"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




vineri, 26 iulie 2013

Gh. Funar a fost dat afară din P.R.M. pentru grave abateri de la Statut şi trădarea Mişcării Naţionale




Comunicat de Presă

Avînd în vedere că Gh. Funar unelteşte acum, pe faţă, la preluarea, prin fraudă, a preşedinţiei P.R.M., punîndu-se în fruntea unor găşti răzleţe de fripturişti şi securişti pensionari - Biroul Permanent a decis, în unanimitate, excluderea sa din partid. Acesta, oricum, nu mai avea nici o calitate în PRM, la Congresul Extraordinar al formaţiunii, din 20 iulie a.c., fiind eliberat din funcţia de secretar general, pentru rezultate foarte proaste atît la ultimele cicluri de alegeri (2%), cît şi în fruntea Filialei Cluj. În ultimele şedinţe ale conducerii partidului i s-a atras atenţia acestui personaj că şleahta de impostori, condusă de fostul colonel de Securitate Dumitru Badea, care a falsificat ştampilele şi documentele PRM, încearcă să pună fomaţiunea noastră la picioarele altui fost colonel de Securitate, Dan Voiculescu, dar nu pe gratis - ci contra sumei de 2.000.000 de euro. Numai în această lună iulie, politrukul de 73 de ani Cornel Ciontu l-a vizitat pe Dan Voiculescu, de două ori, la sediul firmei GRIVCO, pentru a-i vinde blana ursului din pădure. Însă figura lui Funar a rămas aşa cum o ştie toată lumea: imobilă ca o mască din filmul mut! Asta pentru că acest personaj ascuns şi viclean nutrea ambiţia bolnavă să mai fie şef de partid o dată, după ce a băgat în groapă PUNR-ul. Trebuie să fie cineva dement în ultima fază să creadă că poate fura o formaţiune creată de dl. Corneliu Vadim Tudor şi care, fără el, va înceta să mai existe. Un asemenea act de banditism nu s-a mai pomenit în istoria politică a României. Dar numitul Funar nu e numai dement - el e şi un individ de o murdărie fără margini fiindcă, după ce a fost luat de la pensie şi făcut senator (4 ani), milogindu-se ca şi insuportabila lui nevastă (care, cu ani în urmă, îşi reclama bărbatul, telefonic, chiar la Tribun!) să capete o funcţie bănoasă, cu maşină la scară, aceea de consilier la Curtea de Conturi a României (6 ani) - acum muşcă mîna care l-a scos din izolarea lui provincială, într-un oraş unde vopsise pînă şi coşurile de gunoi în... Tricolor (?!). De asemenea, încă o aberaţie ieşită din creierul bolnav al acestui specimen şi care risca să facă PRM-ul de rîsul lumii: afirmaţia că „Isus Christos era pui de geto-dac" (?!), preluată dintr-o maculatură despre „aventura" Fecioarei Maria cu un... trac (?!). Exemplele atacurilor delirante ale acestui sferto-doct, împotriva Creştinismului, sînt cu mult mai numeroase. Evident, un asemenea personaj, cu mintea zdruncinată, NU mai are ce căuta într-un partid creştin şi naţional. Numitul Funar a îmbătrînit urît şi el trebuie tratat ca un ciumat. El are idei puţine şi fixe, dar se crede deştept foc, ba chiar şi… profesor universitar, cînd singurul produs al muncii sale sînt nişte texte prolixe şi agramate, pe care dl. Vadim i le publica în presa lui ca să-i satisfacă acea glandă a paranoiei. Nu trebuie să-l plîngă nimeni, fiindcă are din ce trăi, dacă ne gîndim la afacerile murdare ale odraslei sale.
În ceea ce priveşte agitaţia stupidă a haitei de carierişti şi de rătăciţi, care încearcă să facă Alba-Neagra la Alba-Iulia, ea ne provoacă şi milă, şi silă. La un partid de 300.000 de membri e posibil să existe cîteva sute de zăpăciţi, cu palinca-n nas, pe vreme caniculară. Nu ia nimeni în seamă aceste rebuturi umane. Cacealmaua lor are drept scop să provoace gălăgie, numai că pe scena publică a ţării, din această perioadă, se petrec evenimente mult mai importante, care fac ca viermuiala asta să nu-şi atingă scopul propagandistic. Partidul România Mare e unit în jurul preşedintelui ales la nu mai puţin de 5 Congrese şi reconfirmat, în mod statutar, prin votul unanim al celor peste 1.200 de delegaţi la Congresul Extraordinar din 20 iulie a.c. Neruşinarea bătrînilor securişti în fruntea cărora s-a plasat, ca un ticălos, Gh. Funar, de a pretinde că şuşaneaua lor e legală reprezintă un caz de halucinaţie colectivă. Dacă aceste secături cred că vor vedea un ban de la Infractorul Nr. 1 al politicii româneşti, care, de 5 luni, n-a plătit salariile la „Jurnalul Naţional", înseamnă că sînt nu numai nişte javre penale, ci şi nişte creaturi bolnave psihic.
Adio, Gh. Funar! Ţi-ai mîncat omenia şi o să te scuipe lumea pe stradă în Clujul pe care l-ai făcut „oaia neagră" a României! Faţă de o canalie ca tine, Marko Bela şi Gyorgy Frunda par nişte gentlemani. N-ai decît să-i faci cizmele bătrînei caiafe securiste Dan Voiculescu, care e cu ambele picioare în puşcărie.

BIROUL DE PRESĂ AL PRM
25 iulie 2013




ZIARUL TRICOLORUL, Anul X, nr. 2784, VINERI 26 IULIE 2013



joi, 25 iulie 2013

RUŞINE TUTUROR TELEVIZIUNILOR DIN ROMÂNIA!



De regulă, weekend-urile sînt lipsite de evenimente demne de comentat la televiziunile de „ştiri“. Aşa că, ele, televiziunile, profită de cel mai neînsemnat eveniment domestic, de cel mai banal accident de maşină, de orice găină care a „născut pui vii“, ca să răsucească subiectul şi pe faţă, şi pe dos. O mană cerească pentru aceşti gropari ai mass-media au fost tragicul accident din Muntenegru, dar şi moartea unui milionar ucis, recent, de tren. De unde rezultă că trenul a fost de vină, şi nu prostia, aroganţa şi sfidarea unuia care credea că banul îl face nemuritor. Fiindcă nu degeaba este denumit „ochiul dracului“. Dacă aducerea în ţară a lui Omar Hayssam merită cîteva dezbateri, deşi avem convingerea că adevărul nu va fi aflat niciodată, cel puţin nu în timpul vieţii noastre, înmormîntarea cu surle şi tobe a rechinului imobiliar din Ilfov a lăsat o naţiune întreagă cu gura căscată în legătură cu modul în care s-a degradat presa din România.
Şi totuşi, în week-end-ul care tocmai a trecut, la Bucureşti a avut loc un eveniment care ar fi trebuit să trezească interesul oricărui jurnalist profesionist, oricărui deontolog cu pretenţii: Congresul Rxtraordinar al Partidului România Mare, partid europarlamentar, unicul partid naţionalist şi justiţiar din România. Formaţiune în care, din nefericire pentru unitatea sa, există nişte controverse şi nişte frămîntări care, ce-i drept, nu le-au ocolit nici pe celelalte partide, intens mediatizate, intens promovate, deşi populate de personaje de o calitate mai mult decît îndoielnică, din toate punctele de vedere. Nu vom reveni asupra articolelor şi a comunicatelor de presă oficiale din ziarul nostru legate de acest eveniment, şi nici asupra unor dezinformări inerente în astfel de situaţii, dar ceea ce ne-a mirat (vorba vine) peste măsură este faptul că televiziunile, cu excepţia uneia care ne-a acordat atenţie preţ de un minut, s-au făcut că plouă, în schimb au descris, cu lux de amănunte, unele groteşti, altele de un penibil extrem, toate etapele înmormîntării celui „ucis de tren“, precum şi toate incidentele: crime, incendieri, înecuri, accidente sau alte nenorociri care, de regulă, se petrec, zilnic, în ţara noastră, şi nu numai. De ce  această conspiraţie a tăcerii? O mass-media avidă de scandal şi rating cu orice preţ? Pentru că, în conştiinţa publică, Partidul România Mare trebuie să dispară. Aceasta este comanda politică. Pentru că PRM deranjează prin adevărurile spuse de-a lungul anilor, şi, iată, confirmate. Dovada cea mai recentă: cazul Omar Hayssam, scos de la naftalină şi introdus pe agenda cetăţeanului uşor de manipulat, din motive cunoscute de toţi. Şi, că veni vorba, printre toate scenariile vehiculate, comentatorii de duzină uită un lucru esenţial. Omar Hayssam a făcut puşcărie în Siria pentru că era agent israelian. Aşa că vom vedea, pînă la urmă, dacă aducerea lui în România îi va fi pedeapsă, sau binecuvîntare…

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare





ZIARUL TRICOLORUL, Anul X, nr. 2783, JOI 25 IULIE 2013



marți, 23 iulie 2013

Săptămîna pe scurt nr 1199 - 23.07.2013


* La moartea posturilor de Televiziune * Un vînzător de Ţară: Ionel Blănculescu * Presa care e mituită de criminalii de la Gold Corporation * Radu Banciu face tot posibilul să-şi justifice porecla „Cap de Porc“ * O întrebare metafizică: de ce face cîntăreţul Mihai Trăistariu pipi noaptea? * Un monstru cu 4 ochi în Lacul Surduc

* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. Au murit şi posturile de Televiziune. Sau, mă rog, agonizează. Dar e o agonie urîtă, cu horcăieli şi spume la gură. Fiecare mort la barieră, sau pe şosea, ori într-o încăierare e primit cu urale. „N-au Pîine? Să mănînce Rating!“ – ar spune o Maria Antoneta modernă. Oh, dar ce spui tu, străino, Rating e departe... * Ruşine mare pentru presa scrisă şi cea audio-vizuală că publică reclame la „Roşia Montană Gold Corporation“! Noi de ce nu publicăm? Şi noi avem nevoie de bani, pentru salarii, chirie, utilităţi, hîrtie, tipografie, benzină etc. – dar nu sîntem CURVE. E clar? În urmă cu cca. 15 ani, Vadim l-a trimis la plimbare pe Frank Timiş. Mai bine spus, i-a dat cu flit, nici nu l-a primit în audienţă. Iată Lista Ruşinii: „Evenimentul zilei“, „Adevărul“, „Click!“, „România liberă“, „Jurnalul Naţional“, „Libertatea“.
* În „România liberă“, Ionel Blănculescu publică o mîrşăvie penală, cu titlul: „Odiseea proiectului Roşia Montană se apropie de un deznodămînt fericit“. Hai sictir de bandit! Şi mai eşti şi „consilier onorific al primului-ministru“. Alt bandit, şi ăla. * Aşa după cum se ştie, luni seara Vadim a fost invitatul Paulei Rusu, la postul România TV. Cine făcea ca toţi dracii în regie, vorbind ca un porc şi fiind f.f. şucărit că preşedintele PRM nu s-a certat cu un parlamentar pe nume Mircea Andrei, care intrase în emisiune, prin telefon – dimpotrivă, cei doi au fost amabili unul cu altul? Un oarecare Cătălin Popa, pe care Sebastian Ghiţă l-a făcut staroste peste televiziunea cu pricina. Din păcate pentru mitocanul ăsta de Popa, cei 3 oameni care îl însoţeau pe Tribun au auzit mizeriile debitate de dobitoc şi, după emisiune, i-au relatat şefului lor. Atunci, preşedintele PRM i-a dat următorul SMS cioflingarului: „Ascultă, Cătălin Popa, tu eşti huligan, sau bolnav mintal? Te-au auzit oamenii mei cum mă înjurai ca un birjar, în regie. Dacă un zero barat ca tine ia o leafă mare, este şi datorită ratingului făcut de mine. Te ia mama dracului de imbecil. VADIM TUDOR“. Telefonul la care puteţi să îl porcăiţi, şi voi, pe marţafoi este: 0740.121.348. * Ziarul „Azi“ are un material curajos pe tema Roşia Montană, sub titlul: „Tunul aurului: «loveşte şi fugi!»“. Am reţinut un fragment: „Compania care ar urma să dezvolte proiectul Roşia Montană este una de tipul «hit and run» (loveşte şi fugi – n. red.). Semnele de întrebare privind proiectul aurifer rămîn chiar şi după includerea lui în Planul Naţional de Investiţii, iar contractul actual privind Roşia Montană trebuie publicat, susţine europarlamentarul liberal Renate Weber. Europarlamentarul liberal spus că are «cîteva obiecţii mari» relative la acest proiect, între care şi aceea despre «cît anume ar cîştiga statul român dacă acest proiect ar demara, pentru că nu văd de ce România ar accepta să-i fie luată o bogăţie naturală care există acolo, şi statul român să nu cîştige decît te miri ce şi mai nimic». Renate Weber a declarat, la RFI România, că îşi păstrează dubiile asupra acestui proiect şi că nu a înţeles «foarte exact la ce se va referi legea care urmează să fie trimisă în Parlament. Nu ştiu dacă legea se referă la includerea investiţiei de la Roşia Montană în Planul Naţional de Investiţii». Weber a subliniat că «de ani de zile (compania Gold Corporation) a investit enorm, poate «investit» cu ghilimelele de rigoare, tocmai în ideea de a cîştiga enorm, şi mă îndoiesc că ar accepta să aibă un cîştig, aşa, rezonabil, ca să zic aşa»“. * Am pomenit de „Click!“ – damblaua e-n floare. E clar că avem de-a face cu nişte fiinţe dezaxate, care repetă, papagaliceşte, formula infantilă „UITE!“. Exemple noi: „UITE de la ce te doare capul!“; „UITE cum îşi maschează cîntăreaţa americană mîna ruptă din umăr!“; ,,UITE ce sîni are Miss Poponeţ!”; UITE cum fură ţiganii români din buzunare la Paris!”; „UITE cele mai atractive credite imobiliare!“. Titlul cu Poponeţ e mortal. Merge şi invers, depinde de unde priveşti: ,,UITE ce poponeţ are Miss Sîni!”. * O altă gafă în „Click!“: cică Jimi Hendrix „Bea alcool, se droga şi consuma LSD“. Pardon? LSD nu înseamnă tot un drog? * În ziarul „Azi“, muzicologul Grigore Constantinescu publică un emoţionant omagiu în memoria tenorului Dorin Teodorescu, „Voievodul Operetei“. Regretatul artist ar fi mîndru de unica sa fiică, Andreea, care e medic la Spitalul Militar din Bucureşti. * Un titlu comic, pe pagina 1 a ziarului „Adevărul“: „Parlamentul turc interzice Armatei să dea lovituri de stat“. Ca să vezi... Şi Armata nu mai poate de frică, face pe ea, dîrdîie în şalvari. Armata formată din urmaşi ai ienicerilor şi spahiilor de-abia aşteaptă să aresteze tot Parlamentul, sau să-l arunce pe fereastră. * Se face un film despre viaţa lui Dumitru Sechelariu: „Primarul guvizilor“. Nefericit titlu. De ce? E o copie palidă a unui titlu celebru: „Senatorul melcilor“. * L-a făcut Vadim pe Victor Ponta „Cimpazeu“ şi „Maimuţa Mongolă“? Hop şi Cristoiu, în „Evenimentul zilei“, zicînd „Maimuţica de la Palatul Victoria – Victor Ponta“. Dragă Ardei Umplut, tu nu ştii nici măcar să ciordeşti. Puteai găsi un alt animal, fiindcă ăsta seamănă cu multe necuvîntătoare. Şi mai e o chestie: acest Ponta nu e maimuţică – e ditamai maimuţoiul. * Editura Polirom e o scroafă. De ce? Ete ce dă pe rît: „Mircea Cărtărescu şi Mihaela Rădulescu (,) autorii preferaţi ai românilor“, titlul unei minciuni penibile, publicată de o oarecare Monica Andronescu, în „Evenimentul zilei“. Ce Mihai Eminescu? Ce Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Barbu, Marin Preda, Fănuş Neagu, Dinu Săraru? Mihaela Răduleasca să trăiască, o veritabilă clasică în viaţă, care a supt talent de la Dan Iosif, Ştefan Bănică-jr. şi Elan Schwartzenbeng! * Lia Olguţa Vasilescu a spus că „PNL e un partid de 2 lei“. Corect. Dar PSD cum e? Un partid de 2 lei 50. * Schizofrenicul care răspunde la numele Radu Banciu e luat la palme şi la şuturi de tot mai multă lume. Acest dement, care, în noiembrie 2010, a zis „Am să vă dau o veste bună: a murit Adrian Păunescu (...) A murit ca un prost“ – face o figură sub-umană. Nu credem că în existenţa modernă a României e un sifilitic mai agresiv şi mai îndrăcit ca acest angajat al tandemului Sorin Oancea-Bobby Păunescu, patronii postului B1TV. Ultimii care l-au umplut de flegme pe nenorocitul ăsta sînt cei de la ziarul „Azi“: „Cap de porc cu lobotomie. În timpul emisiunii «11 metri», pe care o realizează la Sport Total FM, Lumina Lumii – l-am numit, evident, pe Radu Banciu – a intrat în direct cu un ascultător cu care s-a contrat pe tema misoginismului. Cap de porc discuta în cadrul emisiunii despre femeile care se căsătoresc doar din diferite interese, moment în care un ascultător a încercat să exprime, în direct, cîteva opinii contrare celor guiţate de Banciu. Atît i-a trebuit! Probabil că va avea multă vreme coşmaruri după ce a auzit replica «Dacă nu eşti misogin, eşti idiot, dom’le» . Aşa da, jurnalist, aşa da, european, aşa da, democrat! Crčme de la crčme! Ascultătorul, siderat, n-a reuşit să îngaime decît «Mulţumesc!». Iar porcina a continuat nestingherită dialogul, schimbînd, însă, tema. Sinceră să fiu, eu mă bucur că s-a produs acest incident! Fiindcă grohăitorul a mai pierdut jumătate din cei trei ascultători care-i urmăreau elucubraţiile. Aşa că mărşăluieşte hotărît pe calea spre dispariţie. Ce mă deranjează, însă, în biografia acestui individ este porecla «Cap de porc», pe care şi-a dobîndit-o: totuşi, porcuşorii sînt nişte creaturi extrem de reuşite şi, mai ales, utile, prin comparaţie cu acest rateu al mamei natură. În plus, au în dotare creier, ceea ce aici nu e cazul“. * Titlul săptămînii a apărut pe pagina 1 a ziarului „Naţional“: „După implantul nereuşit de păr, cîntăreţul a mai suferit un şoc. De ce face Trăistariu pipi noaptea“. D-aia. De kiki, de miki, de 3 lei ridichii. Face pipi-n pat?! Dacă nu se pişa, aţi fi întrebat de ce nu se pişe.
* Totuşi, ne-a făcut curioşi: chiar aşa, de ce face el treaba mică noaptea? Aflăm de la medicul lui cardiolog: „Gravitatea (corect, gravitaţia – nota red. R.M.) ţine apa în partea mai inferioară (jenant, nu se zice nici „mai superior“, nici „mai inferior“ – nota red. R. M.) a corpului cînd stai în picioare (picioarele se umflă). Cînd eşti culcat, partea inferioară a corpului (picioarele şi restul) e la nivelul rinichilor şi atunci rinichii mută apa, pentru că e mai uşor“. Adînc! Mare savant mai e şi doctorul ăsta. Care nu se lasă cu una, cu două, fiind nevorbit, şi îi face capul calendar, în continuare, deşi bietul cîntăreţ are nevoie de păr, nu de calendar: „Medicul meu mi-a spus că a bea apă înainte de culcare ajută şi la prevenirea cîrceilor pe timpul nopţii. Muşchii de la picioarele tale au nevoie de hidratare cînd se chircesc şi durerea te trezeşte“. Ce tortură pe bietul băiat! Are şi cîrcei, se pişe şi noaptea, i-a căzut părul de pe cap pe piept – jale mare, ce mai... * O greşeală, într-un titlu din „Azi“, pe pagina 1: „Jucătoarea română (sic!) de tenis...”. Corect se zice „româncă“. * În Lacul Surduc, aflat la 30 km de Lugoj, se găseşte un... monstru! Localnicii care l-au văzut spun că are 4 ochi. Mare scofală! Traian Băsescu are un singur ochi şi e ăl mai tare monstru care să egzistă... * Tot în „Adevărul“ am citit o afirmaţie a Mihaelei Tatu: „Televiziunea nu mai există. Văd un regres şi o decădere“. Asta zicem şi noi, de luni de zile.
* Cacofonie stridentă, chiar în titlu, pe pagina1 a „Ziarului Financiar“: „Cum ar arăta economia României dacă s-ar reunifica cu (sic!) Republica Moldova“. De-ar fi numai atît... Dar citiţi cu atenţie aberaţia asta: cine să se unifice cu Republica Moldova? România? Nu, economia României. * Ţiganul penal Gh. Falcă are tupeul să nu permită ca marele regizor care a fost Sergiu Nicolaescu să devină, post-mortem, cetăţean de onoare al Aradului. Motivul? N-ar fi avut „o legătură bine definită şi îndelungată cu Municipiul Arad“. Bine că ai tu, Falcă de măgar. Regretatul regizor a fost senator de Arad în legislatura 2000-2004. Şi chiar dacă n-ar fi fost, el a aparţinut întregii ţări. Şi vine acum un borît ca tine, care are, desigur, „o legătură bine definită şi îndelungată“ cu Aradul, de jaf şi mizerie, şi se opune! Oh, sfîntă mare neruşinare! Specimene ca acest Falcă au dus la prăbuşirea PDL-ului.
* Umorul involuntar e imbatabil. Priviţi ce a zis Laurenţiu Reghecampf miercuri, la un post de Televiziune, despre amantul Danielei Crudu: „Mihai Costea nu a coborît la masă aseară şi am hotărît să îl trimitem la echipa a doua, chiar dacă noi nu avem aşa ceva“. Asta-i f.f. tare: îl trimiţi la ceva ce nu există! * Ne pare rău pentru Mugur Strugur (Isărescu, aşa îl vom porecli, fiindcă face vin la Drăgăşani), dar el nu mai poate vorbi româneşte. Are un blocaj, care pleacă din cravata lui fistichie, trece prin ochelarii cu rame aurii şi se opreşte în creierul mare, care la el e mic, iar apoi în creierul mic, care e de tip Bilderberg. Iată ce a zis el şi a devenit titlu, pe pagina 1, în „Bursa“: „Banca-punte nu rezolvă problema băncilor too big to save“. Ce spunea un clasic? Vorbiţi, scrieţi româneşte, pentru Dumnezeu! Se simte lipsa lui George Pruteanu... * „Rîde ciob de oală spartă“ – aşa s-ar putea caracteriza zicerile lui Băsescu la Chişinău. El a vrut să-i flateze pe basarabeni, afirmînd că aceştia sînt latini şi nu a văzut „cetăţeni cu ochii oblici“ (?!). Mă, băiatule, de cînd nu te-ai mai uitat în oglindă? Tu vorbeşti de ochi oblici? * Un titlu alarmant dă ziarul „Naţional“ vineri: „Klaus Iohannis îl avertizează pe Crin Antonescu despre jocurile de culise ale Cotrocenilor. Planul diabolic al lui Băsescu pentru prezidenţiale!“. Albă ca Zăpada (Lăzăroiu) a zis despre rima lui (Predoiu): „Un ipocrit“. * Uneori, cei de la „Naţional“ au umor: „Remus Cernea şi Mircea Solcanu s-au certat ca fetele“. Adică ei este cam... cum să le zicem... bulangii. Dacă nu şi-au dat cu poşetuţa în cap, n-am făcut nimic.
* Ziarul „Tricolorul“ a ajuns la Nr. 2.780. Totul se citeşte pe nerăsuflate. Vorba lui Sebastian Papaiani, cînd vindea gogoşi la tîrg, în filmul „Un surîs în plină vară“: „Arde, frige, n-are gură să strige!“. Iată sumarul celor mai recente apariţii. JOI, 18 iulie: „Ungurii îşi cheamă slugile balcanice la raport. Monica Macovei şi Viorel Hrebenciuc îi fac pantofii lui Viktor Orban“;„NEWS ALERT. Fetiţa nou-născută a unei familii de români a fost «confiscată» de un spital din Londra“; „ULTIMA ORĂ. Traian Băsescu, agent de influenţă al SUA la Chişinău“; „Crin Antonescu a trecut Oceanul pentru a lua binecuvîntarea Înaltei Porţi de pe malul Potomacului“; „Cînd va deveni Justiţia, cu adevărat, independentă?“(editorial de Ruxandra Lugu); „Pentru împrospătarea memoriei. Ajutaţi America să nu piardă legătura cu Dumnezeu!“ (Corneliu Vadim Tudor, discurs rostit în plenul Senatului României la 10 febr. 2003); „Marele defect al lui Carol al II-lea: «Patima aprinsă pentru femei de proastă calitate»“; „FMI semnează noul acord cu România, cu dinţii strînşi“; „FOTBAL. Steaua Bucureşti i-a învins cu 3-0 pe macedonenii de la Vardar Skopje“; „Misteriosul călugăr Rasputin, care l-a distrus pe ultimul Ţar al Rusiei“; „Fenomene stranii. Dorothy Allison – mediumul care a ajutat Poliţia în găsirea multor persoane dispărute“ (Traian Tandin); „Cetatea Braşovului e de vînzare! Vezi cît vor pe ea“; „Istoria se amuză“; REBUS (Paul Băgneanu); CALENDAR; HOROSCOP; CARICATURI (Miron Dinulescu). VINERI: „Găgăuzul Crin Antonescu face tura cartoforului... «The mother and the father» e un repetent fără pic de ruşine, dar plin de vicii“; „Lumea cu două viteze“ (editorial de prof. univ. dr. Paul Dobrescu); „NEWS ALERT. Poate minerii să mai salveze ceva din onoarea acestui popor... Protest extrem: blocaţi în subteran“; „Hai să (ne) rîdem cu analfabetul Miron Cozma!“; „În aceşti ani bezmetici, bîrfele au intrat în faza demenţei“; 

„LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. Vîjîiala lui Băsescu la Chişinău a fost faraonică: 24 de maşini şi 50 de SPP-işti (?!)“; „Şi alte publicaţii ne dau dreptate. Gafă uriaşă a DIICOT. Procurorii au trecut pe lîngă capodoperele furate din Olanda“(Dan Constantin, „Jurnalul Naţional“); „Fenomene stranii. Intrat în moarte clinică, un oltean a revenit la viaţă după ce L-a văzut pe Isus“ (Traian Tandin); „Năravul din fire n-are lecuire... Procurorul Victor Ponta a ordonat arestarea, la miezul nopţii (?!), a unui lider sindical incomod, din judeţul Gorj“; „Evenimente internaţionale pregătite în Clubul Bilderberg“ (Cristina Marin); „De ce cuvîntul «mamă» este la fel în toate limbile“; „Istoria se amuză“. LUNI: ,,Tribunul a fost reconfirmat în funcţia de preşedinte al P.R.M. prin votul unanim al celor peste 1.200 de delegaţi la Congresul Extraordinar al Partidului”; ,,ULTIMA ORĂ. Noua vîjîială de prost gust a lui Traian Băsescu a fost păzită de o armată de SPP-işti şi plătită cu bani publici (?!)”; ,,Adevărul despre aducerea în ţară a lui Omar Hayssam. Atît Traian Băsescu, cît şi Victor Ponta sînt de un ridicol perfect”; ,,Ungurii vor dublă autonomie – pentru Ţinutul Secuiesc şi Banat”; ,,Astăzi e ziua de naştere a Patriarhului Daniel – 62 de ani”; ,,«Dacia grîului» - o minunată interpretare a denumirii Moldovei” (editorial de Corneliu Leu); ,,SPORT. Trăgeţi-i pe dreapta!” (Silviu Dumitrescu, antrenor emerit); ,,Fenomene stranii. Blestemul Faraonului Tutankhamon”; ,,Descoperire misterioasă a Serviciului Secret american în Munţii Bucegi”. MARŢI: „Încăierarea stupidă a lui Traian Băsescu şi Victor Ponta l-a făcut sandviş pe arab. Se iau la Omor pentru Omar!“; „ULTIMA ORĂ. Şi pe Gruia Stoica îl paşte puşcăria…“; „Preşedintele P.R.M. a fost invitat de Monsegnorul Ioan Robu la ceremonia de beatificare a marelui martir pentru Christos Vladimir Ghika“; „Senatorul Valer Marian – Mi-au scris pe uşă: «Nu vei scăpa, vei muri!»“; „Preşedintele Corneliu Vadim Tudor, un bărbat care ştie să lupte, un luptător care ştie să învingă“ (editorial de prof. Daniela Vasiloschi); „Ministerul ungar de Externe: «Ţinutul Secuiesc este o regiune unitară şi indivizibil㻓; „Teorii trăznite despre originea poporului maghiar. Ungurii au venit pe Pămînt de pe steaua Sirius (?!)“; „Gabriel Oprea, viceprim-ministrul cu epoleţi“; „Adolf Hitler: Cu românii nu se poate face nimic“; „Record de Medalii de Aur la Olimpiada Internaţională Pluridisciplinară“; „B. P. Haşdeu la Roşia Montană şi-a găsit «aurul» vieţii sale, pe Iulia Falciu“; „Enciclopedia «Tricolorul». Vechii egipteni au fost primii care au folosit verighetele“; „Guralivi cu ifose“ (Ioana Ene Dogioiu). * Revenim la articolul referitor la Munţii Bucegi, care se încheie cu nişte cuvinte palpitante: ,,istoria lumii începe în România”. Dar, haideţi să-l reproducem integral: „Legende transmise de-a lungul timpului, din generaţie în generaţie. Multe mistere, care i-au uluit şi pe specialişti. Toate legate de Munţii Bucegi, iar unele, atît de adevărate, încît ridică mari semne de întrebare. O legendă susţine că Munţii Carpaţi sînt străbătuţi de tuneluri subterane atît de lungi, încît ating şi sute de kilometri. Nimeni nu poate spune dacă au fost făcute de mîna omului sau de forţa naturii. Iar asemenea tuneluri ar exista şi în Bucegi. Se vorbeşte şi despre faptul că pe Vîrful Omu ar fi fost un sanctuar dacic, aşa cum au mai fost şi pe alte creste ale munţilor, în Retezat şi Ceahlău. Acesta este supranumit «triunghiul de aur» al Daciei, datorită energiilor impresionant de mari care se presupune că se regăsesc în cele trei puncte. De-a lungul vremii s-a descoperit că pe crestele Bucegilor se înregistrează un nivel foarte mare de radiaţii. Nu se ştie cu exactitate de unde provin aceste radiaţii, sau ce le provoacă, iar cercetările sporadice de pînă acum nu au reuşit să demonstreze nimic. Primele cercetări cu privire la Munţii Bucegi s-au efectuat abia în anul 1927, în partea estică a masivului, pe Valea Ialomiţei, într-o zonă cunoscută sub numele de «şapte izvoare». Aici s-a făcut o analiză a apei şi, spre stupoarea cercetătorilor, s-a constatat că apa din acest izvor are zero bacterii. Acest fapt este unic în lume. Alte cercetări au fost realizate în anii ’80. Legendele locale vorbesc şi despre existenţa unor tezaure deosebit de valoroase, comori îngropate, acumulate de-a lungul a zeci de generaţii de conducători şi păstrate în zonă. Este vorba despre un tezaur sfînt, pe care fiecare domnitor era obligat să-l sporească pe timpul domniei sale (dar nu avea voie să folosească nimic din acele bogăţii). De asemenea, Pentagonul nu ar fi străin de faptul că sub Bucegi s-ar afla o poartă imensă din piatră (legendele locale amintesc şi despre o poartă spre altă lume), înaintea acestei porţi, un baraj energetic, iar orice obiect aruncat spre el se transformă în praf fin. Scepticii consideră că totul este exagerat, dar susţinătorii teoriei afirmă că istoria lumii începe în România...“. * Hingherul PDL Ştefan Pirpiliu (care acum e la fantomatica Forţa Civică) a făcut o cacofonie penibilă, joi, la România TV: „ca cineva“. * La Kanal D se tot difuzează o emisiune îngrozitor, dar îngrozitor de enervantă: „Pastila de rîs“, realizată, sau produsă de o oarecare Daniela Ostahi. Încercînd să imite „Camera ascunsă“, de pe canalele internaţionale, nişte amatori fără umor fac farse de prost gust şi, după cîteva secunde, adică repede-repede, ca să nu-i ia lumea la bătaie, arată cu deştiul: „Aţi fost filmaţi cu camera ascunsă! Hi-hi-hi!“. Protagonistă e o piticanie cu fundul jos şi picioarele stîmbe, care fură telefoanele la oameni, îi ciupeşte de popou pe bărbaţi şi, în general, face clăbuci la gură, ca spuma de ras. N-aveţi, bă, nici un haz. Ce pastilă de rîs? E pastilă de plîns. * Titlul acestei veri a văzut lumina zilei (silei) în ,,Puterea” lui Thiess (nu Thiessmăneanu): ,,PP-DD, 20% la europarlamentare!”. Asta a spus-o, la Rădăuţi, Simona Man, şefa lui Dan Diaconescu Direct. Mă, Simono…Mă, fata tatii… Tu, de fapt, te gîndeai la centimetri, nu la procente, nu-i aşa? * În ,,Click!” am citit un articol atractiv: ,,Incredibil! Indianul Feroz-ud-Din Min vrea în Cartea Recordurilor şi susţine că s-a născut la 10 martie 1872. Are 141 de ani pentru că a mîncat doar nuci”. Omul zice că a mîncat, zilnic, 10 nuci. Aşa o fi? Marele reformator Martin Luther era un asiduu consumator de nuci, dar a trăit mult mai puţin (1483-1546, adică 63 de ani). * Ziarul ,,Libertatea” răspîndeşte o informaţie falsă: cică averea lui Omar Hayssam ar fi fost doar de 100.000.000 de euro. În primul rînd, pe vremea cînd avea el avere, se foloseau dolari. În al doilea rînd, bogăţia arabului era cu mult mai mare: cca. 1 miliard de dolari. * În acelaşi număr de ziar, un titlu prostesc, despre caftitorul de femei Marcel Prodan: ,,Se ascunde petrecînd timpul alături (?!) de fiul său”. Mai citiţi o dată: timpul alături. Tot cacofonie se cheamă. * Tîmpită rău această Ana Maria Ludatşer! În „Naţionalul“ de marţi ea face dovada  că n-a înţeles absolut nimic din lucrările Congresului Extraordinar al PRM, de sîmbătă. Priviţi ce scrie zăluda, după urechea aia bleagă (probabil că i-a şoptit damblagiul Codrin Ştefănescu): „Huiduit de o mînă de oameni, preşedintele PRM le-a cerut acestora să se comporte civilizat şi să nu facă partidul de ruşine“. În realitate, acea „mînă de oameni“ era un singur om, din Suceava, care nu-l huiduia pe Vadim (care a fost aclamat frenetic), ci pe bătrîna caiafă Gh. Acatrinei (85 de ani), pe care l-a făcut „Trădătorul!“. De altfel, postul Realitatea TV a relatat corect scena.

ALCIBIADE



REVISTA ROMANIA MARE nr 1199 - 23.07.2013

luni, 22 iulie 2013

ROMÂNIA MARE NU E DE VÎNZARE! Raport la Congresul Extraordinar al Partidului România Mare





Doamnelor şi domnilor,
daţi-mi voie să încep prin a adresa urări de bun venit participanţilor la acest Congres Extraordinar. În mod normal, astăzi, la marele praznic creştin al Sfîntului Ilie, în mijlocul verii, oamenii nu fac congrese. Dar fac urări, după datină. Folosesc acest prilej pentru a ura toate cele bune şi La Mulţi Ani tuturor purtătorilor acestui frumos nume - care a fost şi numele tatălui meu. În tradiţia populară, Sfîntul Ilie e spaima dracilor, pe care îi alungă mînuind un bici de foc. Luînd exemplu de la el, exact asta o să facem şi noi. E vreme de vacanţă şi lumea îşi reface forţele, pentru a putea înfrunta o toamnă şi un final de an care se anunţă a fi dificile, cu mari scumpiri de preţuri, şomaj, insecuritatea, tot mai alarmantă, vieţii, de zi cu zi. Asta e ţara în care am ajuns să trăim, din nenorocire. Eram tentat să zic „din păcate“, dar acum s-a intrat în faza nenorocirii. Mă uit înapoi, la primele Congrese ale formaţiunii pe care, acum 22 de ani, am înfiinţat-o împreună cu amicul şi mentorul meu literar Eugen Barbu. În pofida tuturor greutăţilor, acele vremuri îmi apar, astăzi, ca o perioadă pe care nu mă sfiesc s-o numesc romantică. Existau un fel de cavalerism, un cod de comportament impus de valoarea unor oameni care, deşi adversari, se respectau între ei. Unde sînt Ion Raţiu, Alexandru Bîrlădeanu, Otto Weber, Adrian Păunescu, Ion Puiu, Niculae Cerveni, Dan Marţian, Leonida Lari, Ion Aurel Stoica, Eugen Barbu, Mircea Muşat, Toma Năstase,  Mihai Ungheanu, Gh. Buzatu, Valentin Dinescu, Eugen Florescu, Carol Dina, generalii Valeriu Buzea, Theodor Paraschiv, Victor Voichiţă şi atîtea alte figuri luminoase ale începuturilor? Au dispărut, unul cîte unul, dincolo de linia orizontului. Unii au fost tovarăşii noştri de drum, alţii au fost adversari - dar în nici un caz duşmani. Lucrarea morţii merge înainte şi, cu durere în suflet, constat că scaunele lor rămîn goale. Cine îi poate lua locul lui Eugen Barbu, de pildă? Aşa cum nu-l poate înlocui, nimeni, în literatură, tot aşa nu-l poate înlocui nimeni nici în politică şi în societate. El a fost singurul care, în anii '70, i-a spus lui Nicolae Ceauşescu, într-un limbaj arhaic: „Daţi o litră de pămînt ţăranilor“.
Aşa cum un alt om de curaj, părintele „Moromeţilor“, şi al „Celui mai iubit dintre pămînteni“, i-a spus şefului  de atunci al statului: „Dacă reintroduceţi realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid“. Aceşti temerari erau ceea ce Camil Petrescu numea „suflete tari“. A dispărut, oare, acea specie de oameni? Au murit caracterele în România? Fireşte că nu, atîta doar: nu mai au unde să se exprime, au fost reduse la tăcere, sau au realizat inutilitatea luptei lor, aşa că s-au dat la fund. De lehamite.  Deşertăciunea deşertăciunilor, vorba Ecleziastului. Deschideţi televizorul şi veţi vedea ce faună populează scena vieţii publice. Înainte de război exista un singur Lumînăraru, personaj real, inclus într-un roman, creatură putred de bogată, dar analfabetă, purtînd ochelari negri şi invocînd pretextul că nu are ochelarii de vedere la el, ca să semneze unele acte. Astăzi, există mii de Lumînăraru, de sute de ori mai bogaţi, care sînt la nivelul mental al unor copii de 10 ani, se exprimă jalnic, poluează atmosfera din ţara care, totuşi, i-a dat lumii pe Eminescu, Iorga, Enescu, Brâncuşi, Coandă, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu! Nu vă puteţi imagina cît poate suferi un om ca mine cînd vede în ce hal s-a degradat lumea românească! Fac parte din acea specie de oameni pe care îi doare, fizic, prostia. Un dezacord gramatical, o cacofonie, o gafă istorică sau culturală mă şochează, mă fac să tresar şi să mă gîndesc ore în şir la ele. Dacă nu aş avea cele două publicaţii, pe care le scriu cu sîngele meu, „România Mare“ şi „Tricolorul“, ca să mă descarc nervos, nu ştiu ce s-ar întîmpla cu sănătatea mea. Şi de-ar fi numai atît, dar, la fel ca şi voi, mă doare spargerea tablei de valori morale a societăţii româneşti. Fireşte că specia impostorilor şi parveniţilor n-a apărut acum. În 1917, pe vremea nefericitei expatrieri a Tezaurului în Rusia, un potentat al vremii, Alecu Constantinescu, poreclit Porcul, a călcat pe cadavre şi şi-a depozitat averea în refugiul de la Iaşi, încărcînd-o în nu mai puţin de 17 vagoane. Nu conta că Armata era dezorganizată şi n-avea echipament, nu contau ravagiile tifosului exantematic - el, Porcul, trebuia să fie fericit! Acest tablou al neruşinării agresive l-a făcut pe un idealist ca Octavian Goga, care a pătimit pentru ţară, în temniţele ungureşti, să exclame, după dezastrul de la Turtucaia (citez din memorie): „Ţară minoră, ţară de secături. O ţară unde un primitiv ca Alecu Constantinescu-Porcul e ministru, îşi merită soarta!“. Astăzi, oare cîţi Porci avem în politica românească? Ei nu-şi mai depozitează averile cu garnituri de tren, ci cu mijloace moderne şi greu de detectat. De pildă, în „paradisul fiscal“ din Cipru, nu mai puţin de 3.500 de conaţionali ai noştri şi de firme din România au ascuns mai multe  zeci de miliarde de euro. Am avut acces la unele informaţii, venite dinspre direcţia unei echipe mixte, SRI-SIE, care documentează această situaţie scandaloasă. Ei, bine, sînt unii care au scos, ilegal, din ţară, sume care variază între 400 de milioane şi 900 de milioane de euro! Am scris despre asta, am dat numele lor, am vorbit şi la unele posturi de televiziune, mi-am asumat răspunderea - dar o tăcere mormîntală s-a aşternut, nimeni n-a „piscuit“ nimic, după o expresie a fraţilor din Basarabia. În alte chestiuni, ei vorbesc, dau dezminţiri, ameninţă cu Tribunalul. Dar aici au fost muţi ca mormîntul. De ce? Fiindcă totul era adevărat. Ori, o vorbă clasică, din Dreptul Roman, spune că „a tăcea înseamnă a consimţi“. Este de la sine înţeles ce buni ar fi banii aceştia pe o asemenea criză, cum ar putea rezolva, măcar în parte, deficitul din sistemul de pensii, din Sănătate, din Învăţămînt. Aici nu e vorba numai de o lăcomie super-animalică şi sub-umană. Aici e vorba şi de provenienţa penală a banilor. În America, bunăoară, n-ai voie să depui de la o sumă de bani în sus, dacă nu declari sursa - banii ar putea proveni din crima organizată, din traficul de persoane, de arme, de droguri etc. Există, la noi, o lume paralelă, care s-a născut şi s-a dezvoltat în ultimii 23 de ani şi care scapă oricărui control. E o lume a interlopilor transformaţi în mafioţi, care are încrengături cu Poliţia, cu Justiţia, cu Serviciile Secrete, cu Administraţia Locală, cu Administraţia Rezidenţială, cu Parlamentul şi Guvernul. Oamenii cinstiţi nu rezistă în acest sistem: ori sînt mînjiţi şi ei, ori sînt eliminaţi. Mă uit la ceea ce se întîmplă în ţara mea, mă frec la ochi şi nu-mi vine să cred. Prin urmare, de-aia a fost atacat şi lichidat regimul socialist! Regim care avea păcatele lui, multe şi, uneori, insuportabile, dar nu se poate spune că era corupt. Ştiţi bine ce vreau să spun: înainte se putea vorbi de „corupţia minoră“ din spatele aprozarului, sau al tejghelei. La percheziţiile făcute acasă la unii tartori ai Ministerului de Interne s-au găsit 10 sticle de whisky şi 10 cartuşe de Kent, o bagatelă faţă de Peştera lui Ali Baba pe care o deţin bogătaşii din zilele noastre. Îmi aduc aminte că, în aprilie 1986, cînd am efectuat prima mea deplasare cu echipa de fotbal Steaua, la semifinala cu Anderlecht Bruxelles, i-am telefonat ministrului de Finanţe, Petre Gigea, rugîndu-l să-mi schimbe, şi mie, oficial, o sumă de bani. Acest oltean de spirit mi-a spus, textual: ,,Tovarăşe Vadim, prin Lege eu am dreptul să fac următoarele: dacă aţi fi membru al Comitetului Central, v-aş schimba 10 dolari; dacă aţi fi membru al Comitetului Politic Executiv, v-aş schimba 20 de dolari; dar pentru că sînteţi scriitorul Vadim şi prietenul meu, vă schimb 15 dolari“. Am zis bogdaproste şi, cu acei bani, i-am cumpărat mamei o broşă. Astăzi, ceea ce se petrece nu suportă comparaţie! Uitaţi-vă la ce nunţi şi petreceri pantagruelice au loc. Uitaţi-vă la ce concedii şi vacanţe de vis îşi permit unii, care au palate în ţinuturi exotice. Uitaţi-vă la cei care îşi îngăduie luxul să-şi trimită odraslele în străinătate, chipurile la studii, pe bani grei - în vreme ce tot mai mulţi copii ai românilor se uită, cu jind, la o portocală şi umblă cu haine jerpelite. Ne ard copiii în Maternităţi. Ne sînt violaţi de pedofilii băştinaşi şi străini. Alţii sînt vînduţi pentru băncile de organe. Criminalitatea a atins cote apocaliptice, de nesuportat de către fiinţa umană. Nici o autoritate nu mai funcţionează. Arestările succesive reprezintă comenzi politice, care nu pot păcăli pe nimeni. Agenda publică e ocupată, pînă la refuz, de cacealmale pestilenţiale, de genul fugii şi capturării lui Omar Hayssam. Puşcăriile sînt pline de oameni nevinovaţi, în timp ce marii gangsteri zburdă în libertate şi se acoperă unii pe alţii. Există cîrdăşii interne şi cîrdăşii internaţionale. Este cineva atît de naiv să creadă că străinii care tot vin în control pe aici, sau se prefac că îi consiliază pe unii demnitari, fac asta de florile mărului, pe gratis? Totul e pe bani grei. S-a perfecţionat, în timp, o suveică a şpăgilor, care a făcut din ,,taxa de protecţie“ un sport naţional. Nu cotizezi? Nu participi la acest ,,caritas“ al captării bunăvoinţei? Eşti ştampilat, imediat, ca extremist şi, cu o vorbă imposibilă, ca nefrecventabil. Noi ştiam că se frecventează Casele de Toleranţă, nu şi politicienii. Nu mai pomenesc de vechiturile care ni se bagă pe gît: ba fregate vechi din 1985, ba avioane ruginite, din 1965 - totul sub pretextul mincinos al ,,modernizării“ Armatei Române. Care Armată Română îşi lasă oasele la dracu-n praznic, în războaie de jaf, provocate de alţii. Un capitol scandalos îl reprezintă aşa-zisele privatizări. Tîlhărie, pe faţă! Toate marile privatizări reprezintă eşecuri ruşinoase. Nu mai vorbesc de înstrăinarea, criminală, a Patrimoniului Naţional, construit cu sacrificiile mai multor generaţii de români. Vorbesc doar de aspectul financiar: din cele 700 de miliarde de euro care ar fi trebuit să intre în Bugetul Statului, nu s-au achitat decît 7 miliarde. Adică 1%! Unde, în lume, a mai avut loc un asemenea act de banditism? Ce ţară a mai capitulat atît de penibil? Ca istoric, am senzaţia că ne-am întors la anul 1806, cînd, la începutul Războiului ruso-turc, desfăşurat pe teritoriul ţărilor Române, generalul Kutuzov a spus, cu cinism: ,,Nu le voi lăsa valahilor decît ochii, ca să plîngă!“. Acum, unii ne fură şi ochii din cap, la modul propriu, pentru prelevarea retinei sau a corneei, ba mai sînt scoşi şi rinichii unora, pentru transplant. Da, da, s-a intrat în etapa mutilărilor. Începem să colonizăm, şi noi, Planeta: un rinichi la Londra, un ficat la Paris, o inimă la New York etc. Ce se întîmplă cu acest popor? Cînd va lua sfîrşit blestemul care s-a năpustit pe capul nostru în Sfînta Zi de Crăciun a anului 1989, cînd zăpada imaculată căzută din cer la Naşterea Mîntuitorului a fost înroşită de sîngele  a doi oameni bătrîni? Atunci şi acolo se află rădăcina haosului! Totul va merge din rău în mai rău în ţara aceasta, atîta timp cît cei vinovaţi de acel masacru nu vor fi pedepsiţi şi nu vom da kilometrajul la zero, pentru un nou început. Parcă niciodată nu s-a adeverit atît de bine, sau, mai degrabă, atît de rău, distihul scris de Poetul Naţional în ,,Doina“: ,,Vai de biet român, săracul/ Îndărăt dă tot ca racul“. Aşa cum am spus cîndva, că Imnul Naţional nu mai e ,,Deşteaptă-te, române!“, ci ,,Somnoroase păsărele“, tot astfel voi spune, şi acum, că Vulturul de pe Stema României a fost înlocuit cu Racul. Care nu e doar un semn zodiacal - e şi semnul cancerului. În unele privinţe, am dat înapoi şi cu 100 de ani. Ştiţi bine ce vorbesc, fiindcă trăiţi între oameni şi vedeţi ce paragină s-a aşternut peste ţară. Ţară care e vraişte, mă tem să nu cadă de pe hartă în mare. Nu departe de locul unde se desfăşoară Congresul nostru se află soclul fostei statui a lui Lenin. De 23 de ani, acel soclu e gol. Am demolat, dar n-am pus nimic în loc. Asta e una dintre dovezile neputinţei noastre. Eu, unul, am propus ca acolo să se înalţe un monument închinat celor 3 mari scriitori ai exilului românesc: Mircea Eliade, Eugen Ionescu şi Emil Cioran. Există chiar o fotografie, înfăţişîndu-i pe aceşti creatori geniali, într-un mic parc din Paris - acela ar putea fi modelul pentru grupul statuar. Dar nu vrem, sau nu putem. În faţa Casei Scînteii, adică a unei clădiri unde încă mai apar cărţi, ziare şi reviste, dar unde funcţionează şi un post de Televiziune, numai un astfel de triptic s-ar potrivi. O altă dovadă a neputinţei, sau poate a indolenţei noastre, este ceea ce eu numesc Mormîntul Faraonului. Mă refer la construcţia impunătoare, din Cotroceni, plănuită a fi Casa Radio, de unde, la 23 August 1989, Ceauşescu a urmărit parada militară. Acel edificiu grandios era predat ,,la cheie“, mai lipseau unele mici finisări. Dar au venit şmecherii la Putere, foştii bişniţari, metamorfozaţi în politicieni şi oameni de afaceri şi, pretinzînd că nişte turci le-au cerut să pună bomfaierul, sau barosul, ori macaraua cu bilă pe acea clădire, au tăiat-o în două. Acum, acolo e refugiul aurolacilor şi al şobolanilor, care, pe vreme caniculară, ies de sub malurile nisipoase ale Dîmboviţei şi mişună în căutare de hrană. După parada militară, parada şobolanilor! E bine ce se întîmplă? Aş putea da foarte multe dovezi ale ravagiilor provocate de vîntul de nebunie care suflă peste societatea românească. Paragina se întinde, ca rîia, peste ţară. Dar, poate cea mai elocventă mărturie e această supremă umilinţă: am ajuns să cumpărăm sare de la unguri şi turcii să ne facă, nouă, pîine! Este cunoscut cazul lui Napoleon, care, după ce a ocupat Viena, în 1805, a fost încîntat de chiflele albe şi gustoase din burgul austriac, aşa că a trimis 2 brutari la Paris, pentru a se bucura şi francezii lui de asemenea bunătăţi. Dar ce tradiţie în materie au turcii, să ne facă, ei, nouă pîine? În ritmul acesta,  vom schimba şi o zicală străveche, spunînd acum: ,,Fie pîinea cît de rea/ Tot mai bună-n Turcia“.
România a ajuns de nerecunoscut. Dacă ar învia acum Mareşalul Antonescu şi-ar trage un glonţ în cap. Românii nu mai trec Prutul, cu Styxul. Orice nespălat care nici măcar n-ar îndrăzni, la el acasă, să calce pe trotuarul din faţa unui minister, se vîntură la noi ca Vodă prin lobodă, cu aere de arendaş. Vine rupt în fund şi pleacă - dacă se îndură să mai plece - bogat. Eu cred că, dacă ar fi ştiut scena asta, Dumitru Drăghicescu ar fi inclus-o în capodopera sa ,,Din psihologia Poporului Român“, publicată în 1907 - mă refer la originea piesei ,,Revizorul“, subiectul fiindu-i povestit de Puşkin lui Gogol, după o experienţă pe care poetul exilat a trăit-o în Basarabia românească. Acea isterie colectivă, acea forfotă delirantă, dublate de o molipsitoare slugărnicie erau păcate ale boierimii noastre. Am mai spus-o şi o repet: nu Fanarul ne-a corupt pe noi, ci noi am corupt Fanarul! Înainte vreme, româncele erau duse, cu forţa, în robie la Stambul; e faimoasă scena în care frumoasa doamnă a Voievodului Moldovei, Ieremia Movilă, Elisabeta, a fost violată de turci, în Pădurea Dracşanilor, în august 1616, apoi s-a jelit, cu părul despletit, în carul tras de boi, care se pregătea să o treacă Dunărea: ,,Boieri, boieri, ruşinatu-m-au păgînul!“. Acum, după 400 de ani, nu mai e nici urmă de ruşine! Se duc româncele noastre, din proprie iniţiativă, într-o veselie, la Stambul! Explicaţia e sărăcia lucie care s-a făcut stăpînă pe ţară. Mai ales de cînd, în complicitate cu noii stăpîni de sclavi, ne-am făcut economia praf. Îi văd pe românii mei cum se umilesc în Europa, pe unde mă poartă paşii, în funcţia pe care o am. Care nu e hoţ, e cerşetor, sau spălător de vase. Unii îmi trimit mesaje disperate, la birourile mele din Strasbourg şi Bruxelles. Îi ajut, şi eu, cît pot. Nu mai departe decît săptămîna asta, mai precis miercuri, fiind la Paris o familie de români mi-a cerut, disperată, ajutorul, pentru a-şi recupera fetiţa nou-născută, dar ,,confiscată“ de Spitalul din Londra, unde a văzut lumina zilei. Ambasadorii şi consulii unde au încercat aceşti conaţionali ai noştri să pătrundă, în frunte cu Ion Jinga (de la Londra) şi Bogdan Mazuru (de la Paris) nici nu i-au băgat în seamă. Deh, ei sînt masoni, se cred colegi cu Nicolae Bălcescu şi Alexandru Ioan Cuza, nu le mai ajungi nici cu prăjina la nas, au alte preocupări, ce le pasă lor de nişte români amărîţi? Români care nu pot înţelege, în ruptul capului, cine dă dreptul unui spital să se facă stăpîn peste copilaşul lor şi să-l rupă de părinţii săi! Fetiţa aceea, pe care părinţii nici n-au apucat s-o boteze - numele ales fiind Elizabeth - va fi alăptată, cumva, de tiza ei, Regina Angliei? Nu se poate atîta lipsă de omenie. Aşa că rog să nu ne ţină nimeni predici despre Drepturile Omului, Civilizaţie, împărtăşirea unor valori comune etc.
Doamnelor şi domnilor,
am dat la o parte doar un colţ al perdelei care acoperă scena vieţii româneşti. Din poziţia în care mă aflu, ca scriitor şi patron de editură şi publicaţii, dar şi de demnitar european, ştiu mult mai multe. Nu uitaţi că sînt singurul român care s-a întîlnit cu Papa Ioan Paul al II-lea, cu Papa Benedict al XVI-lea, cu Nelson Mandela, cu Vaclav Havel, cu Regele Spaniei, cu Regele Norvegiei, cu Prinţul Rainier de Monaco, cu Keneth David Kannda, cu ultimii preşedinţi ai Germaniei, cu Serghei Lavrov, cu Dmitri Rogozin, cu Ghenadii Ziuganov, cu Jean Marie Le Pen, cu Antonio di Pietro (modelul pentru Comisarul Cattani), cu alte celebrităţi, ca Roger Garaudy, Alvin Toffler, Larry Hagman, dar am primit scrisori şi de la Silvio Berlusconi, Koffi Annan, Donald Rumsfeld şi atîtea alte personalităţi. De la fiecare am învăţat cîte ceva. În aceşti 23 de ani blestemaţi, de tranziţie de la speranţă la catastrofă, nişte terorişti români şi străini ne-au făcut ţara pulbere. Şi, colac peste pupăză, şovinismul unguresc ne şubrezeşte nervii zi de zi, pînă la limita insuportabilului. Ştiţi, cu toţii, cît de servili s-au prezentat aşa-zişii politicieni români la Congresele UDMR-ului, care sînt total ilegale, aşa cum ilegală e şi această organizaţie revizionistă. Care este şi antieuropeană, dacă ne gîndim că, într-o Europă care încearcă, din răsputeri, să se îndrepte spre unificare, revizioniştii unguri cer, pe faţă, destrămarea unui Stat Naţional. Ca membru al Parlamentului European, eu m-am luptat, fără preget, pentru a prezenta în faţa acestui Forum adevărata faţă a iredentismului unguresc, veritabil duşman al civilizaţiei. Aşa cum era la începutul Secolului XX, ,,Omul bolnav al Europei“, aşa e Ungaria şi la începutul Secolului XXI. Îmi revine în memorie o caracterizare făcută, acum aproape 100 de ani, de acelaşi Octavian Goga: „Maghiarii urlă de dureri închipuite“. După cum se ştie, eu am fost şi, pînă acum, am rămas singurul europarlamentar român care îi ţine la respect pe Laszlo Tökeş şi pe ceilalţi inamici, declaraţi, ai românilor. Toţi ceilalţi îi scarpină între coarnele de diavol. Toţi ceilalţi nu mai ştiu cum să se gudure pentru a le intra în voie. Chiar la ora la care ne întîlnim noi, aici, la Bucureşti, de unde răsare Soarele pentru toţi românii - la Băile Tuşnad are loc o nouă adunare, sau, mai bine spus, adunătură a şovinilor unguri, patronată de premierul ţării vecine şi neprietene, Viktor Orban. Acolo s-a prezentat la raport toată ,,floarea“ cea vestită a politicii româneşti, de la toate partidele. Am zis ,,partidele“? Nu, ele nu sînt partide, sînt paravan pentru Mafie. Sînt găşti de interese. Dacă nu i-am cunoaşte! Ar fi dat, pe daiboji, la străini, aurul, argintul şi uraniul de la Roşia Montană liberalii lui Ionel Brătianu? Sau socialiştii care au semnat documentele Unirii de la Alba Iulia? Nici cu preţul vieţii! Aici se observă cel mai bine duplicitatea respingătoare a acelora care au venit la Putere, bătîndu-se cu pumnul în piept, că nu sînt de acord cu folosirea cianurilor la Roşia Montană, nici cu fracturarea hidraulică pentru extragerea gazelor de şist. Într-un timp foarte scurt, aceşti indivizi fără caracter au făcut o piruetă ameţitoare, de 180 de grade, şi au procedat exact pe dos! Aşa ceva nu s-a mai văzut în politica românească. E ca şi cum eu, unul, aş lua acum primul avion, sau primul tren, şi m-aş duce la şuşaneaua şovină de la Băile Tuşnad, ca să mă fac ungur! Rîde lumea. Mă scuipă pe stradă. Astfel de personaje sinistre taie şi spînzură în România anului de graţie 2013. Şi ele apar la televizor şi ne împuie capul vorbind despre Interesul Naţional! Asta e prăpastia care desparte Partidul România Mare de restul clasei politice: ce înţelegem noi prin Interesul Naţional şi ce înţeleg ceilalţi. Îţi stă mintea-n loc cîtă drojdie s-a depus pe fundul inimii acestor ticăloşi! În ,,Divina Comedie“, Dante Alighieri îi aşează pe cei care au înşelat încrederea semenilor pe cea de-a 9-a treaptă a Iadului, unde se află un lac îngheţat. Ce pedeapsă merită şmecherii de pe Dîmboviţa, care se fac preş la picioarele gangsterului internaţional George Sörös, adevăratul stăpîn al firmei Gold Corporation? Acest rechin bătrîn a antamat, de cîţiva ani, uriaşa cantitate de uraniu de la Roşia Montană, pe care a vîndut-o centralelor atomo-electrice din Canada, aşa cum îşi vînd unele ţigănci copiii încă nenăscuţi - dar manevrele lui au fost blocate de Parlamentul European, care, în şedinţa memorabilă din 5 mai 2010, a votat, cu o majoritate zdrobitoare, o Rezoluţie care interzice utilizarea cianurilor în minerit. Acolo, poate, a fost momentul meu de glorie în Aula de la Strasbourg, fiindcă am ţinut un discurs care i-a lămurit pe colegii mei şi a influenţat votul final. Toate pretextele şi născocirile infractorilor de la Putere, care încearcă să justifice schimbarea macazului, modificînd redevenţa şi participaţia Statului Român - sînt nişte mişcări bezmetice, de copii retardaţi, prinşi la furat.
Peste tot în lume, ocrotirea mediului e o strategie prioritară, o obligaţie absolută, pentru salvarea Planetei. Numai la noi, o haită de hiene flămînde pune la cale un Cernobîl extraordinar de periculos, prin folosirea a 200.000.000 kg de cianuri. Peisajul rezultat ar fi un deşert selenar. Nu se poate atîta inconştienţă. Peste noi, cei de la PRM, nu se poate trece, e clar? Iată numai cîteva dintre motivele pentru care, la alegerile parlamentare din 2008 şi din 2012, PRM a fost furat ca-n codru. Le stricam toate socotelile. Elaborasem o Lege pentru naţionalizarea PETROM; lege care, în 2008, trecuse, prin aprobare tacită, de Senat. Ne-am opus privatizării frauduloase a CEC, a Fabricii de Antibiotice Iaşi, a Spitalului Fundeni, a altor instituţii de importanţă naţională. E inutil să mai spun cine şi cum ne-a furat la alegeri. Întîia mea profesie e cea de sociolog. Or, sociologia e o ştiinţă, nu e o bolboroseală de vrăjitoare la vîrtelniţă, pe baltă, după miezul nopţii. Una din legităţile acestei ştiinţe este de o claritate deosebită şi s-a verificat în timp, în toate ţările care se respectă (fireşte, nu vorbesc de dictaturile de tip african, sau asiatic): un partid care n-a fost la Putere, nu e corupt şi apără Interesul Naţional NU are cum să scadă, dimpotrivă, creşte. Mai ales pe vreme de criză şi tulburări sociale. Aşa s-a întîmplat în perioada 1998-2000, cînd ştiţi care au fost scorurile reale. Dar, pentru a nu-i mai trece Mafiei interne şi externe glonţul pe la ureche, am fost luaţi în primire încă din amonte, şi tocaţi mărunt. Ultima fraudă - şi cea mai abjectă - s-a comis la alegerile din 2012, cu participarea, directă, a nu mai puţin de 700 de ofiţeri şi agenţi ai SRI, repartizaţi la Secţiile de Votare cu sarcina expresă de a ne ţine pe noi în lanţuri. La alegerile locale n-am avut voie să avem nici măcar un singur consilier judeţean (ceea ce era ilogic), iar la alegerile parlamentare batjocura a fost şi mai incredibilă. Bine, în schimb, că au intrat în Parlament tot felul de cîrnăţari, berari, şoferi, mafioţi, prostituate, ba chiar şi un puşcăriaş. Acesta e cel mai penibil Parlament din Istoria României! Pe lîngă această liotă de aplaudaci fără nici o legătură cu politica, Marea Adunare Naţională a fost un club select. Îi vedeţi, şi voi - sau, mai bine zis, nu-i vedeţi, fiindcă ei nu fac nimic, nu vorbesc, nu-i ajută pe cetăţeni, din cînd în cînd mai pălăvrăgesc la televizor, dar cu hîrtoape, cacofonii, emisii verbale de oameni nărozi. Asta s-a vrut: o turmă de necuvîntătoare, fără personalitate, fără opinii. Nu mai sînt în Parlament martirul Ilie Ilaşcu, arhitecta Anca Petrescu, generalii Ion Cîrciumaru şi Marcu Tudor, Mitzura Arghezi, avocatul Viorel Dumitrescu, doctorul Constantin Găucan şi alţi oameni cu şira spinării, dar se lăfăie pe bani publici nişte ,,proşti sub clar de Lună“, vorba unui dramaturg. În legislatura trecută (2008-2012) am numărat nu mai puţin de 100 de traseişti. Astăzi, cînd Parlamentul s-a umflat ca o broască şi are aproape 600 de bugetivori, numărul acesta va fi, cu siguranţă, depăşit. Nimeni nu mai are nici o jenă. Trocul se face pe faţă, în văzul tuturor, ca la piaţă. Se cumpără oameni ,,în viu“, cum se cumpără porcii la Obor. Un partid artificial, fabricat la ordinul stăpînilor străini ai României, cu acordul Palatului Cotroceni, ca diversiune pentru a ocupa „culoarul“ naţionalist şi justiţiar al PRM, s-a dovedit a fi o farsă de prost gust, dezintegrîndu-se la mai puţin de 6 luni de la alegeri. Numai cine e un ticălos incurabil se preface că nu observă că noi le stăm duşmanilor Neamului Românesc ca un ghimpe în inimă. Dar au, ei, inimă? Nu, au un portofel în loc de inimă. În 1999, Regimul Emil Constantinescu, prin unealta sa malefică, traficantul de copii Valeriu Stoica, a încercat să scoată PRM în afara Legii. Nu numai că nu a reuşit, dar ne-a făcut şi mai puternici. Acum, o altă „echipă de spărgători“ se screme să despartă partidul de preşedintele său fondator. Situaţia e de un ridicol inegalabil. Nu vreau să stric această zi de sărbătoare, dar cîteva din tunetele şi trăznetele Sfîntului Ilie se pot îndrepta către capetele acelor nemernici care, cînd n-am mai avut ce să le ofer, cînd nu i-am mai făcut senatori, deputaţi, primari, viceprimari, consilieri, şefi de Consilii Judeţene, s-au înhăitat ca să mă dea, pe mine, afară din casa zidită de mine. Într-o proporţie covîrşitoare, eu i-am făcut demnitari, pentru că i-am trecut pe listă şi am semnat pentru ei. Ba chiar am rezolvat şi situaţia unor neveste, pentru care am negociat funcţii mari, cu maşină la scară. Astăzi, tocmai aceste muieri sînt cele mai intrigante. Din păcate, calitatea umană e din ce în ce mai proastă în politica românească. Oare cît de nebun trebuie să fii ca să te substitui altcuiva, după ce, ani de zile, ai făcut anticameră la uşa lui şi i-ai ciugulit din palmă. Lucian Blaga are un aforism care se aplică perfect la situaţia asta aberantă: „Cu penele altuia te poţi împodobi, dar nu poţi zbura“.
Nu stă în firea mea să mă laud, smerenia e o importantă virtute creştină, dar, fără mine, PRM va muri a doua zi. Sau, cine ştie, poate că asta se şi urmăreşte. Dar e păcat de ţara asta, că dispare singurul antidot împotriva Mafiei. Am cunoscut, în viaţa mea, destule lichele, chiar criminali periculoşi, pe care i-am prins în „insectarul“ pamfletelor mele - dar vă rog să mă credeţi că nu-mi puteam imagina că există atîta murdărie umană. Unii dintre mărunţii complotişti au fost colonei de Securitate, sau turnători, cu Dosare grele, la CNSAS. Cît am tras eu, după urma lor, nu se poate povesti! Erau plini de bube-n cap, dar eu i-am apărat. Astăzi, secăturile astea întorc o faţă hidoasă către mine. Îmi reproşează că aş fi dus partidul la 2%. Asta, de parcă eu aş fi candidat la alegerile din 2012, nu ei. Eu, cînd am candidat, chiar în condiţiile unei „maşini“ cu frîna trasă, la alegerile pentru Parlamentul  European, am făcut o mişcare de şah, m-am asociat cu Gigi Becali, şi am avut 9%. Desigur, scorul real era mult mai mare. Nu putem uita că, la alegerile parlamentare din 2012, noi nu am putut prezenta candidaţi în 35% dintre colegiile electorale, din pricina lipsei banilor pentru taxa de participare. Tot eu sînt de vină? Ce ar fi trebuit să mai vînd din casă? Le-a luat Dumnezeu minţile? Zilele trecute, m-a căutat la telefon şi m-a vizitat la birou tînărul sociolog Mihai Motoc. Acesta mi-a spus cum, la alegerile pentru Parlamentul European, din 2007, Dan Voiculescu plătea sondaje de opinie, dar îi cerea să crediteze PRM-ul cu 2%, cînd , în realitate, aveam mult mai mult. Mai vrea, cineva, vreo confirmare? Sondajele falsificate sînt uvertura fraudelor electorale. Astăzi, acelaşi Dan Voiculescu încearcă să cumpere PRM-ul de la fostul electrician şi politruk Cornel Ciontu, cel pe care o Plenară a Consiliului Naţional, din 2005, l-a dat afară din partid ca pe-o măsea stricată, fiindcă a furat mai multe sute de mii de dolari din contracte cu firma israeliană de consultanţă electorală „Eyal Arad". Atunci, din banii furaţi, acest individ sinistru le-a cumpărat celor 3 odrasle ale sale cîte o limuzină. Preţul cerut  astăzi de acest Ciontu lui Dan Voiculescu e de 2.000.000 de euro, chipurile pentru revigorarea partidului. Acelaşi preţ i-l ceruse, cu cîteva săptămîni în urmă, şi lui Viorel Hrebenciuc, numai că Guzganul Rozaliu o fi el ticălos, dar nu e prost, aşa că l-a trimis la plimbare. Ăsta-i tariful lui Ciontu. Nici o şmecherie n-a fost ratată de bătrînele haimanale: ştampile false, oameni aduşi de pe stradă, pe care nu-i ştia nici mama lor, grave încălcări ale Statutului, în virtutea cărora au exclus, ei, din partid, tot Biroul Permanent, ales la Congresul precedent. Ei, care nici măcar nu mai erau membri ai PRM! Acelora care îmi tot repetă că ei sînt „colegii noştri“, eu le voi spune, amical, că un om integru, ca mine, nu poate fi coleg cu nişte uzurpatori. Mihai Eminescu scria, în „Timpul“: „Albinele nu se amestecă cu alte gîngănii". Mi-am cîştigat dreptul şi autoritatea morală de a lucra cu cine merită şi are caracter. Care-i problema? Vor să-şi facă un partid, pe care să-l pună, contra-cost, la picioarele Mafiei? N-au decît, Legea le dă voie, în principiu. Dar nu, ei au pus ochii pe un partid gata făcut. Necazul respectivelor puşlamale e că acesta e un partid de lider, iar brandul PRM e înregistrat la OSIM, pe numele meu. Ceea ce tot încearcă ei, nu se poate, e doar o cacealma stupidă, o hărmălaie gălăgioasă, fără nici un efect. Cine mă trădează pe mine, îl trădează pe ta-su. Mă roagă unii să stau de vorbă cu aceşti răufăcători. Răspunsul meu e acesta: eu nu vorbesc cu morţii. Dar, vorba proverbului românesc: orice rău e spre bine. Poate că e mai bine că s-a întîmplat aşa şi că ne vedem acum, cu 1 an înaintea alegerilor pentru Parlamentul European. Ne privim în ochi, ne analizăm activitatea şi vedem ce avem de făcut în continuare. Aceia care ne vorbesc de politica de alianţe ar fi bine să ne spună şi ce alianţe au rezistat pînă acum. Nici una, asta e realitatea. Prietenii de azi sînt duşmanii de mîine şi viceversa, într-o ţară în care nu se mai respectă cuvîntul dat. Eu nu sînt împotriva nici unui fel de colaborare pe plan local, cu excepţia oricărei tangenţe cu UDMR-ul. Aveţi libertatea să negociaţi, în judeţele unde trăiţi, cu cine doriţi, dacă aşa ceva serveşte interesul populaţiei şi al partidului nostru. Problema nr. 1 a formaţiunii noastre e lipsa banilor. De 5 ani se încearcă sufocarea noastră financiară. Nicăieri, în lume, nu se face politică fără bani. Măcar pentru plata chiriei şi a unor utilităţi. Nu doresc să repet ceea ce am spus la unele emisiuni de Televiziune, că am fost nevoit să-mi vînd crucea de aur de la gît, iar soţia şi fiicele mele şi-au vîndut puţinele bijuterii pe care le aveau. Cu aceşti bani am plătit hîrtia, tipografia şi salariile unor oameni. N-aş fi menţionat aspectele acestea dacă, în urmă cu aproape 2 săptămîni, în biroul meu de la partid n-ar fi venit o româncă din Germania  - femeie de bună-credinţă - care, nici una, nici două, a scos din poşetă o cruce de aur, cu lanţ cu tot, încercînd să mi le ofere cadou, fiindcă mă auzise povestind la televizor că mi-am vîndut crucifixul. Atunci, l-am chemat pe Dorel Vulpoiu, să-l iau martor la scenă şi la refuzul meu. Alţii, mai mult ca sigur, ar fi acceptat, în mod tacit, acel dar. Eu nu puteam s-o fac. N-aş mai fi fost eu însumi, în primul rînd în proprii mei ochi. O ducem greu, de pe o lună pe alta, trăim din împrumuturi, în cele 4 luni friguroase, de la cumpăna anilor 2012-2013, în sediul central al PRM era o temperatură de cameră frigorifică, fiindcă ni s-au întrerupt gazele, din cauza lipsei banilor - pe scurt, numai noi ştim cum am supravieţuit şi am ţinut, cu mîinile îngheţate, steagul sus. Dar tocmai în vremea în care eu şi cei mai apropiaţi colaboratori ai mei am făcut sacrificii inimaginabile pentru continuarea activităţii acestui partid, vin nişte fripturişti de 2 lei şi ne dau, ei, afară din formaţiunea în care tot mai mulţi români îşi pun speranţele. Rîd curcile. Rîd ungurii. Rîd şi hoţii de profesie. Numai PRM mai rămăsese întreg. În rest, toată lumea s-a încăierat cu toată lumea, sistem turneu, cad capetele ca popicele. Ei, bine, eu nu voi tolera o asemenea porcărie şi voi tăia în carne vie. Cui nu-i place, e liber să plece. Dacă eu am greşit cu ceva - şi am greşit, desigur, pentru că nu sînt robot - să mi se spună, în mod civilizat, şi, în măsura în care e adevărat, mă voi corija rapid. Dar eu greşesc de partea ţării, nu împotriva ţării. Eu sînt cel mai sever judecător al meu. Preţul frămîntărilor mele este imens: în primul rînd sănătatea şi somnul, ele cad primele pe altarul acestei lupte. De pildă, mă frămînt şi din pricina faptului că ziarul partidului, „Tricolorul“ - care, poate, e cel mai bun şi mai curajos cotidian din ţară - nu e procurat de oamenii noştri. Este inadmisibil să existe filiale cu zero abonamente! Ce este, oare, atît de greu să faceţi măcar 10 abonamente pe judeţ? Mie mi se cere performanţă, dar nu primesc nici un ajutor, de nicăieri. Hai să zicem că nu sînt bani - deşi preţul e simbolic - dar am cerut corespondenţe şi materiale din filiale. Nici cererea asta nu e ascultată. Eu ştiu că există activitate de partid, în toate filialele: ce vă costă să o popularizaţi în ziarul „Tricolorul“? Totuşi, sîntem singurul partid cu presă proprie, de ce nu o valorificaţi? Iertaţi-mă că am ridicat această problemă, dar asta e profesia mea, de scriitor şi ziarist, şi fiecare se plînge de ceea ce îl doare.
Stimaţi delegaţi la Congresul Extraordinar al partidului nostru, avem multe de vorbit şi de analizat astăzi şi în perioada următoare. Pe cele trei direcţii principale care au făcut PRM-ul unic şi inconfundabil: problema naţională, dreptatea socială şi relansarea economiei. De la înalta tribună a Congresului Extraordinar al PRM acuz toate regimurile politice post-decembriste de înaltă trădare de ţară! Ziua Judecăţii nu se apropie, a şi venit! Poporul Român va pune mîna pe biciul lui Christos şi pe lancea lui Horea şi o să înmoaie oasele celor care i-au trădat încrederea. Criza lucrează pentru noi. Peste tot, în Europa, forţele naţionalismului luminat sînt pe val. Mai devreme sau mai tîrziu, stăpînii străini ai coloniei numite România se vor dezmetici şi vor trebui să recunoască faptul că nu ne mai pot împiedica să venim la Putere. Cine va dialoga cu mulţimile tot mai revoltate? Cu greviştii? Cu minerii blocaţi în subteran? Cu victimele abuzurilor incalificabile comise de „poliţia politică“ pînă şi în şcoli, unde au fost percheziţionate eleve şi profesoare chiar şi în lenjeria intimă? România a devenit un iarmaroc al spionilor, un psihopat intră cu o bombă într-o Universitate, ne-am transformat  în „frontiera sălbatică“ a Europei - dar SRI-ul nu se ocupă de aceste probleme de Siguranţă Naţională, ci cotrobăie prin sutienele unor adolescente! Pe scurt, cine are dreptul să mai deschidă gura în faţa oamenilor care clocotesc de mînie?  Numai noi. Pentru că noi n-am fost la Putere niciodată şi nu sîntem vinovaţi de dezastrul ţării. Dimpotrivă, l-am limitat cît am putut, cu orice risc. Nu fiţi naivi să credeţi în sondajele mincinoase. Această bătaie de joc va lua sfîrşit în curînd. Ca să vedeţi ce semnale de alarmă am tot tras, în mod sistematic, permiteţi-mi, în final, să citesc un pamflet, pe care l-am publicat în februarie 1996. E mai actual ca oricînd.

Popor nefericit, îţi plîng de milă
nu te mai pot schimba, eşti prea bătrîn
ieri aveai jug - iar azi ţi-au pus ştampilă
să nu cutezi cumva să-ţi spui român.

N-ai voie să respiri, ori să bei apă
n-ai voie pruncii-n pace să ţi-i creşti
n-ai voie morţii să ţi-i duci la groapă
n-ai voie-n Templul Limbii Româneşti.

De două mii de ani eşti tot pe cruce
mereu s-a tot găsit un venetic
să dea porunci, să mintă, să apuce
să te azvîrle-n foc ca pe-un nimic.

Dar cine-i el să te boscorodească
şi cu ce drept ţi s-a făcut stăpîn?
Altarul de simţire românească
e ros de-un şarpe încălzit la sîn.

Într-o secundă, munca ta de-o viaţă
ţi-o scoate peste graniţă-n dolari
frumoasa fiică el ţi-o vinde-n piaţă
ca pe o vită-n lanţuri, la ursari.

De-i hoţ de bănci, sau traficant de arme
de-i komisar străin sau controlor
el la Înalta Poartă, ce nu doarme
te va pîrî ca pe-un răufăcător.

Eşti blestemat să-ţi pună capu-n poală
cîte-un călău cu paloş, preventiv
ieri la Stambul şi Moscova fatală
azi la Bruxelles, New York şi Tel Aviv

Nu zici ca ei? Îţi arde de şarade?
Respingi hortysya gloată din Ardeal?
Nu dai soldaţi să cadă-n ambuscade
Pentru Guvernul Transnaţional?

E vai şi-amar, fii gata de urgie
eşti xenofob, şovin, nefrecventat
aceiaşi tăietori în carne vie
te pun la zid de parc-ai fi ciumat.

Aceste lifte aventuriere
prăpăd şi jale lasă-n urma lor
dar fiindcă ştiu că n-ar avea putere
şi-au tras şi cîte-o coadă de topor.

Tandem sinistru, sluga şi străinul
doi cîte doi, perechi carnavaleşti
căpuşa şi hiena îşi fac plinul
din trupul Mioriţei strămoşeşti.

E totul invers, cerul se răsfrînge
în mlaştina din ochii lor barbari
iar ţara geme şi Poporul plînge
de şarlatani şi biruri tot mai mari.

Probezi cu acte-n regulă - hoţia
acuzi trădarea - cu dovezi de fier
dar la un semn, se prinde-n joc Mafia
şi hoţii sînt salvaţi ca prin mister!

Imunizaţi, ei trec la represalii
începe hăituirea celor drepţi
în văzul lumii, şleahta de canalii
vînează oameni şi îşi face-adepţi.

Şi-n fauna borfaşilor siniştri
trag sfori primari, cu Tricolor pătat
judecători, parlamentari, miniştri
şi-un mercenar ce-şi zice şef de stat.

Nimic nu e normal, se fură totul
se muşamalizează crime mari
încă miroase-a sînge cald complotul
iar ucigaşii sînt miliardari.

Nu se mai vede ţara de partide
bătrînii umblă-n zdrenţe, prin gunoi
iar în spitale plîng femei gravide
cu pruncii masacraţi de viruşi noi.

În nici un an n-a fost mai mare foame
în nici un an n-a fost mai crunt dezmăţ
recepţii, zaiafeturi şi chiolhane
iar pielea vacii noastre e pe băţ.

La Porţile Cetăţii bate ciuma
(dar Negru Vodă pupă la horthyşti).
Se strînge laţul, se îngroaşă gluma
(dar el vînează... naţionalişti!)

A fost sub ape jumătate ţară
(el nu s-a dus, era noroi pe jos)
trişti, muncitorii rebegeau pe-afară
(dar el a şters-o elegant, prin dos).

Acum ne-am lămurit, e clară treaba:
avem un preşedinte de export
să crape-n două ţara, tot degeaba
el nu vrea mămăligă, ci doar tort.

Să nu cumva să-i duceţi veşti mai proaste
el se consumă, fiindcă e fragil
nu-i spuneţi de şomeri şi de năpaste
Tîrgoviştea ţi-l face brusc ostil.

Pretinde că-i sărac şi fără pată
(dar toţi în jur sînt putred de bogaţi!)
el n-ar strivi o gîză, niciodată
(a dat numai un ordin, la gealaţi!)

A pripăşit, perfid, o ţigănie
care prin alte ţări ar sta la beci
numai şi numai bine lui să-i fie
şi să domnească pe cadavre reci.

El aparent e bun, mereu zîmbeşte
dar e mortală muşcătura sa
nu-i cereţi brusc să simtă creştineşte
unui ateu kominternist sadea.

Aceasta-i România la răscruce:
săracă, dezbinată, fără spor...
La loc comanda! Drumul ăsta duce
spre un război civil pustiitor!

În trîmbiţa minciunii prind să sune
cei care-ngraşă porcul în Ajun
promit salarii mari, şi pensii bune
cantine la săraci, rachiu, tutun.

Nu-i credeţi, fraţi români, fiindcă Satana,
prin gura lor, vă-ntoarce iar din drum
şi hoţi, şi proşti, ei cangrenează rana
ce-aveau de spus, au spus-o pîn-acum.

Ne-am săturat de tagma lor rapace
P.D.S.R, şi CHEIA - tot un drac
acum e timpul să ne lase-n pace
e public naufragiul lor buimac.

Analfabeţi, homunculi contra firii
spioni de trei parale, piază-rea
vor să îşi facă-n piaţă harakiri?
Nu au decît, dar noi nu-i vom urma!

De ani şi ani, domneşte doar o Lege
e Legea Junglei, monstru nesătul  -
Popor Român, tu hotărăşti, alege!
Deşteaptă-te! Ajunge! E destul!

În încheiere, urez succes deplin lucrărilor Congresului nostru.
Manifestare care se desfăşoară sub două sloganuri:
* România Mare
Nu e de vînzare!
şi
* P.R.M. e peste tot -
Jos, Regimul mafiot!
CORNELIU VADIM TUDOR

(Discursul a fost rostit sîmbătă, 20 iulie 2013, la Pavilionul ROMEXPO, din Bucureşti, fiind marcat, în repetate rînduri, de aplauzele şi uralele celor peste 1.200 de delegaţi)


ZIARUL TRICOLORUL, Anul X, nr. 2780, LUNI 22 IULIE 2013  








TRIBUNUL A FOST RECONFIRMAT ÎN FUNCŢIA DE PREŞEDINTE AL PRM PRIN VOTUL UNANIM AL CELOR PESTE 1.200 DE DELEGAŢI LA CONGRESUL EXTRAORDINAR AL PARTIDULUI



Comunicat de Presă

Sîmbătă, 20 iulie a.c., s-a desfăşurat, la Complexul ROMEXPO, din Capitală, Plenara Consiliului Naţional al Partidului România Mare. În urma propunerilor făcute de participanţi, şi cu votul membrilor Consiliului Naţional, s-a desfăşurat  şi Congresul Extraordinar al P.R.M.
Au fost prezenţi membrii Consiliului Naţional aleşi la Congresul al V-lea al partidului, delegaţi mandataţi de Consiliile Organizaţiilor Judeţene ale formaţiunii noastre, invitaţi din toată ţara, precum şi membri ai Filialelor PRM Bucureşti. Sala   de 1.200 de locuri s-a dovedit a fi neîncăpătoare.
Ordinea de Zi, propusă şi aprobată în unanimitate de membrii Consiliului Naţional, a fost următoarea:

1. Măsuri organizatorice - completarea Consiliului Naţional, a Comitetului Director şi a Biroului Permanent cu membrii propuşi de Filialele Judeţene P.R.M;

2. Raport la Congresul Extraordinar, prezentat de dl. Corneliu Vadim Tudor, preşedintele Partidului România Mare, membru al Parlamentului European;

3.  Luări de cuvînt ale participanţilor;

4. Stabilirea unor strategii şi programe de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii Departamentului Organizatoric şi a Filialelor Judeţene. 

În încheiere, Congresul Extraordinar a aprobat toate hotărîrile luate de Biroul Permanent, Comitetul Director şi Consiliul Naţional. Congresul a acordat, în unanimitate, un vot de încredere preşedintelui partidului, Consiliului Naţional, Comitetului Director, şi Biroului Permanent.

 Lucrările Congresului s-au desfăşurat sub două sloganuri: 

* România Mare
Nu e de vînzare 

şi

* PRM e peste tot!
Jos Regimul mafiot!


ZIARUL TRICOLORUL, Anul X, nr. 2780, LUNI 22 IULIE 2013