"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




vineri, 15 martie 2013

UNGARIA INTERNAŢIONALIZEAZĂ PROBLEMA ARDEALULUI ŞI A TRATATULUI DE LA TRIANON



În primăvara lui 2013 se împlinesc 165 de ani de la acţiunile teroriste şi crimele săvîrşite de Ungaria şi ungurii din Ardeal, care au omorît peste 40.000 de români şi au incendiat circa 300 de sate româneşti, cu tot cu biserici şi mînăstiri. Urmaşii unui popor barbar, ungurii nu se dezmint şi s-au organizat pentru a-i sărbători pe criminali pe teritoriul Ungariei şi, mai ales, în România, în Ardeal. După anul 1989, Ungaria şi U.D.M.R. au organizat în tot mai multe localităţi din Ardeal, în special acolo unde există monumente ale criminalilor şi teroriştilor unguri, numeroase manifestaţii antiromâneşti. În fiecare an, Ungaria şi U.D.M.R. şi-au sporit revendicările, urmînd politica paşilor mărunţi şi obţinînd de la Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu noi şi noi privilegii. Scopul final al tuturor acţiunilor Ungariei şi numeroaselor organizaţii ale minoritarilor unguri din România îl constituie autonomia Ardealului şi anexarea la Ungaria.
Scopul scuză mijloacele! Numai pe teritoriul României se acceptă tacit şi sînt sărbătorite, anual, mai ales în Ardeal, cele trei zile naţionale ale Ungariei. Din acest an, autorităţile de la Budapesta, împreună cu U.D.M.R.,Consiliul Naţional Secuiesc (C.N.S.), Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania (P.P.M.T.), Partidul Civic Maghiar (P.C.M.), Consiliul de Autonomie al Maghiarilor din Bazinul Carpatic, Garda Naţională Maghiară, Mişcarea Tinerilor Maghiari din cele 64 de Comitate, cu sprijinul bisericilor maghiare din România care aparţin de Statul Maghiar, au inventat încă o sărbătoare de 10 martie, aşa-zisa Zi a Martirilor Secui sau Ziua libertăţii secuieşti (?!). După 159 de ani, brusc, Ungaria şi minoritarii unguri din România şi-au adus aminte că austriecii au executat cîţiva secui, iar acum a venit vremea ca maghiarii să inventeze o zi specială cînd să ceară, puţin mai devreme de 15 martie, autonomia teritorială a Ardealului şi federalizarea României, sub pretextul regionalizării recomandate de la Bruxelles. Regimul Băsescu-Ponta dovedeşte exces de zel faţă de stăpînii de la Bruxelles şi a transformat recomandarea în prioritate guvernamentală, pentru a veni în întîmpinarea acţiunilor revizioniste ale Ungariei. În condiţiile în care rata sărăciei în România a trecut de 50% din totalul populatiei, iar a sărăciei extreme este mai mare de 25%, Guvernul Ponta II, în loc să se ocupe de asigurarea locurilor de muncă şi creşterea nivelului de trai al cetăţenilor, acordă importanţă artificială problemelor vizînd regionalizarea ţării şi re-revizuirea Constituţiei. La 10 martie a.c., de ziua fabricata a martirilor secui, Ungaria a organizat numeroase acţiuni pe teritoriul său, în România şi în multe ţări din Europa şi America de Nord, cu scopul internaţionalizării problemei autonomiei teritoriale a Ardealului şi a anulării Tratatului de la Trianon, pentru a anexa teritorii din Slovacia, Ucraina şi Serbia.
La Tîrgu Mureş au fost organizate, în după-amiaza zilei de 10 martie a.c., de către Ungaria, U.D.M.R., C.N.S., P.P.M.T., P.C.M. şi bisericile ungureşti o adunare publică şi un marş pînă la Prefectură, cu participarea a 3.000-5.000 de unguri. Ei au cerut: autonomia teritorială a aşa-zisului Ţinut Secuiesc şi a Ardealului; dezmembrarea României cu ocazia regionalizarii; anularea Tratatului de la Trianon. Conform prevederilor legale pentru adunările publice, primarul Dorin Florea nu trebuia să aprobe manifestarea ungurilor la Tîrgu Mureş. Dacă a fost indus în eroare de către organizatori cu privire la scopul adunării publice, primarul avea obligaţia legală de a interzice adunarea respectivă din 10 martie a.c. Nu a făcut-o, iar prefectul nu l-a amendat. Primarul Dorin Florea le-a transmis un apel scris participanţilor la mitingul pentru autonomia Ardealului, adresîndu-se astfel: „Dragi susţinători ai Ţinutului Secuiesc, cred că astăzi, pe fondul discuţiilor privind reorganizarea administrativă a României... recunoaşterea Ţinutului Secuiesc ca regiune geografică...  Ţinutul Secuiesc poate deveni o mîndrie a secuilor, a maghiarilor şi a românilor deopotrivă. Participanţii la adunarea publică de la Tîrgu Mureş au purtat drapele ale Ungariei, steaguri cu stema Ungariei Mari şi foarte multe steaguri ungureşti ale Ardealului, denumite, în mod fals, steaguri secuieşti. Puţini români ştiu că preşedintele Băsescu, prin Decretul nr.512 din 25 mai 2011, l-a decorat cu Ordinul „Meritul Cultural“ în grad de „Cavaler“ pe Szekeres Attila István, din Sfîntu Gheorghe, membru al Societăţii Maghiare de Heraldică şi al Comisiei Naţionale de Heraldică a Academiei Române, pentru că a realizat stemele ungureşti ale judeţelor Covasna şi Harghita şi a contribuit la născocirea steagului unguresc al Ardealului, cel care este arborat pe Parlamentul de la Budapesta şi pe multe instituţii publice din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Participanţii la adunarea publică antiromânească şi antieuropeană de la Tîrgu Mureş s-au deplasat la Prefectura Mureş, unde i-au înmînat portarului o petiţie cu pretenţiile ungurilor vizînd anexarea Ardealului la Ungaria şi arborarea steagului unguresc al Ardealului. În aceeaşi zi de 10 martie a.c., Ungaria a organizat manifestaţii pentru autonomia Ardealului la Budapesta, în oraşele ungare Szolnok, Keszthely şi Sárosptak, precum şi în faţa ambasadelor şi consulatelor României din 35 mari oraşe, dintre care menţionăm: Washington, New York, Los Angeles, Cleveland, Otawa, Toronto, München, Londra, Viena, Haga, Helsinki, Bruxelles, Stuttgart, Zürich, Stockholm. Pe bannerele purtate de participanţi erau aceleaşi texte infame, respectiv: „Ţinutul Secuiesc nu aparţine României!“, „Să piară Trianonul!“, „Limba maghiară să fie limbă oficială în Ardeal!“, „Autonomia Ardealului!“. Participanţii la adunările din faţa reprezentanţelor diplomatice ale României au primit şi au fluturat steaguri ungureşti ale Ardealului. Autorităţile de la Budapesta şi liderii minoritarilor unguri din România au declarat că anul 2013 este cu adevărat anul autonomiei Ardealului, iar la viitoarea împărţire administrativă a României să fie stabilită o regiune alcătuită din cele Opt Scaune Secuieşti. În acest scop, urmează să fie organizate de Ungaria şi U.D.M.R. referendumuri locale în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, iar în multe localităţi din Ardeal şi la Bruxelles vor avea loc numeroase acţiuni, numite „satul autonomiei.“ În faţa acestei mari ofensive pe toate planurile a Ungariei şi organizaţiilor minoritarilor unguri din România, Regimul Băsescu-Ponta are reacţii palide. Premierul Ponta, sfătuit de consilierul personal Frunda György (lider al U.D.M.R.) a lăudat iniţiativa U.D.M.R. de a nu participa la adunarea pentru autonomia Ardealului, ţinută la Tîrgu Mureş. Este o farsă, sau o poantă de-a premierului. La adunarea publică de la Tîrgu Mureş au participat cîteva mii de membri ai U.D.M.R. Liderii U.D.M.R. ştiu şi se laudă că au peste 80% şanse să obţină, împreună cu Ungaria, autonomia teritorială a Ardealului pînă la sfârşitul anului 2013 ! Îi ajută foarte mult blocarea intrării României în Spaţiul Schengen şi, ca urmare, fenomenul de massă care i-a cuprins pe românii care cer şi obţin extrem de rapid şi gratuit cetăţenia ungară, în maximum o lună de zile.
Acţiunile Ungariei vizînd anexarea Ardealului au fost suţinute de guvernele post-decembriste de la Bucureşti care au promovat şi aplicat legile vizînd retrocedarea în natură a proprietăţilor cerute de  bisericile maghiare. Conducătorii Ungariei şi liderii U.D.M.R. susţin că şansele de a obţine autonomia teritorială a Ardealului cresc la peste 95% dacă Guvernul Ponta II  îşi angajează, în 19 martie a.c., răspunderea în Parlament pe proiectul de lege privind finalizarea procesului de restituire în natură a clădirilor, terenurilor şi pădurilor revendicate de persoanele fizice şi juridice maghiare. În actualul context politic internaţional şi în faţa pericolului iminent de dezmembrare teritorială a României, demersul Guvernului Ponta II riscă să devină un act de Trădare Naţională!
Liderii U.D.M.R. se laudă că Ungaria este susţinută în acţiunile vizînd autonomia teritorială a Ardealului de către Germania, Franţa, Marea Britanie, Olanda şi Finlanda. Dacă ungurii nu mai ratează scenariul cu cei 18 morţi pregătit şi desfăşurat în martie 1990 la Tîrgu Mureş,  atunci pericolul vizînd sfîrtecarea României va deveni în acest an mai mare decît în vara anului 1940.
În faţa pericolului unguresc, este necesar ca toate partidele politice şi alte organizaţii care apără Interesul Naţional să aibă întîlniri cu preşedintele României, preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor, precum şi cu primul-ministru Victor Ponta, iar ulterior să fie adoptat un Program Naţional pentru apărarea integrităţii teritoriale a României.
Treziţi-vă, români, şi ieşiţi în stradă, la manifestări paşnice, pentru apărarea integrităţii teritoriale a României!

Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar General al P.R.M.,
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj


ZIARUL TRICOLORUL, nr. 2696,  15.03.2013


miercuri, 13 martie 2013

MESAJE PRIMITE DE LIDERUL P.R.M. DE LA DOUĂ PERSONAJE EUROPENE FOARTE IMPORTANTE





Dragă domnule Vadim Tudor,
Îmi face plăcere să vă trimit adresa paginii web care are drept subiect Raportul General privind Activităţile Uniunii Europene pentru 2012, adoptat de către Comisia Europeană în conformitate cu articolul 249, alineatul (2) din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene.
Raportul evidenţiază activităţile desfăşurate anul trecut, activităţi legate de priorităţile-cheie ale Uniunii Europene. Acesta este distribuit şefilor de stat sau de guvern ai statelor membre, membrilor Parlamentului European şi altor instituţii şi organisme europene, precum şi preşedinţilor comisiilor însărcinate cu afaceri europene ale Parlamentelor naţionale.
Raportul, care poate fi, de asemenea, accesat online, ca un e-book, este disponibil în 22 de limbi, prin intermediul link-ului: http://europa.eu/generalreport/index_ro.htm
Deşi în anul care a trecut ne-am confruntat cu atît de multe provocări, sper că Raportul ne va încuraja să ne gîndim la viitorul Uniunii Europene şi ne va ajuta să analizăm activitatea noastră comună pentru a o consolida şi pentru a o susţine.
VĂ DORESC LECTURĂ PLĂCUTĂ. CU STIMĂ,
VIVIANE REDING

Comisar European pentru Justiţie – Bruxelles


*   *   *

Dragă Corneliu,
Deoarece John Kerry şi-a început vizita în Europa, la începutul acestei săptămîni, am scris un articol privind  neaşteptata „Europenizare a Americii“. Subiectele aflate pe agenda noului secretar de Stat vor include o dezbatere pe teme de politică externă, care se concentrează pe evitarea războaielor terestre, pe reducerea bugetului de apărare şi pe activitatea comună cu toţi aliaţii, precum şi un discurs pe teme economice, privind reindustrializarea Americii. Tonul discursului pare mai degrabă european decît american. Iar propunerea referitoare la comerţul transatlantic pare să   îmbine caracteristicile noii viziuni a lui Obama.
Se pare că în timp ce valorile (armele, Dumnezeu şi Organismele modificate genetic) şi interesele (Irak, Israel-Palestina) i-au făcut pe europeni şi americani să gîndească diferit, austeritatea şi perspectiva declinului îi aduc din nou împreună. Există încă  destule întrebări despre cît de puternică va fi unitatea aceasta, dar se pare că  europenii şi americanii nu mai vin de pe planete diferite. Iată link-ul:

http://blogs.reuters.com/mark-leonard/2013/02/25/the-europeanization-of-america/

Aceasta este o parte din articolul meu pentru Reuters.com pe teme europene şi globale, care va apărea, de asemenea, pe www.ecfr.eu şi poate fi citit de mai multă lume. Te rog să mă contactezi dacă ai comentarii sau idei şi soluţii pentru temele viitoare.
 Cu cele mai bune urări.

*  *  *

Europenizarea Americii
De Mark Leonard
25 februarie 2013

Pentru prima sa vizită în străinătate în calitate de secretar de Stat, Hillary Clinton a ales Asia. Pentru prima sa vizită, John Kerry a ales Europa. Alegerea sa este, pe de o parte, rezultatul legăturilor strînse pe care le are dincolo de Ocean, iar pe de altă parte, este o mişcare împotriva frustrărilor cărora diplomaţii americani au trebuit să le facă faţă în locuri cum ar fi Beijing. De asemenea, opţiunea lui Kerry se referă la o îngustare remarcabilă a Atlanticului, care a culminat cu lansarea, de către Obama, a acordului transatlantic, privind comerţul liber prezentat în discurul referitor la starea naţiunii. Nu mai departe de acum 10 ani, Europa şi Statele Unite erau menite să fie atît de diferite, încît nu numai că aveau puncte de vedere diferite, dar aceste două continente se considerau ca fiind de pe alte Planete. Robert Kagan susţinea că, din punct de vedere politic şi militar, americanii veneau de pe Marte, iar  europenii de pe Venus. Comentatorii americani spuneau, ca un laitmotiv, că economiile europene erau închise, rămase în urmă şi că le lipsea viziunea de perspectivă. Germania era considerată ca „bolnavul“ Europei şi era obiectul glumelor pentru modul în care era devotată economiei industriale într-o epocă post-industrială. Dar ce diferenţe se pot observa pe parcursul a 10 ani? În ultimele cîteva săptămîni, eu, un european la Washington, am ascultat  ceea ce au spus personajele-cheie din politica externă şi din domeniul economiei americane. Sînt şocat de cît de multe dintre dezbaterile care au loc zilele acestea în Statele Unite le oglindesc pe acelea din Europa. Aceşti doi giganţi economici nu mai sînt atît de diferiţi cum erau odată. În politica externă şi în domeniile securităţii, se pare că nimeni nu mai vine de pe Marte. Statele Unite dezbat modul în care să evite războiul şi cum să economisească bani. Toată lumea  este de acord că -  fie că este vorba sau nu de un sechestru - vor exista reduceri drastice ale bugetului Pentagonului, cu zeci de mii de soldaţi şi puşcaşi marini care se vor confrunta cu trecerea în rezervă. Vineri, a avut loc un seminar la Brookings Institution,  la care au participat militari, senatori şi cadre universitare. Toţi păreau să fie de acord că administraţiile viitoare nu ar trebui să apeleze la forţele armate ca să intervină în mod direct în războaie civile din alte ţări, să construiască democraţia sau să se angajeze în operaţiuni de lungă durată de menţinere a păcii. Aşa cum spunea Michelle Flornoy, un fost oficial de la Pentagon,  pe care mulţi o  văd ca pe un om de bază al  secretarului  Apărării, Chuch Hegel: „Noi nu dorim să fim oamenii de ordine ai lumii“. În locul războaielor majore la sol, participanţii spuneau că doresc să se bazeze pe drone, alianţe şi intervenţii rapide extrateritoriale. Dacă administraţiile Clinton şi Bush  au reprezentat apostolii unei lumi plate a globalizării financiare şi tehnologice, adminsitraţia Obama are o poziţie mai nuanţată. Deşi Obama  nu pledează în favoarea protecţionismului, el se teme că comerţul cu China a dezindustrializat  economia americană,  a redus  numărul locurilor  de muncă ale clasei de mijloc şi a micşorat salariile. (Acest articol despre „Sindromul China“ pare să  trebuiască să fie citit în  cercurile economice ale lui Obama). Drept rezultat, oficialii administraţiei  vorbesc despre  independenţa energetică, reindustrializare, crearea unor  locuri de muncă bine plătite şi un comerţ echitabil. Dacă înainte Statele Unite vedeau Germania  ca fiind acaparată de industria pieselor auto într-o perioadă în care serviciile high-tech reprezentau viitorul, populaţia din DC vorbeşte acum cu respect despre economia Germaniei. J. Robinson West, care este consultantul majorităţii companiilor energetice ca şef al PFC Energy, susţine că, în următorii 20 de ani, Statele Unite vor produce mai multă energie decît Arabia Saudită şi Rusia. Dar Administraţia Obama pare mai puţin interesată de exporturile de energie decît de promisiunea că gazul ieftin ar putea duce la o revenire a industriei. Administraţia pare receptivă la argumentele prezentate de preşedintele companiei Dow Chemical, Andrew Liveris, care spune că dacă sîntem prudenţi atunci cînd se acordă licenţe pentru export, acest lucru poate ajuta la crearea de locuri de muncă. Obama crede că revigorarea industriei este elementul-cheie pentru îmbunătăţirea capacităţii Americii de a inova - fie că există şansa de a scoate brevete, de a face inovaţii în producţie sau de a  crea locuri de muncă bine plătite în domeniul tehnic. Mai presus de orice, Obama, influenţat de exemplul german, crede că o industrie avansată poate duce la o creştere puternică a exportului. Comerţul transatlantic îmbină noile caracteristici ale viziunii lui Obama. Ideea de a semna un acord referitor la comerţul liber cu cei mai de încredere aliaţi ai Americii ar trebui să ofere o platformă economică mai solidă pentru încercările Occidentului de sprijinire a unei ordini geopolitice liberale. Semnarea unui acord cu ţările bogate ale  Uniunii Europene care au salarii mari şi  standarde de mediu şi mai mari este în concordanţă cu noua filozofie americană privind globalizare. Un asemenea acord  transatlantic - în special dacă are conexiuni cu speranţa unor afaceri comerciale în Asia (cum ar fi Parteneriatul TransPacific) - va  ajuta lumea bogată să  impună acte normative puterilor în ascensiune, dînd acces acestei noi megapieţe care este dependentă de îndeplinirea acestor standarde. Oamenii obişnuiesc să  întrebe: ce ar aduce  împreună cele două maluri ale Atlanticului - reamintindu-şi de interesele lor comune sau de ţesătura  compactă  a valorilor pe care aceştia o au în comun? Adevărul este că în timp ce valorile (armele, Dumnezeu şi Organismele Modificate genetic) şi interesele (Irak-ul, Israelul-Palestina) i-au divizat pe europeni şi pe americani, austeritatea şi perspectiva declinului i-a adus din nou împreună.  Acest lucru a fost evident într-unul din ultimele discursuri ale secretarului de Stat Hillary Clinton, în care ea explica faptul că Statele Unite  nu intenţionează să se desprindă  de  Europa şi Asia, ci mai degrabă să rămînă alături de Europa şi Asia. De asemenea, discursul său  ilustra  diferenţele continue dintre strategiile  europene şi americane  în încercarea de a administra declinul (relativ). Cînd este vorba de ordinea globală, mulţi europeni  fac diferenţa între stabilirea unei ordini bazate pe regulamente şi  menţinerea supremaţiei perpetue a Americii.  Ei se tem că strategia multi-partenerială a  Washingtonului ar putea argumenta importanţa celui de-al doilea partener pe socoteala  primului.  Un exemplu  este  acordul nuclear al Washingtonului cu India, care  permitea ca o mare  putere care  se află în termeni prietenoşi cu Washington să încalce regulile.  În ciuda noii dezbateri a Washingtonului despre austeritate, există încă diferenţe în ceea ce priveşte modul cum se vor administra dezechilibrele  economice globale.  Oscar Wilde a făcut o glumă  spunînd că  Anglia şi America sînt împărţite printr-o limbă comună. Dar astăzi, deşi vorbirea americanilor sună mai mult a germană, Washingtonul şi Berlinul par să fie împărţite datorită conceptelor lor comune (ceea ce explică de ce Kerrz şi-a început  turneul la Londra  şi nu la Berlin). În ciuda acestor diferenţe,  se pare că există o convergenţă remarcabilă a punctelor de vedere pe cele două maluri ale Atlanticului, şi că există o şansă reală de a  se ajunge la  o strategie comună în cazul unor  probleme legate de  Libia şi Siria. Este, desigur, mai bine să fii despărţit printr-o limbă comună decît să trăieşti pe Planete diferite.

MARK LEONARD
Director pentru Europa al Council on Foreign Relations – Londra


                   

ZIARUL TRICOLORUL, nr. 2694, 13.03.2013




SUBMINAREA SIGURANŢEI ALIMENTARE A ROMÂNILOR



După 23 de ani de „presă liberă“, cîteva televiziuni răzleţe s-au gîndit să dezbată problema „bombelor“ biologice pe care, zilnic, ni le punem, uneori cu bună-ştiinţă, alteori nu, în farfurie. Deşeuri, reziduuri şi alimente contrafăcute pe care le oferim copiilor şi nepoţilor noştri pe post de alimentaţie sănătoasă. Alimente promovate prin reclame mincinoase de aceleaşi televiziuni, sau de către o starletă ratată, care ne îndeamnă să consumăm fructe şi legume în loc de „sare, zahăr şi grăsimi“. Studii ştiinţifice au demonstrat că organismul uman are nevoie şi de săruri, şi de zaharuri, şi de proteine. Şi în nici un caz nu cred că este de dorit să înlocuim aceste elemente, nocive, dacă sînt consumate în exces, cu pesticidele, ciupercile şi chimicalele cancerigene care se găsesc în produsele de import, „criminal“ de arătoase, apetisante şi cu termen de valabilitate nefiresc de mare pentru un aliment natural 100%.
După ce România a trecut prin experienţele  „gripei aviare“, a „vacii nebune“, a „gripei porcine“ şi a pîinii pline de e-uri şi substanţe greu de pronunţat, iată că a venit şi rîndul legumelor şi fructelor, considerate otrăvuri pentru organismul uman. Evident, dezbaterile au fost conduse în aşa fel încît ratingul emisiunilor să nu afecteze profund vînzările multinaţionalelor, ale marilor producători externi sau ale marilor importatori din România. Loturile „infestate“ au fost depistate şi scoase de la consum. Cît profesionalism! Cîtă vigilenţă! În ţara în care hoţii de mare sau mic calibru umblă liber, drogurile şi violenţa proliferează în şcoli şi evaziunea fiscală e în floare exact în domeniile pe care le vizăm acum! Teoriile conspiraţioniste conduc la ideea că Terra, devenind suprapopulată, va avea resurse de hrană din ce în ce mai puţine şi este necesară o stăvilire a exploziilor demografice, mai ales în ţările sărace. Capitalişti zeloşi, artizani ai Noii Ordini Mondiale, elogiau China pentru politicile ei de control al creşterii populaţiei. Henry Kissinger spunea prin 1974: „Depopularea ar trebui să fie prioritatea principală a politicii externe faţă de ţările lumii a treia“. Bine, bine, vor sări în sus ai noştri. Dar România nu este o ţară a lumii a treia. Face parte din UE şi NATO, nu poate fi teritoriul experimentelor de orice fel. Este adevărat. Este o ţară bogată, cu oameni săraci şi nefiresc de apatici, şi este tratată ca o ţară a lumii a treia. Şi totuşi, politici de depopulare au loc pretutindeni în lume, numai tehnicile diferă. Unde se poate, se iscă războaie pentru „exportul“ de democraţie, se amorsează războaie civile, se lasă să prolifereze sărăcia, foametea, boala, se fac experimente despre care nu vom auzi vreodată. Unde nu se poate, se aplică procedee mai rafinate, îndreptate spre „binele“ populaţiilor vizate. Pieţele sînt inundate de produse cu potenţial nutritiv redus, încărcate de conservanţi şi alte substanţe nocive pe termen mediu şi lung, dar frumos ambalate şi, mai ales, în cantităţi uriaşe, care să satisfacă vizual pe cumpărătorul înrobit de microbul dezvoltat de societatea de consum! Dacă mai adăugăm la ele suplimentele alimentare, vaccinurile şi alte produse ale marilor companii farmaceutice care ne conving că, mai devreme sau mai tîrziu, vom suferi de toate bolile pămîntului, procesul este aproape de final. O duduie, Diane Francis, scria, laudativ, în „Financial Times“ despre „recalibrarea“ umanităţii prin otrăvirea lentă prin intermediul alimentelor modificate genetic, prin fluorurarea apei şi a „epurării“ ei cu agenţi chimici care provoacă sterilitate şi prin deteriorarea constantă a mediului înconjurător. Pentru oamenii de rînd, cu acces limitat la informaţie, toate acestea par de domeniul SF, deşi declaraţiile unor înalţi oficiali ai naţiunilor care conduc lumea sînt cît se poate de limpezi. Iar, în majoritatea cazurilor, aceste naţiuni au populaţii îmbătrînite, cărora trebuie să li se asigure pensiile cuvenite. Unde preşedinţii sau cancelarii ţărilor respective, unde FMI şi Banca Mondială nu zic nici pîs, nu pot ieşi, hodoronc-tronc, în public să anunţe tăierea pensiilor şi a salariilor, fără să suporte consecinţe în plan politic şi personal pe măsură. Şi atunci, aceste elite psihopate, în goană după resurse naturale, după zone încă neatinse de poluare şi efectele idustrializării forţate, încearcă inducerea ideii că populaţia Planetei este deja prea mare pentru a fi hrănită cu ceea ce dispune la ora actuală. Deşi unele studii arată că totul este o uriaşă manipulare şi că scăderea drastică a locuitorilor Terrei este menită doar pentru a deţine controlul mai uşor asupra populaţiilor care dispun de aceste resurse. Dar bătălia nu se opreşte aici. Stoparea natalităţii îmbracă şi alte forme: distrugerea familiei ca reper moral fundamental, prin promovarea avortului, divorţului, libertinajului, prostituţiei şi a homosexualităţii. Aceste formule au ajuns şi la noi, în România, atingînd, în ultimii ani, un apogeu condamnabil şi periculos. Inconştientă sau nu, de ceea ce face obedienţa unor ordine directe, aservită arginţilor şi  ratingului facil, mass-media românească (exceptînd publicaţiile noastre şi poate altele cîteva) promovează, direct sau indirect, depopularea României şi genocidul împotriva Poporului Român. Cu o emisiune ici-colo, cu un articolaş ici-colo despre pericolele din oala cu ciorbă, nu se face primăvară şi nici nu li se deschid ochii celor interesaţi dacă Bahmuţeanca sau madam Marin-Bănică se împacă, sau nu, cu vremelnica lor pereche, dacă Cruduţa revine în televiziune sau dacă rămîn să trăiască în ţară ori ba. Quod erat demonstrandum!

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare


ZIARUL TRICOLORUL, nr. 2694,  13.03.2013


marți, 12 martie 2013

Săptămîna pe scurt nr 1181 - 12.03.2013

* Un nou şi sub-uman atac lansat de bestiile de la „Cronica Cîrcotaşilor“ împotriva lui Vadim * Apropo, după ce a ucis 3 oameni, derbedeul Şerban Huidu de ce zburdă în libertate?
* Mafia evreiască vrea să-l impună ca preşedinte al României pe doctorul iubitor de arginţi Sorin Oprescu * O balabustă mustăcioasă, care nu-i bună nici de bucătăreasă: Rona Hartner


* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. De acum într-un an de zile, Planeta va cunoaşte o mare catastrofă: încă nu ştim dacă va fi vorba de un război nuclear sau de o glaciaţiune – dar ceva, cum n-a mai fost, va fi, cu siguranţă. Astea sînt semnele cele adevărate. Nu va fi sfîrşitul lumii, dar ceva şocant se va întîmpla, ca un ultim avertisment pe care Dumnezeu îl va da speciei umane. Să ne rugăm. * Fără doar şi poate, un duh rău bîntuie prin încăperile unde funcţionează postul Prima TV. Aşa şi numai aşa se explică răul adînc, rezistent, care sălăşluieşte acolo, mai ales într-o emisiune cu un titlu aparent inofensiv: „Cronica Cîrcotaşilor“. Doar atît? Au murit 4 oameni doar dintr-o „cronică“, ce se vrea distractivă? Da, au murit… Unul a fost nefericitul circar fără umor Toni Tecuceanu, care s-a scremut, ani de zile, să-l imite pe Vadim. N-a reuşit, pentru simplul fapt că el nu avea nici un talent nativ, nici o valoare. Ce să imiţi la un om ca Vadim? Cultura enciclopedică? Memoria? Cinstea ireproşabilă? Haida-de! Şi atunci, saltimbancul care urmase „teatrul“ la o facultate din boscheţi, inventa bîlbîieli şi situaţii inexistente, făcea clăbuci, bolborosea, trăgea tuşe groase, mai behăia ce mai behăia, în căutarea inspiraţiei de closet, după care le îngroşa şi mai tare. Şi tot aşa. Pînă a murit. Din senin (aparent). În realitate, nenorocitul trecuse dincolo de linia roşie, încercînd să porcăiască un om pe care nu-l cunoştea, care nu-i făcuse nimic şi care beneficia de protecţia lui Dumnezeu. Raţionamentul e simplu ca „bună ziua“. Dar de unde să-l ştie un intestin gros cu două intrări şi nici o ieşire? Booon! Toni a plătit primul nelegiuirea sinucigaşă de a bălăcări un om apărat de Domnul. Acum, hai să trecem la al doilea: instigatorul, capul tuturor răutăţilor, bestia lacomă de sînge pe pereţi, Şerban Huidu. Dacă Tecuceanu era un Bulă cu foamea-n gît, acest Huidu se dădea dăştept nevoie mare, plin de şmecherii, cum le învîrtea el, bibicule, mai rar. Fondul problemei era, însă, acelaşi: golănia. Da, da, asta e o trăsătură comună pentru toate javrele care latră la oameni, din senin, de 23 de ani încoace: golănia. Lui Huidu i s-a transmis, prin tatăl şi socrul său, să-şi vadă de treaba lui (fireşte, dacă are vreuna) şi să nu se lege la cap fără să îl doară. I s-au dat ca exemple cazurile unor imprudenţi, care l-au tîrît pe Vadim prin tribunale, ori s-au purtat infect, dar, în scurt timp, au mierlit-o: Dan Deşliu, Aristide Dragomir, Lazăr Cercel, Adrian Popescu – Necşeşti, Gh. Robu, Moses Rosen, I. M. Ştefan, Laurenţiu Ulici. Degeaba. Aurolacul, care se credea atotştiutor şi imposibil de oprit, călca pe cadavre. Doar era stăpînit de dracul, care intrase în el prin strungăreaţa aia de neam prost. Apoi… Apoi a venit pedeapsa. Întîi un accident la schi, în Austria, cînd nărodul a intrat cu capul lui pătrat şi gol într-un copac. Comă. Operaţie pe aşa-zisul creier. Vai, vai, moare „valoarea“! Nu credem că s-a rugat cineva la Dumnezeu pentru sănătatea unui posedat de draci, care îi batjocorea pe preoţi, cum îi venea la gură. Probabil că tot stăpînul lui, dracul, l-a salvat. Ca să facă ce? Păi, să facă una şi mai lată. Nu mai reluăm povestea vieţii de rahat a acestui handicapat. Dacă pînă atunci el fusese doar o gură de canal – brusc a devenit hidos ca o mutră patibulară, din fundul iadului, metamorfozîndu-se în CRIMINAL. A te urca la volanul unui bolid (cumpărat cu bani făcuţi din scuipaţi şi flegme), a goni, nebuneşte, pe nişte serpentine alunecoase şi a provoca un veritabil carnagiu, soldat cu nu mai puţin de 3 morţi – aşa ceva numai unui îndrăcit incurabil i se putea întîmpla! Repetăm: au murit 3 oameni nevinovaţi! De ce? Fiindcă Poliţia nu i-a luat dementului carnetul. Nu plăteşte nimeni? Fireşte că nu plăteşte nimeni, doar unde ne trezim aici? Primul care trebuia să plătească e acest gunoi social, Şerban Huidu. El a ucis, din vina lui – nu 1 om, nu 2 oameni, ci 3 oameni! Un furgon plin de morţi! În orice ţară civilizată, pentru un astfel de măcel se face puşcărie. Numai în România, „bestia neagră“ scapă basma curată. E condamnat la 4 ani şi jumătate de închisoare, cu executare, copilul prost crescut al Sorinei Plăcintă doar pentru că ar fi încercat să-l calce cu maşina pe un rival în dragoste – iar un ucigaş care, efectiv, a băgat în pămîntul îngheţat al iernii 3 fiinţe umane scapă nepedepsit şi se scălîmbăie la oameni. Oare cîţi trebuie să mai omoare ăsta, doamnelor şi domnilor care mînjiţi de sînge Justiţia Română? Cumva i-aţi fixat normă? Poate cînd ajunge la 22 de morţi (două echipe de fotbal) i se aplică Legea şi lui? Şi încă ceva: cum de vă permiteţi să ţineţi după gratii oameni care au făcut o găinărie, ca să poată trăi, iar un descreierat ca Şerban Huidu zburdă în libertate, provocînd voma românilor cu rînjetul lui bovin? Îi este milă, cuiva, de acest rebut al speciei umane? Dar de cele 3 victime făcute de el, ca şi de familiile lor, nu îi e milă? Sinceri să fim, l-am fi lăsat în plata Domnului pe acest „agent de circulaţie al morţii“ – ne e şi silă cînd îi auzim numele. Dar iată că lumea românească încă n-a scăpat de Huiduma funebră! Probabil pentru a-l mai ţine la fereastră (ca Bulă cu mă-sa mare, pentru pensie), ţucălarul cu buba la cap, Mihai Găinuşă, s-a gîndit să-l mai treacă prin cadru pe Huidu, aşa, din cînd în cînd, ca să se scălîmbăie puţin, să mai lepede nişte gravide. Zis şi făcut. Aşa că ne-am pomenit cu „vaca nebună“ că bîntuie, iar, prin emisiunea „Cronica Căcăcioşilor“. Nu zice nimic (credem că nici nu-i în stare) – doar se strîmbă, ca un bolnav psihic printre zăbrelele balamucului. Aşadar, formaţia e completă: cuplul comic-damblagist Mihai Găinuşă – Codruţ Kegheş are din nou şef, în persoana bolnavului psihic care le-a dat o „profesie“ foarte bănoasă. Am făcut această lungă introducere dintr-un spirit de revoltă întemeiat: creaturile astea jegoase şi decerebrate iar s-au luat de Vadim, scuipînd lături în direcţia lui cînd acesta era internat în spital! În loc să-i ureze „Sănătate“, sau măcar să tacă din gură, ungurul ăla cu sînge stricat, Codruţ Kegheş, se lansează în nişte glumiţe infecte, inumane. Am crezut că nu-i adevărat! Carevasăzică, dracul e tot acolo, la Prima TV, cuibărit bine! Atunci, vor urma şi alte pedepse ale lui Dumnezeu. În mod matematic se va întîmpla aşa. Totuşi, ce păzeşte CNA-ul? De ce lasă nesancţionată atacarea animalică a unui om aflat în spital, care, evident, nu se poate apăra? * Dar, hai să trecem la ceva mai vesel. Ca de pildă la rubrica lui Andrei Păunescu, din revista înfiinţată de tatăl său. Ne-au distrat „perle“ ca: „Noi, ungurii din România, avem altă religie“ (Gyorgy Frunda, Antena 3); „Mi-e teamă că aceste telecomenzi rămăsese (corect rămăseseră) pe postul ăsta de dimineaţă“ (Marius Pieleanu, Realitatea TV); „Preşedintele Olandei e un ambasador al României pe probleme de Schengen“ (Cătălin Ivan, care se suie pe divan la România TV); „La Chişinău se bate blocul euro-atlantic şi blocul…“ (Cozmin Guşă, Realitatea TV); „O familie din România au (?!) descoperit“ (Mihai Gâdea, citat de România TV); „Opoziţia au anunţat“ (România TV); „Finalanda (?!)“ (scris pe ecran, la Realitatea TV); „Au costat enorm de mulţi bani“ (România TV); „În momentul de faţă avem aproximativ vreo 70 de directori“ (Realitatea TV). * Ziarul „Tricolorul“ nu opreşte în Gara Ciulniţa – merge ca Orient Expressul! Ce ziceţi de sumarul ultimelor numere? Nr. 2.691, de VINERI: „Mafia evreiească vrea să-l impună ca preşedinte al României pe doctorul iubitor de arginţi Sorin Oprescu (deşi acesta are abia 3%)“; „Mareşalul Antonescu a făcut un mare dar Poporului Român: A refuzat să-i trimită pe evrei în lagăre!“ (Luli August Sturdza); „ULTIMA ORĂ. Elicopterele Armatei Române cad ca muştele“; „Oh, Suzana, cînd îţi faci pomana?“; „De pe mormanele de bani şi de arme“ (editorial de Maria Diana Popescu, Stuttgart); „SCUIPAŢI AICI! «Cronica Căcăcioşilor» n-a învăţat nimic din bătăile crunte pe care le-a dat Dumnezeu sataniştilor Şerban Huidu şi Toni Tecuceanu“; „Oamenii au domesticit cîinii – sau cîinii ne-au domesticit pe noi?“; „Hai să (ne rîdem) prin gîdilare reciprocă!“; „Cine e unchiul din America al lui Mugur Isărescu?“ (Cornel-Dan Niculae); „Miroase a război… Sărăcia a cuprins şi Germania“; „Richard al III-lea, psihopat? La 528 de ani după moartea sa, psihologii au găsit răspunsul“; „Astăzi e 8 martie – La Mulţi Ani, tuturor femeilor!“; „Enciclopedia «Tricolorul». Eroina legendară a englezilor: Boadiceea“; „Cărţi interzise. «Să ucizi o pasăre cîntătoare»“; „SPORT. Predică în pustiu“ (Silviu Dumitrescu, antrenor emerit); „Aşa vă place Istoria? Margaret, prinţesa blestemată, fuma 4 pachete de ţigări pe zi“; REBUS; HOROSCOP, CARICATURI. LUNI: „Noi acuzaţii împotriva adevăraţilor terorişti planetari – C.I.A. a torturat deţinuţi în centrul Bucureştilor pînă în anul 2009!“; „NEWS ALERT. Apare în scenă simpaticul agent dublu (D.I.E. – MOSSAD) Carol Feig“; „Prostul de serviciu“ (editorial de colonel Dan Zamfirescu); „ULTIMA ORĂ. Porcul îndrăcit Laszlo Tökeş a avut o nouă criză de turbare duminică, la Tg. Mureş!“; „LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI.  Fraţii Ghiţă au început să controleze totul în România (?!)“; „A murit şi actorul Dumitru Rucăreanu“; „Pentru împrospătarea memoriei. Ardealul, Ardealul, ne cheamă Ardealul!“ (Corneliu Vadim Tudor, 7 decembrie 1990); „Traian Băsescu se screme să-i facă Dosar Penal lui Vasile Blaga“; „Puradelul băsist Robert Turcescu, acuzat de comandarea unor atacuri energetice împotriva juriului şi a celorlalţi concurenţi – Eurovision a devenit «Groapa lui Ouatu»!“; „«Conferinţa de Presă» – un show de zile mari făcut de Vadim, sîmbătă seara şi duminică după-amiază (în reluare), la Antena 2“; „5 ticuri verbale care ne calcă pe nervi la televizor“; „Deşi românii beau mai multă bere decît englezii – Berea se scumpeşte în prostie“; „Fenomene stranii. Există viaţă după moarte“; „Naziştii ar fi creat farfurii zburătoare. OZN-uri în război“; „Un arheolog britanic vrea să dea peste cap Istoria. Ce a fost, de fapt, Stonehenge“; „Dinastii puţin cunoscute: Regi Scorpioni şi Faraoni Negri“. MARŢI: „Şobolanii politici dîrdîie ca înecaţii. PNL + PDL = Trupa pe Butoaie“; „NEWS ALERT. Aseară, preşedintele PRM a măturat postul România TV cu handicapatul Laszlo Tökeş!“; „Nimic nou sub soare... Popa Tökeş iar se baricadează în Biserică“ (Corneliu Vadim Tudor, 5 sept. 1992); „Un jubileu trist: 10 ani de la asasinarea premierului Serbiei, Zoran Djindjici“; „Glume de petrecere. N-am văzut aşa femeie“ (text scris de Vadim pentru amicul său Gh. Turda); „În 1956, Lucian Blaga a fost propus pentru Premiul Nobel“ (Vasile Netea); „Victor Ponta i-a trîntît lui Crin Antonescu telefonul în nas“; „ULTIMA ORĂ. Traian Băsescu se ţine scai de Relu Fenechiu pentru că acesta nu vrea să împartă cu el şpaga de 200.000.000 de euro de la privatizarea CFR Marfă“; „Cronologia Serviciilor Secrete din România“ (Mihai Pelin); „Secerişul de Iarnă“ (personalităţile decedate în perioada 3 ianuarie - 3 martie 2013); „Fenomene Paranormale. Vieţile anterioare“; „Hitler mîncînd... ciorbă!“; „Schengenul şi doza zilnică de pesticide“ (editorial de Maria Diana Popescu, Stuttgart). * Iată care sînt cele 5 ticuri verbale care ne fac capul calendar la tembelizor: „1) Despre ce vorbim?; 2) A face diferenţa; 3) Vă daţi seama; 4) A pune presiune; 5) Ca să zic aşa“. * Penibila croitoreasă de zdrenţe Adina Buzatu nu ştie ce să mai scornească pentru a o băga lumea în seamă. Lumea o bagă, ce-i drept. Dar nu în seamă, ci în mamă. De ce? Fiindcă atunci cînd faci un plod din flori cu un evreu turc (?!) şi pretinzi a fi altceva decît eşti în realitate (curvă), de un astfel de tratament ai parte. Acum, ce a mai pîrţîit mintea acestei îngălate, la care pînă şi zîmbetul de „boul bălţii“ e năclăit de transpiraţie? Ascultaţi acilea: ea a băgat-o pe fiică-sa la înaintare, să organizeze o acţiune în scopuri caritabile (?!). Evident, cînd eşti, tu însuţi, un copil din flori (de plastic), nu e firesc să patronezi acţiuni pentru alţii, fiindcă tu eşti primul care are nevoie de ajutor. Dar aţi văzut ce escroacă zace-n găina a bătrînă? A împins bastardul în faţă, după care, zdup-zdup, hop şi ea! * Pentru prima şi ultima oară deschidem foaia „Lumea Justiţiei“ – rugăm să nu ni se mai trimită, e proastă, nesărată, plictisitoare. Totuşi, ceva-ceva ne-a reţinut atenţia: un articol scris de Verginia Vedinaş. Mai ţineţi minte numele? O persoană sîrguincioasă, dar cu o înfiorător de mare iluzie despre ea însăşi. A vagabondat pe la 3-4 partide, însă numai PRM a făcut ceva, concret, pentru ea: a făcut-o senatoare (2004-2008) şi consilieră, pe 9 ani, a Curţii de Conturi. După care, chioamba a dat bir cu fugiţii – fireşte, cu funcţia de consilier al Curţii de Conturi cu tot, care crede că i se cuvine, deşi aceasta aparţine PRM. Crezîndu-se un fel de Nicolae Iorga cu fustă, tovarăşa Verginica predă (aiurea, umflă banii!) la cca. 10 universităţi. Nu vrea să mai audă de partidul care a făcut-o demnitar. Acum, ţine predici naţionale. Cum e această gargară de un ridicol greu de egalat: „Îmi aduc aminte cu duioşie şi cu dragostea pe care o simt pentru doamna profesor Marilena Uliescu, care, cu un umor fermecător, vorbea despre jumătatea domniei sale, că «e un acordeon, Virginica dragă, cînd se umflă, cînd se dezumflă». Vorbeam despre eternele cure de slăbire, pe care le ţinem majoritatea dintre noi, bărbaţi, dar mai ales femei. Sper să nu se supere doamna profesor că dezvălui, fără voia domniei sale, o atare discuţie. Aşa şi cu aparatul administrativ, cînd se umflă, cînd se dezumflă“. Ca să vezi ce-i spunea Marilena discipolei „Dragă Stolo“… * Absolut neruşinat „Jurnalul Naţional“, care, vineri, 8 martie, face „vedetă“ din ţiganca evreică Rona Hartner – care a stat capră la Ţap. Cine e rapandula asta mă, tîmpiţilor? Actriţă nu e. Cîntăreaţă, nici atît. E o golancă dintre blocuri, care s-a ciocănit cu Ţapul Emil, după care a ieşit tămbălăul cunoscut. Acum, are 40 de ani, deşi arată de 50. De ce promovaţi voi, Marius Tucă, asemenea deşeuri? * Parcă simţindu-se dator să mai dreagă busuiocul, prozatorul Nicolae Iliescu îi aduce un omagiu marelui Eugen Barbu, în ziarul „Naţional“: „Cum nu au replică – înzestrarea lor se opreşte la gît, în sus au un fel de panariţiu sau de puroi mental -, susţin mereu apropierea de «România Mare» şi de «Săptămîna». Lucrurile se cer cernute şi desluşite odată şi odată, căci toate publicaţiile de pînă în 1990 au fost dirijate de acelaşi partid unic, împărţeala s-a făcut prin cenzură şi cenzura, deloc transcendentă, prin Fondul Literar şi Plastic şi prin Gogu Pintenogu Rădulescu. Războiul lor, niciodată al nostru, al simplilor şi modeştilor condeieri nefăcuţi nici pe puncte, nici la fără frecvenţă, ci cu examen, la zi şi la timp, le împarte tainul cu nesimţirea cuvenită. Iar Eugen Barbu, de care se tot lovesc, cu toate metehnele lui, pe care doar Tata Timp i le cunoaşte în amănunţime, este un mare scriitor, unul dintre cei mai talentaţi din toată literatura română. Tradus acuşica şi bine primit şi în franceză cu cap de opera «Gropii»! El nu poate fi zgîndărit cu firimitura de gînd a oricărui prost, aflat la optzeci de leghe sub nivelul mării. Alde Bleşu şi Liicheanu sînt două muşte beţive pe acest vitraliu. În plus, puşi în faţa sticlei cu scame colorate, nu sînt altceva decît un damf de varză acră şi stricată, nu poci pricepe de ce au asemenea complexe!“. * Văzînd ce faună viermănoasă populează Parlamentul, Guvernul şi „şezătorile“ televizate, românii îl regretă, tot mai mult, pe Ceauşescu. Şi încă ceva: aşa după cum s-a constatat, Vadim i-a lăsat pe ăştia singuri, ei între ei, timp de 7 zile, pentru a-şi rezolva unele probleme de sănătate. Jale mare! Urlau cîinii fără el…  * Explicaţie simplă, dar adevărată pentru victoria echipei Steaua Bucureşti conta echipei Chelsea Londra: sîrbul nostru (Latovlevici) a fost mai bun ca sîrbul lor (Ivanovici). În general, echipa plătită, regeşte, cu bani de furat (petrolul Rusiei), de evreul Roman Abramovici e o palidă umbră a ceea ce a fost – parcă joacă mai bine cealaltă Chelsea, fiica lui Bill Clinton. În echipa noastră au jucat, enervant de prost, aceleaşi mîini (picioare) moarte: şontorogul Tănase şi măcelarul Pintilii.
* „Colegul nostru are dreptate mai ales prin prisma că de fapt“ – a guiţat un godac, luni dimineaţă, la B1TV. Pe coleg îl cheamă Cucui (?!), dar pe autorul „perlei“ nu ştim cum îl cheamă. Atîta ştim: că au ajuns „analişti“, -„comentatori“, „ziarişti“ toţi labagiii şi toate curvele nespălate. * Invazie de mături la Mica Publicitate Erotică a ziarului „Libertatea“. MĂTURA NR. 1: „MĂTURĂ SEXI 35 de ani, cu experienţă, drăguţă, cu forme apetisante, educată, manierată“... MĂTURA NR. 2: „ESCORTĂ mătură pasională“... Aţi mai pomenit aşa ceva? Cît de apetisante pot fi formele unei mături, care mai e şi educată? Pînă la urmă, ne-am prins: era vorba de o dublă greşeală de tipar – în loc de MATURĂ a apărut MĂTURĂ. * O altă „mătură“ care ne pune pe gînduri este rusoaica Tatiana Kojevnikova. Ştiţi de ce-i capabilă „celoveka“ asta? Ea ridică pînă la 14 kg cu vaginul ei (?!). E lesne de bănuit ce păţeşte ăla care n-o satisface. * Programele de la Iaşi ale Canalului TVR 3 sînt destul de reuşite, avînd în vedere bogăţia culturală a acestui oraş, pe care George Călinescu îl numea „Florenţa României“. Totuşi, prea mult vedetism local, afişat de unii care, la nivel naţional, sînt doar nişte baloane de săpun. De pildă, duminică seara am văzut o emisiune consacrată Casei Dosoftei – monument solitar şi impunător, din Sec. XVII. Realizatoare: Oana Lazăr. Aproape nimic despre edificiul propriu-zis! Dar, inundaţie de vorbe goale cu şi despre o veleitară pe nume Emanuela Ilie, care cică e critic literar, lector universitar doctor, sula lu’Hector etc. Fetiţa a fost prostită rău de impostori de teapa lui Eugen Negrici, N. Manolescu şi a altor „post-moderni“ cu muci la mansardă. Într-un edificiu ca acela de care am pomenit, această Ilie bătea cîmpii, încercînd să epateze: „cod atitudinal“; „alteritate“; „potenţialităţi“ etc. Ce-i asta, fă, zuzelor?

 * LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. Publicaţiile noastre fac furori pe Internet. Statistici live pentru revista „România Mare“: 30.421 de vizitatori absolut unici. Statistici live pentru ziarul „Tricolorul“: 145.728 de vizitatori absolut unici.

ALCIBIADE



REVISTA ROMANIA MARE nr 1181 -  12.03.2013

Cîntece de petrecere - N-AM VĂZUT AŞA FEMEIE...



I. N-am văzut aşa femeie
De cînd mama m-a făcut
Se îmbracă-n două ore
Se dezbracă la minut.

Refren: Mîndra mea-i politicoasă
Unde-i pui mîna, te lasă.
Frumoasă-i prinţesa mea
Ca o stea de cinema.

Ay, ay, ay, ay
Săriţi, băieţi, pe cai!
Ce poftă am
Să-i tragem un bairam!

Ay, ay, ay, ay
Am fost un mare crai
N-am ce să fac -
Un drac mi-a pus capac!

II. N-am văzut aşa muiere
Bombă sexy, cu scîntei.
Ochii văd, inima cere
Nu mai pot de dragul ei.
Daţi-mi vin, ca să fac faţă
Că e tare iubăreaţă!

CORNELIU VADIM TUDOR
Acest text a fost scris pentru Gh. Turda, aşteptînd să fie pus pe muzică.

20 febr. 2013


ZIARUL TRICOLORUL , nr. 2693, 12.03.2013