"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




sâmbătă, 11 august 2012

Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (XCV)

14 APRILIE 1990. Ziua cînd tînărul Ştefan cel Mare a fost întîmpinat pe Cîmpul de la Direptate de Popor şi de Mitropolitul Teoctist. Atunci a luat el domnia, răpunîndu-1 în luptă pe unchiul său, Aron Vodă, fratele tatălui său, Pătraşcu Vodă. Acest Aron l-a ucis pe Pătraşcu la o nuntă, la Reuseni, unde îl atrăsese în capcană, a vrut să-i stingă viaţa şi copilului, pe atunci în vîrstă de 11 ani, dar acesta a scăpat fugind, prin fundul curţii, sărind gardul şi pierzîndu-se prin nişte podgorii şi pîlcuri de pădure. După numai 10 ani, avea să se reîntoarcă, victorios. Între timp, deprinsese meşteşugul armelor la curtea unui alt unchi al său, Iancu de Hunedoara, împreună cu doi veri, care aveau să devină nu mai puţin vestiţii principi Matei Corvin şi Vlad Ţepeş. Ziua de azi e destul de veselă. Pe la prînz, un oligofren citeşte o poezie la televizor, în care vorbeşte de Napoleon, care se putea numi... Tim-Tam-Tom, sau Dromader, dar se mai leagă şi de inteligenţa picioarelor (?!). „O trăsătură fundamentală a Poporului nostru este de a spune bancuri“ - zice, tot pe sticla magică, Ion Mînzatu, la Studioul Electoral. „Şi asta am învăţat-o şi de la Poporul din S. U.A.“ - îşi continuă el geniala idee. Ni se arată un reportaj, care a făcut înconjurul lumii: George Bush şi Margaret Thatcher înalţă zmeul în Vinerea Mare. Pe un cîmp, înconjuraţi de copii. În „Baricada“ de marţi, 11 aprilie, Cezar Ivănescu se ia de rabinul Moses Rosen. Dar şi de Adrian Păunescu: „Numai tovarăşul şef rabin Moses Rosen l-a mai egalat în insolenţă, ca detractor al lui Eminescu, pe Adrian Păunescu. Citiţi, vă rog, revista «Tribuna» (nr. 6/1990), condusă de tovarăşul PCR-ist omagist ceauşist Augustin Buzura, şi veţi vedea cum acest tovarăş reuşeşte să-l depăşească pe Ceauşescu în neruşinare (murdăria cu trimiterea tovarăşului Bobu la Atheneu), alăturînd în limba română cuvintele Eminescu şi fascist“. Sînt răcorit. Dar, cred că Cezar e nedrept cu Păunescu. Deşi aş avea motive să fiu şi eu supărat pe Păunescu (în toiul primului meu scandal cu rabinul, în 1980, el s-a văzut cu ăsta şi-apoi a scris ciudata poezie „Noi, baciul şi rabinul“) - totuşi, nu pot trece cu vederea că Păunescu îl iubeşte pe Poetul Nepereche şi a făcut lucruri notabile pentru popularizarea lui, pentru memoria lui. În „Expres“, un interviu bun cu Ion Coja, vicepreşedinte la „Vatra Românească“. Acesta îi acuză pe Domokos Geza şi pe Süto Andras că, după 25 decembrie, au declarat că populaţia maghiară se va radicaliza. Dar cîte nu se întîmplă astăzi, în această zi sfîntă? La televizor se transmite un documentar închinat Muntelui Athos. Excelent. „Ochiul lui Dumnezeu“, îi spun byzantinii, de sute de ani.Toată pompa fastuoasă a religiei, şi la ortodocşii răsăriteni, şi la catolicii occidentali, nu pleacă de la Isus, care S-a născut şi a murit sărac - ci de la un prim izvor al bogăţiei: darurile alese ale magilor Gaspar, Melchior şi Balthazar, care au adus unui prunc aur, smirnă şi tămîie. De la micile podoabe de aur (material care atrage Soarele, zice Mircea Eliade) din acea noapte sfîntă, şi pînă la sutele de tone de aur care au tot împodobit lăcaşurile de cult, mormintele şi procesiunile, religia a parcurs un drum care nu ducea la Dumnezeu, ci la Diavol. Mai pe şleau, direcţia era greşită. Cred că am nişte idei destul de sănătoase. Dar unde să le public? Lumea are impresia că eu şi Eugen Barbu tăcem dintr-un sentiment de vinovăţie. În realitate, e vorba de o silă mare. De ce oare postul Crăciunului e mai tulburător decît al Paştelui? De ce marea muzică e a Crăciunului, în timp ce Paştele are un singur motiv melodic, cu adevărat emoţionant, ce-i drept: „Christos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcînd“?! (Ca să fiu sincer, au şi grecii un imn glorios: „Hristos anesti!“ - „Hristos a înviat!“) La televizor, se transmite slujba de Înviere de la Timişoara. Crainicul Cornelius Roşiianu vorbeşte de „45 de ani de întuneric spiritual“ (?!). Ei, nici chiar aşa! Să ne gîndim că atunci am învăţat şi noi carte şi că au apărut nişte opere extraordinare. „Precum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să se topească păcătoşii de faţa Domnului, iar drepţii să se veselească“. Noaptea, pe la 2, tot pe micul ecran, e transmisă înregistrarea slujbei de la Catedrala Sf. Iosif, cu o orgă prodigioasă. Dar, primarul-general al Capitalei, cel care, alături de Silviu Brucan, a semnat ruşinosul ordin de desfiinţare a revistei „Săptămîna“, nu ne dă apă caldă tocmai în Noaptea învierii. El n-are timp de 2,5 milioane de fraieri, fiindcă se pregăteşte să plece la Roma, cu o fostă activistă U.T.C. Atunci de ce l-or mai fi împuşcat pe Ceauşescu? În sfîrşit, a apărut şi o foaie de modă: 4 pagini mari, 3 lei. Interesantă şi folositoare, nimic de zis, dar ce risipă de hîrtie! Adorm cu gîndul la un mort drag: regizorul Doru Năstase, de la a cărui prăpădire (de inimă) se împlinesc acum 7 ani. Rememorez dimineaţa aceea de aprilie, pe la ora 7, cînd a sunat telefonul în garsoniera mea de la etajul 8: „Alo, domnul Vadim? Sînt soţia lui Doru Năstase. Doru a murit în dimineaţa asta, pe la ora 5, de inimă. A murit în somn, a horcăit de cîteva ori şi..“. Ştiu ce 1-a ucis. Zelul de a fi recunoscător şi util. Nu cu mult timp înainte primise şi el o casă, pe Str. Maria Rosetti, unde s-a mutat cu frumoasa lui soţie, Luiza, şi cu cele 3 fetiţe. Şi a vrut să mulţumească Primăriei şi P.C.R-ului pentru gestul făcut, aşa că a lucrat pe brînci la spectacolul de 1 Mai. El regia, eu o parte din scenariu. Ce blestem! „Îl iubiţi măi, copii, pe Nenea Doru? Ia să vedem dacă îl iubiţi!“ - aşa le vorbea sutelor de şoimi şi pionieri, pe scenă. Ce munte de om, să cadă ca fulgerat, la numai 50 de ani! Precum tatăl şi fratele lui, iată ereditatea ! (Va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2538 / 11.08.2012

ŞMECHERIA BALCANICĂ

Motto: „N-avem şi noi nemţii noştri!“
TUDOR ARGHEZI

Am tot scris despre spiritul fanariot care ne trage în jos ca popor. Noi, românii, am corupt Fanarul, nu el pe noi. Unul dintre colaboratorii lui Carol I (francez sau elveţian) n-a mai suportat să stea în ţara noastră şi, întrebat fiind de ce pleacă, a răspuns, în româneasca lui aproximativă: „Prea molt bida mătii“. Omul nu era obişnuit. Totul îl şoca aici, la Porţile Orientului. Unde, vorba lui Raymond Poincaré, nimic nu este prea grav (totul e luat lejer). Şi foamea? Şi boala? Şi moartea? Astea nu prea sînt lejere. Dar celebrul avocat, care avea să ajungă prim-ministru şi, ulterior, preşedinte al Franţei, se referea la altceva: la uşurinţa cu care sînt tratate temele majore ale existenţei, la zeflemea, la băşcălie, la bacşiş, la acest spirit care, desigur, ne-a ajutat să supravieţuim în Istorie, dar a şi făcut ca, vorba lui Caragiale, să nu ne suporte nimeni. Astăzi, chiar în Anul Caragiale, la 100 de ani de la moartea acestui Aristofan modern al Europei, situaţia e şi mai rea. Aşa cum George Orwell şi-ar revizui „1984“, dacă ar trăi azi, tot astfel Dumitru Drăghicescu ar răscroi, în totalitate, „Din Psihologia Poporului Român“. Tentativa de a lămuri cum e cu virtuţile şi cu defectele Neamului Românesc e un sac fără fund. Un butoi al Danaidelor. Un Labyrint fără ieşire, în timp şi spaţiu. Pentru mine, problema este ceva mai simplă, avînd în vedere că am un sistem clar de referinţe: din punct de vedere comportamental, eu n-aş face, în viaţă, nimic din ceea ce n-ar fi făcut Isus Christos, Mihai Eminescu, Părinţii mei. Aşadar, mi-am ales REPERELE fundamentale, care mă ajută să nu greşesc. Au furat aceşti oameni, dintre care unul era Fiul lui Dumnezeu? Au minţit? Au trădat? Evident că nu. Nu e uşor să trăieşti aşa. Dar pentru oamenii curaţi la suflet ar fi cu mult mai greu să trăiască pe dos, adică să fure, să mintă, să trădeze. Dar, toate cuvintele sînt palide faţă de proba de foc a vieţii. Ne aflăm în vara teribilă a anului 2012. Nu e sfîrşitul lumii, cum s-a profeţit, dar, cu siguranţă, e sfîrşitul unei lumi. Aşa cum evenimentele de acum 100 de ani prevesteau sfîrşitul acelei lumi: primul război balcanic, scufundarea Titanicului (peste 1.500 de morţi), dispariţia atîtor oameni iluştri. Şi acum, moare o lume. Mor ultimii supravieţuitori ai celui de-al II-lea război mondial, ai războiului rece, ai atîtor evenimente care au marcat Secolul XX. Neîndoielnic, acel secol a fost marcat de personalităţi puternice, chiar dacă unele dintre acestea au fost malefice. Nu le-a acuzat nimeni că sînt ridicole. De pildă, nu şi-l poate imagina nimeni pe Lenin căzînd în nas cu bicicleta (sau, mă rog, cu velocipedul), aşa cum a căzut George W. Bush. În Secolul XX au existat farseuri şi impostori – dar ei reprezentau excepţia, nu regula. Atunci era în România un singur Alecu Constantin-Porcu, care, în 1917, şi-a adăpostit averea, în Moldova, transportînd-o cu o garnitură de tren formată din nu mai puţin de 17 vagoane de tren, personaj care l-a făcut pe Octavian Goga să scrie, despre ţara pentru care, totuşi, zăcuse de atîtea ori în temniţele ungureşti: „Ţară minoră, ţară de secături“.
Astăzi, după aproape 100 de ani, scena publică e plină de Constantineşti, mai mult sau mai puţin Porci (sau, mă rog, de Porci, mai mult sau mai puţin Constantineşti). Luaţi Declaraţiile de Avere ale miniştrilor, deputaţilor, senatorilor, primarilor, angajaţilor RA-APPS: vă stă mintea-n loc! „De unde are ăsta (sau asta) atîtea case, atîtea maşini, atîtea bijuterii, atîtea conturi bancare?“ – vă întrebaţi, cu năduf. Din jaf, într-un cuvînt. Acelaşi Octavian Goga s-a împrumutat de bani pentru a cumpăra aşa-zisul Castel de la Ciucea, de la amicul său maghiar Ady Endre (Castel îi zicem noi, din respect şi prin tradiţie, dar, în comparaţie cu palatele de marmură, de azi, clădirea pare o cocioabă). La fel, Nicolae Iorga a fost „cadorisit“ de admiratorii săi cu casa din Şos. Bonaparte, unde funcţionează Institutul de Istorie ce-i poartă numele. De alţii, ce să mai vorbesc: ca să-şi crească şi să-şi ferească, temporar, copiii de mizerie, Ion C. Brătianu s-a împrumutat de 4 galbeni, unul dintre bănuţi fiind, de altfel, scăpat, în joacă, între podelele modestei case de la Florica de prietenul lui, C.A. Rosetti (Papa Roz), unde a rămas pînă azi; Mihail Kogălniceanu a fost nevoit să-şi vîndă colecţia de tablouri, peste hotare, fiindcă n-avea bani să-şi îngrijească sănătatea, el avînd să moară pe masa de operaţie (nu s-a mai trezit din anestezie); să mai pomenesc de Nicolae Bălcescu, de Mihai Eminescu, de Al.I. Cuza, de Ioan-Inochentie Micu-Clein, care şi-a vîndut crucea episcopală, de aur, de la gît, pentru a supravieţui la Viena, unde a încercat, fără succes, să intre în audienţă la Împărăteasa Maria Thereza? Dacă românii erau săraci, fanarioţii se pricepeau, de minune, să facă bani. Îmi vine în minte un singur exemplu: Caragea Vodă. Sosit în 1812 la Bucureşti, după ce-şi cumpărase firmanul cu numeroase pungi de aur, grecul şi-a scos pîrleala şi, în 1818, cînd a amuşinat că va fi mazilit, a şters-o la Viena, cu „modestele economii“ ale sale, 5.000.000 de galbeni! Totuşi, ca să fiu drept pînă la capăt, ceva-ceva a lăsat el pe meleagurile noastre: Codul de Legi al lui Caragea, Teatrul de la Cişmeaua Roşie (primul teatru în limba română, al fiicei sale, Ralu, unde a văzut „Hamlet“ chiar Tudor Vladimirescu) şi pe bunicul lui Caragiale (sosit, ca bucătar, o dată cu suita lui Caragea, de unde şi numele; fiul acestui bucătar s-a însurat cu o româncă, Ecaterina, botezată, în 1816, la Biserica Grecească, adică ortodoxă, din Braşov; de ani de zile vorbesc cu mai-marii judeţului să pună o placă de marmură pe zidul sfîntului lăcaş, dar dacă lor nu le iese nici un ban de aici?).
Dacă alţii au venit în Ţările Române ca nişte milogi, dar au plecat putred de bogaţi – patrioţii români, repet, au fost săraci. I.G. Duca, atunci cînd a fost împuşcat cu 5 gloanţe în ceafă, pe peronul Gării Sinaia, de legionari – avea în buzunar 80 de lei, iar pantofii îi erau pingeliţi, după cum avea să scrie Tudor Teodorescu-Branişte. „Mirosea a prost“, nu-i aşa? Expresia îi aparţine unui „politician“ de azi, foarte bogat, dar care nu are un somn prea liniştit. În comparaţie cu aceşti liberali (Ion şi Ionel I.C. Brătianu, C.A. Rosetti şi I.G. Duca), uitaţi-vă la bogăţia fabuloasă a „liberalilor“ de azi: Dinu Patriciu, Andrei Chiliman, Relu Fenechiu ş.a. De unde, fraţilor? Tot din jaf. Ei miros a deştepţi, nu a proşti.
Am decis să scriu aceste rînduri după o emisiune televizată. Ieri m-au sunat fetele de la România TV, rugîndu-mă să intru, telefonic, în direct. Am acceptat. Între orele 15 şi 16 am participat la o emisiune cu titlul „Cine i-a adus la Putere pe Ceauşescu şi pe Băsescu?“ (sau cam aşa ceva). În studio – două femei inteligente şi cu bun-simţ – avocata Paula Iacob şi cercetătoarea în Istorie Lavinia Betea. Din păcate, se mai afla cineva, care era să strice emisiunea: Aurelian Pavelescu. „Eu sînt un avocat scump, domnule Vadim“ – mi-a spus acesta, în urmă cu vreo 2 ani, cînd i-am telefonat să-l întreb ce e cu acel român care mă aştepta la Casa Scînteii să-mi spună că fusese escrocat de el. M-am luat cu treburile mele, n-am mai urmărit ce s-a întîmplat. Dar am primit şi alte reclamaţii împotriva acestui Pavelescu. De cîtva timp, el se împopoţonează cu titulatura de preşedinte al PNŢCD. Aşadar, de urmaş al lui Iuliu Maniu. Nu se poate atîta neruşinare, puştiule! Indiferent ce crezi tu despre tine, indiferent ce imagine ţi-ai făcut în mintea ta şi a cîtorva apropiaţi – tu nu poţi să fi tratat decît ca un IMPOSTOR, un UZURPATOR, un TICĂLOS. Ce legătură are un pitic ca tine („ăla mic cu capul mare“, îţi zicea Băsescu) cu acel partid istoric? Prin ce te-ai făcut remarcat pentru a sta pe fotoliul acelui martir? Aaa, ai o mătuşă de cumnată care după mamă îţi vine drept în cîrcă şi a avut un bunic ţărănist, prin urmare stai pe solide tradiţii de familie? Toţi şmecherii ăştia (PNŢCD, PNL) pretind aşa. Nu vreau să mai amintesc ce am făcut eu pentru memoria şi reabilitarea lui Iuliu Maniu - întîiul text de presă despre acest mare român a fost „Idealuri“, publicat în revista „Săptămîna“ la 5 septembrie 1980. Am mai scris despre scandalul uriaş declanşat atunci, în ţară şi peste hotare, şi despre represaliile împotriva mea. Eram foarte tînăr, nu m-a apărat nimeni (în afara mentorului meu, Eugen Barbu), aş fi putut să-mi rup gîtul, dar mi-a ajutat Dumnezeu şi am trecut, cu bine, peste acea încercare a vieţii. Unde erau ţărăniştii atunci? „În puşcării!“ - îmi zicea, în Senat, prin 1993, Valentin Gabrielescu. Ei, nici chiar aşa, ieşiseră în 1964 şi foarte mulţi deveniseră turnători la Securitate, nu forţaţi de sistem, ci contra-cost (bani, sticle de whisky, cartuşe de Kent, alte avantaje). Faptele astea sînt. Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar e ridicol să fie acuzată generaţia mea pentru ce au făcut evreii bolşevici în anii ’50. Culmea este că partidul ţărănist n-a murit în 1947, ci în 1997 – atunci cînd, aflat la Putere, a început să bată la muncitori, să închidă mine şi fabrici, ba chiar şi combinate de creşterea porcilor, pe care îi înfometa, de-au ajuns bietele animale să roadă barele de metal ale coteţelor, după care le erau aruncate cadavrele în apă clocotită şi întoarse cu cangea. Acelea au fost cele mai oribile scene pe care le-am văzut în viaţa mea. Înţeleg să se tragă în mormînt o armată inamică, sau un duşman politic – dar nişte porci? Ei, bine, PNŢCD-ul a fost tras în groapă de acei rîmători. Orice încercare de resuscitare a lui s-a soldat cu eşec. Românii nu pot uita toate acele atrocităţi, la care s-au adăugat actele de corupţie, contrabanda cu ţigări, viaţa scandaloasă a Ţapului Emil şi a odraslelor sale, privatizările frauduloase (ROMCIM, 10.000.000 $ şpagă cotroceană) etc. Ani de zile, pe cadavrul acelui partid s-au bătut ciorile şi şacalii. Prin cîteva tertipuri avocăţeşti, numitul Aurelian Pavelescu a înhăţat o aripă din acel partid, sau un copănel – şi gata impostura, emfaza, autoritatea! El şi numai el e preşedintele PNŢCD! Pînă atunci, fusese membru PD, care îl băgase în Parlament. Acolo, în Camera Deputaţilor, la fel ca şi Cozmin Guşă şi alte lepre pline de ifose, Aurelian Pavelescu a făcut rahatul praf. Dar cîtă gargară televizată! Ce logoree, eşuată în diaree! Băiatului îi place să se asculte. El se crede deştept foc – deşi e şi prost ca noaptea, şi incult. A auzit, cineva, vreodată, vreun lucru inteligent ieşit din gura acestei caricaturi? Într-o seară, eu l-am călcat în picioare, prin telefon, pe cînd se afla în studio la OTV. Fiindcă derbedeul cere palme. Sau măcar o urecheală zdravănă, deşi exact asta mai lipseşte celor două emisfere de Magdeburg ale sale, între care e o căpăţînă plină de vid. N-a învăţat nimic. După cîţiva ani, m-am pomenit cu el la sediul PRM. Era limpede că fomistul căuta un loc să se pripăşească, să mai pupe, o dată, Parlamentul. L-am ţinut la distanţă, fiindcă miroase a lichea de la o poştă. Pe urmă, a încălecat căluţul de lemn al anticomunismului. Aşa credea, el, că se strecoară pe sub pielea fundamentaliştilor bătrîni, care mai deapănă amintiri, pe băncile unor parcuri sau prin vreun azil uitat de lume. El, un „ceauşel“  - născut cu Decretul – a devenit… anti-ceauşist! „Epocă sinistră, urlete infame/ Anticomunismul nu ţine de foame!“ – scriam în cartea mea, „Distihuri“, prefaţată de Fănuş Neagu. Care a publicat un volum cu un titlu splendid: „Pierdut în Balcania“. Ce frumos! Şi cît de adevărat! Cîtă drojdie s-a strîns şi s-a depus pe fundul damigenei balcanice! Cîte valuri de migraţii, mai vechi şi mai noi! Şi nemţii au impostori - dar la ei, ăştia sînt excepţia, pe cînd la noi sînt regula. În Germania n-ar fi fost posibil ca un bolnav mintal pe nume Nahorniac să-şi facă partid, fluturînd efigia lui Frederic cel Mare, aşa cum se agită nenorocitul ăsta, sub flamura lui Ştefan cel Mare, auto-invitîndu-se pe la praznicele tuturor mînăstirilor. În aceeaşi Germanie, un pigmeu complexat şi lingău, ca acest Aurelian Pavelescu (îl pupă-n fund pe Traian Băsescu, în speranţa că o să-l bage ăsta, din nou, în Parlament), n-ar apărea de 3-4 ori pe zi, la mai multe posturi TV, pentru a bate cîmpii, cu aceeaşi frazeologie goală şi uscată ca iasca, din recuzita avocăţeilor de provincie, care se tocmesc cu clienţii pe paporniţe cu usturoi, piftie şi murături. Nu se sesizează nimeni cu privire la acest caz de necrofilie? Fiindcă a face amor cu cadavrul unui partid e necrofilie curată.
Dar, să-l las în plata Domnului pe acest căcăcios obraznic, Aurelian Pavelescu – nu înainte de a-l avertiza să nu-mi iasă cumva în cale, că-l fac să-şi înghită mucii.
Am să mă ocup în încheiere de şmecherii balcanici din aşa-zisele partide mari: PSD, PNL, PDL. În realitate, nişte găşti. Ce doctrină? Ce ideologie? Cea mai clară dovadă de calcul ordinar e struţo-cămila PDL: şi social-democrat, şi liberal. Adică nici unul, nici altul. Nu păcăleşte pe nimeni. Acum, pe fondul acestor fierberi teribile, cînd miroase, dacă nu a praf de puşcă, măcar a puşcărie, se observă un fenomen ciudat: fiecare bandă şi-a anexat un partid care NU există! În mod concret, USL şi-a anexat PC-ul, iar PDL şi-a anexat PP-DD. O menţiune specială pentru USL, unde dă tîrcoale altă făcătură care NU există, UNPR. Fantoma PC e dirijată de şmecherul ţigan Dan Voiculescu. Fantoma UNPR e dirijată de şmecherul ţigan Gabriel Oprea. Prin bătătură mai fojgăie, ca nişte guşteri mici şi flămînzi, alţi zombi politici, care ar vrea să ia unul din trenurile ce i-ar putea duce spre Parlament: UDMR, PCM, PNŢCD, Noua Republică etc. Spectacolul e cu atît mai jalnic cu cît 2012 e an electoral. Marele cîştig al acestui Referendum ratat este faptul că s-a pus în faţa clasei politice (cu excepţia PRM) o oglindă necruţătoare: ăştia sînteţi, nişte profitori şi infractori, care simulează democraţia! Interesant este faptul că în România se agită nu numai partide care NU există (repet, PC, UNPR, UDMR, PP-DD), ci şi cel puţin 2.000.000 de alegători care NU există! Asta e realitatea! În ce ţară din lume se mai jonglează cu partide şi persoane care sînt scoase din burtă? Ar fi posibilă o asemenea scamatorie, prelungită, în aceeaşi Germanie? Sau în Marea Britanie? Ori în Franţa, Italia, Spania, Ţările Scandinave? Dacă undeva, în Europa, a luat fiinţă un Partid al Piraţilor (e vorba de piraţii de pe Internet) – la noi, în România, toată viaţa politică e strivită de piraţi. Crin Antonescu îl numea pe Traian Băsescu „Şmecherul Absolut“. Aşa e, avem de-a face cu un personaj care a făcut din rahat bici şi s-a cocoţat, cu picioarele, pe tronul lui Mihai Viteazul! Dar mai sînt şi alţi Şmecheri, mai mult sau mai puţin Absoluţi: Dan Voiculescu, Viorel Hrebenciuc, Dinu Patriciu, Gabriel Oprea. Pe ăştia de ce nu-i vede?
Una peste alta, abia acum înţeleg de ce Ion I. Brătianu şi generaţia de la 1866 au adus la cîrma României un neamţ: nu ne putem guverna singuri. Sau putem, dar nu suportăm oamenii integri, ca Al. I. Cuza şi Nicolae Ceauşescu, pe care fie îi exilăm, fie îi împuşcăm. Ciudaţi oameni mai sîntem! „Românul numeşte dictator pe oricine nu-l lasă să fure“ – scriam într-o carte de-a mea de aforisme. Indiferent ce s-ar întîmpla, el se plînge, bîrfeşte, cleveteşte, strîmbă din nas şi aşteaptă, mereu şi mereu, să-i rezolve alţii problemele. Iar Şmecherii Balcanici – cei mai mulţi fiind minoritari, adică ţigani, evrei, greci, ruteni, lipoveni, turci, tătari – exact asta aşteaptă...

CORNELIU VADIM TUDOR
10 august 2012, Bran

Ziarul TRICOLORUL, nr 2538 / 11.08.2012

vineri, 10 august 2012

A FOST PRELUNGITĂ SUSPENDAREA - PÎNĂ CÎND?

Este vorba despre prelungirea de către Curtea Constituţională a suspendării preşedintelui suspendat al României, alogenul Traian Băsescu. După referendumul naţional din 29 iulie 2012 pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, Curtea Constituţională a României (C.C.R.) a deliberat două zile şi, în 2 august a.c., a decis să amîne pronunţarea pînă pe 29 august a.c. Apoi, aflînd cei 9 judecători ai Curţii Constituţionale că legea de funcţionare a acesteia (Legea nr.47/1992) nu permite amînarea luării unei decizii cu mai mult de 30 de zile, au hotărît să modifice termenul pentru 31 august a.c. Conform Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, art.46, alin.1, „Curtea Constituţională veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia“.În cazul referendumului naţional din 29 iulie a.c., Curtea Constituţională, în opinia mea, nu a avut un rol activ în ceea ce priveşte respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului, respectiv:
1) Nu a solicitat instituţiilor abilitate să respecte prevederile legale şi să elimine din listele electorale permanente persoanele decedate şi pe cetăţenii români care şi-au stabilit domiciliul sau reşedinţa în străinătate.
2) Nu le-a cerut preşedintelui suspendat Băsescu şi P.D.L.-ului să înceteze acţiunile de boicotare a referendumului naţional.
3) Nu s-a adresat Parchetului şi nu a solicitat să se efectueze cercetări penale împotriva primarilor P.D.L. şi a altor persoane care au acţionat pentru a opri participarea multor cetăţeni la referendumul naţional, prin reţinerea cărţilor de identitate şi prin diverse ameninţări.
4) Nu a cerut Guvernului Ponta să acţioneze rapid şi ferm împotriva premierului Ungariei, Viktor Orban, care a venit în România şi, înaintea votului din 29 iulie a.c., le-a cerut cetăţenilor români de etnie ungară să nu participe la referendum şi să-l susţină pe preşedintele suspendat, Traian Băsescu, pentru a avea garanţia că vor obţine autonomie teritorială în Ardeal şi că vor continua retrocedările pentru unguri pe baza unor acte false.
 Pînă la 31 august a.c., C.C.R. a obligat Guvernul Ponta să actualizeze listele electorale permanente, adică să elimine din listele folosite la referendumul din 29 iulie a.c. persoanele decedate şi pe cele care au plecat din România şi au domiciliul sau reşedinţa în alte ţări. După publicarea hotărîrii C.C.R. din 2 august a.c. în Monitorul Oficial al României, Guvernul Ponta a trecut la fapte şi a stabilit acţiunile care trebuie întreprinse pentru a respecta cerinţele Curţii Constituţionale. După episoadele din ultimii 8 ani din serialul „Tele-Justiţia“, a început, în paralel, noul serial, „Tele-Referendumul“, în care principalii actori politici sînt preşedintele suspendat de Parlament şi demis de 87,52% dintre alegători la 29 iulie a.c., precum şi preşedintele interimar, Crin Antonescu, împreună cu premierul Victor Ponta. Zilnic, seară de seară, cei trei sînt susţinuţi la dezbaterile televizate de miniştrii din Cabinetul Ponta şi de lideri ai U.S.L. şi P.D.L. Liderii U.N.P.R. şi U.D.M.R. sînt în vacanţă. Din serialul „Tele-Referendumul“ nu lipseşte Curtea Constituţională. Înainte de a pleca în vacanţă, sau în timpul concediului de odihnă, preşedintele Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, numit de preşedintele Băsescu la C.C.R., s-a plîns la tot felul de comitete şi comiţii din străinătate, inclusiv la Comisia de la Veneţia, că se fac presiuni asupra Curţii, fără să-i nominalizeze pe autorii lor. „Presarii“ sînt nevăzuţi şi necunoscuţi, din neamul celor care l-au făcut invizibil pe teroristul nr. 1 din România, Omar Hayssam, în timpul Regimului Băsescu. Destinatarii scrisorilor domnului Zegrean sînt şi ei în vacanţă. O parte dintre judecătorii Curţii Constituţionale au plecat, şi ei, în concediu de odihnă. Fiind în Anul Caragiale, cineva de la Curtea Constituţională, nu se ştie cine, persoană anonimă, dar importantă, a trimis la Monitorul Oficial, în ziua de 6 august a.c., o notă, sau o erată, prin care se modifică şi se schimbă radical decizia C.C.R. din 2 august a.c., luată în unanimitate. Prin erata ilegală, neadoptată în plenul C.C.R., se face cunoscut că Guvernul Ponta nu trebuie să actualizeze listele electorale permanente pînă la 31 august a.c., ci să trimită la Curtea Constituţională listele cu viii, morţii şi cetăţenii plecaţi din ţară la referendumul din 29 iulie a.c. Unii dintre judecătorii Curţii Constituţionale, aflaţi în concediu de odihnă, au citit în presă despre erata C.C.R., făcută în lipsa lor. Cineva, o persoană fizică, a sesizat Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în legătură cu ilegalităţile săvîrşite pe tema eratei şi procurorii au început cercetarea penală. După erata de la C.C.R., publicată în Monitorul Oficial, o prioritate mondială în materie de fapte penale, Guvernul Ponta s-a conformat şi s-a remaniat cu 6 noi miniştri. Mini-recensămîntul a fost oprit de Guvernul Ponta. De ce au blocat C.C.R., Guvernul Ponta şi preşedintele suspendat, Traian Băsescu, actualizarea listelor electorale permanente? Din cel puţin patru motive:
1) Să poată fi folosite cele peste 2.000.000 de „voturi de rezervă“ pentru fraudarea alegerilor parlamentare şi a celor prezidenţiale anticipate din 2 decembrie a.c., după metodele secrete practicate de F.S.N., C.D.R., P.D.S.R., P.D.L. şi U.S.L. la alegerile din ultimii 22 de ani.
2) Să nu fie depistaţi şi eliminaţi din listele electorale permanente cei 1-1,5 milioane de evrei de pe mapamond care au primit cetăţenie română (după decembrie 1989), care şi-au păstrat domiciliul în străinătate şi care sînt pregătiţi să participe la realizarea proiectului „Israel în România“, care face parte din Holocaustul împotriva românilor. Creşterea inexplicabilă, în serialul „Tele-Referendumul“, a numărului de alegători din listele electorale permanente, în ultimii 8 ani, se datorează migraţiei dirijate a evreilor în România, sprijinită de preşedintele Traian Băsescu. Într-o anumită parte a presei se vorbeşte despre tatăl natural Braunovici al fraţilor Traian şi Mircea, care şi-a abandonat, după divorţ, soţia şi cei doi copii minori şi a plecat în Israel, cu voie de la Regimul Ceauşescu. Tatăl adoptiv al celor doi minori, Dumitru Băsescu, a fost ofiţer al Armatei Române. Preşedintele suspendat, Traian Băsescu, ar trebui să ţină seama de recenta afirmaţie a deputatului Aurel Vainer, liderul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România: „Evreii au memoria trecutului!“. În cartea apărută recent, a lui Marius Oprea, intitulată „Adevărata faţă a lui Traian Băsescu“, autorul a uitat deliberat să scrie despre originea lui evreiască. Nici în campaniile electorale la care a participat şi nici acum, cînd are vreme, fiind suspendat, niciodată Traian Băsescu (Braunovici) nu a spus adevărul despre părinţii săi naturali, dar nici nu a candidat la funcţia de preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, aşa cum a făcut-o deschis domnul Sorin Oprescu, primarul general al Capitalei. Nepotul fostului comunist- capitalist, evreul Silviu Brucan, acum europarlamentarul Adrian Severin, a încercat să-i păcălească pe români, susţinînd că Traian Băsescu este tătar. Nu le-a explicat cum din doi părinţi evrei se naşte un copil tătar! Pînă mai durează suspendarea preşedintelui suspendat, Traian Băsescu, realizatorii şi actorii politici care apar în serialul „Tele-Referendumul“ au ocazia să abordeze acest subiect interesant şi vor afla de ce Traian Băsescu nu iubeşte Poporul Român şi de ce a anunţat măsuri şi acţiuni inumane împotriva românilor.
3) Să nu fie tulburată liniştea decedaţilor aflaţi pe aceste liste permanente.
4) Să nu fie cunoscută cifra reală a românilor de pretutindeni, a cetăţenilor români alungaţi din Ţara-Mamă de Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu.
Într-o seară, înainte de 6 august a.c., în serialul „Tele-Referendumul“, preşedintele suspendat Băsescu a cerut Parchetului să-i cerceteze penal pe cei implicaţi în stabilirea cifrei de 18,3 milioane alegători pe listele electorale permanente, precum şi pe cei care nu susţin şi vor să modifice această cifră, care nu corespunde realităţii. Văzînd acel episod la televizor, a doua zi, procurorii de la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au autosesizat, i-au citat şi audiat pe şefii de la Direcţia pentru Evidenţa Populaţiei (din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor), pe şefa Autorităţii Electorale Permanente şi pe directorul Institutului Naţional de Statistică. Pe membrii Biroului Electoral Central nu au curajul să-i citeze, nici pe preşedintele suspendat Traian Băsescu. Acesta din urmă, în baza art.80, alin.2 din Constituţia României trebuia să vegheze „la buna funcţionare a autorităţilor publice“. Preşedintele României, înaintea alegerilor şi a referendumului naţional, ştiind că numărul real al alegătorilor înscrişi pe listele electorale permanente este în jurul cifrei de 16 milioane, avea obligaţia constituţională să ceară: Guvernelor Tăriceanu, Boc, Ungureanu, Ponta; Autorităţii Electorale Permanente; Institutului Naţional de Statistică; Biroului Electoral Central şi Curţii Constituţionale să acţioneze împreună pentru stabilirea cifrelor corecte ale cetăţenilor înscrişi pe listele electorale permanente. De ce nu a făcut-o? Nu-l întreabă nimeni! Nici măcar în luna august a.c. Acum, preşedintele suspendat Traian Băsescu se plictiseşte şi de aceea a cerut public Curţii Constituţionale să se întrunească mai repede de 31 august şi să decidă în privinţa referendumului din 29 iulie a.c. Sîntem în Anul Caragiale şi preşedintele suspendat Băsescu a gîndit cu voce tare şi s-a întrebat, îngrijorat: „Oare rezistă România pînă la 31 august 2012?“.
În serialul „Tele-Referendumul“ este reluată celebra strigare a manifestanţilor anti-Băsescu: „Ieşi afară, javră ordinară!“, la care postul de televiziune Antena 3 a adăugat: „Marş afară!“. Preşedintele suspendat Traian Băsescu suportă umilinţele şi zice că nu poate demisiona pentru că e suspendat, dar în anul 2007 cînd a fost suspendat în Parlament de 322 senatori şi deputaţi, a promis că în 5 minute demisionează. Acum, a uitat să precizeze de ce în anul 2007 putea să demisioneze ca preşedinte suspendat, iar în anul 2012 nu mai poate să-şi scrie demisia.
Fiind generos, premierul Victor Ponta are şansa să-l „ajute“ pe preşedintele suspendat Băsescu şi să-i sugereze să nu mai stea închis în vila de campanie (pentru că aceasta s-a terminat în 27 iulie a.c.) şi:
1) Să facă vizite de lucru, celebrele foste şi aranjate băi de mulţime, în: localităţile unde au fost privatizate şi apoi lichidate societăţile comerciale în mandatele sale; satele, comunele, oraşele şi municipiile unde s-au închis cele 3.000 de şcoli numai româneşti şi cele aproape 100 de spitale; porturile de la Marea Neagră şi de la Dunăre pentru a vedea Flota României;
2) Să aibă dialoguri, în pieţe publice, cu: şomerii şi disponibilizaţii; sutele de mii de tineri care au absolvit liceele şi facultăţile, dar nu au locuri de muncă şi au apelat la ajutorul de şomaj; cu milioanele de săraci şi foarte săraci care au rămas fără locuri de muncă;
3) Să meargă, ca spectator, la meciul de fotbal dintre Dinamo Bucureşti şi FC Barcelona.
Între timp, delegaţia = Misiunea F.M.I., Băncii Mondiale şi Comisiei Europene nu şi-a mai amînat vizita în România pînă după adoptarea deciziei Curţii Constituţionale privind referendumul din 29 iulie a.c. Noii actori politici din Guvernul Ponta sînt la fel de supuşi faţă de komisarii străini, acceptă şi execută toate ordinele primite. În ziua sosirii Misiunii străine la Bucureşti, Guvernul Ponta şi Banca Naţională a României (B.N.R.) au plătit o rată a dobînzii pe acest an de aproape 700 milioane de euro, la creditul de 20 miliarde de euro luat de Regimul Băsescu-Isărescu-Boc. În urma tăierii salariilor şi pensiilor, dictată la 6 mai 2010 de preşedintele Băsescu, s-au strîns la Bugetul de Stat circa 500 milioane de euro, pentru a plăti dobînzile la băncile străine. În loc ca banii Poporului Român să fie investiţi în România şi să se creeze locuri de muncă, în special pentru tineri, Regimul lui Băsescu şi Isărescu a preferat să plătească dobînzi la creditele care nu se ştie ce destinaţie au primit. Nici preşedintele interimar Crin Antonescu şi nici premierul Victor Ponta nu i-au rugat pe komisarii de la F.M.I., Banca Mondială şi Comisia Europeană să le dea voie să modifice şi să mărească redevenţele pentru bogăţiile naturale ale Poporului Român, iar ţiţeiul să nu mai fie vîndut cu doar 3 dolari/baril şi gazele naturale cu numai 5 dolari/1.000 metrul cub. Premierul Ponta i-a făcut o vizită eternului guvernator al Băncii Naţionale, Mugurel Constantin Isărescu, avansat de către fostul ministru Gabriel Oprea la gradul de colonel în rezervă al Armatei Române. Puţin probabil să-l fi întrebat: 
1) De ce menţine dobînda de referinţă a B.N.R. de 5,25%, care este cea mai mare din Uniunea Europeană, în timp ce Banca Centrală Europeană a coborît la 0,75% dobînda de referinţă, cu scopul de a stimula investiţiile şi a crea noi locuri de muncă?
2) De ce a plasat rezerva valutară a României în bănci americane, de unde a declarat că a reuşit performanţa să obţină dobîndă zero şi dobînzi negative, în loc să crediteze economia românească şi pe cetăţenii români la aceleaşi dobînzi?
3) Ce planuri are Grupul Bildelberg, din care el face parte, în privinţa Poporului Român şi a României?
4) A primit un premiu anual pentru 2011 de aproape 400.000 de lei noi, sau mai mare, pe lîngă indemnizaţia lunară, de peste 100.000 de lei?
Ampla remaniere guvernamentală din 6 august a.c. dovedeşte că Guvernul Ponta intuieşte viitoarea decizie a C.C.R. în privinţa referendumului din 29 iulie a.c. şi se pregăteşte pentru a aplica hotărîrea Parlamentului pe această temă. Parlamentul urmează să fie convocat în sesiune extraordinară. Ca urmare, în serialul „Tele-Referendumul“ este posibil ca Guvernul Ponta să ceară Curţii Constituţionale să devanseze pentru ziua de 23 august anunţarea deciziei asupra referendumului de demitere a preşedintelui suspendat Traian Băsescu. S-ar putea să fie o zi istorică şi controversată, ca şi 23 august 1944! Ziua Marii Trădări, sau Ziua Victoriei alogenilor din România? Încă nu s-a spus, nu s-a scris şi nu se susţine oficial ADEVĂRUL ISTORIC! Pînă cînd şi de ce este ascuns ADEVĂRUL?

Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar general al P.R.M.,
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

Ziarul TRICOLORUL, nr 2537 / 10.08.2012

joi, 9 august 2012

Liderul PRM a depus un buchet de flori la Monumentul pe care i l-a ridicat lui Yitzhak Rabin la Braşov





În cursul zilei de miercuri, 7 august, domnul Corneliu Vadim Tudor, preşedintele Partidului România Mare, membru al Parlamentului European, a depus un buchet de flori la Monumentul pe care i l-a ridicat fostului prim-ministru israelian Yitzhak Rabin, la Braşov. Liderul PRM a venit împreună cu soţia şi cele două fiice. A participat, de asemenea, familia fostului deputat Cristian Stănescu, consilier europarlamentar. Amplasat într-un loc central din oraşul de la poalele Tîmpei, Monumentul a fost dezvelit la 15 ianuarie 2004, în prezenţa unui mare număr de membri şi simpatizanţi ai Partidului România Mare, care, pe un ger năpraznic, au ţinut să ia parte la acel eveniment cu semnificaţii deosebite.
Yitzhak Rabin s-a născut la 1 martie 1922. El a fost comandantul Statului Major al armatei israeliene, ambasador al ţării sale în Statele Unite, ministrul Muncii, conducător al Partidului Muncii şi de două ori prim-ministru, între 3 iunie 1974 şi 20 iunie 1977 şi 13 iulie 1992 şi 4 noiembrie 1995. A fost asasinat, la 4 noiembrie 1995, de către un extremist evreu, ca urmare a eforturilor depuse  pentru realizarea păcii în Orientul Mijlociu, fapt pentru care a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Pace, împreună cu Yasser Arafat şi Shimon Peres.

Ziarul TRICOLORUL, nr 2536 / 09.08.2012

VEDETA



Probabil că, încă de la cele mai fragede vîrste, lui Crin Antonescu i s-a băgat în cap că el e cel mai frumos, cel mai deştept, cel mai talentat. Încă de pe vremea cînd nu-i era prea clar ce este - băiat sau fată? - odrasla găgăuzului Antonov, din bălţile survolate de ţînţari ale Deltei, îşi admira profilul în vitrinele magazinelor, îşi umezea buzele şi îşi flutura părul. Năravuri de care n-a scăpat nici acum. Noi, toţi, am întîlnit personaje din astea, în şcoală, prin vecini, prin tabere. Tipologia cu pricina are un nume: VEDETĂ. Persoana respectivă e plină de sine, e încrezută, debordează de hormonii credinţei patologice că nimeni nu-i ca ea, că i se cuvine totul. Psihologii au studiat această tipologie, au încercat să o încadreze în parametrii ştiinţifici, dar n-au reuşit să fie mai sugestivi şi mai grăitori decît oamenii simpli, care au ştampilat, dintotdeauna, omul-vedetă cu cîteva formulări plastice: „îşi dă aere", „e plin de ifose", „e înţepat", „nu-i ajungi nici cu prăjina la nas", „ce-i de curul lui", „înfumurat", „face pe nebunul" etc. Folclorul ceva mai recent a născocit şi un catren potrivit: „Ce te ţii aşa măreaţă/ Parcă nu ştim cine eşti:/ Mă-ta vinde flori în piaţă/ Tac'tu-nchis la Văcăreşti".
Se poate broda mult pe marginea acestei boli. Fiindcă, neîndoielnic, vedetismul e o boală. În copilărie, ne amuză. Dar, cînd un astfel de personaj creşte şi capătă o oarecare putere, poate deveni monstruos. Cultul personalităţii apare şi se dezvoltă pe un asemenea „pat germinativ“. Toţi dictatorii lumii - fie cei autentici, fie cei de carton - s-au visat „cineva“ în pruncie, mai ales dacă aveau parte de frustrări, bătăi, umilinţe. O voce lăuntrică le spunea să strîngă din dinţi şi să reziste, pentru că va veni, ea, şi ziua răzbunării. Era vocea Vedetei. Adică a acelui alter-ego care îi domina şi îi dirija. În cele mai multe cazuri, astfel de fiinţe au un dublu comportament. Ele pretind că sînt „atipice“. În realitate, aceşti oameni au o personalitate de împrumut. Parcă într-o viaţă anterioară au fost şefi de trib, sau maimuţe alfa, iar acum se miră că nu le recunoaşte, nimeni, autoritatea, supremaţia. Cum, nu vă daţi seama că sînt cel mai frumos? Hmm, mă rog, atunci sînt cel mai deştept. Nici asta n-aţi priceput? În acest caz, sînt cel mai puternic. Dacă nici asta nu vreţi, am să vă dau în cap, ca să vă convingeţi. Cam astfel de „raţionamente“ prind contur în mintea înfierbîntată a unei vedete. Ea trebuie, mereu, să iasă, ca păduchele, în faţă. Într-un grup de persoane, vedeta face ce face şi aduce vorba, inevitabil, despre propria sa persoană. Totul se raportează la ea. O actriţă pleacă de la o masă, ori se supără, dacă în două minute nu se vorbeşte despre ea. Un politician adulmecă în aer, cu nările fremătînd, orice boare care i-ar putea aduce niscaiva popularitate.
Aici am vrut să ajung. La Crin. Începînd cu numele şi continuînd cu fluturarea de păr (uşor vopsit, ca dovadă sprîncele spălăcite) - totul trădează existenţa unei glande care arată vedetism. Fireşte, nu este el de vină că îl cheamă aşa, dar un bărbat cu nume de floare, sau de copac (Bujorel, Stejărel, Codruţ) e puţin cam ridicol, în comparaţie cu o femeie (Violeta, Narcisa, Margareta). Omul nostru e un Crin care, acum, se visează Gura Leului. O gură vînătă de tutunul pe care îl soarbe („Bei tutun, Spiridoane!“) în nopţile pătimaşe pe care le pierde la poker. O gură vicioasă, care poate scuipa şi jeturi de venin - nu e crinul o floare carnivoră? Scriu aceste rînduri cu părere de rău. Faţă de mine, Crin Antonescu s-a purtat civilizat şi respectuos. Însă, vorba lui Aristotel: „Îmi e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul“. Nu e pălăria prea mare, dragă tinere? Aşa crezi că face un şef de stat? Se bagă argat la ţigan? Pînă acum, timp de sute de ani, ţiganii intrau slugi la români, nu viceversa. Pentru a-ţi satisface poftele de mărire, te-ai băgat slugă la Dan Voiculescu. Care, întîi, încercase cu mine, dar nu i-a ţinut figura. Aşa că te-a găsit pe tine, un om slab, uşor de manevrat şi de şantajat. Nu-ţi dai seama cît de ridicolă e tripleta asta: Dan Voiculescu - Crin Antonescu - Victor Ponta? Pe legea mea, tripleţii Nicoletei Luciu au mai multă legitimitate decît voi! Eu, unul, dacă aş fi rămas repetent o dată, în facultate, m-aş fi ocupat cu orice altceva în afară de politică. Dar tu ai rămas repetent nu o dată, ci de două ori. Lacom băiat. La loz în plic stă scris: „Mai trage o dată!“. Aşa e şi la poker? Prin tot felul de concursuri de împrejurări şi scamatorii, un fost profesoraş de socialism ştiinţific dintr-o comună a Brăilei (sau a Tulcei), cu o coafură imitînd-o pe cea a lui Mireille Mathieu, a ajuns în vîrful Partidului Naţional Liberal! Adică în poziţia în care au fost, cîndva, marii patrioţi Ion C. Brătianu şi fiul său, Ionel I.C. Brătianu, dar şi alţi corifei. Ce treabă ai, tu, cu PNL? Cine ţi-a auzit vocea, pe tema asta? Eu am fost suspendat (mai rău ca Băsescu!) în 1980 din cauza celor doi mari Brătieni, a lui Iuliu Maniu, a lui Aurel C. Popovici, a lui Take Ionescu şi Octavian Goga - e vorba de celebrul articol „Idealuri“, apărut, la 5 sept. 1980, ca editorial al revistei „Săptămîna“, în care propuneam înfiinţarea unei colecţii cu titlul „Biblioteca Naţională“, în care să fie tipărite cuvîntările acestor mari patrioţi. Îmi spunea primarul general al Capitalei, Gh. Pană, că Nicolae Ceauşescu s-a făcut foc şi pară. Mi s-a luat dreptul de semnătură pe timp de 4 luni, asta şi din pricina unui scandal teribil, provocat de sionismul mondial în „Washington Post“, la Radio Kohl Israel, la Europa liberă, la Vocea Americii ş.a.m.d. Dar i-am răcorit pe mulţi! Era prima încercare de reabilitare, publică, a Brătienilor şi a lui Iuliu Maniu! Apoi, în Almanahurile „Săptămîna“, pe anii 1986, 1987, 1988 şi 1989, am scris, pe larg, despre cei trei Tribuni, dar şi despre Regii Carol I şi Ferdinand, ce-i drept, ajutat şi de istoricul Mircea Muşat, de la CC al PCR, care s-a luptat cu cenzura vremii. Unde erai tu, Crinule? În ce glastră? La ce fereastră? În timp ce eu făceam cărţi de răsunet („Saturnalii“, „Istorie şi Civilizaţie“, „Mîndria de a fi români“ ş.a.), tu făceai altfel de cărţi, la poker, în fum de ţigară, să-l tai cu cuţitul.
Dar, nu vreau să fiu patetic, fiindcă nici nu pricep şi nici nu merită. La urma urmei, eu n-am nici o rivalitate cu Crin Antonescu. „Fiecare cu serviciul lui“ - vorba amicului meu din Braşov, avocatul Titus Spânu. Dar nici nu-mi place impostura. Iar Crin Antonescu joacă rolul unui impostor: nu numai că s-a căţărat pe fotoliul Brătienilor, ca şef de Partid - acum s-a căţărat şi pe fotoliul lui Al.I. Cuza, ca şef de Stat! Tupeul e prea mare. Fireşte, oamenii de spirit mă pot întreba: care Partid şi care Stat? Aşa e: PNL nu mai este, de mult, un partid, ci o bandă de interlopi, care profită de părul alb al unor oameni ce au zăcut prin închisori, iar România nu mai e un stat, ci iarmaroc nenorocit, în care totul e de vînzare. Acum, Crin Antonescu încearcă să ia, din mers, „trenul“ unui eveniment sportiv: vizita, la Bucureşti, a marii echipe spaniole de fotbal F.C. Barcelona! Nu mi-a venit să cred cînd am aflat, din presă, că Mireille Mathieu i-a invitat pe spanioli la Palatul Cotroceni! Aşa ceva e de neimaginat! Mi-am adus aminte că aceeaşi vedetă încercase să anexeze şi gloria participanţilor români la Olimpiada de la Sidney, din 2000, cînd el era ministrul Tineretului şi Sportului: pupături, medalii, poze etc. Ce legătură avea, el, cu succesele acelor tineri? Nici una. El stătuse la televizor şi mustăcise: „Ia să găsesc eu un pretext, să mă lipesc, să mă vadă lumea!“. Aşa şi acum: Crin şi Messi, bot în bot! Cîteva secvenţe, pe toate televiziunile, şi nu mă mai scoate nimeni de la Palatul Cotroceni! Măi, măi, măi... Dacă ridicolul ar putea ucide... Uite că n-a ţinut figura. Spaniolii l-au refuzat, răspunzînd că ei nu fac politică, ci sport. Scurt. Dacă vrea să-i vadă, n-are decît să vină la stadion. Credeţi-mă că am scris peste 1.000 de cronici de fotbal la viaţa mea, am fost şi la Sevilla, în mai 1986, la finala de vis Steaua - Barcelona, şi la Tokyo, şi la Monte Carlo - dar nu mi-ar fi trecut prin minte o asemenea şmecherie. Lui Crin Antonescu, însă, i-a trecut. Pentru că aşa s-a strecurat el prin viaţă tot timpul. La cacealma (din recuzita pokerului). Mai nou, a făcut nu o nuntă, ci două nunţi, precum dubla lui repetenţie, cu o femeie care e la fel de vedetă ca şi el: nu bagă pe nimeni în seamă, e ţanţoşă şi se crede foarte importantă. Ne putem imagina cum ar tăia şi ar spînzura această consoartă dacă ar deveni „prima doamnă a ţării“. Măcar nevasta lui Băsescu e la locul ei, nu a făcut altceva decît să călărească pe calul Hoţul (între noi fie vorba, la hipodrom ea îl călărea pe Hoţul, iar acasă o călărea Hoţul pe ea, hai să fie fericiţi şi să aibă parte de o nuntă frumoasă a mezinei EBA!).
Am spus tot, sau aproape tot ce aveam pe suflet. Nu-mi plac „vedetele“. Nici „vedeţii“. Ceva mai multă smerenie, copii ai durerii. Cu cît se ridică maimuţa mai sus, în copaci, cu atît mai mult îşi arată fundul. Poporul geme. Voi jucaţi roluri enervante, în vodevilul „Motanul încălţat“ (înarmat). Izolaţi-l pe Dan Voiculescu, cu Antena 3 cu tot. Fiindcă de-aia staţi capră la motanul Felix: să apăreţi la televizor 24 de ore din 24, e drogul vostru, nu mai puteţi de plăcere. Iar bătrîna caiafă securistă vă gîdilă glanda orgoliului cu emisiuni idioate (Mihai Gâdea, Radu Tudor) şi cu sondaje mincinoase (Mirel Palada, Marius Pieleanu). Totul e fals, de la un capăt la altul. Nimic nu se aseamănă mai bine cu un balon de săpun decît vedeta: la cea mai mică înţepătură pocneşte, uşor, şi dispare.

CORNELIU VADIM TUDOR
8 august 2012, Bran

Ziarul TRICOLORUL, nr 2536 / 09.08.2012

Referendumul de la 29 iulie - o altă pacoste pentru români

Referendumul a devenit un fel de cartof fierbinte pe care „instituţiile" statului îl aruncă una în ograda celeilalte, mai ceva ca la ping-pong. Dacă efectele acestui circ, ce dovedeşte crasa incompetenţă a celor care ne conduc, nu s-ar vedea în plan economic, mai că ne-am prăpădi de rîs, mai ales că duşmanii cei mai înrăiţi ai PRM au picat acum în propriile capcane murdare în care Poporul Român este şi el tîrît de 22 de ani încoace. Dînd vina unele pe altele, instituţiile statului, populate de clienţi politici fără nici un fel de pregătire profesională solidă, s-au decredibilizat definitiv în faţa întregii ţări. Înţelegem teribilele presiuni care se fac asupra judecătorilor de la Curtea Constituţională. Numai că domniile lor nu aveau decît să invalideze referendumul pe baza datelor primite şi să lase Parlamentul Ruşinii să se spele cu aceste rezultate pe cap, inclusiv să-l suspende pe Traian Băsescu de nu ştiu cîte ori pînă le ieşea pasienţa. Bineînţeles că listele electorale nu au mai fost actualizate de foarte multă vreme, tocmai pentru ca partidele „mari“ să poată jongla cu procentele în favoarea lor.
Bineînţeles că statutul românilor din diaspora trebuie reglementat. Am fost printre primii care au propus în publicaţiile noastre ca românii plecaţi de mai bine de 20 de ani din ţară şi care nu au rude de gradul întîi în România să nu mai fie incluşi pe listele de alegători. Aşa ni s-a părut corect. Ce face, însă, USL? Vrea să-i elimine de pe liste pe cei plecaţi de minimum 6 luni din ţară. Nu credeţi că exageraţi, totuşi, domnilor? Dar, zilele acestea nu ne mai miră nimic. Nici măcar că „au votat“ o sumedenie de „morţi“ doar-doar s-ar fi atins cifra de 50% sau, dimpotrivă, o sumedenie de „morţi“ s-au abţinut de la vot, tocmai în scopul de a nu se realiza cvorumul. Oricum ar fi, în acest caz rezultatele nu ar dezechilibra esenţial balanţa. De regulă, voturile celor decedaţi se duc către un partid sau altul la alegerile locale, parlamentare sau prezidenţiale, iar actualizarea listelor este vitală pentru alegerile din toamnă. Ce ne facem, însă, cu „hoţii“? Începînd cu aceia care votează multiplu, cu aceia care practiceă turismul electoral, cu aceia care îşi exercită votul sub şantaj şi ameninţare, păcăliţi de cei care îi manipulează în acest fel, continuînd cu aceia care îşi vînd, efectiv, votul şi sfîrşind cu numărătorii de voturi? Cum extirpăm acest cancer din procesul electoral? Vă spunem cu mîna pe inimă: acest lucru nu este posibil cîtă vreme se vor roti la Putere aceleaşi forţe politice care ne guvernează din '90 încoace, fraudînd alegerile şi gestionînd bugetul de stat cu rea-credinţă şi în interes personal. Că tot veni vorba, Guvernul USL mai pregăteşte o diversiune. Conştienţi că aşa-zisele creşteri salariale sau de pensii nu vor acoperi nici pe departe inflaţia, deprecierea leului şi explozia preţurilor la alimente, carburanţi şi utilităţi, guvernanţii cred că îi vor ţine în frîu pe români dînd vina pe „secetă“. Nu mai comentăm realitatea economică dureroasă, în care 80% din produsele alimentare provin din import, fără legătură cu seceta. Dar cei care au lăsat ca sistemul de irigaţii al României să fie deliberat distrus unde sînt? Dar cei care nu s-au învrednicit să îl refacă, aruncînd cu banii din bugetul statului pe tot felul de achiziţii inutile unde sînt? Cumva lîngă Adrian Năstase? Nici vorbă. Îi caută, măcar, cineva? Întrebări retorice, evident. Oricum, dacă referendumul se validează pe motiv că numărul de alegători este mai mic decît cel aflat pe listele oficiale, s-ar putea cere anularea alegerilor locale din acest an şi reluarea lor, eventual prin comasarea cu cele generale, ca să nu se trezească cineva să calculeze costurile unui astfel de demers firesc şi absolut necesar pentru ceea ce a mai rămas din aşa-zisa democraţie românească. De data asta, trebuie mers pînă în pînzele albe…

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

Ziarul TRICOLORUL, nr  2536 / 09.08.2012

miercuri, 8 august 2012

Echipa de pitici a USL

Motto: „Dacă nema putirinţa, geaba chichirez gîlceava“ (zicală din epoca fanariotă, preluată de Anton Pann)

Este evident că USL nu are oameni. Asta, desigur, nu înseamnă că PDL a avut oameni. Dar atunci cînd îi acuzi, pe alţii, de incompetenţă şi amatorism, pretinzînd că tu, Opoziţie, ai o armată de oameni de valoare, pregătiţi, oricînd, să vină la Putere, aşteptările sînt pe măsură. Eu, unul, i-am criticat pe ciracii şi amazoanele lui Traian Băsescu de le-au mers fulgii. Repet ceea ce am spus în mai multe rînduri: eu şi PRM am dus greul luptei cu „echipajul" matrozului, suportînd cele mai dramatice consecinţe: ne-au scos, prin fraudă, din Parlament; ne-au evacuat din sediul central, tot prin fraudă, cu acte mincinoase şi un desant de 140 de poliţişti (şantajaţi că vor fi concediaţi); ne-au tăiat orice sursă de finanţare, deşi în anul 2009 PRM a devenit membru al Parlamentului European, întrucît noi am candidat ca partid, nu ca independenţi - în vremea asta, organizaţia ilegală şi antieuropeană UDMR primea (şi încă primeşte) fonduri aproape nelimitate, atît de la Statul Român, cît şi de la Budapesta; am fost tîrît în instanţă, de, atenţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică (?!) a Parchetului General, unde nu mi s-au acceptat nici un martor, nici o probă; ani de zile; Băsescu s-a forţat să-mi retragă singura decoraţie românească pe care o aveam, Steaua României, pe care nici măcar nu mi-o decernase el; am fost interzis, total, la postul public de Televiziune, începînd din noiembrie 2008; împotriva mea au fost asmuţite nişte potăi de la CNSAS, care au furnizat „presei băsiste“ nişte falsuri ordinare împotriva mea etc. etc. Am rezistat eroic. Şi eu, şi PRM. Pentru că, aşa cum n-au avut putere asupra mea nici Ion Iliescu (cu slugile sale Virgil Măgureanu, Viorel Hrebenciuc, Dumitru Iliescu, Rodica Stănoiu), care mi-a ridicat imunitatea parlamentară de două ori; aşa cum n-a avut putere nici Emil Constantinescu (cu slugile sale Valeriu Stoica, Sorin Moisescu, Dorin Marian, Gavril Dejeu) care mi-a ridicat imunitatea parlamentară o dată - tot astfel n-a avut putere nici Traian Băsescu (care s-a servit de Vasile Blaga, Adriean Videanu, L.C. Kövesi, Radu Timofte). Unde sînt, astăzi, toţi aceştia? Nu mai sînt nicăieri. Sau, mai bine spus, sînt, dar nu unde ar vrea ei: unii în pămînt, alţii la pensie, cei mai mulţi fiind în conul de umbră al dispreţului public. Ce forţă m-a apărat pe mine de prigoana unui aparat infernal? Bunul Dumnezeu. Care ştia bine că în toată lupta asta neîncetată nu m-a mînat nici un interes personal. „Cine cade pentru dreptate, se ridică repede“ - scria un înţelept al Antichităţii. Am fost şi am rămas un om liber ca pasărea cerului. Fiindcă omul nu poate zbura ca pasărea, aşa e, dar poate fi liber ca ea. Şi curat.
Iată de ce preţuiesc libertatea cu mult mai mult decît ceea ce unii numesc democraţie - care democraţie te poate sili, uneori, să te comporţi ca un component al unei turme (aşa cum se votează, de multe ori, în toate Parlamentele lumii, inclusiv în Parlamentul European), unde eu sînt independent, adică liber).
Astăzi, asist la războiul dintre două bande. Ar trebui să mă bucur, pentru că îi văd pe duşmanii mei că se sfîşie între ei. Eu sînt, însă, un altfel de om. Am mers cu maşina prin ţară şi am văzut cîmpiile arse: porumbul e carbonizat, floarea-soarelui parcă e un ciorchine de afine, dar uscate, fără sevă. „Seceta a ucis orice boare de vînt/ Soarele s-a topit şi a curs pe pămînt./ A rămas cerul fierbinte şi gol./ Ciuturile scot din fîntînă nămol" (citat din memorie). Bandele astea se bat la căpătîiul unei ţări muribunde, pe moştenire. Adică pe prada care a mai rămas. Şi mă doare sufletul. Da, sînt patriot român pînă în cea mai adîncă fibră a fiinţei mele. Asistăm la o veritabilă crimă. Indiferent cît rău a făcut acestei ţări,  Băsescu a fost înlăturat ilegal. Indiferent cît de mult îl urăşte lumea, el trebuia debarcat cu Legea în mînă, pentru a nu exista nici o fisură, nici o posibilitate de a fi contestată schimbarea, „Dacă primul nasture al unei haine e încheiat strîmb, toată haina va sta strîmb“ - scria Goethe. Au venit la Putere doi uzurpatori. Ce-au avut de suferit Crin Antonescu şi Victor Ponta din pricina lui Traian Băsescu? Nimic, dimpotrivă, au fost tovarăşi de drum: Crin Antonescu şi Traian Băsescu au făcut parte, ca miniştri, din aceleaşi 3 guverne ale Ţapului Emil (Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu) iar Victor Ponta a jurat, ca ministru, credinţă în faţa aceluiaşi Traian Băsescu. Astăzi, ei dau ochii peste cap şi pozează în victime. Vorbind în numele poporului, pe care, în fond, partidele lor (PNL şi PSD) l-au nenorocit. Nişte sforari din umbră au dat cu puţină spoială, dar bidineaua e prea veche şi n-a putut ascunde vechea zugrăveală, aşa că în spatele lui Mireille Mathieu se zăresc Dinu Patriciu (putred de bogat, din bani de furat), Relu Fenechiu, Radu Stroe, Varujan Vosganian, Puiu Haşotti - iar din spatele Mongoloidului scot capul Viorel Hrebenciuc, Liviu Dragnea, Marian Oprişan şi matusalemicul Ion Iliescu. Nu mai pomenesc de teroristul Dan Voiculescu, care le-a pus capac la toţi. Aşa-zişii oameni noi cu care vin cele două echipe au făcut o ţară întreagă să rîdă. Mona Pivniceru e o ciumăfaie urîtă-n draci, cu un insuportabil accent de Tiraspol şi apucături bachice, care o fac să miroasă a pivniţă,  de la cramele Cricova, başca faptul că e acuzată de presă că a trăit (sau încă trăieşte) cu Mihai Vlaslov; o astfel de caricatură să ajungă ministrul Justiţiei? Poate în filmele de desene animate. Titus Corlăţean n-a făcut mulţi purici pe fotoliul de ministru al Justiţiei şi a pîndit momentul cînd s-a eliberat acela de ministru de Externe, aşa că ţuşt! - dintr-un salt s-a şi cocoţat, că doar şi-a dorit atîta (vorba lui Andrei Marga) să fie el urmaşul lui Titulescu, nu Ponta. Ceilalţi oameni cu care defilează PSD şi PNL sînt la fel de caraghioşi, n-au nici un fel de autoritate, comportîndu-se ca nişte aplaudaci. În faţa a doi răzgîndaci: unul a promis că-şi dă demisia (dar s-a răzgîndit), celălalt a anunţat că va face un mini-referendum (dar s-a răzgîndit microcefalul, poate, totuşi, îi iese de un mini-kiki-car, sau mini-bar).
Eu zic, de ani de zile, că România e neguvernată. Astăzi, mai mult ca oricînd. Există un singur om de valoare care scoate capul, din cînd în cînd, din massa asta fără identitate: Florin Georgescu. A fost cel mai bun om al Echipei Văcăroiu, pe care, în perioada 1992-1995, eu şi PRM am sprijinit-o dezinteresat. El e un profesionist. Are altă şcoală. Dar, vorba aia, cu o floare nu se face primăvară...

CORNELIU VADIM TUDOR
7 august 2012, Bran    

Ziarul TRICOLORUL, nr 2535 / 08.08.2012