e Parlamentul European? O cîrciumă din Valea Jiului, unde să te îmbeţi tu şi să te urci pe mese, caftindu-te cu scaune şi sifoane? Ne era milă de tine, băi acesta, dar am stricat orzul pe gîşte: lichea ai fost, lichea ai rămas. * Încă o mostră de agramatism în „Cancan“: „Nati Meir acuză judecătorii că i-a (sic!) distrus familia“. E inutil să atragem atenţia unde e dezacordul. * Cică „regele pastelor“ din România e unul „Nelu Tăieţelu“. Mişto. Să se ia de mînă cu „Nelu Cotrocelu“.
* Titlul săptămînii a văzut lumina tiparului în „Cancan“: „Mare e grădina Ta de zarzavaturi, Doamne! Lis, în superproducţia «Viorel Morcovel»“. * Ziarul lui Adrian Thiess, „Puterea“, dă un titlu cutremurător: „Ultimul slogan în supermarket: N-AVEM OUĂ!“. Să cumpere de la Bombonel, care-i problema? * A încetat din viaţă colonel (r) ing. Cornel Barta, unchi al preşedintelui PRM. Mare păcat. A fost un om admirabil şi un militar desăvîrşit. Dumnezeu să-l ierte.
* Ziarul „Azi“ nu-l pierde din vedere pe Crocodilul Chelios. În nr. de joi, 23 februarie, bezniciosul băiat de mingi e fixat în insectar astfel: „CTP îşi pierde, dimpreună cu podoaba capilară, şi umorul. Păcat. Deunăzi, s-a enervat teribil, după ce i-a venit ideea că ar exista oameni care se informează exclusiv de la emisiunea lui Mircea Badea“. De-ar fi numai atît... Dar C.T. Popiescu fierbe în suc propriu, colcăie, sfîrîie, pîrîie, e stătut, îşi adulmecă, singur, pîrţurile şi crede că sînt cele mai fine esenţe de parfum. Măcar de s-ar salva prin operă, dar băiatul e uscat ca iasca, n-are talent în nici un domeniu, decît atunci cînd face pipi-n cadă (cum se lăuda într-o emisiune a lui Marius Tucă) – acolo da, făcea în sus şi jetul îi cădea-n cap, s-o ia la trap. * Piaza-rea a PNL e şontorogul Puiu Haşotti. Şi rău, şi prost, şi nesimţit, şi urît ca dracul. Ce legătură o avea muhaiaua asta cu tradiţia liberală? Toată viaţa lui, „ţînţarul“ a fost un impostor, pozînd în profesor, care vorbeşte în citate. Îi dăm şi noi un citat: „Prostul pînă nu-i fudul, parcă nu e prost destul“. * O nouă dovadă a caracterului bicisnic al lui Grigore Carti-Anus: „Mircea Badea. O minciună“, îşi intitulează el „tableta“ (de diazepam) din „Adevărul“. De unde şi pînă unde? Nici noi nu sîntem de acord cu unele afirmaţii ale lui M. Badea, dar o elementară obiectivitate ne face să recunoaştem că băiatul e talentat. Ceea ce nu se poate spune despre microcefalul Griguţă, care tot încearcă mai multe genuri, dar e ageamiu în toate. * Ne-am tăvălit de rîs cînd am citit acest titlu în „Click!“: „Cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh au demonstrat ştiinţific: Femeile cu fundul mare sînt cele mai deştepte”. Aiurea. De unde şi pînă unde, ce legătură e între popou şi creier? Păi, hai să o luăm pe Nikita, de pildă, care are un tender de locomotivă cu aburi: este ea cea mai deşteaptă? Este, dar numai dacă o comparăm cu maimuţoii de la OTV, Dan Diaconescu şi Radu Popa. * Ziarul „Tricolorul“ a ajuns la nr. 2.400. E o mare performanţă, într-o vreme în care alte cotidiane mor. Fără prea multă vorbă, vă propunem cîteva titluri de atracţie. MIERCURI, 22 februarie: „Mafia Sondajelor se dă de ceasul morţii. Făcătura C. S. O. P. a fost plătită de traficantul de copii Valeriu Stoica foarte scump: 1.000.000 de euro (?!)“; „Bă, Diliule! Cronică-pamflet la maculatura «Degetul pe rană şi alte dezintoxicări antipolitice», de Cristian Bădiliţă“ (continuarea serialului scris de Corneliu Vadim Tudor); „Adevărata miză a serialului cu Emil Boc dezbrăcat“ (editorial de Ruxandra Lungu); „Haita băsistă învîrte politichia ca purcica dovleacul“; „Eşec usturător al pigmeului Victor Ponta în America!“; „Opriţi privatizarea energiei electrice!“ (prof. univ. dr. ing. Al. Măruţă); „ULTIMA ORĂ. Scorul real al USL: 42%!“; „Profeţie care se referă la Barack Obama? Metişii vor schimba faţa lumii“ (Robert Charroux, 1985); „Aşa vă place Istoria? Franz Liszt nu ştia limba maghiară“ (Lavinia Coman); ,,Mihai Răzvan Ungureanu faţă cu evaziunea” (Răzvan Orăşanu); ,,Escroaca Emma Nicholson, membră a Camerei Lorzilor, a scăpat nevătămată, marţi, în urma unui atac care a vizat o Secţie de Vot din Yemen, unde s-a deplasat ca observator”; ,,Savanţii americani susţin că au descoperit secretul longevităţii”; ,,Fenomene Paranormale. Oamenii cerului – o rasă de demoni” (Ruth Gledhil); ,,Îngheţate în timp. Mumiile italiene de acum 200 de ani”. JOI: ,,Politica de cadre a PDL se face la băutură. Traian Băsescu şi Vasile Blaga au pus la cale schimbarea Girafei Muiste cu Falconetti”; ,,A încetat din viaţă fostul senator Carol Dina, vicepreşedinte al PRM”; ,,Aşa-zişii finanţişti ai României” (editorial de Dumitru Avram); ,,Marea «iubire» a lui M.R. Ungureanu este Cornel Feruţă (alintat, strategic, Cătălin)”; ,,Licheaua săptămînii. Escroaca Sorina Plăcintă, dovedită ca hoaţă de fonduri europene”; ,,Hai să (ne) rîdem cu papagalii de la Antena 3” (Mirel Palada); ,,SCUIPAŢI AICI! Mafiotul Vasile Dâncu iar falsifică sondajele de opinie”; ,,NEWS ALERT. Încă un accident grav, provocat de un american (probabil agent CIA), care conducea cu o viteză nebună în România!”; ,,PDL-iştii fug, ca dracul de tămîie, de candidatura la funcţia de primar general al Capitalei!”; ,,Stalin şi evreii” (Jacques Attali); ,Şi totuşi, de ce s-a dus Ponta în SUA?” (B.T. Iacob); ,,Aceasta e întrebarea: va da voie FMI la pomeni electorale?”; ,,Scandal în maghiarime: război între UDMR şi Tökeş” (Elena Dumitrache); ,,Curtezane celebre. Elena Lupescu” (Elena Macavei); ,,Cum a fost asasinat Troţki” (D. Volkogonov). VINERI: ,,Pe criza asta cumplită, Traian Băsescu bagă zeci de milioane de euro într-un aparat de propagandă, pentru manipularea şi intoxicarea populaţiei”; ,,În România sînt grav încălcate drepturile omului!” (editorial de Gh. Funar); ,,Audienţă record (pentru ora 12 noaptea!) făcută de preşedintele PRM şi de fiicele sale, miercuri, la Antena 1: «Minutul de Aur» - 3 puncte”; ,,Eugenia, fata lui Vadim Tudor: «Nu mă deranjează că am bodyguard» (,,Libertatea”); ,,Un act de înaltă trădare de ţară: înstrăinarea Centralei Nucleare de la Cernavodă”; ,,NEWS ALERT. Ocupanţii americani ai României îi calcă pe români cu maşina ca pe nişte oi”; ,,Criminali şi nesimţiţi. Zi de doliu naţional pentru un singur om: cehul Vaclav Havel. Nici o zi de doliu pentru aproape 100 de români morţi de frig”; ,,Lupta pentru Casa Albă: un prezidenţiabil republican susţine că Satana atacă SUA”; ,,Rusia ridică tonul către Israel: Nu îndrăzniţi să atacaţi Iranul!”; ,,Arhiva «Tricolorul». Cine l-a împins pe Nicolae Labiş între vagoanele tramvaiului?”; ,,Nepopularul şi autoritarul Traian Băsescu seamănă cu Ceauşescu” (,,The New York Times”); ,,George Washington, un preşedinte care a refuzat al treilea mandat – 280 de ani de la naştere”. SÎMBĂTĂ (acesta e numărul jubiliar, 2.400): ,,Partidul România Mare începe ofensiva electorală de primăvară” (Comunicat de Presă); ,,Traian Băsescu nu vrea să se lege la cap cu Gigi Becali”; ,,Mişcarea Populară ar putea fi ultimul cui din sicriul PDL!” (Stelian Tănase); ,,PDL a mai pierdut un deputat”; ,,Înmormîntarea fostului senator PRM Carol Dina”; ,,UDMR îl şantajează, din nou, pe Matrozul Chior pentru a înhăţa Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate”; ,,Lupta absurdă cu fantomele trecutului” (editorial de Dumitru Avram); ,,Fenomene Paranormale. O relatare stranie din dosarele Karlei Turner” (Sean Casteel); ,,Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane!” (Teodor Filip); ,,Filme cenzurate. Ultimul tango la Paris” (Dawn B. Sova); HOROSCOP; REBUS (Paul Băgneanu). LUNI: ,,Alertă de război: Forţele militare americane şi israeliene vor începe, în luna martie, la baza din Dobrogea, simularea atacării Iranului! Pericol Maxim!”; ,,Washingtonul şi Bruxelles-ul nu înţeleg ce se întîmplă în România” (editorial de Dumitru Avram); ,,A dat strechea-n boangheni… «Taurul Dealului» poate avea un rol istoric: spargerea UDMR”; ,,Lui Miron Cozma i s-a făcut dor de puşcărie”; ,,LICHEAUA SĂPTĂMÎNII. Gigi Becali s-a milogit, timp de o oră, de Elena Udrea să-l primească în Mişcarea Populară – inutil!”; ,,SCUIPAŢI AICI! Dan Matei Agathon, un pederast care umblă veşnic beat”; ,,Cum a simţit criza ministrul Laszlo Borbely: mai mulţi bani în conturi, maşină de lux şi o casă moştenită” (Ciprian Mailat); ,,Epistolă scrisă cu cerneala ochilor. Ungurii taie şi spînzură: «Nu avem nevoie de venetici români», ţipă Sandor Laszlo, primarul comunei Zetea (?!)”; ,,Vladimir Putin a comparat Rusia de azi cu Rusia care l-a învins pe Napoleon” (nici pomeneală, războiul din 1812 a fost, cel mult, meci nul; a nu se uita că Napoleon a cucerit Moscova); ,,De ce e Biserica Ortodoxă mută?” (Vlad Mixich). MARŢI: „Scandal-monstru în PDL: Elena Udrea era cît pe-aci să fie păruită pentru că s-a întîlnit cu Gigi Becali!“; „PNL e în şah-mat: Marele Clăpăug ar putea fi noul director SIE“; „Traian Băsescu încă se roagă de Raed Arafat să candideze la Primăria Capitalei“; „România, parte componentă a sistemului colonial conceput de Noua Ordine Mondială“ (editorial de colonel Dan Zamfirescu); „Scandal în PNŢCD – Aurelian Pavelescu îl goneşte pe Vasile Lupu de la conducere!“; „Ieri, la Librăria «Mihail Sadoveanu», din Capitală – Scriitorul Dinu Săraru a fost sărbătorit cu prilejul Jubileului a 80 de ani de viaţă“; „Cazul Andrei Pleşu, or falsul GDS“ (S.R. Stănescu); „O lume sub subpămînteană neobişnuită, unică în Europa“; „NEWS ALERT. «Isus e mort» – atacurile asupra bisericilor creştine se înmulţesc în Israel“ (Sebastian Engelbrecht). * Vineri seară, la emisiunea Danei Grecu (Antena 3), sociologul Marius Pieleanu le-a turtit fesul unor băgători de seamă, zicînd: ,,Nu mai vorbiţi prostii: PRM va merge singur în alegeri şi va avea peste 10%!” (sau cam aşa ceva). În clipa aceea, Dan Voiculescu ar fi trebuit să se spînzure de una din Antenele lui mincinoase, nu înainte de a-l îneca, în cadă, pe puradelul Mirel Palada. Cît cred nenorociţii ăştia că vor ţine intoxicările lor? Ce-or să se facă Mihai Gâdea şi Radu Tudor, cei care popularizează porcăriile scoase din maţe de cei doi ţigani jegoşi, Dan Voiculescu şi Mirel Palada? Pe unde vor scoate cămaşa? Probabil pe unde a scos-o un alt spoitingir, Vladimir Pasti, care, în august 2000, dădea PRM cu 4% (la IMAS) pentru ca la alegerile din noiembrie acest partid să aibă peste 21%. Aşadar, cu 17 procente mai mult, în numai 4 luni! Nu-i nimic, o să cîştige Vadim şi meciul ăsta, deşi e din ce în ce mai greu să se lupte, cu palmele goale, cu păduchii şi lipitorile respective. * Un titlu mortal dă ziarul ,,Click!”, de luni: ,,Victoria Beckham se dă cu găinaţ pe faţă”. Hai, că la una ca asta nu ne aşteptam! Mai bine şi-ar schimba numele, din Victoria în Înfrîngerea. Pînă la urmă, am aflat că nu e vorba de găinaţ de găină, ci de găinaţ de… privighetoare, adică privighenaţ. Ce proastă! * Mica Publicitate din ziarul ,,Libertatea” a devenit Marea Lubricitate: numai porcării, mizerii şi alte nenorociri. Am ales, la întîmplare, două exemple: ,,NON-STOP, plăceri maxime, adorabile, jucăuşe. Ne şi deplasăm” (asta mai lipsea, să fiţi paralitice, în căruţ cu rotile, arză-v-ar pe maţe de bagaboante, că astea le ia bărbaţii la femeile serioase); ,,STĂPÎNĂ sadică cu fantezii, caut sclav!” (nu te duce, mă, prostule, că asta te leagă de calorifer şi ăla, fiind rece, faci menangită la cap şi dublă pneumonie la noadă, gata, muribundu’ te cheamă, cît despre plăcerea erotică ce să mai vorbim, bate la tine ca la fasole, cu cablul TV). * Încă o gafă în ,,Excrementul zilei”: ,,DOCUMENTE. Evz vă prezintă fragmente din două note informative despre funeraliile scriitorului Constantin Noica şi a (sic!) academicianului Mihai Beniuc”. Mai e nevoie să arătăm unde e greşeala? 

* LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. Duminică, pe un post de Televiziune a apărut aşa-zisul miner Miron Cozma. Umflat cu pompa, plin de importanţă, bătîndu-se cu pumnii în piept că ONU l-a desemnat, pe el, liderul sindical nr. 1 din lume, acest schizofrenic a dat, încă o dată, măsura demenţei sale. Vă aduceţi aminte ce-am scris noi? Că el a fost băgat în priză de Traian Băsescu, prin mijlocirea Şarpelui cu Ochelari, cu care individul s-a întîlnit, în secret, la Timişoara, în primele zile ale lui ianuarie 2012. Atunci s-a hotărît diversiunea înfiinţării unui partid care să semene confuzie şi să fure din voturile PSD, prin asemănare de nume: PSDM. Şi tot atunci i s-a promis bătrînului parazit 2.000.000 de euro pentru început şi cîte 1.000.000 pentru fiecare procent obţinut în sondaje. Pînă acum, a primit muie, degeaba face spume la gură.

ALCIBIADE


REVISTA ROMANIA MARE - NR. 1127 - ANUL XXIII - VINERI 2 MARTIE 2012 , numarul integral, poate fi cititi aici =>


http://ro.netlog.com/forum_prm/blog/blogid=1435011

Sau in format PDF de aici => http://www.pdf-2-flashbook.com:8080/viewBook.cfm?b=0f0e4c69d3a9853ec326222f48a03c8c