"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




sâmbătă, 9 aprilie 2011

ŞI AŞA SE DISTRUGE ROMÂNIA!

Apar din ce în ce mai multe dovezi de necontestat că Oculta Mondială a pus în aplicare un plan diabolic de distrugere a României. Acesta se derulează pe mai multe fronturi, dar rezultatele se materializează în depopularea României, ca efect al tot atîtor acţiuni dirijate: plecarea în străinătate a cîtorva milioane de şomeri români; încurajarea tinerilor să emigreze definitiv din România, guvernanţii noştri nefiind deloc preocupaţi să le ofere acestora vreo speranţă că s-ar putea realiza în ţara lor natală; descurajarea familiei şi a natalităţii, în mod vizibil cei vizaţi fiind românii majoritari; prăbuşirea sistemului de sănătate, a asistenţei medicale pentru copii în mod special; declinul sever al nivelului de trai; propaganda anti-românească, antinaţională, în care e angrenată mass-media aservită, urmărindu-se descurajarea şi deprecierea sentimentului naţional, a ataşamentului la valorile româneşti, a încrederii în viitorul Neamului Românesc. Toate acestea au făcut din România o ţară vulnerabilă, al cărei potenţial de apărare se diminuează simţitor cu trecerea anilor, ducînd în acest mod la reuşita deplină a planului. De ani de zile, clasa noastră politică, indiferent de „culoarea” care s-a succedat la guvernare, se află la ordinul celor care au pus la cale acest program de de-românizare a României. Aflat astăzi în plină desfăşurare, planul se apropie de momentul în care nu va mai putea fi împiedicat să se realizeze, iar efectele catastrofale care vor rezulta vor fi chiar cele dorite de iniţiatorii săi. În acest sens, există informaţii din care rezultă că s-ar fi primit la nivelul cel mai înalt un mesaj de la însuşi José Manuel Durão Barroso (om  politic portughez, fost prim-ministru şi ministru de Externe al Portugaliei şi care îndeplineşte funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, fiind la al doilea mandat consecutiv), potrivit căruia în 2-3 ani populaţia României trebuie să scadă cu 4 milioane. Totul este plauzibil dacă se are în vedere faptul că, subfinanţată cronic, măcinată de tot felul de „găuri negre“, tot mai slăbită de o masivă hemoragie de medici şi asistente, dar şi de blazarea celor rămaşi, care sînt foarte prost plătiţi, sănătatea, ca domeniu, este, într-adevăr, unul de sacrificiu. Distrugerea sănătăţii, acţiune aflată în plină desfăşurare, a culminat în aceste zile cu desfiinţarea unui număr mare de spitale, unele aflate în zone izolate sau greu accesibile, cum este, de exemplu, spitalul de la Sulina. Şi nu este de mirare că se întîmplă acest fapt, dacă se are în vedere că în fruntea Ministerului Sănătăţii se află doi străini, cei mai potriviţi să răspundă prompt la comanda forţelor ce supun România unui proces de distrugere necondiţionată. Primul dintre cei doi străini este palestinianul Raed Arafat, văr de gradul doi cu Yasser Arafat, venit la 16 ani în România ca să studieze medicina, specializîndu-se în anestezie-terapie intensivă. Suspiciunea privind apartenenţa acestuia la un serviciu străin de informaţii s-a bazat iniţial pe originea sa, iar ulterior, pe măsură ce el şi-a continuat activitatea şi şi-a consolidat situaţia, s-a observat interesul său de a se poziţiona în apropierea factorilor decizionali, pînă cînd a ajuns la cel mai înalt nivel. Cu răbdare şi mult tact, activitatea sa a fost expusă în mod corespunzător în presă, astfel încît aprecierile nu au întîrziat să apară, iar în 2003 a primit Ordinul Naţional „Pentru Merit“ în grad de Cavaler, acordat de Ion Iliescu, iar pe 31 decembrie 2005 a fost decorat de Traian Băsescu cu Ordinul Naţional „Pentru Merit“, în grad de Ofiţer. Din august 2007 este subsecretar de Stat în cadrul Ministerului Sănătăţii. Este bănuit a fi agent al Mossadului, ceea ce ar explica şi mai bine ascensiunea sa rapidă. Permanentizarea la guvernare a UDMR a creat serviciului de spionaj ungar nesperate oportunităţi informative şi de influenţă la nivelul structurilor de putere din România, cît şi în locurile în care se concentrează bani publici şi de la Uniunea Europeană, pentru finanţarea unor proiecte de interes strategic. Lipsa oricărei reacţii din partea oficialităţilor române la acţiunile cel puţin neprieteneşti ale omologilor ungari şi Parlamentului Ungar sau cele deschis anti-româneşti ale maghiarilor din România te duce cu gîndul la trădarea intereselor naţionale de către clasa politică românească, preocupată exclusiv de menţinerea la Putere, respectiv de realizarea unor înţelegeri cu UDMR pentru a se asigura stabilitatea coaliţiei guvernamentale. De aceea se mimează „reacţii ferme” faţă de unele manifestări deschis revizioniste maghiare chiar din partea unor membri ai cabinetului. Speculînd interesul absolut al PD-L-ului de a se menţine la guvernare cu orice preţ, maghiarii au desemnat nici mai mult, nici mai puţin decît un notar pentru portofoliul Sănătăţii. Experienţa ultimilor ani ne-a aratat că, într-adevăr, un medic mare nu este neapărat şi un ministru mare, pentru că practicarea profesiei de medic nu necesită şi abilităţile manageriale pe care le presupune îndeplinirea unei funcţii administrative. Dar un profan absolut în materie de medicină nu are cum să gestioneze, nici măcar pe avarie, un domeniu pe care nu poate să-l înţeleagă în profunzime nu numai pentru că nu a pus mîna în viaţa lui pe un stetoscop, dar nici nu a fost apropiat în vreun fel de acest domeniu. Dintr-un motiv greu de înţeles, niciodată nu a ajuns la cîrma sănătăţii un specialist veritabil, iar rezultatele sînt vizibile cu ochiul liber. Din acest punct de vedere, era greu ca notarul Attila Cseke să aibă viziunea necesară salvării sistemului. Dar acest ministru nu numai că nu aduce beneficii sănătăţii, ci mai şi prejudiciază imaginea cabinetului, aducînd atingere intereselor României şi în alt mod. Astfel, Attila Cseke a participat pe 15 martie la mitingul de la Cluj, unde a fost afişată pancarda cu mesajul: „Ţinutul Secuiesc nu e pămînt românesc”. Este inadmisibil ca un membru al Guvernului României să fie asociat cu un astfel de mesaj! La fel de grav este că nici el, şi nici premierul nu au considerat necesar să dea explicaţii. Păi, ce explicaţii să dea şeful guvernului român, cînd ungurul este şeful lui şi nu invers, iar orice cuvînt împotrivă poate duce la ruperea coaliţiei? Este oare greu de ghicit de cine ascultă acest notar, mai ales după ce se cunosc aceste acţiuni ale sale îndreptate împotriva siguranţei naţionale a României? Aceştia sînt cei doi indivizi care fac la ora actuală politica în domeniul sănătăţii în România, numai că prin ei şi cu mîna lor îşi ating scopul cei ce au conceput planul de distrugere a României. Desfiinţarea spitalelor confirmă pe deplin acest lucru, mai ales că rezultatele unei astfel de măsuri au început să-şi arate efectele: au murit deja doi oameni. Acum nu ne mai rămîne decît să ne rugăm la Dumnezeu să ne dea sănătate şi să nu avem nevoie de un asemenea sistem sanitar aflat la comanda unor străini de neam şi ţară.

Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/i-aa-se-distruge-romnia.html

PRM, PESTE TOT

Miercuri, 6 aprilie 2011, în şedinţa de Birou Executiv judeţean, restrîns, s-a stabilit ca membri ai acestui for de conducere să iasă în teritoriu, pentru a evalua la faţa locului situaţia din fiecare filială locală. În acest sens, sîmbătă, 9 aprilie 2011, o echipă condusă de dl. preşedinte al filialei judeţene, pr. Ioan Aurel Rus, se va deplasa în comunele Romuli, Coşbuc, Salva, Runcu Salvei, Nimigea, Zagra şi Chiuza. Echipa de la judeţ se va întîlni cu membri ai conducerii locale a filialelor PRM, urmînd a pune la cale un plan politic de acţiune şi de atragere a populaţiei lîngă acest partid, pentru salvarea României. Duminică, 10 aprilie 2011, echipa va merge în comunele Căianu Mic, Uriu, Petru Rareş, Ciceu Mihăieşti, Ciceu Giurgeşti, Negrileşti şi Braniştea. Pentru buna reuşită a acţiunii s-a luat deja legătura cu preşedinţii din comunele nominalizate. Luni, 12 aprilie, după-amiaza, la sediul PRM din Municipiul Bistriţa se va ţine şedinţa Organizatiei municipale, condusă tot de preşedintele filialei judeţene. La acţiune participă, din Biroul Executiv judeţean, domnul prim-vicepreşedinte ing. Viorel Cotuţiu şi dl.prof. George Pop. 

(A consemnat Silvia Alexandra Platon, purtător de cuvînt al Filialei judeţene a PRM Bistriţa-Năsăud)

http://www.ziarultricolorul.ro/comunicate-de-presa/prm-peste-tot-3.html

CARACATIŢA RA-APPS

Excelenţei sale,

Domnului Corneliu Vadim Tudor

Sîntem un grup de salariaţi ai RA-APPS Bucureşti şi considerăm că este de datoria noastră civică şi morală de a vă aduce la cunoştinţa unele aspecte (abuzuri) existente în activitatea desfăşurată de conducerea acestei instituţii. Vorbim, în primul rînd, despre directorul general Georgian Surdu (şi nu numai). Pentru a vă forma o imagine asupra „corectitudinii” acestor activităţi, vom încerca să prezentăm succint următoarele aspecte: 1) La Sucursala pentru Administrarea şi întreţinerea fondului imobiliar Bucureşti (SAIFI), în luna martie 2009, a fost numit director Dan Lucian, care a ocupat aceeaşi la Mamaia SA. Este prieten apropiat al familiei Udrea-Cocoş (d-na ministru fiind cea care l-a numit director).

Domnul Dan nu a rezistat nici un an şi a fost schimbat din funcţie, în luna octombrie 2009, de către traseistul politic Ion Sterian. Şi acesta a stat o perioadă scurtă (4 luni), pînă în luna ianuarie 2010, şi a fost înlocuit de o mare „specialistă” în acest domeniu, şi anume de d-na Crenguţa Didu. Mai mult ca sigur, Dan Lucian (partener de afaceri cu Bartolomeu Finis, care, la rîndul său, este partener de afaceri cu familia Udrea-Cocoş) a deranjat undeva pe cineva (d-na Udrea).

Cine este Crenguţa Didu:

a) D-na Crenguţa este susţinută (amantă) de deputatul PDL Willian Brânză, care a făcut presiuni la nivel de partid pentru a-i oferi un post călduţ la Stat amantei sale, respectiv la RA-APPS. Pentru soluţionarea favorabilă a acestei solicitări, dl. Brânză s-a adresat d-nei Udrea. Astfel, problema a fost imediat rezolvată, pe considerentul că dl. Brânză a ajutat foarte mult la alegerile prezidenţiale din 2009, fiind preşedintele PDL Diaspora!
b) De reţinut faptul că d-na Crenguţa nu este chiar aşa de săracă, fiind proprietara a două maşini de teren (un Audi Q7 şi un BMW X5), este proprietara unor terenuri în Bucureşti şi Ploieşti, încasează lunar venituri de cca. 20.000 euro din închirieri de spaţii comerciale, dar are şi datorii de 1 milion euro. Aceste „greutăţi” au determinat angrenarea sa într-un serviciu la Stat, pentru a fura şi de aici, pentru a-şi achita mai repede datoriile, prin favorizarea unor contracte avantajoase, aprovizionarea cu materiale la preţuri foarte mari etc.

Ar mai fi de remarcat un aspect.

În funcţia de director tehnic al SAIFI a fost propulsat Bogdan Mircea Teodorescu, nimeni altul decît fiul d-nei Daniela Andreescu, şefa SGG.
În concluzie, la noi în instituţie sistemul funcţionează perfect: pile, relaţii, cumetrii, amante etc.
2) La Sucursala pentru Reprezentare si Protocol Triumf Bucureşti, director coordonator este dl. Valer Santa, un apropiat (prieten de familie) al d-nei Andreescu, iar funcţia de director comercial a fost deţinută de d-na Marínela Docan, o profesionistă în domeniul protocolului şi turismului, pînă în luna februarie 2009, cînd a fost înlocuită de o „specialistă de excepţie”, pe nume Narciz Apas. De reţinut faptul că Dan Docan, soţul d-nei Docan, în anul 2009 a fost propus de PSD pentru funcţia de director al RA-APPS, propunere ce nu s-a concretizat (moment prielnic pentru a-şi consolida poziţia actualul director).

Cine este Narciz Apas:

a) D-na Apas a deţinut funcţia de director al BTT Bucureşti în perioada 2007-2009 şi a fost promovată pentru „merite deosebite” de Gabriel Dumitraşcu, director în cadrul AVAS şi preşedinte, pe atunci, al C.A. al B.T.T., totodată şi
amantul d-nei Apas la acea vreme (sau, poate, şi în continuare?).
b) D-na Apas a fost dată afară de la conducerea BTT din cauza încheierii unor contracte dubioase (de exemplu Hotelul Forum din Costineşti, închirieri de terenuri etc.) cu firmele cetăţeanului de origine arabă Mohamed Murad, proprietar al mai
multor hoteluri de pe litoral, dar şi al Hotelului Phoenicia din Bucureşti, avînd o relaţie specială cu acesta.
c) Dacă verificaţi, d-na Apas are şi dosare la DNA! Atunci nu este curios cum a fost angajată la o instituţie a Statului? Probabil ca să o devalizeze şi  pe aceasta, că este expertă în aşa ceva.
d) Un amănunt demn de reţinut este acela că Narciz Apas este sora lui Artem Zisan, directoarea de la SRP Sinaia, care a intervenit pe lîngă d-na Udrea să o angajeze pe sora ei la RA-APPS. Se pare că există o relaţie de prietenie între d-na Zisan şi d-na Udrea (aşa cum îi place primeia să se laude).
Cum este posibil ca o asemenea persoană, precum Apas Narciz, care are relaţii strînse cu oameni de afaceri din lumea arabă, cu un trecut dubios, cu dosare la DNA, să lucreze în RA-APPS ?
3) La Sucursala de Reprezentare şi Protocol Sinaia, în luna august 2008 a fost numită în funcţia de director coordonator d-na Artem Zisan, o altă „specialistă de excepţie” în domeniul turismului şi protocolului, de profesie „ospătar în Delta Dunării” (verificaţi cartea ei de muncă).

Cine este Artem Zisan:

a) D-na Zisan a fost propusă de dl. director general Surdu în C.A. şi numită în funcţia de director în perioada liberală (2008), la intervenţia lui Dan Radu Ruşanu, care a fost, sau poate este şi în continuare, amantul d-nei Zisan (acest aspect a fost relatat pe larg în ziarul „Jurnalul” din data de 08.02.2009).
b) Din momentul numirii în funcţia de director al SRP Sinaia şi pînă în prezent, d-na Zisan şi-a văzut numai de interesul propriu, şi anume :
- a înlocuit toate persoanele din funcţiile-cheie (şef complex, şef hotel, şef restaurant si alţii) cu oameni de încredere aduşi de ea, şi din acest moment a început marele jaf la o instituţie a Statului:
- toate încasările trec pe la actualii şefi, care depun la casieria unităţii un sfert din ce se încasează, iar restul se împarte cu directoarea (de exemplu, dacă într-o zi sînt încasări de 80 milioane lei vechi, 20 milioane se depun la casierie, iar 60 milioane la „buzunar”); se fac închirieri de vile fără factură, cazări hoteliere „la blat” etc. (aceste aspecte au fost relatate în ziarul „Jurnalul” din 08.02.2009);
- conducerea Regiei s-a autosesizat din presă şi a trimis o echipă de control la SRP Sinaia, pentru a verifica activitatea financiar-contabilă, din luna august 2008 pînă în februarie 2009. Echipa de control a constatat deficienţe majore şi abateri grave de la Legea contabilităţii şi chiar fapte de natură penală. Acest act de control a fost ţinut la „sertar” de dl. director general Surdu, care nici pînă la ora actuală nu a luat nici o decizie în acest sens (mai există şi alte astfel de documente ascunse de acesta).
- bazîndu-se pe bunele relaţii de prietenie cu d-na Udrea, inclusiv cu preşedintele Băsescu (aşa afirmă d-na Zisan), a reuşit să evite o posibilă demitere a sa. Surse din rîndul angajaţilor SRP Sinaia ne-au relatat faptul că d-na Andreescu, şefa SGG, s-a deplasat personal la Sinaia, pentru a verifica situaţia tensionată existentă între conducere şi salariaţi, cu intenţia de a lua măsuri radicale, respectiv demiterea d-nei Zisan. Această intenţie nu a putut fi concretizată, deoarece actuala directoare „a dat fuga” la prietena sa de la Bucureşti, d-na Udrea, pentru a o ajuta să nu fie dată afară. De menţionat faptul ca directorul Surdu a ignorat recomandările d-nei Andreescu (şefa lui directă), din ordinul d-nei Udrea.
c) Un alt aspect deosebit de grav pe care l-au relatat angajaţii de la SRP Sinaia este că d-na Zisan încalcă cu bună ştiinţă cele mai elementare reguli ale protocolului, folosind în interes propriu, cînd are ocazia, vila de protocol Foişor, în scopul întîlnirilor sale amoroase, fără nici o jenă că acolo poate fi cazat chiar preşedintele României.
d) Acesta este modul de viaţă al d-nei directoare:

- cînd era ospătară în Delta Dunării avea fel de fel de amanţi;
- cînd a lucrat pe Litoral avea amanţi (Dan Matei Agathon, Bartolomeu Finis şi alţii);
- cînd a lucrat la Bucureşti ca director de protocol la Hotel Phoenicia, cu proprietari arabi, nu s-a „debarasat” de vechile obiceiuri, fiind folosită de patronii săi pentru a deservi interesele unei anumite clientele... Astfel că ascensiunea d-nei Zisan are următorul parcurs: din Delta Dunării a ajuns la Neptun, de la Neptun la Bucureşti, de la Bucureşti la Sinaia, iar viitoarea destinaţie o poate cunoaşte doar prietena ei, d-na Udrea, în concordanţă cu „aptitudinile” sale profesionale.
Ar mai fi şi altele de spus, dar este suficient să constataţi şi să trageţi concluzii asupra probităţii morale şi profesionale a d-nei Zisan, care, cu „destoinicie”, conduce şi gestionează o unitate a Statului, unde vin demnitari, chiar preşedintele ţării. Este incalificabil modul cum este menţinută în funcţie o asemenea persoană, care a avut un trecut dubios, are relaţii strînse cu indivizi suspecţi din lumea arabă, iar în sistemul în care lucrează are contacte cu diverse persoane din Guvern, Parlament, Preşedinţie şi are acces chiar la documente secrete, ceea ce poate aduce atingere siguranţei Statului. Abuzuri, abuzuri şi iar abuzuri!

După cum se poate observa din acest material, cele două surori, adică Narciz Apas şi Zisan Artem, au relaţii strînse cu cetăţeni de origine arabă şi nu putem exclude varianta că au fost infíltrate în sistemul RA-APPS pentru a furniza anumite date, despre anumite persoane.

4. Sucursala de Reprezentare şi Protocol Neptun este condusă de Ion Andrei - director coordonator şi de Elena Nedelcu - director comercial, două persoane controversate în RA-APPS, deoarece:
a) În anul 2005, cei doi directori şi-au dat demisia, fiindcă în urma unui control intern s-a constatat că au săvârşit o serie de abateri şi ilegalităţi, unele fiind încadrate ca fapte de natură penală. La intervenţia aceleiaşi d-ne Udrea,
şi nu numai (inclusiv a preşedintelui României), au fost repuşi în funcţii în primăvara anului 2006. Date fiind intervenţiile la cel mai înalt nivel, cei doi se laudă necontenit şi în orice împrejurare (la SRP Neptun sau RA-APPS Bucureşti) cu susţinerea lor de către cei mai importanţi oameni politici ai Statului (Udrea-Băsescu), neputînd fi sancţionaţi de către superiorii ierarhici direcţi pentru neregulile săvîrşite la SRP Neptun.
b) După ce au fost repuşi în funcţie, au început să facă aceleaşi ilegalităţi, şi anume:
- să vîndă combustibil de la societate, intrări de marfă fără acte;
- să închirieze vile fără factură, să efectueze cazări fără documente legale,
- să folosească personalul societăţii în interes propriu etc.
c) D-na directoare Elena Nedelcu s-a pensionat în anul 2004 şi de atunci pînă în prezent i se face contract pe perioadă determinată (în fiecare an). Ne întrebăm cum este posibil să fie ţinută într-o funcţie de conducere o pensionară, fiind încălcate grosolan prevederile Codului Muncii, de parcă nu mai există în ţara asta persoane competente care să ocupe o asemenea funcţie.
d) D-na directoare Lenuş (aşa îi place să i se spună) face baie în piscina prezidenţială fără nici o jenă, are ore de masaj în vila Nufărul, de parcă ar fi a ei, doarme în vila prezidenţială cînd este liberă. Se respectă doamna! Menţionăm că ea a impus o regulă, şi anume: cine vorbeşte va fi dat afară din serviciu. Astfel este terorizat întregul personal de la vile.
e) Dl director Andrei este mai tot timpul absent, avînd o stare euforică permanentă, fapt care-i convine d-nei Lenuş, deoarece conducerea efectivă a sucursalei se realizează după bunul ei plac. Aşa îşi poate rezolva şi problemele personale legate de administrarea propriului său complex hotelier, „Turist”.
Facem menţiunea că există un material mai amănunţit la d-na Andreescu, şefa SGG, şi la dl. Surdu, director RA-APPS, din august 2009, dar nu a fost luat în seamă şi nu a fost declanşată nici o verificare la Sucursala Neptun.
Toate aceste informaţii au fost furnizate de către o parte din angajaţii Sucursalei Neptun la noi la Regie.
5. La RA-APPS Bucureşti, în aprilie 2007, a fost numit în funcţia de director general Georgian Surdu, la intervenţia lui Bogdan Olteanu, pe atunci preşedinte al Camerei Deputaţilor, deci de pe vremea PNL-ului. Dl. Surdu era un liberal convins, iar acum este un PDL-ist convins, adică, vorba cuiva, un „cîine maidanez”. Cînd nu te aştepţi, atunci te trădează. Cam acest gen de om este dl. director general Surdu.
a) În anul 2007, într-o şedinţă de C.A. a RA-APPS s-a propus şi s-a aprobat ca „persoanele care beneficiază de prevederile Legii 10/2001, au imobile în cadrul RA-APPS şi dovedesc cu acte originale şi cu o hotărîre judecătorească definitivă, să fie puşi imediat în posesia lor”. Din momentul obţinerii acestei aprobări, dl. Surdu a făcut tot posibilul să-şi pună o persoană de încredere la Direcţia Juridică. Şi a reuşit, fiind numit bunul său prieten Mihai Sebastian Cristian, care a fost director la SRP Triumf şi a fost demis ca incompetent de d-na Andreescu, şefa SGG. Din acest moment a început să funcţioneze „morişca”, şi anume: - noi (salariaţii) am auzit că dl. Surdu se laudă peste tot că are mînă liberă la imobilele ce pot fi retrocedate conform Legii 10/200l în baza hotărîrii C.A.-ului din 2007. În baza informaţiilor privind situaţia juridică a imobilelor aflate în gestiunea RA-APPS-ului, directorul Surdu a „livrat” aceste informaţii prietenilor cu bani, în vederea contactării proprietarilor în vîrstă şi fără posibilităţi financiare de a acţiona Statul în judecată, cu propunerea de a încheia un precontract de vînzare-cumpărare a drepturilor litigioase pe aceste imobile, la preţuri avantajoase. După cumpărarea acestor drepturi, noii proprietari acţionează Statul în instanţă, cîştigînd procesele, după care, cu hotărîrile judecătoreşti definitive, se adresează directorului Surdu pentru a fi puşi în posesie cît mai repede, bineînţeles în schimbul unui comision gras.
Ca urmare, această afacere „legală” a domnului Surdu cu imobilele aflate în patrimoniul Statului şi sub incidenţa Legii 10/2001 aduce profituri însemnate pentru acesta, iar el, la rîndul lui, dă comision pentru a fi menţinut în funcţie.
b) Un alt aspect pe care l-am observat noi, şi se întîmplă zi de zi, este că în permanenţă în biroul domnului Surdu se afla o persoană pe nume Marian Grigorov sau, cum îi place să i se spună, „Domn’ Bebe”.

Ce rol joacă acest „Domn’ Bebe” în cadrul RA-APPS:

- se ocupă de traficul de influenţă (din interior şi din afară); majoritatea angajaţilor din Regie apelează la el pentru a le rezova fel şi fel de probleme  (nu pe gratis);
- nu este angajatul RA-APPS, este un delincvent;
- toate achiziţiile care au loc la Regie se fac prin firmele acestui „Bebe”;
- nimic nu se mişcă în Regie fără să fie informat dl. „Bebe”;
- cînd domnul Bebe se află în sala de protocol, asta înseamnă că este la negocieri cu diverse personaje, mai mult sau mai puţin dubioase.
- domn’ Bebe este cureaua de transmisie între dl. Surdu şi orice altă persoană care este interesată să facă o „afacere” cu Regia.
Noi, angajaţii Regiei, am auzit că acest „domn Bebe” s-a lăudat că are relaţii la nivel de Preşedinţie, deoarece tatăl său a fost coleg cu Traian Băsescu, şi că are „liber de sus” să facă ce vrea în cadrul Regiei, că el îl menţine în funcţie pe Surdu şi că are „pile” peste tot.

Sperăm să opriţi aceasta „Caracatiţă” Surdu - Bebe!

c) Am auzit pe holurile RA-APPS-ului că dl. Surdu se „împăunează” cu relaţia de prietenie foarte strînsă pe care o are cu d-na Udrea şi că el primeşte ordine numai de la ea, neluînd în seamă dispoziţiile date de superiorul său ierarhic direct al SGG, respectiv d-na ministru Andreescu, cu care are o relaţie de „insubordonare” (tensionată, deteriorată).
Dl. Surdu, lipsit de modestie, se laudă că este destul de inteligent (şmecher), dacă a reuşit să „fenteze” trei guverne (guvernul PNL, guvernul PDL-PSD şi guvernul PDL), păstrîndu-şi poziţia ocupată şi la data prezentei;
d) Un alt fapt prin care dl. Surdu îşi demonstrează loialitatea faţă de Udrea - Preşedinţie este acela că trebuie să găsească „soluţia legală” pentru înstrăinarea Vilei Lac 3 (constataţi dvs. cine o va cumpăra) şi se pare că a fost găsită metoda, iar dl. Surdu a dispus Direcţiei Juridice să fie pregătite documentele, iar la momentul oportun să fie supuse aprobării C.A. sau prin Hotărîre de Guvern; menţionăm că soţia d-lui Surdu este consilier juridic în cadrul RA-APPS, iar soţia d-lui Mihai Sebastian este economistă la aceeaşi instituţie, deci se practică nepotismul din plin aici, la noi.
Modul de a conduce al domnului Surdu este acela de a răspunde prompt la comenzile date de cei care îl susţin şi menţin în această funcţie, în principal familia Udrea-Cocoş. El este tipul de conducător ce abuzează de funcţia pe care o deţine, urmărindu-şi propriile interese, în scopul „rotunjirii” averii personale şi nu numai, printr-o serie de ilegalităţi, fiind agreat de trioul Udrea-Băsescu-Cocoş. Nu înţelegem cum acestora nu le este teamă că stilul lăudăros al directorului general le-ar putea periclita finalizarea cu succes a „dispoziţiilor” date. Şi totuşi se naşte întrebarea: cum mai prezintă încredere acest personaj, în condiţiile în care este cercetat de DNA (pentru luare de mită şi abuz în serviciu).
D-na Andreescu, aveţi cunoştinţă de aceste aspecte (abuzuri,ilegalităţi) care se întîmplă la o instituţie subordonată dvs.?

Poate vă întrebaţi care este rolul d-nei Udrea în RA-APPS, ştiut fiind faptul că dumneaei este ministru al Dezvoltării. D-na Udrea are o afinitate deosebită (interese) faţă de RA-APPS, asa cum poate aţi concluzionat din cele de mai sus, prin influenţarea, promovarea şi menţinerea unor personaje controversate la conducerea Regiei şi a sucursalelor din teritoriu, de fapt conducînd, din umbră, Regia. Un alt exemplu, de dată recentă, de generozitate manifestat de d-na Udrea este şi cazul domnului Ion Sterian, susţinut de ministrul Gabriel Oprea (UNPR). Traseul lui carieristic este următorul:

- în 2007 a fost numit director tehnic la RA-APPS de PNL;
- la începutul anului 2009 este destituit de către şefa SGG;
- în luna octombrie 2009 a fost numit director la SAIFI Bucureşti, la intervenţia d-nei Udrea;
- în luna februarie 2010 a fost propulsat de aceeaşi Elena Udrea în funcţia de subsecretar de Stat la M.D.R.T., pînă în luna august a.c, cînd postul de demnitar a fost desfiinţat şi dl. Ion Sterian a fost readus la RA-APPS, în funcţia de director tehnic, tot de aceeaşi Udrea.
Aspectele relatate reprezintă o mică parte din multitudinea afacerilor derulate într-o instituţie a Statului, prin care se cheltuie banii publici.

În speranţa că este un subiect ce merită supus atenţiei dvs., vă mulţumim anticipat pentru eventualele demersuri pe care le veţi întreprinde.
Din motive lesne de înţeles, nu putem semna în nume propriu. Ajutaţi-ne!

Angajatii RA-APPS (membri de sindicat)
30.03.2011

http://www.ziarultricolorul.ro/news-alert/caracatia-ra-apps.html

Azi, în Parcul Izvor din Capitală, are loc un mare spectacol artistic împotriva eutanasierii cîinilor fără stăpîn!

Sîmbătă, 9 aprilie 2011, între orele 12 şi 19, în Parcul Izvor din Bucureşti, Strada Izvor, nr. 2-4, Sector 5, la „alveole”, vizavi de clădirea Parlamentului (intrarea Camerei Deputaţilor), are loc o importantă manifestare consacrată protecţiei animalelor împotriva eutanasierii şi în favoarea sterilizării cîinilor cu şi fără stăpîn. După spectacolul susţinut de artişti iubitori de animale, vor avea loc demonstraţii cu cîini utilitari, prezentate de Fundaţia Internaţională pentru Protecţia Animalelor „Vier Pfoten”. Iubitorii de animale vor putea face adopţii de cîini fără stăpîn, patronate de Asociaţia pentru Protecţia Animalelor „ROBI”. Cei prezenţi vor fi informaţi despre avantajele sterilizării, ca unică soluţie pentru rezolvarea problemei cîinilor fără stăpîn. La eveniment vor fi prezenţi europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor, Marius Marinescu, Codrin Ştefănescu, Mirabela Dauer, Corina Chiriac, Mihai Constantinescu, Paula Seling, Marcel Pavel, Doru Tufiş, Puiu Năstase, Gheorghe Zamfir, Irina Loghin, Gheorghe Turda, Ştefania Rareş, Ileana Ciuculete, Ionela Prodan, Valeria Arnăutu, Polina Gheorghe, Mariana Stănescu, Eugenia Moise, Daniela Safta, Aurel Negru, Alexandru Recolaiciuc (Basarabia), Daniela Vlădescu, Bianca Ionescu, Cosette Marinescu, Eugen Cristea, Andrei Duban, Florin Petrescu (Axinte, de la „Vacanţa Mare“), Mihai Budeanu, Formaţia „Alb şi Negru“, Formaţia „Alesis”, Lele şi Cristina, reprezentanţi ai Fanclubului „Michael Jackson”, avocaţii Paula Iacob, Mariana Ştefan, Daniel Ionaşcu şi Florin Mărgărit şi mulţi alţii. Cei menţionaţi vor oferi spre adopţie căţeluşi care le vor purta numele.
Organizatorii manifestării sînt Marius Marinescu, iniţiatorul Legii pentru protecţia animalelor şi al proiectului Legii gestionării cîinilor fără stăpîn, aflat în dezbatere în Parlamentul României, la Camera Deputaţilor, Codrin Ştefănescu, Mirabela Dauer şi Mihai Constantinescu.

http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment/azi-n-parcul-izvor-din-capital-are-loc-un-mare-spectacol--artistic-mpotriva-eutanasierii-cinilor-fr-stpn.html


SI:



SPECTACOLUL "SPUNETI NU EUTANASIERII CELUI MAI BUN PRIETEN AL OMULUI, CAINELE!"

COMUNICAT DE PRESA

SPUNETI NU EUTANASIERII CELUI MAI BUN PRIETEN AL OMULUI, CAINELE !

Sambata, 9 aprilie 2011, orele 12:00 - 19:00, in Parcul Izvor din Bucuresti, strada Izvor, nr. 2-4, sector 5, la „alveole” , vis-a-vis de cladirea Parlamentului ( intrarea Camerei Deputatilor), va avea loc un eveniment organizat pe tema protectiei animalelor, impotriva eutanasierii si in favoarea sterilizarii cainilor cu si fara stapan. Evenimentul va consta in :


- un spectacol sustinut de artisti iubitori de animale;
- demonstratii cu caini utilitari, prezentate de Fundatia Internationala pentru Protectia Animalelor „VIER PFOTEN” ;
- adoptii de caini fara stapan, organizate de Asociatiile pentru Protectia Animalelor „CUTU, CUTU” si "ROBI"
- amplasarea unui info-cort pentru informarea publicului cu privire la avantajele sterilizarii, ca unica solutie pentru rezolvarea problemei cainilor fara stapan;
- momente sustinute de persoane care au adoptat caini comunitari.

Printre personalitatile iubitoare de animale, participante la eveniment se vor numara:

Europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor, Marius Marinescu, Codrin Stefanescu, Mirabela Dauer, Corina Chiriac, Mihai Constantinescu, Paula Seling, Marcel Pavel, Doru Tufis, Puiu Nastase, Gheorghe Zamfir, Irina Loghin, Gheorghe Turda, Stefania Rares, Ileana Ciuculete, Ionela Prodan, Valeria Arnautu, Polina Gheorghe, Mariana Stanescu, Eugenia Moise, Daniela Safta, Aurel Negru, Alexandru Recolaiciuc ( Basarabia), Daniela Vladescu, Bianca Ionescu, Cosette Marinescu, Eugen Cristea, Andrei Duban, Nuami Dinescu, Florin Petrescu (Axinte din „Vacanta Mare”), Mihai Budeanu, formatia „Alesis”, Lele si Cristina, reprezentanti ai Fanclub-ului „Michael Jackson” , av. Paula Iacob, av. Daniel Ionascu, av. Mariana Stefan, av. Florin Margarit si multi altii.
Cei mentionati vor oferi spre adoptie catelusi care le vor purta numele.

S.O.S.! ROMANIA, IN PERICOL DE EUTANASIE GENERALA! IA ATITUDINE! VOTEAZA VIATA! 

Organizatori:

Marius Marinescu, iniatorul legii pentru protectia animalelor si al proiectului legii gestionarii cainilor fara stapan, aflat in dezbatere in Parlamentul Romaniei, la Camera Deputatilor
Codrin Stefanescu
Mirabela Dauer
Mihai Constantinescu
Asociatiile de Protectie a Animalelor „CUTU, CUTU” si „ROBI” ,
Fundatia Internationala pentru Protectia Animalelor „VIER PFOTEN”.

Detalii:
www.cutu.cutu.ro;
  asociatia_cutu_cutu3@yahoo.com, telefon: 0726.157.498,

MARIUS MARINESCU

http://www.cutu-cutu.ro/content/spectacolul-spuneti-nu-eutanasierii-celui-mai-bun-prieten-al-omului-cainele

vineri, 8 aprilie 2011

Astazi in emisiunea "100 de minute" de pe Antena 3 !

Emisiunea de azi poate fi urmarita aici:

http://inregistrari.antena3.ro/view-08_Apr-2011-100_de_minute-32.html

Astăzi, între orele 17 şi 18, preşedintele PRM va fi invitatul Alessandrei Stoicescu la Antena 3

          Astăzi, între orele 17 şi 18, preşedintele PRM va fi invitatul Alessandrei Stoicescu la Antena 3. Nu pierdeţi ocazia de a-l urmări.

http://www.ziarultricolorul.ro/news-alert/astzi-ntre-orele-17-i-18-preedintele-prm-va-fi-invitatul-alessandrei-stoicescu-la-antena-3-nu-pierdei-ocazia-de-a-l-urmri.html

REGIMUL BĂSESCU-BOC LICHIDEAZĂ ÎNVĂŢĂMÎNTUL ROMÂNESC

În timpul celui de al II-lea război mondial, Guvernul Antonescu a asigurat locuri de muncă, salarii şi pensii mai mari pentru toţi cetăţenii români, burse pentru studenţi şi elevi, a dublat alocaţiile de stat pentru copii (de la 500 lei la 1.000 lei pentru fiecare copil) şi a acordat indemnizaţii de scumpete (de 25%-50% din salariu). Guvernul Antonescu a vîndut ţiţei Germaniei şi a primit pe el vagoane cu lingouri de aur. În timpul Războiului Mondial, Guvernul Antonescu nu a închis şcoli şi spitale, nu a alungat din România medicii şi dascălii! Documentele istorice şi presa vremii dovedesc că niciodată Guvernul Antonescu nu a acţionat împotriva Poporului Român şi nu şi-a motivat deciziile pe scuza folosită, în mod repetat, de Regimul Băsescu-Boc că „atîta poate economia”, urmată de pretextul: „nu sînt bani la Buget!” Nu-i mai crede nimeni pe guvernanţi! Cum să nu fie bani la Bugetul de Stat după ce Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu: au privatizat zeci de mii de societăţi comerciale cu o valoare de piaţă de peste 700 miliarde euro; au dat spre exploatare, mai ales la străini, bogăţiile naturale ale Poporului Român, în valoare de peste 1.000 miliarde euro; au luat împrumuturi externe de peste 150 miliarde euro, din care 60 miliarde euro în anii 2009 şi 2010?
          Ca să micşoreze veniturile la Bugetul de Stat, cu scopul de a justifica noi şi înrobitoare împrumuturi de la băncile străine, Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu susţinute de PSD (fost F.S.N. şi PDSR), PDL (fost P.D.), PNL, P.N.ţ.C.D., P.C.(fost P.U.R.) şi UDMR: au renunţat la cea mai mare bogăţie a românilor, la muncă, prin lichidarea a peste 5 milioane locuri de muncă şi alungarea din ţara-Mamă a aproape 5 milioane de români, mai ales tineri, în peste 100 de ţări de pe Pămînt; au refuzat să atragă fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană de circa 30 miliarde euro; au lăsat necultivate peste 4 milioane hectare de teren agricol şi au decimat efectivele de porcine, ovine, bovine, cabaline şi păsări; au dat gratis la poporul austriac zăcămintele de ţiţei şi gaze naturale ale Poporului Român, precum şi uriaşa avere a PETROM evaluată la peste 20 miliarde euro; au scutit de plata impozitelor la Bugetul de Stat firmele care exportă din România ţiţei şi gaze naturale; au „închis ochii” la corupţie, evaziune fiscală, contrabandă şi traficul cu produse etnobotanice; au dat gratis la străini cele mai mari zăcăminte de aur, argint şi metale rare din lume.
          La comandă externă, Poporului Român, Adevăratul Popor Ales de Bunul Dumnezeu, care trăieşte de peste 10.000 de ani în Dacia Edenică, i se aplică, în ultimii 21 de ani, un plan diabolic de terorizare şi exterminare, ale cărui etape sînt tot mai evidente! În Holocaustul împotriva românilor se acţionează pentru demolarea „stîlpilor” Neamului nostru, respectiv: Biserica; şcoala; Sănătatea şi Cultura! Este evident că, la comandă străină, Regimul Băsescu-Boc aplică politici îndreptate împotriva Poporului Român! Toţi preşedinţii României şi toate guvernele post-decembriste au declarat că Învăţămîntul este prioritate naţională! Vorbe frumoase, dar fapte contrare. Lichidarea Învăţămîntului românesc reprezintă un obiectiv major şi obligatoriu în Holocaustul împotriva românilor! Pentru atingerea acestui obiectiv, prin Bugetul general consolidat al Statului Român s-au alocat tot mai puţine fonduri pentru Învăţămînt. În timp ce în acest Buget în anul 2011, comparativ cu anul 2008, totalul cheltuielilor a crescut cu 7,43%, la Învăţămînt cheltuielile au scăzut cu 20%. În niciun an nu s-a respectat prevederea legală vizînd alocarea a 5% din P.I.B. pentru Învăţămînt! Cu toate acestea, preşedintele Băsescu a promulgat Legile Bugetului de Stat în ultimii 6 ani. Cheltuielile pentru Învăţămînt în România sînt cele mai mici din Europa! În 22 septembrie 2010, la Radio România Actualităţi, preşedintele Băsescu a recunoscut că sînt subfinanţate Învăţămîntul şi Sănătatea. De ce? Evident, pentru a asigura aplicarea Holocaustului împotriva românilor! S-a continuat cu: disponibilizarea, la comanda FMI şi a Băncii Mondiale, a zeci de mii de cadre didactice; neaplicarea Legii nr.221/2008 privind creşterea salariilor; tăierea a 30-60% din drepturile băneşti ale angajaţilor din Învăţămînt; închiderea a 3.000 de şcoli numai în Limba Română, urmaşă a Limbii Primordiale; chinuirea şi obligarea a zeci de mii de elevi din satele rămase fără şcoli să meargă pe jos zilnic 10-20 km pentru a ajunge la alte şcoli. Românii să nu uite, mai ales cadrele didactice, faptul că la tăierea drepturilor băneşti şi la închiderea a mii de şcoli, numai româneşti, o contribuţie importantă o are UDMR prin vice-premierul Marko Bela (care coordonează Învăţămîntul şi Cultura), un duşman evident al Poporului Român, al Limbii Române, al Statului Naţional Unitar Român, al Zilei Naţionale a României şi a Drapelului Naţional al ţării noastre! Socoteala din străinătate a autorilor şi susţinătorilor Holocaustului împotriva românilor nu se potriveşte totdeauna cu cea din România! Aşa s-a întîmplat în anul 2009 cînd Regimul Băsescu-Boc, susţinut de PDL şi PSD, a refuzat să acorde majorările de salarii pentru cadrele didactice, creşteri care au fost stabilite prin Legea nr.221/2008. Cele două partide, năpîrlite din Frontul Salvării Naţionale (F.S.N.) s-au înţeles, încă din vara anului 2008, că după fraudarea alegerilor parlamentare din noiembrie 2008 (conform scenariului aprobat de stăpînii străini ai României) vor forma împreună Guvernul Boc I şi nu vor pune în aplicare Legea nr.221/2008! În campania electorală din toamna anului 2008 toţi liderii şi candidaţii pentru Parlament ai PDL şi PSD au minţit alegătorii şi, în special, cadrele didactice, că a doua zi după formarea noului guvern vor plăti salariile majorate prin lege! Ei au avut în minte sloganul „Vorbe, nu fapte!” După ce s-au văzut cu sacii în căruţă, liderii PDL şi PSD împreună cu Guvernul Boc I au anunţat că nu respectă Legea nr.221/2008 şi prin O.U.G.nr.71/2009 au stabilit arbitrar că această lege se va aplica probabil în anii 2012, 2013 şi 2014, dar numai dacă vor fi bani! Cadrele didactice şi sindicatele din Învăţămînt au organizat şi participat la numeroase forme şi acţiuni de protest în toate judeţele şi în Bucureşti. Regimul Băsescu-Boc i-a sfidat pe dascălii aflaţi în grevă, nefiind sensibilizaţi nici de greva foamei în care au intrat mai multe cadre didactice.
          Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române guvernul este un organ de stat care exercita Puterea Executivă, iar a guverna înseamnă a conduce, a administra, a dirija un Stat. Organ executiv înseamnă organ de stat cu funcţia de organizare şi de asigurare a executării legilor. Membrii Guvernelor Boc I-V, adică reprezentanţii PDL, PSD, UNPR şi UDMR, au dovedit că nu ştiu că ei trebuie să asigure punerea în aplicare a legilor! Cu toţii au încălcat jurămîntul depus în baza art.82, alin.2 din Constituţia României. Au uitat repede că au jurat să respecte Constituţia şi legile ţării, să apere drepturile fundamentale ale cetăţenilor.
Constatînd că Regimul Băsescu-Boc are misiunea să lichideze Învăţămîntul în Limba Română şi continuă Holocaustul împotriva slujitorilor şcolii, aproape 100.000 de cadre didactice s-au adresat instanţelor judecătoreşti solicitînd obligarea autorităţilor locale (Consilii locale şi primari) să le plătească drepturile salariale, conform Legii nr.221/2008. După ce peste 7.000 de dascăli au cîştigat în instanţă, iar alte cîteva sute de cadre didactice au pierdut procesele, s-a ajuns ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să admită, în ziua de 5 aprilie a.c., recursul în interesul legii şi să oblige practic instanţele judecătoreşti ca în toate dosarele aflate pe rol şi în cele aproape 200.000 de noi procese pe care le vor deschide profesorii care încă nu s-au adresat Justiţiei, să se dea cîştig de cauză celor din Învăţămînt şi să fie plătite creşterile salariale pe perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie 2009. În această situaţie, în mod normal şi legal Guvernul Boc V ar trebui ca, printr-o Ordonanţă de Urgenţă, să oblige pe primari şi Consiliile locale să achite cadrelor didactice drepturile salariale cuvenite conform Legii nr.221/2008, pe perioada stabilită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dacă ar proceda astfel, Guvernul Boc V ar putea preveni: blocarea instanţelor judecătoreşti cu alte 400.000-500.000 de procese, care urmează a fi judecate de instanţa de fond şi cea de recurs; cheltuieli de judecată inutile (ce vor fi imputate membrilor guvernului) de cel puţin 300.000.000-500.000.000 lei; peste 200.000 de acţiuni ale executorilor judecătoreşti, urmate de alte procese pentru suspendarea executării; aproape 300.000 de procese avînd ca obiect stabilirea de daune cominatorii de 100-500 lei pe zi de întîrziere pînă la punerea în executare a hotărîrilor judecătoreşti irevocabile, sume ce pot şi trebuie pretinse legal de către cadrele didactice; alte zeci de mii de plîngeri penale la Parchetele de pe lîngă Tribunalele judeţene formulate împotriva persoanelor vinovate de nerespectarea şi neaplicarea hotărîrilor judecătoreşti. Dacă Guvernul Boc V, proptit de parlamentarii PDL, UDMR, UNPR şi deputaţii minorităţilor etnice, refuză să pună în aplicare hotărîrile judecătoreşti irevocabile şi îşi va angaja, pentru a 12-a oară, răspunderea pe un proiect de lege vizînd plafonarea drepturilor salariale ale cadrelor didactice corelat cu amînarea plăţii creşterilor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2008-decembrie 2009 abia în anii 2012, 2013 şi 2014, este tot mai evident că acest guvern luptă împotriva Statului de drept, a Învăţămîntului românesc şi susţine Holocaustul împotriva românilor! Premierul Emil Boc şi ministrul Educaţiei trebuie internaţi de urgenţă şi supuşi unui control psihiatric! Ei şi ceilalţi miniştri au aprobat O.U.G. nr. 4 din 2 februarie 2011 şi după numai două luni au uitat ce au decis şi dezinformează populaţia României! Amîndoi, precum şi alţi miniştri şi liderii PDL, i-au înştiinţat pe români şi mai ales cadrele didactice că guvernul va plăti abia în anii 2012, 2013 şi 2014 creşterile salariale cuvenite dascălilor, pentru perioada octombrie 2008 - decembrie 2009, stabilite prin hotărîri judecătoreşti irevocabile. Pentru corecta informare a opiniei publice, precizăm că O.U.G.nr.4/2011 la art.IV prevede că, se completează Ordonanţa Guvernului nr.22/2002 cu art.6 şi art.7, din care cităm alin.1 şi alin.2 : „În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuţiilor prevăzute de lege, instituţia debitoare nu îşi poate îndeplini obligaţia de plată în condiţiile prevăzute la art.1, 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanţei judecătoreşti care soluţionează cauza acordarea, în condiţiile legii a unui termen de graţie sau/şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective. În cazurile în care obligaţia de plată este stabilită prin hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă, instituţia debitoare poate solicita instanţei care a dat această hotărîre luarea măsurilor prevăzute la alin.1, care se aplică în mod corespunzător.” Rezultă foarte clar că nu Guvernul Boc V stabileşte dacă se amînă la plată drepturile salariale cuvenite cadrelor didactice, ci numai instanţele judecătoreşti, la solicitarea unora dintre Consiliile locale care arată că nu îşi pot îndeplini obligaţia de plată. Cei care susţin Holocaustul împotriva românilor şi lichidarea Învăţămîntului românesc s-au încurcat şi au căzut în propria plasă! Practic, este posibil să urmeze alte zeci de mii de procese generate de către primarii PDL şi UDMR, care la comandă politică vor încerca să amîne plata drepturilor salariale cuvenite cadrelor didactice. Ministrul Educaţiei a anunţat că legea pregătită, în stil pompieristic, pentru plafonarea salariilor cadrelor didactice va fi aplicată numai pînă în decembrie 2011. De ce? Se suspendă aplicarea Legii salarizării unitare, pe care şi-a angajat de două ori răspunderea Guvernul Boc V? Guvernanţii declară că „plafonarea salariilor profesorilor asigură dezvoltarea normală a economiei naţionale”! O asemenea perlă politică candidează la locul I la Spitalul de nebuni din Bucureşti! Premierul Boc repetă, precum papagalii politici, că „numai atît poate economia” şi că „guvernul nu are bani”, respectiv 500 milioane euro, pentru a plăti creşterile salariale pentru cadrele didactice, care au fost stabilite şi vor fi stabilite prin hotărîri judecătoreşti irevocabile. Dacă ar fi fost de bună credinţă şi ar fi respectat Constituţia României, Guvernul Boc V s-ar adresa Parlamentului cu un proiect de lege de rectificare a Bugetului de Stat pe anul 2011, care să fie dezbătut în procedură de urgenţă, pentru a se asigura aplicarea Legii nr.221/2008 şi a deciziei Înaltei Curţi de Casţie şi Justiţie. Regimul Băsescu-Boc acţionează pe bază de dictatură pentru plafonarea, de fapt micşorarea veniturilor cadrelor didactice, cu scopul de a face economii pentru a asigura fondurile necesare, de cel puţin 1 miliard euro anual, în vederea aplicării legii cu care UDMR şantajează PDL şi UNPR, cea privind statutul minorităţilor etnice. Această lege asigură cadrul legal pentru dezmembrarea teritorială a României şi pentru declanşarea conflictelor interetnice! PDL s-a obligat faţă de UDMR că Guvernul Boc V îşi va angaja răspunderea pe acest proiect de lege, în luna mai a.c. Se ştie că, Senatul României a respins, în 25 octombrie 2006, această iniţiativă legislativă a UDMR, însuşită de Guvernul Tăriceanu I (PNL, P.D., UDMR şi P.C.).
          Nu poate nimeni să creadă Regimul Băsescu-Boc că nu are 500 milioane de euro pentru a pune în aplicare hotărîrile instanţelor judecătoreşti pentru cadrele didactice atîta timp cît:

          1.A împrumutat, în anii 2009 şi 2010, de la FMI şi alte bănci străine peste 60 miliarde euro şi se împrumută lunar cu 1-2 miliarde euro în acest an!
          2.A renunţat la datoria Irak-ului de aproape 3 miliarde dolari!
          3.A încasat 2,25 miliarde euro din privatizarea Băncii Comerciale Române şi a împărţit 1,5 miliarde euro la o bancă europeană şi o bancă americană reprezentînd dobînda de cîte 700 milioane euro pentru un credit de numai 50 milioane euro luat pentru 6 luni!
          4.Refuză să încaseze 5-10 miliarde euro anual de la OMV şi alte firme străine care exploatează ţiţei şi gaze naturale din România şi care nu plătesc renta resursei naturale şi care sînt scutite, prin Codul fiscal (art.216) de plata impozitelor la Bugetul de Stat!
          5.Are 15-20 miliarde euro pentru a rambursa în acest an ratele la împrumuturile externe şi dobînzi de 2-3 miliarde euro!
          6.Refuză să renegocieze contractele de concesionare a bogaţiilor naturale, pierzîndu-se anual peste 10 miliarde euro la Bugetul de Stat!
          7.Nu a atras peste 25 miliarde euro fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană!
          8.Plăteşte anual sute de milioane euro la firma O.M.V. din Austria pentru decontaminarea istorică a mediului!
          9.Achită anual zeci de milioane euro reprezentînd chirii pentru imobilele care au fost restituite la cererea UDMR pentru Statusul Romano-Catolic, bisericile ungureşti şi urmaşii grofilor unguri!
          10.Refuză să sporească veniturile anuale ale Bugetului de Stat, cu cel puţin 20 miliarde euro, prin combaterea corupţiei, evaziunii fiscale, contrabandei şi traficului cu produse etnobotanice!
          11. A pregătit un ajutor de Stat pentru firma privată Roşia Montană Gold Corporation de 1 miliard euro pentru a putea jefui Poporul Român de cel mai mare zăcămînt din lume de aur, argint şi metale rare, evaluat la peste 100 miliarde euro!
          12. A garantat pentru firma americană Ford credite de peste 400 milioane euro şi a pregătit ajutoare de Stat!
          13. Îi susţine pe „băieţii deştepţi” din energie! Unul dintre ei este vicepreşedinte al PDL şi obţine anual, în locul Statului Român, peste 500 milioane euro din exportul de energie electrică.
          14.A renunţat la ultima tranşă de 1 miliard euro de la FMI!
          15.Realizează investiţii din bani publici la preţuri de 2-3 ori mai mari decît cele de pe piaţa europeană, iar multe dintre ele nu sînt necesare şi nici oportune!
          Exemplele pot continua. Cele prezentate confirmă că Guvernul Boc V nu duce lipsă de fonduri şi poate plăti sumele cuvenite cadrelor didactice, stabilite de Justiţie.
          Răspunzînd ordinelor primite din străinătate, via Cotroceni, pentru lichidarea Învăţămîntului românesc, Guvernul Boc V va continua cu procedura dictatorială de angajare a răspunderii în faţa Parlamentului, pe jumătate gol. În această situaţie, cadrele didactice şi Sindicatele din Învăţămînt au la îndemînă următoarele soluţii:

          1.Să se adreseze executorilor judecătoreşti pentru punerea în executare a hotărîrilor judecătoreşti irevocabile. Aceştia îi vor soma pe primari şi Consiliille locale să plătească sumele datorate cadrelor didactice.
          2.Să promoveze cereri de chemare in judecată formulate împotriva autorităţile locale care refuză să execute dispoziţiile hotărîrilor judecătoreşti irevocabile, investite cu formulă executorie şi să pretindă daune cominatorii de 100-500 lei pe zi de întîrziere la plată.
          3.Sindicatele din Învăţămînt să solicite Avocatului Poporului să acţioneze în vederea punerii în executare a hotărîrilor judecătoreşti irevocabile privind acordarea drepturilor băneşti prevăzute de Legea nr.221/2008.
          4.Să ceară primarilor şi consilierilor locali să convoace Consiliile locale în şedinţe extraordinare şi să rectifice bugetele locale pentru a putea achita sumele cuvenite cadrelor didactice. În caz contrar, primarii şi consilierii locali riscă să fie cercetaţi şi condamnaţi penal.
          5. În ultimă instanţă, să fie înaintate plîngeri penale la Parchetele de pe lîngă Tribunalele judeţene cu solicitarea de a fi identificate şi trase la răspundere penală persoanele vinovate de nerespectarea şi neaplicarea hotărîrilor judecătoreşti irevocabile.
          Datorită faptului că a intervenit o imixtiune a Puterii Executive în Puterea Judecătorească, conform Constituţiei României, art.80, alin.2, preşedintele României are obligaţia să medieze între Puterile Statului şi să solicite Guvernului Boc V să plătească în acest an toate drepturile băneşti cuvenite cadrelor didactice. Astfel, în Postul Paştilor ar fi ajutat Guvernul Boc V şi parlamentarii PDL, UDMR, UNPR şi deputaţii minorităţilor etnice să nu păcătuiască, din nou, iar cadrele didactice ar putea spera la Sărbători fericite!

Dr. GHEORGHE FUNAR
Secretar general al P.R.M.
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/regimul-bsescu-boc-lichideaz-nvmntul-romnesc.html

Genocid împotriva Poporului Român

Imaginile incredibile prezentate pe toate posturile de televiziune, cu bolnavii evacuaţi din spitale, ar fi trebuit să şocheze opinia publică. Şi nu ne referim aici la „societatea civilă”, cumpărată în viu de Putere (indiferent de culoarea politică) prin contracte cu statul, posturi gras remunerate din bani publici sau prin accesul la diverse privilegii suportate de contribuabilii români. Într-o lume democratică, civilizată, care clamează apărarea drepturilor omului, populaţia ar fi trebuit să facă rapid un cordon viu în jurul spitalului respectiv. Sau nici măcar să aştepte actul concret al evacuării şi să reacţioneze chiar în clipa în care Guvernul a decis închiderea a zeci de unităţi spitaliceşti. Numai că o societate în care se promovează individualismul, consumismul, precaritatea, derizoriul, vrajba şi imoralitatea poate, iată, rămîne insensibilă în faţa acţiunilor dezastruoase ale celor care o conduc. Nu credem că medicii, asistentele şi cei aruncaţi de pe patul de spital, cu perfuziile atîrnînd pe  targă, sau nou- născuţii prematur, trambalaţi cu incubator cu tot prin tot oraşul, sînt singuri pe lume. Cu siguranţă, fiecare are o familie şi cîţiva prieteni, care, în total, ar fi adunat 2-3.000 de oameni în semn de protest, măcar în scopul exprimării indignării la adresa politicienilor care iau decizii inumane, ignorînd total nevoile celor care i-au ales. N-am văzut pe nimeni protestînd cu adevărat, vehement, chiar dacă în România acest drept, considerat în 1989 un ideal, a devenit strict formal, iar exercitarea lui este   privită cu amuzament nedisimulat de guvernanţi şi, în general, nici nu mai generează efecte concrete. Am acuzat Guvernul Băsescu-Boc de multe rele, inclusiv de incompetenţă, rea-credinţă şi jefuirea banului public. Dar, nici măcar o secundă, nu îl putem suspecta de necunoaşterea aprofundată a psihologiei şi a vitezei de reacţie a românilor, care nu explodează decît de doua ori pe secol, şi atunci, din nefericire, stimulaţi de forţe din exteriorul ţării. De accea, nu trebuie să ne mirăm că, în toate domeniile, se întinde coarda, ca într-un experiment diabolic de testare a gradului de suportabilitate a naţiunii noastre, extrem de tolerantă, iertătoare şi cu memorie foarte scurtă şi atît de selectivă. Am amintit, la un moment dat, despre strategia PDL pe termen lung, care constă în restituirea drepturilor salariale pierdute de cetăţeni, planificată, conform declaraţiilor premierului, pentru anul 2012. An electoral, desigur, în care mita şi fraudarea electronică a alegerilor vor fi preocupările de bază ale partidului de guvernămînt. Istoria recentă ne obligă să presupunem că românii vor da uitării privaţiunile şi umilinţele suportate în decurs de patru ani şi se vor lăsa păcăliţi din nou. Altminteri, nu se explică de ce permit rotirea la Putere a aceloraşi partide, responsabile de tîlhărirea ţării, subminarea economiei naţionale şi polarizarea socială. Mai ales că actualul USL, creditat în sondajele mincinoase cu procente mai mari decît în realitate, va avea motive suficiente să invoce „greaua moştenire” lăsată de PDL, cu sprijinul fripturiştilor neruşinaţi adunaţi sub sigla  UNPR. La cei de la UDMR nu ne referim, pentru că au dovedit, prin politica paşilor marunţi, că îşi cunosc şi îşi promovează cu obstinaţie interesele proprii, indiferent cu cine trebuie să se alieze în acest scop.  Dar, cum am fost învăţaţi, în mod greşit, credem noi, că speranţa moare ultima, vrem să credem că, măcar după 22 de ani, românii se vor trezi, vor lăsa deoparte lehamitea şi nepăsarea şi vor aduce la Putere forţele naţionale, singurele capabile să gestioneze o economie vlăguită, un buget căpuşat de interese meschine şi o societate atît de pulverizată în ansamblul ei încît priveşte cu o nepăsare condamnabilă închiderea spitalelor, a şcolilor şi mărirea vîrstei de pensionare a cetăţenilor ca prime etape ale genocidului programat împotriva Poporului Român.

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/genocid-mpotriva-poporului-romn.html

„ROMÂNIA E CONDUSĂ DE UN TERORIST PRIMITIV, CARE NU POATE PĂCĂLI, LA INFINIT, COMUNITATEA INTERNAŢIONALĂ!"




Scrisoare Deschisă adresată domnului Jerzy Buzek,
Preşedintele Parlamentului European

Domnule Preşedinte,

vă scriu într-o triplă calitate: aceea de membru al Parlamentului European, de preşedinte al unui puternic partid aflat în Opoziţie şi de membru al Academiei Mondiale „Albert Schweitzer" (în urmă cu 10 ani, prietenul comun Kazimierz Imielinski  mi-a decernat  Marea Medalie  de Aur, într-o ceremonie desfăşurată la Palatul Regal din Varşovia). Ştiu că dvs. aţi luptat pentru democratizarea ţării dvs. şi aţi avut de suferit. Acum, Dumnezeu vă răsplăteşte integritatea morală şi patriotismul. Oameni ca noi nu numai că împărtăşesc aceleaşi valori - dar le şi creează. În ceea ce mă priveşte, eu lupt pentru triumful ideilor creştine, iar lupta mea idealistă deranjează foarte tare Mafia. Pentru că în România se află la Putere - de 21 de ani, fără întrerupere - o Mafie rapace, care, periodic, îşi schimbă doar sigla şi platforma electorală. Există şi o Mafie Imobiliară, care, în numele dreptului la proprietate, a evacuat sute de mii de persoane, mii de muzee, unităţi medicale, alte instituţii de utilitate publică. Unele victime au murit de infarct, sau de congestie cerebrală, ori s-au sinucis. Această Mafie a evacuat şi Partidul România Mare - pe care l-am fondat şi îl conduc de exact 20 de ani - din sediul pe care îl deţinea în mod legal. Acel sediu ne fusese atribuit, conform Legii, în anul 2006, de Guvernul Liberal condus de premierul Călin Popescu-Tăriceanu. Din păcate, a fost „inventat" un pretins moştenitor: Nicolae Caranfil, ministrul Aviaţiei, în timpul celui de-al II-lea război mondial, fugit din România şi declarat criminal de război. Acesta a murit în străinătate. A rămas fiul lui, Andrew George Caranfil, care a trăit în SUA. În anul 2003, acest Caranfil-junior a venit în România şi a vîndut unui mafiot (fost şofer, ginerele prefectului social-democrat al judeţului Constanţa) drepturile litigioase pentru 6 imobile, contra  sumei  de 1,3 milioane de dolari. Nici unul dintre aceste imobile NU a aparţinut, în realitate, familiei Caranfil! Pretinsul moştenitor a fost „găsit", la capătul lumii, de Mafia Imobiliară, care a fabricat acte false. Aşa s-a întîmplat cu imobilul din Str. Emile Zola nr. 2, unde se afla sediul central al PRM. Eu şi avocaţii PRM am găsit dovezi imbatabile, la Direcţia Generală a Arhivelor Statului din Bucureşti, că familia Caranfil nu a locuit, niciodată, pe Str. Emile Zola nr. 2, ci la cca. 200 de metri distanţă, pe Aleea Modrogan nr. 17. Pe Str. Emile Zola nr. 2 a locuit familia Hans şi Maria Wolf, de la care Statul a preluat casa, în anul 1959 - familie care nu mai trăieşte azi şi nu are urmaşi. Dar nu mai trăieşte nici numitul Andrew George Caranfil: el a murit, la 81 de ani, în SUA. Acum, ce-ar trebui să facă România: să-i împroprietărească şi pe morţii din lumea largă? Eu respect dreptul la proprietate, dar în acest caz e vorba de o avalanşă de mistificări grosolane, care aduc prejudicii pluripartidismului. Lucrurile erau clare. Am arătat dovezile noastre ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, şi altor oficiali. Toţi ne-au dat dreptate: era vorba de două adrese şi de două familii diferite! Dar comanda politică venea, direct, de la Traian Băsescu: Partidul România Mare trebuia evacuat şi nu avea voie să primească nici un alt sediu! În ziua de 4 ianuarie 2011, a avut loc o operaţiune de tip Gestapo, sau Katin: un batalion de 140 de poliţişti, la care s-au adăugat mai multe zeci de agenţi ai Serviciilor Secrete, împreună cu o pretinsă executoare judecătorească (care n-a prezentat nici o legitimaţie!), au ţinut sub teroare, timp de 18 ore, sediul central al PRM, au bruscat presa şi au evacuat-o în stradă (pe un ger de - 5 grade Celsius), recurgînd şi la acte de o violenţă inimaginabilă. Astfel, doi membri ai conducerii PRM au avut grave probleme de sănătate, fiind duşi, de urgenţă, cu ambulanţa Salvării, la spital, unde a stat internat, fiecare, mai mult de o săptămînă. E vorba de fratele meu mai mare, general ing. Marcu Tudor, în vîrstă de aproape 72 de ani, deputat în 3 legislaturi (a avut tulburări cardiace) şi de unul dintre protagoniştii Revoluţiei Române din decembrie 1989, Constantin Bebe Ivanovici (i-a fost perforată o operaţie la coloana vertebrală). La orele 23, Poliţia a pătruns în biroul meu şi le-a bruscat pe mai multe membre ale PRM, una dintre ele avînd mîna răsucită la spate şi fiind luată, pe sus, cu scaun cu tot (există imagini filmate cu telefonul mobil). În busculada creată, şi eu am fost agresat: efectiv, mi-a fost fracturat braţul stîng, care mi-a fost imobilizat în ghips, timp de 3 săptămîni! Cu o viteză suspectă, a doua zi, la ordinul direct al acestui marinar analfabet şi răzbunător, Traian Băsescu, procurorul general s-a autosesizat şi a cerut trimiterea mea în judecată! Comandă politică pe faţă, care i-a dezgustat pe români! Eu nu făcusem altceva decît să apăr Legea împotriva Mafiei! Acela nu era un imobil al meu, ci al Patrimoniului de Stat! Eu mă aflam în Biroul Europarlamentar al meu, pentru care nu exista nici un ordin de evacuare. Procuratura, aservită politic, mi-a respins toţi martorii, toate probele! Unde am mai văzut noi asemenea aberaţii? În „Procesul" lui Kafka! Astăzi, eu n-am nici un birou unde să-mi desfăşor activitatea în folosul cetăţenilor care m-au trimis în Parlamentul European. Am două birouri în Europa (la Strasbourg şi Bruxelles) dar nici unul în ţara mea! După 3 luni de tentative jenante, de a-mi găsi vreo vină, marionetele lui Băsescu m-au trimis în judecată (?!). Motivul principal? Se minte că am împiedicat aplicarea unei Hotărîri Judecătoreşti. În realitate, n-a existat nici o Hotărîre Judecătorească, ci doar o Ordonanţă Preşedenţială, care nici măcar n-a fost dată în urma unui proces. Un alt motiv este acela că eu aş fi tulburat liniştea publică, ceea ce ţine de Teatrul Absurd (sper că ţineţi minte piesa „Tango", de Slawomir Mrozek). Asta e culmea ridicolului: un desant terorist este paraşutat în Biroul meu de europarlamentar, şi tot eu sînt acuzat de „tulburarea liniştii şi ordinii publice" (?!).

Dar, cel mai scandalos lucru este că se ignoră, total, statutul meu de membru al Parlamentului European, votat de cca. 500.000 de cetăţeni. Acesta e motivul pentru care vă scriu: apărarea imunităţii mele, în conformitate cu prevederile Art. 10 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţii Europene. Felul în care eu am fost silit să mă apăr, în Biroul Europarlamentar, împotriva unei acţiuni de factură teroristă (poliţiştii şi agenţii veniţi erau înarmaţi!) a fost o reacţie firească, în faţa samavolniciei şi a fărădelegii. Hai să admit, prin absurd, că exista un titlu executoriu pentru sediul PRM - dar pentru Biroul Europarlamentar şi pentru Fundaţia şi cele două publicaţii ale mele, „România Mare" şi „Tricolorul", nu exista nici un asemenea act! În aceste condiţii, consider că autorităţile de la Bucureşti aveau, în conformitate cu prevederile Art. 9 din Protocolul invocat şi Art. 6 şi 7 din Regulamentul de procedură, obligaţia să solicite ridicarea imunităţii mele, ceea ce nu s-a întîmplat. A încercat Traian Băsescu, ce-i drept, în urmă cu cca. 2 luni, cînd l-a invitat la Bucureşti pe dl. Joseph Daul (liderul Grupului PPE), dar acesta i-a retezat pornirile dictatoriale, spunîndu-i că regulile sînt foarte stricte şi n-are nici o şansă.
În încheiere, vă rog să comunicaţi autorităţilor de la Bucureşti că eu mă bucur de imunitate parlamentară şi să înceteze această mascaradă judiciară. Pretutindeni în ţările democrate şi civilizate, Opoziţia e protejată şi ocrotită de regimul politic aflat la Putere - numai în România se petrec abuzuri incalificabile, demne de Cambodgia lui Pol Pot, un partid de Opoziţie fiind evacuat, prin violenţă, iar şeful lui - europarlamentar - fiind ameninţat cu închisoarea.

Şi încă ceva, despre acest Traian Băsescu, care pretinde acum că e „popular" şi „creştin-democrat", după ce fusese ofiţer de Securitate, la sfîrşitul anilor '80, la Anvers: de fapt, el e un terorist primitiv, care nu poate păcăli, la nesfîrşit, comunitatea internaţională. Iată că americanii se trezesc: un Tribunal Federal din New York îl citează (azi ca martor, dar mîine ca inculpat!) în procesul faimosului traficant de arme Viktor Bout. În poziţia şi funcţia dvs. aveţi posibilitatea să verificaţi, procesul urmînd să înceapă la 12 septembrie 2011. Vă rog să nu permiteţi unui vînzător de „unelte ale morţii" (care are depuse în băncile din lumea largă mai multe miliarde de euro) să confunde cea mai înaltă instituţie a Uniunii Europene - Parlamentul - cu o cîrciumă, sau un bordel.

Al dvs.
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Membru al Parlamentului European,
Preşedintele Partidului România Mare
Strasbourg, 7 aprilie 2011


http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/romnia-e-condus-de-un-terorist-primitiv-care-nu-poate-pcli-la-infinit-comunitatea-internaional.html

joi, 7 aprilie 2011

SALVAŢI ROMÂNIA DE LA DEZASTRU!

Se apropie încheierea prezicerilor părintelui Arsenie Boca, care arăta că, după sărbătoarea deşartă a victoriei (decembrie 1989), va începe o nouă luptă, lungă dar nesîngeroasă, acea schimbare pe care Nostradamus o întrevede ca fiind foarte dificilă (vezi catrenul IV 21 al Centuriilor, ce i-au fost transmise de către Dumnezeu). La aproape 22 de ani de la acea sărbătoare deşartă, a fost prefigurat cel cu inima înaltă, înţeleaptă, să-l înlocuiască pe cel abil. Cu această ocazie vor fi cîştigate, oraşe, provincii. Ori, printr-o simplă anagramare, fără nici un adaos sau eliminare de litere, rezultă că vor fi cîştigate viile de la răsărit (Basarabia), cel cu inima înaltă, înţeleaptă, va fi Corneliu Tudor, iar cel gonit va fi Băsescu. (Vezi de exemplu articolul „Un catren al lui Nostradamus, de pus la icoană“, apărut în „Tricolorul“ din 23 noiembrie 2010). Într-adevăr, singura personalitate care s-a opus vehement tuturor vandalismelor care au nenorocit ţara este dl. Corneliu Vadim Tudor. Patriot, neadmiţînd nici o abatere de la principiile corecte privind naţiunea, credincios, om de înaltă cultură, sociolog şi istoric, doctor în Istorie şi doctorand în Teologie, autor a aproape 30 de cărţi de versuri, aforisme şi discursuri, membru a patru Academii străine şi distins cu Medalia de Aur a Academiei Mondiale „Albert Schweitzer“, membru al Parlamentului European şi, înainte de asta,  vicepreşedinte al Senatului  României, domnia-sa se impune tot mai mult ca un om de înaltă autoritate morală şi ca un adevărat Titulescu al vremurilor noastre. Luptător pentru reîntregirea ţării, de departe omul de cultură cel mai detaşat de orice alt pretendent la şefia ţării, Tribunul este persoana care poate realiza declanşarea creşterii economice; dezvoltarea agriculturii la adevăratul ei potenţial; anularea imediată a reducerii şi impozitării salariilor şi pensiilor; salvarea de la dezastru a unităţilor sanitare; stoparea hoţiei şi jafului şi repararea celor realizate pînă acum; dezvoltarea culturii şi a învăţămîntului la nivel european, precum şi anularea tuturor acţiunilor negative ale unei Mafii care a dominat toate partidele aflate la guvernare după 1989; repararea nedreptăţilor judecătoreşti prin amnistieri şi, la nivel general, eliminarea corupţiei care a adus atîtea necazuri; unirea Basarabiei cu România; menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor de prietenie cu China şi a relaţiilor de colaborare cu Rusia şi cu alte ţări. Persecuţiile la care este supus, în văzul lumii, de către organele Puterii şi tăcerea suspectă a celorlalte partide denotă încrengătura cu care o Mafie atotputernică le guvernează.   

Românilor credincioşi le atragem atenţia că venirea d-lui Corneliu Vadim Tudor la cîrma României, în locul lui Băsescu, este o indicaţie dumnezeiască, iar abaterea de la ea constituie un păcat, o crimă împotriva noastră, a cetăţenilor acestei ţări. Acest avertisment dumnezeiesc trebuie respectat, pe stradă, la vot sau prin alte mijloace, întrucît, dacă forţele răului totuşi vor învinge, atunci înseamnă că peste 50% din locuitorii ţării, credincioşi sau nu, au încălcat o poruncă divină, au făcut un păcat, o crimă la adresa ţării şi a locuitorilor ei - şi nu vom avea dreptul să ne plîngem de cele ce vor urma.  

Cei care primesc acest mesaj, membri sau simpatizanţi ai PRM, credincioşi creştini sau de altă religie, sînt rugaţi să-i informeze pe cei apropiaţi, rude, prieteni, colegi, cunoscuţi, asupra acestei prevestiri dumnezeieşti. Este singura cale ca această Grădină a Maicii Domnului, amintită chiar de către Papa Ioan Paul al II-lea cînd a păşit pe aceste meleaguri, în anul 1999, să ia fiinţă.

Prof.univ.dr.ing. ALEXANDRU MĂRUŢĂ
Laureat al Premiilor Academiei Române
Decan de onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti

http://www.ziarultricolorul.ro/special/salvai-romnia-de-la-dezastru.html

Toţi juriştii din Parlamentul European spun că preşedintele PRM se bucură de imunitate

În cursul acestei dimineţi, liderul PRM i-a adresat o scrisoare domnului Jerzy Buzek, preşedintele Parlamentului European, în care a expus abuzul delirant pe care încearcă să îl comită autorităţile de la Bucureşti. În virtutea Articolului 10 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile comunităţii europene, un membru al forumului legislativ suprem al bătrînului continent are imunitate. Ca dovadă, cel mai recent caz: la începutul acestei săptămîni, DNA a trimis conducerii Parlamentului European cererea de ridicare a imunităţii parlamentare a lui Adrian Severin, acuzat de fapte grave de corupţie. Cu atît mai mult se bucură de imunitate preşedintele PRM, care nu este corupt, ci luptă împotriva corupţiei. Pentru că ce altceva a fost tot scandalul creat în jurul evacuării PRM din sediu, decît bătălia lui Vadim Tudor împotriva Mafiei imobiliare, trimisă la furat de Traian Băsescu, Adriean Videanu şi Elena Udrea? Mult mai gravă decît evacuarea PRM din sediu este evacuarea unui membru al Parlamentului European din biroul său parlamentar, pentru care escroaca Şomâldoc şi cei 140 de poliţişti nu aveau nici un act legal. Aşa că Pazvante Chiorul a luat-o, din nou, în mînă...

http://www.ziarultricolorul.ro/ultima-ora/toi-juritii-din-parlamentul-european-spun-c-preedintele-prm-se-bucur-de-imunitate.html

miercuri, 6 aprilie 2011

S.T.S. A REÎNCEPUT PRIGOANA ÎMPOTRIVA ZIARULUI „TRICOLORUL”




Dezvăluirile pe care „Tricolorul“ le face, zilnic, cu privire la fărădelegile Regimului Băsescu-Boc i-au determinat pe lacheii portocalii să apeleze la toate mijloacele murdare care le stau la îndemînă pentru a bloca pătrunderea către cititori a acestui ziar. S-a început cu un atac informatic fără precedent, dirijat de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, condus de Marcel Opriş. Accesul la site-ul „Tricolorului“ a fost blocat prin lansarea către server a unui număr incalculabil de accesări, care, practic, au împiedicat funcţionarea acestuia. Cînd au văzut că a fost găsit un alt server şi o altă soluţie pentru postarea pe Internet a celor două publicaţii ale PRM, cei de la Divizia Informatică a STS a recurs la alte metode de atac, astfel încît în prezent este grav afectată comunicarea prin e-mail, mai ales atunci cînd e vorba de transmiterea de materiale din străinătate.

http://www.ziarultricolorul.ro/ultima-ora/sts-a-renceput-prigoana-mpotriva-ziarului-tricolorul.html

Un nou şi fulminant discurs rostit de liderul PRM la Strasbourg În România, absolut toate alegerile sînt fraudate!




Doamnelor şi domnilor,

în cartea sa de amintiri, intitulată „Cum s-a născut stalinismul“, fostul secretar al lui Stalin, Boris Bajanov, relatează o scenă petrecută la Kremlin, în decembrie 1923. Într-o discuţie cu colaboratorii săi, killerul gruzin a spus ceva care avea să facă epocă: „Important este nu cine şi cum va vota în partid; ceea ce prezintă o importanţă extraordinară este cine numără voturile“.

Prin urmare, să nu ne mire că, de pildă, zilele acestea, Nursultan Nazarbaev a fost reales în Kazahstan cu peste 95%. Aşa şi în România, unde absolut TOATE alegerile sînt fraudate! Această mascaradă, care maimuţăreşte democraţia, e regizată de Mafia autohtonă, sub protecţia directă a Ambasadei SUA în România, care stabileşte, ea, ceea ce e mai bine pentru Poporul Român. Iar cablogramele WikiLeaks demonstrează că România, din păcate, a devenit o colonie de mîna a patra a CIA, care îl demonizează pe Stalin, dar îi foloseşte metodele. Ruşine! (Aplauze)

Dr. CORNELIU VADIM TUDOR
Membru al Parlamentului European
Preşedintele Partidului România Mare

(Discurs rostit în plenul Parlamentului European, luni,
4 aprilie 2011, şi transmis, pe Internet, în toată lumea)

marți, 5 aprilie 2011

La Mulţi Ani, Fănuş Neagu!




Astăzi, 5 aprilie, foarte popularul prozator Fănuş Neagu împlineşte frumoasa vîrstă de 79 de ani. S-a născut la 5 aprilie 1932, în satul Grădiştea de Sus, judeţul Brăila. Fănuş Neagu a debutat cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, care avea să fie retipărit sub titlul „Cantonul părăsit”. Este autorul unor romane memorabile, precum „Îngerul a strigat” şi „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”. A scris piese de teatru şi scenarii de film. Între anii 1993 şi 1996 a fost directorul Teatrului Naţional din Bucureşti. A scris, de asemenea, cronici sportive. Este membru al Academiei Române. Fănuş Neagu s-a numărat printre primii laureaţi ai Premiilor Fundaţiei „România Mare”. „Marele Blond” este un prieten apropiat al Tribunului, fiind puternic legat sufleteşte şi de regretatul Adrian Păunescu. Cu prilejul zilei sale de naştere, publicaţia noastră îi urează un sincer „La Mulţi Ani!”, sănătate şi clipe minunate alături de toţi cei dragi.

http://www.ziarultricolorul.ro/special/la-muli-ani-fnu-neagu.html

luni, 4 aprilie 2011

Arta de a fi nemernic

MOTTO : „M-am săturat de lichele. Daţi-mi o canalie.“ (VICTOR EFTIMlU)

Ecourile emisiunii „Milionarii de la miezul nopţii”, difuzată de Postul Naţional de Televiziune Antena 1, marţi, 16 septembrie 1997, nu numai că nu s-au stins, dar iată că se amplifică. Aproape toată lumea vorbeşte numai despre dialogul dintre Gheorghe Funar şi Adrian Păunescu, moderat de acest ziarist de mare curaj care e Marius Tucă. Dialog la care, se pare, aş fi avut şi eu o oarecare contribuţie, în toată ţara, a doua zi s-a înregistrat un val de înscrieri în P.R.M. - numai la Cluj, de pildă, au făcut coadă să se înscrie, în dimineaţa următoare, peste 250 de cetăţeni, chiar şi de etnie maghiară. În timpul dezbaterii, a existat, totuşi, un moment dificil, observat de prea puţini dintre telespectatori; pe la mijlocul emisiunii, scaunul pe care stăteam eu era cît pe-aci să se rupă, aşa, în mod inexplicabil. Noroc că mă ţin bine pe picioare şi am evitat o cădere care - indiferent de motivele ei - ar fi fost de un grotesc incontestabil. Şi pentru că era greu de schimbat scaunul în timpul transmisiei, am căutat să parez şi să bravez, reprimîndu-mi orice tendinţă de a mă relaxa, de a mă lăsa pe spătarul scaunului.
Nu mi-a fost uşor, pentru că e destul de neplăcut să stai încordat, aproape 2 ore. Ceea ce nu ştie lumea este însă altceva: fotoliul cu pricina îi era destinat lui... Gheorghe Funar! Printr-o complicată rotaţie a locului, datorită superstiţiei, sau obişnuinţei lui Adrian Păunescu de a sta el în partea stîngă, s-a ajuns la mutaţiile acestea. Evident că nu voi acuza pe nimeni de slăbirea intenţionată a scaunului, mai ales că toţi cei de la Antena 1 sînt oameni minunaţi, care nu se ocupă cu aşa ceva. Dar, cine poate şti? Îmi aduc aminte că în campania electorală din 1992, bunul meu amic acad. Eugen Mihăescu (fiul venerabilului dascăl N. Mihăescu) îmi mărturisea: „Trebuie să stau mereu lîngă Ion Iliescu. Închipuieţi că îi verific şi scaunul pe care se aşează la Televiziune, ca nu cumva să se rupă. Aşa se întîmplă şi în S.U.A. - fiecare echipă a unui candidat la Preşedinţie îşi împarte sarcinile, unele aparent minore, dar pe ansamblu foarte importante“. Şi încă un amănunt pe care marele public n-are de unde să-l ştie: aţi observat că Marius Tucă cerea mereu regiei să se intre în legătută şi cu un telespectator care să ne critice, să ne provoace. Ei, bine, i-a fost imposibil: din 30 de cetăţeni care izbutiseră să prindă legătura, toţi erau încîntaţi de emisiune. Este un procentaj de sută la sută? Este. Aş putea să povestesc multe despre acea noapte de pomină, care va rămîne în memoria românilor din două motive: eclipsa de Lună şi emisiunea despre naţionalism. Ferice de copiii care au fost concepuţi în acea noapte. Vorba lui Dimitrie Bolintineanu, reluată de Caragiale în titlul unei piese de teatru, „Ah, ce noapte furtunoasă!“. Neîndoielnic, scena cea mai gustată de telespectatori, dar şi de cei de pe platoul de filmare (văzuţi şi nevăzuţi) a fost aceea în care Gh. Funar, cu aerul lui grav, fără a i se clinti vreun muşchi pe faţă, a declarat: „Consulul general al Ungariei la Cluj-Napoca este un nemernic”. Au fost cîteva secunde de stupefacţie, după care toţi am izbucnit în rîs, iar corpul tehnic de pe margine chicotea pe la colţuri, cu mîna la gură. Într-adevăr, cuvîntul „nemernic” nu se prea uzitează în limbajul politic şi diplomatic. A auzi pe primarul Municipiului Cluj-Napoca decretînd pe consulul general al Ungariei în urbea pe care el o păstoreşte, drept „nemernic”, în văzul şi auzul a cel puţin 3 milioane de oameni - asta e o scenă rară, de-a dreptul antologică. După o asemenea pleoştire de pălărie pe ochi, eu, unul, dacă eram în locul acestui Bitay, ori Bitang, sau cum l-o mai fi chemînd, aş fi solicitat să fiu rechemat de la post. Dar consulul nu-i de capul lui, el e şeful Centralei de Spionaj ungureşti în inima Transilvaniei, cum o să plece, cînd a fost trimis cu o misiune precisă? Atunci mi-am adus aminte că pe un post de Televiziune mai fusese rostit cuvîntul cu pricina - era vorba despre refuzul lui Ion Cristoiu de a sta alături de Sorin Roşca Stănescu la o emisiune PRO TV, în care ar fi trebuit etalate amintiri de la „Viaţa Studenţească”. Avînd coloană vertebrală, Cristoiu i-a trimis o scrisoare lui Tatulici, prin care a rugat să se explice marelui public motivele pentru care nu poate sta alături de un nemernic ca Sorin Roşca Stănescu. Teribil cuvînt! Are rezonanţă metalică, de ghilotină! Nici un Dicţionar Explicativ nu îl înţelege în toată profunzimea lui. Numai un scormonitor de comori la rădăcinile semantice ale Limbii Române, cum a fost Constantin Noica, ar fi putut degaja, dintre straturile de pămînt şi apă, etimonul cuvîntului cu pricina. Personal, înclin să cred că „nemernic” înseamnă un om fără Dumnezeu, care nu merită nimic, nici un respect, nici măcar recunoaşterea calităţii de om, deci cineva nemerituos. Termenul nu e departe de „nevrednic”, sau „nevolnic”. Faptul că „nem“ înseamnă, în ungureşte „nu“ dă o semnificaţie aparte „nemernicului”. Oh, sfîntă şi binecuvîntată Limbă Română! Ce forţă magică ţi-a dat bunul Dumnezeu! Cum poţi tu, bunăoară, să sugerezi ticăitul scurgerii vremii în molcomul cuvînt „ceasornic”, care e ca o pereche de ceasuri la mîna unui soldat rus, fiindcă e vorba de un pleonasm - şi ceas, şi ornic înseamnă acelaşi lucru. Şi cîtă Istorie milenară se comprimă în cuvîntul „mulţumesc”, care vine de la urarea latină „multi anni irre”, adică „mulţi ani fericiţi” (mulţă mire)! Nu voi înceta niciodată, pînă la moarte, să mă minunez în faţa Limbii Române, care mi se pare cel mai bogat rezervor arheologic al Poporului Român, „limba e naţionalitatea” - spunea filozoful iluminist german Fichte. Mai spre zilele noastre, un român extraordinar, de prietenia căruia m-am bucurat - e vorba de Nichita Stănescu – şi care mi-a salutat entuziast cartea de debut, în 1977 (au trecut 20 de ani de atunci!), a făurit versul: „Patria mea este Limba Română“. Astăzi, un om de la care nu aşteptam nimic bun decît, fireşte, scînteierile de inteligenţă şi de cultură rară pe care noi, cei care am albit pe cărţi vechi, le detectăm imediat, face oficiul de apărător al Limbii Române. El se numeşte George Pruteanu, e membru al unui partid care îşi zice naţional (dar, în fond, e profund antinaţional) şi face exact ceea ce ar fi făcut Nichita Stănescu dacă ar mai fi trăit şi ar fi ajuns senator. Nu mai contează că l-am atacat dur pe Pruteanu, de cîteva ori, nu mai importă nici că m-a atacat şi el, într-o luptă disproporţionată, fiindcă el utiliza postul public de Televiziune - ceea ce ne adună de aceeaşi parte a baricadei, ca o „furtună divină”, este iubirea faţă de Limba Română. Pentru că vin astfel de momente în existenţa fiecărui Popor cînd clasa politică, personalităţile publice trebuie să opteze în chestiuni vitale. Iar atunci se aleg apele: de-o parte oamenii adevăraţi, de cealaltă parte nemernicii. Mă bucur că am cavalerismul de a trece peste toate mizeriile orgoliilor, de a uita că unii m-au pus la stîlpul infamiei, ani de zile, pentru ca astăzi să fie nevoiţi să ajungă la vorba mea dintîi, şi uite că îi felicit pe adversarii politici care, în ceasuri de răscruce, au adoptat singura poziţie corectă, raţională şi naţională. Multe dintre păcatele lui Nestor Bădiceanu s-au şters în clipa în care, sancţionînd linia greşită a P.N.Ţ.C.D.-ului, a votat împotriva ratificării Tratatului cu Ucraina (poate din pricina asta a şi fost schimbat din funcţia de vicelider al Grupului Parlamentar!). La fel, atitudini ferme şi cinstite, în probleme naţionale unde nu pot încăpea tranzacţiile, au avut şi alţi oameni, cu care am tot schimbat, de-a lungul ultimilor ani, săgeţi nu tocmai amicale: Octavian Paler, Niculae Cerveni, Corneliu Turianu, Claudiu Iordache, Lorin Fortuna, Ion Puiu şi mulţi alţii. Merg mai departe cu onestitatea şi voi recunoaşte că, în comparaţie cu iresponsabilitatea gravă a PNŢCD şi PNL în faţa tăvălugului UDMR-ist, o poziţie corectă împotriva iredentismului unguresc au avut Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu şi Petre Roman. Au ei alte păcate, pentru care i-am criticat de multe ori, dar nimeni nu poate face dovada că s-au aflat în cîrdăşie cu UDMR-ului, dimpotrivă. S-ar putea ca rîndurile acestea să-i surprindă pe unii cititori ai mei. Alţii chiar m-ar putea suspecta că vreau să întind o mînă taberei adverse. Le voi răspunde, tuturor, că în materie de „chestiune naţională“ eu nu am nici un fel de prejudecată, trec peste orice animozitate, peste orice vremelnică vanitate, şi-i judec pe oameni după raportarea lor la Popor. Iar Dumnezeu ne judecă pe toţi. Cine ştie, s-ar putea ca eu însumi să trec acum printr-un proces de limpezire şi maturizare. Noi nu trăim vremuri normale, dimpotrivă, iar împrejurările astea excepţionale, ca un fel de stare de război nedeclarată, ne silesc pe toţi să apelăm la substraturile cele mai adînci ale fiinţei. La urma urmei, n-avem decît o viaţă şi dacă nu vom reuşi să o punem în slujba binelui, a frumosului, a folosului obştesc, a concordiei dintre oamenii aceleiaşi Patrii şi aceleiaşi Umanităţi, atunci cînd va cădea cortina vom vedea cît de singuri şi pustii sîntem. Scriu toate aceste rînduri conştient că eu însumi am greşit şi am exagerat de atîtea ori, dar nu cu intenţie, şi nu fiindcă vreau să fiu un „bad guy” (un „tip rău”), fondul meu genetic, educaţional şi creştin fiind curat - ci tocmai pentru că de prea multe ori am rămas singur în faţa vrăjmaşilor Neamului Românesc şi a trebuit să ridic vocea pentru a mă face auzit. Astăzi, mulţi au ajuns să-mi dea dreptate, pe căi ocolite, proprii, şi e bine că s-au trezit cu puţin timp înainte de o nedorită explozie socială şi etnică. Dar ce grozav ar fi fost dacă toţi aceşti oameni, şi alţii ca ei, s-ar fi deşteptat la realitate mai curînd! Să nu fi observat ei tendinţele segregaţioniste şi şovine ale U.D.M.R.-ului? Să nu fi priceput ei ce urmăreşte Ucraina? Să nu fi înţeles ei că trupele române n-au ce căuta în Angola, Bosnia şi Albania? Într-un timp fulgerător de scurt, viaţa ne-a dat nouă dreptate: aceleaşi forţe politice care au votat transformarea Armatei Române într-un mozaic de trupe mercenare, expediindu-le departe de casă, cu mult fast şi gălăgie entuziastă, dar tot pe banii ţării, acum sînt nevoite să le retragă, în surdină, cu coada între picioare. Şi atunci de ce ne-ai mai făcut pe noi „bolşevici”, în plină şedinţă a Senatului, domnule ţărănist Voicu Glodeanu? Am pomenit de acest personaj pentru că datorită tensiunii create atunci, senatorul P.S.M. Mihail Lădariu, om tînăr, avea să moară de inimă, după numai două ore. Intoleranţa fundamentalismului ţărănist a făcut şi încă mai face victime. O structură biologică, ieşită din comun, i-a făcut pe unii ţărănişti să supravieţuiască talazurilor vieţii şi să ajungă la 80 de ani - cei mai firavi dintre ei s-au prăpădit în temniţele staliniste, sau ulterior. Nu-mi pare rău că supravieţuiesc aceşti bătrîni, dimpotrivă, le doresc sănătate, dar atrag atenţia, în mod public, că răutatea lor funciară produce cataclisme. Din victime, au devenit călăi. Şi asta nu e bine. Astăzi, aceşti oameni atît de izbiţi de valurile vieţii, au venit la cîrma României. E mai mare jalea. În vreme ce fălcile întunecate ale temniţei au mestecat şi au topit vieţile unor cărturari excepţionali, cum au fost Gh. Brătianu şi Mircea Vulcănescu, pe limanul salvării au fost azvîrliţi nişte oameni care, în imensa lor majoritate, sînt mediocri. Eu cînd îl văd şi cînd îl aud pe Ion Diaconescu, ce vorbeşte şi, mai ales, cum se exprimă şi se comportă, îmi pierd graiul. Mai mult ca sigur că în închisoare n-a putut să-şi facă o educaţie şi o brumă de cultură (deşi alţii au găsit soluţii, au învăţat limbi străine, poeme şi psalmi, ba de la preoţi, ba de la un Nichifor Crainic şi Radu Gyr) - dar între 1964 şi 1989, s-a scurs un sfert de veac, oare chiar n-a putut bătrînelul ăsta să înveţe nimic? Nu pretind să fie un om al Renaşterii, nici măcar un om cu o cultură medie, dar nici nu pot admite că în fruntea ţării (ca lider al principalului partid al Puterii) se află un pensionar care se prezintă într-un hal de nedescris, dînd dovadă de prezenţă de spirit doar în ceea ce priveşte căpătuirea propriilor rubedenii (nepoata la Camera Deputaţilor, bărbatul nepoatei ca director adjunct al S.I.E. etc.). În ultima clipă, aud că bătrînul Ion Diaconescu a avut o poziţie corectă şi patriotică în vizita întreprinsă la Moscova, ceea ce îi face cinste - dar n-ar putea fi la fel şi cu privire la terorismul unguresc din interiorul graniţelor României?
Efectele acestei proaste pregătiri a noilor conducători ai ţării se văd pretutindeni. Totul merge anapoda. Pentru a culca o ţară la pămînt nu-ţi trebuie nici un program, nici o strategie, pur şi simplu închizi, sau lichidezi ba uzine, ba complexe agro-zootehnice, ba zone turistice, ba spitale şi şcoli. Cel mai uşor e să distrugi. Piramidele, care încorporează munca a sute de mii de oameni şi sfidează timpul de 4 milenii, pot fi pulverizate în 4 secunde de un pilot care habar n-are cum îl cheamă, dar care are cala aeronavei burduşită cu bombe. Fiindcă bomdardament, şi nu altfel se numeşte distrugerea temeinică, cu metodă, a României. Cei care se încăpăţînează să prostească populaţia, pretextînd că asta ar fi... reformă, sînt nişte nemernici. Cei care au distrus baza alimentară a ţării, pentru a umple piaţa cu hrană de import, sînt nişte nemernici. Cei care au adus în stare de faliment mai toate întreprinderile ţării, pentru a fi date pomană unor aventurieri străini, sînt nişte nemernici. Şi tot nişte nemernici sînt javrele de presă care schelălăie după caravana Partidei Naţionale, dîndu-se la cai, să-i apuce de picioare: Sorin Roşca Stănescu şi, mai nou, progenitura lui ţigănească, pe nume Mircea Cuzino Stănescu, Radu Budeanu (fost secretar P.C.R. la „Lumea”, azi, năpîrlit şi huligan), Mihai Valentin Neagu, Dan Diaconescu, Adrian Ursu, Liviu Ioan Stoiciu, Dan Stanca, Vasile Şelaru, Vladimir Alexe, Răzvan Savaliuc, Andrei Cornea, Cornel Nistorescu şi alte creaturi sinistre, care n-au nici o meserie, nici o ştiinţă de carte, iar dacă nu i-ar porcăi pe patrioţii români, contra-cost, ar fi leşinaţi de foame. La fel de nemernic este şi Victor Ciorbea. Faza ultimă în care a intrat ticăloşia acestui ins profund bolnav s-a văzut, cu ochiul liber, la Ţebea. Mai exact, atunci cînd i-a ameninţat, deschis, pe cei care nu sînt de acord cu ei: „Va fi vai şi-amar de cei care ne vor pune beţe-n roate!“ - cam aşa a strigat, cu o voce piţigăiată de spaima huiduielilor, nefericitul purtător al Ordinului Tumoarei. Unii s-au grăbit să mi reproşeze că n-am fost şi eu la Ţebea. Abia acum îmi dau seama că Dumnezeu mi-a dat gîndul cel bun şi de la Cluj m-am îndreptat direct spre Bucureşti, cu un popas de suflet la mormîntul lui Lucian Blaga, din Lancrăm. Îşi poate imagina cineva ce situaţie explozivă s-ar fi născut din prezenţa mea la Ţebea, pe de o parte, şi ameninţările inconştiente ale lui Victor Ciorbea, care au produs, oricum, o mare fierbere populară? Eu cred că cei peste 25.000 de participanţi ar fi luat cu asalt estrada improvizată, iar în năvala lor bietul handicapat, care se joacă cu focul, ar fi fost linşat. Îmi e şi groază să mă gîndesc la o asemenea eventualitate. Poate şi pentru faptul că nu suport nici un fel de violenţă fizică. Dar nemernici sînt şi la postul public de Televiziune (a nu se mai numi „naţional”, fiindcă este evident că avem de-a face cu o oficină „antinaţională”). De cînd au ocupat, printr-un Comando Sörös, Televiziunea Română, repezentanţii Puterii instalaţi prin fraudă şi minciună practică o politică de intoxicare, dezinformare şi îndobitocire a populaţiei. Banda de terorişti de la TVR minte în faţă un Popor întreg. Pur şi simplu îţi stă mintea-n loc cînd vezi cum e trasă pe sfoară o ţară întreagă, cum se prezintă albul drept negru şi viceversa, cum sînt vînaţi oamenii care nu s-au lăsat încălecaţi de actuala Putere. Dacă s-a ajuns pînă aici, atunci orice fărădelege e posibilă! A nu sufla o vorbă despre cristalizarea Opoziţiei, despre evenimentele din ultimele zile, despre activitatea unui partid parlamentar ca P.R.M., despre valul nemulţumirilor populare - iată rodul unor minţi bolnave, pe care lumea le va anihila foarte curînd. Am vorbit despre coagularea forţelor din Opoziţie. Ea este un proces natural şi firesc. N-am trufia de a crede că eu aş fi fost acela care l-a declanşat. Pur şi simplu filialele noastre din aproape 30 de judeţe ale ţării, precum şi cea din Capitală, au încheiat înţelegeri, acorduri şi protocoale. Presiunea vine de jos în sus. Pretutindeni unde ne-am deplasat în ultimele luni - în judeţele Constanţa, Braşov, Cluj - lumea ne trage, efectiv, de mînecă şi ne imploră să facem ceva, să scăpăm ţara de bestiile care o pregătesc de înmormîntare. Fiindcă asta se întîmplă, cu adevărat: România moare, rapid, galopant. Este pentru prima oară cînd am convingerea că orice explicaţie, orice argument şi orice justificare am invoca noi, politicienii din Opoziţie (de genul „pîrghiile Puterii şi ale deciziei nu sînt la noi“) – nu mai sînt acceptate de populaţie. „De ce v-am trimis în Parlament? Nu mă interesează nici o scuză, atacaţi-i în bîrlog, aruncaţi-i pe fereastră, fiindcă altfel vom da buzna noi peste ei şi va fi dezastru!“ Cam aşa ni se spune. E limpede că populaţia a intrat într-o nouă etapă. „Pasărea furtunii“ bate, ameninţătoare, din aripi. Atunci cînd foametea şi bolile fac ravagii, cuvintele nu-şi mai au rostul. Oamenii aşteaptă momentul să iasă în stradă şi să se răfuiască cu asasinii care i-au adus în halul acesta de degradare. Foametea, disperarea că nu mai au ce da de mîncare la copii, sînt „agenţi secreţi“ extraordinar de periculoşi. Nu-i depistează nimeni – nu-i prinde nimeni. Între explozia socială care se arată la orizont şi iresponsabila Putere care şi-o caută cu lumînarea se află, ca o barieră, ca un zid sonic, cuvîntul-cheie, descărcător de energie şi de adrenalină: nemernic. Da, România are un Guvern nemernic, cu mult mai abominabil decît toate Guvernele comuniste la un loc. Da, România are un Parlament nemernic, terorizat şi călcat în picioare de rinocerii coaliţiei majoritare, care intimidează orice iniţiativă nu numai a partidelor parlamentare patriotice - P.R.M., P.D.S.R., P.U.N.R. - ci şi opiniile diferite ale unor parlamentari ai ei. În calea bolboroselilor acestor vulcani noroioşi, care au umplut ţara de miasmele unei mocirle tot mai greu de suportat, în care noua clasa conducătoare minte, fură, şantajează şi sfidează populaţia, trebuie să se aşeze redutele unei Opoziţii sănătoase. Fiindcă este mai presus de orice dubiu că nici un partid nu poate, de unul singur, să schimbe faţa ţării. Din păcate, principala frînă în calea unificării Opoziţiei o constituie actualul preşedinte al P.U.N.R., Valeriu Tabără. Nu-l cunosc pe acest domn, decît superficial. Îmi aduc aminte că, în august 1995, l-am prins cu o minciună incredibilă: mă aflam în vizită la Uzina Rulmentul, din Braşov, invitat de sindicate şi muncitori, gazdele mi s-au plîns că unitatea lor se îndreaptă spre desfiinţare, din lipsă de finanţare şi comenzi, arătîndu-mi chiar o adresă oficială a ministrului Agriculturii, prin care se cerea importarea a... 270.000 de tractoare, necesare României. I-am telefonat lui Valeriu Tabără, care, la început, a negat cu seninătate. Atunci cînd i-am citit textul propriei sale adrese, cu numărul de înregistrare şi tot tacîmul, individul a dat din colţ în colţ. Zilele trecute, unii fruntaşi peunerişti din Cluj mi-au spus că actuala Putere îl are la mînă pe Tabără cu mai multe fărădelegi, aşa că îl joacă pe degete. Încă n-am dovezi, nu mă pronunţ. Dar un lucru ştiu, cu siguranţă: Valeriu Tabără e măcinat de ambiţii uriaşe, care se transformă într-o antipatie devastatoare faţă de cei care sînt mai populari decît el. Aşa l-a săpat (împreună cu Ioan Gavra) pe Gheorghe Funar, ajungînd preşedintele unui partid pe care s-a jurat să-l facă din cal - măgar, şi din măgar - popîndău. Martor îmi e bunul Dumnezeu că eu i-am întins o mînă lui Valeriu Tabără, în mai multe rînduri, şi n-am nutrit niciodată vreun gînd de dominare asupra lui, sau de subordonare a P.U.N.R.-ului - partid pe care l-am apărat de sute de ori şi căruia i-am găzduit un mare număr de texte, mai ales din partea parlamentarilor lui, cunoscut fiind faptul că respectiva formaţiune politică n-a avut şi nu are presă proprie. Prima figură de „dezertor” mi-a făcut-o dl. Tabără cu ocazia întîiului Miting şi Marş de Protest, din Capitală. Invitat să ia parte şi el, alături de parlamentarii P.U.N.R., omul a venit în Piaţa Revoluţiei, a stat două minute, a auzit că lumea scandează „Vadim! Vadim!”, după care a strîmbat din nas, s-a întors pe călcîie şi a dispărut ca un pieton obişnuit. Atunci mi-am dat seama că avem de-a face cu un monstru de orgoliu. El credea că participă la o adunare a surdo-muţilor, dar, ce surpriză, surdo-muţii scandau versuri pentru un lider politic, altul decît Tabără! La al doilea Miting şi Marş de Protest, Valerică nici n-a mai semnat de prezenţă, ce treabă avea el cu drama populaţiei? În fine, sosit la Cluj-Napoca în seara zilei de 12 septembrie, peste 70.000 de oameni mi-au făcut o primire triumfală. Nu-i vina mea şi n-au făcut nici un efort special pentru asta. În vălmăşeala creată, în care am dat autografe la sute şi sute de oameni, pe tot felul de hîrtii şi tipărituri - de la tichete de tramvai pînă la bancnote de 5.000 de lei, de la carnete de student pînă la Biblii - habar n-am avut că undeva, în mulţimea înghesuită pe treptele Teatrului, meschin şi pizmaş, se pierdea în anonimat acelaşi Valeriu Tabără. Ce-o fi fost în sufletul lui de slugă, încerc să-mi imaginez. Fiecare scandare a mulţimii pentru Vadim şi Funar reprezenta o picătură de apă pe inima lui de carbid, care sfîrîia şi scotea un fumuleţ astmatic, cu miros pe cît de sulfuros, pe atît de înecăcios. Tocmai el să păţească una ca asta, în fieful partidului al cărui preşedinte este! Să nu se găsească nimeni care să strige, măcar de două ori, simbolic, numele lui?! Nu s-a găsit. Păcat. La cina oferită de primarul Municipiului, în frumoasa Grădină de Vară a Casei Universitarilor, a venit toată lumea, inclusiv consilierii liberali şi ţărănişti, care nu ne prea agreau - numai Valeriu Tabără n-a venit. Cine ştie prin ce şopron îşi lingea rănile. Evenimentele au evoluat, după cum se ştie. La stăruinţa Sabinei Funar, în aceeaşi noapte aveam să mă duc pe Dealul Cetăţuie, unde m-am împăcat şi m-am îmbrăţişat cu Adrian Păunescu, iar amîndoi am hotărît, împreună cu Gh. Funar, să răspundem chemărilor tot mai insistente ale milioanelor de români, să trecem peste orice supărare veche şi neimportantă, pentru a sluji degrabă Interesul Naţional. Dl. Valeriu Tabără îi reproşează d-lui Gh. Funar că nu s-a consultat cu conducerea partidului, dar vin şi îl întreb: unde era conducerea partidului în acea seară? De ce nu ni s-a alăturat în acel moment înălţător, cînd corul bărbaţilor falnici, din Finteuşul Mare, în saricile lor miţoase, maramureşene, şi cu portretul lui Avram Iancu prins în panglică Tricoloră, la piept, a revărsat peste străbuna vatră a Clujului acordurile unei orgi dumnezeieşti, de imnuri creştine şi muzici naţionale? Din Tabăra noastră românească, aţi ghicit, lipsea tocmai Tabără! E cea mai imprevizibilă şi mai nestatornică Tabără pe care am văzut-o în viaţa mea. Şi acum vin declaraţiile, răbufnirea trufiei rănite a filfizonului de provincie, care nu mai e vioara-ntîi la balul comunal! Mamă-mamă, ce focuri încrucişate! Ce clocotire de salivă, luată drept lavă vulcanică! În mai multe rînduri dl. Valeriu Tabără afirmă despre mine: „Liderul P.R.M. este în eroare cu anumite lucruri”, şi că „face politica Ardealului de dragul politicii”. Aşa e, dragă Tabără, sînt în eroare, de pildă, cu tine - fiindcă eşti un lucru insignifiant şi am avut naivitatea să cred că cel care a devenit preşedintele Partidului UNITĂŢII Naţionale Române se poate uni cu românii, pe cînd tu, în realitate, eşti un factor dizolvant. Cît despre „politica Ardealului”, pe care o fac „de dragul politicii”, eşti cel puţin dereglat psihic, sau ticălos - pe vremea cînd eu scriam mii de pagini închinate Ardealului şi mă băteam cu cenzura, alături de Eugen Barbu şi Mircea Muşat, expediind documentare traduse în engleză şi germană, la publicaţiile din Occident, dintre care unul a fost oprit de Securitate în vara anului 1989 - tu mulgeai vaca electric, pe la vreun C.A.P. din Banat, şi făceai pe propagandistul politruk. Îndrăzneşti să bălăcăreşti lupta susţinută, pe care am dus-o vreme de peste 25 de ani, în condiţii de cenzură draconică, pentru publicarea unor cărţi fundamentale, cum sînt, de pildă, Tratatul „1848 la români”, de Cornelia Bodea, şi „Dacia Preistorică” de Nicolae Densuşianu? Ele au apărut datorită mie, d-le Tabără, aşa să ştii! Intrigant şi pizmaş, Tabără mai declară presei că el „cunoaşte necazul unor deputaţi P.R.M.“, în sensul că nu toţi parlamentarii P.R.M. sînt de acord cu iniţiativele propriului lider. După care scapă rău caii şi mă acuză că aş vrea să intru în P.U.N.R. pe uşa din spate! De fapt, cel care a sărit pîrleazul şi s-a amestecat în partidul celălalt este chiar Tabără, care vrea să bage zîzanie între mine şi parlamentarii P.R.M. Nu ascund că eu sînt un om mai dur, că aplic o disciplină de fier şi am exigenţe extrem de mari faţă de oamenii cu care lucrez şi eu însumi nu mă cruţ deloc, dar poate că tocmai acesta e secretul omogenităţii şi ascensiunii partidului pe care îl conduc. I se plîng lui Tabără unii deputaţi ai noştri? De ce oare? Că au intrat în Parlament în primul rînd datorită muncii şi luptei mele dramatice, care îmi ruinează sănătatea şi m-a pricopsit cu un diabet din ce în ce mai supărător ? Atunci n-au decît să plece unde vor vedea cu ochii, eu n-am nici o obligaţie faţă de nimeni, decît faţă de Poporul meu. Vorba lui Nicolae Iorga, despre Partidul Naţional Democrat, pe care îl înfiinţase: „Pe mine partidul mai mult mă încurcă!”. Îşi dă seama acest Tabără cum ar arăta P.R.M. dacă eu l-aş conduce aşa cum conduce el P.U.N.R., ca „şarpele monetar”, trecînd de pe stìnga pe dreapta şi anunţînd alianţe cu forţe care au decedat deja, dar şi cu altele care fac, pe faţă, o politică antinaţională? Şi aici, ajungem la a doua chestiune: intrarea prin spate în P.U.N.R. Măi, Tabără, eu te-am ştiut numai lichea, dar nu şi idiot. Pentru că idiot se cheamă cineva care poate afirma că liderul unui partid de 10%, aflat în plină ascensiune, n-are altă treabă decît să intre (pe scara de serviciu, nu-i aşa?) într-un partid pe care tu şi Gavra l-aţi fi prăbuşit sub pragul de 3% şi care, în mod sigur, nu are cum să mai intre în viitorul Parlament! În loc să-mi mulţumeşti pentru numeroasele texte ale parlamentarilor P.U.N.R. (Petre Ţurlea, Costică Ciurtin, Justin Tambozi ş.a.) pe care le-am publicat, absolut dezinteresat şi din solidaritate românească, matale vii cu insulta asta stupidă, care arată ce-ţi poate pielea. „Problemele Ardealului nu pot fi rezolvate numai din gură” - mai debitează modestul intelect al lui Tabără, ceea ce sună ridicol şi mă trimite cu gîndul la acea faimoasă lozincă publicată de „Scînteia“, prin anii ’70, pentru creşterea productivităţii muncii: „Mai încet cu gura, mai iute cu mîna!“ Într-o altă declaraţie, ex-ministrul Agriculturii zice că el promovează un „naţionalism de calitate”. Aici, n-avem cum să-l ajutăm: dacă n-are şi cantitate, n-a făcut nici o brînză, fiindcă politica se face pe voturi, aşa cum fotbalul e pe goluri. O altă bazaconie a slobozit sîmbătă, la Tîrgu-Mureş: cică dacă ar veni forţele de stìnga la Putere, atunci s-ar produce... bulgarizarea României! Evident că e o inepţie, dar de ce nu zice el nimic despre... albanizarea către care îndreaptă ţara „monstruoasa coaliţie“?! Am să închei aici „capitolul Tabără“. Omul e abisal, ar vrea să fie şi el naţionalist, aşa cum sînt milioane şi milioane de români, mai ales în Ardeal, dar adevărata lui vocaţie e de carierist. Poate el să uite ce bine trăia, ca un paşă, cu maşină la scară, cu aghiotant S.P.P., cu mese-ntinse şi făclii aprinse, cu voiajuri prin străinătate?! Normal că îl trage aţa să ajungă din nou ministru, indiferent în ce formulă politică. Aş vrea să fiu bine înţeles de către cititorii mei, dintre care mulţi sînt membri sau simpatizanţi ai P.U.N.R.: nu m-am amestecat niciodată în viaţa altui partid, n-am încurajat evadarea nici unui parlamentar de la alte formaţiuni către P.R.M., am dat tuturor respectul cuvenit, pe acest Tabără chiar l-am lăudat la Antena 1 pentru unele lucruri bune pe care se aude că le-ar fi făcut pe cînd era membru al Guvernului Văcăroiu - dar de data asta s-a depăşit măsura. Teleghidat să-l înlăture pe Funar, s-a întins mai mult decît îi este plapuma şi a crezut că mă poate înlătura şi pe mine. E cam mult pentru un pigmeu politic. Populaţia are acum datele problemei - cine vrea, cu adevărat, alianţa tuturor forţelor naţionale şi cine se opune. Asta e ecuaţia. Pentru poziţia lui trădătoare, nu mă sfiesc să-l numesc pe Valeriu Tabără nemernic. Pentru mine, între el şi Tökeş Laszlo nu mai e nici o deosebire. Amîndoi se luptă din răsputeri pentru amplificarea „războiului româno-român”. Din păcate, situaţia cea mai delicată o are Gh. Funar. Tocmai pentru că ţin enorm la acest om curat şi cinstit, voi încheia polemica aici. I-am dat însă cîteva „subţirele” la fund acestui Tabără, fiindcă nu-mi place să rămîn dator. Să-l ferească însă Dumnezeu să-i dedic eu un pamflet, că n-o să mai ştie unde să se ascundă, de ruşinea lumii, probabil o să-şi pună pălăria verde a lui Attila Veresztoy, o să înhaţe şi mătura pe care călăreşte Alina Mungiu-Pippidi şi se va pitula într-un lan de rapiţă, ca orice japiţă, pe post de sperietoare de ciori. N-ai ştiut să fii om, Tabără, ai scuipat mîna care ţi s-a întins. Pentru mine, eşti la fel de mort ca şi celălalt trădător infiltrat în conducerea P.U.N.R., Radu Ciontea. N-aveţi decît să vă luaţi de mînă şi să vă aruncaţi în prăpastie. Este, într-adevăr, o artă să fii nemernic. Cînd toată lumea vede ceva, tu să o minţi în faţă, cum că e altceva. Cînd toată lumea cere înfrăţirea românilor, tu să-i dezbini şi să fii zguduit de ifose bolnave. Dacă n-ar fi Interesul Naţional în joc, n-aş fi stricat cerneala pe acest Tabără, care e un individ insipid, inodor şi incolor. Dar, în faţa ofensivei hungariste fără precedent, încurajată de ţărăniştii şi liberalii căpiaţi de pofta de a-şi păstra privilegiile Puterii, eu nu mă mai împiedic de cioturi. În clipa în care mă pregăteam să pun punct acestei filipice, mai exact joi seara, Antena 1 a difuzat, parcă în replică, o emisiune avîndu-i ca invitaţi pe Valeriu Tabără şi Teodor Meleşcanu. Adică pe cei care fug ca dracul de tămîie de Partidul România Mare, se feresc pînă să-mi şi pronunţe numele. Ei se cred mari politicieni, diplomaţi, echilibraţi, care vor fi imediat îmbrăţişaţi de Europa, pupaţi pe frunte şi daţi ca exemplu. Inepţiile şi platitudinile pe care le-au debitat ei, cu aerul că suferă adînc pentru soarta ţării, n-au reuşit să păcălească pe nimeni. Vreo 5-6 dintre telespectatorii care nu reuşiseră să adoarmă - deşi de-a lungul şi de-a latul ţării se auzea un troznet prelung de maxilare care cască şi de oase care se întind a lehamite - au dat telefon şi i-au cam băgat în corzi. Dacă aş fi fost un simplu cetăţean, le-aş fi pus o singură întrebare: cum se face că, de 7 ani, de cînd se află-n treabă prin politică şi consumă miliarde de lei de căciulă, niciodată, dar niciodată, nici o mulţime de oameni nu i-a aclamat, nicăieri, să auzim şi noi că se strigă „Ta-bă-ră! Ta-bă-ră!” (cu accentul pe ultimul ă, normal) sau „Me-leş-ca-nu ! Me-leş-ca-nu!“?! Au ei vreo popularitate printre oameni? Sau consideră că aşa ceva n-ar fi un indicator al valorii unui om politic? Referitor la emisiune, ţin să remarc prezenţa îmbîcsită a acestui Tabără: cu faţa lui pergamentoasă, de bătrînă din fundul Asiei, cu epoleţi eterni de păr şi mătreaţă pe umeri, cu bravada că şi el e moţ (mai ştim noi pe unul), dar e şi bănăţean, şi ardelean, şi european etc., acest sărman „rătăcit” prin politică a dat măsura luptei cîinoase care se dă în el. Mai exact spus, el ar vrea să fie naţionalist şi ferm, dar trage cu coada vicleană a ochiului şi spre ce zic alţii, ca nu care cumva să i se închidă uşa în nas la intrarea în viitorul Parlament şi în viitorul Guvern. Am reţinut şi o expresie antologică, de Gîgă: „În Bucureşti, limba ţigănească e cea mai numeroasă” (?!). Încă nu-mi este clar dacă pe acest mărunt vorbete de provincie îl cheamă Tabără sau Tarabă. Fiindcă mintea lui funcţionează după principiul „trocului în natură” - distruge P.U.N.R.-ul, capătă şi el ceva, vreun os de ros. Alături de el a stat cel pe care nu mă sfiesc să-l numesc nemernicul nr. 1 al politicii româneşti actuale, Teodor Meleşcanu. „Jurnalul Naţional”, de sîmbătă, relatează că, la sosirea în studioul Antenei 1, acest „spărgător” de profesie, cu urechile lui ca nişte căşti de cosmonaut, a întrebat, febril: „Ei, ce mai scrie presa despre mine?”. În zilele din urmă, deşi nu-l bagă nimeni în seamă, s-a lansat şi el în tot felul de declaraţii belicoase, în sensul că venirea la Putere a P.D.S.R.-P.R.M.-P.S.M.-P.U.N.R. (Funar) ar împinge România la periferia Europei etc. Cîtă vreme aceleaşi forţe şi aceiaşi oameni l-au sprijinit pe el să fie ministru de Externe al României, ajutîndu-l să nu cadă, la vreo 10 Moţiuni ale Opoziţiei de atunci, în vreme ce el colinda toată lumea, fuma trabucuri de 6 dolari bucata (cca 50.000 de lei, o jumătate de pensie!) şi bişniţărea posturile Ministerului de Externe, împreună cu nevastă-sa, ei, da, era bine, nu mai eram la periferia Europei! Imediat cum n-a mai fost la Putere, fostul colonel Meleşcanu a primit ordin să spargă P.D.S.R.-ul în două, ceea ce nu i-a prea reuşit (nu l-au urmat decît vreo 5% din oamenii acestei formaţiuni). Dar, gestul contează! Şi gîdilarea prostatei! Mai pe înţelesul tuturor, nnişte ţigănci cu ghioc şi cu cositor pe plita încinsă i-au băgat lui Meleşcanu, în capul ăla minuscul, de clovn bătrîn, înfipt în vîrful unei prăjini de trup disproporţionat, cum că el va fi viitorul preşedinte al României. Şi de-atunci, nu se mai înţelege nimeni cu el, de inimă rea i-a sucombat şi căţeaua prin cele străinătăţi. Drama acestui Meleşcanu e alta: toată bruma lui de reclamă, acumulată pe vremea cînd era şef al diplomaţiei, zîmbea şi strîngea mîini, se risipeşte ca spuma berii Azuga atunci cînd deschide gura şi încearcă să vorbească. Am zis că „încearcă“, fiindcă el nu vorbeşte, ci se poticneşte, se screme, semnalizează din capul ăla ca o castană coaptă-n sobă, sau mai degrabă ca un sufertaş, cum că se uită în stînga, dar gura i-o apucă, şmechereşte, spre dreapta, iar atunci cînd izbuteşte să aşeze, în şir indian (aoleo, n-o fi ţigan?) cîteva fraze, ele fac parte din clişeele „limbii de plexiglas” a diplomaţiei din anii ’60. Meleşcanu este un „Haplea în chiloţi“ al politicii româneşti. Eu, cînd îl văd, rîd ca un cocoşat. Dragă Meleşcanu, ai putea să înflăcărezi un stadion de 30.000 de oameni, să-i aduci pe spectatori pe culmile entuziasmului şi ale iubirii? Fireşte că n-ai putea, tu nu eşti un om de ieşit la aer liber, la serbări populare - tu eşti fiul intrigii şi al şuşotelii prin unghere. Numai în aparenţă stilat şi diplomatic, acest Meo Teleşcanu e plin de venin şi pîndeşte momentul cînd poate plăti o poliţă. Ce şi cît înţelege el din problema reală a Ardealului (pe care n-am inventat-o eu!) reiese şi din acuzaţia că aş fi scos de la naftalină (?!) proiectul de autonomie elaborat de Csapo Jozsef. De la naftalină a ieşit însă chiar el, Meleşcanu. Documentul cu pricina eu abia acum două săptămîni l-am aflat, ca dovadă că U.D.M.R.-ul îl ţinea bine ascuns, la păstrare, pentru vreo conjunctură ceva mai favorabilă. Dar, vedeţi canalia? Nu îl judecă pe Csapo, ci pe mine! Pentru acest politician stupid şi necinstit, pe nume Meleşcanu (se dă şi ăsta ardelean), importantă nu e crima de lez-naţiune a U.D.M.R.-ului, ci demascarea ei de către mine, care, cică, vin cu o vechitură. Dar tu ştiai de „bomba“ asta cu explozie întîrziată, Meleşcane? Ea a fost făcută pe vremea cînd te lăfăiai în fotoliul de ministru de Externe şi încercai să mă convingi, telefonic, ce minunat ar fi dacă aş accepta introducerea Recomandării 1201 (integrală!) în Tratatul dintre România şi Ungaria. Acelaşi caraghios mai zice că „problema naţională distrage atenţia de la chestiunile de fond“ (?!) Ăsta ori e imbecil, ori e vînzător. Dacă nici problema naţională nu e o „chestiune de fond“, atunci ce mai e important într-o ţară unde se încearcă ruperea unei provincii istorice? Acest Meleşcanu se crede echilibrat nevoie mare, raţional, cu discernămînt, dar e prostuţ ca noaptea, toată activitatea lui de-o viaţă nu face cît un pamflet al meu. Ce jocuri faci tu, maratonist african, şi cine te plăteşte? Nu-mi iese din cap aberaţia pe care a rostit-o el, cu acelaşi aer căznit, de om care se bălăngăne de 7 ori pe zi pînă zice „Păi“: cică el cînd spune naţionalism se gîndeşte la capitalul autohton (?!). Bravo, Teo, treci în banca ta, e suficient pentru azi, ai nota 2. Pentru mîine să faci o compunere pe tema dată de Gh. Funar, telefonic: n-ai mustrări de conştiinţă pentru faptul că ai fost artizanul principal al ruşinosului Tratat cu Ungaria, din vintrele căruia ţîşneşc acum toate mizeriile paranoiei udemeriste? Şi de ce oare n-ai mai participat la nici o şedinţă a Senatului, de 3 luni? Şi încă ceva: pe cine mai reprezinţi matale în delegaţia permanentă a României, la Strasbourg? Ori poate, alături de Laszlo Tökeş, faci parte dintre cei doi şefi de partide care sînt spioni, după cum l-a luat gura pe dinainte pe Adrian Severin? În orice caz, lumea a tras o concluzie, privindu-i pe cei doi foşti miniştri plini ai Guvernului Văcăroiu: aşa cum stăteau alături, şireţi şi cu zîmbete false, încercînd să pară altceva decît au fost vreme de 4 ani, păreau nişte martori mincinoşi într-un proces de viol. Mie, unul, mi-a fost milă de ei. Amîndoi sînt nişte trădători ai partidelor care i-au făcut miniştri şi i-au adus în situaţia de a fi luaţi în seamă. Amîndoi se gratulau cu tituratura de „dom’ preşedinte”, ceea ce m-a făcut să mă gîndesc la „scărpinarea porcului pe burtă” de care scria Tudor Arghezi. Nu îmi este însă prea clar ce vor face ei dacă voi ajunge eu preşedintele ţării - vor rămîne în România sau vor emigra? Pentru astăzi, cam atît despre nemernici. De care nu duc lipsă nici Puterea, nici Opoziţia. Şi nemernicii lor, şi nemernicii noştri vor fi daţi la o parte şi prăvăliţi în şanţ fără milă. Pentru că nu vreau ca ungurii să facă în România ceea ce făceau egiptenii antici cu duşmanii lor, după cum povesteşte o inscripţie de pe vremea regelui Pepi Miriri I: „Această oştire merse în pace - intră nesupărată în Ţara Hirishaiţilor. Această oştire merse în pace; pradă Ţara Hirishaiţilor. Această oştire merse în pace: le tăie toate livezile de smochini şi toate viile. Această oştire merse în pace: puse foc la toate casele lor. Această oştire merse în pace: le măcelări soldaţii, puzderie. Această oştire merse în pace: le luă bărbaţii, femeile şi copiii, cu nemiluita. Iar de acest lucru, mai mult ca de oricare altul, foarte mult se bucură Măria Sa“. Cine e Măria Sa, în cazul României pîrjolite, îngenuncheate şi înfometate? Conspiraţia asta diabolică, a C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R., biciuită de la spate de F.M.I. şi Banca Mondială. Ajunge!

CORNELIU VADIM TUDOR
(Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 26 septembrie 1997 )

http://www.ziarultricolorul.ro/pentru-improspatarea-memoriei/arta-de-a-fi-nemernic.html