"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




sâmbătă, 19 februarie 2011

Astăzi, în prezenţa Tribunului, se semnează Protocolul de Colaborare între Filialele Ilfov ale PRM şi PSD

Astăzi (sîmbătă, 19 februarie), la orele 13, la Hotelul Rin din Capitală are loc ceremonia semnării unui nou Protocol de Colaborare între PRM şi PSD: e vorba de cel dintre Filialele Judeţului Ilfov. Documentul va fi semnat de domnii Marius Marinescu (vicepreşedinte al PRM) şi Robert Negoiţă (preşedinte al Organizaţiei PSD Ilfov). La festivitate va participa şi preşedintele PRM, dl. Corneliu Vadim Tudor.

http://tricolorul.wordpress.com/2011/02/19/la-inchiderea-editiei-astazi-in-prezenta-tribunului-se-semneaza-protocolul-de-colaborare-intre-filialele-ilfov-ale-prm-si-psd/ 

Cerere de recuzare a escroacei băsiste Daniela Anton

Către,


Parchetul de pe lîngă ICCJ – Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică

Domnule Procuror Şef Serviciu Marius Iacob


Subsemnatul CORNELIU VADIM-TUDOR, fiul lui llie şi al Eugeniei, născut la 28.11.1949, în Sector 5, Bucureşti, cu domiciliul în Str. G-ral Dr. Mihail Butoianu nr. 4, ap. 1, Sector 5, posesor CI seria RD nr. 688474, CNP 1491128400269, prin avocat Mariana Ştefan, în baza art. 275 cpp – 278 cpp formulăm
PLÎNGERE


Împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală dispuse prin:


1. Ordonanţa procurorului din 08.02.2011, de respingere a cererii de încetare a urmăririi penale faţă de învinuitul CORNELIU VADIM-TUDOR, întrucît beneficiază de imunitate, formulată în baza baza art. 249 cpp rap. la art 11 lit. c cpp coroborat cu art. 10 lit. i ind. 1 cpp, art. 72 alin. 1 şi 2 din Constituţia României, articolul 9 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene, şi art. 5 alin. 1 din Regulamentul Parlamentului European, întrucît procuroarea DANIELA ANTON nu este competentă material, potrivit art. 44-45 cpp, să soluţioneze o chestiune prealabilă, cum este existenta imunităţii, şi dacă faptele imputate au sau nu legătură cu exprimarea opţiunilor politice în urma întreruperii Conferinţei de Presă a europarlamentarului Corneliu Vadim Tudor.


2. Ordonanţa procurorului din 10.02.2011, prin care:
- s-a respins cererea de audiere a unui număr de 15 persoane nominalizate de către învinuit, care au asistat în mod direct la incidentele din data de 04.01.2011, în timpul Conferinţei de Presă de la sediul său de europarlamentar din Str. Emil Zola nr. 2;
- s-a respins cererea de identificarea şi audierea reprezentanţilor televiziunilor naţionale,
- s-a respins cererea de emitere a unei adrese către MAI, pentru a se comunica numărul şi numele lucrătorilor de Poliţie şi ai Jandarmeriei solicitaţi de executor să participe la evacuarea învinuitului, precum şi audierea acestora, pentru a constata dacă desfăşurarea forţelor de ordine a fost sau nu un abuz de drept, în scopul de a-l provoca pe învinuitul căruia i s-a întrerupt o activitate politică.


3. Ordonanţei procurorului din 09.02.2011 de respingere a audierii martorilor Traian Băsescu, Emil Boc, Cătălin Predoiu, Traian Igaş, Lidia Barac, Florica Bejenariu, Cătălin Murg,


4. Ordonanţa procurorului din 04.02.2011 de respingere a cererii de probe formulată.


Văzînd că procuroarea Daniela Anton
- refuză în a încuviinţa orice fel de probă în favoarea învinuitului, pentru a se constata dacă acţiunile acestuia au sau nu legãtura cu un abuz de drept al executorului judecãtoresc şi al forţelor de ordine care l-au insotit;
- refuză a încuviinţa orice fel de probă în favoarea învinuitului, pentru a se constata dacă acţiunile acestuia au sau nu legătură cu exprimarea opiniilor politice pe care o efectua în calitate de europarlamentar la o Conferinţă de Presă pe care a întrerupt-o, provocînd o reacţie de indignare a învinuitului şi a martorilor, dar şi a reprezentanţilor mass-media;
- apreciazã că o parte a probatoriului este mai importantă decît alta, pe care consideră că nu mai e cazul de a o administra. De exemplu, în cazul martorilor consideră ca martorii audiaţi de procuror care au participat la executare din partea forţelor de ordine sînt preferabili celorlalţi martori aflaţi la sediul biroului europarlamentarului PRM Corneliu Vadim Tudor, dar şi celor din mass-media, despre care susţine că „au fost prezenţi pentru a relata aspecte de presă ale evenimentului percepute în această calitate, şi nu ca urmare a unui proces de observare şi de memorare a unui fapt juridic, apoi să îl reproducă în calitate de martori…“;
- apreciază că nu este utilă expertiza tehnică a imaginilor video extrase din filmele înregistrate, motivînd că „imaginile sînt notorii, fiind înregistrate de numeroase televiziuni“, impunînd această probă drept regină a probelor administrate, fără a realiza că se impune să administreze întreaga filmare a evenimentelor, nu doar imagini.


Faţă de aceste aspecte, vă solicitam admiterea Plîngerii, încuviinţarea administrării probelor solicitate, iar faţă de Ordonanţa din data de 08.02.2011, admiterea plîngerii şi sesizarea ICCJ pentru soluţionarea chestiunii prealabile a aspectelor sus-menţionate – dacă faptele săvîrşite în urma întreruperii Conferinţei de Presă din data de 04.02.2011 au sau nu au legătură cu exprimarea opţiunilor politice, şi atunci învinuitul beneficiază de imunitate şi trebuie dispusă încetarea procesului penal, sau, dimpotrivă, faptele imputate nu sînt subsecvente întreruperii activităţii politice, ci au legătură doar cu executarea silită a unei hotărîri judecătoreşti.


CORNELIU VADIM TUDOR
Prin avocat Mariana Ştefan


http://tricolorul.wordpress.com/2011/02/19/cerere-de-recuzare-a-escroacei-basiste-daniela-anton/ 

Mircea Geoană ia în calcul formarea unui nou partid

 

Fostul lider al PSD, Mircea Geoană, a revenit, potrivit unor surse bine informate din partid, la ideea sa de acum cîteva luni, de a-şi lansa propria formaţiune, în prezent el fiind în pregătiri febrile pentru eveniment. Înaintea suspendării din PSD, Geoană mai cochetase cu ideea unei desprinderi din partid, fie prin transferul la PC, fie prin înfiinţarea unui nou partid, numai că planurile sale au fost stopate de precipitarea bruscă a alianţei dintre PNL, PC şi PSD. Despre prezumtivul nou partid al şefului Senatului se discutase şi la nivel înalt în PSD, replica lui Ponta fiind, conform aceloraşi surse, „N-are decît, să vedem cine îl urmează!”.

Observatorii scenei politice au remarcat, fără doar şi poate, că în ultimele săptămîni Geoană are un comportament oarecum atipic unui personaj suspendat din propriul partid şi căruia adversarii se pregătesc, teoretic, să îi ia funcţia de la Senat. El şi-a programat deplasări externe în Republica Moldova sau Franţa, dă interviuri presei străine, anunţă că vrea să fie preşedintele României şi face o figură de om tot mai încrezător în viitorul său. De altfel, joi a spus-o explicit, la Radio France International: „Din punctul meu de vedere, ca om care a condus acest partid, care a adunat mai mult de 5 milioane de voturi în România şi la o vîrstă care e matură pentru viaţa politică românească, am toată încrederea că viitorul va suna bine pentru mine şi pentru cei care cred în mine“. Un mesaj care poate fi interpretat lesne ca fiind direcţionat către pesedişti interesaţi de alipirea la proiectul său. Planul lui Geoană are strînsă legătură şi cu o manevră recentă, care a fost mult prea puţin comentată în presă în raport cu efectele majore pe care le-ar putea avea asupra scenei politice. E vorba de propunerea de reducere a pragului electoral la 3%. Pentru un nou partid de stînga, desprins din PSD, nu ar fi imposibil de trecut noul prag, mai ales că actuala Putere va face tot posibilul să încurajeze această rebeliune, la fel cum Regimul CDR a încurajat formarea ApR. Pentru PSD, desprinderea unui grup din rîndurile sale ar avea, categoric, efecte devastatoare de imagine, mai ales că ultimul sondaj IMAS îl creditează cu doar 30,9%, în scădere vertiginoasă în ultimele săptămîni. Poate că sondajele sînt mincinoase, ar spune liderii PSD. Da, dar protocolul alianţei prevede clar că desemnarea candidaţilor la marile funcţii se va face tocmai pe baza unor asemenea sondaje, deci, vrînd-nevrînd, ele trebuie luate în seamă. Să observăm, în treacăt, şi faptul că Geoană nu mai pare deloc îngrijorat că îşi pierde fotoliul de preşedinte al Senatului, deşi înaintea sesiunii actuale o serie de voci ale coaliţiei majoritare cereau imperios debarcarea lui. Să ne amintim că, anul trecut, Geoană nici nu mai avea curaj să lipsească de la prezidiul Parlamentului, de teama pierderii postului, în timp ce acum îşi permite chiar luxul unor deplasări externe; să fie întîmplătoare această bruscă relaxare a sa, ori cineva, acolo, sus, a descoperit că un Geoană lider al Senatului e o armă excelentă împotriva actualei conduceri a PSD? Posibil, chiar probabil. Iar un Geoană preşedinte al Senatului şi, totodată, lider al unui nou partid desprins din PSD ar fi chiar o variantă perfectă pentru Băsescu & comp.

RĂZVAN GHEORGHE, BOGDAN TIBERIU IACOB

Contrabandă la nivel înalt

„Peştele de la cap se-mpute, dar de la coadă se curăţă”. 

Este cel mai potrivit proverb pentru circul arestărilor din vămile române. Televiziunile toacă subiectul pe toate feţele, iar presa, în general, suferă de o nemaiîntîlnită „beţie de cuvinte”, nereuşind să identifice, dincolo de aparenţe, adevăratele cauze ale fenomenului. Fără să cadem în acelaşi păcat al argumentărilor excesive şi al dezvăluirii unor stări de lucruri nefaste, cunoscute şi acceptate în mod nefericit de mulţi români, afirmăm simplu şi răspicat: corupţia din vămi, parte integrantă a sistemului mafiot generalizat, devenit însuşi Statul Român, este efectul direct al regimului putred instalat în România, după 1989, prin intervenţie străină. Au trecut mult prea mulţi ani pentru compatrioţii noştri ca să nu-şi dea seama că „democraţia” nu s-a instalat de una singură în ţara noastră, ci însoţită şi de alte „rude”: şomaj, nesiguranţa zilei de mîine, polarizare socială, droguri, justiţie preferenţială, abuzuri ale instituţiilor statului, contrabandă, promiscuitate, răsturnarea valorilor etc. Altoite pe mentalitatea „capul plecat, sabia nu-l taie”, valorile reale ale democraţiei, în sensul de putere a poporului (fără legătură cu sistemul actual din România) pot fi compromise definitiv. Sînt voci care spun că sistemul „comunist“ nu era o idee tocmai rea, dar a fost prost aplicat. Exact acelaşi lucru se întîmplă cu „democraţia” dîmboviţeană de azi. Micii pioni din vamă, cu nimic mai vinovaţi decît cetăţenii care se lasă încolonaţi forţat spre secţiile de votare pentru a deturna voinţa reală a electoratului, sînt victimele unei orînduiri sociale care manipulează massele, speculînd cele mai cumplite temeri ale omului: frica de sărăcie, de boală, de moarte. Dînd la o parte mascarada televizată, suspiciunea că lupta se duce între cercurile mafiote aflate la Putere şi în Opoziţia parlamentară sau convingerea unora că în spatele acestor operaţiuni se află chiar preşedintele României, tabloul hidos al instituţiilor statului devenite, în timp, grupări infracţionale perfecţionate, pare de neimaginat pentru românul de rînd. Prin publicaţiile sale, PRM a dezvăluit tentaculele acestei imense caracatiţe care include Preşedinţia, Parlamentul, Guvernul, sistemul judiciar şi celelate instituţii care depind direct de Putere şi banul public, indiferent de culoarea politică afişată. De aceea, nu ar trebui să ne permitem aşteptarea că aceste grupări să se devoreze reciproc. Sistemul mafiot are resurse nebănuite de regenerare pentru a o lua de la capăt.

Revenind la subiectul fierbinte al zilei, sîntem conştienţi că, în afară de faptul că trebuie să cotizeze într-un sistem ierarhic găunos, instabil şi rapace, în afară de lăcomie, micul funcţionar, fie el şi vameş ca în cazul de faţă, se teme de pierderea locului de muncă, de viitorul său şi de siguranţa familiei sale. O dată intrat în sistem, ori accepţi compromisul, ori pleci. Pentru că şomajul este arma prin care chiar şi cetăţenii rebeli sînt ţinuţi în frîu. Prin care, se pune căluş recalcitranţilor, inclusiv celor din mass-media. Şomajul nu poate coexista cu democraţia, iar România este exemplul cel mai grăitor în acest sens. Altfel, cum se explică faptul că agenda publică servită românilor de presa „liberă” e populată de scandalul de tip „sex şi şpagă”, redus la instituţia vămilor? Cu palide referiri, nedovedite, la un lider sindical şi fără a se pronunţa nici un nume dintre politicieni? Contrabanda nu ar fi fost posibilă fără complicitatea vameşilor, evident! Dar nu ei o organizează, în mod direct. De ce nu urmăreşte nimeni traseul concret al mărfurilor traficate pe sub nasul autorităţilor? Unde şi de către cine sînt valorificate? Ce se întîmplă cu sumele provenite din încasări? Care sînt măsurile pentru stoparea acestor colosale evaziuni? Agenţii economici privaţi mărunţi, care creează locuri de muncă şi îşi declară activitatea şi veniturile, sînt aspru sancţionaţi fie şi numai pentru o zi de întîrziere la plata impozitelor, fără să aibă, uneori, în mod direct, vreo vină. Aşa că, fără a fi păcăliţi de amploarea dată acestui scandal sau de nivelul piramidal al mitei, am dori ca ancheta să se dovedească serioasă şi să se finalizeze, urmînd traseul banilor proveniţi din contrabandă. Cu siguranţă, nu se ştie deja că aceştia servesc şi la finanţarea campaniilor electorale din România, în care includem cumpărarea masivă a voturilor şi a tăcerii celor care organizează această operaţiune ilegală. Dar, care nu are legătură cu democraţia sau statul de drept! Şi, în nici un caz, cu aspiraţiile celor care au dărîmat un sistem fără să ştie, concret, ce vor să pună în loc…

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

vineri, 18 februarie 2011

Aflat la Strasbourg, liderul PRM a semnat următoarele Declaraţii ale Parlamentului European

* Combaterea corupţiei din sportul european.
* Combaterea concurenţei neloiale din transporturile auto.
* Drepturile fundamentale ale deţinuţilor din Uniunea Europeană.
* Îmbunătăţirea drumurilor din apropierea şcolilor în Europa.
* Instituirea unei zile europene de acţiune împotriva hărţuirii la locul de muncă.
* Distribuirea echitabilă a subvenţiilor agricole între noile şi vechile state membre ale Uniunii Europene.
* Libertatea religioasă.
* Protecţia apei, ca bun public.
* Respectarea Convenţiei ONU privind lucrătorii migranţi.
* Cotele de impozitare a societăţilor din Uniunea Europeană.
* Proiectul „O Europă curată – 2012”.
* Atribuirea locuinţelor sociale.


http://tricolorul.wordpress.com/2011/02/18/aflat-la-strasbourg-liderul-prm-a-semnat-urmatoarele-declaratii-ale-parlamentului-european/

Mesaj primit de liderul PRM la biroul său din Parlamentul Europei (Strasbourg)

ŞOVINII UNGURI ÎI PERSECUTĂ PE COPIII ROMÂNI DIN BIHOR


Vă scriu în numele unui grup de părinţi din Salonta (Bihor), unde autorităţile locale, cu acordul celor centrale, au decis că românii nu mai au loc în aceeaşi şcoală cu maghiarii. Ca urmare, toţi copiii români vor fi mutaţi din septembrie la o altă şcoală, care se află mai departe de noi. Considerăm că nu este corect, copiii noştri vor schimba profesorii, colegii de clasă, lucruri care se petrec fără ca noi să putem participa la decizie. S-au făcut liste cu semnături ale noastre, dar care nu au avut nici un răsunet la forurile superioare.

MARIA CRĂCIUN

http://tricolorul.wordpress.com/2011/02/18/mesaj-primit-de-liderul-prm-la-biroul-sau-din-parlamentul-europei-strasbourg/ 

MOARTEA VINE CU AJUTORUL F.M.I.

Istoria omenirii, din ultimele trei secole, a consemnat organizarea şi finanţarea revoluţiilor populare în Franţa, la 1789, a celor de la 1848, a celei din Rusia, din 1917, a celor din 1989 şi, mai nou, a celor din 2011. Cauzele lor au fost diferite, dar finanţatorii sînt aceiaşi. După ce în 22 decembrie 1989 a reuşit scenariul cu prima revoluţie transmisă în direct la televiziune pe întreg mapamondul, acum, în primele luni din anul 2011, telespectatorii din întreaga lume au ocazia să vadă pe micile ecrane revoluţia iasomiei, care a început în Tunisia şi se extinde în Egipt, Algeria şi alte ţări arabe.
Din cauza sărăciei şi foametei, populaţia din ţările arabe a ieşit în stradă şi a înlăturat de la putere regimurile corupte şi pe şefii de stat octogenari, care nu mai pot fi controlaţi de forţele oculte. Preşedinţii acestor ţări, alungaţi prin forţa străzii, la fel ca şi cei din fostele ţări socialiste, indiferent de faptele lor, nu au fost executaţi. A existat o singură excepţie: preşedintele României, Nicolae Ceauşescu. El şi soţia sa, Elena, au fost ucişi ca nişte animale în Sfînta Zi de Crăciun a anului 1989. S-a lovit cu premeditare în Poporul Român, un popor creştin, şi în Biserica Ortodoxă Română. Asasinii alogeni ai cuplului Ceauşescu, împreună cu stăpînii şi finanţatorii lor din străinătate, au început de la sfîrşitul anului 1989 şi continuă să îndeplinească etapele unui program secret, care vizează următoarele obiective: Holocaustul împotriva Adevăratului Popor Ales, Poporul Român, urmaş al Poporului Primordial în Dacia Mare; ştergerea României de pe harta lumii; jefuirea avuţiei naţionale şi transformarea ţării într-o colonie; realizarea proiectului „Israel în România”. După 1989, în primii 15 ani, exterminatorii, asasinii politici, împreună cu asasinii economici, au acţionat şi au reuşit să lichideze legal (în spatele multor legi) marea majoritate a ramurilor economiei naţionale şi sistemul bancar românesc. În paralel, au dat puternice lovituri în Armată, Învăţămînt, Sănătate, Biserică, Cultură şi Familie. Exterminatorii au fost sprijiniţi de partidele politice care s-au aflat la Putere în perioada 1990-2011. Acţiunile anti-tot ce-i românesc ale asasinilor politici şi economici au fost „acoperite” de manipulările prin mass-media, în special prin televiziune. Exterminatorii străini şi autohtoni au aplicat diabolic politica de dezbinare a românilor. În ultimii 6 ani, în Regimul Băsescu-Isărescu-Tăriceanu-Boc, exterminatorii şi-au motivat acţiunile de lichidare a Poporului Român prin acordurile cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană, precum şi prin condiţiile din numeroasele scrisori de intenţie care au circulat între ei şi stăpînii străini. Scrisorile de intenţie către FMI sînt scrise de către komisarii străini şi semnate apoi de guvernatorul alogen al Băncii Naţionale a României şi de către reprezentanţii Guvernului, care şi-a însuşit textul fără comentarii. După numeroasele vizite de lucru şi indicaţii date, la adresa komisarilor şi şefilor acestora de la FMI şi Banca Mondială (BM) sînt evidente următoarele constatări:

1) Obiectivele principale urmărite sînt: Holocaustul împotriva Poporului Român, Adevăratul Popor Ales de Bunul Dumnezeu, Poporul Primordial care nu L-a răstignit pe Fiul Domnului, Isus Christos; lichidarea României ca stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil; jefuirea bogăţiilor naturale şi a averii Poporului Român; susţinerea şi grăbirea realizării proiectului „Israel în România”, adică „mutarea” acestui stat din Orientul Apropiat în Grădina Maicii Domnului. Pentru materializarea acestui proiect diabolic au fost stimulaţi şi ajutaţi financiar peste 1 milion de evrei din întreaga lume, mai ales din Israel, să obţină cetăţenia română şi proprietăţi în România, în mare taină, în ultimii 21 de ani.
2) Ei se cred tutorii Poporului Român şi se comportă ca un supra-guvern al României, care ordonă papagalilor şi popîndăilor politici din Guvern şi din Parlament ce trebuie să facă, pînă cînd şi la ce termene, împotriva a tot ce-i românesc.
3) Ei atacă tradiţiile şi elementele fundamentale ale identităţii noastre naţionale, fiind interesaţi de ascunderea şi falsificarea adevăratei Istorii a Poporului Român, Poporul Primordial, care a dat umanităţii cea mai veche civilizaţie. Strămoşii noştri, pelasgii şi geto-dacii, au fost civilizatorii Europei. Poporul Român este „singurul moştenitor legitim al acestei patrii”, care este leagănul civilizaţiei europene, a susţinut cu numeroase dovezi Nicolae Densuşianu în cartea „Dacia preistorică”.
4) Au acţionat şi au reuşit să-i dezbine pe români prin politica de învrăjbire pe care o promovează, să-i sărăcească, să-i înfometeze, să-i umilească, să-i alunge din ţară şi să-i omoare cu zile.
5) Ei îi dispreţuiesc şi îi urăsc pe români, urmaşi ai pelasgilor şi geto-dacilor, care sînt strămoşii popoarelor europene. Puţini români ştiu că numele Germaniei – Deutschland – înseamnă Ţara Dacilor. Popoarele europene recunosc că se trag din geto-daci, iar graiurile lor – din limba strămoşilor noştri.
6) Ei acţionează împotriva cunoaşterii adevăratei Istorii a Poporului Român şi susţin anti-românismul, care este o crimă contra Naţiunii Române.
7) Ei atacă Învăţămîntul, Biserica Ortodoxă Română, Familia, satul românesc şi tradiţiile multimilenare.
6)  Au creat o prăpastie mare între ţara reală şi aşa-zisa clasă politică.
9) Sînt preocupaţi să-i înrobească pe români, cărora, împreună cu Regimul Băsescu-Isărescu-Boc, le oferă mult circ şi tot mai puţină pîine, precum şi alimente tot mai scumpe.
10) Au un program cu etape anunţate pînă în anul 2015 (deocamdată), care vizează exterminarea Adevăratului Popor Ales, a urmaşilor geto-dacilor în Dacia Edenică, adică a Poporului Român.
11) Ei nu lucrează şi nu acţionează singuri, ci împreună cu asasinii politici şi asasinii economici autohtoni, cei mai mulţi fiind alogeni plasaţi în funcţii de conducere în România. La aceştia se adaugă cozile de topor româneşti. Se ştie că „toporul fără coadă nu doboară pădurea!”.
12) Condiţiile impuse Poporului Român prin Regimul Băsescu-Isărescu-Boc sînt de o duritate fără precedent! De ce oare? Evident, ele susţin Holocaustul împotriva Poporului Român!
13) Ei au impus şi dirijat marile privatizări, lichidarea locurilor de muncă, tăierile din salarii şi pensii şi s-au implicat în jefuirea bogăţiilor naturale ale Poporului Român.
14) Politica lor, împreună cu Regimul Băsescu-Isărescu-Boc, este aistorică, aşa cum o numea Pamfil Şeicaru, adică este împotriva învăţămintelor Istoriei.
15) Ei au pus la cale şi acţionează diabolic pentru deposedarea românilor de teritoriul lor naţional şi pentru depopularea României.
16) Ei încalcă, împreună cu Regimul Băsescu-Isărescu-Boc, legea supremă a vieţii pe Pămînt, dată de Bunul Dumnezeu, adică legea iubirii între toţi oamenii.


Istoria se repetă, pentru că stăpînii finanţelor au rămas aceiaşi. În ziarul „Timpul” din 23 mai 1882, genialul Mihai Eminescu a scris: „Peste tot aceeaşi idee: să dau străinilor ce-mi cer, cît pentru români, puţin îmi pasă!”. Această idee au avut-o toate guvernele post-decembriste şi preşedinţii Iliescu, Constantinescu şi Băsescu. În nici o ţară din lume care a luat împrumuturi de la FMI şi Banca Mondială nu s-a trecut la Holocaust împotriva populaţiei şi nici la distrugerea economiei naţionale. Singura excepţie este România, în timpul Regimului Băsescu. Pînă acum au rămas fără răspuns cel puţin următoarele întrebări:

1) Cine şi de ce a recurs la împrumuturi de la băncile străine şi la dobînzi uriaşe?
2) De ce Regimurile Iliescu, Constantinescu, Iliescu şi Băsescu, precum şi partidele politice care au fost la guvernare nu au cerut Poporului Român aprobarea, prin Referendum Naţional, pentru uriaşele împrumuturi externe?
3) Care a fost destinaţia, respectiv pe ce s-au cheltuit cele peste 150 miliarde de euro împrumutate de la băncile străine?
4) Cîte miliarde de euro, reprezentînd dobînzi, a plătit şi mai are de plătit Poporul Român şi la care bănci?
5) Din ce resurse şi în cît timp vor fi rambursate creditele externe de peste 150 miliarde de euro? S-a negociat, sau este programată cedarea unei provincii româneşti în contul datoriilor externe?
6) De ce regimurile post-decembriste nu au luat împrumuturi externe de la Republica Populară Chineză, fără condiţii şi cu dobînzi mult mai mici? Se ştie că marele Popor Chinez, prieten sincer al Poporului Român, are cele mai mari rezerve valutare din lume şi a împrumutat SUA, ţări din Uniunea Europeană şi din alte părţi ale lumii.
7) De ce tace şi nu acţionează Avocatul Poporului, în timp ce se desfăşoară Holocaustul împotriva românilor?
8) Cu ce scop au acţionat komisarii FMI şi ai Băncii Mondiale pentru deposedarea Poporului Român de averea şi proprietatea sa?
9) De ce Guvernul Boc V (PDL, UDMR, UNPR şi deputaţii minorităţilor naţionale) este guvernul FMI împotriva Poporului Român şi a României?
10) De ce Regimul Băsescu-Isărescu-Boc ia în fiecare lună împrumuturi de la băncile străine (altele decît FMI şi BM) de 1-2 miliarde euro şi pe ce le cheltuieşte?

Faptul că Holocaustul împotriva Poporului Român este desfăşurat cu sprijinul direct al FMI şi BM este confirmat de recenta scrisoare de intenţie aprobată de Guvernul Boc V şi agreată de preşedintele Băsescu şi guvernatorul alogen Isărescu. Se ştie că România a renunţat la ultima tranşă de 1 miliard de euro din împrumutul de la FMI, iar un nou acord se va încheia de la 1 mai a.c. Deci, fără să primească efectiv împrumuturi de la FMI şi BM, Regimul Băsescu-Isărescu-Boc s-a angajat, fără acordul Poporului Român, să îndeplinească următoarele porunci primite de la komisarii străini: să privatizeze Hidrocentralele şi Centrala Nucleară de la Cernavodă, Poşta Română, Romgaz, Transgaz, CEC, Metroul, Oltchim, CFR şi Tarom; să închidă termocentralele; să scumpească gazele naturale cu 20-30% şi biletele de călătorie la transportul în comun şi pe calea ferată cu 30-40%; să elimine subvenţiile la încălzire; să închidă 200 spitale şi încă 2.000 de şcoli româneşti, precum şi Judecătorii şi Parchete din mai multe oraşe; să desfiinţeze încă 5.700 de paturi din spitale, după alte 5.000 de paturi lichidate în anul trecut; să disponibilizeze cel puţin 150.000 bugetari; să alunge din ţară medicii de familie; să limiteze la 20 numărul de consultaţii zilnice la un medic şi numărul de reţete eli-berate; să taie din medicamentele gratuite şi compensate; să închidă combinatele miniere din Oltenia şi minele de cărbuni din Valea Jiului; să concesioneze zăcămintele de sare; să lichideze 7.000 km de cale ferată, iar şinele să fie trimise la topit în străinătate, la fel ca şi zecile de mii de vagoane de marfă, miile de vagoane de călători şi sutele de locomotive. Regimul Băsescu-Isărescu-Boc a rugat în genunchi conducerea FMI să aprobe aceste noi etape în Holocaustul împotriva Poporului Român. Din aceste angajamente ale Regimului Băsescu-Isărescu-Boc se văd „cu ochiul liber” politica anti-românească şi Holocaustul împotriva Poporului Român! Moartea vine cu FMI şi BM! S-a ajuns ca FMI să decidă cum să se trăiască în România! Acest adevăr este confirmat de reacţia zecilor de mii de cetăţeni, care au protestat în numeroase localităţi (Babadag, Agnita, Ţăndărei, Vulcan, Sărmaş, Cîmpia-Turzii, Iveşti, Tîrgu-Mureş, Negreşti, Iaşi, Bucureşti şi altele) împotriva închiderii sau a comasării a 200 de spitale. Argumentele Guvernului Boc V şi ale ministrului jurist al Sănătăţii din partea UDMR pentru închiderea spitalelor şi lichidarea a încă 5.700 de paturi din spitale sînt lipsite de logică, de omenie şi de bun-simţ. După ce regimurile post-decembriste au adus România pe ultimul loc în Europa în privinţa sănătaţii populaţiei şi a speranţei de viaţă, komisarii FMI şi Regimul Băsescu-Boc au decis să închidă 200 de unităţi spitaliceşti, să lichideze peste 10.000 de paturi din spitale, să alunge mii de medici şi asistente medicale din ţară. Este evident că se desfăşoară un genocid împotriva românilor de toate vîrstele, dar mai ales împotriva bătrînilor, care sînt, practic, exterminaţi. Guvernul Boc V susţine că nu are bani pentru spitale şi medicamente. Dar acelaşi guvern are miliarde de euro pentru săli de sport, patinoare, ştranduri, gondole şi, mai nou, parcuri în sate şi comune. Acţiunile de protest şi listele cu semnături ale zecilor de mii de cetăţeni nemulţumiţi de închiderea spitalelor nu îi sensibilizează pe asasinii politici aflaţi la guvernare. Merită amintite cîteva versuri scrise de George Coşbuc, din poezia „Decebal către popor”:

“Cei ce se luptă murmurînd,
De s-ar lupta şi-n primul rînd,
Ei tot atît de buni ne par
Ca orişicare laş fugar !
Murmurul, azi şi orişicînd,
E plînset în zadar!”


Modalitatea sigură şi eficientă de blocare a închiderii spitalelor, şcolilor, minelor, judecătoriilor etc. o constituie organizarea rapidă a unor Referendumuri locale. Din iniţiativa primarilor, preşedinţilor de Consilii Judeţene sau consilierilor locali, în şedinţă de îndată, să se hotărască organizarea de Referendumuri locale în luna martie a.c. Locuitorii vor decide prin vot dacă se închide sau nu spitalul, şcoala sau mina, iar guvernanţii sînt obligaţi să ţină seama de voinţa exprimată în mod democratic de către cetăţeni. Prin Referendumuri locale poate şi trebuie stopat genocidul împotriva românilor.

Pentru exterminarea rapidă a peste 10 milioane de români, asasinii străini şi autohtoni au recurs, în ultimii 21 de ani, la otrăvirea întregii populaţii cu aditivi alimentari cancerigeni, iar în ultimii ani la otrăvirea suplimentară a peste 1 milion de tineri cu droguri şi, recent, cu produse etnobotanice sau substanţe psihotrope, care sînt interzise în celelalte ţări din Uniunea Europeană. Cu toate că în multe municipii s-a interzis comercializarea acestor otrăvuri, Guvernul Boc V amînă să-şi angajeze răspunderea în Parlament sau să dea o Ordonanţă de Urgenţă pe tema interzicerii lor pe teritoriul României şi pentru aplicarea unor pedepse mari pentru traficanţi, comercianţi şi consumatori. În loc să rezolve problema, Guvernul Boc V, în şedinţa din 16 februarie a.c., a decis să ţină… moartea sub control, adică să monitorizeze moartea tinerilor (?!). Regimul Băsescu-Isărescu-Boc şi-a însuşit şi aplică deviza anti-liberală de lichidare „prin noi înşine!”. În timp ce se desfăşoară Holocaustul împotriva Poporului Român, au dispărut, în mod suspect, organizaţiile civice şi cele care zic că apără drepturile omului. În Parlament, partidele politice din Opoziţie nu introduc o Moţiune de Cenzură pe tema Holocaustului împotriva românilor. De ce? Este interzisă şi de către cine? Europarlamentarii români ar trebui să iniţieze o rezoluţie a Parlamentului European, prin care să fie condamnat şi interzis Holocaustul în Europa, mai ales împotriva Poporului Român, Adevăratul Popor Ales de Bunul Dumnezeu. Guvernul Boc V a anulat democraţia şi a impus dictatura în numele FMI. La comandă externă, preşedintele Băsescu se preocupă de înlocuirea premierului Emil Boc cu un alogen agreat de FMI şi Banca Mondială. La bursa zvonurilor apar numai candidaţi alogeni. Se ştie că păpuşarul este FMI. Schimbarea păpuşilor din Guvernul României şi continuarea spectacolului macabru nu au nici un efect benefic asupra Poporului Român şi a datoriei externe de peste 150 miliarde euro. O soluţie o constituie un Referendum Naţional pe tema împrumuturilor de la FMI sau din partea Chinei. Anunţarea viitorului premier alogen a fost amînată după Congresul al XIV-lea al UDMR de la Oradea, din 26-27 februarie a.c. La congresul acestei organizaţii anti-româneşti, care acţionează de 21 de ani pentru autonomia teritorială a Ardealului, se vor duce, vor face plecăciuni şi îşi vor lua angajamente, împotriva Poporului Român, a Statului Naţional Unitar Român şi a Limbii Române, Traian Băsescu, Victor Ponta, Crin Antonescu şi Daniel Constantin. Nici unul dintre ei nu are curajul să intre în sala congresului în mînă cu drapelul României şi nici să ceară ca lucrările să se desfăşoare în limba română, iar pentru necunoscătorii limbii oficiale din România să fie asigurate căşti. Somnul Naţiunii Române, din ultimii 21 de ani, a născut monştri şi exterminatori, asasini politici şi asasini economici, autohtoni şi străini. Împotriva străbunicilor şi bunicilor asasinilor politici şi asasinilor economici de azi, genialul Mihai Eminescu a scris următorul blestem, în poezia “Doina”:

“Cine-au îndrăgit străinii,
Mînca-i-ar inima cîinii,
Mînca-i-ar casa pustia
Şi neamul nemernicia!”


Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar general al PRM,
Preşedintele Filialei PRM Cluj


http://tricolorul.wordpress.com/2011/02/18/moartea-vine-cu-ajutorul-f-m-i/ 

joi, 17 februarie 2011

Monden si Paranormal


Protectorul viselor (II)

Există numeroase cazuri în care vise foarte vii nu doar au prezis evenimente, ci au contribuit, de fapt, la modificarea acestora. Iată, de exemplu, o istorie relatată de parapsihologul american Louisa Rhine: „Tatăl meu fabrica maşini de spălat şi de două ori pe an făcea o călătorie la comercianţii angro şi vindea un transport sau două de maşini de spălat. În anul acela se întîlnise cu dealerii din Koekuk şi urma să ia trenul de la orele 22 către Davenport. S-a dus la depou, şi-a cumpărat biletul şi apoi a avut sentimentul că n-ar trebui să plece. A fost o senzaţie atît de puternică, încît s-a întors la hotel şi a rămas peste noapte în Koekuk. Dimineaţă, în timp ce-şi lua micul dejun, a răsfoit ziarul şi a aflat că trenul în care ar fi trebuit să se urce deraiase şi că majoritatea pasagerilor din vagonul de fumători muriseră. Tata era un fumător inveterat“. Sentimentul că se împotrivea ceva călătoriei cu acel tren anume este probabil o manifestare a fenomenului urmărit statistic de Cox. Dacă tatăl subiectului Louisei Rhine ar fi luat acel tren, el ar fi putut să moară sau să fie grav rănit. Aşa cum s-au desfăşurat pînă la urmă lucrurile, un viitor potenţial a încetat să existe. Dar ce se întîmplă în cazurile în care un vis poate să evite un accident sau chiar moartea cuiva? Cele două cazuri de mai jos indică foarte limpede: mesajul de la observatorul nr. 2 a salvat o viaţă! Este vorba mai întîi de un alt caz înregistrat de Louisa Rhine - o mamă care a avut un vis foarte viu. În vis, se afla împreună cu mai mulţi prieteni într-o vacanţă cu cortul. Hotărîseră să-şi aşeze tabăra lîngă un pîrîu. Femeia a decis să spele cîteva haine în apa pîrîului. Luîndu-şi copilaşul cu ea, s-a dus în josul apei. Cînd s-a oprit, şi-a dat seama că-şi lăsase săpunul în cort. Fără să stea pe gînduri, s-a întors, lăsîndu-şi copilul să arunce cu pietricele în apă. La întoarcere, l-a găsit cu faţa în jos în apa pîrîului. Cînd l-a tras la ţărm, şi-a dat seama că era mort. Visul a fost comentat la vremea respectivă, dar apoi a fost uitat. În vara următoare, femeia s-a dus cu prietenii într-o excursie cu cortul. A decis să spele cîteva lucruri, aşa că şi-a luat copilaşul pînă la pîrîul din apropiere. Acolo şi-a dat seama că-şi uitase săpunul. Cînd s-a răsucit să se întoarcă la cort, şi-a văzut copilul aruncînd cu pietre în apă. şi în aceeaşi clipă şi-a amintit de vis. Brusc, l-a revăzut cît se poate de clar, în toate detaliile, inclusiv hainele cu care era îmbrăcat fiul ei. Tremurînd, şi-a luat copilul şi l-a adus cu ea în tabără. (Sfîrşit)

 ANTHONY PEAKE

==============================

Locuri misterioase

Mausoleul Taj Mahal, monument închinat iubirii (II)

Interiorul mausoleului conţine o încăpere centrală, o criptă aflată dedesubt şi 4 camere octogonale în fiecare colţ, construite iniţial ca morminte ale altor membri ai familiei regale. Principala caracteristică a mausoleului şi, totodată, „inima“ Taj Mahalului este încăperea octogonală centrală, cu impresionantul său tavan. Camera conţine sicriele lui Shah Jahan şi Mumtaz Mahal; mormintele lor adevărate se află sub această cameră şi e vorba de coşciuge simple de piatră, pentru că tradiţia musulmană interzice decoraţiunile elaborate. Acest nivel inferior nu este deschis publicului.
Sicriul împărătesei, ceva mai mic decît al soţului ei, se află exact sub domul structurii; cel al lui Shah Jahan se află în stînga şi e la un nivel ceva mai înalt, aceasta fiind singura asimetrie sesizabilă la Taj Mahal. Sicriul lui Mumtaz Mahal se află pe un postament de marmură de 1,5 x 2,5 metri. Atît coşciugul, cît şi postamentul sînt încrustate cu pietre preţioase şi semipreţioase, printre care jasp şi jad. De asemenea, monumentul este decorat cu inscripţii din Coran, iar unul dintre epitafuri este „Marqad Munawar Arjumand Ban Begum Mukhatib ban Mumtaz Mahal Tamfiyat ferr sanh 1040 Hijri“ („Aici odihneşte Arjumand Babo Begum, numită Mumtaz Mahal, decedată în 1040 A.H.“ - sau 1630 d. Chr.). Sicriul lui Shah Jahan este şi el încrustat cu pietre preţioase şi semipreţioase şi este inscripţionat în persană „Marqad Mutahar Aali Hazrat Firdaus Ashiyani Sahib-qiran Saani Saani Shah Jahan Badshah taab surah sanh 1076 Hijri“ („Sfîntul Mormînt al preamăritei Maiestăţi, creatorul Paradisului, al doilea stăpîn al constelaţiilor, regele Shah Jahan, fie ca mausoleul său să strălucească întotdeauna, 1076 A.H.” - 1666 d. Chr.). Cele două monumente sînt înconjurate de un paravan elegant din marmură, construit în 1643, pentru a-1 înlocui pe cel poleit în aur, făcut în 1633.
O trăsătură interesantă a încăperii octogonale este acustica, probabil creată special în acest fel pentru a conferi o anumită rezonanţă muzicii şi cîntărilor din Coran. Şoaptele pot fi auzite din partea opusă a camerei şi se spune că dacă îţi strigi numele în încăpere, ecourile se vor auzi pentru totdeauna. În 1989 a fost publicată o carte controversată a scriitorului indian Purushottam Nagesh Oak (1917-2007), intitulată Taj Mahal: povestea adevărată. În această carte, Oak a menţinut ideea că Taj Mahal este de fapt un templu antic hindus al zeului Shiva, care a fost preluat cu forţa de către invadatorii moguli în timpul Secolului al XVII-lea. Oak, deşi nu avea nici o acreditare academică, era cunoscut pentru revizionismul său istoric şi pentru ideile potrivit cărora originea Taj Mahalului şi a altor monumente din India asumate de către sultanii musulmani au o origine hindusă. El a mai susţinut şi ideea că atît islamul, cît şi creştinismul derivă din religia hindusă.
Una dintre dovezile citate în carte (şi pe multe pagini de Internet) prin care îşi susţine teoria potrivit căreia Taj Mahalul este mai vechi decît Imperiul Mogul este datarea cu carbon radioactiv a unei probe prelevate de la ieşirea monumentului dinspre rîu. Potrivit lui Oak, un anume Marvin Miller (sau Mills), profesor (sau student) la Institutul Pratt, un colegiu privat din New York, a furat o bucată dintr-o uşă de lemn, a scos-o din India şi i-a predat-o lui Evan Williams, director la Brooklin College Radiocarbon Laboratory. Se pare că Williams a analizat proba şi a datat-o cu 300 de ani înaintea perioadei lui Shah.
Totuşi, cercetările ulterioare nu au putut găsi nici un Marvin Miller care să fi fost vreodată membru al vreunei facultăţi de la Institutul Pratt. Se spune că rezultatele datării cu carbon a bucăţii de lemn au fost publicate în jurnalul academic Radiocarbon (volumul 19; 1977). Chiar şi aşa, deşi verificările ediţiilor trecute din Radiocarbon din 1977 prezintă, într-adevăr, un articol semnat de dr. Evan Williams („Brooklin College Radiocarbon Dates I“, vol. 19, nr. 1, 1977), nicăieri în acest articol nu este menţionată datarea unei bucăţi de lemn de la Taj Mahal. La un asemenea nivel de cercetare nu trebuie să fim surprinşi că lucrarea lui P. N. Oak nu este luată în serios în cercurile academice. În iulie 2000, Curtea Supremă din New Delhi, India, a respins petiţia lui Oak în care se cerea declararea că un rege hindus a construit Taj Mahalul. Acesta atrage anual în jur de 2 pînă la 4 milioane de vizitatori, iar în 1983 a fost adăugat de UNESCO pe lista şirurilor de patrimoniu mondial. Pagina de Internet a UNESCO (whc.unesco.org/en/ list/252) descrie foarte corect monumentul ca fiind „bijuteria artei musulmane din India şi una dintre capodoperele universal admirate din patrimoniul mondial”. Totuşi, în ultimii ani, monumentul a avut de suferit de pe urma poluării, din cauza noxelor de la automobile, a crematoriului pe bază de lemne din apropiere, a emisiilor de la fabrici şi a ploii acide de la Rafinăria Mathura, deţinută de Indian Oil Corporation. Poluarea a afectat marmura de pe Taj Mahal: din sclipitor de albă, a devenit galbenă. Deşi Curtea Supremă din India a anunţat în anii ’90 un set de măsuri costisitoare pentru a proteja Taj Mahalul, acesta încă este afectat zi de zi de poluare. Un motiv de îngrijorare este că petecul de verdeaţă ce se formase în jurul Taj Mahalului este încet-încet transformat în spaţiu comercial, unele terenuri fiind deja alocate construcţiei de hoteluri. Putem doar spera că renumitul dom din marmură albă al celui mai faimos monument din India nu se va ascunde într-o bună zi în spatele zidurilor de beton ale „modernizării“. (Sfîrşit)

BRIAN HAUGHTON

=================================

Fenomene Paranormale

O clarvăzătoare româncă, oarbă de 35 de ani, vede în corpul omenesc, asemenea unui ecograf

Trecută de prima tinereţe, Valentina Gîrlea este, potrivit părerii medicilor de la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi, singura femeie din Moldova care are uimitoarea capacitate de a „vedea” în corpul omenesc. Ea vede şi descrie atît funcţionarea şi starea fiecărui organ în parte, cît şi desfăşurarea minuţioasă a proceselor interne. Timp de 35 de ani, Valentina a fost oarbă, recăpătîndu-şi vederea parţial, în urma unor şedinţe terapeutice asistate de medicul Eugen Rădulescu, din Iaşi. În urmă cu mulţi ani, Valentina Gîrlea a fost declarată oarbă, irecuperabil. După cum ne-a povestit, nu-i rămînea decît să se roage. Trebuia să-şi accepte situaţia fără a întrezări vreo posibilitate de vindecare. Moment miraculos după unii, predestinare după alţii, Valentina şi-a pierdut vederea în anul 1958, exact în ziua în care se năştea cel care, peste ani, avea să devină medicul ce i-a redat vederea. După un tratament bioenergetic, medicul Eugen Rădulescu a constatat că Valentina şi-a recăpătat, parţial, vederea. Nu este, însă, capabilă să citească ori să scrie. Valentina orbise la vîrsta de 8 ani, avînd o tumoare în zona occipitală. Prin extirparea acesteia, i-a fost distrus şi nervul optic. Acest nerv i-a fost creat, mental, de bioenergoterapeutul Eugen Rădulescu. „În timpul acestor şedinţe terapeutice, i-a fost deschis «ochiul al treilea». I-a fost deschisă, mental, posibilitatea de a «funcţiona» ca un scaner, pacienta demonstrînd capacitatea de «a vedea». Aude tot ce se petrece în interiorul organismului: circulaţia sîngelui, procesele digestive, precum şi fiziologia glandelor endocrine”, a declarat energoterapeutul Eugen Rădulescu.
Pe lîngă vizualizarea interiorului corpului omenesc pînă la dimensiuni microscopice, Valentina poate vedea şi „corpul energetic”, punctele de focar ale acestuia, punctele de acupunctură, precum şi circulaţia energiilor între acestea. „Mi s-au perindat prin faţă atîţia oameni! Chiar şi pe stradă, îmi pot da seama de fiecare om în parte. Răufăcătorii, criminalii îmi apar întotdeauna învăluiţi în culori închise. De obicei, predomină culorile maro, cenuşiu spre negru”, povesteşte „clarvăzătoarea”, cum este cunoscută în tot oraşul Iaşi. După cele spuse de ea, se pare că între starea psiho-fizică a fiecărui individ şi culorile care domină spectrul corpului energetic există o strînsă legătură. Fără a fi în stare de hipnoză ori de transă, în momentul în care se găseşte în faţa unui pacient Valentina închide ochii, se concentrează şi funcţionează ca un ecograf. Pînă în vara anului 1995, a lucrat cu medicul Rădulescu, formînd o echipă foarte eficientă, care aborda cazuri deosebit de complexe, în faţa cărora medicina clasică rămîne neputincioasă. „Sînt cazuri extrem de complicate, între care numeroase cancere, care au putut fi vindecate. Însă ameliorarea bolii depinde de momentul în care pacientul hotărăşte să se prezinte la cabinet. În ultima fază, cea a metastazei, nu-i pot garanta decît că va avea o moarte uşoară, fără dureri”, ne-a declarat doctorul terapeut Eugen Rădulescu. Neavînd cunoştinţe de anatomie, Valentina descria organele, arterele, venele, glandele prin termeni proprii: „turnuri”, „tubuleţe”, „punguţe” etc. Creierul i se părea o „conopidă”, inima, stomacul, rinichii fiind imediat reperate. La început, ea nu reuşea să facă distincţia între un organ sănătos şi unul bolnav. Avînd o sensibilitate deosebită în observarea proceselor fine din circulaţia sanguină, ea poate „diagnostica” imediat anomaliile pentru descoperirea cărora sînt necesare zile întregi de analize complexe. În timpul şedinţelor la care asista, Valentina trebuia să se „focalizeze” asupra unui anumit segment din corpul uman, asupra unui organ pe care-1 analiza din toate unghiurile posibile, pe segmente din ce în ce mai mici. Era pusă să caute zonele întunecate şi descria tot ce vedea. Observa, după propriile declaraţii, cum, din mîinile terapeutului, ies steluţe verzi ori sfere de lumină, care se îndreaptă spre corpul pacientului. Urmărea procesul de vindecare, dispariţia celulelor bolnave, micşorarea tumorilor şi refacerea ţesuturilor. „În urmă cu un an - povesteşte Valentina - un student care prezenta un chist calcaros, cu un diametru de 25 mm, după cîteva şedinţe ale tratamentului dirijat, a început să se simtă mult mai bine. Chistul s-a micşorat, ajungînd, în cele din urmă, la un diametru de 1 mm. Radiografiile repetate au confirmat evoluţia chistului.“ După cum ne-a declarat medicul Eugen Rădulescu, „adevărata clarvăzătoare vizualizează mai mult şi îşi imaginează mai puţin”. Valentina Gîrlea ne-a povestit că a fost solicitată deseori, de către medicii ginecologi de la Maternităţile „Elena Doamna” şi „Cuza Vodă” din Iaşi. Imaginile viitorilor nou-născuţi, poziţia acestora, sexul lor, vizualizate de Valentina erau de un real folos pentru ginecologi.

TRAIAN TANDIN

Ziarul TRICOLORUL, nr 2092 - 17.02.2011

Specialişti din mediul academic românesc înfiinţează Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural de la Roşia Montană


Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural de la Roşia Montană (GIMPRM) îşi anunţă înfiinţarea, avînd următorii membri fondatori: acad. Alexandru Vulpe, preşedintele Secţiei de Arheologie şi Ştiinţe Istorice a Academiei Române; acad. Răzvan Theodorescu, membru al Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audio-Vizual a Academiei Române, secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene (UNESCO); acad. Ioan Aurel Pop, membru al Secţiei de Arheologie şi Ştiinţe Istorice a Academiei Române; prof. univ. dr. doc. Nicolae Gudea, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca; conf. univ. dr. Vasile Moga, Universitatea 1 Decembrie din Alba Iulia; prof. univ. dr. Ioan Opriş, Universitatea Valahia din Tîrgovişte; conf. univ. dr. Alexandru Diaconescu, Facultatea de Istorie şi Filozofie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi conf. univ. dr. Florin Anghel, Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice a Universităţii Ovidius din Constanţa.

Componenţa acestui grup independent, care oferă consultanţă de specialitate, este flexibilă, grupului urmînd să i se alăture, pe parcursul activităţii, specialişti şi oameni de ştiinţă cu experienţă şi competenţe recunoscute, implicaţi în salvarea, conservarea şi punerea în valoare a vestigiilor de patrimoniu cultural. „Membrii grupului pun în centrul preocupărilor lor situaţia patrimoniului cultural, privită pentru prima oară ca scop în sine. Grupul pe care l-am înfiinţat urmăreşte în egală măsură să ofere o platformă de reală şi onestă dezbatere a problemelor legate de patrimoniul cultural, care animă opinii ferm exprimate, dar a căror argumentare ştiinţifică lipseşte adesea. În egală măsură, dorim să contribuim şi la rezolvarea problemelor actuale de patrimoniu cultural de la Roşia Montană, aflat în grav pericol de degradare, în absenţa unor urgente politici şi strategii coerente şi aplicabile. De aceea, intenţionăm să monitorizăm starea vestigiilor culturale de la Roşia Montană şi să identificăm, împreună cu autorităţile statului şi cu alţi specialişti, cele mai bune soluţii de conservare, restaurare şi punere în circulaţie ştiinţifică şi turistică a patrimoniului cultural”, declară acad. Răzvan Theodorescu.

Demersul de constituire a acestui organism a avut la bază preocupările şi îngrijorările exprimate de asociaţiile profesionale, de Academia Română, de asociaţiile neguvernamentale şi de reprezentanţi ai societăţii civile în legătură cu situaţia actuală şi viitorul patrimoniului cultural de la Roşia Montană. Potrivit convingerilor grupului independent, patrimoniul cultural este o resursă inepuizabilă care poate să asigure dezvoltarea durabilă a zonei, dar acest lucru nu se poate face decît în condiţiile în care vestigiile istorice sînt cercetate, conservate, restaurate şi puse în valoare la standarde contemporane, iar comunitatea locală conştientizează valoarea lor şi se raportează la ele în consecinţă. Primul rezultat al activităţii GIMPRM va fi o analiză obiectivă şi profesionistă a situaţiei patrimoniului cultural, arheologic, istoric şi etnologic din zonă. Prin documentele pe care le va redacta, Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural de la Roşia Montană urmează să emită recomandări către compania minieră, către autorităţile statului sau către orice altă entitate ale cărei activităţi vor afecta starea patrimoniului cultural din zonă. În acest sens, grupul îşi exprimă disponibilitatea de a colabora şi de a asculta opiniile tuturor specialiştilor în domeniu cu adevărat interesaţi de soarta patrimoniului cultural de la Roşia Montană. Formarea grupului independent de monitorizare este rodul unei iniţiative private a membrilor săi. Grupul reprezintă opiniile exclusiv ştiinţifice ale membrilor săi şi nu angajează instituţiile din care provin. În spiritul unei depline transparenţe, GIMPRM anunţă că va fi sprijinit logistic de către Roşia Montană Gold Corporation, avînd garanţia fermă a unei activităţi de sine stătătoare, independente şi obiective. 

Pentru informaţii, purtătorul de cuvînt al grupului este dr. Cosmin Popa, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române. Tel 0745.767.359, email: grupmonitorizare@gmail.com .

* * *
Scurte prezentări ale membrilor-fondatori:

Acad. Alexandru Vulpe. Şeful Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române, reputat arheolog, specialist în preistorie. Începînd din 1991 este directorul Institutului de Arheologie din Bucureşti. Din 1973 pînă în prezent este membru în Colegiul de redacţie al revistei „The Journal of Indo-European Studies“, McLean, Virginia USA. Din 1976 este membru corespondent al Institutului Arheologic German, membru al Comitetului executiv al Uniunii Internaţionale de Ştiinţe Pre- şi Protoistorice. A susţinut prelegeri şi cursuri la universităţile din Bucureşti, Heidelberg, Berlin, Bonn, Frankfurt pe Main, Marburg, Münster, Giessen, Saarbrücken. Autor al unui număr considerabil de monografii ştiinţifice, dintre care unele apărute şi în străinătate, precum şi a peste 500 de articole şi studii de specialitate publicate în reviste academice din ţară şi din străinătate. Decorat cu Ordinul “Steaua României” în grad de Comandor.
Acad. Ioan Aurel Pop. Membru al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române, istoric al perioadei medievale, reputat specialist în Istoria Transilvaniei. Din 1996 pînă în prezent, profesor universitar la Catedra de Istorie Medievală a UBB. Din 1993 pînă în prezent, directorul Centrului de Studii Transilvane Cluj, aflat sub autoritatea Filialei din Cluj a Academiei Române. Între 1994 şi 1995 a îndeplinit funcţia de director al Centrului Cultural Român din New York, iar între 2003 şi 2007 a fost directorul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia. Din 2003 pînă în prezent este profesor asociat al Universităţii „Ca’ Foscari“ din Veneţia. Autor, coautor şi coordonator a circa 30 de cărţi şi a circa 200 de studii şi articole, publicate în ţară şi în SUA, Italia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Moldova, Anglia, Germania, Argentina etc. Premiul „George Bariţiu“ al Academiei Române (1991), pentru lucrarea „Instituţii medievale româneşti”, Cluj, Editura Dacia, 1991; premiul Fundaţiei „Magazin istoric“ pentru lucrarea „Românii şi România. O scurtă istorie”, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1998 etc. Membru în Comisia de Istoria Relaţiilor Internaţionale din cadrul Comitetului Internaţional de ştiinţe Istorice. Membru corespondent al Academiei Europene de Litere, Arte şi Ştiinţe din Paris (din 1999). Vicepreşedinte al Comitetului Naţional al Istoricilor din România (din 2007).
Acad. Răzvan Theodorescu. Membru al Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, reputat specialist al civilizaţiei şi Istoriei medievale româneşti şi universale. Între 1972 şi 1977 a fost director adjunct ştiinţific la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române. Începînd din 1990 pînă în prezent este profesor universitar al Universităţii de Arte din Bucureşti Din 1994 este secretarul general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene - AIESEE, organism aflat sub autoritatea UNESCO. Începînd din 1997 este şeful Catedrei UNESCO de Studii Sud-Est Europene din Universitatea de Arte. În ultimii ani ai Regimului Ceauşescu, Răzvan Theodorescu a criticat public politica de sistematizare urbană şi rurală, cerînd autorităţilor să înceteze demolarea bisericilor şi clădirilor parte a Patrimoniului Naţional. Autor al unui număr impresionant de lucrări, avînd ca temă arta şi civilizaţia medievală românească, biyzantină şi universală. Autor a peste 600 de articole şi studii ştiinţifice de specialitate, publicate în reviste academice din ţară şi din străinătate. Membru corespondent al Societăţii Arheologice din Atena, Cavaler şi Comandor al Ordinului Artelor şi Literelor al Republicii Franceze, membru al Academiei de Ştiinţe din New York, Doctor Honoris Causa al unor universităţi prestigioase din ţară şi străinătate. Premiul „Bernier“ al Institutului Franţei, Premiul „Nicolae Bălcescu“ al Academiei Române, Premiul „Herder“ al Universităţii din Viena, Premiul „Nicolae Iorga” al Centrului Internaţional Ecumenic pentru Dialog Spiritual.

Prof. univ. Nicolae Gudea. Reputat arheolog, specializat în arheologie romană provincială, profesor universitar al Facultăţii de Istorie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Autor al unui număr impresionant de lucrări de autor (42), dintre care 11 apărute în străinătate, precum şi al unui număr de 420 de studii şi articole de specialitate, apărute în România şi în străinătate. Laureat al Premiului Academiei Române, al Premiului NATO, laureat al Premiilor de Excelenţă pentru Cercetări de Referinţă ale Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Membru corespondent al Institutului Arheologic German, membru al Societăţii pentru Studiul Romanizării (Italia), membru al Comisiei Internaţionale a Limesului.
Conf. univ. dr. Vasile Moga, Universitatea 1 Decembrie din Alba Iulia. A fost director ştiinţific al Muzeului de Istorie din Alba-Iulia şi şeful Secţiei de Arheologie-Cercetare a Muzeului Naţional al Unirii pînă în anul 2010. Este unul dintre cei mai mari specialişti români în ceea ce priveşte perioada romană a ocupării Daciei. A descoperit, la Alba Iulia, castrul Legiunii a XIII-a Gemina.
Prof. univ. dr. Ioan Opriş, Universitatea Valahia din Tîrgovişte. Doctor în Istorie, profesor universitar şi cercetător ştiinţific principal gr. I la Muzeul Naţional de Istorie a României, cu o activitate de 40 de ani în domeniul protejării Patrimoniului Cultural Naţional. A fost implicat activ în administraţia culturală centrală a României (director al muzeelor, director general pentru Patrimoniu Cultural Naţional şi secretar de Stat în Ministerul Culturii după 1990), în dezvoltarea legislaţiei în domeniu şi în organizarea de noi instituţii muzeale (fondator al Muzeului Naţional Cotroceni). Autor a peste 25 de volume şi 270 de articole de specialitate.

Conf. univ. dr. Alexandru Diaconescu, Facultatea de Istorie şi Filozofie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Este doctor în Istorie, specializarea Istorie antică. De 18 ani este conferenţiar titular la Catedra de Istorie antică şi Arheologie a Universităţii Babeş-Bolyai. A publicat 51 de lucrări ştiinţifice.

Conf. univ. dr. Florin Anghel. Şeful Catedrei de Istorie Modernă, Contemporană şi Ştiinţe Politice, Universitatea „Ovidius“ din Constanţa. Din 2002 este doctor în Istorie (Facultatea de Istorie, Universitatea „Ovidius“ Constanţa). În 2005 obţine Premiul „Mihail Kogălniceanu“ pentru Istorie al Academiei Române.

Ziarul TRICOLORUL, nr 2092 - 17.02.2011

PUTEREA PRESEI ŞI DOMINAŢIA EVREIASCĂ

„Aşa cum este ea, presa a devenit cea mai mare putere în lumea occidentală, mai puternică decît legislativul, executivul şi puterea judecătorească”, afirma cunoscutul dizident rus Aleksandr Soljeniţîn, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. Nu numai în lumea occidentală, am adăuga noi, pentru că şi în România, la fel ca peste tot, aceasta este dominată de evrei. Sigur că nu toţi oamenii din mass-media sînt evrei. Dar mass-media americană, spre exemplu, e categoric stăpînită de evrei şi fiecare grup de presă în parte este calat pe apărarea intereselor lor. Dominaţia evreiască din mass-media americană are ştate vechi, astfel că influenţa acestei etnii este cu mult mai semnificativă raportat la ponderea ei în populaţia Statelor Unite. Şi chiar dacă în mass-media se schimbă frecvent directori executivi, preşedinţi, administratori, precum şi editori de top, dominaţia evreiască se perpetuează şi este mai puternică decît oricînd. Iar această putere s-a extins în timp şi în Europa de Vest.
 
La începutul Secolului XX, cele mai importante oraşe din SUA aveau două sau trei cotidiane. S-a înregistrat apoi o tendinţă alarmantă de monopolizare a presei. Ca urmare, din 1.600 de cotidiane în SUA, doar 25% mai sînt deţinute de independenţi. Cele mai puternice pentru informarea publicului rămîn monopolurile formate în jurul „The New York Times“ şi „Washington Post“, precum şi lanţul Newhouse, pentru ştirile lor naţionale şi mondiale. „The New York Times“, „Wall Street Journal“, „Washington Post“ sînt poziţionate în centrul de afaceri american, de cultură şi politici guvernamentale. Influenţa lor ajunge dincolo de naţiune. Ele lansează şi comentează ştiri din gama lor de problematică, dar care să le fie pe plac. Astfel, ridică figuri publice pe care le aprobă sau le denigrează în funcţie de interesele lor. Ei recomandă ce filme să fie vizionate, ce cărţi şi reviste să fie citite, ce muzică să se cumpere pentru a fi ascultată şi ce artă să fie admirată. Acestea influenţează modul în care trebuie abordate anumite subiecte şi, de fapt, aleg adesea ce subiecte noi trebuie să abordeze societatea şi cum să le ignore pe altele. „The New York Times“ este citit în toată America – în mediul academic, de afaceri, politică, artă şi lumea literară. Acesta stabileşte, în opinia analiştilor politici americani, orizontul politic, social, distractiv, literar, artistic şi standardele de modă. Familia Sulzberger, proprietara ziarului, mai deţine, prin intermediul New York Times Co, alte 33 de ziare, inclusiv „Boston Globe“ (achiziţionat în iunie 1993 pentru 1,1 miliarde de dolari) şi „International Herald Tribune“, la care se adaugă 12 reviste, inclusiv „McCall“ şi „Circle Family“ (cu tiraje de peste 5 milioane de numere fiecare), 7 studiouri de radio şi staţii de emisie radio-TV, un sistem de cablu-TV şi 3 companii de editare de carte. The New York Times News Service transmite ştiri, informaţii, date, reportaje şi fotografii de la „New York Times“ altor 506 ziare, agenţii de ştiri şi reviste. Istoria arată că publicaţia a fost fondată de George Jones şi Henry Raymond în 1851. În 1896, însă, evreul activist Adolph Ochs a cumpărat ziarul, iar prin ginerele acestuia, Arthur Hays Sulzberger, publicaţia a ajuns în proprietatea familiei Sulzberger. O altă publicaţie importantă, fondată în 1877, de către Stilson Hutchins, „The Washington Post“, a fost condusă mai tîrziu de familia McLean. După ani de zile de loialitate faţă de Partidul Democrat, începînd cu 1916, tînărul Edward McLean a reorientat publicaţia către Partidul Republican, ceea ce i-a adus o scădere continuă, care a culminat cu falimentul, astfel că la 1 iunie 1933 aceasta a fost vîndută la licitaţie şi cumpărată de un finanţator evreu, Eugene Meyer, contra unei sume, considerată minoră, de 850.000 dolari. De îndată ce publicaţia a trecut în mîinile evreilor, companiile evreieşti de publicitate s-au întors şi ziarul a redevenit profitabil. Pentru că este atît de larg citit de către funcţionari federali şi birocraţi, aleşi şi numiţi, „Washington Post“ are un impact imens asupra guvernului american. Se pot influenţa astfel numiri, retrageri, legislaţie, decizii în afacerile externe şi interne de toate tipurile. Poate să joace chiar un rol esenţial în căderea unui preşedinte, cum a fost cu Richard Nixon. Şefii de la „Washington Post“ pot alege să dea publicităţii o problemă sau să o ignore, pot alege să fii revoltat în legătură cu un eveniment sau, din contră, să-l aprobi. The Washington Post Co are un număr consistent de alte exploataţii mass-media (între care 11 publicaţii militare), inclusiv Televiziune (WDIV în Detroit, KPRC în Houston, WPLG în Miami, WKMG în Orlando, KSAT în San Antonio, WJXT în Jacksonville) şi reviste, dintre care se detaşează „Newsweek“, un magazin de ştiri săptămînal, aflat pe locul 2 în preferinţele naţiunii americane, cu un tiraj valorînd mai mult de 3 milioane de euro. Prin televiziuni, Washington Post Co ajunge în total în aproximativ 7 milioane de case, numai serviciul de televiziune prin cablu, Cable One, avînd 635.000 de abonaţi. „Washington Post“ este condus acum de Donald Meyer, fiul lui Katherine Meyer Graham şi nepotul bătrînului Meyer, acţionar principal şi preşedinte al Consiliului. „New York Daily News“, al cincilea în topul tirajelor în SUA, a fost înfiinţat şi deţinut permanent de evrei, de la fondatorii Zuckerman şi Drasner, la mogulul media Robert Maxwell (născut Ludvik Hoch) şi dezvoltatorul imobiliar Mortimer Zuckerman B., între 1993 şi 2007. Acesta din urmă este, de asemenea, proprietar, editor şi redactor-şef al săptămînalului „US News and World Report“.

Cel mai puternic control evreiesc se exercită însă asupra editării de carte în SUA. Puterea influenţei evreieşti vine din faptul că o carte, oricît de bine informat ar fi fost autorul sau oricît de provocatoare ar fi tema pusă în dezbatere, nu are şanse de a fi publicată dacă nu există garanţii de promovare profesională şi distribuţie calificată. Or tocmai în toate aceste segmente se face simţită puterea reţelei evreieşti. Drept dovadă este faptul că 95% din cărţile avînd cele mai mari vînzări în SUA au fost editate de evrei. Potrivit „Weekly Publisher“, cele mai mari edituri aparţin unor evrei americani: Random House (şi filialele sale, inclusiv Crown Publishing Group), Simon & Schuster şi Time Warner Trade Group (inclusiv Warner Books, Little Brown Book Group şi Luna Books). Cel mai mare editor de cărţi pentru copii, cu mai mult de 50% din piaţă, este compania Western Publishing, al cărei preşedinte şi CEO este Richard Snyder, care doar a înlocuit un alt evreu, Richard Bernstein.

Cel mai mare conglomerat media de azi, în termeni de venituri, este Walt Disney Company. Cînd Walt Disney a murit, în 1966, a fost îndepărtată ultima barieră la dominaţia evreiască totală la Hollywood iar evreii au pus mîna pe compania construită de acesta. De atunci s-a cunoscut toată influenţa lor în industria filmului. Preşedinte şi CEO a devenit Michael Eisner, un alt evreu. Imperiul Disney, condus de un bărbat descris de către un analist media ca „un obsedat de control”, include mai multe companii de producţie de Televiziune (Walt Disney Television, Touchstone Television, Buena Vista Television) şi reţele de cablu cu mai mult de 100 de milioane de abonaţi în total. Walt Disney Motion Pictures Group, condus de Joseph E. Roth (de asemenea, evreu), include Walt Disney Pictures, Touchstone Pictures, Hollywood Pictures şi Caravana Pictures (fondată de Joe Roth şi Roger Birnbaumm în ianuarie 1993). Disney deţine, de asemenea, Miramax Films, condusă de fraţii Bob şi Harvey Weinstein, care au produs filme ultra-vulgare. Cînd Compania Disney era condusă de familia Disney, înainte de preluarea acesteia de către Eisner, în 1984, ea producea divertisment sănătos, de familie. Sub Eisner producţia s-a „extins”, incluzînd aşa-numitele „adult material”. În august 1995, Eisner a achiziţionat Capital Cities/ABC Inc, ce deţine ABC Television Network, care la rîndul său, are 10 staţii de Televiziune pe pieţe precum New York, Chicago, Philadelphia, Los Angeles, San Francisco şi Houston. În plus, ea are 225 de staţii afiliate în Statele Unite şi este co-proprietar în mai multe companii europene de Televiziune.

Un alt evreu mogul media este Edgar Bronfman Jr., al cărui tată, Edgar Bronfman, Sr., a fost preşedinte al Congresului Mondial Evreiesc. Edgar Bronfman Jr. a condus Seagram Company, Ltd., un gigant în domeniul băuturilor alcoolice, pînă la fuziunea cu Vivendi. Apoi s-a lansat în domeniul media, achiziţionînd Universal Studios şi Interscope Records. Aceste companii au devenit parte din Vivendi Universal.

Cele mai multe dintre companiile de producţie de televiziune şi film, care nu sînt deţinute de marile corporaţii de profil, sînt, de asemenea, controlate de evrei. De exemplu, New World Entertainment, proclamat de către un analist media ca „producător independent de premier program TV din Statele Unite”, este deţinut de Ronald Perelman, evreu cunoscut şi ca proprietar al companiei de produse cosmetice Revlon.

În reţeaua de difuzare a programelor de Televiziune domină cei 3 mari – ABC, CBS, NBC. Aceste 3 entităţi nu sînt independente. Fiecare a fost controlată de către un evreu de la începuturile sale: ABC, prin Leonard Goldenson; NBC, în primul rînd prin David Sarnoff şi apoi de către fiul său Robert, iar CBS, în primul rînd prin William Paley şi apoi de către Laurence Tisch. Pe perioade de cîteva decenii, aceste reţele au fost populate de sus pînă jos cu evrei. Lucrurile nu s-au schimbat nici atunci cînd reţelele respective au fost absorbite de alte societăţi. Prezenţa evreilor în ştirile de televiziune rămîne deosebit de puternică, NBC oferind un bun exemplu în acest sens. O preponderenţă similară există şi în diviziile de ştiri de la celelalte reţele. De-a lungul timpului s-au schimbat doar numele, dar patrimoniul, inclusiv de personal, a rămas, de obicei, acelaşi. În orice caz, puterea evreiască în mass-media continuă să se consolideze şi să crească. Publicaţiile evreieşti se fălesc adesea cu puterea lor asupra cititorilor.

Supremaţia evreiască asupra mass-media nu se limitează la Statele Unite ale Americii. În Rusia, Boris Berezovski şi Vladimir Gusinsky, amîndoi evrei, reprezentativi pentru criminalitatea economică în această ţară, sînt şefii celor mai mari imperii media. Gusinsky se „întîmplă” să fie şi şef al Congresului Evreiesc din Rusia. În Marea Britanie, cele mai mari conglomerate de televiziune sînt, de asemenea, în proprietate evreiască directă, dar şi de control. Acestea includ reţeaua ITV (formată prin contopirea Carlton Communications şi Granada PLC), care este deţinută de Michael Green, cunoscută ca Anglia Television, al cărei director manager este Graham Creelman. Celălalt jucător major în presa britanică este, desigur, Rupert Murdoch, care, evreu sau nu, a fost descris ca fiind mai pro-israelian decît mulţi dintre cei mai radicali sionişti. Chiar şi BBC, care se presupune că este deţinută de către poporul britanic, are mulţi evrei în poziţii importante. Alan Yentob (născut în 1947), de exemplu, ocupă diferite funcţii de conducere în BBC, începînd cu 1968. Chiar şi BBC Radio, care este cel mai ascultat radio din lume, a fost condus de Jennifer Gita Abramsky (născută în 1946), o partizană necondiţionată a intereselor evreieşti, din 1999 pînă în 2008, cînd s-a retras. Mass-media canadiană oferă încă un exemplu de supremaţie evreiască în mass-media. Israel (Izzy) Asper, prin compania CanWest, deţine mai mult de 60% din toate ziarele din Canada şi alte mijloace mass-media. Aceasta include 128 de ziare locale şi 14 ziare metropolitane importante, inclusiv „Vancouver Sun”, „Calgary Herald“ şi „The Monitor“ (cunoscut şi ca „West End Chronicle“) Montreal. Asper deţine, de asemenea, „National Post“, o publicaţie de nivel naţional.

În România, Kominternismul este încă viu. După decembrie 1989 plaga sovietică a revenit în forţă, foarte bine organizată, transplantată pe fiii şi fiicele bătrînilor kominternişti. Viaţa politică, economică şi culturală a României a fost acaparată de urmaşii evreilor rusofoni care se lăfăie încă în funcţii cheie ale Statului Român şi prin mai toate partidele. Merită amintiţi Petre Roman (fost prim-ministru, fost senator şi preşedinte al Senatului), Mihai Răzvan Ungureanu (fost ministru de Externe, actualmente director SIE), Theodor Baconschi (actual ministru de Externe), fraţii Orban – Ludovic (fost ministru al Transporturilor) şi Leonard Orban (fost comisar european pentru Multilingvism). A se observa „predilecţia” pentru politica externă şi uşurinţa cu care avansează. Mlădiţe de evrei kominternişti se regăsesc şi în societatea civilă, mediul academic sau presă. În acest sens, trebuie menţionat hiperactivul „analist politic” Iosif Boda, dar mai ales „marele inchizitor” al „comunismului“ Vladimir Tismăneanu sau nume precum Răzvan Theodorescu (apropiat al lui Iliescu) şi Anca Oroveanu (fiica lui Leonte Răutu), ambii profesori la Universitatea de Arte din Bucureşti şi băgători de seamă pe bani mulţi la NEC (Colegiul Noua Europa), fondat în 1994 de Andrei Pleşu. Ca şi cum nu ar fi fost destul, au apărut şi străini. Ronald Lauder, magnat evreu american, moştenitorul unei averi clădite pe celebrele parfumuri Estée Lauder, fost ambasador al SUA în Austria, preşedinte al Consiliului Organizaţiilor Evreieşti Americane, al Comitetului Public Internaţional al Organizaţiei Mondiale a Restituţiei Evreieşti şi trezorier al Congresului Mondial Evreiesc, susţinut în România de evreul american Tom Lantos, care i-a făcut lobby pe lîngă cele mai înalte autorităţi româneşti; el deţine prin CME (Central European Media Enterprises) trustul Media Pro, respectiv posturile de televiziune ProTV şi Acasă din România, postul de radio ProFM şi cîteva ziare. Ambiţia sa este ca prin postul ProTV, transformat într-o rafinată „maşină de propagandă”, să controleze şi să direcţioneze opinia publică românească potrivit liniei sionisto-americane. Trustul de presă Media Pro a acumulat de-a lungul anilor datorii imense faţă de bugetul Statului Român (peste 45 milioane de dolari), toţi guvernanţii de la Bucureşti tratînd cu maximă obedienţă acţionariatul evreu al firmei. Numirea şi menţinerea lui Adrian Sîrbu în fruntea afacerii din România nu au fost întîmplătoare: căsătoria sa cu ex-modelul Janine a fost năşită de Mircea Geoană, iar cumnatul acestuia din urmă, Ionuţ Costea, a funcţionat ca secretar de Stat la Ministerului de Finanţe în intervalul 1997-2000. Înclinaţia evreilor pentru posturi de televiziune româneşti este dovedită şi de cazurile posturilor (foste) Tele 7 ABC (al evreului Fredy Robinson), Prima TV (al evreilor Alex Bittner şi Dan Fischer) sau B1 (unde co-acţionar este evreul Elan Schwartzenberg). Despre Televiziunea B1, publicul crede că ea aparţine integral fraţilor magnaţi Păunescu, dar în urma unui joint-venture între News Corporation Europe şi Grupul Păunescu, News Corporation Europe a ajuns să deţină 50% din acţiunile firmei News TV România BV, restul fiind deţinut de grupul de firme al omului de afaceri român. La rîndul sau, News Corporation Europe este o divizie a companiei americane News Corporation, al treilea cel mai mare conglomerat media din lume, controlată de magnatul Rupert Murdoch, despre care am vorbit mai sus. Mai trebuie precizat că News Corporation Europe este divizia responsabilă cu susţinerea intereselor News Corporation în Europa Occidentală, Centrală şi de Est. Mai există însă şi susţineri despre apartenenţa lui George Păunescu la B’nai Brith. Concret, el a fost cooptat drept informator oficial al Anti Defamation League din România, dar Anti Defamation League este un Serviciu secret sionist, în slujba B’nai Brith. Şi alte televiziuni româneşti sînt penetrate de agenţi mondialişti sau sionişti, în general evrei, inclusiv postul naţional public de televiziune.

Ceea ce am avut de demonstrat, am demonstrat. Dacă te pui bine cu poporul lui Israel, eşti bun şi avansezi, iar dacă ţii cu neamul tău eşti catalogat ca antisemit, fiind trimis în afara societăţii sau a lumii civilizate pentru că Noua Ordine Mondială trebuie să-şi realizeze scopul pentru care a fost creată. Din păcate, România a fost condamnată să ispăşească această pedeapsă, de a se supune Noii Ordini Mondiale – şi să urmeze cu slugărnicie drumul impus de aceasta. Sigur, cuvîntul de spus în această relaţie îl are indiscutabil actuala putere în frunte cu Traian Băsescu, cel care a fost instalat pe scaunul de la Cotroceni şi reales cu sprijinul incontestabil al Finanţei Mondiale. Dovada o reprezintă, fără doar şi poate, intervenţia permanentă a FMI-ului în treburile interne ale României, jucîndu-se practic cu viaţa acestui popor în interesul exclusiv al şefilor de la Washington. Păcat de acest popor care nici acum, în al 11-lea ceas, nu se trezeşte, rămînînd în plasa aceloraşi forţe politice, care doar cu puţin timp în urmă s-au dovedit a-i fi ostile sau cel puţin dezinteresate faţă de soarta sa, prin simplul fapt că, atunci cînd au guvernat, s-au supus, într-un fel sau altul, aceloraşi forţe malefice ca şi actualii guvernanţi.

Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU

http://tricolorul.wordpress.com/2011/02/17/puterea-presei-si-dominatia-evreiasca/ 

miercuri, 16 februarie 2011

În scandalul arestărilor din vămi


 


Preşedintele şi procurorul general pun batista pe ţambal 

Într-un interviu acordat (joi, 10 februarie 2011) postului Radio România Actualităţi, preşedintele Traian Băsescu a încercat disperat să spele PDL de corupţia din vămi, acuzînd „interpretările din presă“ referitoare la scandalul arestărilor şi motivînd că este vorba despre „o încercare de intoxicare uriaşă“. „Nişte minciuni fără limite“, a spus şeful statului, încercînd să dreagă busuiocul cu următoarele argumente: „Cel mai inconsistent şi lipsit de adevăr mi se pare curentul care încearcă să responsabilizeze un partid pentru corupţia din vamă, adică partidul de guvernămînt, încercînd pur şi simplu să prostească telespectatorii, sau ascultătorii, sau cititorii“.

„Este în mod categoric un joc politic, din mai multe motive. În primul rînd – m-am documentat şi eu, am văzut dimineaţă (Ce aţi văzut, domnule preşedinte, că urmărirea penală este secretă!) – nu este vorba de afirmaţia procurorului sau a judecătorului, ci a celui care a fost inculpat că a cerut bani. Ăsta a cerut 130.000 de euro, un om de afaceri, ca să îi ducă nu ştiu unde, nu spune, aflăm că la un partid, pentru ca doamna respectivă să fie numită şefă de vamă la Halmeu. Păi asta nu e afirmaţia procurorului, nu e a judecătorului. Este afirmaţia omului de afaceri, care este reprodusă acolo“.

A doua zi i-a ţinut isonul ditamai procurorul general al României, Laura Codruţa Kövesi, numită în funcţie de acesta în 2006 şi renumită în 2009, în pofida opoziţiei Consiliului Superior al Magistraturii (care a votat cu 5 voturi împotrivă şi 1 pentru). Amintindu-şi că a fost baschetbalistă de performanţă (în naţionala de junioare a României), procurorul general Laura Codruţa Kövesi a încercat să arunce la coş dosarul mitei de la Vama Halmeu, făcînd următoarele afirmaţii în cadrul unei Conferinţe de Presă la Cluj-Napoca: „Procurorii nu au scris în nici un document că banii au fost daţi unui partid politic, este declaraţia pe care un inculpat a dat-o în faţa instanţei de judecată, în momentul arestării preventive, şi s-a consemnat în încheiere acest lucru. Procurorii nu au reţinut din probele de la dosar şi nu au menţionat în documentele trimise instanţei acest lucru”.
Afirmaţiile preşedintelui şi procurorului general al României sînt mincinoase, fiind făcute cu rea-credinţă, în scopul favorizării infractorilor din dosarul mitei de la Halmeu, aflaţi la înalte niveluri instituţionale şi politice. Afirmaţiile preşedintelui şi procurorului general al României sînt contrazise categoric de încheierea Tribunalului Satu Mare, Secţia Penală, nr. 8/CC din 4 februarie 2011, prin care s-a dispus arestarea preventivă la 3 inculpaţi din dosarul mitei de la Vama Halmeu (Liviu Florian, Ion Savu şi Ioan-Romeo Niţu). În această hotărîre judecătorească, trimiterea la un partid politic este consemnată de două ori, prima oară la fila 4, aliniatul 4, în concluziile procurorului care a reprezentat Direcţia Naţională Anticorupţie (procurorul şef al Serviciului teritorial Oradea al DNA, Marius Iancu), prin următoarea frază: „Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că solicitarea unor sume atît de mari, respectiv 130.000 euro şi 300.000 euro, în numele şi pentru un partid politic şi un şef de instituţie, lăsînd să se înţeleagă că delegarea şi numirea într-o funcţie publică se face doar pe criterii politice şi nu de competenţă, este de asemenea de natură să provoace în rîndul opiniei publice un sentiment de insecuritate şi neîncredere în instituţiile statului“; şi, a doua oară, la pagina 14, aliniatul 1, în motivarea încheierii de arestare preventivă prin următoarea frază: „Totodată, solicitarea unor sume atît de mari respectiv 130.000 euro şi 300.000 euro, în numele şi pentru un partid politic şi un şef de instituţie, lăsînd să se înţeleagă că delegarea şi numirea într-o funcţie publică se face doar pe criterii politice şi nu de competenţă, este de asemenea de natură să provoace în rîndul opiniei publice un sentiment de insecuritate şi neîncredere în instituţiile statului”. Concluziile procurorului se bazează pe probele din dosar, iar aceste concluzii au fost confirmate de judecător prin motivarea şi dispozitivul încheierii de şedinţă, deci afirmaţia privind solicitarea banilor în numele şi pentru un partid politic aparţine procurorului şi judecătorului care au instrumentat în cauză.

Afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu şi ale procurorului general Laura Codruţa Kövesi, că, în realitate, ar fi declaraţia omului de afaceri inculpat că a luat bani, pe care acesta ar fi dat-o în faţa instanţei de judecată, în momentul arestării preventive, şi care ar fi fost consemnată în încheiere, sînt neconforme cu realitatea, pentru că inculpatul la care fac referire (omul de afaceri Liviu Florian) a refuzat să facă declaraţii în acest sens înainte şi cu ocazia arestării preventive. Declaraţii detaliate în acest sens a făcut învinuita Nicoleta Dobrescu, fosta şefă a Vămii Halmeu, iar ele se coroborează cu declaraţii de martor şi cu interceptări telefonice şi ambientale.
Mai mult, în motivarea încheierii de arestare preventivă sînt menţionate numele şi prenumele reprezentantului partidului politic care a luat banii, la fila 13 aliniatul 1, în persoana lui Eugeniu Petrescu, actualmente pensionar, cunoscut şi recunoscut ca membru (în Organizaţia Sectorului 5 Bucureşti) şi donator financiar al PDL, implicat în campaniile electorale ale acestui partid, inclusiv în campania pentru alegerile prezidenţiale din 2009, soldată cu realegerea preşedintelui Traian Băsescu. El a fost văzut în birourile de la sediul central sau de la ministere ale unor lideri importanţi ai PDL, unde era denumit „Bătrînul“ şi unde dădea impresia că împarte funcţii şi colectează fonduri pentru partid. Potrivit unor surse din PDL, Eugeniu Petrescu a fost ofiţer de Securitate şi, ulterior, funcţionar vamal, iar în ultimii ani a fost văzut frecvent în compania oamenilor de încredere ai preşedintelui ANAF, Sorin Blejnar, din fruntea Direcţiei Regionale Vamale Bucureşti. Pe de altă parte, în dosarul mitei de la Vama Halmeu există indicii că s-au dat sume importante de bani şi unor lideri judeţeni ai PDL, care urmează să fie cercetaţi în cauză.

Referitor la contrabanda şi corupţia din vămi, preşedintele Traian Băsescu a făcut, la Radio România Actualităţi, şi următoarea afirmaţie: „Cangrena e veche, este arhicunoscută şi tolerată de toate partidele care s-au succedat la guvernare din ‘90 pînă acum“, sugerînd că această „cangrenă“ din vămi s-ar fi dezvoltat în timpul guvernărilor PSD şi PNL. Este, din nou, o afirmaţie forţată, în mare parte mincinoasă. Da, este adevărat că au existat contrabandă şi corupţie în vămi sub toate guvernările postdecembriste, dar, în mod paradoxal, au luat o amploare fără precedent după aderarea României la Uniunea Europeană (la 1 ianuarie 2007) şi s-au generalizat în ultimii 2 ani, după ce PDL a preluat controlul total asupra Ministerului Finanţelor, începînd cu Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală, Autoritatea Naţională a Vămilor, Garda Financiară, şi asupra Ministerului Administraţiei şi Internelor, începînd cu Poliţia de Frontieră, Poliţia Naţională, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă şi Direcţia Generală Anticorupţie. În judeţul Satu Mare cel puţin, dovada generalizării şi cangrenării totale este faptul că s-a ajuns ca ţigările de contrabandă din Ucraina să fie comercializate în toate magazinele şi bufetele de la sate şi în toate pieţele agroalimentare din oraşe, sub ochii îngăduitori ai autorităţilor, îndeosebi ai poliţiştilor, de la şefi de post la şefi de Poliţii orăşeneşti, municipale sau judeţene. S-a ajuns la o generalizare şi diversificare a contrabandei cu ţigări din Ucraina, atît pe fîşia verde cu această ţară, unde se realizează cu spinarea, cu cai sau măgari, cu biciclete, căruţe sau minielicoptere, cît mai ales prin Vama Halmeu, unde se realizează cu autotrenuri (autocamioane TIR) şi chiar cu trenuri, cu concursul larg al vameşilor şi al poliţiştilor de frontieră, cîştigîndu-se pînă la 100.000 de euro pe un transport. S-a ajuns ca poliţiştii de frontieră şi vameşii să asigure protecţia transporturilor de contrabandă cu autoturismele de serviciu. S-a ajuns la constituirea unor puternice reţele transfrontaliere de contrabandă cu ţigări, conduse de interlopi periculoşi, cunoscuţi ca violenţi şi recidivişti, din România (judeţul Satu Mare), Ucraina (regiunea Transcarpatia) şi Ungaria (judeţul Szabolcs-Szatmar-Bereg), care distribuie o parte din ţigări în ţara noastră, iar o parte o transportă şi comercializează în Spaţiul Schengen via Ungaria. S-a ajuns ca aceste reţele transfrontaliere de contrabandă cu ţigări să fie favorizate şi protejate, controlate sau chiar dirijate, în schimbul unor sume enorme, de şefi locali sau centrali din Autoritatea Naţională a Vămilor, Poliţia de Frontieră, Poliţia Naţională sau din Serviciul Secret al Ministerului Administraţiei şi Internelor (Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă). S-a ajuns să fie atinse de această plagă toate vămile din România, îndeosebi cele cu spaţiul extracomunitar (Ucraina, Serbia, Republica Moldova, Marea Neagră), cele mai afectate fiind cele de la Constanţa – Agigea, Siret, Moraviţa, Albiţa şi Halmeu. S-a ajuns la indicii privind implicarea în contrabanda şi corupţia din vămi a unor oameni foarte apropiaţi preşedintelui Traian Băsescu, ca finul său, Gheorghe Falcă (primarul municipiului Arad, preşedintele Organizaţiei Judeţene Arad a PDL şi vicepreşedinte naţional al PDL), ministrul Administraţiei şi Internelor, Constantin Traian Igaş (finul lui Falcă şi vicepreşedintele Organizaţiei judeţene Arad a PDL), preşedintele ANAF, Sorin Blejnar (originar din Arad şi amic cu Falcă şi Igaş), şi fratele lui Traian Băsescu, Mircea (cunoscut om de afaceri din Constanţa). Afirmaţia preşedintelui Băsescu că această cangrenă este veche, arhicunoscută şi tolerată de toate guvernările postdecembriste poate fi contrazisă cu cel puţin două acte de dată mai recentă ale şefului statului:
În primul rînd, prin Decretul prezidenţial nr. 70 din 29 noiembrie 2010, publicat în Monitorul Oficial nr. 802 din 30 noiembrie 2010, la propunerea ministrului Administraţiei şi Internelor, Constantin Traian Igaş, preşedintele Traian Băsescu l-a promovat la gradul de chestor de Poliţie pe şeful Inspectoratului Judeţean Arad al Poliţiei de Frontieră, Ion Handra, avansat anterior în această funcţie de cuplul Gheorghe Falcă – Constantin Traian Igaş şi suspectat că, în această postură, ar fi protejat contrabanda cu ţigări pe raza judeţului Arad. Ori, în cursul anului 2002, în timpul guvernării PSD, ofiţerul Ion Handra a fost destituit din funcţia de şef al Sectorului Poliţiei de Frontieră Nădlac din judeţul Arad de către şeful de atunci al Direcţiei Regionale Oradea a Poliţiei de Frontieră (actualmente chestor în rezervă, cu domiciliul în Satu Mare), tocmai pentru implicare în contrabanda cu ţigări, după ce autorităţile maghiare i-au furnizat probe în acest sens. Ori, preşedintele Băsescu ar fi trebuit să afle din mapa profesională a ofiţerului Ion Handra, precum şi de la Serviciul de Informaţii al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi de la Serviciul Român de Informaţii despre implicarea acestuia în contrabanda cu ţigări. Pe de altă parte, Ion Handra a fost promovat la gradul de chestor deşi un asemenea grad nu putea fi acordat pentru funcţia deţinută, de şef al Inspectoratului Judeţean Arad al Poliţiei de Frontieră, pentru aceasta fiind prevăzut gradul de comisar şef. În consecinţă, la avansarea chestorului Ion Handra nu s-a ţinut cont nici de condiţiile de legalitate, nici de condiţiile de integritate. Conform unor lucrători din Ministerul Administraţiei şi Internelor, chestorul Ion Handra urma să fie promovat ulterior ca şef al Inspectoratului Naţional al Poliţiei de Frontieră în locul chestorului Ioan Buda, considerat un apropiat al fostului ministru de Interne Vasile Blaga (care l-a avansat din funcţia de şef al Direcţiei Regionale Oradea a Poliţiei de Frontieră).

În al doilea rînd, preşedintele Traian Băsescu este perceput drept principalul protector al preşedintelui Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), Sorin Blejnar, şeful Fiscului, al Gărzii Financiare şi al Vămii din România, avînd rang de secretar de Stat şi fiind considerat cel mai puternic om din Ministerul Finanţelor, cel puţin prin prisma atribuţiilor de combatere a evaziunii fiscale şi contrabandei. Conform unor comentatori politici în general bine informaţi, un fost ministru al Finanţelor din Guvernul Boc (cel mai probabil Sebastian Vlădescu) ar fi mărturisit că preşedintele Traian Băsescu i-ar fi transmis o mare rugăminte, pe fondul unor dispute privind problema evaziunii, contrabandei şi corupţiei din vămi: „Lasă-l, te rog, în pace pe Sorin!“ (fiind vorba, bineînţeles de preşedintele ANAF, Sorin Blejnar).
Este incontestabil că Sorin Blejnar a fost promovat pe filieră politică, de către PDL, fiind propulsat de către primarul Aradului, Gheorghe Falcă, căruia preşedintele Traian Băsescu i-a fost naş de căsătorie şi de botez la unicul copil. Originar din comuna Săvîrşin din judeţul Arad, fost inspector la Direcţia Controlului Financiar de Stat a judeţului Arad, în aprilie 2005 (după ce Traian Băsescu a fost ales preşedinte al României, iar PDL a ajuns la guvernare) Sorin Blejnar a fost numit comisar general adjunct al Gărzii Financiare Centrale, deţinînd această funcţie pînă în ianuarie 2009, cînd, după revenirea PDL la guvernare, a fost numit preşedinte al Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală de către premierul Emil Boc.

Sorin Blejnar nu îndeplineşte însă condiţiile de pregătire profesională pentru o asemenea funcţie. Acesta nu este licenţiat în probleme de finanţe publice (fiscalitate, contabilitate) sau de vămi, ci este licenţiat în management în construcţii, transporturi şi telecomunicaţii la Universitatea de Vest din Timişoara. Potrivit CV-ului său european, preşedintele ANAF este licenţiat şi în „Ştiinţe Juridice şi Drept“ (care o fi diferenţa dintre ştiinţe juridice şi drept?) la Universitatea de Ştiinţe şi Arte (o denumire de Ev Mediu) „Gheorghe Cristea“ din Bucureşti.

Ce este mai grav e că preşedintele ANAF are mari probleme de integritate. Pe de o parte, este cercetat sau vizat actualmente în mai multe dosare penale avînd ca obiect acte de contrabandă, de returnare frauduloasă de TVA sau de corupţie, după cum urmează:

1) Preşedintele ANAF, Sorin Blejnar, este cercetat de DIICOT (în Dosarul Parchetului de pe lîngă Tribunalul Constanţa nr. 949/ P/2009) pentru implicare în contrabandă cu ţigări şi motorină, împreună cu şeful său de cabinet.

2) Preşedintele ANAF, Sorin Blejnar, este vizat în dosarul DNA privind returnarea de TVA de 60 milioane euro, în care au fost arestaţi directorii de la UCM Reşiţa, directorul Autorităţii Vamale Portuare Constanţa, afaceristul libanez Said Baaklini (apropiat de unii lideri centrali ai PDL, ca, de exemplu, de ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, cu care a avut discuţii telefonice şi întîlniri la restaurante), şi a fost începută urmărirea penală împotriva senatorului democrat-liberal de Constanţa, Mircea Banias.

3) Numele preşedintelui ANAF, Sorin Blejnar, apare în dosarul mitei oferite de fosta şefă a Vămii Halmeu, Nicoleta Dobrescu, el fiind cel care i-a semnat ordinul de numire temporară în funcţie (în data de 23 septembrie 2009), după ce aceasta a acceptat achitarea sumei de 130.000 euro. Însă nu i-a semnat numirea definitivă, după ce aceasta nu a mai achitat diferenţa pretinsă de 300.000 euro. Ulterior, a numit în fruntea Vămii Halmeu un apropiat al tutorelui său politic Gheorghe Falcă, respectiv pe Gheorghe Ţîrlea, pe care îl transferase de la Vama Moraviţa. Conform unor surse judiciare, o anumită parte a mitei de 130.000 euro a ajuns la subalternul său Radu Mărginean, pînă săptămîna trecută director al Autorităţii Naţionale a Vămilor şi vicepreşedinte al ANAF, iar cea mai mare parte a ajuns la stafful de campanie al PDL pentru alegerile prezidenţiale din 2009, prin factotumul Eugeniu Petrescu. Este de reţinut că preşedintele ANAF a numit-o pe Nicoleta Dobrescu în funcţia de şefă a Vămii Halmeu fără concurs şi cu toate că aceasta era cercetată de DNA, de la începutul anului 2009, în afacerea exporturilor fictive de usturoi chinezesc (înregistrate în perioada 2007-2008, în valoare de circa 3 milioane de euro, în care aceasta a confirmat 30 din cele 89 de declaraţii de tranzit false). Este de reţinut şi apropierea dintre preşedintele ANAF şi actualul şef al Vămii Halmeu, care în momentele de efuziune bahică s-a lăudat prin cramele din zonă cu relaţiile şi afacerile sale cu Sorin Blejnar.

4) Potrivit unor lideri sindicali ai vameşilor din România, preşedintele ANAF, Sorin Blejnar, n-a fost străin de contrabanda şi de corupţia de la Vama Siret (controlată de preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ, Gheorghe Flutur, vicepreşedinte naţional al PDL), unde i-a înlocuit pe vameşii mai intransigenţi.

5) Potrivit propriilor mele investigaţii, preşedintele ANAF, Sorin Blejnar, nu este străin de contrabanda şi de corupţia din vămile din judeţele Timiş şi Arad (zona sa de baştină), care este patronată de amicii şi tutorii săi politici, Gheorghe Falcă şi Traian Igaş. Toate numirile, transferurile şi detaşările din vămile din această zonă au fost decise în ultimii ani de Sorin Blejnar. Pe şeful vameşilor din zonă, Aurel Mătiuţ, care este un apropiat, un promovat şi un protejat al triadei Falcă-Igaş-Blejnar, l-a numit în funcţia de director al Direcţiei Regionale Vamale Timişoara (care arondează 9 judeţe din Sud-Vestul României, printre care şi judeţele Arad, Timiş şi Caraş-Severin) în mai 2009. Este de reţinut că, în data de 13 ianuarie 2011, procurorii de la Serviciul Teritorial Timişoara al DIICOT au început urmărirea penală împotriva directorului Aurel Mătiuţ pentru favorizarea infractorului, reţinîndu-se în sarcina sa că ar fi permis trecerea prin Vama Jimbolia a două autotrenuri cu 36.600 pachete de ţigări de contrabandă din Serbia, dar preşedintele ANAF nu a luat nici o măsură de suspendare a acestuia din funcţie.

Pe de altă parte, preşedintele ANAF, Sorin Blejnar, are o problemă de integritate legată de vila pe care o deţine într-un cartier exclusivist din Bucureşti (în zona Domenii, lîngă Arcul de Triumf), în suprafaţă de circa 300 metri pătraţi, cu o curte de 400 metri pătraţi. Blejnar a fost acuzat în mass-media că şi-a înregistrat cu întîrziere vila în Declaraţia de Avere şi că a declarat că ar fi cumpărat-o cu puţin peste 100.000 de euro, în condiţiile în care experţii imobiliari apreciază că preţul real acesteia trebuia să fie de cel puţin 700.000 de euro (în jur de 3 milioane de lei).

Pentru considerentele expuse, solicit preşedintelui Traian Băsescu şi procurorului general al României, Laura Codruţa Kövesi, să nu obstrucţioneze ancheta în dosarele privind contrabanda şi corupţia din vămi, prin declaraţii de genul celor făcute săptămîna trecută. Solicit Consiliului Superior al Magistraturii să se pronunţe dacă declaraţiile preşedintelui şi ale procurorului general al României nu constituie o imixtiune a politicului şi a Puterii executive în activitatea Puterii judecătoreşti. Solicit procurorilor DNA să continue anchetele, mergînd pînă sus şi pînă la capăt, pentru a dovedi că sînt procurori independenţi, şi nu simple marionete ale preşedintelui Traian Băsescu şi ale camarilei sale. Solicit procurorului general al României să-mi comunice numărul dosarelor în care preşedintele ANAF, Sorin Blejnar, este cercetat pentru implicare în acte de contrabandă sau de corupţie, stadiul cercetărilor şi statutul procesual al acestuia. Solicit Direcţiei Naţionale Anticorupţie să efectueze cercetări aprofundate în Vama Moraviţa din judeţul Timiş şi în vămile Nădlac, Curtici şi Turnu din judeţul Arad, unde sînt suspectaţi ca fiind implicaţi în contrabanda cu ţigări primarul Municipiului Arad, Gheoghe Falcă, şi ministrul Administraţiei şi Internelor, Constantin Traian Igaş (prin prietenul său, Crăciun Dorel Găvruţă, patronul SC Doris Com SRL, care deţine 4 magazine duty-free, 8 autocamioane şi 20 de microbuze Iveco, şi prin vărul său primar Iulian Pontaş, ambii cu domiciliul în Pecica). Solicit Agenţiei Naţionale de Investigaţii să verifice condiţiile dobîndirii de către preşedintele ANAF, Sorin Blejnar, a vilei deţinute în zona Domenii din Bucureşti. Solicit preşedintelui Traian Băsescu să revoce Decretul prin care l-a avansat chestor de Poliţie pe şeful Inspectoratului Judeţean Arad al Poliţiei de Frontieră, întrucît nu au fost respectate condiţiile de legalitate şi de integritate. Solicit primului-ministru al Guvernului României, Emil Boc, să-i demită din funcţie pe preşedintele ANAF, Soris Blejnar, şi pe ministrul Administraţiei şi Internelor, Constantin Traian Igaş, pentru implicare în acte de contrabandă şi de corupţie în vămi. Solicit Senatului României să aprobe înfiinţarea unei comisii parlamentare speciale de anchetă, care să stabilească amploarea, cauzele şi condiţiile favorizante ale fenomenului de contrabandă şi de corupţie din vămile României, să urmărească continuarea şi finalizarea anchetelor declanşate, fără imixtiuni politice, şi să propună soluţii de natură legislativă şi instituţională.

Senator VALER MARIAN

(Declaraţie Politică rostită în plenul Senatului luni, 14 febr. 2011)

https://tricolorul.wordpress.com/2011/02/16/in-scandalul-arestarilor-din-vami/