"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




marți, 26 iulie 2016

Săptămîna pe scurt - 26.07.2016

– Pe Laszlo Tökes îl mănîncă pielea – Cea mai mare sportivă a Secolului XX – La Mulţi Ani, puştiule! – Plagiatul – o boală care se ia – Oameni din cer
– Groapa de gunoi a Europei – Avatarurile domnului Andrei Pleşu – Ce faci, fă, Sharapovo? – Ţiganiada – la concurenţă cu Olimpiada – Femeia trebuie iubită – Doi bandiţi au întîrziat la serviciu


– Pe Laszlo Tökes îl mănîncă rău pielea aia de măgar. Aflat în vîjîială pe la Tuşnad, fostul agent maghiar şi-a reluat teoriile hungariste, cu seninătatea rîmătorului care îmbalotează toate lăturile din teică, deşi le regurgitase de mai multe ori. Măi prostovane, ţinînd cont de faptul că, la un moment dat, L-ai fentat pe Dumnezeu pretextînd că Îl slujeşti, deşi jucai în echipa adversă, creştineşte ar fi ca, drept recompensă pentru modul în care ţi-ai slujit ţara care te-a alăptat ca pe un pui de năpîrcă, fiecare bun român să-ţi dăruiască cîte-o pereche de palme, două-trei capace şi nişte scuipaţi. – ,,La 18 iulie 1976, Nadia a luat primul 10 din istoria gimnasticii”, după cum eronat menţionează posturile de tembeleviziune. De fapt, incomparabila prinţesă a sportului mondial mai primise anterior nota maximă de şase ori, o dată la Campionatele Naţionale din 1975, iar restul la concursul cu echipa Canadei, chiar în anul Olimpiadei. Cele 9 medalii olimpice (5 de aur, 3 de argint şi una de bronz) nu reprezintă decît o parte din cît ar fi meritat cea mai talentată artistă din istoria gimnasticii, declarată şi cea mai mare sportivă a Secolului XX. Inspirate de Nadia, multe fetiţe din România au devenit mari campioane, primind la rîndul lor nota maximă la olimpiade (Melitha Ruhn, Emilia Eberle – colege de generaţie, Ecaterina Szabo, Daniela Silivaş, Lavinia Miloşovici – ultimul 10 din istoria gimnasticii!) sau la mondiale (Lavinia Agache, Mirela Barbălată, Simona Păuca, Daniela Silivaş, Aurelia Dobre, Eugenia Golea, Camelia Voinea şi Cristina Bontaş). Poate acesta este cel mai important lucru pe care l-a făcut Nadia. Pentru rezultatele de la Montreal, a primit titlul de ,,Erou al Muncii Socialiste”, decernat de Nicolae Ceauşescu, în cadrul unui spectacol organizat la Sala Polivalentă, suma de 100.000 de lei şi un autoturism Dacia. Dar mult mai mult decît atît, a devenit cea mai iubită fiică a României. Restul e istorie. O istorie în care fufele de astăzi, gen Simona Halep, pentru care singura valoare e banul, nu vor intra niciodată. – O altă legendă a sportului mondial, Ilie Năstase, a împlinit 70 de ani (pe 19 iulie). Ce trece timpul! Parcă mai ieri se juca cu puţa-n ţărînă, alături de Ţiriac, deşi mustăciosul nu poseda jucăria respectivă, după cum lăsa să se înţeleagă soţia fostului premier Ion Gheorghe Maurer. Dar pentru Ilie nu era o problemă, mai avea drept tovarăşe de viaţă vreo 2.500 de păpuşi cu două picioare, care-i invadau periodic imaginaţia. Pentru copiii care au deschis ferestrele ochilor mai tîrziu, le amintim că stăpînul rachetei a fost primul număr 1 mondial în clasamentul ATP, că a cîştigat 87 de turnee de simplu (57 ATP), 55 la dublu (47 ATP), de patru ori Mastersul, de două ori US Open (1972 şi 1975) şi French Open (1970 şi 1973), iar Wimbledonul l-a înhăţat, la dublu, în 1973. A jucat de trei ori cu Cupa Davis pe masă, alături de acelaşi Ţiriac, şi a fost unul dintre cei mai spectaculoşi şi iubiţi tenismani din istorie. N-a refuzat niciodată să-şi reprezinte ţara, în ciuda faptului că a fost cu adevărat un star mondial. Nu i-a fost teamă de molii, de arbitri, de politicieni, iar pe virusul Zika îl pleznea cu racheta de-i săreau ochii, dacă ar fi întîlnit aşa ceva. A fost frumosul nebun al tenisului mondial. Urmăriţi-i măcar meciul pierdut în finala de la Wimbledon din 1972, cu Stan Smith, şi-o să aveţi dimensiunea exactă a acestui mare campion. La Mulţi Ani, puştiule!
– Melania Trump, actuala nevastă a apocalipticului Donald Trump, a rostit o alocuţiune beton la Convenţia Republicană. Discursul a fost atît de bun încît Prima Doamnă a SUA, Michelle Obama, nu s-a putut abţine şi l-a rostit şi ea. Cu 8 ani mai devreme… – Doi zgubilitici, un român şi un american, pentru care tragerea în ţeapă nu e o vorbă goală, solicită justiţiei române să le fie recunoscută căsătoria din Belgia, ca să se poată beneficia, citez cu emoţie şi dispreţ, de ,,oportunităţile de care se bucură orice cuplu căsătorit”. Aştia-s duşi cu capul! De ce vor cei doi amorezi să strice o logodnă frumoasă cu o căsătorie, în România? Ei nu ştiu că orice logodnică înţelegătoare devine o nevastă capricioasă şi că orice candidat la titlul de soţul anului se transformă într-un oţetar leneş, veşnic nemulţumit?! Asta-i reţeta tradiţională. Bine, în cazul lor nu poate fi vorba de aşa ceva, dar treaba e şi mai nasoală, că nu ştii care-i el şi care-i ea. Aşadar, sînt şanse mari ca, după recunoaşterea mariajului, acelaşi tribunal să constate că a acceptat căsătoria dintre două curve masculine. Şi magistraţii vor fi nevoiţi s-o desfacă, pentru prea marea potrivire de caracter. Aşa că-i mai bine să-i trimită la plimbare prin Parcul Operei, să se mai curturalizeze. – Nici Dacian Cioloş nu agreează jocul de-a mama şi de-a tata în care nu ştii care-i mama, care-i tata, şi s-a pronunţat ca atare. Bravo, măi băiete! Dar, ia spune-ne şi nouă, tu în ce relaţie eşti cu Iohannis? Uniune consensuală, sau e mai multă vrăjeală? – România a devenit groapa de gunoi a Europei şi la propriu. Zilnic, camioane imense depozitează deşeuri toxice, şi chiar radioactive (mascate între gunoaiele obişnuite), la noi în ţară, cu voia stăpînirii. Şi-n vremea asta, poporul doarme şi visează cai verzi pe pereţi şi, ca un somnambul irecuperabil, îi votează exact pe aceia care au pus bazele dezastrului naţional. Să-ţi fie somnul lin şi groapa de gunoi aproape! – În sfîrşit, şi o veste bună! Domnul Andrei Pleşu a început să se deştepte şi recunoaşte că-i lipseşte Vadim, care, atunci cînd îi scria biografia romanţată, chiar în această rubrică, îl amuza teribil. Susţine, cu o trivialitate monumentală, că n-a haşmanglit stiloul de aur şi aparatul de bărbierit ale lui Ceauşescu, că nu înfuleca 60 de păstrăvi la o masă (doar 59, pe ultimul i-l dădea lui Patapievici) şi că nu alerga ca un atlet grec, în pielea goală, nişte grupuri mixte de tineri filosofi, pe la Sinaia, cu scopul de a le băga minima moralia în cap şi morcovu-n ciorba de potroace, dar că nu i-ar fi displăcut ideea. Puştiul e destul de simpatic, totuşi, ar trebui să restituie măcar aparatul de ras, că oricum nu-l foloseşte. Stiloul poate să-l păstreze, poate se mai înscrie la vreun cros. Dar să nu-l pună la un loc cu sticlele goale pe care celălalt dictator (pe care l-a slujit cu rea credinţă, deşi era cumătrul celebrului platonician Bercea Mondial) le arunca după el pe vremea cînd îl consilia, cu ugerul la vedere, la Palatul Cotroceni. Şi dacă a şutit şi vreun sutien de pe biroul prezidenţial, să-l păstreze şi p-ăla la un loc cu amintirile de la Peleş (chiloţii tetra folosiţi la ritualurile mişcării transcendentale de integrare în boscheţi, lumînările parfumate din seu de oaie şi lacrimi de odaliscă, mărul rumenit din gură…).
– ,,Sute de mii de bugetari ar trebui daţi afară”, afirmă sadicul Traian Băsescu, cu ocazia aniversării, într-un cadru festiv, la o cîrciumă de cartier, a tăierii pensiilor şi salariilor românilor. Iartă-l, Doamne, că nu ştie ce face la băutură! – La 20 iulie, Adrian Păunescu ar fi împlinit 73 de ani. Personalitate marcantă a spaţiului public românesc, Poetul e la fel de mare după mutarea în cer, cît a fost în rătăcirile sale pe pămînt. Amintirea sa arde ca o flacără vie. – Pînă la urmă s-a retras printre îngerii radioşi şi Radu Beligan, un aristocrat al teatrului românesc. La cei aproape 98 de ani, mai avea destule de spus. Cu condiţia să nu fi fost Florin Piersic de faţă. – Legea pensiilor speciale pentru aleşii locali este neconstituţională, a decis, pentru a doua oară, Curtea Constituţională. Absolut corect. Iar aleşii locali sînt, în cea mai mare parte, nişte borfaşi. La fel de corect. (Asta am decis-o eu, deoarece instituţiile statului se trezesc mai tîrziu, după prînz.) – Anunţ sfîşietor: Adrian Năstase se retrage din politică. Prea tîrziu. Celebrul infatuat este un simbol al corupţiei. În timpul guvernării sale (2000-2004) fărădelegea a atins noi culmi de progres şi (ne)civilizaţie, încît a trebuit înfiinţat, la sugestia americanilor, PNA (viitor DNA), căruia îi va deveni client fidel. Şi care, de altfel, l-a scos de mult pe tuşă. Cea mai mare realizare a Arogantului este mătuşa Tamara. Pe care, din păcate, n-a văzut-o nimeni la fizionomia figurii, fiind plecată într-o croazieră pe Marea Marmara. – Dacă treceţi prin Cîmpina, puteţi viziona mormîntul năpădit de buruieni al lui Nicolae Grigorescu. Pictorul carelor cu boi din sufrageria lui Adrian Năstase şi din cele ale altor iubitori de lucruri scumpe, al ţărăncilor simple din paturile boierilor şi al ţigăncilor îmbăiate în ulei de pînză, căruia pînă şi Napoleon al III-lea i-a cumpărat trei lucrări, e tipul de pe bancnota de 10 lei, pe care politicienii mai citiţi îl confundă cu Emil Constantinescu…- Internetul e locul unde proştii o fac pe deştepţii. Şi nu scapă nici o ocazie. Cele cîteva înţepături ale unor băieţaşi care au fost la şcoală doar ca să-şi bată învăţătoarea, le-am tratat cu sictir. Totuşi, n-ar fi rău ca, înainte de a comenta, să deschidă o carte de gramatică pentru oligofreni, ciclul de zi. Şi ar fi minunat dacă ar înţelege că rubrica este un pamflet în care, intenţionat, ne jucăm cu limba română de-a mama şi de-a tata. Dar dacă ei e proşti, n-avem cum să-i ajutăm. – Cît despre criticile la adresa Simonei Halep, ele sînt consecinţe ale comportamentului excesiv de individualist al acestei domnişoare, pe care unii o văd altfel decît este în realitate. Cînd a meritat, la începuturile urcuşului ei spre culmile îndoielnice ale gloriei, am lăudat-o de ne puteam îmbolnăvi cititorii de diabet. Dar a nu-ţi reprezenta ţara la Olimpiadă pretextînd că un ţînţar posesor de Logan şi Zika abia aşteaptă să joace un ghem cu părţile intime proprietate personală, dovedeşte individualismul înfiorător al acestei fete de la ţărmul Mării Negre, transformată în fabrică de făcut bani de către hienele din jurul ei. Cînd nu va mai juca tenis de performanţă, oamenii vor uita victoriile episodice şi îşi vor aminti că a fost singura sportivă din istoria României care a refuzat să-şi reprezinte ţara la Olimpiadă! E mare păcat că a procedat astfel, chiar dacă n-ar fi avut vreo şansă reală la medalii! Nimeni nu-i contestă calităţile sportive sau rezultatele, atîtea cîte are, şi i le vom menţiona ca atare. De exemplu, anul acesta a cîştigat turneele de la Madrid şi Bucureşti, ambele organizate de Ţiriac, unul dintre sfătuitorii de taină… – Iată cum sufeream, în 2014, alături de Simona Halep, atunci cînd credeam că nu luptă doar pentru bani, ci că doreşte să fie un model, un reper moral pentru generaţiile care or să vină: ,,Noi, românii, iubim rar, dar cînd o facem, e jale. Se opresc instantaneu trenurile de mare viteză dintre Bucureşti şi Adjud, păsările îşi îngheaţă zborul, Marea Neagră se face blondă naturală, iar greierii cîntă «Of, viaţa mea» pînă conving furnicile siliconate, rupte de greutăţile cotidiene, că se poate trăi şi din muzica marilor compozitori ai lumii interlope, de la Adrian Tatăl Copilului Minune care a fugit în lume şi pînă la Florin Salam cu Soia. Cînd ne pică pata, telefonul trebuie setat pe unu-unu-doi conform distihului shakesperian: «te iubesc atît de tare /că vor să sune la salvare». Pînă la urmă e ceva normal la un popor care încă de pe la 1870, cînd o lua pe ulei, făcea revoluţie cît ai zice peşte. E drept că a doua zi, la ciorba de potroace, uita pe cine a pus în capul trebilor ţării, după ce mai spre seară, în clinchet de halbe şi sfîrîit de mititei, proclamase Republica de la Ploieşti, dar orişicît, gestul contează.
D-aia zic, ne aprindem repede şi ne stingem aşijderea, sîntem destul de instabili în dragostea noastră. Totuşi, iubim cu o patimă sălbatică sportul. Nu în ideea de a-l practica, Doamne fereşte, dar ne place să ne uităm la el. L-am contempla zile în şir din faţa televizorului. Şi cînd se întîmplă ca din hăurile României contemporane cu ea însăşi să se aprindă o lumină, devenim de-a dreptul pătimaşi. Aşa au descoperit toţi românii că o iubesc fără măsură pe Simona Halep, care ne-a reamintit că e posibil să fim o naţie de învingători. Şi că putem iubi şi pe altcineva în afară de noi înşine. Şi ne-am reamintit că avem o problemă cu ruşii, care ne-au luat Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, tezaurul, petrolul, haleala şi Roland Garos-ul. Nasol moment, mişto colivă, vorba filosofului Nicolae Dide, un revoluţionar de la ’89, căruia intelectualitatea românească, invidioasă şi exagerat de selectivă, nu i-a apreciat valoarea intrinsecă. Sigur, noi avem o problemă cu ruşii de multişor, date fiind înclinaţiile lor de colecţionari de orice nu le aparţine, dar acum problema s-a acutizat de cînd cu domnişoara Sharapova, pe care am invitat-o deunăzi să ne vedem şi să rezolvăm măcar chestiunea Basarabiei, dacă despre tezaur nu vrea să parlim. Se face că nu mă aude, ba, mai mult, o frige, din nou, pe Simona Halep, ca să ne schimbăm impresia despre fetele înalte şi blonde. Să ştie Maria că, dacă o mai bate o dată pe fata noastră, o să aibă de-a face cu mine personal, fiindcă e vorba de o chestiune naţională aici. Şi cu mine nu te joci cînd e vorba de «ţară, ţară, vrem ostaşi». Rareori românii sînt uniţi şi îşi apreciază valorile, aşa că rusoaica să nu-şi mai bage racheta în treburile noastre interne, că ne dă bioritmul peste cap. Meciul a fost crîncen, Sharapova arăta ca o fiară care nu ştie decît să ucidă, iar Halep, ca o pradă care nu vrea să moară. Surprinsă de atîta îndîrjire, Maria a folosit toate trucurile posibile pe care orice mare sportiv, obişnuit să cîştige, le are în arsenalul propriu şi le aruncă în luptă atunci cînd a dat de dracu’. După trei ore de negocieri intense, cu rachetele pe masă, s-a încheiat un armistiţiu în urma căruia Rusia a rămas cu tezaurul, iar România cu speranţa că într-o zi l-ar putea recupera. Totuşi, pentru ca şansele să fie pe viitor egale, Sharapovei ar trebui să i se aplice nişte leucoplast peste gură, pentru că nu este normal să faci tenis şi să urli de parcă eşti înfiptă în inima pădurii. Şi cînd te gîndeşti că vroiam s-o invit să ne cunoaştem mai bine şi să rezolvăm şi chestiunea Basarabiei, din cauza căreia eu vara nu dorm! Iarna nici atît, că mi-e frig. Ce-ar zice vecinii mei, nişte pensionari cumsecade, foşti informatori ai securităţii, cînd ar auzi-o plasînd un lung de linie sau dînd lovitura decisivă cu reverul? Ce să zică, şi-ar face cruce cu limba-n cerul gurii şi-ar bolborosi cu evlavie: «Vai de copiii care învaţă carte şi se fac profesori, că uite-i cum urlă în ziua de salariu!». Să nu mai vorbim de strigătele de bucurie sau de semnele de exclamare ale Sharapovei cînd loveşte neţul sau comite o dublă dublă greşeală. Nici nu vreau să mă gîndesc, că mi se face pielea de găină. Şi după cum ştim din poveştile bunicilor noştri care au trecut Prutul şi încolo şi încoace, ruşii ne-au luat ceasurile, petrolul, cerealele, Basarabia, Roland Garos-ul şi pielea de pe noi. Cînd ne-o vor da înapoi, Dumnezeu ştie… P.S.Vă întrebaţi poate ce legătură are titlul (Ce faci, fă, Sharapovo?) cu textul. N-are nici una, dar mie îmi place cum sună…”(9 iunie 2014).


CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-75/


Săptămîna pe scurt - 19.07.2016

– O neruşinată: Simona Halep – Pegra ţigănească – Homo sovieticus – Puşcăriada – Evra şi cei 24 de fraţi – Larry, mai tare ca Mata Hari – Sfatul medicului – Cristian Boureanu a luat-o iar în mufă – Predica de pe muntele de brînză – Rahat turcesc

– Aşa cum era de aşteptat, Simona Halep a anunţat că nu va participa la Olimpiadă, de teama virusului Zika. În realitate, pe domnişoară o doare-n paişpe de România. Nu e decît o neruşinată avidă după bani. Nu vă întristaţi, fiindcă, la halul în care joacă, n-ar fi avut nici o şansă la vreo medalie. Cel mai tare deranjează ipocrizia duduii, care a devenit un antimodel pentru generaţia ei. Să sperăm că individualismul acestei bidinele cu rachetă de tenis în loc de coadă nu va converti pe nimeni, deşi există o fascinaţie a răului… Păi poate fi comparată distinsa mulgătoare de CAP, cu atitudine de tractoristă fruntaşă, cu magica Nadia Comăneci, care acum 40 de ani (la 18 iulie 1976) lua primul 10 din istoria gimnasticii? Iorga spunea că boala societăţii româneşti este lipsa caracterelor. De unde o fi cunoscut-o marele savant pe Simona Halep, singura aromâncă din ultimii o sută de ani care, în loc de inimă, are un portofel?! – Pegra ţigănească continuă să păteze obrazul ţării prin Europa. Marea majoritate a acestor migratori multiseculari se ocupă cu cerşitul, furatul, prostituţia şi datul în cap (nu în sensul bagatelizat de Tudy, viceprimarul-fantomă). Peste tot pretind că sînt români, mai puţin în România, unde rangul de ţigan îţi conferă mai multe drepturi, iar obligaţiile lipsesc aproape cu desăvîrşire. Unii dintre ei sînt oameni cinstiţi, au ocupaţii onorabile, dar ce ne facem cu borfaşii? Ce ne facem cu odioşii stăpîni de sclavi de la Berevoieşti, care îi ţineau pe nişte copii, ţigani şi ei, în lanţuri, îi băteau ca pe coasă, numai în gură, iar cînd aveau chef de activităţi ludice, le smulgeau părul din cap cu patentul?!!! Există vreo pedeapsă îndeajuns de drastică pentru bestiile care au comis asemenea atrocităţi? Mereu mă întreb – şi nu-mi răspunde nimeni: cine are interesul să ţină în întuneric etnia ţigănească, etnie care, educată, ne-ar face să ne simţim mai liniştiţi? Ce-au făcut liderii lor cu fondurile europene fără număr, cu destinaţie specială, de nu se schimbă nimic în comportamentul acestor barbari? Le-au furat (întrebam şi eu aşa, ca să mă aflu în treabă)? De ce nu apreciază ţiganii şcoala, unde merg numai ca să-şi bată colegii sau, dacă sînt mai figuranţi, profesorii? De ce termină gimnaziul şi, mai ales, liceul atît de puţini ţigani? Poate aici, în lipsa de apetenţă pentru educaţie, poate fi găsit şi răspunsul la închistarea în obiceiuri barbare a celei mai mari părţi dintre ei. Cum poate fi stăvilită această maree neagră, vorba unui clasic al pamfletului românesc, care a oripilat Europa, asumîndu-şi calitatea de români atunci cînd săvîrşesc fapte reprobabile şi pe cea de ţigan cînd ies în evidenţă? Pot fi opriţi aceşti indivizi care, de cele mai multe ori, provoacă teamă, suferinţă şi dezgust? Se poate, dar nu în această societate bolnavă, care tolerează abuzul, hoţia şi prostia. Singura soluţie este recursul la educaţie. La educaţie cu orice preţ, pentru că preţul ignoranţei este imens. Toleranţa excesivă s-a dovedit o cale falimentară în evoluţia acestei etnii. Se înregistrează un regres surprinzător. E absolut necesară luminarea acestor oameni, care se raportează la un cod de valori eronat. Departe de mine ideea de a globaliza, de a-i pune pe toţi în aceeaşi oală de noapte, de a fi intolerant, dar nu ne putem preface că e în regulă ceea ce se întîmplă, iar cazul Berevoieşti nu e decît picătura care a umplut paharul cu cucută. Există ţigani cu un comportament ireproşabil, mult mai demni de respect decît unii dintre români. (E vorba despre acei români care se ocupă cu ,,nobila” meserie de borfaş, de la politicienii-scursuri şi pînă la vagabonzii de la colţul străzii). Lăutarii-artişti, marii sportivi, oamenii de ştiinţă, meşterii din cele mai diverse domenii de activitate şi mulţi, mulţi alţii, sînt dovada concludentă că la această etnie nu e vorba neapărat de o genă a răului, ci de lipsa educaţiei. Din păcate, raportul între cei needucaţi, pentru care încălcarea normelor e înscrisă în legea firii, şi cei care le fac cinste e catastrofal. Cei buni sînt mai degrabă excepţia. Başca faptul că mai sînt unii, ca Ion Iliescu, pe care nu ştii în care categorie să-i incluzi… – Că tot veni vorba de celebrul bolşevic… Ion Iliescu, groparul României, s-a născut la 3 martie 1930, fiind o combinaţie mortală de mamă cu origini ţigăneşti şi tată comunist. A fost crescut o vreme de bunicii din Olteniţa, în cartierul lăutarilor, unde a învăţat, după urechea aia bleagă, cum se abureşte alde gură-cască, cum poţi să-i operezi la portofel cu zîmbetul pe buze. A doua mamă, Marioara, a dispărut şi ea vreo 2 ani din peisaj, în timp ce ta-su, Alexandru Iliescu, era la studii aprofundate, prin diferite instituţii educative, cărora li se spunea popular puşcării, unde era coleg de seminarii şi cu Nicolae Ceauşescu. Ionel îl vizita pe ăl bătrîn prin bunăvoinţa Elenei Ceauşescu şi a surorii acesteia, care-l culcau în aceeaşi cameră cu ele. Nu ştim dacă îl legănau sau dacă-i dădeau ţîţă, dar îi cumpărau dulciuri şi îl lăsau să le vadă furoul. Cînd aveau. Cînd n-aveau, micuţul îşi imagina cum ar fi fost să aibă, ceea ce n-o deranja deloc pe Lenuţa Petrescu, care îl îndrăgise pe micuţul prostănac. De fapt, Elena era foarte apropiată familiei, întrucît măcelarul Eftimie Iliescu, fratele tatălui puradelului, o ajutase să ajungă regina unui bal muncitoresc, în anul 1939, prin cumpărarea de cărţi poştale. Aceste amănunte nu l-au împiedicat pe viitorul revoluţionar s-o ciuruiască, în 1989, deşi se jucaseră de-a mama şi fiul, ca Irina Loghin cu Fuego, ba dormiseră şi în acelaşi pat. După ce s-a îmbîrligat cu Nina Bercovici, o poloneză cu origini evreieşti, ca şi bunicul patern, a studiat la Moscova, unde a fost coleg şi cu Ling (ce nume predestinat!) Peng, viitorul premier al Chinei din perioada 1988-1998. Modelul homo-sovieticus a fost fundamental în formarea acestui borfaş cu faţa umană, lucru asumat în celebrul articol ,,Fericirea de a studia în Uniunea Sovietică”, publicat în ,,Scînteia” şi-n care se lupta din greu inclusiv cu celebri canibali americani, mari amatori de muşchi ţigănesc. După ce se întoarce în ţară, devine şef pentru toată viaţa. Iliescu n-a dat cu sapa măcar o singură zi de cînd umbreşte pămîntul degeaba. Era omul cu mapa. Lucrător cu gura, a nenorocit pentru 50 de ani o naţiune, a întors cu susul în jos tabla de valori a acestui popor. Şi toate astea, pentru că vroia să fie şef. N-a ştiut niciodată să fie altceva. Nu s-a dat la o parte de la nici o faptă odioasă pentru a-şi atinge scopul. A manipulat, a ucis (la revoluţie şi mineriade) şi nu are nici cea mai mică mustrare de conştiinţă. Asasinul perfect. Iliescu a fost un Stalin deghizat în om de bine, iar răul pe care l-a făcut unei Românii aflate în sevraj, e ireparabil. Clasa de tîlhari, care jefuieşte şi umileşte astăzi ţara, a ieşit din jobenul acestui rînjit. Homo sovieticus este, de fapt, nu un om, ci o bestie cu chip de om. A dispreţuit dintotdeauna valorile naţionale. În 1959 a aprobat exmatricularea unui student transilvănean care sărbătorise Unirea! Deşi Gheorghe Gheorghiu-Dej îl detesta, pentru că ta-su îl sprijinise (fără succes) pe Lucreţiu Pătrăşcanu să ajungă liderul comuniştilor din lagărul de la Tg. Jiu, Ceauşescu l-a protejat şi l-a promovat permanent. Ba, ca o ironie istorică, l-a desemnat să compună şi să trieze mesajele de condoleanţe cu ocazia morţii lui Dej! Iliescu este primul comunist promovat de Ceauşescu, la 1 aprilie 1965, ca şef al Secţiei Propagandă şi Agitaţie a CC al PCR, înlocuindu-l pe Leonte Răutu, ajuns secretar al aceluiaşi organism! Aşa-i că viaţa e o mare curvă? Dar nu atît de mare ca Iliescu. Dej îl avertizase pe Ceauşescu că ,,este lipsit de caracter, ca taică-su”, dar dictatorul a avut încredere în Elena, care-l considera aproape fiul ei, încă din tinereţea-i revoluţionară. Singurul lucru bun cu acest individ dubios al istoriei contemporane este că nu s-a reprodus direct. Marea nenorocire este că s-a reprodus prin clonare. Dincolo de zîmbetul lui de motan sovietic prins la oala cu smîntînă, Iliescu rămîne cel mai odios personaj al vremurilor noastre, care nu s-a abătut de la nici o fărădelege pentru a-şi atinge scopurile meschine. Nu e decît un gunoi pe care pînă şi măturii istoriei îi e silă să-l arunce la canal, în mausoleul şobolanilor roşii. – Specialiştii în bălării susţin că duşmanul numărul 1 al acestora ar fi cînepa. Ierbicidul e apă de ploaie. (O fi existînd şi o Hexipharma a ierbicidelor?) Nu ştiu cum face, le intră pe nară sau în vene, dar n-au nici o şansă de supravieţuire. Unul dintre cei mai mari duşmani ai buruienilor este fostul ministru al Agriculturii şi, totodată, mult mai important, socrul Simonei Amânar, Valeriu Tabără, care dădăceşte cînepa de cînd iese din sămînţă şi pînă cînd este trasă în fire. Resturile sînt transformate într-o pulbere fină ce înlocuieşte prin liceele patriei programul umanitar-golănesc ,,Unicornul şi laptele”. – Noua catastrofă de la Educaţie susţine că nici cei care au tradus din chineză şi din sanscrită nu cunoşteau limbile respective, dar au făcut treabă bună. Aşa este, numai că traducerile nu semănau deloc cu originalele. D-aia chinezii folosesc beţişoarele, iar dl. Dumitru se zgîrie cu furculisionul. Ce mănîncă e treaba lui, în orice caz, nu îmbalotează orez, pentru că politrucii au alte gusturi. Afinate, rafinate, dublu-rafinate…
– Telefoanele inteligente au ajuns să ne fure viaţa, am început să semănăm cu cîinele din reflexul Pavlov, au concluzionat specialiştii care n-aveau nici o treabă şi se chiombau pe tabletă. Teoria este falsă, pentru că nici un obiect, oricît ar părea de deştept, nu poate subjuga omul, dacă acesta nu vrea. Bine, nu toţi indivizii care rîgîie, se scălămbăie sau îşi bagă degetele în nas sînt oameni, chiar dacă posedă obiecte cu IQ ridicat. În schimb, telefonul meu are un ghinion teribil: sînt mult mai inteligent decît el, în ciuda faptului că are disc şi e mai trecut prin viaţă decît Neagu Djuvara. – De ce îşi vinde România resursele şi se duce, cu viteza sunetului, pe toboganul istoriei? Pentru că a fost condusă de trădători. Ar cam fi timpul să îndreptăm lucrurile. Ce părere ai, Popor Român, te deranjează subiectul? – Un matador spaniol a fost ucis de un taur însîngerat. De ce-or fi spaniolii atît de cruzi încît ucid pentru distracţie? Dacă le era foame îi înţelegeam, dar aşa n-au nici o justificare. Nu le ajunge cît se distrează pe seama românilor, pe care-i muncesc ca la ei, dar îi plătesc un pic mai bine ca la noi? – Primarii condamnaţi îşi pierd mandatele, dar parlamentarii aflaţi în aceeaşi situaţiune comit legi în continuare. Şi vă mai întrebaţi de ce ne ducem de rîpă, de ce sînt legile strîmbe! D-aia sînt, pentru că dormiţi în bocanci, nu ieşiţi în stradă să-i întrebaţi de (ne)sănătate pe aceşti impostori.
– Populaţia României scade zilnic cu 247 de persoane. În mod paradoxal, putregaiurile politice se înmulţesc. – Evra, fundaşul stînga al Franţei, provine dintr-o familie cu 25 de copii, dintre care 23 sînt în viaţă. Tatăl său, originar din Guineea, s-a străduit, nu glumă, beneficiind de larga deschidere a celor trei soţii. Născut în Senegal, a preferat să joace pentru Franţa, ceea ce i-a atras simpatia poporului african, care i-a adresat nenumărate urări călduroase. Dar nu i-a păsat prea tare şi, la 35 de ani, este încă titular la naţionala cocoşului portugalic, care a dat jucătorul turneului, pe Griezmann, fotbalistul madrilen alungat din Franţa, unde n-a jucat nici un minut la vreo echipă de club, nefiind considerat suficient de talentat. Ciudată mai e lumea fotbalului! De exemplu, la naţionala României vin periodic nişte băieţi care nu joacă ceea ce se numeşte fotbal, dar pe care nu-i alungă nimeni. Adică ne trag în piept. Acum, că a sosit neamţul Daum, renumit pentru metodele lui revoluţionare, ne vor trage şi pe nas. – Întîlnirea NATO (la care ţara noastră a semnat Tratatul de aderare în 2004, pe finalul celui de-al treilea mandat al lui Iliescu) a consfinţit un adevăr de necontestat: România nu contează în jocurile strategice, dacă deranjează interesele Rusiei. Fiindcă s-a supărat Putin pentru instalarea scutului antilubeniţe de la Deveselu, au lăsat-o şi aliaţii mai moale cu flancul ăsta. Ba-i trimit şi pe americani acasă, fiind înlocuiţi cu români şi bulgari de-ai noştri, din popor, obişnuiţi să vîndă orice nu le aparţine, inclusiv componente din scutul antiprostie. Cît despre pornirile războinice ale lui Iohannis, care se visa căpitanul piraţilor din Marea Neagră, le-au retezat din faşă. Aşa că preşedintele s-a dus la Tratatul de la Varşovia (mă rog, Summitul NATO) Klaus şi s-a întors Werner. Cît despre aplaudacii care apreciază că degustarea de gogoşi geostrategice a fost un succes, vorbesc ca să nu tacă. Măi băieţi, spălaţi-vă jumările de sub ochi, scoateţi degetele din organul gîndirii şi apucaţi-vă de o meserie cinstită. Bateţi ţăruşi cu creierul mare, că mapamondul lumii nu se învîrte după cum vreţi voi, ci după interesele Marelui Licurici. Pe care-l doare la bască de toată lumea, dacă are petrol suficient. Şi ca să ştiţi şi voi, că văd că nu prea vă duce capul, singura dată cînd România a contat în politica externă a fost pe vremea lui Ceauşescu. Nu mai insist, subiectul vă depăşeşte. – În timp ce preşedintele făcea politică planetară, funcţionarii din primării au intrat în grevă generală (la 12 iulie)…- Înalţii ierarhi bisericeşti Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, şi Teodosie Snagoveanu, arhiepiscopul Tomisului, au luat-o la picior spre DNA pentru o exorcizare. Nu se ştie cine a scos dracii din cine, cert este că au fost chemaţi pe acolo împinşi de unele păcate ale ilustrului scriitor de bastonaşe, Gheorghe Becali (fost Gigi). E de-a dreptul revoltător cum procurorii amuşinează urmele acestui titan al literaturii orale, pe care-l paşte zilnic Premiul Nobel pentru Impostură. Mai este cineva în ţărişoara asta care se îndoieşte că Becali n-ar şti să scrie? Această prigoană împotriva scriitorilor de capodopere ar trebui să înceteze. Niciodată nu s-a mai întîmplat aşa ceva! Ce, îl urmărea caraula pe Sadoveanu să vadă ce legătură are el cu neamul Şoimăreştilor (de altfel, fie vorba între noi, destul de recalcitrant şi gagicar), sau cu mult mai celebri fraţi din clanul Jderilor, locotenenţi de-ai lui Fane Barosanu? Nici vorbă, realitatea cruntă e că marii noştri scriitori de penitenciar traversează o perioadă nefastă, mai cumplită decît zodia cancerului. Mai bine s-ar lăsa de nobila meserie a caligrafiei şi s-ar apuca de o meserie cinstită, cum ar fi, de exemplu, schimbul de terenuri cu M.Ap.N. – Tudy şi-a dat demisia din funcţia de viceprimar general, la numai două zile după ce a fost ales ca să avem de cine rîde. Cine va mai lua la mînă problemele bucureştenilor? A fost un act politic atît de scurt că n-a avut timp nici măcar să se gîndească la Oana Zăvoranu. – Virusul Zika a ajuns şi la noi. A venit cu avionul, normal, că doar nu era să meargă pe jos, ca toţi ţăranii. S-a ascuns sub sutienul unei tipe de 27 de ani, care venea din Martinica, şi a întrebat la vamă de Simonica. Să te ţii de acum interviuri, că-i place publicitatea ceva de speriat. Virusului, nu domnişoarei Halep. Nu intraţi în panică şi ascultaţi sfatul medicului: daţi-i cu ţuică! O să intre în comă alcoolică şi o să moară într-o salvare, trimis de la un spital de nebuni la altul. Vai de capul lui, nu ştie unde a ajuns. De aici fug încotro văd cu ochii şi oamenii, măi, dragă virusule, că tovarăşii tăi din politică, stafilococii, sînt mai periculoşi decît tine. Tu nu te uiţi la ştiri? – În România a fost legalizată căsătoria între persoane de acelaşi sex, aşa că PMP şi UNPR şi-au oficializat relaţia imorală. Să nu fim răi şi să le urăm casă de piatră, fiindcă, ştiţi cum se spune, pînă la urmă tot curvele au noroc. Chiar dacă aici e vorba de o formă rară de dragoste canibalică: PMP a înghiţit un rahat. – David Cameron a fredonat un cîntecel vesel (,,Prinţişorul meu”) şi i-a lăsat locul în fruntea guvernului britanic Theresei May, care, spre deosebire de G.V. Firea, nu procreează. Fie nu-i place procesul tehnologic, care, între noi fie vorba, e destul de plăcut, fie îi lipseşte vreun şurubel. Ca să nu se plictisească, David i l-a lăsat şi pe motanul Larry, care are un ,,instinct de prădător” ceva de speriat, lucru dovedit în cei 5 ani de cînd s-a instalat în Downing Street 10. La cîte i-au auzit urechile, nici nu cred că ar risca cineva să-l lase de capul lui, pe mîna tabloidelor. E posibil ca Larry, care e mai tare decît Mata Hari, să fie adevăratul artizan al ieşirii Regatului Unit în decorul istoriei. Ştiţi cum se spune: toarce, toarce şi le face. Asta înseamnă că nu e Brexit pentru toată lumea. Nici măcar pentru nenea Eddie Hall, care a intrat pe brînci în Cartea Recordurilor, ridicînd 500 de kg., cu 30 mai puţine decît dacă ar fi trecut-o pragul dintre aroganţă şi prostie pe Alina Mungiu-Pippidi. – Deţinuţii din saloanele de relaxare de la Arad, Galaţi şi Iaşi au protestat împotriva condiţiilor de detenţie inumane. Ei susţin că mîncarea e naşpa, căpuşele şi păduchii se simt ca acasă, iar asistenţa medicală e praf. Dacă ar mai fi puşi să plătească şi facturi, ar trăi aproape la fel de rău ca oamenii liberi. Pentru supraaglomerarea infractorilor ar fi disponibilă soluţia transferării lor în Suedia, unde penitenciarele se închid din lipsă de muşterii. Acolo ar putea să fure, să violeze, să ucidă, fără teama că n-au condiţii civilizate de detenţie. – Încă o performanţă macabră a sistemului de (ne)sănătate: o pacientă a murit la 7 zile după ce i s-a făcut o transfuzie cu o altă grupă de sînge. În acelaşi spital de arşi pe creier, un bolnav agoniza în timp ce viermii îi curăţau rănile. Larvele de muşte, nu viermii care-şi zic medici. – În sfîrşit, România a ajuns pe locul I în Europa. La salarii mici. Peste 65% din cei 4,7 milioane angajaţi au salarii sub 2.000 de lei net pe lună, adică sub salariul mediu, care este de 2.063 de lei. 27% depăşesc acest prag şi doar 7% cîştigă peste 4.000 de lei. Prăpastia sărăciei se adînceşte, guvernul tehnocrat îşi face datoria. – După 14 zile de muncă asiduă, Gabriela, fina lui G. Becali, a intrat în concediu. Dacă rămîne însărcinată (se mai întîmplă în concediu, depinde cu cine-l faci), ne-am scos cel puţin 24 de luni. Gabrielo, nu te lăsa manipulată de efemerul viceprimar Tudy, dă-i bice, situaţia demografică e naşpa! – Au luat Bacul 66,7% dintre călătorii prin liceu. Restul au luat trenul vieţii, în care se suiseră deja aceia care nu s-au mai obosit să se prezinte la examenul de (i)maturitate. – 57% dintre români dau colţul din cauza bolilor cardiovasculare. Restul, tot de scîrba politicienilor. De altminteri, în România nu se trăieşte, ci se moare lent. – Aşa că e de înţeles mărturisirea vicepremierului Costin P(b)orc: ,,La Palatul Victoria am intrat cu jumătate de inimă”. Aia lipsă. – Dar nici Liviu Dragnea nu se lasă: ,,Ţinta mea este Poporul Român”. Pînă la pomenirea de 7 ani, ca să respectăm adevărul şi Codul Penal. – În aceste condiţii, e imposibil să-i dăm like României, după cum ne-a îndemnat deşteptul solemn Vasile Dâncu. – Într-o predică creştinească, omul de largă respiraţie internaţională, stîlp al culturii româneşti contemporane, geniul tutelar al bişniţei cu terenuri, arhanghelul luminii în luptă cu balaurul întunericlui din cutia ucrainiană proprietate personală, indefinibilul Gheorghe Becali, fost Gigi, continuă lupta fără prihană cu demonii pe care i-ar scuipa non-stop, cu condiţia să-i întoarcă şi celălalt obraz. Ultimul demon căzut în bătaia jintiţei sale e unul Remus Cernea, care, spre ruşinea lui, nici măcar nu-i homosexual, deşi o arde aiurea prin Parlament, luîndu-le apărarea. O, dacă ar şti războinicul luminii de la capătul strungii că acel derbedeu nu-i nici măcar delfin, dar se dă în bărci cu ei, cred că ar mai scrie o carte monumentală. Cu minima condiţie ca DNA-ul să-i întoarcă foaia. Oricum, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului; dacă nu ar fi reapărut Tudy, domnul Cernea ar fi încasat cea mai răsunătoare labă din spaţiul carpato-danubiano-erotic. – Recunosc, nu sînt în temă; laba pe care a luat-o C. Boureanu peste bot, de la un chelner, la mare, e tot aia de anul trecut, sau e una nouă? Şi dacă e nouă, e acelaşi chelner, sau fac prin rotaţie? Totuşi, o întrebare pentru distinşii chelneri: de ce i-o trag numai în mufă? E obligaţie profesională, sau sînt obsedaţi sexual? – Un dezaxat islamist a intrat cu un camion în mulţimea care sărbătorea ziua Franţei şi a ucis 84 de oameni. Mulţi erau copii. Cît va mai tolera lumea civilizată aceste nesfîrşite acte de barbarie? Încotro ne îndreptăm, Doamne? – La 16 iulie 1054 a avut loc Marea Schismă. Mai interesează pe cineva subiectul? Papa Francisc, acest Messi al papilor, ce părere are? Ne mai unim, sau o ardem în continuare ca băieţii? – În Turcia, militarii au încercat să dea o lovitură de stat în noaptea de 15 spre 16 iulie. Rahat turcesc. Pe Aeroportul din Istanbul a fost reperat şi deputatul liberal Cezar Preda. Mai mult ca sigur e mîna lui. Uitaţi-vă ce căutătură fioroasă are! – Alina Gorghiu-Dej zice că nu ştie de unde să-l apuce pe Victor Ponta. Perversă mai eşti, fato! Ia-l de doctorat!


CONTELE DE MONTE-CRISTO


http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-74/




Săptămîna pe scurt - 12.07.2016

– Regionalizarea României – Andreea Marin e mai rea decît cîinele ei
– Răsturnarea valorilor tradiţionale: ziua bikinilor precede ziua sărutului! – Messi la brutărie! – Ştergătorii de parbrize ai Europei – Prinţesele de Vrăjelien sînt iarăşi în călduri – Şi Vladimir Putin e român! – Onania salvează Primăria – Primii dintre (e)gali – Prostologia în pericol


– Urmaşul lui Dromihete, Dacian al lui Cioloş, reafirmă ideea regionalizării României din motive economice. Argumentele ar putea fi corecte, dacă ideea de regionalizare n-ar fi atît de periculoasă, în condiţiile în care libidinoşii abia aşteaptă să lingă bucăţica de zahăr numită Transilvania. O reorganizare administrativ-teritorială este necesară dacă mai rezistă şandramaua UE, care scîrţîie din toate încheieturile lipite cu superglue, dar trebuie făcută cu cap. Ceea ce nu prea are România de aproape 3 decenii încoace. Chiar dacă voi sînteţi tehnocraţi ce n-a văzut Parisul, îmi permit să vă dau un sfat (nu de altceva, dar se vede cu ochiul liber că nu vă pricepeţi la administraţie): identificaţi-i pe toţi specialiştii acestei ţări şi puneţi-i să lucreze la chestia asta vreo 2 ani, pînă se pun de acord. După care faceţi reorganizarea administrativ-teritorială. Aşa a făcut Ceauşescu cu legea din 1968 şi de aceea a ieşit o treabă bună, conformă cu realităţile româneşti de atunci, peste care voi nu puteţi trece, deşi vă chinuiţi de ceva ani. Nici voi, nici păpuşarii din spatele vostru, care ar dori, de fapt, o regionalizare, ca să rupă ţara mai uşor. O nouă organizare administrativ-teritorială, da, este necesară. Regionalizare, nu, e prea riscantă! Cît despre argumentele economice, ale atragerii de fonduri europene sau de altă natură, care să satisfacă zone mai mari, ce vă împiedică să eficientizaţi regiunile de dezvoltare? Lenea, nepriceperea, europenismul vostru de bîlci, sau interesele păpuşarilor din afara ţării?! Nu-mi răspundeţi, ştiu că le aveţi pe toate în genă. Cît despre vocaţia noastră europeană, n-are rost să insist, e arhicunoscută, important este să nu ne luaţi de proşti. – Andreea Marin e mai rea decît cîinele ei, afirmă surprinşi (cum altfel?!) vecinii îndrăcitei vedete. Aşa-zisa zînă a Bănicilor, a Tunceaylor şi a altor Feţi Frumoşi cu cutie de viteze hidramată, a fost agresată de 3 cîini vagabonzi care i-au zis de la obraz că nu mai e bună decît de lătrat şi că nu şi-ar înfige colţii-n carnea ei decît dacă e fiartă la foc mic. La asemenea afront, după propria-i mărturisire, a încercat să poarte un dialog civilizat în limba căţelească dar, citez din hăurile minţii, ,,n-am avut cu cine”, fiindcă ,,deveneau tot mai agresivi”. Mai mult ca sigur cîinii proveneau din Vaslui şi, la ora aia matinală, la care se dădea diva cu bicicleta, erau deja în stare de ebrietate. – În oraşul Ipswich, din Marea Britanie, meseria de paznic al aricilor se plăteşte cu 2.375 de lire sterline pe lună, cam cît cîştigă 12 profesori la noi. Singura condiţie e să fii prieten cu ei. Adică să socializaţi la o plimbărică, să puneţi împreună la pariuri, să vă minţiţi reciproc aricioaicele, să-i laşi să plîngă pe umărul tău cînd se îmbată (invers e mai greu), să ieşiţi împreună din Marea Uniune Europeană (M.U.E.). Nu-i chiar o treabă pentru fitecine; dacă nu stai bine cu nervii, poţi ajunge şi tu, ca aricii britanici, atracţie turistică. – O veste formidabilă pentru emisiunile culturale de la miezul nopţii: omul fără puţă, Nicolae Guţă, a vorbit cu Nicoleta Luciu şi a rugat-o să-i dea reţetele de vinete cu maioneză şi pe cea de făcut tripleţi, că el e pe sistem. Încă. Nu ştim dacă ungurul Nicoletei e de acord să vîndă patentul, cert este că Guţă întinde cam mult coarda, indiferent cum s-ar numi ea. Vă daţi seama ce ar fi la Talaş TV cînd vor începe tripleţii să croncăne manele? Oare ar fi posibil ca tatăl proştilor să aibă tripleţi? – Am aflat secretul comportamentului sadic faţă de Poporul Român al Matrozului Chior: locuieşte într-o piele de drac şi se simte ca acasă. – Ştiaţi că ziua sărutului (Kiss Day, se citeşte repede, într-un singur cuvînt) e imediat după ziua bikinilor? Eu nu ştiam, pe vremea mea era invers, dar lucrurile se mai schimbă. Aşadar, la 5 iulie
s-a sărbătorit ziua bikinilor, invenţia de toată isprava a designerului francez Louis Réard (în 1946 l-a lovit damblaua economiei de material, bravo lui!). Înainte de marea descoperire, mai importantă decît descoperirea Americii (care a rămas aşa), româncele nu purtau nimic pe dedesubt, decît adierea vîntului, iar în prezent se îmbracă la fel ca înainte. De la ele s-a inspirat şi pupăza neagră, Naomi Campbell. – Imediat după arătarea bikinilor pe sîrma de rufe, întreaga omenire umană, ca să parafrazăm un celebru filosof de strungă, a sărbătorit, la 6 iulie, ziua sărutului; franţuzesc, bulgăresc (pe ceafă), eschimoşesc (cu nasul), românesc (cu colţii), ţigănesc (cu înjurături)… Cei mai pupaţi în sistemul de operare MS Dos au fost Dan Voiculescu (de către Mihai Gâdea, Mircea Badea şi alţi actuali sau viitori colegi de activităţi ludice), Traian Băsescu (de doctorul Victor Ponta), Victor Ponta (de iluzionistul Liviu Dragnea) şi Liviu Dragnea (de subalterni). La restul românilor evenimentele au decurs normal: soţii şi-au pupat amantele, iar soţiile, amanţii.
– Doctrinele s-au dus demult pe apa sîmbetei. PNL nu mai ştie de ce e un partid de dreapta, tot aşa cum PSD habar n-are de ce e un partid de stînga. Cu toate astea, din cei 3.186 de primari ai României, 1.679 (52,92%) sînt pesedişti, 1.081 (33,92%) sînt penelişti, iar 426 sînt liber-schimbişti. Nasol, chiar n-o să mai rămînă nimic de furat în ţara asta.
– După ce a adunat gunoaiele din Parcul Văcăreşti, Cioloş a ridicat un colţ şi a dat cu mătura pe sub preşul guvernului tocmai cînd ministrul Transporturilor, Dan Costescu, afirma că ,,trenul este un lux” pentru români. Dar guvernul tehnocrat ce e? O pagubă, sau un lux pe care n-ar trebui să ni-l permitem? Cu miniştrii trimişi la plimbare (Costescu, Stoenescu, Bostan şi Curaj) ne-am lămurit, ce ne facem cu restul? – Messi s-a retras de la naţională ca să intre la puşcărie, pentru o evaziune fiscală de 4,1 milioane de euro. Cum şi judecătorilor le place ce face pe teren, l-au condamnat cu suspendare (la spanioli, orice pedeapsă sub 24 de luni nu se execută, dacă se respectă anumite condiţii), fiind doar pe jumătate convinşi că băiatul habar nu avea de matrapazlîcurile făcute de ta-su, care pitea banii prin Belize şi Uruguay. Deşi se scăldau în mălai, apropiaţii starului nu s-au lăsat pînă nu l-au făcut de ocară. Lăcomia umană e cea mai cumplită boală. Norocul argentinianului este că n-a fost condamnat de justiţia românească fiindcă, vrînd-nevrînd, ar fi devenit scriitor, stabilind noi şi noi recorduri publicistice. – Tripla campioană olimpică, gimnasta Cătălina Ponor, va fi portdrapelul României la Olimpiada de la Rio. Absolut corect. – Românii au devenit ştergătorii de parbrize ai Europei. Şi nu e vorba de parbrizele de la maşini, ci de acelea de la sudul corpului omenesc, pe care europenii îl întorc adeseori către noi. Cîtă democraţie capitalistă, atîta dramă. – Nici Mihai Răzvan Ungureanu nu şi-a dat demisia de la SIE, nici Valeriu Steriu nu i-a luat locul. Pe Iohannis nu-l ascultă nimeni, doamnă Carmen? Păi d-aia nici nu mai deschide gura. S-a convins şi el că la Cotroceni e la fel ca acasă. – Primarul reţinut al oraşului Baia Mare, Cătălin Cherecheş, îşi atenţionează subalternii pe Facebook că e cam mizerie prin oraş, că marcajele rutiere nu sînt făcute cu vopsea de calitate, şi cîte şi mai cîte aspecte deranjante, pe care le observă din goana dubei de poliţie care-l transportă din celulă la tribunal şi invers. – În schimb, Mircia Gutău, de la Rîmnicu Vîlcea, e şi mai şmecher. A ispăşit nişte condamnări pentru matrapazlîcuri făcute în mandatele anterioare şi acum conduce oraşul, calitate conferită de votul oamenilor cinstiţi, dar săraci cu duhul, şi de o hotărîre judecătorească. ,,România postrevoluţionară” ar putea să fie titlul unei piese de teatru absurd, pentru care am putea să primim Premiul Nobel pentru Haşmangleală. Care, evident, ar fi furat a doua zi.
– Nigel Farage, liderul UKIP, s-a retras din fruntea partidului după ce şi-a atins scopul politic, scoaterea Marii Britanii din UE. Privindu-l cu atenţie pe acest critic acerb al românilor, constat că, peste tot în lume, politicienii cu feţe de proşti sînt urmaţi de alegători. E adevărat, România deţine monopolul. – Oana Lis se încurajează că, în poziţia ,,pe spate”, n-are burtică deloc. Din păcate, de cînd a fugit Viorel la nudişti, la Vama Foarte Veche, n-a mai stat deloc cu faţa la tavan s-o bîzîie bondarul. Ceva îmi spune că, nici cînd se va întoarce trîntorul la stup, situaţia kilogramelor în plus nu va fi rezolvată. O fi Oana numai piele şi os cînd stă pe spate, dar ce se întîmplă cu surplusul de ceafă de porc cînd stă pe burtă? La această întrebare nici măcar cercetătorii britanici din Mizil nu i-au găsit răspuns.
– Klaus Iohannis la Cotroceni, Eduard Helvig la SRI, Cristoph Daum la naţionala de fotbal! Nemţi peste tot. Armata Roşie a PSD a intrat în sevraj. Stalin de Teleorman e în joc de glezne. – Din păcate, Adrian Mutu n-a fost solicitat de Daum să facă parte din stafful său. O să se aleagă praful…- Încă o dudă în Casa Regală Imaginară a României! Dan Duda, fratele Prinţului Miorlau, Radu de Vrăjelien-Lingebliden, se iubeşte la corazonul inimii cu prinţesa Maria, sora Margheritei de la Versoix, moştenitoarea tronului pe care se aşează singură, cu acceptul unei persoane de sprijin a Securităţii. După ce a fost măritată cu un polonez, care o trecea prin foc şi sabie cît era ziulica de lungă (şi la New York sînt ale dracului de lungi atunci cînd mănînci bătaie), puştoaica de 52 de ani (pe 13 iulie) s-a îmbîrligat regeşte cu doctoraşul din celebra familie arboricolă, care la cei 47 de ani ai săi încă mai cîntă la stetoscop şi la fluierul piciorului. Cei doi amorezi se joacă de-a cucul şi pupăza prin Palatul Elisabeta, unde Alteţa Sa şi-a stabilit cuibuşorul de nebunii cu un an în urmă, palat pe care generoşii bagabonţi care conduc România pe ultimul drum l-au dăruit, pentru 99 de ani, acestor cinstite rapandule. Totuşi, avem noroc că n-au sosit în notre pays şi celelalte paracopitate regale, mai ales zburdalnica aia, de organiza lupte între cocoşi, la care ar fi asistat, curioasă ca o vestală, pînă şi Elena Udrea, regina piraţilor. Vă daţi seama că aia l-ar fi pus să-i jure credinţă veşnică, pe o ţîţă, la alegere, că are 3, pe însuşi Dorin Cocoş, şi am fi avut prima nuntă regală în care înaripatele îşi puteau etala pintenii hoţiei la vedere! Acum eu nu susţin că republica asta cu tot felul de bolşevici, pămpălăi, hoţomani şi alţi ciudaţi în fruntea ei este vreo mare scofală, dar Dumnezeu ar fi foarte drăguţ dacă ne-ar apăra de aceste prinţese amatoare de dude. Cît despre conducătorii republicani, există speranţa că-i putem schimba din cînd în cînd. Şi poate pînă la urmă nimerim vreunul ca lumea. – Că tot veni vorba de Cocoş, puşculiţa cu mulţi bani a Matrozului Chior; numai din contractele cu sistemul de (ne)sănătate ar fi încasat 85 de milioane de euro, prin umflarea preţurilor reactivilor şi al altor produse şi materiale sanitare cu 300 la sută. Şi-n vremea asta, înaripata de nevastă-sa şi cu iubitul ei preşedinte tăiau pensiile şi salariile românilor. Ăştia n-ar mai trebui duşi la puşcărie, ci direct la şcoala de corecţie.
– Eurosport a anunţat în direct că a murit Rică Răducanu, singurul portar din lume surprins în ofsaid! În vremea asta, Rică bea un şpriţ rece şi se pregătea să plece la mare, la soare, unde vînzătoarele de seminţe-l aşteaptă pe jumătate goale. Şi i-a transmis doamnei îmbrăcate ca arbitrii să-l caute numai după ce va împlini 100 de ani. Iar dacă e plecat la munte, să-şi vadă de treaba ei, în careul advers.
– Am uitat să vă spun, dar şi la Ministerul Needucaţiei a venit un neamţ, Mircea Dumitru. Ştiu că numele vi se pare neaoş, dar actualul rector al Universităţii Bucureşti, fost instructor cu pionerii la Buftea pînă în 1989, a tradus din limba lui Goethe două cărţi. Performanţa e cu atît mai rară cu cît domnul ministru nici nu cunoaşte limba respectivă. Ei, acum să-i văd eu p-ăia care spuneau că mai jos decît sub ministeriatul lui Curaj, care a băgat Educaţia în sevraj,
n-avem unde ne duce. Resursele noastre de tehnocraţi sînt infinite. – Mă-sa lui Ronaldo a vrut să-l avorteze. Nu acum, mai demult, cînd locuia în stomacul ei, ca să cităm o celebră vedetă de canapea, frumoasă ca o egretă, dar proastă ca o şosetă. Din cauza sărăciei în care o afundase beţivul ei soţ, credea că nu-l va putea creşte şi pe cel de-al patrulea copil. A băut bere neagră fiartă, a băgat la greu maratoane, dar degeaba: Cristiano a vrut să dea gol cu orice preţ. La
15 ani i-a fost corectată o anomalie a inimii, operaţie care
i-a plăcut atît de mult încît, ulterior, a făcut o pasiune din asta, operînd non stop, pe cordul deschis al portarilor, prin marile campionate ale lumii. Ce s-o mai dăm cotită, ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus. Cu gel. – Şi Vladimir Putin ar fi român, scriu internauţii duşi cu pluta pe Siret! Cică stră-străbunicul lui, pe care mă-sa-l striga cu nobilul nume de Putină, l-ar fi urmat pe Dimitrie Cantemir la Moscova, după mama de bătaie încasată la Stănileşti (1711), pe Prut, alături de Petru cel Mare, de la turci, şi ar fi rămas acolo, în preajma puterii. Mai aproape de zilele noastre, bunicul preşedintelui a fost bucătarul lui Stalin. Aşa o fi, dar ce ne facem cu alţi isterici informaţi, care susţin că, de fapt, Vladimir Vladimirovici este georgian, iar mă-sa l-ar fi dat spre adopţie pe la 10 ani! Pînă una-alta, Putin e preşedintele Rusiei. Totuşi, s-ar putea să fie român, că
ne-a cam ameninţat în ultima vreme. Şi se ştie încă de la formarea acestui năstruşnic popor că a ne scoate ochii între noi şi a-i lipi la loc cu scuipat ţine de tradiţia multiseculară. E un soi de marcă înregistrată. – Cristian Boureanu a rămas singurul român care are emoţii la BAC în fiecare an. Irinel Columbeanu a trecut la nivelul următor: are emoţii la Evaluarea Naţională… – Mă întreb dacă alegerile locale le-au asigurat funcţii bine plătite tuturor analfabeţilor, sau mai sînt dintre aceia care aşteaptă să candideze la alegerile parlamentare?! În orice caz, la Bihor s-au aranjat. Îi găsiţi în Consiliul Judeţean, iar pe inteligenţii mai fuduli, şi pe Facebook. Asta într-o pauză de discuţii orale. Că şi ei e oameni şi mai fac pauze de furat. – O pauză de pozat, postat şi masturbat face şi un oarecare Tudy, finul lui C.P. Tăriceanu, dar mult mai cunoscut ca fost iubit al Oanei Zăvoranu, întrucît a fost ales viceprimar general al Capitalei. Ce, deja v-aţi pierdut cu firea? Acolo se organizează un cadru propice creaţiei şi, în pauzele publicitare, şi procreaţiei. Sînt convins că noul viceprimar va lua la mînă problemele stresante ale bucureştenilor şi, în final, toată lumea va fi fericită. Deşi era la îndemîna tuturor, nimănui nu i-a trecut prin cap că onania ar putea fi soluţia miraculoasă pentru a salva primăria de integralele lui Nicuşor Dan. – În semifinalele campionatului european de fotbal, Portugalia a obţinut prima victorie (în 90 de minute) şi s-a calificat în finală. Nu e o coincidenţă că tocmai în acest meci s-a trezit şi Ronaldo din somnul cel de moarte. În schimb, Franţa a învins cu acelaşi scor Germania, ajutată subtil şi de arbitrul italian Rizzoli, dar şi de tinereţea unor jucători nemţi, pe care-o putem trece la capitolul lipsă de experienţă. În plus, le-a lipsit un vîrf de atac autentic, Müller fiind petardă. Şi cînd te gîndeşti că Franţa de abia a învins România, mai că-ţi pare rău că n-am avut şi noi antrenor la acest turneu final, în urma căruia rămîn în memoria colectivă echipele care au jucat fotbal, îndeosebi Islanda şi Ţara Galilor. Dar asta-i soarta noastră, a românilor, care am apărat întotdeauna porţile Creştinătăţii, în loc să jucăm cartea atacului, sau măcar a contraatacului. Noi am fost cu otrăvitul adversarilor, cu pîrjolitul gazonului, cu săpatul de tranşee în faţa careului de 16 metri, cu moartea eroică, inutilă, în minutele de prelungiri. Dacă Franţa va redeveni campioana Europei, s-ar impune să nu i se mai permită să organizeze competiţia, pentru că niciodată nu scapă prilejul să pună gheara pe trofeu, conform principiului platinian (de la filosoful mişel, Platini) ,,cine împarte parte-şi face!”. Cunoscătorii filosofiei fotbalului susţin că, în realitate, acest principiu a fost introdus de Joao Havelange, bunicul Mafiei din acest sport, şi perfecţionat de Sep Blatter (ce nume predestinat!), tatăl hoţilor. – Incalificabil gestul lui Payet din finală, de a-l scoate din joc pe Ronaldo. Pentru cine a jucat fotbal, e foarte clar că a faultat cu acest scop. Un jegos. Spun asta, deşi Payet a fost primul fotbalist pe care l-am remarcat la acest campionat, în meciul cu naţionala noastră, cînd a demonstrat că e fotbalist. Mare talent, zero caracter. – Campioană a Europei este Portugalia, care a cîştigat un singur meci în primele 90 de minute. Dar nici nu i-a bătut nimeni. Aşadar, portughezii sînt primii dintre (e)gali. – Nouă personulităţi academice renunţă de bunăvoie la titlul de doctori în prostologie. Se duce pe apa sîmbetei şi această ramură tradiţională a ştiinţelor politice de pe Cheiul Dîmboviţei…


CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-73/



sâmbătă, 9 iulie 2016

Săptămîna pe scurt - 07.07.2016

– Războiul Parlamentului cu poporul – Nu vă puneţi cu românii! – Prinţul Duda – Ministrul Bostan – Fenomene paranormale cu Ion Iliescu – Durerile Simonei Halep
– Bombonica de pe coliva democraţiei – Femei însărcinate cu Salam – Retragerea lui Messi – Cine a mai dat colţul…


– De cînd se votează uninominal, pe colegii electorale cumpărate direct de la prăvăliile politice mai ochioase, Casa Poporului fără coloană vertebrală a început să semene pînă la identificare cu Academia de Dansuri şi Bune Maniere de la Jilava. Fiecare dintre parlamentarii care nu au fost încă ridicaţi de mascaţi se gîndeşte cînd îi va veni şi lui rîndul pentru scheletele depozitate în dulapul confort 1 sporit, din castelul personal moştenit de la mătuşa Tamara. Cumplite chinuri pentru nişte inşi care-şi ispăşesc pedeapsa la locul de muncă făcînd legi pentru ca tot românul să prospere, să se simtă în siguranţă în ţara care, cîndva, a fost şi a lui. Cum să iasă ei din dilema asta existenţială, de vreme ce, de cînd cu U.E., cică trebuie să fim cam egali în faţa legii? Foarte simplu: elaborînd o lege doar pentru ei. Şi legea aia să aibă un singur articol: noi, parlamentarii penali, care am furat tot ce s-a putut, care am minţit şi am batjocorit electoratul, decretăm odată pentru totdeauna că justiţia din România nu ne poate atinge, din banalul motiv că sîntem deasupra celor lumeşti. Legile sînt pentru proştii de ne-au votat, să le respecte ei şi, o dată la 4 ani, să ne dea raportul. Dacă nu, desfiinţăm poporul şi ne alegem altul mai înţelegător, unul care să ştie că noi, locatarii din Casa Poporului, nu putem fi egali cu ăia de-au construit-o. N-aţi auzit de dreptul de proprietate? Noi, chiriaşii, sîntem stăpînii, voi cine sînteţi? Poporul? Să ziceţi mersi că nu vă punem taxe pe laşitate, că ne triplam averile. Războiul declanşat de Parlamentul Ruşinii poporului român, încă din ziua în care a fost ales, continuă cu şi mai mare înverşunare. Imunităţi nejustificate, pensii neruşinate, beneficii sfidătoare, dispreţ generalizat (,,Noi putem să facem ce lege vrem…”, afirma o proastă, care nici de curvă nu-i bună). Vă ţinem la curent, dacă nu se va aproba, între timp, vreun act normativ prin care poporul mioritic nu mai trebuie informat, că şi aşa nu pricepe nimic. El crede că aşa e lăsat de la Dumnezeu: acela de s-a cocoţat pe umerii lui în Parlament are dreptul, dacă nu chiar obligaţia, să-l scuipe zilnic în ochi. Ca să păstreze legătura dintre ales şi alegător. -Guvernarea tehnocratului Dacian Cioloş a reuşit rara performanţă de a scoate din buzunarul fiecărui român, din ţară sau din străinătate, aproximativ 350 de euro, deoarece vistieria înregistrează un deficit de aproximativ 7 miliarde de lei, în primele 5 luni ale acestui an. Performanţa este cu atît mai notabilă cu cît în anul precedent, în aceeaşi perioadă, se înregistrase un plus de 6,3 miliarde de lei. Aşadar, rămîne cum am stabilit; Dacian este un biet tractorist, între piloţii de curse cu doctoratele la zi. – La numai 86 de anişori, Bud Spencer, iubitul actor italian, a pus capăt filmului vieţii. În anul 1950, Piedone a înotat 100 de metri sub timpul de un minut, fiind primul italian care a făcut isprava asta. De altminteri, a reprezentat Italia la două olimpiade şi a practicat cu plăcere şi rugby. De ce vă spun toate astea? Pentru că habar nu aveaţi, că voi nu o ştergeaţi de la şcoală ca să-i vedeţi filmele. Cauza morţii a constituit-o scîrba care l-a cuprins cînd a aflat că un oarecare Cristian Popescu, un corupt obez cocoţat în funcţia de primar de sector, şi-a luat supranumele Piedone şi l-a tîrît prin tot Codul Penal. După care a turnat peste el detergent şi l-a topit în crematoriul de la Colectiv.
– Imperiul roman a venit cu tot Orientul peste noi şi s-a ales praful de el. La fel au păţit-o otomanii, austro-ungarii, ţariştii şi sovieticii. Iar dacă vă uitaţi ce se întîmplă cu U.E., la 9 ani după ce ne-au primit în gaşca lor, pe postul liber de cobai, ar trebui să fiţi mîndri că sînteţi români. Cine se pune cu noi, ales-bules, vorba reginei Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. – Cît despre Casa Regală a României, e beton. Bufonii care conduc România pe ultimul drum i-au acordat consoartei neasemuitului prinţ Duda nişte parale, un fel de rentă viageră, ca să se joace de-a mama şi de-a tata prin cele mai întunecate cotloane ale Palatului Elisabeta. Şi cum minţile regale sînt foarte deschise, este posibil ca prinţul Duda să se joace, în privat, şi cu un Dud, joc numit în popor ,,lapte gros”. Totuşi, parcă a jucat mai bine în ,,Motanul încălţat”! E rolul ăla în care nu-l încălţa şi îmbrăca, pe daiboji, Statul Român. – Ministrul Comunicaţiilor cu Universul Interior, care posedă un bostan în loc de cap, a afirmat, cu lejeritatea specifică îmbuibaţilor, că gratuitatea învăţămîntului este o reminiscenţă a comunismului şi că părinţii ar trebui să contribuie financiar la educaţia copiilor proprietate personală. Dacă prostia ar durea, la şedinţele guvernului tehnoplat ar fi urlete non-stop. Măi, Bostane, că altfel n-avem cum să-ţi zicem, părinţii finanţează învăţămîntul prin taxele şi impozitele pe care le plătesc, ce e atît de greu de înţeles? Dar finanţează şi prostia voastră, a îmbuibaţilor, care nu sînteţi capabili să faceţi diferenţa între bine şi rău, care aţi dori ca analfabetismul să fie generalizat, ca să aveţi voi, clasele exploatatoare, forţă de muncă pe care să o plătiţi cu cîţiva firfirici. Pentru voi, poporul e carnea de tun pe care vreţi să o transformaţi în pastă de mici. Bostănache, dacă nu te ajută capul, fă-ţi un transplant! Înşurubează-ţi un dovleac! – Oamenii inteligenţi îi apreciază pe aceia care spun adevărul. Restul, nu. Dar cine are nevoie de resturi?! – Teoria Transpiraţiei a ajuns pe noi culmi de progres şi civilizaţie. După exploziile filmate de la 11 septembrie 2001, de la Turnurile Gemene, o siluetă s-ar fi ridicat deasupra molozului şi, plutind pe un norişor, ea însăşi nefiind materie, a întins-o într-o direcţie cît se poate de necunoscută. Un poliţist care nu-şi aspirase dosul mîinii confirmă prezenţa spiritului. După semnalmente (era un tip afro-american, probabil din cauza fumului), şi după ce Serviciile Speciale care-mi ţiuie în urechea dreaptă, aia mai bleagă, au analizat imaginile, enigma a fost elucidată. Norişorul de funingine era Ion Iliescu, care nu s-a putut abţine şi s-a dus să stingă vîlvătaia ce-i cuprinsese pe canibalii americani. De altfel, sînt cunoscute problemele existenţiale ale acestui afro-sovietic de Olteniţa cu prostata. – Un lucru bun, făcut de Cioloş şi de tehnocraţii săi. Nu vă miraţi, se mai întîmplă. A decis să se renunţe la copiile legalizate după documentele personale, la alergătura după cazierul judiciar şi la alte farafastîcuri care măcinau nervii oamenilor nevoiţi să bîntuie bezmetici din ghişeu în ghişeu numai pentru că în România cultul ştampilei se practică adesea cu mai multă rîvnă decît cultul fecundităţii. Soluţia este foarte simplă: confruntarea cu documentele originale şi certificarea, pe loc, ,,conform cu originalul”. Bravo, măi băiete! Acum, dacă te-ai pricepe oleacă şi la economie, ar fi tare bine! Dacă nu, fă şi tu ce poţi , numai nu-l mai lăsa pe ministrul Dragoş Pîslaru să deschidă gura în faţa presei, că face curent… – Codul Rutier va fi modificat din nou. Pregătiţi-vă buzunarele! Şi şoferii cu permisul luat la Piteşti (gen Piedone), şi poliţiştii şpăgari. – Simona Halep se codeşte să meargă la Olimpiadă, fiindu-i teamă că virusul Zika ar putea-o împiedica să procreeze. După cîte văd eu, nu pe virusul Zika îl mănîncă pielicica, ci pe Simonica. Oricum, cînd este vorba să joace în numele României, pe domnişoara o doare ba tendonul, ba călcîiul lui Ahile şi, foarte des, în cot. Cînd joacă doar pentru ea, o doare-n paişpe de toată lumea. Simono, banii înseamnă ceva, dar nu sînt totul pe lumea asta. Cel mai important lucru e respectul conaţionalilor tăi, al acelora care se bucură cînd cîştigi şi care sînt mai trişti decît tine cînd pierzi. Iar românii, popor paradoxal, iubesc şi urăsc cu aceeaşi patimă. Trec foarte uşor dintr-o extremă în alta. Aşa că lasă fandoselile de mironosiţă şi arată, în ceasul al doisprezecelea, că eşti o româncă adevărată şi că n-ai, în locul inimii, un portofel. Şi să ştii că ne-am prins şi că ai un orgoliu nemăsurat şi ai vrea să fii tu portstindardul României, la festivitatea de deschidere, deşi numărul 1 în lume, în domeniul ei, este Cristina Neagu. Dacă ăsta-i motivul principal, poţi să o rogi frumos să te lase să-i duci geanta. – În ţara lui Eminescu, Enescu şi Brâncuşi, televiziunile au intrat în fibrilaţii fiindcă mai multe paraşute susţin că au rămas însărcinate cu salam. Cu Florin Salam. Vor naşte, probabil, un parizer, dacă relaţiile au fost light – sau vreun babic sîrbesc, dacă au fost condimentate cu manele, Bregovici şi bătaie. Ceea ce este foarte posibil, întrucît la hartişti tradiţia se respectă din cap pînă-n picioare. – Sper că în vremea asta, Nicolae Guţă nu s-a culcat pe urechea aia bleagă şi (pro)creează altfel ales bules titlul de rege, pe care, iată, îl rîvnesc şi Salam, şi Duda. Nu te lăsa, mînca-ne-ai! – Românul, în nemărginita lui înţelepciune, are o vorbă: plagiezi, nu plagiezi, vremea plagiatului trece! Victor Ponta a aplicat cel mai bine acest aforism, pentru care ar merita titlul de doctor cu suspendarea susţinerii lucrării. – Actriţa Olivia de Havilland (Melanie din ,,Pe aripile vîntului”, pentru care a şutit Oscarul) a împlinit 100 de ani, la 1 iulie 2016. Se ţine bine puştoaica, chiar dacă e leat cu primul război mondial. Încă e piesă de colecţie pentru puştanii Neagu Djuvara şi Mihail Şora, şi ei născuţi tot înaintea erei noastre. – În semifinalele C.E. de fotbal va fi o bătălie între gali şi egali. Ăştia de la urmă locuiesc în Peninsula Iberică, mai harcana de Spania, şi li se mai spune şi portughezi, deşi au ajuns pînă în această fază fără să caftească pe nimeni în cele cîte 90 de minute regulamentare. E adevărat, nici nu i-a bătut nimeni. Culmea e că au în echipă un băiat gelat (zero mătreaţă, zero fotbal), care a dat pe lîngă minge aproape la fel de mult ca legendarul Chiricheş. În restul timpului se uita pe tabelă să vadă reluările cu el însuşi. Dacă UEFA i-ar fi permis să aibă o oglindă în portjartier, nu mai era nevoit să dea ochii peste cap după fiecare luft. Acestui lusitan cu apucături muiereşti i se spune Ronaldo. – Eliminarea Belgiei de către Ţara Galilor (cu 3 la 1) ne demonstrează că nu întotdeauna 11 vedete formează o echipă. Tot aşa cum nu pot face vreo brînză nici 11 prostănaci îmbrăcaţi în galben. O echipă de fotbal e ca o orchestră ce are un dirijor lucid, un solist autentic şi nişte artişti bine antrenaţi, care ştiu cum se cară un pian şi cum se umple golul din plasa adversarilor. România n-a trimis în teren pianistul, fiindcă dirijorul nu cunoştea partitura, preferînd un dans tribal, de genul ,,tot pe loc, pe loc, pe loc, să răsară busuioc…”. Dacă se putea să răsară gata sfinţit, poate băteam şi noi pe cineva. – Prin statutul PSD, mîncătorii de rahat sînt obligaţi să-i pupe mîna şoferului de pe vidanjă, dacă a fost avansat în funcţie. Startul a fost dat la Ploieşti, nu departe de Haimanale, unde s-a născut Caragiale. Nimic nu este întîmplător în lumea asta absurdă. – Jale mare! Gabriel Oprea, generalul interesului personal, cel care are un girofar în loc de creier, a anunţat că se retrage din politică la sfîrşitul acestui mandat. Nu este vorba de mandatul DNA, e doar o coincidenţă. Pur şi simplu l-au supărat corupţia şi batjocura din sistem. Pe care, din motive independente de voinţa lui, nu le mai poate coordona. – Nicolae Manolescu-Apolzan a luat-o demult pe arătură. Într-o compunere şcolărească intitulată ,,Tot despre Barbu şi Vadim”, privind realitatea într-o oglindă diformă, susţine, printre alte bazaconii şi fracturi de logică primară, că Vadim a fost redactor-şef la revista ,,Săptămîna”. N-a fost, mă, maestre, nici măcar angajat al celebrei reviste, doar a colaborat, el fiind redactor la Agerpres. Băiete, ai luat-o de multişor pe arătură, degeaba încerci să induci ideea de Gîgă, că actualii tăi contestatari ar fi tot un fel de Barbu şi Vadim. Nu sînt, pentru asta e nevoie de ceva mai mult talent. Apolzane, retrage-te în munţii tăi de bani, ridicolul ucide! – E bine să vă reamintim din cînd în cînd că România nu e condusă de măscăricii care se dau de-a dura pe ecranele tembelizoarelor, ci de o putere ocultă, care are drept scop ţinerea românilor în starea de sclavie. Cine nu e de acord să ridice două degete. Dar numai după ce şi le scoate din organul gîndirii. – Sir Bobby Charlton, celebrul fotbalist englez, campion mondial în 1966, a fost întrebat ce ar fi făcut echipa lui dacă ar fi înfruntat Islanda. ,,Am fi învins cu 1 la 0”. ,,Numai cu atît?!”, s-a mirat reporterul. ,,Totuşi, avem peste 70 de ani…” – Spre dezamăgirea lui Traian Băsescu, dovezile sînt concludente: pe Marte există apă. Doar apă…” – După ce a ratat la loviturile de departajare, şi Argentina a pierdut, pentru a doua oară consecutiv, finala Copa America, în favoarea statului Chile, Messi a anunţat că se retrage de la Naţionala care încă îl divinizează pe Maradona. Un val de isterie a cuprins Argentina: plîngeau toţi, de la ăl cu ţîţa-n gură pînă la cel cu barba sură. Cred că a plîns şi Papa Francisc, conaţionalul lor, deşi el e mai şugubeţ de fel. În orice caz, în semn de jale, şi-a pus cipilica pe cap şi s-a plimbat cu Loganul prin Armenia. Ce vreţi sacrificiu mai mare?! – Vi se pare corect ca un condamnat penal să ceară demisia ministrului Justiţiei, oricum ar fi el? Ba, mai mult, să conducă, prin interpuşi, treburile ţării? Asta-i bombonica de pe coliva democraţiei de cumetrie şi desfrîu. – Există români care consideră că neamul nostru e cel mai tare de pe mapamondul lumii, indiferent de prognoza meteo, care mai mereu ne prinde desculţi şi dezbrăcaţi în faţa istoriei. Adică îi batem la sistemul de operare pînă şi pe americani care, se ştie, sînt fascinaţi de stabilirea unor recorduri bizare. Aşa se face că noi deţinem primul loc la cea mai mare horă (13.828 de cheflii s-au învîrtit la Slatina), cea mai mare omletă ţărănească (s-au spart 30.000 de ouă, sub supravegherea academică a lui Adrian Năstase), cea mai mare pască (170 de kg), cel mai mare bulz (189 de metri), cea mai lungă scrisoare către Moş Crăciun (413 metri, dar pe care Moşul n-a citit-o, din obişnuinţă), cel mai mare monument dedicat cepei (6,5 m, la Oradea), cel mai lung şir de prezervative (3.300 metri) şi, evident, cel mai lung cîrnat (cîrnatul lui Oprescu). Nu a fost încă omologat recordul cu cei mai corupţi politicieni, întrucît se îmbunătăţeşte zilnic, şi nici acela cu cea mai mare alcoolemie din lume, deţinut de o preacinstită domniţă din Tîrgul Ieşilor care, din motive tactice, s-a oprit la 7,55 la mie. Cu alcoolemia asta îl putea face gelos şi pe Traian Băsescu, dacă fostul preşedinte prindea o zi mai proastă. – Dar nici n-am terminat de redactat textul de mai sus, că nişte arădeni au deschis şi ei Cartea Recordurilor Absurde şi s-au strecurat înăuntru cu cel mai lung şirag de dopuri din lume (peste 1 km). Dacă le scoteau şi p-alea din urechile guvernanţilor, mai măsurau şi acum la el. – Pînă în 1989, intram în Cartea Recordurilor cu mari realizări (Casa Republicii, devenită, sanchi, a Poporului, Transfăgărăşanul, Canalul Dunăre-Marea Neagră ş.a.) şi cu producţiile record la hectar. Dar lumea e în permanentă schimbare. Ca mîine furăm prime-time-ul (aici chiar nu ne întrece nimeni!) cu ştirea neverosimilă că în România mai sînt oameni cinstiţi. Şi, pe deasupra, şi iubitori de patrie… – Ce-or mai fi făcînd cercetătorii britanici? Or fi descoperit că Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a ieşit din UE, sau încă mai studiază problema?! – A dat colţul Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1986), supravieţuitor al Holocaustului. El ,,a obligat umanitatea să acţioneze în numele suferinţei” (Barack Obama). Din păcate pentru o astfel de personalitate, scriitorul (57 de cărţi) şi filosoful născut la Sighetu Marmaţiei, la 30 septembrie 1928, a acuzat România că, în al II-lea război mondial ,,a ucis, a ucis, a ucis” (evrei), deşi era destul loc pentru nuanţe. Dar durerea omului căruia i-au murit la Auschwitz mama şi sora mai mică, iar în marşul spre lagărul Buchenwald, şi tatăl, l-a împiedicat să vadă că, în condiţiile date, România s-a împotrivit atît cît i s-a permis demenţei naziste, la care Ungaria aderase fără nici o remuşcare. Era membru de onoare al Academiei Române (2001) şi Mare Ofiţer al Ordinului Steaua României, decoraţie primită de la Ion Iliescu în 2002. A murit, la 3 iulie, în SUA, acolo unde se stabilise din 1963. Vestea proastă e că Iliescu se simte beton. – Ca de obicei, Germania a ajuns în semifinalele competiţiei fotbalistice la care România a fost sparing-partener, eliminînd, după cîte 9 lovituri de la 11 metri, Italia. Poate că nemţii îi lăsau pe macaronari să meargă mai departe, dar n-au vrut să-l supere pe Gary Lineker, fostul mare atacant englez, care a definit fotbalul ca fiind jocul dintre două echipe formate din cîte 11 jucători, dar pe care îl cîştigă întotdeauna nemţii. Să vedem ce părere au şi francezii…


CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-72/

 



miercuri, 29 iunie 2016

Săptămîna pe scurt - 29.06.2016

– România laşităţii unanime – Noaptea generalilor – Puşi pe furat – Muc şi sfîrc – Sfîrşitul sexului? – Triunghiul Bermudelor de la Mihăileşti – Noi metode de racolat membri de partid
– Sărutul franţuzesc


– Nu există pe mapamondul lumii popor mai dispus la compromisuri, mai uşor manipulabil, mai răbdător la umilinţe, mai nepăsător la relele din jur, decît poporul român. Cei care nu vor să vadă adevărul îl numesc ,,prost de bun”. Realitatea, însă, ne contrazice. Românii au devenit o naţie care preferă şmecheria ieftină, fardarea evidenţei, în dauna adevărului şi a dreptăţii, cu condiţia ,,să-i iasă şi lui ceva”. Chelner de bacşişuri mici. Chiar dacă răul îl sugrumă, românul preferă să respire prin aparate manevrate de doctorii bolnavi ai lumii sălbatice, în loc să se ajute singur, să se revolte cînd talpa străină îi apasă grumazul. Mor zeci de mii de persoane prin spitale din cauza corupţiei înfiorătoare, se scurge seva vieţii din părinţii, fraţii şi copiii lor, dar românul nu mişcă un deget. Nici o formă de protest, nici o minimă stare de revoltă. Îşi acceptă soarta? Da, şi-o acceptă, în ciuda îndemnurilor inutile din Imnul naţional, care se numeşte, paradoxal, ,,Deşteaptă-te, române!”, deşi, mai potrivit cu atitudinea generală ar fi ,,Somnoroase păsărele”. Politica de îngenunchere a Poporului Român, desfăşurată metodic, cu răbdare, pe toate planurile (educaţie, sănătate, cultură, economie, religie ş.a.) a reuşit. Nici n-a fost prea greu la un popor dispus, oricînd, la orice compromis. Dacă mîine negustorii de sclavi care conduc Uniunea Europeană ne vor vinde în piaţa publică (,,piaţa comună”), nimeni nu va mişca un deget, nu va ridica din sprînceană, doar va lăsa ochii în pămînt, cu umilinţă şi recunoştinţă veşnică. Ba se vor găsi şi dintre aceia care vor spune că aşa e mai bine. Laşitatea a devenit singura ,,virtute” vizibilă a Poporului Român. Mai sînt puţine baricade apărate de patrioţi. După ce se vor prăbuşi şi acestea – şi nu mai e mult – ne vom împrăştia în vînt precum făina orbilor. – În noaptea de 19 iunie 2016 au decedat generalii Anghel 11 Gloabe Iordănescu şi Victor Atanasie Stănculescu. Nici nu ştii care a făcut mai mult rău. Primul a fost ucis de Sadiku, Tătăruşanu şi de nevinovatul Chiricheş, după cum au scris, miloase, ziarele, deşi adevărul e că a murit din prostia acelora care l-au numit selecţioner, luîndu-l cu arcanul de pe imaşul Senatului, unde rumega liniştit ogrinjii regurgitaţi de generalul interesului personal, care posedă un girofar în loc de creier. Iordănescu nu mai antrenase de mult, dar şi-a zis că meseria asta e ca mersul pe bicicletă. Nu se uită niciodată. Cu condiţia să o fi ştiut vreodată. Nu mai reiau detaliile despre cariera lui glorioasă, de mare antrenor, beneficiar al unor echipe făcute de alţii, cu jucători mari, care impuneau şi primul 11, şi tactica de joc. Să fie sănătos! A avut rezultate numai cît au jucat Hagi şi compania de sunet şi lumini, în rest, pe unde a fost, a dat chix. Dar omul, că altfel n-avem cum să-i zicem, a considerat că se pricepe la antrenorat, mai ales că avea şi carnet de partid(ă). Fie i-a luat Dumnezeu minţile, fie nu le-a avut. Mandatul său a fost o catastrofă de la început pînă la sfîrşit. Singurele momente luminoase au fost cînd au ieşit la rampă alde Sînmărtean, Budescu, ori arbitrul meciului cu Finlanda. În rest, a inoculat naţionalei un stil primitiv, cu o tactică în care portarul se afla în faţa celor 10 jucători cantonaţi pe linia porţii, de vedeau românii numai scoruri albe în faţa ochilor. Nu ruşinea rezultatelor de la Euro ne doare cel mai tare, ci modul în care au fost contabilizate. Stilul infect al României a consternat lumea fotbalistică, numai acestui Pui de bogdaproste i se pare că am jucat frumos. Scuza cu ,,n-avem fotbalişti” e penibilă. N-avem antrenor lucid, bădişorilor, care să le explice jucătorilor că fotbalul e un sport care se joacă 11 la 11 şi că principalul lui scop e să bagi mingea în plasă. În plasă, nu în sacoşă. Şi, dacă se poate, în poarta adversă. De aici trebuie să înceapă discuţia. Cît despre Albania, nu este o echipă mare, însă a întîlnit o echipă condusă prost. – Cam în acelaşi timp cu moartea publică a generalului de operetă, dădea colţul, într-un azil, în urma unui atac (Iordănescu nu cunoaşte acest cuvînt) cerebral, Victor Atanasie Stănculescu, unul dintre cei mai mari ticăloşi din istoria recentă a României. Toată viaţa a trădat pe toată lumea şi a fost un interlocutor de vacanţă creativă pentru Serviciile maghiare şi britanice, altele decît cele de catering. În 1989 a balansat între Ceauşescu şi călăii săi. Distingîndu-se prin fapte deosebite în represiunea de la Timişoara, a fost avansat ministru al Apărării Naţionale, după moartea generalului Milea. Conform indicaţiilor primite în vara aceluiaşi an de la agenturile străine, vorba regretatului, l-a trădat pe binefăcătorul său, ba, mai mult, cu un cinism înfiorător, i-a organizat ,,procesul” şi execuţia, alegînd inclusiv peretele W.C.-ului la care să fie împuşcat. A fost tovarăşul de cîrdăşii al lui Iliescu, dar, pînă la urmă, după o viaţă de ticăloşii, a ajuns şi la închisoare. De fapt, a fost mai mult un fel de pension, unde s-a bucurat de îngrijire şi supraveghere gratuite. Egoist, fără urmă de regret pentru crimele înfăptuite, avea propriile justificări pentru faptele sale mîrşave. La 88 de ani, a cîrmit-o spre iad, în acelaşi timp în care nea Puiu a anunţat că, după atîta muncă în folosul comunităţii fotbalistice, pleacă în vacanţă. Ăştia-s generalii României. Sau au fost, pentru că, lui Stănculescu, justiţia, într-un rar moment de luciditate, i-a smuls gradele de pe umeri şi le-a aruncat în haznaua istoriei. Ceea ce a făcut şi Albania cu Iordănescu, fiindcă măscăricii din fruntea FRF n-au avut ştiinţa să o facă la timp. – În sfîrşit, şi o veste bună dinspre UEFA! Forul continental a decis, în spiritul fair-playului care animă mişcarea fotbalistică mondială, ca finala Campionatului European să se dispute între paşnicele echipe ale României şi Rusiei care, în ciuda a ceea ce se credea – că ar fi foarte războinice -, nu au bătut pe nimeni. În plus, României, care a fost sodomizată de Albania, i se va asigura şi consiliere psihologică. Iar Iordănescu va fi decorat pentru noncombat de către Senatul României, locul de muncă liniştit, care l-a obişnuit cu lenea şi cu apărarea supraaglomerată faţă de DNA. Cu un mentor ca Tăriceanu, soarta echipei de troglodiţi e pecetluită.
– Liviu Dragnea sugerează societăţii româneşti că ar cam fi cazul s-o lase mai moale cu lupta anticorupţie şi să nu-l mai cheme toată ziua,bună-ziua la DNA, că el are treabă, cu alimentările cu apă, cu (tel)drumurile, cu pîinea amară a puterii. I se pare corect ca poporul să se hotărască şi să aleagă între pîine şi cătuşe. Că are o armată de şmanglitori în subordine, care nu ştie ce să facă: să fure cu frică, sau ca pînă acum? Ei preferă varianta B. – Ca să sintetizăm, Dragnea a zis aşa: bă, lăsaţi-ne cu rahatul ăla de DNA, că ne încurcaţi la furat, şi nu mai merge treaba în România! Dacă ne lăsaţi în pace, vă scăpăm şi vouă cîte ceva printre degetele de la picioarele lui Prigoană. Ce, aţi uitat sloganul nostru de la locale: puşi pe furat? V-aţi prins cum stă treaba, sau ne mai votaţi o dată? – Profesorul David Spiegehalter, de la Cambridge, susţine că în 2030 oamenii nu vor mai face sex deloc. Iar spre 2050 vor fi buşon la buşon cu roboţii. Fugi, mă, d-acilea, crezi că-l va opri cineva pe Florin Piersic să împingă la vagoane?!
– A fost descoperit Triunghiul Bermudelor. Nu, nu era la Mihaela Rădulescu, acolo-i Groapa Marianelor, ci în localitatea Mihăileşti, din judeţul Buzău, unde a explodat, în urmă cu 12 ani, un camion cu azotat de amoniu (sau cam aşa ceva, că singura mea legătură cu chimia e formula apei, cu care Traian Băsescu nu e de acord), accident soldat cu moartea unor ziarişti şi a unor pompieri. După care, în această lună au luat foc, la intervale de cîteva zile, un camion cu butelii şi un microbuz care transporta călători spre Bucureşti. Tot pe acolo trec şi politicienii buzoieni spre locul de muncă, distracţie şi procreaţie. Pînă acum au dispărut vreo patru hîrciogi din lanurile de porumb, condamnaţi cu suspendare, dar sînt speranţe că, mai spre toamnă, va fi o recoltă bogată. – Nişte oameni de bine de prin jungla amazoniană ne-au informat că relaţiile dintre Mihai Răzvan Ungureanu, şeful SIE, şi Klaus Werner Iohannis, şeful SIEŞI, s-au răcit într-atît, încît primul refuză să demisioneze, aşa cum i-a solicitat, printr-un căscat, turistul de la Cotroceni. Nici vorbă, oamenii se mai ceartă, se mai împacă, dar cu preşedintele n-ai nici cum să te cerţi, nici cum să te împaci, că te plictiseşti pe parcurs. Asta în eventualitatea că vine prin ţară. – Fiindcă rezervele de coniac învechit în butoaie de stejar de dincoace de Prut nu mai sînt ce au fost, după două mandate apăsătoare, Traian Băsescu a devenit cetăţean al României de dincolo de Prut, căreia i se spune inexact Republica Moldova. Încurcate sînt cele şapte cărări ale Domnului! – Într-un acces de 50% sinceritate, Livică ne sfătuieşte să nu mai credem pe nimeni din PSD, deoarece ,,singura sursă credibilă de informaţii sînt eu”. Nasol, vorba lui Shakespeare! – Alegerile din 5 iunie alimentează cu marfă DNA pentru următorii mulţi ani. Şi mai ziceau unii că poporul nu se pricepe să voteze! – În semn de protest pentru eliminarea prematură a teribilei echipe a României de la Euro 2016, britanicii s-au retras din M.U.E. (Marea Uniune Europeană), în urma referendumului din 23 iunie. Anglia e singura echipă pe care a bătut-o România la un turneu final european (3 la 2), iar ei n-au uitat asta. Orice s-ar spune, englezii e fraţii noştri, căci, la origine, după cum recunosc celebrii lor cercetători, e daci. Şi nu orice fel de daci – ci de aceia care se aruncă în suliţe cînd ţi-e lumea mai dragă.
– Singura veste cu adevărat bună de la Euro e că Rusia n-a mai apucat să se joace cu Ucraina. – Ţigănia de la Huniunea Scriitorilor pe Pereţi continuă cu şi mai multă înverşunare. Căpitanul Apolzan şi locotenenţii săi (Paraipan, Lăscărică, dom Semaca) nu se dau duşi, deşi o tipă cu un trenci model ,,Gestapo” şi un instrument de cosit le bate insistent la uşa bordelului. – Un psiholog susţine, cu argumente irefutabile, că dansul este un substitut pentru sex. O fi valabilă şi reciproca? Pe marele pisălog îl cheamă Cioc şi-l duce mintea numai la prostii. Probabil, în viziunea lui, ciocănitorile care doftoricesc copacii învaţă alfabetul Morse. – Dacă sînteţi pe Litoral şi vedeţi ieşind din spuma mării un bărbat viguros, întruchiparea sex-appel-ului la 112, să ştiţi că nu este Adonis, şi le-am ruga, mai ales pe tinerele dezinhibate din Vama Foarte Veche, să nu tragă de corpul lui, că e însurat. Inclusiv corpul. Puştanul răspunde la frumosul nume de Viorel şi, după o evadare cu cearşaful, pe fereastra căminului conjugal, s-a refugiat la nudişti. Tînăra şi neliniştita lui soţie a dat un anunţ la mica publicitate (,,Pierdut iubire în stare de funcţionare”) fiindcă doreşte să-l recupereze pe distinsul derbedeu. Pe această martiră, o adevărată Isoldă a zilelor noastre, o cheamă Oana Lis şi locuieşte într-o căsuţă poştală. – Klaus a dat o fugă şi prin Bulgaria, unde nu a scăpat ocazia de a se face de rîs. Le-a prezentat gazdelor planurile sale războinice legate de flota Mării Negre, de manevre militare comune care, în viziunea lui, ar trebui să-i sperie de moarte pe ruşi. Spre veşnica lui nedumerire, premierul bulgar i-a sugerat să cînte la altă masă, întrucît ei preferă pacea mondială, liniştea trupească şi plaja de la Nisipurile de Aur. Ăsta a fost un afront, fiindcă oricine ştie că Marele Mut preferă Miami Vice şi tehnica Origami. Rănit în amorul propriu, KWI a ras-o spre Sibiu, însoţit de preşedintele Germaniei şi de consoarta proprietate personală. A fost rîndul Primei Doamne să ne arate un sfîrc. – După ce toată omenirea s-a speriat de încălzirea globală (teorie falsă, deoarece iarna e destul de frig în şcolile româneşti), epidemiologii şi microbiologii (nişte biologi mai mititei decît Emil Boc), ne ameninţă cu posibila apariţie a unor superbacterii care ronţăie antibioticele precum seminţele de dovleac şi le transformă în ulei de frînă de muci. Măi, băieţi, mai lăsaţi cartea pe noptieră că, rumegată în exces, are efecte adverse. Ia luaţi voi un pahar de superţuică bătrînă şi-o să vedeţi cum îşi iau tălpăşiţa superbacteriile. Ce naiba, prea vă faceţi griji pentru nimic. – Jenor Beudean, vicepreşedintele PNL-Bistriţa, a vrut să o înscrie în partidul lui I.C. Brătianu, Vasile Blaga şi Alina Gorghiu, pe o femeie care traversa strada. Cum distinsa doamnă călărea regulamentar pe zebră, aprigul Jenor a încercat să o prindă din urmă cu maşina. A frînat cu aplomb numai cît s-o sperie pe amazoană, care i-a returnat rapid o poşetă în ceea ce în limbajul de specialitate se numeşte, de regulă, cap. Plăcut surprins de atitudinea doamnei pe care tocmai o lovise cu titiul, s-a hotărît pe loc s-o atragă în PNL. A folosit mijloacele de convingere specifice liberalilor: sudalma, flegma, scatoalca. La ora la care scriu, organele competente (asta-i adevărata glumă a textului) încă nu s-au lămurit dacă tînăra doamnă a acceptat să se înscrie în PNL, sau mai mănîncă bătaie. – Oricum, nici înăuntru nu scapă de munca de convingere, deoarece Cătălin Moroşanu, băiatul ăla simpatic care are geacă de piele şi ştie şi olecuţî di bataie, a devenit, prin neprezentarea adversarilor, prim-vicepreşedintele tineretului liberal. E clar că liberalii se pregătesc intens de alegeri, care se vor desfăşura după tipicul celor din perioada interbelică. Numai că ţărăniştii îl scot la înaintare pe ăla mic cu capul mare, ca să cităm din clasicii alcoolului dublu rafinat, care nu prea pare genul să ţină la tăvăleală, iar PSD-ul te lucrează cu armata de zombi. Ceva probleme ar putea avea cu Daniel Ghiţă, care e şeful Sulei lui Hector, sau cam aşa ceva, de la PTRU. – Clotilde Armand se doreşte un aspirator de voturi. Vrea Parlament cu 300 de borfaşi (100 la Senat, 200 la Camera Derutaţilor), adică exact cum a solicitat PRM în campania electorală din 2008, cu un an înainte ca Băsescu să subtilizeze ideea şi s-o valorifice în stilul său de mare hoţ politic, la alegerile prezidenţiale din 2009, cu referendum în coadă. Întrucît avea serioase probleme de orientare, Matrozul Chior a cerut ca toţi bagabonţii să fie băgaţi într-o singură cameră, să-i ameţească dintr-o suflare. Dar cum la noi nu se respectă nici legea gravitaţiei, avem un Parlament cu 588 de parlamentari, cu 43 mai mulţi decît în SUA, ţară cu o populaţie de zece ori mai numeroasă decît România. Aşa că demersul doamnei Armand vine în întîmpinarea dorinţei poporenilor. Ceea ce ne face să concluzionăm că sărutul franţuzesc, cu care încearcă să ne obişnuiască Clotilde, e binevenit. – Ieşirea Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord din Uniunea Europeană este firească. O naţiune care a condus cel mai mare imperiu colonial, care a impus limba şi cultura engleză pe jumătate din suprafaţa globului, care s-a opus cu eroism nazismului cînd restul Europei capotase, nu putea accepta să fie condusă de Germania. Pentru că asta este Uniunea Europeană: o formă subtilă de dominaţie a continentului de către Germania, care, dacă n-a reuşit să se impună prin războaie, a făcut-o prin diplomaţie. Şi atunci nu vă mai întrebaţi de ce-a plecat Marea Britanie. Întrebaţi-vă de ce ar mai fi rămas…- Ultima oră: De Ziua Drapelului României, Belgia a zdrobit Ungaria (la fotbal). Ce poate fi mai frumos?!


CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-71/

 

duminică, 26 iunie 2016

Săptămîna pe scurt - 24.06.2016

O catastrofă naţională – Şi proştii visează – Cine se ascundea sub fusta reginei – Pe cine a hrănit Mihaela Rădulescu la sîni – Băsescu a fost condamnat cu executare – Ungurii vor şi Delta Dunării – Adrian Copilul Minune poate fi acuzat pentru ucidere din culpă – Pînă şi Adam Lambert este român!

– ,,Am pierdut pentru că adversarii n-au înţeles valoarea echipei noastre”, filosofa adînc fostul antrenor al Franţei, R.Domenech, justificînd parcursul dezastruos al cocoşilor papagalici de la un turneu final de campionat mondial. Cam asta se întîmplă şi cu naţională României, nimeni nu-i înţelege valoarea. O fi din cauză că nu posedă aşa ceva. Totuşi, tîrîş-grăpiş, a scos un egal cu Elveţia. E o performanţă, cîtă vreme România e singura echipă din lume care nici nu ştie, dar nici nu vrea să înveţe să atace. Ca să fim corecţi pînă la capăt, nici fotbal nu ştie să joace. Cei 11 aşa-zis jucători sînt trimişi pe teren de Generalul Iarnă ca să-şi criogenizeze adversarii şi să lovească mingea ca la oină, cît mai sus şi cît mai departe de locul de ţintă al adversarilor. Nu degeaba dacii şi romanii s-au întrecut la oină, nu la fotbal (calcio). Despre strategie n-are rost să vorbim, întrucît este arhicunoscută încă de pe vremea năvălirilor barbare, cînd otrăveam fîntînile cu apă plată (oricum printre localnici nu existau consumatori) şi pîrjoleam gazonul. În epoca modernă, mai exact, în 1916, a purtat numele de cod ,,Pe aici nu se trece!”. Nici de remarcaţi n-are rost să vorbim, fiindcă, în cacaimasul tehnico-tactic al lui Iordănescu, se evidenţiază – e o modalitate elegantă de exprimare – portarul şi cei 10 fundaşi, ori de cîte ori se loveşte mingea de ei. Pentru nişte rezultate penibile, strategii naţionalei uită că un turneu final înseamnă, în primul rînd, bucurie. Înseamnă să laşi în mintea iubitorilor de sport o dîră pe care să-şi dorească să păşească toţi copiii care încă mai bat mingea pe maidanele patriei. Nu să-i dezamăgeşti tot timpul cu antijocul tău, cu tendinţa permanentă de a păcăli fotbalul. Aşa cum am anticipat, Elveţia s-a dovedit mai bună decît Franţa. Diferenţa dintre elveţieni, vorba vine, şi români a fost ca dintre cocoşii de munte şi puii de Crevedia. Primii au arătat cum se practică fotbalul, iar ai noştri, cum să bagatelizezi această religie şi să ieşi şi neînvins din arenă. Doar de acolo, pentru că, în rest, ochii publicului te privesc ca pe un paria nedemn. Sigur, ar fi şi ceva scuze, în afara acelui penalty acordat destul de uşor, dar cu acoperire regulamentară, cum ar fi, de exemplu, faptul de necontestat că golul elveţienilor n-ar fi trebuit validat, întrucît Mehmedi a tras prea tare, or ai noştri nu sînt obişnuiţi cu asemenea brutalităţi. Ce, i-aţi văzut vreodată pe ei rupînd plasa adversarilor?! Poate la pescuit… În mod paradoxal, momentul nostru de glorie de la acest turneu final l-a constituit înfrîngerea cu Franţa, de care toată lumea şi-a amintit cu plăcere, vreo două zile, pînă au început meciurile adevărate. Sigur, echipa noastră are şi un jucător care ştie fotbal, pe bancă, dar Puiu de Bogdaproste a considerat că nu-i cazul să strice imaginea de ansamblu a jocului naţionalei. Şi, pînă la urmă, Sînmărtean e un puştan care mai are timp să joace şi la alte turnee finale, în spatele blocului. Cu toate răutăcismele puse la bătaie, trebuie remarcat faptul că România e singura echipă cu fotbalişti get-beget. Aşa a scris presa internaţională, însă am mari îndoieli că toţi băieţii ăia îmbrăcaţi în chiloţi şi potcoviţi cu 99 de ocale, ca să le încetinească alergarea, sînt fotbalişti. Cît despre Iordănescu, nu mai e antrenor de mult, însă, în România, pînă şi antrenorul echipei de fotbal trebuie să aibă carnet de partid. În concluzie, confuzia că România a trimis la Paris fotbalişti s-a şters după meciul cu Elveţia. La pauză, copiii de mingi au cerut să joace ei în repriza a doua. Jucătorii au fost de acord, dar s-a opus Iordănescu, motivînd că puştanii nu ştiu să se apere şi ar fi posibil să cîştigăm. Cît despre Albania, tare mi-e teamă că ne haleşte cu fulgi cu tot. Să nu ziceţi că nu v-am spus. – Nişte oameni de ştiinţă, fără nici o altă ocupaţie serioasă, au stabilit, prin tragere la sorţi, că, în medie, oamenii îşi risipesc 6 ani din viaţa pămînteană visînd cu ochii închişi. Ăia care visează cu ochii deschişi n-au fost prinşi în statistică deoarece, de obicei, nu votează, aşa că n-avea rost să se mai încurce de ei. – Ştiaţi că impulsul nervos pleacă de la creier cu o viteză de 274 de kilometri pe oră? Klaus Werner Iohannis habar n-are de treaba asta, deşi este profesor de fizică. De fapt, la el este o mare problemă, deoarece impulsul nervos n-are de unde să plece. – Preşedintele Camerei Derutaţilor, fostul coleg al lui Mihai Viteazul şi Victor Ponta, a fost izgonit din funcţie din cauza faptului că şeful lui de partid, vel-logofătul de Teleorman, Liviu Dragnea, a fost condamnat definitiv la 2 ani de închisoare cu suspendare. Doar nu credeaţi că a fost înlocuit pentru exces de inteligenţă. – Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir, alintaţi de cunoscători drept Naşul şi Corleone, au fost condamnaţi, în primă instanţă, la 3 ani de închisoare cu suspendare şi 90 de zile de muncă în folosul comunităţii, pentru dezafilierea Universităţii Craiova, campioana unei mari mîhniri. FRF trebuie să plătească, în solidar cu cei doi bagabonţi, 220 de milioane de euro domnului Adrian Mititelu, un filosof de prin Craioviţa, ajuns cum-necum patron la stabilimentul amintit. În general, deciziile instanţelor de judecată privitoare la fenomenul numit fotbal sînt suprarealiste, dar cineva trebuia să plătească pentru batjocura la care a fost supusă Universitatea Craiova, căreia i-au fost subtilizaţi şi cei mai buni jucători care, în acel moment, aveau o cotă bună pe piaţa de sclavi, mînuitori de băşici de porc umplute cu grăunţe. Cît despre munca în folosul comunităţii la care au fost condamnaţi cei doi capi ai fotbalului, unul pătrat şi altul ţuguiat, model Oblio, această parte a sentinţei este imposibil de aplicat, întrucît distinsele gulere albe au lucrat întotdeauna în folosul personal. – Mizeria din Sănătate nu se mai sfîrşeşte. Patru spitale din Bucureşti au fost dibuite că achiziţionau aparatură medicală (inclusiv de la firmele lui Dorin Cocoş) la preţuri supraevaluate. Nici nu le mai dăm numele, pentru că nu ne-am mai putea opri din enumerare, cîtă vreme toate instituţiile astea grav bolnave au funcţionat pe bază de haşmangleală. E nevoie de antibiotice puternice, de ultimă generaţie, pentru a stopa extinderea tumorii corupţiei, chiar dacă întreg sistemul pare în metastază.
– Cristina Neagu a fost desemnată, pentru a doua oară în carieră, cea mai bună handbalistă a lumii. Cred că e clar cine trebuie să poarte drapelul la J.O. de la Rio. Simona Halep va înţelege ce vreau să spun, dacă accidentările de la călcîiul lui Ahile nu i se vor fi urcat şi la cutia ucrainiană, locul unde îşi ţine fumurile. – Dintre bagabonţii căutaţi de poliţia din întreaga lume, la rugăminţile repetate ale omologilor români, a fost prins, la Londra, sub fusta reginei Elisabeta, Alexander Adamescu, fiul aceluia care a pus pe butuci, printre altele, Astra Asigurări şi Oţelul Galaţi, celebrul Dan Adamescu, prietenul lui Băsescu, dacă Piratul posedă aşa ceva. Unul dintre foştii soţi ai Mihaelei Rădulescu, Elan Schwartzenberg, încă n-a fost dibuit. O soluţie ar fi să-i desfacă sutienul celebrei posesoare de soţi dubioşi. Denumirea mărcii – ,,Victoria’s Secret” – vorbeşte de la sine. Numai de-ar prinde momentul ăla în care Mihaela e îmbrăcată, ceea ce nu s-a mai întîmplat de zeci de ani.
– Cele mai multe medicamente cumpărate de pe Internet sînt contrafăcute. Înainte de a vă apăra organele erecte ale statului, apăraţi-vă singuri! Să ştiţi că nici măcar citatele din Tony Poptămaş nu mai sînt originale. Cît despre Octavian Paler, n-are rost să mai deschidem subiectul, că falimentează Facebook-ul. – La Galaţi a fost descoperită o fabrică de ţigări ilegală. Nişte traficanţi puturoşi, ca să nu mai treacă apa aia mare cu sacoşa de rafie în spinare, s-au gîndit să producă papairoase la ei acasă, într-o hală dezafectată, de la marginea celebrului oraş. Poliţiştii au constatat că muncitorii erau închişi de 3 luni înăuntru, precum sclavii. Mîine, poimîine, o să descoperim şi guvernul din umbră care coordonează cu atîta eficienţă economia subterană. Şi poate-l instalăm la Palatul Victoria. Că de ăsta de tehnocraţi, care-i ţine în lanţurile unor salarii de mizerie pe aproape toţi românii, ne-am lămurit. Nu mai trebuie să moară nimeni ca să plece. Totuşi, mi se pare mie, sau în România se experimentează dadaismul economic? – Un diliman din Orlando (SUA) a împuşcat 49 de oameni şi a rănit 53, într-un club frecventat de homosexuali şi lesbiene. Poţi să nu fii de acord cu orientarea sexuală a cuiva, dar crima nu e o soluţie şi n-are nici o justificare. – Rapid Bucureşti a intrat în faliment la cîteva zile după ce Vanghelie a pierdut alegerile pentru Sectorul 5. Stranie coincidenţă. Patronul Moraru linişteşte spiritele cu optimismu-i caracteristic, chiar dacă mortu-i întins pe năsălie. S-au mai văzut minuni, dacă nu mă credeţi, citiţi Noul Testament, faza cu Lazăr (nu cel de la Dinamo). – Mircea Băsescu, fratele navigatorului în ape (puşchea pe limbă!) tulburi, a fost condamnat la 4 ani de bulău cu executare. Sperăm că justiţia va da dovadă de înţelepciune şi de clemenţă şi va reîntregi familia de piraţi de uscat. Mi se pare normal ca într-o democraţie de cumetrie, pe caniculă, să fie protejat şi fostul preşedinte.
– Oamenii de ştiinţă, finanţaţi de firmele de dulcegării, au stabilit, după îndelungate cercetări, care au durat circa 60 de minute, că efectul ciocolatei asupra trupului uman este identic momentului în care te îndrăgosteşti şi rîzi ca prostul privind poza trucată a iubitei, de pe contul de socializare şi desfrîu. Am verificat teoria şi am ajuns la aceeaşi concluzie: cînd îmbalotezi ciocolată, te îndrăgosteşti instantaneu. Şi începi să abuzezi. Vrei şi albă, şi neagră, şi aerată, şi simplă, de la ţară, şi umplută cu tot felul de arome, pînă ajungi supraponderal. – Dan Tudorache, învingătorul de peste noapte al Clotildei Armand, la Sectorul 1, susţine că funcţia de derutat în Parlamentul României a fost una ,,de avarie” şi că de-abia de-acum se-apucă de furat. Cel puţin aşa am înţeles eu. Şi-or să înţeleagă şi bucureştenii, peste cîţiva ani. – Preşedintele Ungariei, Janos Ader, a fost la pescuit în Delta Dunării şi în complexul lagunar Razim. Se spunea că peştele cel mare nu-l înghite pe cel mic, dar, se pare, teoria nu se aplică la caraşii cu barbă. – Locul lui Vanghelie în galeria marilor filosofi de almanahe este ameninţat serios de Dragoş Pîslaru, ministrul Nemuncii, care, printre alte bazaconii, a stabilit că ,,esenţial nu este să ai o majoritate de profesori care să fie bine pregătiţi, ci o minoritate care să aibă un efect viral”. Probabil d-aia nici nu vrea să-i plătească şmecheraşul ăsta cu faţă de aragaz. – Au trecut 26 de ani de la Golaniada din Piaţa Universităţii, dar adevărul nu mai interesează pe nimeni. Presa scrisă, atîta cîtă mai există, s-a concentrat pe faptul că eroii populari din iunie 1990, Marian Munteanu şi Miron Cozma, au fost, cîndva, informatori ai Securităţii, cu numele conspirative de Ioan şi Paul. Ambii neagă cu vehemenţă, lumea bîrfeşte, iar adevăraţii vinovaţi îşi rumegă pensiile de sconcşi urduroşi. Cît despre Ion Iliescu, el a rămas acelaşi om de nădejde, care n-a permis nimănui să întineze nobilele idealuri ale comunismului. Dar asta numai după ce l-a împuşcat pe Ceauşescu. – După ce au furat-o pe franţuzoaica Clotilde Armand la numărătoarea voturilor din secţiile în care USB nu avea reprezentanţi, pesedeii ne-au băgat în gura francezilor, care, prin Giroud (fault la Tătăruşanu), ne-au întors serviciul. După această compensare, toată lumea şi-a văzut mai departe de treabă. Pardon, de furat. – La Euro 2016 sînt destui proşti şi în afara gazonului. Ruşii se bat cu englezii, steliştii cu dinamoviştii, iar Iordănescu alungă duhurile rele din preajma alor noştri. Păcat că nu poate să scoată dracii şi din adversari. – Pentru Fuego, televiziunea înseamnă cunoaştere şi calitate. Măi, Paulică, băi anagramă, tu pe ce lume trăieşti? – Lui Adrian Copilul Minune îi e teamă să nu fie acuzat de ucidere din culpă, pentru că duşmanii n-au valoarea lui şi, mai devreme sau mai tîrziu, vor muri de ciudă. Omul, dacă ne permite să-i spunem aşa, are dreptate, problema e că, în general, copiii bătrîni n-au duşmani. Decît, cel mult, fiscul, dar ăla nu moare nici de-al dracu’. Trimite somaţii şi te bagă-n vibraţii, de compui numai d-alea de jale, de plînge popa-n biserică. – O proastă, rectific, o proaspătă animatoare de la emisiunea culturală Wowbiz a mărturisit, sub prestare de jurămînt (să moară familia mea, să-mi pice ochii pe vreun miliardar…), că s-a pregătit din greu pentru Bac, ieşind cu prost…, cu prietenele la onomastici, unde au citit în grup operele nemuritoare ale lui Creangă (,,Povestea lui Ionică” şi alte capodopere interzise). Ceva emoţii are la oral, că n-a exersat deloc. Şi dacă are ghinionul ca în comisie să fie numai profe heterosexuale, şi-a stricat vacanţa de vară. Dar poate n-o fi atît de ghinionistă, c-ar fi păcat să-i fie retezat viitorul cu atîta brutalitate. Chiar merită apreciat efortul de a se înscrie la Bac, cu sau fără experienţă orală, ţinînd cont că 45.000 de absolvenţi din acest an au refuzat, din start, să ia clanţă la examenul de imaturitate al sistemului educaţional-concentraţionar din România. Căci, se disculpă tinerii revoluţionari, Bacul nu te ajută cu nimic, cu excepţia situaţiei în care locuieşti pe malul Dunării. Sau dacă vrei să fii licenţiat în prostologie. Adică să fii prost cu diplomă, ca să înţeleagă şi doctorii în drept. – André Rieu va concerta din nou la Bucureşti. Instantaneu mi-am adus aminte de seara de 7 mai 2014, cînd, împreună cu Vadim şi cîteva cunoştinţe comune, după o zi grea, dar frumoasă, am ascultat, pe CD, celebra-i orchestră interpretînd nenumărate bijuterii muzicale. În acea seară, participanţii au învăţat de la Biblioteca Ambulantă care era Vadim cît n-au învăţat în întreaga viaţă pe la toate şcolile de corecţie pe care le-au absolvit Magma cum Laude. Şi erau la masă generali, colonei, ingineri travestiţi în pădurari (după aprecierea lui Vadim), precum şi alţi oameni cu ocupaţii neprecizate, dar bănoase. Timpul a trecut ca un glonţ prin fiecare dintre noi, doar arta rămîne pe baricade ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Mă bucur că Rieu se întoarce la locul faptei, dar mă întristează că biletul (195 de euro) costă la Bucureşti mai mult decît dublul preţurilor practicate în Germania, Franţa ori Marea Britanie. Poate Rieu nu ştie, dar melomanii români autentici sînt săraci. O fi auzit el că unii lipesc bani pe fruntea lăutarilor, dar ăia sînt din altă sectă. Au venit aici odată cu marea invazie mongolă şi nu s-au mai dat duşi. Dacă tot a (re)transformat muzica clasică în muzică populară, n-ar fi corect să mai lase la preţ, să se bucure şi profesorii de muzică, de exemplu, de spectacol?! Sau preferă ca spectatorii lui să fie snobi care se duc acolo ca să-i vadă vecinii cît de culţi la cap sînt, deşi au maşinile burduşite cu CD-urile lui Ludwig von Beethoven-Vijelie, Johann Sebastian-Salam şi alţi terorişti muzicali?
– Queen a concertat la Bucureşti. Întrucît Freddy Mercury n-a putut participa la spectacol, din motive cît se poate de obiective, în locul lui a performat Adam Lambert. Mi se pare corect, cîtă vreme străbunicul lui din partea mamei, român sadea, fredona ca nimeni altul nemuritorul şlagăr ,,Bidineaua n-are coadă”. E clar că de la el a moştenit talentul vocal. Înainte de a se apuca de coasă, ăl bătrîn interpreta pînă la epuizare ,,The Show Must Go on”, iar în pauzele publicitare, cînd a bătrînă îl bătea numai în gură, ca pe instrumentul muncii, întreţinea atmosfera cîntînd instrumental la ţambalul consoartei sau, în funcţie de gradul de surescitare al acesteia, la fluierul piciorului. – Instabilitatea atmosferică ne dă serioase bătăi de cap. Şi mai multe suferinţe ne provoacă stabilitatea politică. – Ultima oră: Albania a învins România! Restul e tăcere…


CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-70/