"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




sâmbătă, 16 iunie 2012

CIRCULARĂ






Se adevereşte prin prezenta că Biroul Permanent al Comitetului Director al PRM îl susţine pe dl. Ion Mincă la funcţia de consilier al Primăriei  Mangalia - la alegerile din 1 iulie a.c.

Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Preşedintele Partidului România Mare,
Membru al Parlamentului European
15 iunie 2012

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2490 / 16.06.2012

La Cimitirul Bellu din Capitală Omagiu vibrant adus Poetului Naţional Mihai Eminescu









Partidul România Mare şi liderul său au omagiat, ieri, memoria geniului poeziei româneşti, Mihai Eminescu, la împlinirea a 123 de ani de la trecerea în eternitate a acestuia. La mormîntul marelui poet de la Cimitirul Bellu, din Capitală, a fost depusă o frumoasă coroană de flori cu panglică Tricoloră din partea domnului Corneliu Vadim Tudor, preşedinte al Partidului România Mare, membru al Parlamentului European.
A luat cuvîntul Constantin Bebe Ivanovici, membru al Biroului Executiv al PRM, preşedintele Federalei Naţionale a Revoluţionarilor din România, care a mulţumit  profesorilor şi celor 50 de elevi prezenţi în acest sanctuar în care îşi doarme somnul de veci geniul nepereche al literaturii române. Mormîntul poetului a fost acoperit cu 123 de garoafe roşii, marcînd astfel anii care au trecut de la despărţirea tragică de Mihai Eminescu. Aşa a fost comemorată, în ultimii 22 de ani, ziua de 15 iunie, acţiune la care îşi dă concursul şi preotul Teofil Bradea.
La omagierea, de către Partidul România Mare, a memoriei celui mai mare poet român al tuturor timpurilor, au fost prezenţi prof. Adrian Popescu, vicepreşedinte al PRM, Gheorghe Neculai, Anca Chiţu, Petre Răducanu, Vasile Lăcătuşu, membri şi simpatizanţi ai partidului veniţi de la Craiova – Marian Trandafirescu şi Constantin Bărăgan, de la Afumaţi – Mihai Gabriel Grăunţă, Giani Frîncu, Gabriel Buturugă, Gheorghe Gheţu, Dumitru Tătaru, fost prefect de Ilfov, precum şi din alte localităţi din ţară – Aurică Manofu, Gica Bădescu, Bibi Butnaru, Mihai Voicu, colonel Marian Popa.

Ziarul TRICOLORUL, nr 2490 / 16.06.2012

MOMENT ANIVERSAR - 21 de ani de la fondarea Partidului România Mare


20 iunie 1991 reprezintă o dată emblematică în istoria postdecembristă a României. Ea a consfinţit, în mod oficial, înfiinţarea unui partid cu rol decisiv în menţinerea vie a patriotismului, a spiritului justiţiar, a verticalităţii şi demnităţii româneşti: PARTIDUL ROMÂNIA MARE. Fondatorul şi preşedintele partidului – de altfel, un nume de anvergură naţională şi internaţională – este Excelenţa Sa, europarlamentarul dr. Corneliu Vadim Tudor. La 21 de ani de la înfiinţarea formaţiunii sale de suflet, Tribunul aduce un suflu proaspăt în partid, înconjurat de o echipă închegată şi hotărîtă, formată din justiţiari şi patrioţi.
Partidul România Mare este singurul care şi-a păstrat vigoarea în timp, dobîndind, de la cel care i-a dat viaţă, putere şi o energie debordante, puse în slujba unui ideal istoric – o Românie Mare, în care să fim stăpîni la noi acasă, nu jucaţi la ruleta trădării.
Pentru patrioţii adevăraţi, România este Mare, pentru lichele, înseamnă doar o piaţă de desfacere a produselor „lumii civilizate” sau un loc de depozitare a deşeurilor europene.
Spre deosebire de alte formaţiuni politice, Partidul România Mare se detaşează prin consecvenţă. Pe parcursul a 21 de ani, nu şi-a schimbat denumirea, sigla, culoarea, principiile, idealurile, doctrina, nu a migrat spre alte puncte cardinale ale eşichierului politic, nu s-a afiliat unor formaţiuni pînă mai ieri incompatibile, nu a înşelat aşteptările românilor. Partidul nu transformă politica în showbiz (tehnica spectacolului), nu achiziţionează foste concurente la miss, nici persoane care îşi etalează vestimentaţia costisitoare în lipsa altor calităţi. Onestitatea, dreptatea, spiritul de echipă, adevărul – iată cîteva din principiile imprimate partidului de un preşedinte responsabil, cu iubire de oameni şi de ţară. Un preşedinte care este conştient de faptul că, dacă somnul raţiunii zămisleşte monştri, somnul naţiunii generează dezastre. Partidul România Mare nu a făcut compromisuri, nici alianţe de conjunctură, nu a denaturat realitatea, nu a subordonat Interesul Naţional unor meschine interese de gaşcă. Un partid al moralităţii, al decenţei, format din persoane serioase, bine pregătite, cu spirit de răspundere.  Politica PRM-istă nu este o politică de budoar, nici de crîşmă. Este o politică transparentă, respectabilă. PRM este un partid naţional, militant, cu mesaj convingător, deţine soluţii viabile pentru depăşirea crizei, pentru asigurarea unui trai decent tuturor cetăţenilor. Partidul nu şi-a erodat imaginea, nefiind la guvernare. Nu şi-a pierdut elanul, nici nu şi-a epuizat resursele, deşi în „bătălia politică“, de cele mai multe ori, lupta de idei este detronată în favoarea luptei interpersonale sau a exarcerbării orgoliilor.
Rezultatul alegerilor din 10 iunie a.c. nu a demobilizat partidul patrioţilor. Cascada luminii nu poate fi oprită. O logică elementară duce la concluzia că UDMR-ul nu putea devansa PRM-ul în privinţa opţiunii votanţilor. Există şi „lucrături” meşteşugit executate, „lucrături” subterane, a căror consecinţă indică negarea evidenţei, inclusiv a logicii elementare. Nu cred că am ajuns în situaţia de a ne fura singuri căciula, sperînd la o pălărie cu boruri. Uneori, sărăcia, abrutizarea, lipsa de orizont adună în „Poiana lui Iocan” multe persoane neavizate, nepricepute, lipsite de simţul realităţii. Ca să nu mai vorbim de manipulatorii care aruncă sămînţa urii şi a discordiei în interior, secondaţi de cei interesaţi, din afară.
Partidul România Mare nu se defineşte ca un partid antimaghiar, aşa cum doresc unii să-l califice. O astfel de abordare este regretabilă şi eronată. Paleta de preocupări a PRM-ului este mult mai vastă, aşadar nu se concentrează cu ostentaţie asupra etnicilor maghiari. PRM nu promovează ura, vrajba, discordia. Mai ales că în fruntea partidului se află domnul Corneliu Vadim Tudor, fiu de creştini practicanţi, care poartă Biblia la piept, un om în egală măsură cu ştiinţă şi conştiinţă. Partidul ia atitudine doar în privinţa extremismului maghiar, a pretenţiilor nejustificate de a umbla „cu foarfeca pe harta ţării”. În schimb, manifestă simpatie faţă de aceia care îşi duc traiul alături de noi, menţin un climat de linişte şi armonie, întru respectarea Statului Naţional Român, unitar, suveran, independent şi indivizibil.
Partidul România Mare este constituit dintr-o lumină de patrioţi. Dacă a fi patriot este un delict, ni-l asumăm. Pe lîngă patriotismul înnăscut, este necesar şi un patriotism cultivat, alimentat permanent. Poate cineva ne va auzi şi va înţelege că patriotismul constituie o componentă a stării de normalitate într-o naţiune. Conform tuturor sondajelor, PRM-ul este un partid de lider, preşedintele devansînd partidul. Pe drept cuvînt, reprezintă locomotiva de excelenţă a formaţiunii, cel mai vechi lider, dar şi cel mai cult politician al României postdecembriste. În toţi aceşti 21 de ani, preşedintele Corneliu Vadim Tudor întruchipează tăria, puterea, exemplul, deschizătorul de drum, o adevărată flacără, un luptător din linia întîi. A stat mereu de-a curmezişul furtunii, lovit de ingratitudinea sau de invidia semidocţilor şi a vînătorilor de fotolii, dar în orice situaţie şi-a menajat echipa.
Preşedintele Corneliu Vadim Tudor, animatorul şi sufletul partidului, face o politică de anvergură, nu una de aventură, fiind un bărbat de stat atît în ţară, cît şi peste hotare. Vocea lui este una dintre cele mai distincte, la Bruxelles şi la Strasbourg, acolo unde se află locul său de muncă, în calitate de membru al Parlamentului European.
Toată viaţa Tribunului este legată de acest partid, care reprezintă ecoul sufletului său curat şi senin.
Dacă rostim Partidul România Mare, ecoul răspunde: Corneliu Vadim Tudor.
La Mulţi Ani, România Mare!

Prof. DANIELA VASILOSCHI
Cluj-Napoca, 15 iune 2012

Ziarul TRICOLORUL, nr 2490 / 16.06.2012

vineri, 15 iunie 2012

123 DE ANI DE LA ASASINAREA GENIALULUI MIHAI EMINESCU


Timp de mai bine de 100 de ani a fost ascuns Poporului Român adevărul în legătură cu ultimii ani de viaţă ai Poetului Naţional Mihai Eminescu. Asasinii evrei ai genialului Mihai Eminescu şi urmaşii lor au ascuns cu abilitate faptele lor şi au lansat zvonuri false cu privire la boala de sifilis şi nebunia de care ar fi suferit Poetul Nepereche. Adevărul este că Mihai Eminescu a fost asasinat în urma unei conspiraţii evreieşti, după ce a fost prins şi internat cu forţa la Spitalul evreiesc Caritatea din Bucureşti, condus de doctorul evreu Alexandru Şuţu. Apoi, un alt medic evreu (polonez), Francisc Isack, i-a stabilit greşit şi i-a administrat un tratament cu injecţii cu mercur (4-7 grame/zi). Asasinarea lui Mihai Eminescu au făcut-o evreii, în complicitate cu Titu Maiorescu şi alte „cozi de topor“ autohtone.
Cu prilejul dezvelirii statuii lui Mihai Eminescu la Galaţi, în 16 octombrie 1911, marele istoric Nicolae Iorga a ţinut o cuvîntare şi, între altele, a spus că poetul este: „Afirmarea unităţii româneşti eterne, groaza de cotropirea străină, care ucide o conştiinţă, împiedică o desfăşurare, sfarmă un viitor, lasă fără îngrijire un trecut, pentru a da în loc jaf şi corupţie, oricare ar fi numele cotropitorului, al celui dintîi dintre neamurile de cultură ori a celei din urmă plebi asiatice”.
La 123 de ani de la asasinarea genialului Mihai Eminescu, am selectat din publicistica acestuia următoarele fragmente:
- „Patriotismul nu este iubirea ţărînei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de ţară.” (în „Timpul” din 22 iulie 1880);
- „Orice civilizaţie adevărată nu poate consista decît printr-o parţială întoarcere la trecut, la elementele lui bune, sănătoase, proprii, de dezvoltare.” (în „Timpul” din 25 octombrie 1881);
- „Clasa ţărănimii este clasa cea mai conservatoare în limbă, vestimentaţie şi obiceiuri, precum şi purtătoarea istoriei poporului din care face parte.” (în „Opere” , vol. IX, pg. 173):
- „Lipsa de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate între popor şi clasele dirigente, lipsa de simţ istoric şi naţional ne-au adus unde sîntem şi au prefăcut o ţară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, într-un han de oaspeţi străini, în care toată organizaţia s-a făcut în favorul străinilor, pentru a le face traiul cît mai neted şi mai moale în ţara nimănui, căci numai firma mai e a noastră. Noi nu sîntem contra îmbogăţirii celor ce vin şi se aşează în ţară. Cu timpul vor deveni, poate, buni cetăţeni ai acestui stat. Dar ca, de dragul lor, să ucidem oamenii noştri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei române, iată ceea ce e de neauzit şi de neînţeles.” (în „Timpul” din 10 iulie 1881);
- „Nu oprim pe nimeni de a fi ori de a se pretinde român. Răul e, însă, că elemente prea proaspete, în loc de a fi determinate de caracterul statornic al poporului, sînt, din contră, determinante pentru viaţa ţării. Neavînd nici tradiţii, nici patrie hotărîtă ele urăsc trecutul, au rupt-o cu tradiţiile, au prefăcut ţara în mlaştină de scurgere pentru toate elementele nesănătoase ale străinătăţii.” (în „Timpul” din 1 august 1881);
- „Astăzi, ca niciodată, putem vorbi de o plebe de sus şi de un popor de jos, care, ca rasă, ca inteligenţă, ca inimă este superior păturii de parveniţi şi de scursuri din cîteşipatru unghiurile lumii, care s-au aşezat deasupra lui.” (în „Timpul” din 6 mai 1881);
- „Pe spatele nefericitului popor românesc, apatic de suferinţe şi ameţit de fraze, se formează un popor nou, de venetici, de-o naţionalitate nehotărîtă încă, o nouă rasă americană, în ochii căreia vechiul popor a lui Mircea şi Basarab dispare şi emigrează.” (în „Timpul” din 22 iulie 1880);
- „Dar în capul unui stat român nu se cade să vedem aproape numai oameni străini, incapabili de-a pricepe geniul poporului nostru şi pînă la un grad oarecare, incapabili, de-a-l iubi şi de a-l cruţa.” (în „Opere”, vol. X, pg. 28);
- „Noi nu cerem şi nu voim exterminarea elementelor hibride. Ceea ce pretindem e ca asemenea elemente să nu fie determinante, dominatoare, în statul român. Nu ne opunem dacă ele se vor hrăni prin muncă proprie, iar nu exploatînd munca altora.” (în „Timpul” din 3 septembrie 1881);
- „Sute de nulităţi, elemente flotante care nu trăiesc decît din falsificarea spiritului instituţiilor noastre şi din amăgirea opiniei publice – ajung în statul nostru a fi însărcinate cu generarea afacerilor celor mai mari şi mai delicate ale ţării, şi care privind slujba ca pe o sinecură sau ca pe o chestie de diurnă, iar esenţa ei ca pe o jucărie – au ca scop nu realizarea ideilor lor, idei schimbăcioase şi pretextate numai, ci căpătuirea membrilor societăţii de esploatare.” (în „Timpul” din 2 martie 1885);
- „Cine cunoaşte, în mod cît de cît elementar, ce va să zică limba, ştie că ea acoperă, pe deplin, spiritul şi dezvoltarea ei e chiar dezvoltarea inteligenţei, iar aceasta din urmă e chiar laboratorul întregii activităţi musculare şi cerebrale – va înţelege că a sili pe un popor să înveţe altă limbă înseamnă a-l tîmpi, a-l face intelectual inept, deci şi economic şi politic inept.” (în „Opere”, vol. XIII, pg. 109);
- „O ţară nu se guvernează cu aforisme, ci cu sisteme, iar sistemele nu se improvizează de pe o zi pe alta, ci trebui să rezulte din starea reală a ţării, din natura poporului.” (în „Timpul” din 1 iulie 1881);
- „În România, comunitatea naţională şi religioasă, legăturile de iubire şi de reciprocitate, care existau între toate clasele societăţii şi care făceau din  cel bogat amicul celui sărac, din sărac apărătorul celui bogat, toate acestea ne-au fost excamotate de către plebea demagogică din România, ale cărei porniri se rezumă în două cuvinte: invidie şi sete de cîştig fără muncă.” (în „Timpul” din 6 septembrie 1880);
-„Lupta între partizi (partidele politice - n.n.) este o luptă pentru judecata noastră (pentru obţinerea controlului asupra minţii noastre-  n.n.), pentru că fiecare ştie că din acel moment a pus mîna pe forţa noastră fizică şi pe cea intelectuală.” (în „Opere”, vol. XV, pg. 79);
- „Oricine ne promite o îmbunătăţire care nu se datoreşte muncii, adică oricine ne promite un venit de forţe, fără ca noi să fi cheltuit pentru el, e ca un prestidigitator, care vrea să ne facă să vedem că bunurile ce le scoate la iveală s-au ivit din nimic. Ei: Ex nihilo nil fit. Din nimic, nimic iese.” (în „Opere”, vol. XV, pg. 82);
- „Din dominare se naşte deosebirea între libertate şi nelibertate. E nelibertatea celui ce nu posedă faţă cu libertatea celui ce posedă.” (în „Opere”, vol. XV, pg. 1.139);
- „Năzuinţa oamenilor după bogăţie e identică cu năzuinţa lor după putere. Această putere consistă într-aceea că alţii, prin trebuinţele lor, depind de mine şi d-aceea voinţa celorlalţi e supusă voinţei mele. Dacă această putere e pusă în esecuţiune, ea se numeşte dominare – de-aceea, cine năzuieşte după avere caută dominarea. Iar ceea ce compune istoria nu sînt epoce, ci puteri. Istoria nu e o combinaţiune de tabele cronologice, ci cunoaşterea unor puteri organice. Una din cele mai uriaşe puteri ale istoriei e viaţa averilor.” (în „Opere” , vol. XV, pg. 1.139-1.140);
- „Dintre cel ce cîştigă 10 şi cheltuieşte 11, şi cel ce cîştigă 2 şi cheltuieşte 1, acest din urmă e bogat, iar cel dintîi e sărac.” (în „Timpul” din 18 decembrie 1877);
- „E multă diferenţă între educaţiune şi cultură. Educaţiunea străină implică spirit străin, cultura străină ba. Educaţiunea e cultura caracterului, cultura e educaţiunea minţii. Educaţiunea are a cultiva inima şi moravurile, cultura are a educa mintea. De aceea, un om bine educat, cu inimă, caracter şi moravuri bune, poate să fie c-un cerc restrîns de cunoştinţe, pe cînd, din contra, cultura, cunoştinţele cele mai vaste pot fi cuprinse de un om fără caracter, imoral, fără inimă. Astfel fiind, cultura străină ca atare nu poate strica pe om pentru că trece prin prisma unui caracter, a unei inimi deja formate; educaţiunea, creşterea, cade, însă, în pericolul acela al vieţii omeneşti cînd inima încă neformată a omului seamănă unei bucăţi de ceară în care poţi imprima ce vrei, iar cînd inima, cu vîrsta, se-mpietreşte, n-o mai poţi îndrepta, o poţi numai rupe.” (în „Opere”, vol. IX, pg. 446);
- „Neapărat că nu trebuie să rămînem popor agricol, ci trebuie să devenim şi noi naţie industrială măcar pentru trebuinţele noastre; dar vezi că trebuie omul să-nveţe mai întîi carte şi apoi să calce a popă, trebuie mai întîi să fii naţie industrială şi dupa aceea abia să ai instituţiile naţiilor industriale.” (în „Opere”, vol. X, pg. 21);
- „Industriaşul şi comeciantul român, nesusţinut prin nici o măsură de statul pentru care plăteşte contribuţii şi îndeplineşte tot felul de sarcini, neavînd mijloace şi neputîndu-şi-le procura în lipsă de adevărate institute de bancă, a trebuit să renunţe la industrie, la comerţ şi, ca să nu piară, a trebuit să se facă funcţionar, fie oricît de rău plătit.” (în „Opere”, vol. X, pg.248);
- „Nepăsarea noastră ne pierde. Să nu ne mirăm dacă organele noastre de publicitate au devenit în timpul din urmă  moi şi împăcăcioase; căci, cum zice mai sus campionul presei boeme, contrarii vor ştii totdeauna să ameţească capetele pînă şi ale conducătorilor noştri cu promisiuni lucii, dar etern mincinoase.” (în „Timpul” din 22 aprilie 1870);
- „Românii au nenorocirea de a nu avea încredere în puterile lor proprii; noi nu ne-am convins încă cum că: puterea şi mîntuirea noastră în noi este!” (în „Timpul” din 22 aprilie 1870);
- „Dacă voiesc (evreii - n. n.) să ne cucerească, n-au decît s-o facă... făţiş, ca toate naţiile, cu arma-n mînă. Dar cu tertipuri şi apucături nu merge deocamdată. În numărul în care sînt la noi evreii rămîn străini de rit necreştin, ce nu se pot nici contopi cu poporul nostru, nici pot pretinde mai mult decît a fi suferiţi, şi ne pare că n-au nici o cauză de a se plînge de toleranţa noastră.” (în „Timpul” din 5 decembrie 1876);
- „Putem spune cu drept cuvînt şi tare: că poziţia evreilor, în ţările în care nu se bucură de egalitate e cu mult mai bună decît acolo unde ei se bucură de ea; de aceea geme Rusia de ei, de aceea ne-au inundat pe noi. Oriunde e teren pentru neagra speculaţiune, evreul e-acasă, iar vaietele şi plîngerile contra persecuţiunii sînt mofturi care să acopere de mai nainte modul neomenos în care sug ţările pe care au căzut ca lăcusta.” . (în „Timpul”, din 5 decembrie 1876)
-„Mania de a trata pe om ca simplă maşină, ca unealtă pentru producere, este întîi tot ce poate fi mai neomenos; al doilea dezastruoasă prin urmările ei.” (în „Timpul”, din 12 decembrie 1876)
-„O seminţie care cîştigă toate drepturile fără sacrificii şi muncă e cea evreiască.” (în „Timpul”, din 9 ianuarie 1877)
-„Ce servicii a adus omenirii îndărătnicul şi egoistul neam evreiesc ? Ocupîndu-se pretutindenea numai cu traficarea muncii străine, alegîndu-şi de patrie numai ţările acelea unde prin deosebite împrejurări s-a încuibat corupţia, ei urmează în emigraţia lor pe pămînt tocmai calea opusă” (în „Timpul”, din 9 ianuarie 1877)
-„Evreul trece din Germania în Polonia, din Polonia în Rusia, din Austria în România şi Turcia fiind pretutindenea semnul sigur, simptomul unei boli sociale, al unei crize în viaţa poporului care, ca la Polonia, se sfîrşeşte cîteodată cu moartea naţionalităţii. Dar oare în ce constă corupţia socială, acest element care-l atrage pe evreu c-o putere elementară ? Ea consistă în dispreţul muncii, care cu toate acestea e singura creatoare a tuturor drepturilor. Cînd munca unei clase într-un popor nu mai echivalează cu drepturile de care ea se bucură, atunci aceea clasă e coruptă, atuncia ea trăieşte din traficul unei munci străine, atuncia ea seamănă cu evreul, care nicăieri nu face altceva decît precupeţeşte lucrul străin.” (în „Timpul”, din 9 ianuarie 1877)
-„Revenim la evrei şi-i întrebăm – nu de ce spun minciuni prin gazetele străine, căci minciuna este spiritul negrei speculaţii – ci de ce se plîng ? În Austro-Ungaria ei au toate drepturile posibile şi imposibile, de ce vin la noi ? În Rusia sînt egali cu ruşii – de ce vin la noi ? În Turcia le zîmbeşte egala îndreptăţire – ce caută la noi ? Au n-au ştiut ei sub ce condiţii numai pot trece în România ? Au n-au ştiut că în această ţară nu pot fi decît suferiţi, că această ţară, din nefericire pîn-acuma locul de luptă între roiurile Răsăritului şi aşezările Apusului, a ajuns să răsufle şi că e sătulă de stăpîn pentru a nu mai voi stăpîni evrei ? Ne pare rău de acei puţini evrei care, prin valoarea lor personală, merită a forma o excepţie, dar restul ... ? Prin ce muncă s-au sacrificii şi-au cîştigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetăţenii statului român ?” (în „Timpul”, din 9 ianuarie 1877)
-„Punînd odată mîna pe presa europeană, care în genere nu mai are de ţintă luminarea, ci exercitarea urilor între clase şi popoare, uşor li-e să spună orice minciună patentă. Publicul cafenelelor, blazat de hipercultura europeană şi setos de noutăţi de senzaţie, găseşte plăcere în citirea monstruozităţilor ce se vor fi petrecînd în România. Evreii fac din jurnalistica europeană ceea ce au făcut din băuturile spirtoase la noi – otravă.” (în „Timpul”, din 9 ianuarie 1877)
-„Prigoniţi n-au fost la noi evreii niciodată.” (în „Timpul”, din 9 ianuarie 1877)
-„Cu-un cuvînt evreul nu merită drepturi nicăieri în Europa, pentru că nu munceşte; iar traficul şi scumpirea artificială a mijloacelor de trai nu este muncă, şi aproape numai într-aceasta consistă a evreului. Evreul nu cere, ca clasa de mijloc din secolul al XVII-lea, libertatea muncii productive, ci libertatea traficului. El e veşnic consumator, niciodată producător şi desigur că numai cu o foarte rară excepţie se va găsi într-adevăr cîte un evreu care să producă.” (în „Timpul”, din 9 ianuarie 1877)
-„Astfel s-au înmulţit ruşinea de muncă şi proletariatul condeiului, această clasă veşnic nenorocită, condamnată la celibat şi la mizerie, luptînd prin ură, intrigi, calomnii şi vicleşug pentru pîinea amară a bugetului şi înecînd c-o rară obrăznicie orice muncă spirituală adevărată, orice merit adevărat.” (în „Timpul”, din 9 ianuarie 1877)
-„Căci liber nu e decît omul ce trăieşte din munca productivă a mîinilor sale. Numai acela e în stare de a aproba binele unde-l vede şi munca temeinică.” (în „Timpul”, din 9 ianuarie 1877)
-„Pericolul nu este în împrejurarea că evrei ar acapara toată proprietatea, ci într-aceea că ei nu sînt – nu pot fi români, precum în genere nu sînt nici pot fi germani, englezi, francezi, italieni” (în „Timpul”, din 9 ianuarie 1877)
-„Munca temeinică este singura îndreptăţire pe acest pămînt.” (în „Timpul”, din 9 ianuarie 1877)
-„Apoi (evreii n.n.) sînt totdeauna o armă a străinilor în contra noastră. Pînă şi ungarii – care numa-n gropi nu dau de cuminţi – îşi închipuiau într-un rînd o stăpînie a Moldovei prin evrei şi ciangăi, pentru că ştiau că evreul s-ar asocia cu orişicine împotriva poporului românesc.” (în „Timpul”, din 9 ianuarie 1877)
-„Originea susţinută de români de la colonişti soldaţi din Italia e o fantomă, căci războaiele civile depopulaseră Italia însăşi încă înainte de Traian şi e istoric constatat că, spre a coloniza ţările de la gurile Dunării, s-au luat populaţiuni semitice din Asia Mică, din Siria ş.a..” (în „Timpul”, din 13 ianuarie 1878)
-„Limba română e unica în Europa care n-are propriul vorbind dialecte. Pe-o întindere de pămînt atît de mare, despărţiţi prin munţi şi fluvii, românii vorbesc o singură limbă.” (în „Timpul”, din 13 ianuarie 1878)
-„A-şi călca jurămîntul a devenit în România un titlu de înaintare.” (în „Timpul”, din 12 septembrie 1878)
-„Elemente străine vor inunda România ca valurile potopului, după ce vor fi subminat terenul pe care hidoasa pocitură conduce ca regizor comedia meschină jucată de bufonii partidului său.” (în „Timpul”, din 12 septembrie 1878)
-„Realitatea tragică a vieţii noastre de stat e nespusa mizerie a populaţiunilor de jos, e stoarcerea lor prin nemăsuratele clase improductive, compuse mai cu seamă din străini, e uşurinţa şi lipsa de caracter în viaţa publică, e putrejunea bizantină a puilor de fanarioţi care, sub masca interesului general, fură de sting, fie pe calea diurnelor şi a lefurilor nemeritate, fie prin arendarea moşiilor statului, fie pe alte mii de căi. Comedia consistă însă în minciuna veşnică a constituţionalismului, în pretextarea diferitelor libertăţi publice, a civilizaţiei şi a altor mofturi pentru a acoperi unica tendinţă a acelei negre mulţimi de liberali care nu caută, nu visează decît puterea statului, pentru ca prin mijlocul ei să prade. O mulţime de oameni mari se mişcă pe această scenă bizară, pe care toate sînt cu putinţă afară de un singur lucru: onestitatea. Autori care nu ştiu a scrie o frază corectă (vezi Pseudo – Ureche), oameni de stat care nu îşi pot justifica nici săvîrşirea şcolii primare, avocaţi fără ştirea lui Dumnezeu, pictori orbi şi sculptori fără de mîini, generali care nu ştiu citi o hartă, subprefecţi ieşiţi din puşcărie, legiuitori recrutaţi din stîlpi de cafenele, jucători de cărţi şi oameni cu darul beţiei, caraghioşi care înaintea erei liberale vindeau bilete la café chantant,  iacă banda ocultă care guvernează astăzi România.” (în „Timpul”, din 12 septembrie 1878)
Genialul Mihai Eminescu a spus şi scris adevărul, a avut şi are dreptate !
Oare cînd se vor deştepta majoritatea românilor şi vor înţelege că împotriva Poporului Român, urmaş al Poporului Primordial, adevăratul Popor Ales de Dumnezeu, a fost pus la cale şi se desfăşoară, începînd din decembrie 1989, cel mai mare Holocaust din istoria omenirii?

Dr. GHEORGHE FUNAR
Preşedintele Filialei PRM Cluj

Ziarul TRICOLORUL, nr 2489 / 15.06.2012

joi, 14 iunie 2012

Saptamana pe scurt - Anul IX, nr.1142 13 Iunie 2012

Revista Romania Mare a implinit 22 de ani * Un traficant de influenţă, care ar trebui săltat de DGA: Mark Gitenstein * USL se va sparge * Foarte suspecte vizitele Prinţului Charles in Transilvania * Adio, Barack Obama!

„România Mare“ a împlinit 22 de ani * Un traficant de influenţă, care ar trebui săltat de DGA: Mark Gitenstein * USL se va sparge * Foarte suspecte vizitele Prinţului Charles în Transilvania * Adio, Barack Obama!


* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. În ziua de 8 iunie s-au împlinit 22 de ani de la apariţia primului număr al revistei „România Mare“. E o aniversare minunată, care demonstrează valoarea şi trăinicia acestei publicaţii –, neîndoielnic, cea mai importantă revista din întregul spaţiu publicistic românesc. Toate, absolut toate au murit: şi „Expres“, şi „Expres Magazin“, şi „Zig-Zag“, şi „Baricada“, şi „Academia Caţavencu“, şi multe altele. Dar „România Mare“ a rămas. Asta spune multe despre seriozitatea mentorului ei. La Mulţi Ani, „România Mare“! * Cei doi saltimbanci cu muci în loc de creier, Mihai Găinuşe şi Codruţ Keghes (Dezbrăcatu’) o ţin, ca gaia maţu’, cu bancurile lor pîrţîite, de care nu rîde niminea. Marea lor „găselniţă“ este să se travestească în ţigănci şi să vorbească în limba spoitingirilor. Păi, Găinuşe nu trebuie să facă nici un efort să devină pirandă, avînd în vedere că el e aşa de la mama natură. Dar, staţi să vedeţi, microcefalul se dă şi cult la cap, intonînd primele acorduri din Simfonia a V-a (a Destinului) de Beethoven, dar zicînd că provin din… Simfonia a IX-a (?!). Iar ciumeţii ăia de lîngă el îl îngînau, adică şi ei cred la fel. N-ai ce să comentezi, prostia de acest gen are ţîţîna prea adîncă.


* Foarte curajos, ziarul ,,Naţional”. În nr. de luni, aici a apărut o anchetă, semnată de Toni Matei, cu titlul: ,,Intervenţiile reprezentantului  Administraţiei americane îi scot din sărite pe generalii români. Ambasadorul Gitenstein face trafic de influenţă la Ministerul de Interne”. Textul integral sună astfel: ,,De prea multă vreme, ambasadorul SUA se comportă ca şi cum ar fi veritabilul ministru al Justiţiei din România. Gitenstein nu se sfieşte să dea declaraţii publice prin care cere intempestiv numirea unor procurori pe funcţii, mazilirea unor judecători sau păstrarea la conducere a magistraţilor agreaţi de Administraţia americană. Iar acelaşi scenariu încearcă să-l aplice acum şi cu Ministerul de Interne.


Din informaţiile intrate în posesia noastră, la diverse niveluri de conducere ale Internelor, şi în special cele ale IGPR, se fac intervenţii tot mai făţişe din partea Ambasadei SUA la Bucureşti, pentru sprijinirea profesională a unor ofiţeri. Care, întotdeauna, sînt prezentaţi drept «oameni care au colaborat foarte bine cu FBI». Culmea este, însă, că nu întotdeauna cei care ar trebui să-i numească în funcţii de conducere pe «americani» sînt, şi ei, de aceeaşi părere. Astfel, s-a ajuns la situaţii tensionate, în care, după ce au primit «pe linie politică» misiunea de a-i promova pe «prietenii FBI», şefii din Ministerul de Interne au ajuns să protesteze că «ăsta este trafic de influenţă». Şi, prin urmare, chiar să se întrebe între ei, retoric, dacă «p-ăsta (ambasadorul SUA – n. red.) nu-l mai saltă DGA?». Deocamdată, lui Gitenstein i s-a făcut hatîrul în cîteva cazuri, dar compromisurile părţii române nu par să fi potolit nici pe departe cererile de funcţii pentru «pilele» ambasadorului american”.* La postul Acasă TV, unde tronează un sărman homosexual, îmbrăcat ca un papagal, a apărut următorul generic, referitor la o invitată: „Cu rubinele la vedere“. Era limpede jocul de cuvinte (cu-ru), dar cu atît mai jenant.

* Crainicii sportivi sînt destul de modeşti intelectual. Priviţi o gafă frecventă: folosirea, eronată, a verbului ,,a recupera”. Marţi, la TVR, un băiat a ciripit aşa: ,,Portarul şi-a recuperat (?!) gafa imediat”. E clar că specimenul a vrut să spună ,,şi-a reparat gafa” – dar te pui cu pedanţii? * La România TV, un invitat a zis, duminică, ,,oamenii agresivizaţi”. Formularea corectă este ,,agresaţi”.

* Octavian Ştireanu insistă, în prostie, cu familia de şarlatani Lia şi Dan Perjovschi. Nu există zmîngălitură pe garduri sau pe toalete, făcută de cretinii ăştia doi, care să nu fie elogiată de patronul ziarului ,,Azi”. Vineri, 8 iunie, ciumăfaia aia de Lia Perjovschi apare cu poza (urîtă mai e!) şi cu lauda de rigoare, adică un deşt în sus (în nas) şi cu textul: ,,Artistul plastic Lia Perjovschi va lua parte la evenimentele desfăşurate în cadrul dOCUMENTA (13), platformă de artă contemporană ce are loc, o dată la cinci ani, în Kassel (Germania)”. Probabil că toate cheltuielile sînt suportate de gaşca de la Institutul Cultural Român, unde aceşti Perjovschi sînt abonaţi pe viaţă. Ce ardere de gaz! Ce irosire de bani publici! * Cîţi bani o fi băgat anonimul Nicuşor Dan în curul lui Ion Cristoiu şi în cel al lui Mircea Kivu, de i-au făcut ăştia campanie electorală? Nişte milogi ordinari! Nişte escroci! Că doar n-or fi pariat ei, degeaba, pe un cal mort… * Un titlu nostim în „Curentul“ de luni: „Mircea Geoană trîmbiţează decesul USL şi descotorosirea PSD-ului de gălbejiţii lui Crin“. * Fiica lui Charlie Chaplin, Geraldine, a declarat, la Cluj: „Străbunica mea era o ţigancă româncă“. Ne onorează. * Aşa-zisul „scor politic“ al PRM, de 1,3%, e o mizerie penibilă, care nici nu merită vreo atenţie. Carevasăzică, UNPR, care a fost la guvernare şi a contribuit la tăierea pensiilor şi a salariilor, ar avea de 3 ori mai mult decît PRM. Nu vă e, mă, ruşine? Cu voi vorbim, porcilor: Dan Voiculescu, Cozmin Guşă, Vasile Dâncu, Bogdan Teodorescu, G.C. Maior. O să plătiţi voi, nici o grijă. * O mostră de mutilare a limbii române întîlnim şi în ,,Click!”, chiar în titlu: ,,Rosul unghiilor, cel mai bun antidot împotriva stresului”. Cuvîntul corect este ,,roaderea”, nu ,,rosul”. * ,,Evenimentul zilei” e muşcat, periodic, de căpuşa aia nărăvaşă, care produce borelioză. Aşa se explică acest remember tembel: ,,Ziarul lui Cristoiu, pus la index de Vadim şi Păunescu. În 1992, cei doi scriau că «Evenimentul zilei» e «un produs al Serviciilor Secrete»”. Da, scriau. Şi ce nu era adevărat aici? Unde a alergat, imediat, Virgil Asztaloş Măgureanu, atunci cînd a înţeles că Vadim intrase în posesia unei cópii a Dosarului său de căpitan de Securitate? Nu la slugoiul lui, Ardei Umplut, pe care îl plătea, sistematic, cu mari sume de bani? Exemplele sînt mult mai numeroase.

* Nu ştim cine e Florentina Opriş (cică ar fi antrenoare de fitness), dar ştim un lucru: cugetarea sa, reprodusă de ,,Click!”, e abisală. Ia uitaţi-vă ce-i trece prin cap fitnessoloagei noastre: ,,Nevoia cea mai mare pe care o are lumea este aceea de bărbaţi”. Şi noi, ăştialalţi, care vrem femei, nu facem parte din lume? Sau poate Florentina crede că lumea asta e plină de bulangii, mai ştii? * Evreul obraznic Vladimir Tismăneanu îşi bagă, săptămînal, două degete jegoase pe gît şi vomită. Unde? În latrina presei române, ,,Evenimentul zilei”. Miercuri, 6 iunie, Tîmpiţelul a început un serial, cu genericul ,,Cine a fost Ştefan Andrei? Aparatcikul politicii externe ceauşiste”. Hai sictir de idiot! Mai bine ai spune cine au fost tac-tu şi mă-ta. Românii ştiu bine cine a fost Ştefan Andrei: cel mai mare ministru de Externe al ţării noastre, după Nicolae Titulescu. Vreţi o dovadă? Într-o singură săptămînă, de la începutul anilor ‘70, acest oltean inteligent şi patriot s-a întîlnit cu cei mai importanţi lideri ai lumii: Richard Nixon (SUA), Leonid Brejnev (URSS) şi Mao Tze Dun (China). * La 15 iunie comemorăm 123 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu * A încetat din viaţă savantul Marco Cugno – unul dintre cei mai străluciţi ,,ambasadori” ai limbii şi literaturii române, pe care le-a predat la Universitatea din Torino, încă din 1965. Dumnezeu să-l ierte şi să-i primească sufletul nobil în Rai. * ,,Jurnalul Naţional” perseverează în greşeală: ,,Bella Moor, supravieţuitoarea româncă de pe Titanic”, sună titlul imens, de pe copertă, al unui articol scris de o altă ,,româncă”, Biliovschi. Repetăm: acea femeie era evreică. De ce trebuie să se falsifice Istoria? * Tot în ,,Jurnalul Naţional” poate fi văzută o gafă în titlu: ,,SUA cere Rusiei şi Chinei”… Corect, se scrie aşa: ,,SUA cer”, fiind vorba de un plural (Statele Unite ale Americii).

* Titlul săptămînii a văzut lumina tiparului pe pagina 1 a ziarului ,,Puterea”: ,,Austriacul Gerhard Roiss jigneşte 20 de milioane de români”, de Mihai Pâlşu. E vorba de şeful OMV, care ne tîlhăreşte, dar ne ia şi la mişto.

* Aşa-zisul scriitor Varujan Vosganian a zis, duminică seara, la Realitatea TV, „ei însăşi“. Armean-armean, dar aşa mocofan? Pune mîna pe carte, Sarsailă! * Ziarul „Tricolorul“ e imbatabil. Deşi e sărac lipit pămîntului, fiind boicotat la difuzare, el se apropie de nr. 2.500. Iată sumarul ultimelor numere. VINERI, 8 iunie: „Un ucigaş de oameni şi de cîini: primarul PSD al Municipiului Mangalia, ţiganul Mihai Claudiu Tusac“; „Monumentală gafă a lui Marian Vanghelie“; „Hai să (ne) rîdem şi cu căţeluşul lui Dan Voiculescu“; „Prinţul Charles se simte bine în cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană“ (editorial de Dumitru Avram); „NEWS ALERT. Extrem de suspecte vizitele tot mai dese ale Prinţului Charles (moştenitorul tronului Marii Britanii) în Transilvania!“; „Nu permiteţi mituirea acelora care au misiunea să vegheze la corectitudinea alegerilor!“ (Gh. Funar); „ULTIMA ORĂ. H.R. Patapievici i-a telefonat lui Traian Băsescu ca să-l toarne pe Victor Ponta“; „Crin Antonescu citeşte f.f. atent ziarul «Tricolorul»“; „Traian Băsescu a fost extrem de supărat că Adrian Năstase nu a fost arestat… Duşman pînă la moarte“; „Mărturia unui etnic maghiar: De ce am intrat în PRM?“ (Kaitar Istvan Janos); „Nimic nou sub soare. Boala vorbelor“ (N. Lupu Kostaki, text reprodus din revista „Ţara Noastră“, nr. din 21 dec. 1924); „Şi alte publicaţii ne dau dreptate. «Calea greşită»” (text de acad. Dan Berindei, „Clipa“); ,,Sondaţii lui Guşă trec pe la casieria GEOPOL” (Mihai Pâlşu, „Puterea“); „Sindromul Ierusalim: cum «se transformă» oamenii în Isus Christos?“; „Enciclopedia «Tricolorul». Tenisul, în anul 1496, în Franţa“ (Charles Panati); „Fenomene Paranormale. Cercetări strict secrete în domeniu Razei Morţii“ (general dr. Emil Străinu); „Napoleon Bonaparte ştia engleză, însă nu foarte bine“; REBUS (Paul Băgneanu); CARICATURI (Miron Dinulescu); HOROSCOP. SÎMBĂTĂ, 9 iunie: „Liderul PRM şi-a lansat ultima carte la Biblioteca Judeţeană din Municipiul Slobozia“; „În România se distruge totul“ (editorial de Dumitru Avram); „A murit diplomaţia românească… Măcel la consulatele de peste hotare ale României!“; „Partidul Civic Maghiar a arborat drapelul Ungariei şi steagul Partidului Crucilor cu Săgeţi pe sediul său din Tg. Mureş“; „Traian Băsescu pavează Curtea (Constituţională) cu decoraţii“; „Ce nu a văzut Parisul: gafele amfitrionului Marian Vanghelie şi umilinţele liderilor USL la mitingul de la Romexpo“ (Bogdan Ursu); „Un pamflet amuzant, consacrat imbecilului Carti-Anus, de la «Scînteia». Lipă, sub pana prostului“ (Dan Constantin, „Jurnalul Naţional“, vineri, 8 iunie a.c.); „Candidatul la primărie Emil Boc – acuzat că a fugit pe scara de incendiu de la o confruntare electorală“; „Coreea de Sud îl scoate pe Darwin din manualele şcolare“ (Mihai Schiau); „Cafeaua şi Ceaiul“ (John Farndon); „Un fermier american a ascuns în sufrageria lui, timp de 2 ani, o comoară arheologică“. LUNI, 11 iunie: „JAF COLOSAL! Alegerile locale? Nu, Olimpiada Hoţilor!“; „Vot cu scandal“ (editorial de Dumitru Avram); „25 de metode de fraudare a alegerilor“; „Şi alte publicaţii ne dau dreptate. Austriacul Gerhard Roiss (şeful OMV) jigneşte 20 de milioane de români“ (Mihai Pâlşu, „Puterea“, nr. din 6 iunie a.c.); „Clădirile de patrimoniu ard cînd dictează Mafia Imobiliară“ (Vlad Ignat); „Presa «obsedantului deceniu»“ (text de George Ivaşcu, apărut în revista „Contemporanul“, nr. din 23 august 1963); „După această mascaradă de alegeri – USL se sparge“; „Marcel Opriş joacă la două capete“; „BILDERBERG a decis: Barack Obama nu va mai fi preşedintele Americii“ (Valentin Vioreanu); „Secrete egiptene din timpurile biblice, descoperite în Israel“

* LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. În perioada 11-14 iunie a.c. preşedintele PRM participă la lucrările Parlamentului European, de la Strasbourg.
ALCIBIADE

http://www.ziarulromaniamare.ro/146/-revista-romania-mare-a-implinit-22-de-ani--un-traficant-de-influenta-care-ar-trebui-saltat-de-dga-mark-gitenstein--usl-se-va-sparge--foarte-suspecte-vizitele-printului-charles-in-transilvania--adio-barack-obama!.html 

 

Declaraţii semnate de preşedintele PRM la Parlamentul European (Strasbourg)


1) Lupta împotriva sclerozei multiple.

2) Comerţul internaţional ca instrument pentru dezvoltarea economică durabilă şi protecţia consumatorilor.

3) Pentru o guvernare deschisă şi bazată pe colaborare.

4) Educaţia şi discriminarea religioasă în Pakistan.

5) Respectarea memoriei lui Vaclav Havel, ca apărător al drepturilor omului.

Ziarul TRICOLORUL, nr 2488 / 14.06.2012

AM FUGIT DE DRACU’ ŞI AM DAT DE TAC-SU!


Credem că românii s-au săturat să le arătăm, mereu, dovezi ale fraudării alegerilor. Se pare că nu contează că în secţiile de vot formate din 9 membri existau doar 4-5 ştampile. Şi cine credeţi că avea acces la ele? Cumva reprezentantul PRM, pe care l-am găsit mereu izolat sau chiar izgonit din sală? Cine şi de ce a inventat acest mod de lucru, prin „rotaţie"? Sărăcea România în asemenea hal dacă se mai fabricau nişte ştampile în plus? După cum şi numărătoarea voturilor ne lasă rece. Frauda electorală se petrece în ziua votului. Unii se iau la bătaie într-un sătuc uitat de lume, alţii dau mită electorală în alt sătuc, vreun candidat mai nervos devastează urnele, diverşi indivizi sînt prinşi cu buletine de vot gata ştampilate etc. Presa comentează, instituţiile statului sînt prezente cu numele, şi gata. Ce s-a furat a rămas bun furat. Felicitări, USL! De data aceasta, maşinăria voastră a funcţionat mai bine ca a PDL-ului, ca să parafrazăm un tînăr lider de partid. Felicitări, de asemenea, românilor care au pus ştampila pe reprezentanţii partidelor care au distrus sau au înstrăinat economia românească!
Înţelegem votul negativ. Înţelegem ura pentru atitudinea anticonstituţională a preşedintelui Traian Băsescu. Înţelegem supărarea populaţiei pentru aroganţa liderilor PDL şi pentru afişarea neruşinată a poşetelor, ceasurilor şi a autoturismelor de lux ale acestora. După cum înţelegem că o mare parte a  cetăţenilor a înghiţit cu greu faptul că EBA ne reprezintă în Parlamentul European. Asta este, a avut noroc de un tătic grijuliu, care nu a vrut să-şi lase copila pe drumuri. Şi atunci, românii s-au bulucit la vot să aleagă între două rele, ca de obicei. Au uitat într-o clipă de „baronii roşii“, şi îşi închipuie că soţiile celor doi lideri USL, devenite (ce coincidenţă!) şi dumnealor membre ale Parlamentului European, se îmbracă, probabil, de la second-hand. „Afaceri“ precum Sidex, Petrom, Comtim, Faur, Republica, Tractorul, Petromidia, BCR, Sterling au fost date uitării. Am fugit de dracu' şi am dat de tac-su! Dar, ce le pasă românilor, au primit o satisfacţie imediată şi de scurtă durată, am zice noi. Cum ar spune un cunoscut realizator TV. Gaşca Băsescu-Blaga-Udrea-Videanu et company „se tăvăleşte în chinuri". Să fim serioşi! Orgoliul uşor mototolit se oblojeşte rapid cu averile imense de care dispun, fără teama că îi va întreba cineva cum le-au dobîndit. Cei inteligenţi se vor „retrage“ o perioadă pentru a-şi toca banii în linişte. Sau credeţi că liderii USL o să ia la puricat modul în care a fost gestionat bugetul ţării de 4 ani încoace? Ce interes ar avea, mai ales că aspiră cu nesaţ toate gunoaiele demisionare din PDL? Poate puţin show  DNA televizat înainte de alegerile generale, cu arestări de o noapte şi urmăriri penale de o lună o să mai vedem, deşi n-am băga mîna în foc. Ceea ce ne îngrijorează mai mult, în afara ascensiunii unui Partid Unic, de care parcă doream să scăpăm, este frauda de tip pre-electoral, care nu poate fi dovedită sau sancţionată de lege. Cine îl poate acuza pe cetăţeanul X sau pe primarul în funcţie Y pentru cadourile pe care le face unor potenţiali alegători cu mult timp înainte de a începe campania electorală? Pentru excursii, mese festive, pachete cu alimente, telefoane mobile sau aparatură de uz casnic oferite plocon unei populaţii împovărate de nevoi? Că respectivii apoi candidează pentru primării sau Parlament, mai interesează pe cineva? Victor Ponta se arată mulţumit de modul cum s-au comportat instituţiile statului, care au avut grijă ca alegerile să se desfăşoare corect. Dar unde erau, mă rog, instituţiile statului cînd reprezentanţii unor candidaţi la primărie ofereau cadouri electorale prin parcuri în sîmbăta premergătoare alegerilor, cînd orice fel de campanie era interzisă? Unde erau ele, „instituţiile“? La un mic şi o bere, ca în week-end, nu-i aşa? Tinere, pe noi nu ne păcăleşti. Vezi că o iei razna rău de tot. La economie nu te prea pricepi, pînă acum nu s-a realizat absolut nimic pentru creşterea nivelului de trai al oamenilor, iar la aroganţă rişti să-l dărîmi de pe podium pe însuşi Traian Băsescu. Ştim că acum vine vara şi, ca de obicei, parangheliile pre-electorale, festivalurile, tîrgurile şi spectacolele finanţate de la bugetele locale se vor ţine lanţ. Primarii vor avea multă treabă. Electoratul trebuie ameţit, la propriu şi la figurat, măcar pînă la alegerile parlamentare. Succes! Unii ar putea crede că aceste rînduri aparţin unora care nu ştiu să „piardă". Greşit. Nu vom accepta niciodată o înfrîngere însoţită de fraudă. Candidaţii PRM pentru alegerile locale au fost şi sînt oameni de ispravă, cinstiţi, patrioţi, îşi vor vedea de slujbele şi carierele lor, dar nu vor renunţa la lupta politică. Nu vor asista indiferenţi la cum le fuge pămîntul natal de sub picioare. Dar nici nu se pot lua la întrecere cu Mafia transpartinică. La aceste alegeri, nu PRM a pierdut, ci Poporul Român. Dormi liniştit, USL-UDMR lucrează pentru tine!

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

Ziarul TRICOLORUL, nr 2488 / 14.06.2012

miercuri, 13 iunie 2012

Explicaţia unui vot: de ce am respins Rezoluţia contra Azerbaidjanului



Doamnelor şi domnilor,
Stimaţi colegi, membri ai Parlamentului European, 

în ultima zi a precedentei sesiuni de vot - joi, 24 mai 2012 - Parlamentul European a votat o Rezoluţie de condamnare a unor presupuse încălcări ale drepturilor omului în Azerbaidjan. Pentru că eu, unul, ştiu cum se fac astfel de Rezoluţii şi ce fel de grupuri le iniţiază şi le promovează, am apăsat pe „butonul roşu" (votul a fost electronic) - adică am votat contra. La fel au votat şi alţi colegi, prezenţi în aulă: Elena Băsescu, Norica Nicolai (România), Garben Jan Gerbrandy (Olanda), Metin Kazak (Bulgaria), Janusz Wojciechowski (Polonia). Să fie, oare, aceştia nişte membri de „mîna a doua" ai înaltului forum din care facem parte? Să nu le pese, şi lor, de drepturile omului dintr-o ţară care aspiră la un statut european? Eu nu cred aşa ceva. Mai degrabă, cred că votul lor a fost determinat de prudenţă şi înţelepciune - calităţi atît de necesare cînd ne pronunţăm cu privire la regimuri politice şi, mai ales, la ţări şi popoare. În ceea ce priveşte votul de luna trecută, intuiţia mea de scriitor şi istoric îmi spune că Rezoluţia respectivă a fost influenţată (dacă nu chiar provocată) de puternicul lobby armean din Franţa. Dar noi avem datoria morală să fim obiectivi. Dacă există ziarişti arestaţi, aşa ceva e regretabil şi eu voi cere autorităţilor de la Baku eliberarea lor. La fel de regretabilă e şi cenzura, dar eu vă informez că aşa ceva se practică şi în ţara mea, eu însumi fiind interzis, cu brutalitate, la postul public Televiziunea Română (de 4 ani), la Realitatea TV (de 8 luni) şi la Antena 3 (de 6 luni). Pe mine cine mă apără? Eu n-am avut ocazia să vizitez Azerbaidjanul, dar îl cunosc bine pe tînărul său preşedinte, Ilham Aliev, care mi-a fost coleg de „familie politică“ (E.D.G.) chiar aici, la Strasbourg, în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în perioada 2001-2002. Omul e, realmente, bine pregătit în şcoli din Occident, e animat de cele mai bune intenţii şi nu există motive să fie pus la zid - îl putem ajuta, dar nu avem dreptul să-l condamnăm. Azerbaidjanul nu e o ţară barbară, ci are o cultură şi o tradiţie milenare, iar organizarea ireproşabilă a ultimei ediţii Eurovision a demonstrat ce forţă de mobilizare şi ce valori umane există la Baku. Toate temerile exprimate în Rezoluţie, cu privire la organizarea Concursului Eurovision, aveau să se dovedească neîntemeiate. Şi atunci, care a mai fost rolul lor? Am să mă duc, personal, în Azerbaidjan, în toamna acestui an, pentru a încerca să văd, la faţa locului, care e realitatea. Pînă atunci, ca membru supleant al Comisiei de Politică Externă şi ca membru titular al Comisiei de Cultură şi Educaţie, eu îi acord acestei ţări prezumţia de nevinovăţie. Şi aşa ar trebui să procedăm toţi, cu toate celelalte regimuri politice aflate în atenţia noastră, întrucît numai Dumnezeu are dreptul să judece ţări şi popoare.

Al dvs. coleg.
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Membru al Academiei Mondiale „Albert Schweitzer",
Membru al Academiei Tiberine din Roma
12 iunie 2012, Strasbourg

Ziarul TRICOLORUL, nr 2487 / 13.06.2012

marți, 12 iunie 2012

DENUNŢ PENAL AL LIDERULUI P.R.M. ÎN LEGĂTURĂ CU MAREA FRAUDĂ ELECTORALĂ DIN JUDEŢUL SUCEAVA


CĂTRE
PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,   BUCUREŞTI 

În atenţia doamnei LAURA CODRUŢA KÖVESI
B-dul Libertăţii nr. 12-14, Sector 5

Subsemnatul Dr. Corneliu Vadim Tudor, preşedintele Partidului România Mare, membru al Parlamentului European, domiciliat în Bucureşti, Str. General Mihail Butoianu nr. 4, ap. l, Sector 5, în temeiul art. 223 al Codului de procedură penală., formulăm prezentul

DENUNŢ PENAL

Formulat în temeiul dispoziţiilor Codului de procedură penală, în legătură cu buletinele de vot false care au fost folosite la alegerile locale din 10 iunie 2012 în judeţul Suceava. În ziua alegerilor locale, în multe localităţi din judeţul Suceava, între care exemplificăm municipiile Suceava, Vatra Dornei şi Fălticeni, precum şi comuna Ipoteşti, cetăţenii care s-au prezentat la secţiile de votare au fost împiedicaţi să-şi exercite dreptul de a alege candidaţii P.R.M. pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava şi pentru funcţia de consilieri judeţeni, deoarece din buletinele de vot au lipsit filele unde trebuiau să fie reprezentanţii Partidului România Mare.
Din informaţiile pe care le-am primit de la persoane din conducerea Filialei Suceava a P.R.M., rezultă că în numeroase secţii de votare din Municipiul Suceava şi din alte localităţi ale acestui judeţ, mai multe zeci de mii de buletine de vot au fost tipărite în mod greşit, fără a conţine filele unde trebuiau să figureze candidaţii P.R.M.

Se ştie că, în baza Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, art. 54-60, de întreaga operaţiune privind buletinele de vot şi imprimarea acestora se ocupă prefectul judeţului, împreună cu Biroul Electoral de Circumscripţie, după avizarea proiectelor buletinelor de vot de către Biroul Electoral Judeţean, care dă bun de tipar. Nerespectîndu-se întocmai aceste prevederi legale, s-a ajuns să fie tipărite şi utilizate buletine de vot false, în care nu apar candidaţii P.R.M. pentru funcţiile de preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava şi de membri ai acestui Consiliu Judeţean. Din informaţiile pe care le-am primit de la Filiala Suceava a P.R.M., rezultă că numai o parte din întregul tiraj al buletinelor de vot din acest judeţ pentru alegerile din 10 iunie a.c. a fost falsificat.

Prin faptele semnalate, rezultă clar că au fost săvîrşite infracţiunile prevăzute  la  art. 107  şi  110  din  Legea  nr.  67/2004,   respectiv:  „Împiedicarea prin orice mijloace a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales” şi „tipărirea şi utilizarea de buletine de vot false”.

Persoanele care au avut atribuţii legale privind tipărirea şi utilizarea buletinelor de vot în judeţul Suceava pentru alegerile locale din 10 iunie a.c. se fac vinovate de săvîrşirea infracţiunilor mai sus arătate, infracţiuni ce întrunesc în speţă toate elementele constitutive. Aceste infracţiuni au fost săvîrşite cu intenţie directă, avînd în vedere că persoanele amintite aveau ştiinţă că încalcă prevederile legale, urmărind şi dorind realizarea acţiunilor (latura subiectivă).
Învederăm faptul că urmările socialmente periculoase, care sînt cuprinse în art. 248 Cod Penal, sînt de necontestat.
Raportul de cauzalitate se deduce din însăşi materialitatea faptelor, nefiind necesar a fi dovedit.

Avînd în vedere cele prezentate mai sus, vă rugăm ca la soluţionarea prezentului Denunţ Penal să aveţi în vedere toate considerentele arătate şi, pe cale de consecinţă, să demaraţi cercetările, în vederea elucidării tuturor aspectelor, pentru tragerea la răspundere a celor vinovaţi conform art. 3, 4 şi 202 Cod de procedură penală.

În drept, solicităm aplicarea prevederilor art. 248 Cod penal, iar cercetarea penală să fie efectuată de procuror. Este incontestabil că Partidului România Mare i-a fost adus un grav prejudiciu, iar rezultatul votului a fost falsificat.

Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Preşedintele Partidului România Mare,
Membru al Parlamentului European
Strasbourg, 11 iunie 2012

Ziarul TRICOLORUL, nr 2486 / 12.06.2012

Mesaj trimis de liderul PRM infractorului G.C. Maior






S.M.S. Ascultă, George Cristian Maior, încă nu te-ai spînzurat? Ai transformat Serviciul Român de Informaţii într-o bandă de interlopi, cu care ai săvîrşit o fraudă istorică. În 1996, cînd te-am întîlnit pe un stadion din Dublin şi te milogeai de mine, am priceput că eşti handicapat, dar nu puteam bănui că poţi să fii şi un mare ticălos. Pe lîngă tine, Bercea Mondialu’ e un lord. Îl faci pe tactu’ de rîs. Ruşine!

VADIM TUDOR
11 iunie 2012, Strasbourg

Ziarul TRICOLORUL, nr 2486 / 12.06.2012

Fraudă istorică la alegerile locale din România! Cer scoaterea în afara Legii a SRI şi arestarea lui George Cristian Maior!


Comunicat de Presă

Duminică, 10 iunie 2012, s-a produs una dintre cele mai neruşinate fraude electorale din Europa: alegerile locale din România au fost falsificate de o echipă imensă a Serviciului Român de Informaţii, formată din 750 de cadre active şi 150 de agenţi sub acoperire. Această veritabilă „armată" a desfăşurat, timp de 6 zile, o amplă operaţiune de fraudare a alegerilor, utilizînd tehnici şi metode specifice Mafiei electorale. Totul s-a desfăşurat sub conducerea nemijlocită a directorului SRI, George Cristian Maior, la ordinul ambasadorului SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein. Numitul Maior e un vechi şantajist şi diversionist, care aşa a înţeles să se facă util noului regim politic USL, pentru a-şi păstra funcţia. În ceea ce-l priveşte pe ambasadorul SUA, lucrurile sînt clare: obişnuit să se amestece, brutal, în treburile interne ale României (inclusiv în problemele Justiţiei şi ale Poliţiei), acest Gitensetein încearcă să raporteze superiorilor săi de la Washington că PRM ar fi dispărut de pe scena politică a României şi nu există „pericolul" ca forţele naţionaliste să vină la Putere, aşa cum s-a întîmplat recent în Grecia şi Serbia. Din păcate pentru aceşti complotişti de duzină, făcătura lor e atît de ridicolă, încît n-a putut păcăli pe nimeni.
Ştiindu-se cu musca pe căciulă, aşa-zisul ambasador american s-a ascuns, duminică seara, refuzînd să-i răspundă la telefon lui Traian Băsescu. Iată numai o dovadă că Mafia se încurcă în minciuni: duminică, la orele 24, eu am denunţat, public, la postul România TV, frauda săvîrşită de „poliţia politică“ a SRI, ceea ce i-a speriat pe infractori, care, brusc, au modificat scorul PDL (pentru a nu-l stîrni şi mai rău pe Traian Băsescu), de la 11% la exit-poll la… 17% - ori o asemenea scamatorie e sinistră, întrucît urnele se închiseseră de la orele 21 şi nu mai făcea, nimeni, nici un exit-poll!Acest scenariu bolnav urmează, orbeşte, porunca venită de la stăpînii americani ai coloniei numite România, şi anume aceea ca în ţara noastră să nu mai existe decît două forţe politice (USL şi PDL) şi, provizoriu, un partid-balama, cu care să jongleze unii şi alţii, o perioadă, în funcţie de interese. Nu exagerez cu nimic dacă afirm că avem de-a face cu un jaf istoric, despre care vor curge rîuri de cerneală, ani de zile.

În aceste condiţii, solicit, cu toată fermitatea:

1) Scoaterea în afara Legii a Serviciului Român de Informaţii, care a desfăşurat cea mai vastă şi mai neruşinată operaţiune de fraudare a alegerilor dintr-o ţară membră a Uniunii Europene, cheltuind imense sume de bani publici, bătîndu-şi joc de o ţară întreagă, încălcîndu-şi, grav, Legea de funcţionare.
2) Arestarea, imediată, a răufăcătorului naţional George Cristian Maior, care a tîrît principalul Serviciu Secret al ţării în mocirla falsificării unui întreg proces electoral şi a deturnării voinţei populare.
3) Arestarea, imediată, a interlopilor care au difuzat, sau au patronat, intoxicările scandaloase ale exit-pollurilor: Dan Voiculescu, Cozmin Guşă, Vasile Dâncu, Bogdan Teodorescu, Mirel Palada.
Fac apel la toţi colegii mei din Parlamentul European, la membrii Comisiei Europene, precum şi la ambasadorii străini acreditaţi la Bucureşti să înţeleagă situaţia cu totul excepţională, intolerabilă şi fără precedent care există în România - ţară care, în felul acesta, iese de pe orbita civilizaţiei şi riscă să dispară de pe hartă.

Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Membru al Parlamentului European,
Preşedintele Partidului România Mare
11 iunie 2012, Strasbourg

Ziarul TRICOLORUL, nr 2486 / 12.06.2012

luni, 11 iunie 2012

25 de metode de fraudare a alegerilor


1) Metoda anulării voturilor unui contracandidat – Un membru al comisiei de vot ia amprenta ştampilei şi o lipeşte pe cureaua de ceas sau pe interiorul manşetei de la cămaşă. La fel de bine, poate să aibă o amprentă identică cu cea originală, pregătită din timp, din afară. Tot ce îi mai trebuie este o tuşieră la îndemînă, asta în cazul în care nu are o ştampila cu tuşieră automată. Se termină votul, comisia deschide urna, se numără toate buletinele şi se aşază pe grupe, cîte una pentru fiecare candidat votat. Persoana care are copiată ştampila poate lua încă o dată la numărat grămada buletinelor pe care este votat un adversar politic şi cu tuşiera alături aplică rapid o a doua ştampilă în patrulaterul altui candidat. Dacă veţi observa multe voturi anulate care au o a doua ştampilă, mai ştearsă, e semn că acestea sînt puse în grabă, la numărătoarea finală.
2) Metoda votării abuzive în numele celor care au absentat - La sfîrşitul zilei, se adaugă în urne mai multe buletine cu ştampila „Votat” pe un anumit candidat. Iată paşii: se falsifică pe listele electorale semnăturile celor care n-au venit la vot. Se trec CNP-uri la întîmplare. Să spunem că într-o secţie cu 2.000 de votanţi, 1.000 n-au venit. Semnezi în fals în numele a 200, crescînd astfel artificial prezenţa la vot. Se ştampilează un număr egal de buletine de vot în căsuţa unui candidat. Aceste buletine se adaugă în urnă ca şi cum oamenii ar fi venit la vot. Metoda se aplică spre sfîrşitul zilei şi se bazează pe mituirea celorlalţi membri ai secţiei de vot sau pe neatenţia acestora.
3) Metoda „Suveica” sau lanţul uman în care se votează în exteriorul secţiei - Este o metoda sigură şi folosită de partide pe scară largă, dar este foarte costisitoare. E „suveica“, un lanţ uman în care se fură primul buletin de vot din secţie şi apoi se dă din mînă în mînă, fiecare votant primind banul pe loc. Iată cum se desfăşoară: un votant oarecare intră în secţie, ia buletinul de vot de la comisie şi intră cu el în cabină. Nu-l ştampilează ci îl îndoaie şi îl pune în buzunar. Scoate o altă hîrtie albă sau un buletin de vot falsificat, îl împachetează discret şi îl bagă în urnă ca să pară că a votat. Iese afară, unde îl aşteaptă organizatorul acţiunii de falsificare. Îi predă buletinul original şi primeşte bani pentru asta. Şeful acţiunii pune ştampila „Votat” în dreptul candidatului pe care-l susţine şi îl înmînează unui alt votant. Acesta îl bagă în buzunar şi intră în secţie. Ia de la comisie un al doilea buletin de vot. Intră în cabină, se face că votează, dar păstrează în buzunar buletinul pe care l-a primit de la comisie. Iese din cabină şi introduce în urnă buletinul ce fusese ştampilat din afara secţiei. Iese afară şi predă buletinul neştampilat şefului acţiunii. Acesta pune din nou votul pe candidatul său şi predă hîrtia unui alt votant, iar ciclul se reia. Se pot obţine astfel sute de voturi cumpărate. Cînd găsiţi în urnă o coală albă sau un buletin falsificat, e clar că acolo s-a produs o „suveică“. Secţiile în care se găsesc aceste urme sînt foarte numeroase.
4) Metoda mituirii întregii comisii electorale - Este cea mai radicală, dar şi cea mai eficientă şi se spune că este utilizată de candidaţii foarte bogaţi care sînt realeşi cu regularitate de 3-4 cicluri electorale. Metoda e simplă: mituieşti cu o sumă consistentă toţi membrii comisiei electorale din acea secţie de votare pentru falsificarea procesului-verbal cu numărătoarea finală a voturilor. Pur şi simplu, le propui celor din comisie să închidă ochii la raportarea unor cifre false, dîndu-le pe loc o sumă importantă. Astfel, indiferent de buletinele strînse în saci, pe care nu-i mai ia nimeni la renumărat, în procesul-verbal se trec 300 de voturi în dreptul unui candidat, în loc de 200. E o demonstraţie de tupeu maxim şi se desfăşoară, în general, în fiefurile consacrate ale partidelor, unde se elimină astfel riscul oricărei surprize.
5) Metoda fotografiei cu telefonul - Se foloseşte tot pentru votanţii racolaţi la colţul străzii. În schimbul sumei de bani, alegătorul trebuie să-şi fotografieze, în cabina de vot, buletinul ştampilat. În ultima perioadă, însă, destul de mulţi şi-au invalidat buletinul, punînd încă o ştampilă după ce au făcut fotografia. În plus, au apărut „micii întreprinzători“, care în ziua votului umblă din secţie în secţie şi iau bani de mai multe ori, la secţii diferite, cu aceeaşi fotografie. De votat votează, evident, o singură dată.
6) Metoda „Maradona” - A primit numele după celebra „inginerie“ din lumea infractorilor. Numărarea voturilor, după încheierea scrutinului, se face în felul următor: se verifică fiecare vot în parte şi se fac teancuri separate, pentru fiecare candidat, apoi se trece la numărătoarea propriu-zisă. Metoda „Maradona“ constă tocmai în mutarea unor voturi dintr-un teanc în altul, după etapa de verificare, dar înainte de numărătoare, într-un moment de neatenţie a celorlalţi.
7) Metoda folosirii abuzive a urnei mobile - Alegătorii care din motive întemeiate nu se pot deplasa la secţia de votare pot solicita urna mobilă. În principiu, aceasta fiind sigilată, nimeni nu-i duce grija, în mod deosebit. Tocmai de aceea, este uşor de înlocuit, dat fiind faptul că este plimbată, de obicei, în portbagajul unei maşini, de către doi membri ai secţiei. Să nu mai punem la socoteală că cei care solicită de obicei urna sînt bătrîni care pot fi uşor influenţaţi sau induşi în eroare.
8) Metoda stampilei de control - Se foloseşte pentru a anula buletinul de vot al alegătorilor cunoscuţi că nu votează cu candidatul favorizat. De aceea, simpatizanţilor contracandidatului li se oferă buletine de vot care nu au aplicată ştampila de control. Acestea vor fi, ulterior, invalidate, conform legii.
9) Metoda „Căpşunarii” - Sînt zone în care o parte însemnată din populaţie este plecată în străinătate, la muncă. Este folosită şi acolo unde absenteismul este mare la urne şi este verificat de prezenţa la vot în alegerile anterioare. În principiu, nu-i greu să se afle CNP-urile celor plecaţi. Şi aici, rolul principal îl au tot membrii comisiei, care trebuie, în cursul zilei, să completeze numele acestora pe liste. Buletinele de vot ştampilate nu sînt greu de introdus în urnă.
10) Metoda turismului electoral - Este metoda cea mai folosită, în special în primii ani de după 1989. Principiul este simplu: candidaţii organizează, în ziua scrutinului, „excursii electorale“ pe la mai multe secţii de votare. „Bulinuţa“ de pe cartea de identitate se dezlipeşte fără efort, iar cetăţenii „responsabili“ votează pe liste suplimentare, în special la secţiile de votare destinate persoanelor aflate în tranzit. Metoda se foloseşte în special la alegerile parlamentare, cînd este posibil votul şi în altă zonă decît cea de reşedinţă. În ultimii ani, prin înăsprirea legislaţiei şi montării de camere video în unele secţii de votare, „clienţii“ sînt mai greu de găsit.
11) Metoda „Jurămîntului pe Biblie” - În zonele sărace, în loc de fotografia făcută cu telefonul se cere celui mituit să jure pe Biblie că-şi va ţine cuvîntul. La anumite secţii se creează o înghesuială şi o dezordine voite, pentru a nu permite susţinătorilor unui anumit candidat să intre în secţie. Unii chiar tipăresc propriile buletine şi le introduc în urnă. Şi exemplele pot continua.
12) Metoda folosirii operatorilor falşi de interviu - Mita din timpul campaniei a devenit aproape oficială. Există şi alte metode de influenţare a alegătorilor. Astfel, sub pretextul unor sondaje de opinie realizate de către echipa candidatului la primărie, grupuri de tineri merg din uşă în uşă, încercînd să-i influenţeze pe cei nehotărîţi.
13) Metoda grupurilor de presiune - Mai mulţi susţinători ai unuia dintre candidaţi se grupează în jurul secţiilor de votare, pe drumurile de acces către acestea, şi discută „întîmplător” cu alegătorii despre alegeri şi despre „necesitatea” de a fi sau nu votat un candidat sau altul. Aceste grupuri de presiune mai pot fi întîlnite în ziua votării şi în zona bisericilor, a pieţelor, a parcurilor sau a altor locuri aglomerate.
14) Metoda folosirii clanurilor interlope - Pentru partea murdară a campaniei electorale, politicienii apelează la lumea interlopă. Oferă, la schimb, bani şi protecţie, în cazul în care cîştigă. Locuitorii Capitalei ştiu deja că, de cîteva cicluri electorale, clanurile din Sectorul 5 se ocupă de alegeri, fiecare în zona sa de influenţă. Lucrurile se petrec identic în fiecare tîrg mai răsărit din ţară. Mai nou, clanurile au început să-şi impună proprii reprezentanţi, pentru a fi siguri că politicienii nu-i vor uita după alegeri. Astfel, interlopii se regăsesc, din ce în ce mai des, pe liste de consilieri, la Primării sau Consilii Judeţene. Şi este doar începutul.
15) Metoda „Tipografia” - Distribuirea unui număr mai mare de buletine de vot decît cel real. E vorba de tipărirea ilegală a unor buletine de vot care să ajungă în secţie şi apoi în urnă prin intermediul unui membru al biroului sau cu ajutorul personalului auxiliar din instituţiile unde se organizează secţiile de votare
16) Metoda „Cămaşa albastră” - O persoană, recunoscută după un element de vestimentaţie, este angajată pentru a însoţi alegătorul în cabina de vot cu scopul supravegherii acestuia în timpul exercitării votului.
17) Metoda „Înghesuiala” - Aglomerarea intrării în secţie de către persoane pregătite în acest sens îngreunează intenţionat exprimarea votului de către cetăţeni. Metoda este folosită pentru obstrucţionarea votului în secţiile unde se ştie că un partid este favorit.
18) Metoda „Multiplu” - Membrii biroului pot înmîna unor alegători pe care îi ştiu mai multe buletine de vot, semnînd pentru prezenţa altor persoane despre care se ştie că nu vor veni la vot. Scenariul e simplu: persoanele se prezintă la reprezentanţii candidatului susţinut din secţiile de votare, purtînd anumite semne pentru a fi recunoscuţi, votează în locul unor alegători despre care se ştie că nu se prezintă la vot, şi, în schimbul votului dovedit cu autocolantul lipit pe cartea de identitate, primesc o sumă de bani.
19) Metoda „Dimineaţa” - Cu o jumătate de oră înainte de începerea votării, se introduc în urnă mai multe buletine de vot ştampilate „cum trebuie”. Apoi, pe parcursul zilei de vot, fraudatorii trebuie să semneze pe lista de vot persoane care nu vin la secţie.
20) Metoda „Fifty-fifty” - Buletinele nefolosite pot fi împărţite de reprezentanţii Biroului şi introduse în urnă. De obicei, funcţionează în secţiile mici, unde nu sînt observatori.
21) Metoda „PV” – Există posibilitatea ca preşedintele să deţină un formular de proces-verbal necompletat pe care să-l completeze şi să-l semneze în fals pe drumul de la secţie la BEC.
22) Metoda „Uitucul” - Se întîmplă cînd membrii Biroului „uită” să aplice ştampila de control pe buletinul celui care votează, dîndu-i astfel posibilitatea de a vota din nou.
23) Metoda „Distrugerea” - dacă ştampilele cu „votat” rămîn la discreţia membrilor biroului după încheierea votului şi desfacerea urnelor, este posibilă ştampilarea anumitor buletine, care ulterior vor fi anulate.
24) Metoda „Stalin” - Este posibil ca, într-o clipă de neatenţie de la numărarea voturilor, anumite buletine de vot să fie mutate dintr-un teanc într-altul.
25) Metoda cumpărării alegătorilor contracandidatului - Sînt identificate persoanele care ar putea vota cu contracandidatul. Li se cumpără acestor persoane cărţile de identitate pentru 24 de ore, adică de sîmbătă seara, pînă duminică seara, din 9 în 10 iunie. Adversarul rămîne fără votanţi. O altă variantă este de a le oferi acestora o excursie gratuită, între orele 7.00 şi 21.00.

Ziarul TRICOLORUL, nr 2485 / 11.06.2012