"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




vineri, 20 mai 2016

Săptămîna pe scurt - 19.05.2016

– Sănătatea e bolnavă – Bîlciul deşertăciunilor – Binging toată noaptea – Cei mai deştepţi oameni de pe mapamondul lumii – Scutul antiprostie – Ştiinţa hoţiei – Şi fără case, şi cu banii luaţi – E femeile gospodine?

– Ne-a bucurat enorm cîştigarea Ligii Campionilor la handbal feminin de către CSM Bucureşti, la prima ei participare în această competiţie faimoasă, învingîndu-le pe propriul teren, la lovituri de la 7 metri, pe unguroaicele de la Eto Gyor. Ce poate fi mai frumos, mai ales că totul s-a întîmplat la 30 de ani şi o zi de cînd Steaua Bucureşti a cucerit Cupa Campionilor la fotbal, în urma loviturilor de la 11 metri! Şi tot în deplasare! Cînd am spus unguroaice, am exagerat un pic, întrucît majoritatea jucătoarelor sînt străine, la fel ca şi la echipa bucureşteană. A fost un meci superb, în care jucătoarele au dat maximum, sacrificîndu-se chiar, pentru a readuce în România, după 52 de ani, preţiosul trofeu. Suedezele, braziliencele, spanioloaicele, rusoaicele, olandezele, prenandezele, româncele, unguroaicele şi toate celelalte naţionalităţi aflate pe teren au dovedit că, cel puţin în sport, unitatea în diversitate nu este doar o lozincă de laborator. – Corupţia din sistemul sanitar românesc e înfiorătoare. Ultimul scandal, legat de diluarea dezinfectanţilor, e doar o pagină din marea carte a fărădelegii. În spitalele româneşti au murit copii arşi în incubatoare, tineri cu afecţiuni banale, pe care dacă le tratau cu leacuri băbeşti trăiau şi astăzi, bătrîni plimbaţi între instituţii de profil pentru că nu aveau bani să dea la doctori, mame aflate în travaliu şi cîte şi mai cîte nenorociri. Nu mai vorbim de banalele operaţii la piciorul stîng cînd, de fapt, pacientul avea probleme la cel drept, ori de retezarea penisului de către vreun doctor frustrat, care se credea pe maidanul cu dragoste, la cules de ciuperci. Una dintre cele mai organizate mafii e cea a medicamentelor, care a făcut ravagii nu numai prin buzunarele românilor, ci şi prin vieţile lor, fiindcă, din nenorocire, cele mai multe dintre aceste produse sînt contrafăcute. În România se face comerţ cu viaţa oamenilor. Sistemul sanitar românesc suferă de o boală grea: boala corupţiei. Din păcate, vindecarea ar trebui să vină dinspre clasa politică, însă aceasta e infestată cu microbi rezistenţi la orice tratament. Inclusiv la tratamentul ambulatoriu al DNA. Fiindcă, după o scurtă perioadă în care se părea că s-a descoperit leacul anticorupţiei, viruşii s-au adaptat şi au dezvoltat rezistenţă sporită. Şi atunci, ce soluţie nediluată ar mai rămîne? Aia clasică, de la ţară, căreia cunoscătorii îi zic cu nostalgie ,,tata glonţu’”. – A început campania electorală. Acelaşi bîlci al deşertăciunilor, aceleaşi ,,proiecte răsuflate”, aceleaşi strategii meschine de campanie, aceeaşi manipulare de doi bani. Se minte ca-n tîrgul lui Cremene. Iar proştii stau cu mîna în nas şi-i ascultă pe aceşti ambuscaţi profesionişti care i-au condus pe fundul prăpastiei, în loc să-i ia la scărmănat. Ajunge cu atîta minciună, deşteptarea, România! Mai ai o singură soluţie: PRM. Altminteri se alege praful. – Potrivit ,,Institutului American pentru Biografii”, cei mai deştepţi oameni din lume ar fi fost: Goethe (IQ=230), Newton (IQ=220) şi Einstein (IQ=215). Potrivit Institutului Naţional pentru Biografii de la Făurei, cei mai deştepţi oameni din România şi de pe întreg mapamondul globului pămîntesc sînt Marean Vanghelie, Cristian Popescu Piedone şi Gheorghe Becali. N-au ăia deştepţi atîta IQ cîte dosare penale au descurcăreţii ăştia. Mă întreb ce s-ar întîmpla dacă între cele două tabere s-ar face binging toată noaptea? Oare ar trece IQ-ul alor noştri de nivelul mării? – Şi s-a inaugurat scutul antirachetă de la Deveselu. Muică, să fi văzut acolo distracţie! A crescut consumul de zaibăr pe cap de locuitor ceva de speriat. Cică acum, că au venit americanii, li s-au luat oltenilor toate grijile: s-au mărit pensiile, au crescut brusc salariile, bătrînii au întinerit, tinerii au încărunţit, deştepţii s-au mai deşteptat un pic, iar proştii au rămas cum au fost. Minune mare, toată populaţia umană e fericită. Mai puţin unul, Putin, care a zis că scutul ăsta e o formă de agresiune împotriva Rusiei şi că va lua măsuri de apărare. Adică ăştia, de peste gîrla aia numită Atlantic, ies la interval cu scutul, iar ruşii se apără cu platoşa ,,Sankt Petersburg”. Locul întîlnirii: România. Viitorul nu sună prea bine. Măi, ne lăsaţi cu trucurile voastre? Aici sînt jocuri de strategie geopolitică, scutul în sine nu reprezintă mare lucru. În schimb, prezenţa americanilor ar trebui să constituie un imbold pentru investitorii care, teoretic, se pregătesc să năvălească în România, care a devenit o ţară mai sigură. Se te ţii bunăstare pe banii Unchiului Sam! Dar am îndoieli serioase că se va întîmpla aşa, întrucît România e aproape stoarsă de resursele vizibile. Cît despre alea invizibile, la care se benoclează ei din satelit cît e ziulica de lungă, sînt ţinute la păstrare. Iar domnul Putin n-are de ce să se supere, fiindcă urmaşii lui Nea Mărin, fost miliardar, nu-l vor ataca decît cu silicoanele oltencelor fierbinţi. Dar numai după ce-i vor pune cu botul pe labele de la picioare pe americani. Că noi sîntem învăţaţi să întoarcem armele cînd ţi-e lumea mai dragă. – La sfîrşitul lunii martie, datoria externă a României era de peste 89 de miliarde de euro. Se răsuceşte Ceauşescu în groapa istoriei. D-aia l-aţi împuşcat, mă, că nu vă lăsa să deveniţi milogii lumii? Că nu vă lăsa să amanetaţi cămătarilor planetari viitorul copiilor voştri? Proştilor! – Liviu Dragnea a zis că principalul obiectiv, pe lîngă învierea morţilor din Teleorman în anul electoral 2016, este modernizarea partidului. Adică naşii, finii şi cumetrii actualilor lideri vor fi înlocuiţi cu naşii, finii şi cumetrii viitorilor lideri. Care, la rîndul lor, sînt naşii, finii şi cumetrii foştilor lideri. – La ţuhaus, Relu Fenechiu a inventat un dispozitiv de la care poţi să furi fără să fii prins. Ba, mai mult, dacă i-ai şterpelit transformatorul de energie electrică, poţi să i-l vinzi înapoi la preţuri de trei-patru ori mai mari decît unele noi. E incredibil pînă unde a ajuns ştiinţa hoţiei! – În judeţul Vaslui a fost descoperit un cetăţean tupilat într-o clucă de păpuşoi, care nu crede că politica e o curvă. Beţivă ştia că e, dar şi curvă, i se pare prea mult! Oricum, o va lua de nevastă şi o va bate pînă-i va dispărea năravul, deşi o vecină care-şi înfipsese gîtul de plăcere între şipcile gardului i-a zis să aibă mare grijă, să nu-l îmbrobodească. Altminteri, cică o să ajungă să dea bună ziua la gîşte, obicei des întîlnit la bărbaţii înhăitaţi cu politica. Ceea ce face şi Crin Antonescu după ce l-a chemat DNA-ul, cam de dimineaţă, e drept, să-l întrebe cum şi-a cumpărat apartamentul ăla de 250.000 de euro, la roşu, de la familia Măgureanu, deşi el e un om cinstit… – Revenim la Relu Fenechiu, pentru că, între timp, a mai patentat două invenţii şi a scris şi două cărţi cu caracter ştiinţific. A inventat privitul în spatele oglinzii şi aparatul de scărpinat pielea chiar şi atunci cînd cel mai mare organ al corpului nu te mănîncă. Nu-i puţin! Cît despre cărţi… sînt adevărate capodopere, cu două clase peste cele ale marilor scriitori de penitenciar. Sînt cel puţin de clasa a treia. Şi cu toate astea, justiţia nedreaptă din România, care i-a frînt cariera glorioasă de infractor tocmai cînd trecuse la următorul nivel, cel al gulerelor albe, nu se îndură să-i dea drumul. Probabil cîntăreşte greu argumentul ştiinţific: păi, ce, dacă-l eliberează mai scrie ceva? Ne-am lins pe bot. Apreciem această tendinţă a justiţiei de a încuraja ştiinţa. – Pînă la urmă, alegerile locale se vor desfăşura într-un singur tur. Deci, vor fi fraudate prin lege, prin avantajarea actualilor deţinători ai portofoliilor hoţiei. Asta-i dispreţocraţia de care vă povesteam şi altădată. – Neşansa fotbalistului Ekeng este că a suferit infarctul în România, la doi paşi de spital. Dacă i se întîmpla asta la el acasă, în Africa, probabil ar fi murit de bătrîneţe. – Legea dării în plată este un succes, în sensul că foarte mulţi români renunţă la propriile case, pentru care au plătit biruri înrobitoare ani de zile. Şi tot băncile făceau pe nisnaiul, deşi i-au lăsat pe oameni şi fără case, şi cu banii luaţi. Măi, Isărescule, chiar nu-ţi e ruşine? Îţi răspundem tot noi, ca să nu oboseşti: cine a văzut mason căruia să-i roşească pingeaua obrazului? – Peste patru milioane de români sînt robi la străini. Şi-n vremea asta, ţara piere cotropită de hoardele de politicieni veroşi. Fraţilor, veniţi acasă să facem ordine! Singuri, e greu. – Laura Codruţa are ,,relaţii personale” de iubire fierbinte cu un oarecare Florin Nemeş, care joacă roluri de mafiot în reclamele RCS/RDS, firmă unde acesta îşi desfăşoară activitatea obştească. Bravo ei, deşteaptă fată, întrebarea e dacă, din cînd în cînd, îl încătuşează pe bietul băiat, ca să nu-şi iasă din mînă. Păi dacă nici în reclame nu-l lasă să joace roluri de om liber, mă gîndesc că-l cam paşte mandatul de arestare cu lăutari şi doi martori, la oficiul stării civile. – Marean Vanghelie mărturiseşte, cu mîna pe portofelul Sectorului 5, că respectă femeile. Ba, mai mult, le respectă şi pe gospodine. Chiar şi pe cele care se trag din Mizil. Întrebare: e femeile gospodine, sau sînt două categorii filosofice diferite? Răspunde, Mareane, n-o face pe misteriosul! – Dragnea a declarat că vrea să-l planteze pe Victor Ponta în fruntea Camerei Deputaţilor, fiindcă este multilateral pregătit, citez, ,,pentru toate funcţiile”. Ce înseamnă să ai doctoratul! – Am şi eu o întrebare întrebătoare: dacă Parlamentul arată în halul ăsta, ce fel de legi ies pe poarta acestei fabrici de biografii false? Nu-mi răspundeţi, întrebam şi eu ca să mă aflu în treabă. – Adriana Bahmuţeanu ne aminteşte că a fost, cîndva, mireasă. Cum cîndva? Că noi numai mireasă te ştim? E adevărat că nu te-a furat nimeni în noaptea nunţii, dar ai furat-o tu destul de la omul cu pliciul, cînta-i-ar un greiere în piciorul de frasin!

– Traian Băsescu a fost pus sub acuzare pentru spălare de bani. D-aia a numit-o el pe fata aia căreia i-a luat telefonul ,,ţigancă împuţită”; lui îi plăcea curăţenia. – Leicester a cîştigat campionatul Angliei, iar Astra pe-al României. Ia spuneţi băieţi: o mai are mică Şumudică? Dar Ranieri? – Cioloş a cerut, în plenul Camerei Derutaţilor, să fie ajutat să eradicheze plagiatul. Are tupeu să solicite aşa ceva pe domeniul lui Ponta. Şi să zică mersi că nu l-a auzit Tobă, ministrul tehnocrat de la Interne!


CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-65/


duminică, 15 mai 2016

Săptămîna pe scurt - 12.05.2016

– PSD loveşte la rotula de jos – Camera Derutaţilor – Şcoala de corecţie a vieţii – Cum se distrează fiii maneliştilor
– Oamenii e muritori – Alte tradiţii din noaptea de Paşte – Fata babei şi fata moşului – Moartea citeşte ziarul de sport


 PSD, aşa cum era de aşteptat, îşi calcă în picioare propriile reguli şi nu renunţă la proaspăt condamnatul Liviu Dragnea, magicianul din Teleorman care, periodic, a înviat morţii şi i-a dus la vot, iar pe vii i-a îngropat chiar în urnă, ca să nu greşească partidul. Ba, culmea lipsei de respect faţă de personalităţile istoriei contemporane, l-a mazilit pe vel-logofătul Zgonea şi l-a dat pe mîna călăului, deşi distinsul lăcătuş-mecanic a fost coleg de bancă, la şcoala de meserii şi servicii ciudate, cu mai puţin cunoscutul Mihai Viteazul. E corect? Depinde cum priveşti problema. Dacă îţi place cum se măcelăresc şobolanii roşii între ei, e cît se poate de corect. Dacă te gîndeşti că cel mai mare şi mai hoţ partid din România e condus de indivizi fără nici un scrupul, dispuşi să încalce orice norme ale bunului-simţ numai ca să-şi satisfacă propriile interese, e cît se poate de naşpa. Şi se mai miră corbii ăştia însetaţi de sînge că-i numeşte lumea ciuma roşie şi că ar vota ca preşedinte al ţării pe oricine altcineva decît pe vreun reprezentant al acestui circ ambulant care-şi buzunăreşte proprii spectatori. Şi, cînd le vine bine, le-o dă şi la rotula de jos, ca să-l cităm pe nemuritorul Octavian Paler de Ferentari, care are asigurat un loc de veci pe Facebook. – Dar nu e totul pierdut. Salvarea (112) vine tot de la personajul isteric Valeriu Zgonea, care asigură mapamondul lumii pesediste că: ,,funcţia aceasta, pe care mi-au dat-o colegii mei într-un congres (desfăşurat, cu siguranţă, prin mlaştinile Neajlovului), mă obligă să blochez moartea partidului sub povara problemelor unor lideri”. Adînc. Mi-au dat lacrimile de crocodil. În această stare de necesitate, singura soluţie este invadarea Teleormanului, hăituirea crocodilului Dragnea prin bălţile Dunării de către nişte hăitaşi profesionişti, înarmaţi cu Codul Penal, prinderea şi descăpăţînarea lui (în sensul că e prea încăpăţînat şi şi-a lipit cu super-glue organul prin care sînt filtrate strategiile PSD-ului de scaunul de mare şef de bandă) şi aducerea corpului delict, într-o traistă de rafie, la noul domn Zgonea. Că Mihai Viteazul, pretenarul lui de la şcoala ajutătoare, aşa a procedat cu unul Andrei Bathory, care vroia, indirect, să-l facă la portofelul burţii. Mă gîndesc că, totuşi, stînd atîta amar de vreme alături de Mişu Caftangiul, e imposibil să nu se fi lipit nimic de Zgonea. Deşi, sincer să fiu, e foarte probabil ca Valerică, în loc să studieze cu atenţie meandrele concretului din PSD, era mai preocupat de înşurubări legislative, piuliţe rotative, consumabile cu două picioare şi alte activităţi de loisir, absolut obligatorii în nobila meserie de preşedinte decorativ al Camerei Derutaţilor. Cum, asta nu-i o meserie? Atunci, ce-i? E o funcţie politică, rezultat al negocierilor dintre mafioţi? N-am ştiut, omul, cît trăieşte, învaţă. Totuşi, aşa se explică de ce o ocupă numai necalificaţi. Dar, oare, nu mai e valabilă teoria aia potrivit căreia funcţia doboară gradul? – Să rămînem în acelaşi registru, al marilor personalităţi care conduc România pe ultimul drum. Adrian Copilul Minune, preşedinte al Camerei Manelelor, l-a bătut la cur pe Sigmund Freud, între două nunţi de politicieni şi o tăiere de moţ, cu sabia, prilejuită de înmormîntarea, pe acorduri de Schubert de la Vaslui, a unor sponsori care s-au răcit din cauză de deces mortal. ,,Mie îmi place să mai rămîn singur cu mine şi să încerc să mă descopăr, să gîndesc altfel decît gîndesc în fiecare zi, pentru că am învăţat la şcoală să mă autodepăşesc, să fac altceva… Cînd sînt singur în casă fac nişte chestii de-ale mele, pe care le am eu separat. Azi a fost ultima dată cînd am fost singur cu mine”. Uite de ce nu-i bună şcoala de corecţie a vieţii: te face să te gîndeşti la nemurirea sufletului. Păi, ce avem noi aici? Filosofie pură. Se tăvăleştee Kant de invidie, în ţărînă, iar Tony Poptămaş a fost exclus de pe Facebook, cu şuturi în sistemul de operare. În schimb, Valerică Zgonea s-a luminat, dacă ar fi posibilă o asemenea minune. În loc să-i ia locul lui Liviu Puşcărie în fruntea Batalioanelor Foamei, e mai sănătos să stea singur cu el şi să facă nişte chestii separate, d-ale lui. Şi poate aşa îşi va (auto)satisface setea de putere. Dacă nu, să înşurubeze ceva, orice, că, pînă la urmă, meseria-i brăţară de aur. Concluzia se impune de la sine: nu faceţi ca Adrian Copilul Bătrîn, dar nici ka Kant de la Camera Derutaţilor. – Din aceeaşi lume bună aflăm că fiul lui Nicolae Guţă, Ministrul Familiilor Destrămate, s-a dat la o gagică, iar asta s-a opus, deşi băiatul, pe nume Nicu, a încercat toate tehnicile de convingere, specifice unui preludiu ţigănesc: i-a arătat portofelul, i-a spus cine-i ta-su, a înjurat-o de mă-sa, a tras-o de păr… Ba a încercat şi tehnica mortală a lovirii cu sticla în cap, dar fără nici un rezultat. Golanul mai are multe de învăţat de la derbedeul ăl bătrîn, care a umplut ţara de puradei liniştiţi, pentru că el i-a caftit preventiv, încă din burta mamelor. Ce ţi-e şi cu fetele din ziua de azi! Nu mai cedează avansurilor maneliştilor după primul croncănit, chiar dacă ei umblă cu caşcavalul în plisc. Ajung bieţii hartişti, obligaţi de situaţie, să le bată bine, ca să poată, ulterior, să le violeze şi să le facă un copil-doi, pe care să-i abandoneze pe la emisiunile culturale de la miezul nopţii. Sperăm ca instituţiile statului să-şi facă datoria şi să le convingă pe tinerele amazoane să cedeze într-un fel sau altul, să nu mai existe atîtea cazuri nerezolvate. Sau să-şi retragă plîngerile, că e şi interlopii oameni. Ca în cazul lui Palesică, care, culmea coincidenţei, s-a petrecut exact în acelaşi stabiliment din Straja unde, dacă nu baţi bine o femeie frumoasă, nu eşti privit cu ochi buni. Şi, oricum, nu mai eşti primit a doua oară, decît dacă ai plătit o taxă de protecţie pentru comportament civilizat, de nesuportat în acea zonă crepusculară. – Dar concurenţa nu doarme. Fulgerică, sau cam aşa ceva, un fel de Mozart hrănit direct din teica McDonald’s de nişte lălăitori de la Clejani, a prins prime-time-ul ştirilor de Paşte, surclasîndu-l pe Isus cu banala Lui Înviere, fiindcă s-a deplasat prin Bucureşti cu 175 de km pe oră. Nu pe jos, că nu strigase nimeni ,,6, poliţia!”, ci cu bolidul din dotare. Nu se ştie dacă, în timp ce apăsa pedala de acceleraţie pînă la orgasm, trăgea vreo demoazelă de podoaba capilară, sau şi-o imagina pe trecerea de pietoni. Oricum, cercetările continuă. – Hai să mai vorbim şi despre oameni normali! Carmen Hara…Nu, că am luat-o şi eu pe arătură. Deci, Carmen Mureşan, celebra prezicătoare, a zguduit lumea cu ultima viziune (9,5 grade pe scara Richter); cică oamenii e muritori, şi dacă e muritori, vor muri! Iată că la numai 48 de ore după ce lăutarul Prince a dat colţul spre Michael Jackson, fosta componentă a formaţiei ,,Trio Expres”, a prezis, în direct la TV, că hartistul va muri şi va fi incinerat. Ba, mai mult, cu o precizie uluitoare a anunţat întreg mapamondul că în urma lui Prince nu va rămîne multă cenuşă… – Mare lucru nu va rămîne nici de pe urma lui Dacian Cioloş şi guvernul lui de comici vestiţi ai ecranului, care par adunaţi cu furca. Aşa că sălăjanul nu va fi şeful PNL-ului mai spre toamnă, întrucît rezultatele guvernării tind spre zero. D-aia a şi zis: ,,Nu am să fiu kamikaze doar de dragul de a mă arunca în aer ca să se vadă bucăţile de pe pereţi”. Băi, Cioloşe, tu eşti băiat simpatic, dar dacă nu eşti kamikaze, atunci ce eşti? Ai avut o şansă uriaşă să însemni ceva, să pui cu botul pe labe clasa politică, dar n-ai înţeles deloc ce-a vrut lumea de la tine, după tragedia de la ,,Colectiv”. Ba, dimpotrivă, te-ai făcut frate cu dracul ca să treci puntea. Care punte, prietene? Tu trebuia să-ţi impui voinţa şi să conduci alături de popor, nu să fii sluga prea-plecată a odioasei oligarhii politice transpartinice. Acum deja e prea tîrziu şi, ştii cum se spune în fotbal, ocaziile se răzbună. Ai văzut o chestie? Lui Piedone nu i-au dat voie urmaşii victimelor de la Colectiv să candideze, dar pe tine te-au lăsat să guvernezi. Din păcate, ai făcut-o prost. Nu pentru că eşti băiat rău, că nu eşti, ci pentru că nu te-ai priceput. Îţi lipseşte viziunea de ansamblu. N-ai depăşit, din păcate, complexul de ministru al Agriculturii. – Cînd să zică şi Patriarhul hop, c-a sărit groapa cu banii din noaptea de Paşte, şi cînta cu foc ,,Veniţi de luaţi benzină!”(sau cam aşa ceva, că n-am cine ştie ce ureche muzicală), de-i luceau ochii lui Iohannis ca la dracii de consilieri prezidenţiali, din galerie s-a auzit un strigăt de bun simţ: ,,Demisia!”. Nasol moment, mişto colivă electorală! Pentru că nu s-a ştiut exact la demisia cui se referă (Patriarh, preşedinte, sobor de preoţi, popor, alţi gură cască), Tarzanul valah a fost amendat cu 2.000 de lei. Nici Vali Vijelie nu primeşte atît pentru un singur răget. Dar astea-s tarifele practicate în zonă. Totuşi, poate asta ar fi soluţia ieşirii României din sărăcie: amendarea, cu cîte 2.000 de lei, a tuturor acelora care strigă demisia. Vă daţi seama în ce hal de bunăstare am putea ajunge? Ar fi bani pentru alocaţii, pentru pensii, pentru profesori, pentru doctori (alţii decît Victor Ponta) şi pentru alte categorii sociale defavorizate. Iar clasa politică ar avea de unde să fure şi mai abitir. Ar fi un fel de perpetuum mobile alimentîndu-se însuşi cu parale, ca să-l parafrazăm pe Petrache Poenaru (cine era Petrache Poenaru nu vă mai spun, că sînt obosit şi-mi plînge stiloul în mînă). – La turneul de tenis de la Madrid (cu t, nu cu p, în sensul că e vorba despre confruntarea feminină), patronat de mistreţul cu mustăţi de argint, s-au calificat în sferturi, pentru prima dată în istorie, 4 românce: Simona Halep, Irina Begu, Patricia Ţig şi Cătălina Cîrstea! În semifinale a ajuns doar Simona Halep, care a eliminat-o pe Irina Begu. Din păcate, Simona şi-a pus poalele în cap. Nu e pentru prima dată cînd o ia gura pe dinainte, crezîndu-se mai importantă decît este în realitate. Mai multă modestie nu strică nimănui, chiar dacă te-ai ridicat prin efort propriu dintre meduze şi cochilii de scoici. A-i respecta pe alţii înseamnă a te respecta pe tine însuţi, mai ales cînd eşti un mare campion. A recunoaşte calităţile adversarului – te ridică, nu te coboară. Remarca ta că al doilea set i l-ai făcut cadou Irinei (0 la 6), nu că ea a jucat mai bine, e cel puţin deplasată. Irina n-a comentat, întorcîndu-ţi şi celălalt obraz. Adică exact acea parte a corpului care ţie-ţi lipseşte. – Calităţile sportive, însă, nu i le ia nimeni Simonei Halep, chiar dacă, uneori, infatuarea îi joacă feste. Aşa că o felicităm pentru cîştigarea turneului, pe care l-a dominat destul de clar – Ştiţi ce face lumea de Paşte? Plăteşte birul la popă, ascultă ceva muzică byzantină şi bagă la jgheab ouă, pască, miel, căţel sau orice altă vietate comestibilă cu două sau cu patru picioare, care a avut neinspiraţia să treacă alandala prin raza de acţiune a bunului creştin. Toate stropite la greu cu vin, ţuică, bere şi alte anestezice. După care vreun apropiat mai puţin lacom sună la 112, pentru tradiţionala plimbare cu ambulanţa. Există şi excepţii. De exemplu, o tipă, Flore Salalidis, un fel de Moni a lui Iri, de rit nou, zice că ea are altă tradiţie: pentru a se spăla (de păcate, sper), se aruncă goală puşcă în mare, eventual împreună cu alte petarde. Melcul rămîne pe mal admirînd peisajul, ca orice bun creştin de 120 de centimetri, plus sau minus 2 milimetri, înălţime. – Fata babei, Iulia Albu, căreia găina vorbitoare îi ouă, în cuibarul de deasupra cutiei cu maimuţe, numită, fără nici o dovadă ştiinţifică, cap (sic!), doar o mărgică, şi fata moşului, Oana Lis, se alintă cît e ziulica de lungă. Prima zice că Oana Roman ar fi un fel de Scufiţa Roşie hrănită cu hamburgheri, puţin cam paraşută, după vestimentaţia neconformă cu standardele dilimancei, iar nevasta lui Tutankamon e sigură că Viorel Lis s-ar sinucide dacă faraoanca lui ar păţi ceva, eventual vreun deces mortal. Oano, nu-l crede pe cuvînt, Viorel e curvă bătrînă! Vrea să scape de tine, ca să se arunce în mare, gol puşcă, cu blonda lui Iri. Şi dacă nu-i halesc peştii puţulica, o să-i facă şi un copil, ca să aibă şi Iri un tovarăş de joacă. – Jucătorul echipei Dinamo, Patrick Ekeng (26 de ani), a murit în urma unui stop cardiac, în timpul meciului cu Viitorul Constanţa, la cîteva minute după ce a intrat pe teren din postura de rezervă. Nu e primul caz (vă mai amintiţi de rapidistul Vrăbioru, sau de mult mai celebrul Hîldan?), şi, din păcate, nici ultimul. Cauza e, fără îndoială, medicaţia excesivă (probabil pe fondul unor probleme preexistente), care ,,susţine” sportul de performanţă. – Peste 70% dintre românii care au de lucru cîştigă sub 400 de euro pe lună, adică mai puţin de jumătate din cît iau unii şomeri din Vest. De asemenea, România este pe primul loc în UE la nivelul de sărăcie al celor care lucrează! Nu mai vorbim de aceia care n-au nici un loc de muncă. Dar credeţi că-i pasă cuiva? Da de unde! Altminteri cum se explică votul masiv acordat, de 26 de ani încoace, tocmai acelora care i-au adus în această situaţie? Atracţia victimei faţă de călău e fatală la valahi. – Încă doi militari au murit în Afganistan. Măi, nenorociţilor, de ce trebuie să moară tinerii români pentru cauze care nu sînt ale lor, la mii de kilometri de patrie? Să nu-mi spuneţi că au plecat acolo de bunăvoie. Nu, mă, nemernicilor, au plecat acolo împinşi de sărăcie, pentru că în slujba patriei lor sînt plătiţi cu salarii de mizerie. Cei doi tineri buzoieni, Adrian Vizireanu (care era şi arbitru de fotbal) şi Iulian Dumitrescu, au fost seceraţi de gloanţele talibanilor travestiţi în poliţişti afgani. Vor fi avansaţi post-mortem la gradul de sublocotenent, dar cui mai foloseşte? Lor, în niciun caz.

CONTELE DE MONTE-CRISTO


http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-64/




joi, 12 mai 2016

Săptămîna pe scurt - 4 mai 2016

– Dans la cour de la maison – O lume nebună, nebună, nebună – De ce e (şi) englejii ţigani? – Bombonica de pe coliva PSD-ului – Oare s-a apucat Sebastian Ghiţă de furat?! – Disidenţi de closet – Operaţii prezidenţiale– 

Lucrurile merg atît de prost în ţara asta, încît ar trebui inventată maşina de dat palme cu piciorul. Ultima ruşine internaţională e cea legată de eliminarea României de la Eurovision, pentru neplata unei datorii de 10 milioane de euro. Păi bine, măi, fraţilor, unde va mai turna beton bietul Anton? Dans la cour de la maison?! Păi se poate un asemenea afront? – Acum, despre Neurovision se pot spune o mulţime de minciuni, care mai de care mai adevărate, însă, un lucru e cert: e bine să fii, totuşi, acolo. Mai află lumea de tine, mai ciuguleşti cîte-o măslină, mai ciordeşti o scobitoare, îţi mai clăteşti privirile ochilor flămînzi. Că e marfă de marfă. Cu muzica stă lumea mai prost, dar nimeni nu se duce acolo ca să asculte nişte lălăieli cît se poate de ciudate. Toţi merg ca să fie văzuţi şi, mai ales, să aibă de unde se întoarce. Că dacă te duci lăutar, n-ai cum să te întorci cîntăreţ de operă. Invers, e posibil. Chiar aş putea să vă dau cîteva exemple, dar s-ar supăra pe mine Cezar Ouatu, şi parcă n-aş vrea. – De-a lungul ultimilor ani, Neurovisionul s-a întrecut în ciudăţenii, ceea ce mi-a creat o mîncărime de pix de nu vă pot povesti. Cel mult pot să mă reproduc, pardon, rectific, să vă reproduc cîte ceva, scormonind prin tranşeele minţii cu tîrnăcopul. Deunăzi, festivalul de la Tataia a fost cîştigat de o chestie căreia bărbaţii îi zic femeie, iar femeile nu-i zic nimic. – După care, anul următor, la Viena, ca-ntr-un coşmar ce nu se mai sfîrşeşte, am revăzut-o pe femeia cu barbă din postura ingrată de prezentator şi mi-am reamintit că madmoazel Cîrnat e laureata concursului de dansuri din buric şi bune maniere numit, într-o criză majoră de inspiraţie, Eurovision, şi că-i ofeream, cu generozitatea caracteristică, bucuria de a o nemuri într-o odă nepieritoare, intitulată, cum altfel?, ,,O lume nebună, nebună, nebună…”. Iată începutul, pentru că nimic nu-i nou sub soare într-o Europă în care anormalitatea e considerată mare artă, iar toţi evadaţii de la ospiciu ne sînt prezentaţi pe post de mucenici:,,Acum, că femeia cu barbă şi push-up a cîştigat lălăiala de la Copenhaga, nu mai rămîne nimic de spus despre moralitate, fiindcă orice aş spune ar fi prea puţin. Mizeria lumii contemporane se revarsă din vidanja cu ecran plat, sub forma unui bărbat care se crede femeie, dar care a uitat să năpîrlească, şi a unor votanţi-melomani care se cred deschişi la minte în spiritul aşa zisei politici corecte, şi care ne prezintă anormalitatea ca pe un lucru absolut firesc, un mod de viaţă numai bun de urmat. Potrivit acestei teorii, nu-i nimic mai normal pe lumea asta decît ca bărbaţii să-şi taie mandravelele, să se îmbrace în rochii-curcubeu şi să miaune, precum cotoii castraţi, «Corul vînătorilor» fără puşcă. Iar frumoasele femei ar trebui să-şi repună bărbile pe care şi le-au dat jos cînd au coborît din copaci şi, după ce i-au dat fraierului de Adam mărul de rigoare, au intrat la hair-stilistul Dîrţă, comandînd cu voce guturală: «ras, tuns, frezat şi epilat inghinal». După care să-şi comande nişte vibratoare din acacia şi să înţepe în stînga şi-n dreapta, la întîmplare, în căutarea timpului pierdut. Vi se pare că vorbesc prostii ? Aşa este, dar parcă prea s-a întors lumea cu fundul, pardon, rectific, cu roatele în sus”. N-am ce face, trebuie să citez din autorul meu preferat şi să merg mai departe, cu bocancii prin deşertul vieţii noastre… Ce dovadă mai grăitoare poate să existe pentru degradarea morală a societăţii bizare în care trăim decît că, în magica Vienă, oraşul valsului şi al lebedelor, pe post de primadonă ne este prezentată Conchita Wurst, o sfidare a ideii de frumuseţe şi de bun simţ? Pentru că numele de scenă şi atitudinea ei frizează paranormalul. Ar fi cîştigat vreodată Eurovisionul dacă nu se arăta ca o poznă a firii ? Nem tudom, vorba englezilor din judeţul Covasna. În raporturile cu vienezii parcă au fost mai cinstiţi ţiganii, care au halit în doi timpi şi trei mişcări lebedele, fiindcă, oricum, semănau cu nişte gîşte dependente de droguri. Măcar le era foame şi, pînă la urmă, pe asta se bazează cultura lor: să bage la jgheab tot ce este apetisant, are gîtul lung şi nu cîrîie, ca să nu fie acuzaţi de canibalism. Şi dacă acel ceva nici nu le aparţine, cu atît mai bine, înseamnă că-şi respectă tradiţia. Aşa că să nu vă miraţi dacă pe străzile Vienei veţi întîlni, pe lîngă femei cu barbă şi cu voce de scapete, şi cîte un ţigan cu gură de lup în buzunar şi cioc de lebădă în loc de trompă. – Dar nu vă zic că m-au supărat şi englejii! La început am crezut că doar francezii au orbul găinilor şi că, deşi au ditamai bîrna în ochi, nu văd decît paiul dintr-al nostru. Ştiţi povestea şi, dacă n-o ştiţi, căscaţi felinarele că vă fuck rezumatul. La meciurile Naţionalei din Franţa, pe afişul României era un ţigan cu vioara. Probabil l-au văzut pe Medelin Voicu pe la Metrou, cîntînd ,,Inel, inel de aur…” şi, oportunist ca toţi hartiştii, l-au zburătăcit pe afiş. Eroare majoră, artist a fost tatăl vicontelui de Ferentari, el fiind doar fiul mamei sale, o franţuzoaică căreia (sic!) atît de mult i-a plăcut şlagărul ,,M-am născut într-un salcîm…”, încît s-a mutat şi ea în cuib. Acesta n-a fost singurul afront adus românilor de urmaşii lui d’Artagnan, sînt celebre emisiunile de umor căznit, în care ne catalogau drept naţie de cerşetori. E adevărat, pe la Paris întîlneşti nenumăraţi cetăţeni însetaţi de cultura banului, care fac o muncă cinstită, tradiţională la ţigani: cerşesc. În prima fază se ţin de treabă fără ca măcar să-ţi dea în cap. Nu mi se pare corect să se lege de beemviştii corturari, nomazi din tată-n fiu, ba ar trebui să se bucure că le deschid noi orizonturi culturale, tot se dau ei în bărci că sînt centrul universului… Dacă nu le place diversitatea, să sară gîrla în Marea Britanie, că ăia se topesc după lucruri noi, pe care le cercetează specialiştii lor pînă le dă sîngele pe nas. Sincer să fiu, aveam o părere bunicică despre englezi, dar, vorba aia, în ciuda aparenţelor, nici eu nu sînt perfect. Admiram umorul lor şi-i respectam că au inventat fotbalul, chiar dacă acum nu prea se mai pricep să-l practice, de s-au dus pînă în Brazilia, doar ca să aibă de unde se întoarce. Mi-a plăcut de Shakespeare, despre care unii mai neduşi la biserica anglicană zic, cu jumătate de gură, că a fost cel mai mare copist al lumii, foarte apreciat de Francis Bacon. Dar, în ultimul timp, s-au făcut ai dracu’ şi li s-a pus pata pe români. Adică nu prea ne-ar dori prezenţa în insulă, asta după ce i-au exploatat la sînge pe alde Răducioiu, Viorel Moldovan, Ilie Dumitrescu şi Gică Popescu. Cu tot c.v.-ul lor onorabil, nu prea le-au intrat la inimă, singurul care le bîntuie nopţile este Dan Petrescu, căruia i-au dedicat hit-ul ,,Super Dan”, în traducerea genialului oralagiu Nicolae Guţă, ,,Sînt barosan”. Bine, Chiricheş, Tamaş şi Pantilimon par nişte găinari, nu fotbalişti, dar ăsta nu-i un motiv să se poarte cu noi mai rău decît o face clanul Bercea Mondial cu clanul Băseştilor. Zilele trecute, urmaşii lui Wiliam Falsificatorul l-au inclus pe Gică Hagi într-o echipă celebră de ţigani europeni, adică regele ar fi un demn reprezentant al acestor culegători de portofele, inele, brăţărele şi orice altceva nu le aparţine, dar care, într-un viitor apropiat, bazîndu-se pe îndemînarea proprie şi nebăgarea de seamă a celorlalţi, ar putea fi al lor. Băi, englezilor, Hagi e filozof practician, Kant a fost mic copil pe lîngă el. E lingvist – se citeşte cum se scrie -, Dumitru Graur îl ascultă şi acum cu gura căscată. E antrenor, e patron, e Maradona din Carpaţi, dacă înţelegeţi ce vreau să zic, e orice vreţi voi să fie, numai ţigan nu e. E aromân, adică românul absolut, cum zicea Petre Ţuţea, un mijlocaş de creaţie, care a jucat 13 ani cu tricoul în dungi, pentru un popor de proşti. Aşa a zis el, probabil au fost probleme cu contractul, ori cantonamentele au fost cam dure pentru un degustător de Heidegger. Norocul vostru e că nu-mi pun mintea cu voi, că aţi rămas marcaţi de contactul cu rafinatul iubitor de artă modernă şi sămînţă de dovleac Ilie Dumitrescu, care v-a luat pirandele la ştangă şi v-a făcut să credeţi că ne tragem cu toţii din voievodul ţiganilor. Să ştiţi că-mi eraţi simpatici cu hoaşca aia a voastră căreia-i ziceţi regină, cu Charlică ăla cu urechile model farfurie zburătoare, care bîntuie prin Transilvania doar-doar o ajunge şi el bulibaşă pe undeva. Şi, recunosc, am un feeling pentru Kate Middleton, că seamănă la nume cu Roxana, Prinţesa Ardealului. Ca să nu mai vorbesc de cumnatul ei, dracul ăla roşcat, care n-are toată ţigla pe casă şi dacă ar ajunge rege, ar fi multă veselie în Perfidul Albion, iar pe Tamisa ar curge whisky scoţian. Cît despre beţivanul Nigel Farage, doar două vorbe vreau să-i spun: fuck you. Nu vă revoltaţi degeaba, le merită, e genul de individ care cînd vede un român necăjit pe străzile Londrei îi dă una în cap ca să nu se mai chinuie. Şi totuşi – vorba inegalabilei gînditoare de bucătărie Adriana Bahmuţeanu – „dacă nu vrea o bordură între dinţi, să-şi ţină clanţa”. Adică, pe englezeşte, mucles, nu vă puneţi cu ai noştri, că e periculoşi… ( Traducerea a fost asigurată de Irina Margareta Nistor) – Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv la 2 ani de închisoare. Din fericire, pentru el, cu suspendare. Morţii din Teleorman se simt tot în nesiguranţă. Mai ales că urmează două rînduri de alegeri: iar scularea la ora 666 dimineaţa, iar încolonarea în autobuze, iar parastase. După care, tăcere mormîntală. – Va mai ieşi Livică din groapa istoriei, pe care o săpase cu atîta patimă pentru un alt personaj odios al (pseudo)istoriei contemporane? Oare cum va accepta acest partid cinstit cu şoricioaică să aibă în fruntea sa un cetăţean dovedit de lege că a încercat să fie mai şmecher decît codul penal? În orice caz, această sentinţă tîrzie e bombonica de pe coliva PSD-ului. – Hans Klum, ambasadorul SUA la Bucureşti (asta e de fapt gluma principală, el fiind, de fapt, guvernatorul României), a zis că Dragnea ar trebui să cam stea pe acasă, din cauza relaţiilor neprincipiale pe care le are cu justiţia. Ideea e bună, însă nu înţelegem de ce ambasadorul unei ţări străine se amestecă în treburile interne ale altei ţări. Dacă tot sînt ei aşa de scrofuloşi la datorie, poate ne dau înapoi banii haşmangliţi de şmecherii de la Bechtel sau, măcar, să-l pedepsească pe derbedeul care l-a ucis, conducînd ca un bezmetic, pe Teo Peter. Despre faptul că au sprijinit, sau, mai corect, au impus conducători de proastă calitate în fruntea României nu-i mai întrebăm, fiindcă, oricum, nu s-ar obosi să ne dea vreun răspuns. – Sebastian Ghiţă, patronul lui Victor Ponta şi al celui mai mincinos post de televiziune, a reuşit să depună cauţiunea de 13 milioane de euro! Săracu’ de el, cum o fi făcut rost de atîţia mangoţi? Sper că nu s-a apucat de furat, deşi, e lucru dovedit, te mai strică şi anturajul. – Într-un interviu pentru ,,Adevărul de weekend”, marele handbalist român de etnie maghiară Ştefan Birtalan povesteşte cum, în 1968, la Praga, îl îmbrăţişa lumea pe stradă pentru gestul eroic al lui Ceauşescu, de a se opune şi de a condamna invazia Cehoslovaciei de către URSS şi trupele Tratatului de la Varşovia. Am avut şi noi momentele noastre de glorie, pe fondul unor acte de curaj şi de demnitate memorabile. Păcat că l-au împuşcat ca pe un cîine pe marele patriot care a fost Nicolae Ceauşescu! Ar fi meritat un proces corect. Dar ce mai e corect în ţara asta? – Că tot veni vorba, la aşa zisa revoluţie, Constantin Dăscălescu, ultimul (?) premier comunist s-a ascuns în veceu, ca să nu se urce în elicopter. Cel puţin aşa declara el, la cîţiva ani după evenimente, încercînd să pară altfel decît era. Adică pe ultima sută de metri a fost un fel de disident. Apăi, de disidenţi
d-ăştia de closet, care au fost deversaţi pe ecranul TVR-ului din decembrie 1989 încoace, sîntem scîrbiţi. – KWI a fost operat la umăr. Pentru durerea în cot, doctorii n-au găsit nici o soluţie. Dar, cică, se mai fac cercetări. – Cred că v-aţi dat seama că întrebarea din subtitlu (Oare s-a apucat Sebastian Ghiţă de furat?!) e o glumă. Ca să se apuce de nobila îndeletnicire a politicianului român, ar trebui, mai întîi, să ia o pauză…


CONTELE DE MONTE-CRISTO


http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-63/







miercuri, 27 aprilie 2016

Săptămîna pe scurt - 24.04.2016

– Roşu, galben şi albastru – O tragedie naţională – Domnul Pierdoiu – Balul de la Operă – O necesitate: întoarcerea lui Becali la masa de scris – Totul despre sex – Mineriada de catifea – Ultimul Prince – Schimbarea imaginii României în lume– 

Nu a existat pentru mine un motiv de mai pătrunzătoare mîndrie ca acela de la Olimpiada australiană, cînd am văzut în faţa ochilor înlăcrimaţi numai roşu, galben şi albastru. Pe cele 3 trepte ale podiumului se aflau româncuţele Andreea Răducan, Simona Amânar şi Maria Olaru. Ele întruchipau frumuseţea şi demnitatea unui popor care merită din plin să fie printre marile naţiuni ale lumii, aşa cum i-a hărăzit Dumnezeu, şi nu la periferia istoriei, unde ne împing zi de zi bezmeticii care ne conduc şi ne batjocoresc de 26 de ani. Evident că, puşi în faţa Tricolorului românesc, în triplu exemplar, mai marilor lumii sportului li s-au împăienjenit ochii şi i-au şutit titlul olimpic Andreei Răducan, sub pretextul jenant că s-a dopat, deşi analizele au confirmat că tînăra zeiţă din Carpaţi luase un banal nurofen contra răcelii. După Olimpiadă, medicamentul respectiv a fost scos de pe lista dopantelor, dar Andreei nu i-a mai dat nimeni medalia înapoi. Oricum, pentru noi tot ea este campioana olimpică şi are toată preţuirea noastră, la fel cum o au toate sportivele cu Tricolorul în inimă, printre care se află şi Larisa Iordache, cea mai recentă minune. Micuţa prinţesă ne-a redat bucuria de a fi români, în aceste vremuri tulburi, în care patriotismul este luat în derîdere, iar patrioţii sînt batjocoriţi de mafioţii burdihănoşi care nu se opresc din furat nici cît să asculte Imnul naţional. La redefinirea noastră ca europeni de rangul I au contribuit fundamental Octavian Belu şi Mariana Bitang, două statui umblătoare, cărora pigmeii nu s-au sfiit să le dea cîteva flegme la baza soclului în care sînt dăltuiţi. Aceşti sportivi minunaţi ne arată calea prin care România poate ieşi din marasm: lăsaţi profesioniştii să-şi facă treaba în toate domeniile, şi vom fi iarăşi ce-am fost, şi mai mult decît atît. Respectaţi-i pe aceşti oameni, fiţi patrioţi ca şi ei, numai aşa putem urni căruţa din groapa Istoriei. De fapt, aceşti mari antrenori nu sînt simpli oameni, ei sînt eroii timpului nostru, loviţi, de atîtea ori, pe nedrept de ambuscaţii care n-au produs în viaţa lor de nimic decît mătreaţă. La ei în cap, creierul mare stă în locul creierului mic, iar în locul gol locuieşte o colonie de păduchi care, din cînd în cînd, încing cîte-un baiaram pe acoperiş. De acolo i-au lovit, cu ura parazitului care se visează fluture, pe aceşti români autentici, aşa cum sînt lapidaţi toţi oamenii care reprezintă ceva prin ei înşişi, în aceste vremuri de cumplită urgie, în care competiţia valorilor a fost înlocuită cu întrecerea putorilor de partid şi de stat. Noroc că mai există asemenea caractere. Avem o speranţă că nu-i totul pierdut. Patrioţii sînt singura şansă a României de a se salva, prin ea însăşi, din tomberonul cu pîine mucegăită al Istoriei. – Nu credeam vreodată să apuc ziua în care gimnastica românească n-o să fie prezentă la Olimpiadă! Vedeam cum se prăbuşesc în jur toate reperele, dar refuzam să accept realitatea. S-a lucrat temeinic la distrugerea valorilor acestui popor atît de talentat, dar atît de prost condus. Politica distrugerii a tot ce e bun şi frumos şi-a atins ţinta. Nu mai reprezentăm nimic pe harta lumii, nici măcar în gimnastică, adică acolo unde, de la sublima Nadia încoace, cu acel neverosimil 10 de la Montreal (1976), am cam dat ora exactă. După mascarada din decembrie 1989, căreia cei interesaţi şi naivii îi spun revoluţie, iar cei năpăstuiţi, însă cu o reprezentare corectă a realităţii, o definesc drept lovitură de stat, nu numai că nu s-a mai construit nimic în jurul nostru, ba, dimpotrivă, s-a demolat totul. Inclusiv gimnastica. Au fost loviţi sistematic inventatorii El Doradoului românesc, Octavian Belu şi Mariana Bitang, au fost abandonaţi ceilalţi membri ai echipei, cărora li s-a oferit o salarizare batjocoritoare, nu s-a creat un cadru motivaţional adecvat pentru familiile care-şi îndrumă copiii către performanţă. S-a distrus… S-a distrus… S-a distrus… De astăzi sîntem mult mai săraci, mult mai obijduiţi şi lipsiţi de orizont. Ne-am întors în lumea a treia a sportului, printre şoarecii de cîmp şi gîndacii de Colorado. Cine sînt vinovaţii? Politicienii care au batjocorit Naţiunea Română. Acest popor dezorientat şi-a ales greşit conducătorii. De fapt, călăii. Tiranii, după cum e scris în Imnul nostru naţional. Care se numeşte ,,Deşteaptă-te, române!”, nu ,,Somnoroase păsărele”. Dacă, astăzi, noi nu mai avem echipele de gimnastică la Olimpiadă, există un singur vinovat: factorul politic. Clasa asta mizerabilă care a îngrozit România, care ne-a aruncat la periferia Istoriei. Care a încurajat hoţia, delaţiunea şi impostura. Dar să nu ne pierdem speranţa. Să nu ne acceptăm soarta dictată de nişte impostori. Să răsturnăm Mafia politică şi să aducem în fruntea ţării patrioţi care să pună bazele unei societăţi normale, derivată din tradiţiile româneşti. Cu siguranţă, atunci, acest popor magnific va scoate la lumină alte şi alte valori care ne vor face să simţim că ne-am născut într-un loc binecuvîntat de Dumnezeu. Pentru că în sufletul acestui popor se plămădesc copiii excepţionali care vor ridica Tricolorul deasupra norilor. Haideţi, fraţii mei, să le dăm drumul să zboare! – Alina Gorghiu, sublima sirenă din fruntea PNL, a iniţiat o campanie împotriva somnolenţei în politică. Se răsuceşte Crin Antonescu în patul matrimonial de indignare! În contrapartidă, Vasile Blaga, colegul ei de suferinţă extraconjugală (în sensul că e consumatorul cu care se afişează cel mai des în lume, nu vă gîndiţi la alte prostii, fiindcă nici măcar Alinuţa nu e atît de naivă…), va iniţia, cît de curînd, o campanie contra beţiei în politică. A beţiei de cuvinte. Şi să mai zică vreunul că la PNL nu se gîndeşte, nu se munceşte, că nu ştiu ce-i fac. Uite, numai în ultima lună au avut 4 candidaţi la funcţia de Primar General, viitor client al DNA. Pînă la urmă, au rămas fixaţi pe domnul Pierdoiu, veşnicul neales, pe care, atunci cînd a vrut să se ungă deputat într-un colegiu din Cîmpia Buzăului, l-a bătut ca pe coasă, numai în gură, un băiat de prin zonă. Deci, cafteala pe care o s-o ia şi la Capitală n-o să-l doară prea tare, că e învăţat cu ea precum strămoşii lui Ion Iliescu cu ,,Scînteia”. – Mare scandal la Opera Naţională. Balerinii, în loc să danseze pe poante, se ţin de glume. Pardon, de greve. Cică limbajul trupului dat prin făină şi vată de zahăr nu-i mai ajută pe dansatorii români să se înţeleagă cu străinezii. Eu auzisem că arta n-are graniţe, dar e posibil să am probleme cu recepţia. Se pare că nordicii şi acoliţii lor nu se pricep la ,,Periniţa”, iar valahii nu agreează ,,Spărgătorul de nuci” (sper că am scris consoana potrivită). Cu excepţia renumitei Alina Cojocaru, care se joacă de-a mama şi de-a tata cu norvegianul Cyborg, sau cam aşa ceva, adică exact cu acela care coordonează şi penetrează corpul de balet şi bune maniere. Pînă acum s-au schimbat vreo 4 directori, iar balul continuă. Parcă am fi la PNL. – Augustin Lazăr a devenit Procuror General. Dacă va face pe jumătate din cîte a făcut Augustin de la Dinamo pentru cîinii roşii, va primi aplauze prelungite şi celebra scandare a galeriei steliste: ,,Augustin cu nasul gros/ parcă e Pantera Roz”. – Că veni vorba de ,,eternul derby”. Anul ăsta au fost 6 (cinci egaluri şi o victorie pentru Dinamo), după ultimul, Steaua fiind eliminată din semifinalele Cupei României. Şi asta s-a întîmplat la 3 zile după ce Astra lui Şumudică, cel cu apărarea mică, a bătut-o cu ciocanul de şniţele, suflîndu-i şi titlul de campioană la care se abonase în ultimii 3 ani, adică exact în perioada în care Gigi Becali s-a dedicat literaturii şi, mai ales, lucrărilor ştiinţifice care au făcut înconjurul mapamondului lumii (,,Ce-a îngropat pisica”, ,,De ce e proştii deştepţi” şi altele). E cît se poate de clar că singura soluţie pentru revitalizarea Stelei este întoarcerea lui Gigi Becali la masa de scris… – ,,Nu sînt nici frumos, nici bun, sînt demn”. A cui să fie declaraţia asta atît de sinceră? A lui Burebista? Nţ. A lui Mihai Viteazul? Nu, că ăsta era beton, după mărturisirile contemporanilor (,,a căzut trupul lui frumos ca un copaci”, scria cronicarul, cu invidie şi puţină părere de rău). Hai să nu vă mai fierb: despre Marian Vanghelie este vorba. Nu, nu e o glumă de-a mea, aşa a zis el. – ,,Principalul merit al lui Iohannis este că nu e Ponta”, zice Teodor Paleologu, al cărui principal merit este că e fiul lui ta-su. Totuşi, insist: dacă ăsta este principalul merit, cam care ar fi defectele? Sau nemţii second-hand n-are defecte?! – Fane Spoitoru a fost pitit definitiv, dar comentariile continuă. Un manelist (altul decît Rareş Bogdan), Sorinel Copilul de Aur şi Plastilină, declara televiziunilor de pe centură că ,,Dl. Fane era un om simplu. Era respectuos. Dădea noroc şi cu un copil de 5 ani”. După care-i lua cornul şi laptele. Cu braţ cu tot. – Minunate mai sînt anunţurile de la ,,Matrimoniale”: ,,Caut femeie pentru sex oral şi alte avantaje!”. Sau: ,,Caut femeie pentru relaţii extraconjugale, îngrijire, mici reparaţii”. Ce concluzie tragem noi de aici? Că sexul e un lucru periculos, care necesită îngrijiri medicale, ba chiar şi ceva reparaţii. O fi vorba despre sexul neprotejat. Oricum, dacă-i p-aşa, mai bine lipsă. – Aţi observat că, imediat ce s-a întors Marian Munteanu pe scena politică, au venit şi minerii la Bucureşti? Sanchi, cică au venit să protesteze , să pună panseluţe şi să-l mîngîie pe chelie pe Iarăşi Bogdan, portjartierul lui Guşă. Păi dacă-i aşa, de ce după retragerea în Munţii Orăştiei, colţ cu Ferentari, a lui Marian Munteanu s-au evaporat şi ei? Măi, băieţi, credeaţi că ne păcăliţi? – A dat colţul spre Michael Jackson şi lăutarul Prince. Bineînţeles că, înainte de marea trecere, a luat o supradoză de droguri, să-i fie somnul lin, şi codrul aproape… – KWI a fost radiat. Deocamdată, din Cartea Funciară a Sibiului. De fapt, doar din poziţia bănoasă, dar necuvenită, de proprietar al unei clădiri care-i aducea venituri lunare de 5.000 de euro, fiind închiriată unei bănci de neajunsuri. O grămadă de bănet, cam cît cîştigă într-o lună 20 de profesori debutanţi. Să sperăm că nu va păţi acelaşi pocinog cu celelalte 5 case, că n-ar mai avea pe unde să se joace de-a hoţii şi vardiştii. Şi atunci ar fi nevoit să-şi omoare timpul cu Prima Doamnă numai pe afară, practicînd, cu asiduitate şi încăpăţînare nemţească, jocul care i-a făcut celebri: ,,Ţări”. Şi cît e el de fîşneţ, nu-i mai dai de urmă, chiar dacă-i cam cunoşti traseul în jurul lumii şi încerci să-l urmăreşti pas cu pas. Iar în vremea asta, la Palatul Cotroceni, motanii prezidenţiali vor mînca peştişorii politici şi-l vor linge la bot pe Mihalache, în scopul nobil de a schimba imaginea României în lume.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-62/


joi, 21 aprilie 2016

Săptămîna pe scurt - 19.04.2016

– Geografia trupului – Decesul mortal al lui Fane Spoitoru
– Dragostea de ţară trece prin stomacul burţii – Dumnezeu preferă inimile curate – O călătorie în timp – Individualismul indivizilor – Istoria necenzurată a românilor


– Marian Munteanu, celebrul încasator din Piaţa Universităţii, va fi candidatul PNL la Primăria Capitalei. În replică, PSD (fost PDSR, fost FSN, fost PCR) îl va propune pe Miron Cozma, pentru a reedita finala din iunie 1990. – O profesoară de geografie, foarte devotată muncii sale, le-a arătat elevilor toate formele de relief ale corpului ei didactic. Nu vă impacientaţi, n-a folosit arătătorul tradiţional, şi nici mult prea depăşita hartă, că n-avea nimeni chef de astfel de prostii, reminiscenţe ale unui sistem educaţional învechit. A folosit metode, mijloace şi tehnici dintre cele mai moderne. Baza a constituit-o retroproiectorul, pardon, videochatul. Pe post de material didactic era, în unele secvenţe ale lecţiei, îndeosebi în cele legate de aprofundarea cunoştinţelor, un nene cu două-trei picioare, care era trecut în proiectul didactic la rubrica ,,iubiţi ocazionali şi alte mijloace de învăţămînt”. Feed-back-ul a fost pe măsură. Elevul Gigel Adiavoliţei, care a descoperit tărăşenia în timp ce naviga plictisit pe site-urile de profil, nu va uita niciodată această lecţie metodică a profei, iar dragostea lui pentru geografie a atins paroxismul. Cunoştinţele predate cu atîta devotament i s-au întipărit temeinic pe retină. Acum ştie totul despre culmile domoale ale Dealurilor de Vest, despre Focurile Vii din Subcarpaţii de Curbură, şi, mai ales, a cercetat vrăjit sfîrcurile Munţilor Carpaţi. Cu triunghiul Bermudelor n-a prea avut timp să se acomodeze, întrucît şnurul care acoperea zona a dispărut cu viteza luminii. În schimb, a explorat, mai ceva decît Yves Cousteau, teribila Groapă a Marianelor (Amarianelor, ca să fim cît se poate de corecţi). Singura nemulţumire a elevului, legată de sistemul românesc de învăţămînt, este că profa de geografie i-a cam consumat traficul de Internet. – PSD a mai înghiţit un rahat: UNPR-ul. – A murit tatăl lui Dan Diaconescu Direct. Dumnezeu să-l ierte! Şi pe DD. Fiindcă a refuzat, acum 4 ani, unificarea Mişcării Naţionale. – A dat colţul şi Ion Titişor, zis Fane Spoitoru, celebrul interlop care i-a retezat braţul, cu sabia, unui tînăr ofiţer de poliţie, în anii ’90. Înmormîntarea (sau nunta, că la ţigani e greu de făcut diferenţa) a fost un bun prilej pentru manelişti ca să-şi dreagă vocile de privighetori cernite, iar pentru Miron Cozma, încă o fericită ocaziune de a ciuguli nişte colivă, în direct, la cel mai mincinos post de televiziune din spaţiul carpato-danubiano-filotic.
– Un studiu INSCOP Research a descoperit că 85,4% dintre români îşi iubesc ţara, în timp ce 11,5% o consideră cam naşpa. Asta înseamnă că ăia care ne conduc sînt aleşi/numiţi dintre cei 11,5%. Aproape la fel de lipite de corazonul inimii sînt Italia (83,5%), Spania (83%) şi Marea Britanie (82%). Asta demonstrează că dragostea de ţară trece prin stomacul burţii. Sentimente destul de foarte naşpa nutresc românii faţă de ţări precum Iran, Siria, Rusia, Ungaria şi Ucraina. Ce aveţi, fraţilor, cu Iranul şi Siria? Cît despre vecinii noştri, vă înţelegem (nu ripostaţi că nu sîntem vecini cu Rusia, că ştiţi la fel de bine ca tot mapamondul pămîntului că Rusia se învecinează cu cine vrea ea). – Legea dării în plată, prin care datornicul care şi-a achiziţionat o locuinţă cu un credit ipotecar şi nu mai poate plăti ratele înrobitoare îşi poate stinge datoria prin cedarea imobilului, a fost adoptată în ciuda opoziţiei lui Klaus Iohannis, Mugur Isărescu şi a altor băgători de seamă, pentru care cetăţenii României sînt simple obiecte de inventar. Băi, aceştia, v-a plăcut să le luaţi pielea românilor, dar
s-o daţi înapoi n-aţi mai vrea, aşa-i? Arde-v-ar puşca măgarului! – Fiindcă a făcut o ,,lege unică a salarizării” de tot rîsul, ministrul Nemuncii, Ana Costea, a demisionat din guvernul abracadabrant. Pardon, tehnocrat. A fost cea mai bună decizie a ei de cînd a venit cu pluta la minister. – Scandalul dopării cu Meldonium se extinde. Peste 140 de sportivi au primit suspendări provizorii. Printre ei, şi româncele Mirela Lavric şi Eva Tofalvi. Problema e că finlandezii de la Agenţia Naţională de Anti-Doping susţin că nu sînt date certe că medicamentul îmbunătăţeşte performanţa sportivă, fiind în consonanţă cu producătorul leton Grindeks. Păi dacă n-are nici un efect, de ce-l mai îmbalotează sportivii? Că doar nu suferă toţi de aceeaşi boală! Sau da? Au boală pe recorduri obţinute necinstit.
– Mare deranj cu piesa cîntăcioşilor de la Taxi, în care ăia behăie că ,,Dumnezeu preferă lemnul şi spaţiile mici”. Staţi liniştiţi, limacşilor, Dumnezeu preferă inimile curate. N-are nici o treabă nici cu manelele, nici cu versurile stupide. El l-a creat pe om în halul în care l-a creat, şi l-a lăsat să se manifeste. Dumnezeu e mult mai democrat decît credeţi. Altminteri n-ar permite toate nedreptăţile din lume. Faţă de care piesa trupei de lăutari popi-rock e apă de ploaie acidă. – Un mare iubitor de animale scria în numărul trecut al revistei noastre că Vlad Ţepeş a fost omorît din porunca fratelui său, Radu cel Frumos. Dacă am gîndi în termenii materialismului dialectic şi istoric, am rîde, ştiind foarte bine că Radu cel Frumos dăduse colţul, în Transilvania, în 1474. Dar cum noi ştim foarte bine că există găuri negre prin care putem călători în timp, în special dimineaţa, pe răcoare, sîntem convinşi că domnul Marius Marinescu are dreptate: Vlad Ţepeş a murit din ordinul fratelui său, care trecuse ultima frontieră cu 2 ani înainte, dar care acum se încarnase într-un tip destul de foarte naşpa, care se intitula Laiotă Basarab, zis şi cel Bătrîn. În rest, e bine, trăiască lupta pentru pace! – Capitala nu mai are primari. De fapt, n-a avut niciodată, ca să fim corecţi. Cu excepţia lui Rareş Mănescu, care oricum nu se simte prea bine, şi a lui Negoiţă (încă în funcţie, însă trimis în judecată pentru evaziune fiscală), toţi ceilalţi, în frunte cu Oprescu, s-au dedicat muncii de cercetare ştiinţifică, fie la domiciliu, fie sub control judiciar. Măi, bucureştenilor, vin alegerile, deschideţi ochii! Chiar nu vedeţi ce se întîmplă, sau nu vă pasă? Căutaţi-vă candidaţi cu puşcăria la zi, că de ăştia cu studii aprofundate la fără frecvenţă ne-am săturat… – Marian Vanghelie, primarul imponderabil al Sectorului 5, afirmă, cu seriozitatea-i proverbială, că ar cam fi vremea să se renunţe la, citez, ,,privatizările hazlii”. Iar Vasile Dâncu, tehnocratul roşu, apasă pe acceleraţie, întrucît ,,a apărut un individualism foarte puternic al indivizilor”. Numai intelectuali subţiri, numai oameni de spirit bîzîie pe lîngă balega puterii. – Aţi observat că cele mai mari salarii de bugetari le au politicienii? Deci e adevărat că prostia se plăteşte… – Elena Udrea a luat-o pieptiş pe calea mîntuirii. Care, se pare, nu mai duce la Băsescu, de vreme ce înfierează păcatele care, zice ea, sînt caracteristice Poporului Român. Şi le enumeră: ,,mîndria, invidia, iubirea de arginţi, desfrînarea, lăcomia pîntecului, trîndăvia, mînia”. Poţi s-o contrazici pe această bravă româncă? Nu poţi, că ea le-a experimentat pe toate. Mai puţin preacurvia, deşi chestia aia cu lăcomia pîntecului n-am înţeles-o.
– Adriana Bahmuţeanu are probleme existenţiale majore cu energia electrică fluctuantă, care îi arde televizoarele şi îi sparge becurile. Nu mai vorbim de lampa care-i filează non-stop. Deşi îşi suspectează gîndurile negative că ar fi pasionate de electrocasnice, un singur lucru e cert: din canalizare vine un miros foarte suspect, cauzat de nişte ,,entităţi neidentificabile”, întrucît nu se aude tropăitul piciorului de lemn. Sîntem alături de această martiră a televiziunilor culturale, în lupta ei neostoită cu universurile paralele cu ,,Realitatea”. – Scoaterea din jocurile puterii a lui Ludovic Orban, celebrul cîntăreţ în struna puterii liberale, i-a dat ocazia lui Victor Ponta să-l ierte pentru cele făcute, gîndite şi rostite cu diferite ocazii politice. Problema lui Orban e că, potrivit spuselor fostului premier, ,,Dumnezeu nu-i uită nici pe proşti, nici pe ticăloşi”. Nici pe plagiatori (asta-i de la mine). Cred că, pentru prima dată în viaţa lui, plagiată după clasicii marxism-leninismului de bodegă, Victoraş are dreptate; Dumnezeu nu-i uită pe tovarăşii lui de cîrdăşii politice, pentru că nu-L interesează subiectul. Şi, în ciuda maneliştilor de ocazie, nu preferă creierele mici. – Şontîc-şontîc, consilierul Dan Mihalache a ajuns ambasador în Regatul Unit. Şi mai ziceţi că Iohannis n-are umor negru! Rîde toată Europa. – Maica Stareţă de la Mînăstirea Sfintei Cruci este acuzată de constituire de grup infracţional şi spălare de bani (9 miliarde de lei vechi), fiindcă, împreună cu 5 farmacişti, a dat cele duhovniceşti pe cele foarte lumeşti. Doamne apără şi păzeşte! Dacă nici în feţele bisericeşti nu mai ai încredere, atunci în cine? În candidaţii pentru alegerile locale? Hai, că-i prea de tot! – Facem un pustiu de bine acelora care încurcă mîncarea cu mîncărimea, şi istoria cu isteria, şi publicăm un fragment din excepţionala scriere ,,Istoria necenzurată a românilor” (autor: Adi Sfinteş), ca să se lămurească toţi intelectualii de debara cum a stat treaba cu Radu cel Frumos. * Capitolul 41. RADU CEL FRUMOS-CU SPATELE ÎNAINTE. Cei doi copii ai lui Vlad Dracul lăsaţi zălog la Înalta Poartă au fost total diferiţi şi nu se înghiţeau deloc. În timp ce Vlad era dintr-o bucată şi nu-i suporta sub nici o formă pe turcaleţi, Radu era alunecos şi se îndrăgostise nebuneşte de Mehmed al II-lea, cu care îşi bătea adesea joc de articolul 200. Datorită calităţilor sale de valoros om de stat în iatac, sultanul i-a conferit, în cadrul unei ceremonii intime, titlul neoficial de „cel Frumos”. Şi-l ţinea numai de-a dreapta sa, că la marele padişah pasiunile erau devastatoare. Dar, ca orice atracţie fatală, nici asta n-a durat mai mult de 3 zile, şi atunci ce şi-a zis turcaletul: „Allah mi l-a dat, a fost bunuţ, dar trebuie să scap de el, că nu rămîne gravid, şi mie îmi trebuie moştenitori…” Să nu credeţi acum că sultanul i-a tăiat capul frumosului său partener de ghiduşii, cum ar fi procedat, cu siguranţă, înaintaşii săi! Nici vorbă de aşa ceva, ba dimpotrivă, în amintirea clipelor plăcute, i-a oferit tronul Valahiei, care momentan era ocupat de Vlad Ţepeş. Cum Radu era adeptul proverbului „Frate, frate, dar tronu-i pe bani”, a primit bucuros, şi după ce Vlad a fost arestat de Matei Corvin, ajunge domn (1462-1474). Se zice că scaunul de pe care prezida şedinţele Divanului avea multe protuberanţe, că era făcut la comandă, după gustul augustului domnitor. Domnia sa a fost un cacaimas. Turcilor le-a rămas fidel pînă la capăt, n-a comentat niciodată poziţia lor, oricît de inconvenabilă ar fi fost. Inconvenabilă în teorie, că în practică s-a descurcat binişor. Dar cum gagicilor de teapa lui Radu le convine mai mult diversitatea decît monotonia, s-a avut bine şi cu ungurii, cărora le comunica din cînd în cînd mişcările ondulatorii ale Paşei de la Vidin. Trimiţînd regulat, pardon de expresie, tributul turcilor şi întreţinînd relaţii nepermise, dar folositoare pentru fizic, cu boanghenii, Radu a zis că o să conducă Valahia multă vreme, fără să-l doară capul. D-aia şi-a luat şi-o nevastă, femeie autentică, iar aceasta i-a dăruit şi-o fetiţă. În felul acesta, Radu credea că le-a închis gura valahilor de la revistele de moravuri uşoare, care îl luau în vîrful pixului, pe la spate, făcîndu-l un fel de Hopa-Mitică al Evului Mediu. Dar un Hopa-Mitică original, care cade în fund şi se bucură. Nu prea le-a închis-o, dar exemplul istoric pe care l-a dat a fost elocvent, astfel încît, după vreo 500 de ani,
l-au adoptat şi alţii. Dar poziţia provocatoare a lui Radu l-a enervat rău de tot pe Ştefan cel Mare, care l-a bătut în toate luptele pe care le-a desfăşurat, cu scopul absolut normal de a-l înlătura pe voievodul-cîrpă de pe tronul Valahiei. Luat de val, moldoveanul i-a ars valahului Flocii, Brăila şi Ialomiţa, tîrguri respectabile şi bine întreţinute la acea vreme, ba pe deasupra, după ultimul show, i-a luat prizonieră şi nevasta, care, oricum, asta vroia. Şi fata, care a şi ajuns a treia nevastă oficială a lui Fane, 3 ani mai tîrziu (1477). După decesul survenit natural, de inimă rea, în Transilvania (1474), Radu iese pe uşa din dos din istorie, adică tot aşa cum intrase. PROMOUŞĂN: Iubite cetitorule, fă ochii cît cepele, că data viitoare va cădea o adevărată pleaşcă pe capul tău: Radu cel Mare va veni cu rădvanul, să încurajeze relaţiile extraconjugale şi tipăriturile. O adevărată binecuvîntare pentru leneşii şi filozofii de ocazie, de care Valahia n-a dus niciodată lipsă. – Dacă sînteţi cuminţi şi vă place istoria, s-ar putea să vă mai delectăm şi altădată. Dacă deja aţi cumpărat cartea, vă felicităm, sînteţi băieţi deştepţi!


CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-61/





duminică, 17 aprilie 2016

Săptămîna pe scurt - 13.04.2016

Avatarurile elefantului roz – Omul cu bostanul gol – Cacealmaua dizolvării PRM- Primii colonizatori ai Angliei – Of, offshore
– Organizaţia Sifilisis – De ce e francezii ţigani? – O faţă de prost


 
– Cătălin Predoiu i-a îndemnat pe liberali să le vîndă elefanţi roz eschimoşilor de la Cercul Polar de Nord. Cum pînă acolo e mult de mers, şi e şi cam frig, politrucii îi au la dispoziţie pe români şi, se ştie, ăştia-s cel mai uşor de păcălit. Apreciem sinceritatea lui Cătălin, viclean copil de casă de toleranţă politică, mai ales că şi lui i-au vîndut ăi bătrîni elefantul roz, pe care scria, cu glazură de ciocolată, Prim-Ministru. Aşa că a dat-o şi el mai departe. – Achim Irimescu a mai zis o chestie nasoală, dar cît se poate de credibilă: din România au plecat camioane de bani, miliarde de euro. Dacă nu era adevărat, nu se supăra Traian Băsescu, capo di tutti capi, adică, în traducere cît se poate de liberă, omul cu bostanul gol.
– În şcolile italiene se va introduce materia ,,Studierea vinului”, sau cam aşa ceva. Cert este că nu va lipsi materialul didactic: alb, roşu, rozé. Iată cît de înapoiat este învăţămîntul din cizmă. La noi, studierea vinului, cu aplicaţii practice, începe încă din burta mamei. Berea este obligatorie la şcoala primară, iar la gimnazială se studiază spirtoasele. Europo, mai ai mult de învăţat, fato!
– Statisticile UNICEF zic că ai noştri ca brazii trag la papairoase de la 13 anişori. Bineînţeles, numai după ce au băut bine. – Peste o sută de guşteri miliardari, hoţomani de cea mai înaltă clasă, şi-ar fi ascuns paralele prin Panama, la un loc cu alde Messi, Putin şi alţi copii de mingi ai istoriei contemporane. Printre ei ar fi Frank Timiş, cel căruia i s-a pus pata pe aurul de la Roşia Montana, ori Cristi Borcea, cel mai cunoscut reproducător prin aşchiere. Înţelegem impactul mediatic al problemei, dar dacă vor să dea de sălaşul hoţilor, ar trebui să-şi extindă cercetările. Fie în Dubai, fie sub coteţul cîinelui, fie în uterul Valentinei Pelinel. – Ana-Maria Prodan a avut o perioadă în care s-a hrănit numai cu castraveţi. Nu ştim exact motivul, cert este că fata asta s-a descurcat întotdeauna, şi orice înfrîngere sentimentală a transformat-o în victorie fotbalistică. – La penibilul post România TV, minciunile, dezvăluirile cutremurătoare curg de dimineaţă pînă seara tîrziu, ca pişatul boului. Cine mai crede inepţiile p(r)ostului de televiziune mai sus pomenit – e un fraier coclit. Ultima gogoaşă răsuflată a acestui furuncul mediatic a fost despre dizolvarea PRM. Nimic mai fals. Instanţa a hotărît că al VI-lea Congres a fost cam naşpa şi nu l-a recunoscut ca atare. Pagubă-n ciuperci. Se va face, dacă e nevoie, altul, pe rîu în jos, şi mai falnic, şi mai frumos. Dar încă mai sînt căi de atac şi, pînă nu vor fi epuizate, n-are rost să ne impacientăm. Poate că e mai bine aşa, fiindcă de treburile partidului ar trebui să se ocupe oameni care se pricep cu adevărat şi care vor să continue linia naţională, nu să satisfacă interesele mărunte ale unor klingonieni. – Pînă la urmă au recunoscut-o şi englezii: dacii au fost primii colonizatori ai arhipelagului britanic, unde au desfăşurat o activitate intensă de creaţie şi procreaţie. Ceva mai tîrziu au venit Ilie Dumitrescu, Dan Petrescu, Gică Popescu, Viorel Moldovan, Adrian Mutu, Vlad Chiricheş şi Costel Pantilimon. Tot daci, dar din triburi diferite.
– Nişte foşti angajaţi o spionau pe şefa DNA, ca să vadă şi ea cum e. Urmaşilor lui Moise li se pare că au pierdut controlul asupra României. Oare? – Ca să nu mai plătească toate impozitele datorate statului pe care l-au devalizat, cei mai mulţi ,,afacerişti” şi-au depus banii în offshore-uri. Şi-n vremea asta, ei, sau oamenii lor apar pe la tembelizor şi ne dau lecţii de democraţie, de economie, de prostologie. Iar poporul îi ascultă cu gura căscată şi cu degetele-n nas. – În 2015 au fost executate cel puţin 2.428 de persoane. Fruntaşe pe ramură sînt China (peste 1.000), Iran (977) şi Pakistan (326). Urmează SUA (28), Irak (26), Somalia (25), Egipt (22), Indonezia (14) şi Ciad (10). În China, familia executatului trebuie să plătească şi glonţul, iar în Arabia Saudită, cadavrele sînt expuse public. Fără cap, întrucît saudiţii preferă să facă economie de gloanţe, folosind sabia. Pakistanezii sînt şi mai economi, ei utilizînd aceeaşi frînghie. Doar săpunul îl mai schimbă din cînd în cînd. Ca o curiozitate, cele mai multe execuţii vizează traficul de droguri (în special în Iran) şi infracţiunile economice (în China). În România, asasinii economici devin, în cel mai rău caz, scriitori, cu ajutorul unor ,,negri” cu statut de profesori universitari. – Ştiţi ce fac egiptenii cînd se ceartă cu distinsele lor cotoarbe, altele decît Cleopatra, ori mult prea puţin siliconata Nefertiti? Le aruncă la crocodili. Nu, am glumit, deşi n-ar fi o idee rea. Le cîntă la fluierul piciorului celebrul şlagăr ,,Fă, nevastă, vino-acasă, că tu eşti cea mai bengoasă!”. Mi se pare că nici asta nu-i adevărată. Cel puţin pentru Seif Eldin Mustafa, egipteanul care, zilele trecute, a deturnat un avion cu 81 de oameni, fiindcă se certase cu fosta nevastă, domiciliată în Insula Afroditei (tot o petardă). Cum el o iubea pe panaramă mai mult decît o diviniza Paris pe Elena, i-a lăsat o scrisoare şi pe Aeroportul din Alexandria (altă localitate decît cea a maharajahului Livică), în care-i descrie, cu lux de amănunte, sentimentele lui arzătoare, ca o grenadă ofensivă. Pînă la urmă n-a murit nimeni, pentru că individul n-avea nici o intenţie să se detoneze. Decît, poate, în patul conjugal, dacă n-o fi fost ocupat între timp de alţi terorişti arabi, slabi la pitpalac, din temuta organizaţie secretă Sifilisis. – A murit marele actor Mircea Albulescu, ocazie cu care a fost huiduit Ion Iliescu. Pînă la urmă, sînt bune şi decesele la ceva. Să remarcăm, totuşi, că şi în acest ultim rol, fără să facă nici un efort, Mircea a jucat tot rolul băiatului bun. – Aţi auzit de francezi? Dar de franţuzoaice? Desigur, în fiecare zi: ,,Dă şi mie un leu de-o pîine, trăi-ţi-ar franţuzoaica!”. Bine, acum şi a patra doamnă a ţării, madame Cioloş, provine din ţara lui Voltaire, Brâncuşi şi Eugen Ionescu, şi e simpatică rău. Nu mai vorbim că şi mama lui Mădălin Voicu găvărea franţuzeştilea, în ciuda originilor evreieşti. Şi cînta pe româneşte ori de cîte ori marele violonist Ion Voicu interpreta sub clar de lună, pe o singură coardă, hitul ,,M-am născut într-un salcîm…”, de cădea Mădălin din cuibul dragostei apocaliptice drept în bostan. Asta explică multe… Cred că v-aţi prins deja că am o părere beton despre urmaşii lui Platini şi Zidane, mai ales că, la un moment dat, aveau pe aici un ambasador care, pe la sindrofii, cădea blană din senin. Comunicatele ambasadei ziceau că de vină era soarele, dar musiu trăgea tare la măseaua de minte. Să-i fie de bine, mai ales că-l luau gărzile patriotice de mînerul burţii şi-l transportau, în cele mai bune condiţii, la domiciliu. În rest, francezii s-au dovedit foarte prietenoşi cu românii. Cînd am avut meci de fotbal cu ei, în dreptul României au pus pe afiş un violonist cu pălărie, care poseda o frînă de muci model Miron Mitrea dinainte de marea năpîrlire. Acum nu ştim dacă au orbul găinilor sau, pur şi simplu, sînt ai dracului, cert este că nu vor să vadă diferenţele dintre români şi ţigani. Nici măcar pe terenul de tenis. O proastă de-a lor, cu nume mai degrabă de sorginte latino-americană, Garcia şi nu mai ştim cum, a făcut-o ţigancă pe Irina Begu. Un pic de dreptate avea ea să fie supărată, fiindcă a noastră a bătut-o pe apucată de i-a sunat apa distilată în cap. Şi n-a păruit-o ca ţigăncile, n-a tîrît-o prin praful căzut din nas, ci a lucrat-o metodic, cu reverul şi lungul de linie. În loc să recunoască faptul că mai are de învăţat poziţii noi, arzoaica şi-a ridicat fustele în cap şi a trecut intempestiv la stilul oral. A noastră s-a făcut că n-aude, ba, mai mult, ulterior, a negat incidentul. După care s-a pus batista pe ţambalul Internetului. Caz clasat, francezii sînt iar fraţii noştri de gintă latină, care i-au dat pe Louis de Funès lumii, şi pe Brigitte Bardot cîinilor. Asta pînă la vară, cînd ne-or primi cu ocări prelungite şi sare pe răni. Ceea ce nu-l va împiedica pe generalul de operetă Anghel Iordănescu, erou al bătăliilor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Los Angeles, să ocupe Parisul. După care îl va apăra pînă la ultima picătură de energie, fără să irosească nici un cartuş, folosind sistemul care l-a consacrat, cu Tătăruşanu şi 10 fundaşi pe linia porţii. Francezilor, venim, mînca-v-aş buşonul! Şi poate de data asta veţi face diferenţa dintre români şi vrednicii culegători de portofele. – Valeriu Steriu, noul şef marionetă al UNPR-ului, a declarat că partidul lui de parveniţi va intra în orice bătălie, pe care o vor cîştiga. Păi nu asta vrea toată lumea care-şi cunoaşte interesul naţional? Valerică, fă gura mai mică! – Pierre Moscovici, comisarul european pentru probleme economice, a declarat că ,,este vital ca multinaţionalele să-şi plătească taxele acolo unde îşi generează profiturile”. În România, acest lucru tinde spre zero, firmele declarînd, de regulă, pierderi. Profitul ajunge, pe diferite căi, în ţările de origine, sau în insule exotice. E o evaziune rafinată, prin care lucrătorul român e ţinut pe salarii mici, iar bugetul pierde sume importante. Acei bani ar putea fi folosiţi pentru educaţie, sănătate, infrastructură… Sau, şi mai probabil, ar putea fi furaţi de politicienii noştri. – Cred că nu se mai îndoieşte nimeni că România este o colonie. Şi dacă se îndoieşte, să vină de urgenţă să-i dăm o pereche de palme. – RATB are un imn. Şi-n măreţul imn, angajaţii celebrei Regii de transport prin Capitală zic cu patos că nu-s nici alcoolişti, nici analfabeţi şi că n-ar fi cazul să-i judecăm nici cînd greşesc. Noi v-am crede, dar vă creşte nasul. Bine, măi, reatebiştilor, facă-se voia voastră de oameni cinstiţi cu ,,genocid”. Aşteptăm cu interes maxim imnul culegătorilor de borcane de zacuscă, pe-al prestatoarelor de pe centură (care se iau cu reatebiştii în gură) şi pe cel al golanilor. Hopa! Ăsta deja există, dar l-a confiscat acum 20 de ani unul Emil Constantinescu. Tot un fel de controlor RATB, pe care, însă, îl înjura toată lumea. Dar, vorba inegalabilului imn: ,,Poate greşim, dar este omeneşte/ să arunce piatra cine nu greşeşte”. Versuri adînci. Cine vi le-a scris, băieţi? Mircea Dinescu? Pare stilul lui bolovănos. – Valentina Pelinel s-ar specializa în vindecat suflete. La vindecat trupuri se pricepe destul de foarte binişor. Are cîteva reuşite la activ, iar eşecele, vorba nemuritoarei Eba, gen Bouleanu, nu se contabilizează. Materialul clientului n-a fost de calitatea ADN-ului posedat sălbatic de şacalul vorbitor Cristi Borcea. – Cheloo i-a zis unui ziarist de la Digi 24,care-l întrebase despre relaţia dintre el şi droguri, că are faţă de prost. Aşa este: Cheloo are faţă de prost… 


CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-60/
 




miercuri, 6 aprilie 2016

Săptămîna pe scurt - 05.04.2016

* Zeul şi Pigmeul * De ce au părăsit unii PRM * Factorul X * Amanta lui Lucifer * Gena răului -* Ţiganii e focoşi * Opriţi terorizarea studenţilor! * La muncă, javrelor!

– La meciul România-Spania, desfăşurat pe arena din Cluj, s-a ţinut un moment de reculegere în memoria lui Johann Cruyff, plecat să facă tiki-taka înspre Poarta Raiului. Un neisprăvit a întinat momentul strigîndu-şi, intenţionat, un prieten. Ce poate fi mai barbar? Nimic. ,,Al cincilea Beatles” a trecut de linia de fund, lăsînd mult mai săracă lumea fascinantă a fotbalului. N-ar fi rău dacă vedetele sportului cu băşica porcului din spaţiul carpato-danubiano-erotic ar înţelege esenţa expresiei sale, care a sintetizat perfect trecerea prin această viaţă: ,,Fotbalul mi-a dat totul. Fumatul mi-a luat totul!“. – Fotbalul le-ar fi putut oferi totul şi unor vedete autohtone dacă nu se întîmpla ca, din cauza mişcării de rotaţie a Pămîntului, să nu le fi traversat şoseaua gîtului nenumărate cisterne cu cereale lichide. Unii, mai de la ţară, ajunşi prin marile metropole ale lumii direct din hambarul cu făină, au tras pe nară prafuri de la mama-mare, în timp ce din prăpastia gurii scotea fum, ca o locomotivă alimentată cu cărbuni, trabucul model ,,Monica Lewinsky”. De-asta, după ce alde Mutu vor sfîrşi-o cu ţurca pe maidanele cu dragoste, într-un fel sau altul, nu se va putea spune că au oferit acestui frumos sport decît nişte poziţii rudimentare de ofsaid. Nu mai reluăm şirul consumatorilor de produse de la ţară din fotbalul românesc, că n-am mai termina niciodată, dar nu putem să nu ne amintim de ei cînd vedem că în apărarea Naţionalei se bălăngăne, bătut de vînt, cu jambierele la pămînt, unul Chiricheş, care trăieşte din amintirea golului, destul de foarte frumos, marcat lui Ajax Amsterdam. Tocmai acelei echipe pe care Cruyff a cocoţat-o pe umerii gloriei. Bine, nu mai era olandezul zburător pe teren, că beldigania valahă ar fi jucat şi acum pe la Pandurii Tîrgu-Jiu. În rest, în jurul lui Chiricheş, consumator fruntaş pe ramură, nu vezi decît bălării pigmentate din loc în loc cu flori de nu-mă-uita şi traista-ciobanului, călcate în crampoane de atacanţii adverşi. Pentru că adversarii joacă şi cu atacanţi. Pe aceeaşi pajişte rumegă îndelung sunătoare şi lumînărică tricolori bătuţi de soartă, dirijaţi de un antrenor îmbrăcat într-o jiletcă veche de general, primită cadou pe vremea descoperirii Americii, fiindcă a fost pe corabia cîrmuită, spre porturile adverse, de căpitanul de cursă lungă Gică Hagi. Nimeni nu ştie exact care este tactica Naţionalei, cu excepţia creatorului anonim al melodiei ,,Tot pe loc, pe loc, pe loc,/ Să răsară busuioc!”. Băieţii ăştia gelaţi, tatuaţi, îndopaţi, intervievaţi ar putea înţelege că fotbalul este o religie şi n-ar mai trebui să meargă la stadion ca la clubul de striptis, ci ca la Catedrala Naţională, unde enoriaşii habotnici se roagă neîncetat, cu ochii arzînd de dorinţe, să vadă şi ei o verticalizare, un dribling şi, dacă se poate, şi cîte-un gol. Adică vor o minune. Că s-au săturat de posturi negre, de zero la zero. Dar sînt slabe speranţe, căci, după cum au jucat cu Lituania, actorii păreau protagoniştii unui film porno, în care nu prea conta acţiunea, important era ca un personaj, oricare, s-o bage-n poartă, să finalizeze, indiferent cum, pentru ca protagoniştii desfrîului să poată sărbători, la prima cîrciumă ieşită, inoportun, în calea lor. Modul în care se raportează la acest sport fotbaliştii români e la ani-lumină distanţă de respectul şi de dragostea mistuitoare pentru spectacol ale lui Johann Cruyff, unul dintre zeii fotbalului. E mai degrabă un fel de lucru manual în grup, căruia licenţioşii îi zic masturbare. Fiindcă ei ajung pe prima pagină a ziarelor numai pentru jocul fără minge. Olandezul zburător avea dreptate: fotbalul e o religie minunată, care-ţi poate oferi totul dacă respecţi cele zece porunci. Şi dacă are cui. – Sper că nu v-aţi îmbătat cu apă rece după întîlnirea amicală cu echipa secundă a Spaniei… – Lia Olguţa Vasilescu, primăriţa Craiovei, a fost reţinută de DNA (plasată, ulterior, în arest la domiciliu) pentru că în campania din electorală din 2012 aplica metodele patentate de noul ei partid, PSD. Acum înţelegeţi de ce unii au părăsit PRM? Pentru că ei vroiau să fure, şi Vadim nu-i lăsa. – LOV susţine că e nevinovată, dar procurorii olteni e răi. Aşa o fi, ne-am bucura să aibă dreptate, dar e o vorbă care spune că, atunci cînd te amesteci în ţărîţă, te halesc porcii. Este ceea ce s-a şi întîmplat. – Achim Irimescu, cel mai sincer ministru al culturilor agricole din supermarket de la Zăroni încoace, afirmă că România se comportă ca o ţară de mîna a zecea, întrucît aici sînt deversate din ,,ţările civilizate” toate gunoaiele lor alimentare, aproape de expirare, sau expirate de cînd era bunica fată. În plus, marile supermarketuri practică spălarea cu oţet a salamului trecut în nefiinţă, şi cu dero a cărnii moarte demult. Acelaşi ministru, cu sinceritatea-i dezarmantă, ne spusese anterior că fructele şi legumele bîhîie de pesticide. Nu v-o mai amintim şi p-aia cu ,,Lactate Brădet”, cînd se pare că a avut dreptate, dar mai tot Internetul i-a sărit în cap. Norocul ministrului a fost că i-a cam căzut ţigla de pe casă, iar adversarii adevărului au patinat ca proştii. – Totuşi, maestre, de ce nu iei nişte măsuri radicale, întrucît, sincer să fiu, aşa cum mă cunoaşte tot mapamondul lumii, adevărurile astea le ştie toată lumea care se plimbă printre rafturi şi nu poate să mai facă diferenţa dintre raionul de chimicale şi cel de mezeluri? – Cheloo, un băiat plecat de acasă cu rapul, a fost plasat sub control judiciar pentru un presupus consum de droguri. Se vedea pe el că avea factorul X în privirea-i fixă. Pe-ăsta numai anturajul de la X Factor l-a stricat. Delia, ca Delia, că umblă beată tot timpul, sau cel puţin aşa se laudă, dar n-aveai cum să nu-ţi pierzi uzul raţiunii ascultîndu-l pe Bittman mimînd fericirea. ,,Primăvara începe cu tine….” – Radovan Karadjici, fostul lider al sîrbilor bosniaci din timpul războiului din Bosnia (1992-1995), soldat cu peste 100.000 de morţi şi 2,2 milioane de strămutaţi, a fost condamnat de Tribunalul Penal Internaţional la 40 de ani de puşcărie. Adică la moarte lentă, ţinînd cont că are 70 de ani. Karadjici a fost capturat (în iulie 2008) într-un autobuz, după 13 ani de căutări, timp în care s-a deghizat şi a folosit numele Dragan Dobrici. Se dădea drept specialist în terapii neconvenţionale, dar nu i-a folosit la nimic. Şi, astfel, sîrbii şi-au mai adugat un erou în vitrina istoriei. – Alina Gorghiu e convinsă că va naşte un mic liberal. Dar dacă o să fie o micuţă liberală? Ce-or să zică Brătienii, nişte liberali mai mititei şi mai de demult? Cu ce ochi s-or uita ei în privirea alunecoasă ca o piftie a marelui liberal Vasile Blaga? – Tot vor unii să mute capitala ţării mai spre centru, la Braşov, eventual. Eu zic s-o stabilească în localitatea Păcăleşti, ca să ştim o treabă. – Cît de importante or fi fost denunţurile din dosarul Microsoft, dacă alde Cocoş, Pinalti, Sandu şi Niro au primit nişte pedepse formale? Oricum, să furi zeci de milioane de euro şi să fii pedepsit (şi) cu muncă în folosul comunităţii, nu e o afacere rea. – Dacian Cioloş ar fi auzit că teroriştii foloseau cartele preplătite cumpărate din România. E adevărat, nu ştie unde au fost utilizate, nici de către cine, dar aşa i s-a părut lui. N-ar fi fost mai tehnocrat s-o spună p-a dreaptă, că vrea să se dea cartele numai cu buletinul, aşa cum doresc serviciile de catering şi asistenţă mutuală? Se cam opune societatea civilă (vorba vine), dar, orişicît, Daciane, fii bărbat(ă)! Poţi să încerci, dacă te mănîncă pielea. – Zăvoranca se laudă că s-a îmbîrligat cu Lucifer şi d-aia-i mai nebună ca la 20 de ani. Pardon, mai bună. Sau că arată mai bine cu degetul spre cine vrea fizicul ei dospind de tărie de caracter, încredere în forţele proprii ale răului şi, mai ales, de carismă. Doamne apără şi păzeşte oglinda în care se uită acest monument de moralitate! – O altă nefericită e una Simona Traşcă, zisă, din motive care ne scapă, Pamela de România: ,,Nu am voie să bag nimic în gură timp de 3 luni. Este foarte greu. Nu ştiu cum voi rezista!”. De unde pînă unde această pauză de respiraţie buşon la buşon? Biata de ea, şi-a scos măseaua de minte, deşi mie mi se pare că asta sună a calomnie. – Pepe susţine că ţiganii e mai focoşi decît românii în exercitarea funcţiei procreative. Pare discriminare pozitivă, dar de fapt e laudă de sine. Dacă era atît de devotat procesului tehnologic, de ce era Oana arţăgoasă tot timpul? Ceva nu se leagă. – Craig Venter, cel care, din plictiseală, a descoperit genomul uman, susţine, după ample cercetări, că numărul minim de gene pentru funcţionarea unui organism viu trebuie să fie fix de minimum 473. Ăia care au mai puţine gene, fie e femei, fie e politicieni români, fie e morţi. Nu e un nonsens, pentru că politicienii români funcţionează doar cu o genă: gena răului. Restul sînt mofturi. – Studenţii din Bucureşti au protestat vehement că nu li se permite să fumeze în campusul universitar. Ba, mai mult, în contrapartidă, cadrele didactice şi celelalte forţe ale răului îi obligă ca, în acelaşi spaţiu, să înveţe! Cîtă cruzime! Nu vă lăsaţi, copii! Jos Tirania! Trăiască Tutungeria! – Întrebare întrebătoare: cine are cu adevărat puterea în România? Preşedinţia, Guvernul, Parlamentul, Justiţia, aşa cum e stipulat în Constituţie? Sau Serviciile, mai mult sau mai puţin, Secrete, dirijate abil de Ambasada SUA? Cine răspunde corect va primi un week-end de vis la ,,Beciul Domnesc”. Prin DNA Travel. – Nişte boschetari, foşti membri PP-DD, acea latrină a politicii româneşti din care se hrăneau toate curvele răsuflate de pe centură, grupaţi în diverse găşti infracţionale, cărora ei le zic, cu emfază, partide, bîntuie prin ţară, încercînd să înşface cîte-o halcă din PRM. Folosesc aceleaşi tehnici cu care au scîrbit lumea normală la cap: minciuna fără scrupule, promisiunea fără acoperire, tupeul jegos. Cine le dă crezare acestor traficanţi de sentimente, cărora li se învîrt ochii în cap ca girofarul, îşi merită soarta, ca să fim eleganţi şi să nu le zicem abrupt că sînt proşti. La muncă, javrelor, nu la întins mîna! – S-a redeschis ,,Arena Naţională”, după un circ care a durat 5 luni de zile. – S-a redeschis ,,Arena Naţională”, după un circ care a durat 5 luni de zile. Arena e la fel ca înainte, adică nu s-a modificat nimic. Ba nu, s-au mai pus nişte ştampile pe nişte hîrtii. Băi, frate, de unde o fi atîta prostie în ţara asta? O fi adusă din import, gata expirată, sau e de-a noastră, d-aia naturală, de la ţară?

CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-59/
 




marți, 29 martie 2016

Săptămîna pe scurt - 29 martie 2016

– C-aşa-i în tenis – Cîtă democraţie americană, atîta dramă – Fabrica de prostocraţi – Ascunzătoarea hoţilor pedelişti – Lupta anticorupţie e o cacealma – Cartoful electric – Cătălinus captivus – Cu pistolul pe masa de scris


– Cred c-o ştiţi pe Şarapova! Cel puţin, o ştiu obsedaţii sexual. E blonda aia cu picioare interminabile, privire de carnivoră căutîndu-şi prînzul şi cu o rachetă de tenis în mînă. Dacă ar fi trăit în savană, ar fi fost o antilopă hrănită cu mătrăgună şi enigma ţigăncii, de-al cărei strigăt s-ar fi temut crocodilii, viitoarele ei poşete, hipopotamii-promotori, pînă şi cele mai feroce leoaice, scoase la produs de concurenţă. Ştiu, veţi zice, cusurgii cum vă ştiu, că partenerele de perversiuni ale leilor nu se tem de antilope, dar aţi hrănit vreodată o vegetariană de-asta cu meladonină (meldonium, pentru ăia mai deştepţi, care-şi pîrleau deştele, ca proştii, pe la orele de chimie)? Ei, dacă n-aţi participat niciodată la un asemenea festin, nu vă mai băgaţi nasul unde nu vă fierbe oala cu acid sulfuric! Altminteri, cum credeţi că o fată înaltă, frumuşică şi prostuţă – atribute absolut obligatorii în lumea de dincolo de iluzia celebrităţii – ar fi băgat spaima în sportivele din circuitul feminin de tenis, hrănite numai cu piept de pui de la ţară şi salată din grădina ursului, ca Simona Halep a noastră? Poate, dacă păpa şi cartofi à la russe, mîna pe un Grand Slam ar fi pus. Vă mai amintiţi, poate – că vă ştiu slabi la memoria minţii – cîte necazuri i-a făcut Şarapova, care o bătea la trei coaste pe unde o prindea. I-a luat din buzunar pînă şi Roland Garros-ul (nu aviatorul, ci trofeul), pe care Simona chiar părea că e în stare să-l posede cu sălbăticie. Dar nu i l-a luat din răutatea specifică invadatorilor slavi, ci din obligaţie profesională. O obliga meladonina, medicamentul-drog care scade glicemia, sporeşte capacitatea de scandal şi de recuperare a organismului după efort, deschide apetitul sexual. De asta de la urmă nu sînt foarte sigur, dar întotdeauna mi s-a părut ceva în neregulă cu strigătele Şarapovei, care strigăte, la mine la ţară par mai degrabă hăulituri din noaptea nunţii. Sportivii ruşi, din toate ramurile sportive, băgau mandolină d-asta la greu, cam în ritmul în care ai noştri consumă bomboane agricole în sufrageria minţii, între două pauze publicitare. Obiceiul a fost luat de la militarii sovietici, care-l practicau de prin 1980, cînd, la Riga, un medic militar, cu secera şi ciocanul la mansardă, l-a sintetizat de aşa manieră încît conaţionalii lui să aibă chef de cafteală non stop. Ceea ce, de altfel, era înscris în ADN-ul lor, cu litere de-o şchioapă. Şi cînd te gîndeşti că pînă atunci, inclusiv în cel de-al II-lea război mondial, îşi asigurau drumul spre victorie sau, după caz, spre socialism, în zbor, făcîndu-şi curaj cu vodcă! Alte vremuri, alte moravuri. Între timp, şi-a băgat coada ştiinţa. Uite, d-aia nu-i bună cartea! Dar cu toate astea, deşi ne-au luat Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa la băutură, cînd s-au trezit din mahmureală, au negat totul, zicînd că nu-şi mai amintesc nimic, c-a fost o seară grea şi tot aşa… Nici meladonina nu i-a ajutat. Tot aşa cum n-a ajutat-o pe Şarapova, depis(d)tată pozitiv la Melbourne. De ce aşa de tîrziu, după ce a făcut saci de bani murdari? Pentru că de-abia de la 1 ianuarie 2016 drogul respectiv, căruia fraierii îi zic medicament, a fost interzis de WADA (mînca-ne-ar coada din faţă, n-am găsit altă rimă în această dimineaţă). Maria s-a scuzat, ca o curvă prefăcută, că-l folosea preventiv, întrucît în familia ei au fost antecedente cu diabetul şi inima. D-aia mi se părea mie, cînd nu mă observa soţia, că e o dulce. Că nici eu n-am voie să consum dulciuri, deşi bunicul meu le poseda pe bandă rulantă. Dar pe ea o durea în cot de pitpalacul meu. Femeie lipsită de inimă! Şi de creier, că ăstora, care fac orice de dragul banilor şi al gloriei deşarte, organul respectiv le-a fost înlocuit cu un portofel imens. Sigur, televiziunile de proştiri plîng cu lacrimi de crocodil că lungana a pierdut nu ştiu cîte zeci de milioane de euro. N-a pierdut nimic. Rămîne cu tot ce a acumulat pînă acum, fiindu-i anulate temporar nişte contracte care, oricum, vor fi înlocuite cu altele. Esenţialul e că Şarapova a cîştigat pe nedrept turnee în care a învins sportive ce poate că jucau cinstit, iar în spatele ei, în zona cozii, se aflau nişte afacerişti veroşi. Tenisul mondial bîhîie de asemenea cazuri. Şi nu de ieri, de azi, după cum a mărturisit Andre Agassi cu ani în urmă, într-o carte autobiografică. Dar nu sînt daţi în vileag, că ar rămîne tenisul fără vedete. Este vorba de afaceri oneroase majore în această industrie, pentru care sportul propriu-zis a devenit doar un pretext. Fără imaginea falsă a celor mai multe dintre staruri, afacerile ar intra în impas, nu s-ar mai învîrti banii cu lopata. De-aia a fost acoperită Şarapova atîta amar de vreme şi a fost dată în vileag abia spre finalul carierei, cînd a început să dea rateuri şi nu reuşea să mai ajungă în vîrful piramidei, acolo unde tronează Serena Williams. Oare cînd vom afla cu ce se hrăneşte şi acest cyborg în fustă? Cred că locul ei preferat de a-şi lua cina este laboratorul de chimie iar, dacă se năştea în România, în zona crepusculară corturară, şi-ar fi luat doctoratul fără să fie nevoită să intre în politică. Oricum, la nivel planetar, e Doctor Ororius Cauza al tuturor universităţilor cu studii la mare distanţă de adevăr, întrucît laboratoarele care fac controale antidoping sînt cu ani lumină în urma ei. Acestea încă mai cercetează cu maximă seriozitate ce-a îngropat pisica pe acoperişul fierbinte. C-aşa-i în tenis. Cu t,nu cu p. – Obama a făcut-o şi p-asta! A mers în Cuba. Fidel politicii sale de largă deschidere spre meandrele concretului, s-a întîlnit cu Raul Castro, preşedintele în exerciţiu. Au mîncat, au băut, au glumit, au plătit. După această întîlnire, Cuba nu va mai fi la fel. Mai mult ca sigur că în următorii zece ani (cel mult) se va întoarce la democraţie. Şi, vorba aia, cîtă democraţie americană, atîta dramă. – Eugen Tolomac, un fel de băgător de seamă pe la megaescrocheria numită, în ciuda evidenţei, Mişcarea Populară, s-a supărat că diversioniştii din PSD au dezinformat populaţia, trimiţînd oamenilor invitaţii în care anunţau că pomana ţigănească, cu mici şi bere pe daiboji, se va desfăşura la ora 17, cînd, în realitate, miluirea electorală era programată un ceas mai tîrziu. Are dreptate omul să se supere pe invidioşii ăia de la PSD, care nu s-au informat corect şi au băgat panica în electoratul liber-schimbist. De fapt, frica cea mare a lui Tolomac e că li s-a furat programul politic. – UNPR se destramă, e nuntă-n cartier. Partidul creat de Băsescu şi trepăduşii lui ca o contrapondere la soluţia imorală a lui Voiculescu – dar care s-a dovedit la fel de toxic – a luat-o cătinel spre ţuhaus. Mai întîi au fost chemaţi la DNA generalii de operetă Oprea şi Onţanu, comandanţii acestei armate de bîlci. Ar urma, în ordinea numerelor de pe tricou, ceilalţi acoperiţi (încă nedescoperiţi), pînă la ultimul soldat credincios interesului naţional al şefilor. Am zis soldaţi? Greşeală! În acest partid nu există activişti fără grade. Pînă şi cel mai ordinar mîncător de rahat a fost decorat ori avansat la excepţional, ori de cîte ori a mai trădat pe cineva. Aşa cum le-a dictat-o interesul. Care, se ştie, poartă sub caschetă fesul. – Liliana Mincă, deputata traseistă, zice că n-a dezamăgit nici un partid din care a făcut parte. Pe fiecare l-a satisfăcut, nu ca la Loterie, unde premiul cel mare la 6 din 49 îl acorda numai norocoşilor cu zîmbet şăgalnic. – După circul cu numirea ministrului de Justiţie, cînd doamna Guseth a devenit instantaneu mai cunoscută decît Fernando de la Caransebeş, a urmat unul la fel de penibil, cu ocazia alegerii noului şef al Televiziunii Române. Tehnocratul propus de Guvernul Cioloş, aproape absolvent al facultăţii de pile şi relaţii internaţionale, demis anterior de Digi 24 fiindcă nu-şi îndeplinise planul de afaceri, a fost total pe dinafară la audierile din Parlament. Adică exact cum este TVR în opţiunile telespectatorilor. Ceea ce, pînă la urmă, ar fi principalul atu al acestui ins nepregătit, dar care, probabil, este un produs de marcă al fabricii de prostocraţi. – Sper că v-aţi lămurit cum stă treaba cu ,,Lactate Brădet”, firma afaceristului Marius Badea, ipotecată la ING pentru diverse împrumuturi. Dacă nu v-aţi lămurit, e trist. Înseamnă că manipularea prin Internet şi-a atins scopul, iar lupul în piele de oaie a învins bunul-simţ. Care mai era singurul produs tradiţional românesc ce nu avea nevoie de certificare europeană. – În 4 secole, în care şi-au vînturat şalvarii pe la Bucureşti, turcii n-au reuşit să-şi construiască o moschee, în timp ce la Budapesta, aflată mai harcana de noi, muezinul se auzea cît era ziulica de lungă. De ce oare? O fi fost din cauza credinţei şi sacrificiului unora ca Mihai Viteazul? Tot ce se poate. Acum, însă, îşi vor construi una, pe fondul laşităţii lui alde Ponta, Iohannis, Cioloş şi alţi figuranţi ai istoriei contemporane. – Tăriceanu afirmă că PNL a devenit un fel de ascunzătoare a hoţilor pedelişti. Aşa este. Nelu Mexicanu, Flutur Cap de Mort şi ceilalţi trepăduşi care au jucat ceardaşul pe grumazul României încercă să-şi piardă urma printre mormintele Brătienilor. Din cînd în cînd, mai extrage DNA-ul cîte unul şi-l expune în piaţa publică, spre a se ostoi setea de putere a prostimii. După care, vorba filosofului de debara Nicolae Guţă, silenţium lugubru. Da, dar dacă vor avea din nou ocazia să taie pensii şi salarii şi să fure la patru mîini, ca-ntr-un concert de Rahmaninov, desfăşurat pe scenele RAPPS, EADS, Microsoft, o vor face fără să stea pe gînduri. Fiindcă năravul din fire n-are lecuire. Oricum, în glasul de motociclist al lui Călin Moliceanu se simte invidia – Că tot veni vorba de dosarul Microsoft. S-au dat nişte pedepse, la mişto, de 2 ani de închisoare şi s-au confiscat vreo 8-9 milioane de euro, în total. Nu-i rău pentru alde Cocoş, ţinînd cont că s-au evaporat, într-o primă fază, cam 30 de milioane de euro. La asemenea sentinţe, să tot furi! Am bănuit noi că lupta anticorupţie e o cacealma, dar acum sîntem siguri. Cît despre celelalte 40 de milioane de euro haşmanglite din aceeaşi afacere, Dumnezeu cu mila. Sau se-ndură DNA-ul şi cercetează mai departe, pînă va descoperi toate găurile de şobolani. Cum fac, de exemplu, americanii, care au arestat un individ fiindcă nu returnase unui centru de închirieri o casetă video împrumutată acum 14 ani! – Johann Cruyff, legenda fotbalului, a fost învins de cancerul de plămîni la vîrsta de 68 de ani. În 1991 supravieţuise unei operaţii pe cord. A fost primul fotbalist premiat de 3 ori cu Balonul de Aur. Tot de 3 ori a cîştigat şi Cupa Campionilor Europeni, iar de 2 ori a dus Olanda în finala Campionatului Mondial (în 1974 şi 1978). A strălucit la Ajax Amsterdam, dar şi la Barcelona, unde a dovedit că e şi un mare antrenor, contribuind decisiv la crearea a ceea ce este astăzi celebrul club catalan. A fost un inovator. Printre altele, a fost primul fotbalist care a bătut o lovitură de pedeapsă cu pasă. El era dirijorul orchestrei, indiferent cum s-ar fi numit ea. A fost elevul lui Ştefan Kovaci, iar, peste timp, profesorul lui Hagi şi al lui Gică Popescu. Într-un interviu a afirmat că, în cariera lui de antrenor, a cunoscut 2 foarte mari fotbalişti care nu şi-au exploatat la maximum calităţile. Aceştia erau Hagi şi M. Laudrup. Mare caracter, iubind fotbalul-spectacol, nu şi-a pătat onoarea nici atunci cînd propriul club înclina să nu cîştige a doua finală de Cupa Campionilor cu Ajax întrucît, în mod paradoxal, din cauza taxelor şi impozitelor exagerate, pierderile financiare erau mai mari decît în cazul unei înfrîngeri. Mentalitate de învingător. Cultivat şi avînd capacitatea unor formulări memorabile, a sintetizat exact traseul lui prin această lume: ,,Fotbalul mi-a dat totul, tutunul mi-a luat totul”. Restul e tăcere. – Un om de ştiinţă din Israel, care nu avea ce face, a fiert un cartof timp de 8 minute, după care a montat nişte felii între catodul de cupru şi anod, reuşind să aprindă un bec. Dacă nu i s-o fi făcut foame şi n-o fi halit pînă acum barabulele, probabil că se joacă de-a căţeluşul şchiop cu Raşela la lumina difuză a acestei veioze întrucît, zice Haim Rabinowici, nu se stinge 40 de zile! Băi, Haime, eu nu te cred, fiindcă, dacă ceea ce afirmi ar fi fost adevărat, la noi, prin Harghita şi Covasna, ar fi trebuit ca oamenii să fie luminoşi precum licuricii. Cînd colo, ce să vezi, beznă totală. – În România, numărul generalilor e mai mare decît numărul militarilor în termen. Dacă nu mă credeţi, număraţi-i! – Ministrul israelian al Apărării, Moshe Yaalon, a declarat că al III-lea război mondial e în plină desfăşurare. Ciocnirea civilizaţiilor creştină şi islamică s-a produs deja, şi numai soluţii radicale ar mai putea salva lumea de la dezastru. Băi, Moşule, exagerezi. Treaba-i proastă, într-adevăr, dar se poate rezolva cu niţică palincă şi ceva ceafă de porc. – România nu a trimis o propunere pentru funcţia de secretar general al ONU, care va reveni, conform principiului rotaţiei, Europei de Est. Să fie vorba de dezinteresul lui Iohannis şi al lui Cioloş faţă de prestigiul ţării pe care o conduc, în marşarier, sau este dovada cea mai elocventă a goliciunii clasei politice româneşti, incapabilă să promoveze valori? Mai există bărbaţi de stat în România? Asta-i întrebarea. – N-aţi mai auzit nimic de Oana Zăvoranu. Nici n-aveaţi cum, fiindcă e păzită, 25 de ore din 24, de 3 portari în bermude fosforescente şi de un motan în călduri. Başca 42 de camere, care se strîmbă non-stop la augusta-i persoană. E o altă Oana, mult mai paşnică, mult mai cerebrală, mult mai ancorată în realitate, cu preocupări intelectuale care o vor duce negreşit pe băncile Academiei. Acum învaţă pe rupte ca să-şi ia permisul de port-jartier. Pardon, de portmoneu. Nu, scuze, de port-armă. Ca să se apere de muştele verzi, atît de insistente de cînd a devenit mai frumoasă, mai deşteaptă şi, evident, mai bogată. Nu neapărat în ordinea asta. Ce poate fi mai înălţător decît să tragi cu pistolul în partenerul de afaceri, cînd argumentele lingvistice au dat colţul de epuizare?! Ca mîine-poimîine o vedem la Olimpiadă, luînd la ochi ţinta piept numărul 4. Asta, dacă or primi-o bătrînii libidinoşi, invidioşi pe talentul ei înnăscut, dar încă nedescoperit, de actriţă de dramă şi de sportivă de comedie. Dar nu-i bai, la banii ei, îşi va organiza propria Olimpiadă şi va deveni campioană absolută la porcăit. – Nimeni nu-l mai poate opri pe Cătălin Botezatu din a face sex cu femei. Cu mai multe femei. Omul e pornit rău, şi tare mi-e teamă că nimic nu-l mai poate întoarce din cursa contracronometru spre Nirvana. Se vede de la o poştă că deja e ,,cătălinus captivus”. – Nicolae Manolescu-Apolzan, un fel de Botezatu al bibliotecilor, în sensul că face sex cu mai multe cărţi deodată, fără să le decoperteze mai întîi, conduce USR cu pistolul pe masa de scris. Tatăl său, un distins fost legionar, ar fi fost mîndru de talentul literar al puradelului. În fiecare zi execută cîte un confrate, fiindcă nu l-a pupat în sudul corpului ţigănesc.

CONTELE DE MONTE CRISTO


http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-58/