"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




sâmbătă, 7 aprilie 2012

Măcar acest demers legitim să nu-l arunce la coş baschetbalista de la Parchetul General BOGĂŢIILE ŞI SĂNĂTATEA POPORULUI ROMÂN TREBUIE APĂRATE!






CĂTRE

PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
Bucureşti, B-dul Libertăţii nr. 12-14, Sector 5

În atenţia doamnei Procuror General LAURA CODRUŢA KÖVESI

Subsemnatul dr. Gheorghe Funar, domiciliat în Municipiul Cluj-Napoca, Str. Parîng nr.8, ap.14, judeţul Cluj, am avut şansa şi onoarea de a fi ales primar al Municipiului Cluj-Napoca în trei mandate consecutive, în perioada 1992-2004, iar apoi senator de Cluj, în Legislatura 2004-2008. În Senatul României am fost ales, pe rînd, lider al Grupului Parlamentar P.R.M., secretar al Senatului, chestor şi preşedinte al Comisiei de Privatizare. Am fost membru al Comisiei de administraţie publică şi al Comisiei de finanţe-bănci.
Avînd o bogată experienţă acumulată în învăţămîntul superior (în perioada 1977-1992), în administraţia publică şi în Parlamentul României, fiind  un bun român şi aflînd despre numeroasele fapte penale săvîrşite în legătură cu genocidul împotriva poporului nostru, urmaş al Poporului Primordial în Dacia Mare, al Adevăratului Popor ales, care a dat omenirii cea mai veche şi avansată civilizaţie, cu mai bine de 10.000 de ani înainte de Christos, precum şi faptul că dvs. nu v-aţi autosesizat, sînt nevoit să recurg la un Denunţ Penal.

DENUNŢ PENAL

formulat în temeiul dispoziţiilor Codului de Procedură Penală, pe tema Acordurilor petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrele Bîrlad, Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti, precum şi în numeroase alte localităţi din judeţele Timiş, Arad, Bihor, Cluj, Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Mureş, Covasna, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Caraş-Severin, Satu Mare, Neamţ, Botoşani, Suceava, Teleorman, Ialomiţa, Hunedoara, Bacău şi Galaţi, unde angajaţii din conducerea Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale (A.N.R.M.) şi ai mai multor ministere au negociat, fără ştiinţa şi aprobarea Poporului Român, a autorităţilor locale şi a proprietarilor de terenuri, să fie concesionate uriaşe suprafeţe de teren ale persoanelor fizice unor firme străine care să exploateze gazele de şist prin fracturare hidraulică, solicitîndu-vă să identificaţi persoanele vinovate de săvîrşirea următoarelor infracţiuni: genocid; trădare; trădare prin transmitere de secrete; atentat contra unei colectivităţi; divulgare a secretului care periclitează siguranţa statului; abuz în serviciu în formă calificată; asociere în vederea  comiterii de infracţiuni; trafic de influenţă; dare de mită; luare de mită; primire de foloase necuvenite; constituire a unui grup infracţional; cumpărare de influenţă; fals în declaraţii de avere în formă continuată.
Pentru aflarea adevărului şi stabilirea persoanelor vinovate de săvîrşirea unora dintre aceste infracţiuni, vă solicit să dispuneţi ca în timpul cercetărilor penale să fie audiaţi, cel puţin, următorii martori:
- Emil Constantinescu, fost preşedinte al României şi specialist în geologie, în mandatul căruia s-a dat Acordul petrolier pentru zona Bîrlad;
- Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu şi Emil Boc, foşti prim-miniştri;
- Mihai Răzvan Ungurean, prim-ministru al României;
-Viceprim-miniştrii din perioada 2005-2012;
-Miniştrii şi secretarii de Stat din perioada 2005-2012, de la Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Mediului, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Culturii şi Cultelor, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Turismului, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii;
 - Preşedinţii, vicepreşedinţii şi directorii generali de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.) din perioada 2005-2012;
-Membrii echipelor de la A.N.R.M. care au negociat încheierea acordurilor petroliere, avînd clauze secrete (impuse de partea română) îndreptate împotriva Poporului Român şi a Interesului Naţional;
 -Consilierii primului-ministru şi miniştrilor din perioada 2005-2012;
-Secretarii generali ai Guvernului României din perioada 2005-2012;
- Directorii Serviciului Român de Informaţii (S.R.I.) şi Serviciului de Informaţii Externe (S.I.E.) din perioada 2005-2012;
- Directorii sau preşedinţii firmelor care au negociat cu A.N.R.M. încheierea unor acorduri petroliere, în perioada 2005-2012, vizînd explorarea, dezvoltarea şi exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică;
- Realizatorii şi invitaţii lor la emisiunile posturilor de televiziune Antena 3, România TV şi Realitatea TV, începînd cu ultima decadă a lunii martie a.c., consacrate gazelor de şist şi pericolelor ce decurg din exploatarea lor prin fracturare hidraulică;
- Primarii din Bîrlad, Adamclisi, Costineşti, Vama Veche şi din alte localităţi unde, fără ştirea lor şi fără aprobarea Consiliilor locale, A.N.R.M. a negociat, a încheiat acorduri petroliere cu clauze secrete şi împotriva locuitorilor proprietari ai terenurilor;
- Preşedinţii Consiliilor Judeţene din Vaslui, Constanţa şi multe alte judeţe unde, fără aprobarea acestora, A.N.R.M. a negociat sau a încheiat acorduri petroliere, cu clauze secrete şi împotriva populaţiei;
- Organizatorii manifestaţiilor publice de protest din Bîrlad, Bucureşti, Constanţa, Costineşti şi alte localităţi împotriva exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică;
- Senatorii Toni Greblă (P.S.D.) şi Ion Ruşeţ (P.D.L.), care au semnat o propunere legislativă, în martie 2009, de modificare şi completare a a Legii minelor, Legea nr.85/2003, prin care, cu încălcarea Constituţiei României şi a încă 7 acte normative (Legea nr. 24/2000, Legea nr. 33/1994, Legea nr. 46/2008, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 59/1991, Legea nr. 350/2001 şi O.G. nr. 43/2000) au căutat să pregătească un cadru legal pentru exproprierea specială şi rapidă a proprietarilor români de către titularii de licenţe de exploatare minieră şi acorduri petroliere obţinute de la A.N.R.M.. Punctul de vedere al Guvernului României, semnat de primul-ministru Emil Boc, este împotriva acestei propuneri legislative şi este foarte bine motivat;
- Persoanele din Guvern care au blocat ilegal, de la sfîrşitul lunii decembrie 2011, publicarea unei Ordonaţe de Urgenţă în Monitorul Oficial al României, prin care au fost majorate redevenţele pentru exploatarea resurselor naturale. Ca urmare, A.N.R.M. a încheiat contracte de concesionare în acest an pe baza vechilor redevenţe, producîndu-se mari prejudicii Bugetului de Stat.
- Membrii Guvernului României care au aprobat Hotărîrile vizînd acordurile petroliere de concesionare pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrele Bîrlad, Vama Veche, Adamclisi, Costineşti, probabil şi altele;
- Senatorii şi deputaţii din colegiile electorale unde s-au negociat ori se negociază acorduri petroliere cu firma Chevron sau alte firme pentru exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică;
- Directorii de la Garda de Mediu din judeţele unde firma Chevron a făcut prospecţiuni fără a deţine acorduri de mediu;
- Directorii firmei Prospecţiuni S.A., care a fost angajată de compania americană Chevron pentru a efectua lucrări în perimetrele din acordurile petroliere;
- Primarii din localităţile unde au fost realizate depozite de explozibil, care va fi folosit la foraje;
- Deocamdată, ultimul pe listă, preşedintele României, Traian Băsescu, un susţinător al acordurilor petroliere pentru exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică şi care manifestă un interes deosebit pentru afacerile firmei Chevron în ţara noatră, precum şi pentru jefuirea de către străini a zăcămintelor extrem de bogate şi valoroase de la Roşia Montană şi Roşia Poieni, din Munţii Apuseni.
Dintre martorii propuşi, am convingerea că, în timpul cercetării penale, multora dintre ei le va fi schimbată încadrarea juridică, le va fi pus sechestru pe avere şi vor primi interdicţia de a părăsi România. Cei care vor fi găsiţi vinovaţi în legătură cu acordurile petroliere vizînd exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică, inclusiv pentru tentativa de genocid, riscă să fie condamnaţi la detenţie pe viaţă sau la închisoare de pînă la 25 de ani şi confiscarea averilor.
Vă învederez faptul că la baza acestui denunţ penal stau următoarele

MOTIVE

În fapt, România este o ţară bogată în numeroase resurse naturale, iar Statul Român, conform Constituţiei (art.135, alin.2), are obligaţia să le valorifice exploatarea, în concordanţă cu Interesul Naţional. Pe teritoriul României şi în platoul continental al Mării Negre există bogate zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale. Pînă în acest an, în ţara noastră au fost şi sînt exploatate gazele naturale obişnuite sau convenţionale, care se găsesc în „pungi”, de regulă împreună cu zăcămintele de ţiţei. În timpul preşedintelui Băsescu şi Guvernelor Tăriceanu, Boc şi Ungureanu, a fost concesionată exploatarea gazelor naturale convenţionale unor firme străine, care plătesc Statului Român cea mai mică redevenţă din lume, de circa 5 dolari U.S.A/1.000 metri cubi. Pe cale de consecinţă, în fiecare an, Bugetul de Stat este prejudiciat cu peste 5 miliarde lei. O bună parte din cantitatea de gaze naturale extrasă din România este exportată în Austria şi Ungaria, iar firmele care extrag şi exportă din ţara noastră ţiţei şi gaze naturale sînt scutite de impozite către Bugetul de Stat. În acelaşi timp, Guvernul României importă din Federaţia Rusă gaze naturale la un preţ de peste 500 dolari U.S.A. şi la acest preţ le facturează pentru populaţie şi majoritatea agenţilor economici. Şi în acest domeniu există firme privilegiate şi „băieţi deştepţi”, de care Parchetul şi Direcţia Naţională Anticorupţie (D.N.A.) nu se ocupă, deşi probele sînt evidente. Ca urmare a scurgerii de informaţii de la A.N.R.M. şi unele ministere referitoare la gazele de şist şi profitînd de lipsa cadrului legislativ, mai multe firme străine au reuşit să înceapă negocierile de la Bucureşti pentru a obţine acorduri petroliere care să le permită exploatarea gazelor naturale neconvenţionale sau a gazelor de şist, care se găsesc la mari adîncimi, între straturile de rocă. România este una dintre cele mai bogate ţări din Europa în gaze de şist, iar directorul Chevron a declarat public că a obţinut acorduri petroliere pentru 25-30 de ani spre a exploata gaze neconvenţionale prin fracturare hidraulică. Intuind reacţia populaţiei şi a autorităţilor locale faţă de genocidul şi dezastrul ecologic provocat prin această  metodă de extracţie a gazelor de şist, reprezentanţii A.N.R.M. şi ai Guvernului României au cerut firmelor străine să accepte secretizarea acordurilor petroliere şi a anexelor acestora. După protestele cetăţenilor din Bîrlad şi Constanţa, directorul Chevron România a declarat că firma americană este de acord cu desecretizarea documentelor referitoare la perimetrele concesionate. Guvernul României şi A.N.R.M. se opun desecretizării documentelor convenite cu firmele străine pentru exploatarea gazelor de şist. Se ştie că nu există temei legal pentru astfel de secretizare. Pe surse, s-a aflat că în aceste contracte Guvernul României s-a angajat faţă de firma Chevron că o va despăgubi pentru toate cheltuielile făcute în ţara noastră, în cazul în care va fi interzisă de Parlament exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Fracturarea hidraulică înseamnă că pentru fiecare sondă se face un foraj vertical, la o adîncime de peste 3.000 de metri, urmat de o forare orizontală. Urmează producerea unor explozii, pentru a sparge rocile şi a elibera gazul, care este adus la suprafaţă prin pomparea unor cantităţi uriaşe de apă (10-32 milioane litri pentru o extracţie), amestecată cu nisip şi 500-600 substanţe chimice periculoase pentru oameni şi mediul înconjurător. Se păstrează de către A.N.R.M. secretul asupra acestor otrăvuri şi a cantităţilor folosite de fiecare extracţie. S-ar putea ca Guvernul României şi ANRM să le spună cetăţenilor români, cu cinismul specific alogenilor, că morţii vor afla adevărul. Acest amestec de apă, nisip şi subsatnţe toxice este injectat în pămînt sub o presiune uriaşă, de 600-1.000 atmosfere. La o singură sondă, această procedură se repetă de 18-30 de ori. Din cantităţile de lichide injectate la fiecare sondă revine la suprafaţă, împreună cu gazul de şist, numai jumătate. Cealaltă jumătate rămîne în pămînt şi ajunge în pînza freatică. În puţinele ţări unde a început exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică, în zonele afectate nu mai există apă potabilă. Lichidul toxic ajuns la suprafaţă, după captarea gazelor naturale, este depozitat în bazine de evaporare, care devin adevărate bombe chimice.
În Proclamaţia de la Bîrlad, din ziua de 22 martie 2012, citită în faţa a peste 5.000 de protestatari, au fost menţionate multe pericole majore pentru sănătatea oamenilor şi pentru mediul înconjurător, ca urmare a utilizării metodei fracturării hidraulice în exploatarea gazelor de şist, respectiv: contaminarea pînzei freatice şi a surselor de apă potabilă; epuizarea resurselor de apă din zonă; contaminarea terenurilor agricole şi forestiere; apariţia explozivă a bolilor specifice sistemului nervos, a bolilor de piele şi a cancerului; risc seismic asociat cu antrenarea unor substanţe radioactive; scoaterea terenurilor din circuitul agricol. La toate acestea se adaugă migraţia masivă a multor comunităţi locale, deşertificarea, alunecările de teren şi favorizarea cutremurelor de pămînt. Preşedintele A.N.R.M., Alexandu Pătruţi, a declarat că „extracţia nu este o activitate prietenoasă pentru mediul înconjurător”. Avînd în vedere aceste pericole, a fost interzisă exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică în Franţa, Anglia, Irlanda şi Bulgaria. În Statele Unite şi în Germania au apărut solicitări pentru a se interzice prin lege această metodă de extragere a gazelor de şist. La începutul lunii aprilie a.c., în Brazilia s-a produs un dezastru ecologic la o sondă care extrăgea gazele de şist. Parchetul din Brazilia a cerut firmei Chevron despăgubiri de 1 miliard dolari S.U.A. În România, fără să existe cadrul legal pentru prospecţiuni, explorare şi exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică şi fără ştiinţa şi aprobarea autorităţilor locale şi a proprietarilor de terenuri, A.N.R.M. a negociat şi negociază acorduri petroliere de explorare-dezvoltare-exploatare a gazelor de şist cu firma americană Chevron şi multe alte firme, pentru perimetre de zeci de mii sau sute de mii hectare de teren din numeroase localităţi aflate în majoritatea judeţelor din România. Clauzele acordurilor petroliere negociate, în genunchi, pe mari sume în euro sau dolari, sînt secretizate pentru Poporul Român, proprietarul gazelor naturale, precum şi pentru autorităţile locale şi proprietarii terenurilor cărora li se aplică politica faptului împlinit. A.N.M.R. şi Guvernul României au negociat cu firme străine şi au aprobat acorduri petroliere pentru explorarea şi exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică fără să se fi făcut nici un studiu de mediu, fără a se fi solicitat opinia specialiştilor, fără dezbateri publice, fără să se ţină seama că terenurile din perimetrele concesionate sînt proprietate privată, fără a şti şi fără a obţine acordul primarilor, Consiliilor locale şi Consiliilor judeţene. A.N.R.M. şi Guvernul României au tratat ţara noastră ca pe propria moşie, iar pe locuitorii săi ca pe nişte sclavi, cărora li se poate lua totul, inclusiv viaţa. Poporul Român, prin Referendum Naţional, nu a mandatat A.N.R.M. şi Guvernul României să concesioneze exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Cetăţenii din comunele, oraşele, municipiile şi judeţele unde A.N.R.M. a negociat acorduri petroliere pentru extragerea gazelor de şist au aflat de la televiziune şi din presa centrală şi locală că vor avea parte de un genocid, de cutremure, de alunecări de teren şi că vor rămîne fără apă potabilă, iar culturile agricole vor fi otrăvite. Tot de la televizor au aflat locuitorii României că reprezentanţii firmei Chevron au fost primiţi şi au obţinut asigurări de sprijin de la preşedintele Traian Băsescu, premierul Mihai Răzvan Ungureanu, precum şi de la cîţiva miniştri, pentru urgentarea semnării acordurilor petroliere şi începerea prospecţiunilor în judeţele Vaslui, Constanţa şi Timiş. În urma acestor întîlniri, şi nu numai, în Monitorul Oficial al României nr. 205 din 28 martie 2012 au fost publicate Hotărîrile Guvernului Ungureanu cu nr. 188/2012, nr. 189/2012 şi nr. 190/2012 privind aprobarea acordurilor petroliere în perimetrele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti. Alte numeroase proiecte de H.G. pentru alte perimetre din multe judeţe aşteaptă să fie introduse în următoarele şedinţe de Guvern. Primarii şi cetăţenii din numeroase localităţi nu au fost înştiinţaţi de A.N.R.M. în legătură cu negocierile în curs pentru concesionarea exploatării gazelor de şist pe proprietăţile lor prin fracturare  hidraulică. A.N.R.M. lucrează în secret împotriva Poporului Român şi în favoarea firmelor străine.
Guvernul României şi A.N.R.M. au încălcat şi Legea mediului care, la art. 5 lit. c, precizează: „Statul garantează dreptul tuturor persoanelor de a fi informate privind deciziile în domeniul mediului care ar putea să-i afecteze”.
Persoane iresponsabile din Guvernul României şi de la A.N.R.M., în urma unor acte de corupţie şi prin săvîrşirea multor infracţiuni, împreună cu asasinii economici străini, au pus la cale un genocid împotriva populaţiei  din localităţile şi judeţele unde s-au negociat ori se negociază acorduri petroliere vizînd extragerea gazelor de şist prin fracturare hidraulică.
Rezultă, aşadar, că o parte din martorii propuşi se fac vinovaţi de săvîrşirea infracţiunilor mai sus arătate, infracţiuni ce întrunesc, în speţă, toate elementele constitutive. 
Infracţiunile au fost comise cu intenţie directă, avînd în vedere că persoanele respective aveau ştiinţă că încalcă prevederile legale, urmărind şi dorind realizarea acţiunii lor (latura subiectivă).
De asemenea, urmările socialmente periculoase sînt de necontestat, iar raportul de cauzalitate se deduce din însăşi materialitatea faptelor, nefiind necesar a fi dovedit.
Luînd în considerare cele prezentate, vă rog ca la soluţionarea prezentului denunţ penal să aveţi în vedere toate considerentele menţionate mai sus şi, pe cale de consecinţă, să demaraţi cercetările în vederea elucidării tuturor aspectelor, pentru tragerea la răspundere a celor vinovaţi, conform dispoziţiilor Codului de Procedură Penală.
În drept, solicit aplicarea prevederilor Codului Penal, iar cercetarea penală să fie efectuată de procuror.

Dr. GHEORGHE FUNAR
Cluj-Napoca, 5 aprilie 2012

Ziarul TRICOLORUL, nr 2436 / 07.04.2012

vineri, 6 aprilie 2012

În ciuda sondajelor mincinoase cu care derbedeii Alin Teodorescu, Bogdan Teodorescu, Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Mirel Palada şi Dan Diaconescu se screm să intoxice populaţia * PRM + PNG: 31% * VADIM: 40%


În intervalul  19 martie - 2 aprilie 2012, departamentele de analiză şi sinteză ale Serviciilor Secrete au efectuat un nou sondaj de opinie, la comanda şi pentru uzul Administraţiei prezidenţiale. Datele metodologice au fost următoarele: Eşantion: 1.820 de persoane; Marja de eroare: ± 2%. Metodă de lucru: interviu telefonic. 

I. Dacă în luna noiembrie 2012, ar avea loc alegeri prezidenţiale anticipate, simultan cu cele parlamentare, cu ce candidat aţi vota?

1)  Corneliu Vadim Tudor: 40%; 
2) Sorin Oprescu: 27%; 
3) Crin Antonescu: 22%; 
4) Mihai Răzvan Ungureanu: 6%; 
5) Dan Diaconescu: 3%; 
6) Nu ştiu; nu mă interesează: 2%.


II. Cu ce partid sau alianţă politică veţi vota la alegerile parlamentare ordinare, ce vor avea loc în luna noiembrie 2012 ?

1) USL: 47%; 
2) PRM+PNG: 31%; 
3) PDL: 7%;
4) PP - Dan Diaconescu 5%; 
5) UDMR: 3%; 
6) PPMT: 3%; 
7) UNPR: 2%; 
8) Nu ştiu; nu mă interesează: 2%.

Ruşine posturilor de Televiziune că înghit chifteaua otrăvită (cu stricnină) a Mafiei Sondajelor! Nici în Postul Paştelui nu vă pocăiţi, mă, porcilor?


Ziarul TRICOLORUL, nr 2435 / 06.04.2012

Ziua Unirii Basarabiei cu Patria-Mamă se apropie cu paşi repezi









Stimaţi prieteni,
înainte de toate, rog organizatorii să deschidă ferestrele, pentru că aveţi în faţă un om care nu a dormit azi-noapte: lunea eu tipăresc revista „România Mare“; la 3 dimineaţa am ieşit din Casa Scînteii, am dormit doar 3 ore şi m-am trezit cu noaptea în cap să ajung la această manifestare, de la care nu puteam lipsi. La astfel de evenimente ale simţirii româneşti eu voi fi mereu prezent. Noi nu avem altă putere. Noi conducem oamenii prin cuvînt, prin stilou, prin microfon, prin puterea exemplului personal, prin mătasea Tricoloră aninată de buchetele de flori. Dar, dacă stăm bine să ne gîndim, în Istorie astfel de oameni au biruit. Ce armată avea Mîntuitorul nostru Isus Christos? Avea cîţiva ucenici, dintre care unii s-au şi dezis, L-au trădat, unul chiar L-a vîndut. Dar iată că Împărăţia Lui a durat mai mult şi decît împărăţia lui Carol cel Mare, şi decît împărăţia lui Frederic cel Mare, şi decît împărăţia lui Petru cel Mare, şi decît împărăţia lui Napoleon cel Mare. Aţi observat? Toţi şi-au adăugat „cel mare“, sau „cel frumos“, sau „cel viteaz“.
Isus era numai Învăţător, dar noi toţi stăm la picioarele Lui şi trăim, şi ne-am umanizat, şi avem parte de divinitate tocmai prin sacrificiul Lui. El spune undeva, într-una dintre cele 4 Evanghelii (citez din memorie): „Cînd se adună doi oameni, în numele Meu, sînt şi Eu acolo“. Mîntuitorul Isus este aici, alături de noi. Pentru că ce omagiem noi acum? Sacrificiul idealist al unor oameni! Vorbea mama Doinei Aldea Teodorovici despre copiii ei şi despre moştenirea lor. Am fost emoţionat, pentru că acei minunaţi artişti s-au prăpădit în România, care ar fi trebuit să le fie adăpost. Eu sînt, totuşi, convins că moartea nu-i sfîrşitul. Ei s-au dus la Domnul, pentru că prea mult s-au iubit şi prea mult bine au făcut pe lume. În noaptea aceea blestemată, eram împreună cu un alt împătimit al Basarabiei româneşti, Adrian Păunescu, amicul meu din tinereţe. Cînd eu eram elev la Liceul „Sf. Sava“, Adrian era student la Filologie şi ne întîlneam la Cenaclul „Nicolae Labiş“, de pe Calea Victoriei, patronat de Eugen Barbu. În urmă cu 3 zile, sîmbătă, am fost în pelerinaj la 5 cimitire, în Capitală, printre care şi la Cimitirul Bellu. Am fost cu copiii mei, cu soţia mea, cu alte rude ale noastre. Am dereticat, am făcut curăţenia de primăvară înaintea Sfintelor Paşti. Am depus frumoase buchete de flori la mormintele lui Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu. Nu mai vorbesc de Mihai Eminescu, care este coconul de marmură în jurul căruia se leagă şi se înfăşoară toată Cultura Naţională. Aşadar, în acea noapte, mă aflam pe terasa unui restaurant din Bucureşti, alături de Adrian Păunescu şi Adrian Năstase, fostul meu coleg de la ,,Sf. Sava”, care era, pe atunci, preşedintele Camerei Deputaţilor. Ei nu se cunoşteau. Au făcut cunoştinţă prin mijlocirea mea. Tot acolo se afla şi ministrul Apărării din acea vreme. Ca să auzim a doua zi că, în timp ce noi beam, după datină, un strop de vin şi vorbeam de-ale noastre, se prăpădeau acei doi îngeri neprihăniţi, care au venit într-o ţară scăpată de sub orice control, o ţară anarhică. Iată, în greaca veche, ce înseamnă anarhie: „an arhos – fără putere“. De atunci şi pînă acum, victime ale anarhiei sînt, în primul rînd, cei neprotejaţi: soţii Teodorovici, Grigore Vieru şi atîţia alţii. Ei au venit la fraţii lor, pentru a găsi ajutor şi protecţie, dar s-au prăpădit în accidente de circulaţie. Cînd a avut Grigore Vieru acel nenorocit accident - era vineri, dacă nu mă înşel - mergeam spre Conferinţa de Presă a partidului pe care îl conduc şi am auzit la Buletinul de ştiri, în bordul maşinii, ce s-a întîmplat. L-am sunat pe Adrian Păunescu imediat. „Adriane, ce se întîmplă cu ţara asta de-şi omoară eroii din cele patru zări? Cum e posibil, după soţii Doina şi Ion Aldea Teodorovici, să sufere şi Grigore Vieru un accident? Să fie zdrobit de acest monstru al unei civilizaţii care nu duce nicăieri? Ne autodistrugem în felul acesta!“ Adrian Păunescu ofta şi plîngea“. Grigore, care era atît de fragil, în ’90 sau ’91 a venit la mine acasă. Eu întîlnisem o tămăduitoare, care pretindea că are puteri taumaturgice, paranormale. El, săracul, avea spasmofilie, cădere de calciu, de potasiu. I-am spus: „Grig, vino la mine. Am să-ţi aduc o vindecătoare, care îl tratează şi pe tata“. A venit. A stat cuminte. Mă uitam la el ce plăpînd e, dar ce inimă uriaşă îi clocotea în piept! Ce versuri a scris omul acesta e greu de imaginat. Există cîţiva poeţi în literatura română - unul este Eminescu, altul este George Bacovia, altul este Tudor Arghezi, altul este Lucian Blaga - care ating fibra cea mai lăuntrică a simţirii umane, nu numai româneşti. Am aici un set de 5 CD-uri, pe care o să-l dăruiesc mamei Doinei. Melodii culese de mine, la Radio România sau de pe alte CD-uri, de pe discuri mai vechi şi mai noi. Nu mai puţin de 105 cîntece româneşti, sub genericul „Muzici Naţionale“. Aici, în primul disc, se află şi cîntecul compus de Ion - care, neîndoielnic, a avut har muzical dumnezeiesc - pe versurile lui Grigore Vieru: „Reaprindeţi candela-n căscioare/ Lîngă busuiocul cel mereu.../ Degerat la mîini şi la picioare/ Se întoarce-acasă Dumnezeu“... . Cine mai foloseşte cuvîntul moldovenesc „mereu“? Nicolae Labiş, care zice „Codrii cei merei“, adică „albaştri“. Mii de seturi cu aceste CD-uri le-am dăruit românilor din toată lumea. Ca membru în Parlamentul European, eu mă duc la Bruxelles şi la Strasbourg, la Baden-Baden sau la Frankfurt, la Offenburg sau Waterloo, unde mă cheamă românii, mei cu probleme de drept al muncii, litigii, necazuri. Niciodată nu mă deplasez fără 10-20 de CD-uri. Am împînzit lumea cu aceste comori de muzică românească. Trebuie să ştie toţi că nu a murit simţirea naţională şi, acolo, în pustietatea lor, unde s-au dus după o amărîtă de bucată de pîine românii să îşi ostoiască dorul în nopţile lungi de iarnă, mai ales într-un Occident cinic, care nu-ţi dă nici un pahar cu apă, să nu ne facem iluzii. Această muzică e un balsam de pus pe rană. Îl dau doamnei să asculte în maşină, sau acasă, la Chişinău. O să-i dăruiesc şi doctoratul meu în Istorie, tipărit sub titlul „Cartea de Aur“, unde scriu mult despre Basarabia. Să nu creadă cineva că generaţia noastră va părăsi suprafaţa pămîntului pînă nu facem Unirea! Să nu se iluzioneze cineva că uităm adevărata hartă a României! Nu întîmplător, în 1990, am creat o revistă care se numeşte chiar „România Mare“. Asta, deşi iniţial nu s-a dorit să mi se dea aprobare. Spuneau unii: „Domnule, îi supărăm pe ruşi“. Care ruşi, oameni buni? Ei nu se supără chiar aşa, cu una, cu două. Ruşii se supără pe slugi, nu pe oamenii demni. Ia să ne ţinem rangul nostru! Ia să spunem, clar, ce-am însemnat noi în Istorie, ce-am dăruit Umanităţii şi ce-i mai putem dărui! Eu sînt convins că vom face şi Unirea. În 1991, am fondat partidul cu acelaşi nume. Cînd am tipărit, în 2003, acest doctorat, am sugerat graficianului să redea pe copertă harta României Mari, cu Mîntuitorul deasupra ei. Aşa cum e statuia de la Rio de Janeiro. Există o statuie şi la estuarul Fluviului Tejo, în Lisabona. Pe aceasta din urmă am văzut-o. Aşa vreau să înalţ şi eu una, pe Tîmpa, în Braşov. Vreau să ridic o statuie de 40-50 de metri, cu o capelă la bază, unde să se oficieze cununii, să se facă slujbe de Crăciun, de Paşte. Românii au nevoie de aşa ceva. Nu eu am desenat coperta acestei cărţi, nu am talent la desen, dar am i-am cerut artistului plastic: România Mare, cu Mîntuitorul, în prim-plan, fiindcă numai Domnul din Cer ne va ajuta. Cînd l-am eliberat pe Ilie Ilaşcu din temniţa, ilegală, a unui regim nerecunoscut de nimeni, cel de la Tiraspol, am gîndit ca la şah. Apropo de şah: acum o lună a venit Gari Kasparov la Strasbourg, să susţină un simultan chiar în Parlamentul European. Mama m-a învăţat şi pe mine să joc şah. Ilie Ilaşcu era încă puşcărie. Eu nu-l văzusem la faţă, decît la televizor, săracul de el, atunci cînd zicea: „Vă iubesc, Popor Român!“. M-a impresionat. În anii ’93, ’94, ’95, se băgau unii în cuşcă, în mod simbolic, demonstrînd, pe străzile Bucureştilor, dar aşa ceva nu înmuia inima de fiare a acelor bolşevici. Şi atunci, împreună cu Leonida Lari, Dumnezeu s-o ierte - iată cît de timpuriu ni se prăpădesc poeţii, care ard ca nişte flăcări, ca nişte torţe -, am gîndit aşa: să-i dăm cetăţenia română fratelui Ilie, să-l primim în partid, ca membru, să-i oferim un judeţ bun, aproape de Basarabia lui natală, să-l facem senator şi apoi membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei! Ne-au ieşit toate pasienţele, ca la şah. A nu se uita că el era încă în lanţuri. Atunci, am elaborat o Rezoluţie la Strasbourg, pe care a contrasemnat-o şi Dmitri Rogozin. Ce vă spune numele acesta? E mîna dreaptă a lui Putin în probleme de strategie şi geopolitică. Acea Rezoluţie a fost semnată de mai mulţi Lorzi englezi şi de numeroşi alţi colegi. Abia după aceea i-am scris lui Vladimir Putin: „Domnule preşedinte, îşi poate permite Rusia, în curs de democratizare, să tolereze deţinerea unui parlamentar european în temniţa unui regim ilegal, pe care nu îl recunoaşte nimeni?“. Ei, bine după două săptămîni, Ilie Ilaşcu a fost eliberat!
Stimaţi compatrioţi, ne-am adunat aici pentru cauza sfîntă a Basarabiei. Pe care panslavismul o pîndea de mult. În 1801, un sfetnic al Ţarului Pavel I, pe nume Rostopcin, propunea să o facă ostatică. Acest Rostopcin e cel care a dat foc Moscovei cînd a intrat Napoleon, în 1812. Toate se înlănţuiesc. În 1812 s-a vîndut Basarabia. Unde? La Hanul lui Manuc. Deschid o paranteză. Şoferul şi secretara mea ştiu că azi-noapte, pe la ora 3 şi ceva, cînd mă duceam spre casă, pe lîngă Dîmboviţa, le-am spus: „Ăsta-i Hanul lui Manuc, unde, în mai 1812, s-a vîndut Basarabia românească!“ Tot acolo avea să moară marele general Gheorghe Magheru, singur, sărac lipit, în 1880. Am scris multe despre cedarea ruşinoasă a Basarabiei. Acel Rostopcin i-a propus mişelia Ţarului Pavel I, tatăl viitorului ţar care ne-a furat Basarabia, Alexandru I, la început prieten şi apoi adversar al lui Napoleon. Contele Rostopcin l-a învăţat tehnica, l-a învăţat cum să fure Basarabia. Pavel I avea să moară, probabil otrăvit, în 1801, dar fiul său a moştenit din familie acea poftă hoţească. Şi cînd ne-a prins pe noi mai slabi, prin trădarea lui Moruzzi - care era dragoman al Înaltei Porţi, şi care a interceptat o corespondenţă a lui Napoleon cu Sultanul - am pierdut Basarabia. Dar nu definitiv.
Astăzi, aici, reînnodăm acest lanţ. Astăzi, aici, evocăm ziua de 27 martie 1918. Acel an fundamental al Unirii a început cu vestitorii primăverii. A început cu cei mai chinuiţi dintre români: basarabenii. Ei au plătit cel mai dramatic preţ pentru „mîndria de a fi român“. Dar Ziua deşteptării şi a unirii se apropie cu paşi repezi. Dacă nu vom reuşi să ne unim, din nou, ca în 1918 – atunci ne vom regăsi, împreună, în Europa Unită. Şi România Mare tot va prinde viaţă.
În încheiere, permiteţi-mi să citesc un poem închinat actului istoric de la 27 martie 1918, scris în 1982 şi publicat în antologia mea intitulată „Carte românească de învăţătură“.

BASARABIA, PĂMÎNT
ROMÂNESC!

Ne-au dărîmat lăcaşele cu tunul
ne-au vînturat în cele patru zări
tribunii noştri, unul cîte unul
i-au răstignit în jug de lumînări

Procesiuni prin stepa asiată
familii smulse-n zori din aşternut
vechi pămînteni ce-au stăpînit odată
mînaţi de patul puştii şi de cnut

E sfîrtecată harta cu hangerul
un rîu secat ne minte în zadar
pămîntu-i rupt, dar oglindeşte cerul
adevărata piatră de hotar

Aici, prin vreme, totul îi acuză
nu-i mai îndură nimeni pe procleţi
nici clopotul, nici azima din spuză
nici bourul din stema cu peceţi

Şi-i mai acuză datina ce cîntă
la vicleim, la nunţi şi-ngropăciuni
iar peste toate, Limba noastră sfîntă,
icoană făcătoare de minuni

E graiul meu şi-al celor ce-or să vină
şi-al munţilor de oase ce nu tac
o pravilă de aur şi lumină
cu slove de mărimea unui veac

E Limba Romei tămăduitoare
în ea s-au poticnit duşmanii mei
din Căpriana lui Ştefan cel Mare
pîn’ la Hotin, Tighina şi Orhei

Aceasta-i ziua binecuvîntată
cînd Sfatul Ţării buciumă la stîni
psaltirile miros a judecată
şi moldovenii iar îşi spun români

E uvertura sacră a Unirii
e temelia casei unui neam
Îngenuncheaţi, au priceput şi zbirii
că româneşti sînt toate: rîu şi ram

Şi că minciuna n-are viaţă lungă
şi că din zorii lumii stăm aici
Sodoma şi Gomora să-i ajungă
pe toţi vrăjmaşii noştri venetici!

Trăiască Unirea cu Basarabia şi Bucovina!
Trăiască România Mare!
(Aplauze însufleţite)

CORNELIU VADIM TUDOR
(Discursul a fost rostit, liber, în ziua de 27 martie 2012, la Sala de Festivităţi a Primăriei Municipiului Piteşti, fiind transmis de mai multe posturi locale de Televiziune)

Ziarul TRICOLORUL, nr 2435 / 06.04.2012 

GAZELE DE ŞIST ŞI GENOCIDUL DIN ROMÂNIA


Tot mai mulţi români, din Patria-Mamă şi de pretutindeni, constată că persoanele puse în funcţii de conducere, împreună cu stăpînii lor din străinătate, nu au mamă, nu au tată, nu au frică de Dumnezeu, nici în Sfîntul Post al Paştilor. Asasinii economici şi asasinii politici străini şi autohtoni acţionează, fără întrerupere, în Holocaustul împotriva românilor, urmărind ca obiectiv final exterminarea Poporului Român, urmaş al Poporului Primordial în Dacia Mare, în Dacia Edenică, în Ţara Sfîntă. Regimurile alogenilor Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, împreună cu guvernele pe care le-au format şi tutelat, joacă, de 22 de ani, în serialul „Jefuirea bogăţiilor naturale”, care a ajuns la episodul „Gazele de şist”.
La începutul lui, telespectatorii erau relativ liniştiţi gîndindu-se că în Constituţia României există prevederi clare la:
- art. 22, alin. 1: „Dreptul la viaţă, precum şi la integritatee fizică şi psihică ale persoanei sînt garantate”;
- art. 34, alin. 1 şi 2: „Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi sănătăţii publice”;
- art. 35, alin 1, 2, şi 3: „Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi ameliora mediul înconjurător”;
- art. 135, alin. 2, lit. d: „Statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional”.
Fără să existe cadrul legislativ în România şi nici o directivă a Uniunii Europene în privinţa exploatării gazelor de şist, Regimul Băsescu-Boc-Ungureanu a aplicat, din nou, Poporului Român politica faptului împlinit! Pe tăcute, fără ştiinţa şi aprobarea Poporului Român dată prin Referendum Naţional, dar şi fără înştiinţarea preşedinţilor de Consilii Judeţene, a primarilor din numeroase localităţi, şi mai ales, a proprietarilor de terenuri, Guvernul Boc, împreună cu Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.), a organizat, în vara anului 2010, o licitaţie internaţională pentru a concesiona uriaşe suprafeţe de terenuri proprietăţi private, din multe judeţe, astfel încît firmele cîştigătoare să beneficieze de acorduri petroliere şi să treacă la exploatarea gazelor de şist. Liderii P.D.L., U.N.P.R., U.D.M.R. aflaţi la Putere şi conducătorii P.S.D., P.N.L. şi P.C. care stau în Opoziţie, ştiau despre această afacere periculoasă şi despre genocidul pus la cale în numeroase zone din România, dar, cu toţii, au tăcut mîlc!. Se ştie că ţara noastră are foarte multe bogăţii naturale şi în cantităţi uriaşe, inclusiv gaze naturale. Acestea se împart în două categorii: gaze naturale obişnuite (sau convenţionale) care se găsesc în „pungi” (de regulă împreună cu zăcămintele de ţiţei) şi gaze naturale neconvenţionale, sau gaze de şist care se găsesc la adîncimi mari, între straturile de roci. Exploatarea gazelor de şist se face prin fracturare hidraulică, respectiv pentru fiecare sondă se face un foraj vertical şi apoi o forare orizontală. Urmează producerea de explozii pentru a sparge rocile şi a elibera gazul, care este adus la suprafaţă prin pomparea unor cantităţi enorme de apă (10-32 milioane litri pentru un foraj), amestecată cu nisip, şi 500-600 substanţe chimice periculoase. Fluidul este injectat sub o presiune colosală, de 600-1.000 atmosfere. La o singură sondă, această procedură se repetă de 18-30 de ori. Din cantitatea de lichid pompată revine la suprafaţă numai jumătate, cealaltă parte ajunge în apa freatică. După încheierea exploatării, în zonele afectate nu mai există apă potabilă ! Lichidul toxic ajuns la suprafaţă va fi depozitat în nişte bazine de evaporare, care sînt adevărate bombe chimice.  În Proclamaţia de la Bîrlad, citită în faţa a peste 5.000 de protestatari în ziua de 22 martie a.c., au fost menţionate multe pericole majore pentru sănătatea oamenilor şi pentru mediu în urma utilizării metodei fracturării hidraulice pentru exploatarea gazelor de şist, respectiv: contaminarea pînzei freatice şi a surselor de apă potabilă; epuizarea resurselor de apă din zonă; contaminarea terenului; apariţia explozivă a bolilor specifice sistemului nervos, a bolilor de piele şi chiar a cancerului; risc seismic asociat cu antrenarea unor substanţe radioactive; scoaterea terenurilor din circuitul agricol. La toate acestea se adaugă migraţia masivă a multor comunităţi locale, deşertificarea, alunecările de teren şi favorizarea cutremurelor de pămînt. Preşedintele A.N.M.R., Alexandru Pătruţi, a declarat că „extracţia nu este o activitate prietenoasă pentru mediul înconjurător.” Cu toate acestea, conducerea A.N.R.M., împreună şi cu sprijinul unor reprezentanţi ai Preşedinţiei şi Guvernului României, a negociat, fără transparenţă, numeroase acorduri petroliere în multe judeţe pentru a facilita începerea exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică.
A.N.R.M. şi Guvernul României au negociat cu firme străine şi au aprobat acorduri petroliere pentru explorarea şi exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică, fără să se fi făcut nici un studiu de mediu, fără să fie solicitată opinia specialiştilor, fără dezbateri publice, fără să se ţină seama că terenurile din perimetrele concesionate sînt proprietate privată, fără a fi înştiinţaţi şi fără a obţine acordul primarilor, Consiliilor Locale şi Consiliilor Judeţene. A.N.R.M. şi Guvernul României au tratat ţara noastră ca pe propria moşie, iar pe locuitori ca pe nişte sclavi asupra cărora au drept de viaţă şi de moarte, inclusiv de a le lua tot. Pînă acum, au apărut puţine informaţii despre acordurile petroliere în judeţele Vaslui (în apropiere de Bîrlad) şi Constanţa (localităţile Adamclisi, Costineşti şi Vama Veche). Pe surse, s-a aflat că s-a negociat începerea prospecţiunilor, a explorărilor şi a exploatării gazului de şist prin fracturare hidraulică a rocilor în multe localităţi din judeţele Timiş, Arad, Bihor, Cluj, Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Mureş, Covasna, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Caraş-Severin, Hunedoara, Bacău, Satu-Mare, Ialomiţa, Teleorman, Dîmboviţa, Ilfov, Neamţ, Botoşani, Suceava şi Galaţi. Liderii P.D.L., P.S.D., P.N.L., P.C., U.N.P.R., şi U.D.M.R., de la nivel central şi judeţean, precum şi deputaţii şi senatorii din colegiile uninominale din judeţele unde au fost negociate acordurile petroliere pentru exploatarea gazului de şist cunosc în care localităţi au fost programate genocidul împotriva populaţiei şi distrugerea echilibrului ecologic, dar cu toţii ascund pentru cetăţeni cunoaşterea adevărului. De ce oare?
Atît Puterea (P.D.L., U.N.P.R., U.D.M.R. şi deputaţii minorităţilor etnice) cît şi Opoziţia (P.S.D., P.N.L. şi P.C.) ascund Poporului Român faptul că acţionează împreună şi au pregătit cadrul legal pentru exproprierea proprietarilor de pe terenurile pentru care s-au eliberat licenţe de exploatare minieră şi acorduri petroliere. La 25 martie 2009, senatorii Toni Greblă (P.S.D.) şi Ion Ruşeţ (P.D.L.) au înregistrat la Senat o Propunere legislativă de modificare şi completare a Legii minelor, Legea nr. 85/2003, care, de fapt, creează cadrul legal pentru exproprierea cetăţenilor de pe teritoriile care au fost concesionate de A.N.R.M. şi Guvern pentru exploatarea resurselor naturale. Se instituie o procedură specială şi foarte rapidă de expropriere la îndemîna titularilor de licenţe de exploatare. În Senat, la 27 octombrie 2009, Propunerea legislativă a fost votată de către senatori, fără nici un vot împotrivă! Asupra acestui demers împotriva Poporului Român se păstrează o tăcere absolută. De ce? Se aşteaptă ca, după alegerile parlamentare din acest an, Propunerea legislativă să treacă şi de Camera Deputaţilor, iar apoi românii vor fi expropriaţi din România, în anii 2013 şi 2014, pe baza unui program incredibil, acum. În paralel se aplică proiectul „Israel în România”! Avînd în vedere numeroasele pericole pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediul înconjurător provocate de exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică, această metodă a fost interzisă în Franţa, Anglia, Irlanda şi Bulgaria. În S.U.A. şi Germania au apărut solicitări pentru a se interzice, prin lege, exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică.
În România, fără să un existe cadru legal pentru această metodă de exploatare a gazului de şist şi fără ştiinţa şi acordul autorităţilor locale şi proprietarilor de terenuri, A.N.R.M. a negociat acorduri petroliere de explorare-dezvoltare-exploatare cu firma americană Chevron şi multe altele. Clauzele acordurilor sînt secrete pentru proprietarul gazelor naturale, Poporul Român, precum şi pentru proprietarii terenurilor. Neoficial, s-a aflat că în contractul secret cu firma Chevron s-a precizat că Guvernul României s-a angajat să despăgubească firma americană pentru toate cheltuielile făcute pînă cînd va fi interzisă exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică.
De la televizor au aflat cetăţenii români despre demersurile făcute de reprezentanţi ai firmei Chevron la preşedintele Băsescu, la primul-ministru Ungureanu, la cîţiva miniştri şi la A.N.R.M. pentru urgentarea semnării acordurilor petroliere şi începerea prospecţiunilor în Judeţele Vaslui şi Constanţa. Primarii, consilierii locali, preşedinţii Consiliilor judeţene Vaslui şi Constanţa şi locuitorii din Bîrlad, Adamclisi, Costineşti şi Vama Veche nu au ştiut şi nu ştiu ce a negocit A.N.R.M. în numele lor şi împotriva lor cu scopul de a asigura profituri şi mai mari unor firme străine. Merită toată admiraţia locuitorii din Bîrlad în frunte cu primarul Constantin Constantinescu şi părintele protopop Vasile Lăiu, sprijiniţi de conducerea Consiliului Judeţean Vaslui, pentru ca în mod democratic şi pe căile legale, să fie interzisă exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică şi să fie suspendate prospecţiunile anunţate de firma Chevron pentru acest an. Sfidîndu-i pe protestatarii din judeţul Vaslui şi întreaga populaţie a României, Guvernul Ungureanu a aprobat, în şedinţa din 27 martie a.c., şi a publicat în Monitorul Oficial al României nr. 205 din 28 martie a.c., trei Hotărîri, cu nr. 188,189 şi 190, privind aprobarea Acordurilor petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti. Anexele la acorduri şi clauzele contractuale sînt secrete pentru Poporul Român (?!) Cei care le-au secretizat nu au nici o bază legală. Este doar o înţelegere între cei care au răstignit Poporul Român ! Guvernul României nu are curajul să informeze Poporul Român despre cea mai mică redevenţă din lume negociată cu firma Chevron, iar asupra comisioanelor se păstrează o tăcere absolută, pînă se ajunge la Parchet sau D.N.A.
La adunările publice de protest şi la zecile de mii de semnături strînse şi depuse la Preşedinţia României şi la Guvernul Ungureanu este necesar, ca în faţa genocidului care a fost declanşat cu ajutorul A.N.M.R. împotriva Poporului Român, să se acţioneza cu multă fermitate, astfel:
1) Primarii şi preşedinţii Consiliilor Judeţene să solicite, în scris, de la A.N.R.M. să le comunice dacă pentru localitatea sau judeţul lor s-a negociat sau dacă există solicitări pentru exploatarea gazelor de şist şi pe ce suprafeţe.
2) Senatorii şi deputaţii să-l interpeleze pe primul-ministru şi să-i solicite să le comunice pentru localităţile din colegiile unde au fost aleşi dacă există negocieri pentru acorduri petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare şi în ce perimetre.
3) Primarii sau consilierii locali şi preşedinţii de Consilii Judeţene sau consilierii judeţeni din toate localităţile, respectiv judeţele, să organizeze rapid referendumuri locale pentru ca populaţia să se poată opune, în mod paşnic şi democratic, la genocid.
4) Autorităţile locale, împreună cu senatorii şi deputaţii din colegiile electorale unde s-au negociat ori se negociază acorduri petroliere cu Chevron sau alte firme, să depună Plîngeri Penale pentru: genocid; atentatul contra unei colectivităţi; abuzul în serviciu în formă calificată; asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni; traficul de influenţă; darea şi luarea de mită; primirea de foloase necuvenite; cumpărarea de influenţă; constituirea unui grup infracţional ş.a.
5) Opoziţia (P.S.D., P.N.L. şi P.C.) să introducă o moţiune simplă la Senat şi să ceară anularea Hotărîrilor de Guvern privind aprobarea acordurilor petroliere de concesiune pentru explorarea, dezvoltarea şi exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică, precum şi suspendarea negocierilor pe această temă, pînă cînd va fi adoptată o legislaţie internă şi o directivă a Uniunii Europene.
6) La Congresele Extraordinare ale P.S.D., P.N.L. şi P.C. din 7 aprilie a.c. să fie decisă şi făcută publică poziţia acestor partide în legătură cu exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică şi cu exproprierea românilor proprietari de către titularii licenţelor de exploatare şi acordurilor petroliere.
7) Preoţii din toate parohiile şi mînăstirilor să-i informeze pe credincioşi asupra pericolelor care decurg din exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică şi să participe în fruntea locuitorilor la marşuri şi mitinguri de protest.
8) Candidaţii la alegerile locale şi partidele care îi susţin să prezinte clar poziţia lor şi acţiunile pe care le-au întreprins sau le vor promova pentru a apăra viaţa şi sănătatea locuitorilor, precum şi mediul înconjurător.
Uniţi, îi vom învinge pe asasinii economici şi asasinii politici !

Dr. GHEORGHE FUNAR
Secretar general P.R.M.
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

Ziarul TRICOLORUL, nr 2435 / 06.4.2012

joi, 5 aprilie 2012

Primarul PRM Ion Rotaru (comuna Alexandru cel Bun, judeţul Neamţ) a fost exclus din partid!






In şedinţa sa din 2 aprilie a.c, Biroul executiv  judeţean al Filialei Neamţ a Partidului România Mare a hotărît să propună conducerii partidului excluderea din PRM a domnului Ion Rotaru - primar al comunei Alexandru  cel Bun.
Propunerea a fost motiovată de faptul că în mai multe emisiuni tv, domnul Ion Rotaru a făcut afirmaţii calomnioase la adresa PRM, nu a participat la nici o activitate organizată de filiala judeţeană şi nu a plătit cotizaţia de membru al partidului o perioadă îndelungată de timp.
Propunerea a fost aprobată de preşedintele PRM, domnul dr. Corneliu Vadim Tudor.

DUMITRU BADEA,
Preşedintele Filialei PRM Neamţ

* * *

Sîmbătă, 31 martie a.c., s-au desfăşurat, la Sibiu, lucrările Conferinţei judeţene a Partidului România Mare.
Într-o atmosferă sărbătorească, cei peste 120 de delegaţi ai filialelor locale PRM din judeţul Sibiu, au salutat prezenţa onorantă a d-lui prof. univ. dr. Gheorghe Funar, secretar general al PRM, care a transmis Organizaţiei judeţene mesajul preşedintelui partidului, Corneliu Vadim Tudor, membru al Parlamentului European.
Au ţinut să fie prezenţi la conferinţa judeţeană a Organizaţiei Sibiu a PRM şi să ureze succes deplin lucrărilor sale, domnii prof. univ. dr. Ioan Cindrea, deputat în Parlamentul României, preşedintele Organizaţiei judeţene a PSD, col. rez. Nicolae Haiduc, preşedintele Organizaţiei judeţene a PNG, ing. Lucian Dumitra, vicepreşedinte al Partidului Ecologist Român, preşedinte judeţean PER, prof. univ. dr. Ioan Bogdan, primul preşedinte al Curţii de Conturi a României.
Au participat, de asemenea, reprezentanţi ai organizaţiilor sindicale şi non-guvernamentale, ziarişti din mass-media centrală şi locală. În Raportul prezentat Conferinţei de către  jr. col. rez. dr. Eugen Rotărescu s-au menţionat eforturile organizatorice ample soldate cu succese remarcabile în revitalizarea organizaţiilor de partid din teritoriu, ţelul principal fiind concentrarea eforturilor pentru victoria în alegeri şi ocuparea celor mai importante poziţii şi funcţii în administraţia publică locală. Oferta electorală a partidului o constituie realizarea tuturor proiectelor edilitar-gospodăreşti locale cu fonduri financiare dirijate transparent, cu oameni competenţi, profesionişti desăvîrşiţi, corecţi, cinstiţi şi responsabili aflat în slujba intereselor comunităţii.
În încheiere, Conferinţa a ales cu o covîrşitoare majoritate de voturi noua conducere a Filialei judeţene Sibiu a PRM.
În funcţia de preşedinte a fost reconfirmat jr. col. rez. dr. Eugen Rotărescu. Din echipa de conducere fac parte: dr. ing. Emil David – prim vicepreşedinte, ing. Virgil Benga, prof. univ. dr. Lucian Giura, prof. Andreiana Ristea, ec. Sorinel Stancu, av. Dorin Flucuş, ing. Dorina Brate – vicepreşedinţi, ing. Petre Tudoroiu - secretar general, ec. Ciprian Ionescu, Ilie Cordoş, ing. Ciprian Valase, prof. Gheorghe Macovei, Paraschiva Dragomir şi Maria Ciobanu – secretari, Ion Tîlciu  - casier general.
În continuare, asistenţei i-a fost prezentat un program strategic de cîştigare a alegerilor locale în principalele localităţi ale judeţului.
Secretarul general al PRM, dr. Gheorghe Funar, a elogiat în final spiritul combativ şi optimist în care s-a desfăşurat Conferinţa Judeţeană, exprimîndu-şi convingerea şi încrederea deplină în capacitatea organizatorică a echipei nou alese la conducerea filialei judeţene de a produce o schimbare radicală de atitudine şi opţiune în rîndurile alegătorilor sibieni. Ideea de bază a sloganului electoral propus de PRM Sibiu în apropiatele campanii electorale va fi: „Români, nu mai răbdaţi jaful şi minciunile profitorilor tranziţiei! Veniţi cu toţii la urne şi votaţi cu cei care nu v-au furat şi minţit niciodată!”

Biroul Executiv al
Filialei judeţene Sibiu a PRM

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2434 / 05.04.2012

HINGHERUL P.N.L. ANDREI CHILIMAN MĂCELĂREŞTE CÎINII ÎN POSTUL MARE AL PAŞTELUI!



S.M.S. 

Ascultă, Chilimane, văd că nu înţelegi de vorbă bună. După ce că eşti un mafiot ordinar, care a furat cel puţin 13 imobile (chipurile, moştenire!) - mai eşti şi însetat de sînge nevinovat. Cine îţi dă dreptul ţie, mă, porcule, să încalci Legea şi, împreună cu Poliţia Comunitară din Sectorul 1, condusă de pilotul pensionar Iosif Vissarionovici Bălan (de teapa lui Adrian Iovan), să împuşti cu tranchilizante, să bagi în dube şi să ucizi mii de cîini - cei mai mulţi fiind castraţi şi inofensivi? În ce junglă africană te crezi tu, mă, derbedeule? Pentru toate aceste crime, eu te blestem, în Postul Mare al Paştelui, să te bată Dumnezeu cum e mai rău! Tu nu eşti om, eşti o bestie! Fir-aţi ai dracului de nemernici, cu PNL-ul vostru de hingheri şi satanişti! Nişte terorişti ca voi vor să conducă România? Niciodată!

CORNELIU VADIM TUDOR
4 aprilie 2012

Ziarul TRICOLORUL, nr 2434 / 05.04.2012

APEL UMANITAR PENTRU SALVAREA CÎINILOR COMUNITARI DIN ROMÂNIA


Scrisoare Deschisă către:

* Membrii Corpului Diplomatic acreditaţi la Bucureşti
* Membrii Parlamentului European
* Comisarii Europeni

Doamnelor şi domnilor, 

vă aduc la cunoştinţă, cu durere în suflet, că în Capitala României s-a declanşat un veritabil război împotriva cîinilor comunitari. Acest măcel în massă e ordonat şi condus de un bolnav psihic, pe nume Andrei Chiliman, primar al Sectorului 1, din Bucureşti, membru al Partidului Naţional Liberal (formaţiune afiliată, în Parlamentul European, grupului politic ALDE). La porunca acestui individ fără Dumnezeu, zi de zi se desfăşoară „spectacole” de groază, în faţa unei populaţii scandalizate: echipe complexe, de hingheri şi angajaţi ai Poliţiei Locale (condusă de un general de aviaţie la pensie, pe nume Iosif Bălan), îi împuşcă pe cîini cu tranchilizante (interzise prin Lege!), îi înghesuie în dube cu gratii şi îi transportă spre destinaţii necunoscute – de fapt, toată lumea ştie că îi ucid, fiindcă spaţii în adăposturi nu mai sînt. Toţi aceşti criminali sînt plătiţi din bani publici. Unde, oare, în lumea civilizată, se mai petrec asemenea atrocităţi? În România există o Lege, votată de Parlament, care interzice uciderea cîinilor, prevăzînd sterilizarea lor. În  proporţie de 90%, cîinii vînaţi de aşa-zisul primar „liberal” şi de acel aviator căzut în cap, fără paraşută, sînt castraţi şi inofensivi. Mai mult decît atît, dar ei aparţin unor cetăţeni, mai ales bătrîni, care au grijă de ei. Toate demersurile Asociaţiilor iubitorilor de animale s-au lovit de încăpăţînarea maladivă a acestui primar cu minţile rătăcite.

Evident, prezenţa pe străzi a cîinilor fără stăpîn este o problemă care trebuie soluţionată - dar asta se rezolvă în timp, cu răbdare şi omenie, cu Legea în mînă, nu prin ucidere în massă. Recent, cei 9 judecători ai Curţii Constituţionale a României au respins, cu unanimitate de voturi, propunerea altor politicieni, de a-i ucide pe cei cca. 200.000 de cîini fără stăpîn care se estimează că ar trăi în România. Nu se poate tolera un „holocaust” al cîinilor, într-o ţară membră a Uniunii Europene, în anul 2012 după Christos. Nu sîntem barbari!
Fac apel la dvs. să convingeţi conducerea Partidului Naţional Liberal din România să-l oprească pe primarul descreierat Andrei Chiliman. În măsura în care acest partid nu poate, sau nu vrea, el compromite, grav, valorile liberalismului, de care face atîta caz, şi nu are ce căuta în familia politică liberală. Eventual, n-are decît să-şi întemeieze un nou grup politic: Internaţionala Ucigaşilor de Cîini. Asta, cu atît mai mult cu cît lichidarea cîinilor le aduce unora mari profituri financiare. Desigur, nu din pielea bietelor patrupede a făcut mafiotul Andrei Chiliman averea colosală pe care o are, din care menţionez, printre altele, sumele imense din băncile străine, conform Serviciilor Secrete: 200.000.000 de dolari şi 500.000.000 de euro. Halal liberal! 

În speranţa că nu vă este indiferentă soarta atîtor inimi neprihănite, vă amintesc o vorbă de spirit, rostită de Madame Roland (cea care avea să fie ghilotinată în Revoluţia Franceză): „De cînd îi cunosc pe oameni, am început să iubesc cîinii”. Iar Lordul Byron spunea: „Cîinii au toate virtuţile omului, mai puţin defectele sale”. În fine, într-o carte de Aforisme pe care am publicat-o recent, eu afirmam: „Cine nu iubeşte animalele, nu iubeşte nici oamenii”.
Ştiu că, în marea dvs. majoritate, aveţi acasă unul sau mai mulţi cîini, pe care îi iubiţi şi îi trataţi ca pe nişte membri ai familiei. Atunci cînd îi dezmierdaţi, gîndiţi-vă şi la rudele lor sărace şi îndepărtate din România, care au supravieţuit unei ierni apocaliptice, dar cad pradă furiei sangvinare a unor bestii cu chip de om.
Paşte Fericit!

Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,

Preşedintele Partidului România Mare,
Membru al Parlamentului European,
Membru al Academiei Mondiale „Albert Schweitzer”,
Membru al Academiei Tiberine din Roma,
Membru al Academiei de Ştiinţe Politice din New York,
Membru al Academiei de Ştiinţe ale Naturii a Federaţiei Ruse
5 aprilie 2012
Bucureşti

Ziarul TRICOLORUL, nr 2434 / 05.04.2012

PROSTITUŢIA POLITICĂ


Exact cînd consideram că dl. Sorin Frunzăverde, prim-vicepreşedinte al PDL, reprezintă culmea traseismului politic din România, prin dezertarea la amicii de „dreapta”, adică la PNL, un alt caz ne-a atras atenţia în mod deosebit, deşi nu a fost comentat de mass-media, din motive lesne de înţeles. În treacăt fie spus, noi, cei de la PRM, am susţinut întotdeauna că actuala lege electorală este o greşeală care afectează în profunzime existenţa democraţiei şi a statului de drept. Ne-am pronunţat împotriva traseismului politic şi găsisem şi soluţii pentru a-l descuraja. Dar, actualii demnitari nu-şi vor tăia niciodată craca de sub picioare şi vor lăsa mereu „loc de bună-ziua”, sub masca apărării „interesului naţional” şi a celor care i-au ales.
Pînă una, alta, ne-a atras atenţia nu un caz de traseism care a devenit o modă a şobolanilor ce părăsesc barca naufragiată, ci unul de prostituţie politică în toată regula. O blondină, trecută de mult de a doua „tinereţe”, ne sufocă zi de zi pe toate posturile de televiziune, dîndu-şi cu părerea de la problemele de natură social-economică la cele medicale sau de alcov. Nu-i dăm numele, pentru că nu facem reclamă gratis nimănui. Iniţial, am crezut că se plictiseşte acasă numărîndu-şi banii şi mai are, iată, timp să iasă şi în lume. După care am suspectat-o că doreşte să reintre în politică, folosind trambulina mass-media, care nu este de neglijat, mai ales în România, unde votul se acordă emoţional şi nicidecum în urma studierii atente a profilului şi carierei candidatului în cauză. Revenind, ce credeţi că afirma, nu demult, la B1 TV, năstruşnica doamnă? Cităm din memorie: „Aş vrea să candidez la o primărie, care partid mă vrea, poate să mă ia”. Motivul deciziei este şi mai halucinant: actualul primar din sectorul cu pricina nu s-a prea ostenit cu deszăpezirea. Ce ideologie, ce doctrină, ce program politic, ce interes pentru cetăţean? Acestea sînt doar vorbe, şi atît. Lejeritatea cu care politicienii noştri, unii foşti activişti comunişti, au devenit capitalişti convinşi nu ne mai surprinde. Aşa cum nu ne-a surprins alianţa PSD-PDL, sau actuala USL. Între noi fie vorba, dezertorii din PDL nu ne prea interesează, mai ales că unii pot fi adevăraţi „cai troieni“. Ceea ce deranjează, totuşi, este că USL îi primeşte cu braţele deschise, fără să-şi dea seama că astfel de decizii vor costa scump această alianţă, care este, şi aşa, contra naturii. Sau, probabil, sînt mai preţioase cohortele de primari fripturişti care, prin şantaj şi ameninţare, influenţează votul din mediul rural. Aşadar, toţi recunosc faptul că în România alegerile se fraudează direct sau indirect, iar personajele care ne conduc de 22 de ani nu numai că nu sînt inspirate de o doctrină politică, nu numai că nu au o viziune asupra destinului ţării şi al românilor, dar trăiesc doar cu obsesia acaparării de foloase şi privilegii, deseori necuvenite, şi a obţinerii celui mai nociv drog: Puterea. Căci, altfel, din ce motiv obositoarea persoană supermediatizată, împlinită material şi personal, şi-ar dori funcţia de primar, indiferent ce partid o „ofertează”? Oricum, exprimarea acestei dorinţe a fost complet nefericită. Chiar şi fetiţele de pe centură sînt mai selective cu potenţialii clienţi...

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

Ziarul TRICOLORUL, nr 2434 / 05.04.2012

miercuri, 4 aprilie 2012

Arhiva „Tricolorul” - EMINESCU ECONOMIST








Iată un titlu menit să surprindă: Eminescu asociat cu proza vieţii, cu materialismul, cu pedantismul formulelor economice! Eminescu mînuind statistici, făcînd calcule, interpretînd cifre?!
Şi, totuşi, Eminescu a fost un economist, şi încă unul de linie mare. Eminescu a avut, întîi, o cultură reală în domeniul economic. I-a citit pe toţi clasicii economiei şi în special pe Smith; i-a citit pe revoluţionarii - de atunci - ai economiei şi mai ales pe List; în sfîrşit, pare a fi citit - şi în orice caz a fi înţeles - opera lui Karl Marx.
Mai mult decît atît, Eminescu a avut o reală cultură matematică. În paginile lui se vădeşte adesea o comprehensiune adîncă a valorii mijloacelor matematice pentru dezlegarea tainelor lumii. Asupra întregii lui opere filozofice domină obsedantă ideea pitagoriciană a posibilităţii de a exprima cantitativ, prin numere, toate fenomenele din Cosmos, idee care culminează în faimoasa apologie a savantului:
„Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr/ Aşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr”.
Eminescu stăpînea clar cele două elemente indispensabile gîndirii ştiinţifice economice: o cultură profundă şi intuiţia cantitativă. Şi pe lîngă ele, mai avea darul de a „prinde” în chip nemijlocit realităţile economice şi a le reda într-o formă de o surprinzătoare noutate.
Un economist român - cînd este economist autentic şi român autentic - apare totdeauna ca un revoluţionar. Căci aproape tot ce a ajuns clasic în economia politică este - pentru o ţară agricolă ca a noastră - fals. Eminescu a fost deci, şi în economie, un revoltat. În revizuirea pe care a făcut-o ştiinţei economice clasice, s-a ridicat, îmbinînd convingerile cu temperamentul lui, o dată mai mult, împotriva papagalilor Apusului.
Căci dacă ceea ce este adevăr dincoace de Pirinei este minciună dincolo, şi în ştiinţa economică ceea ce este adevăr în Occident, poate să fie minciună în Orient. Sistemul economic european este ca un decor de teatru, cu faţa spre Occident. Aspectele lui atractive sînt numai pentru cei care îl văd dintr-acolo. Noi, cei din Orient, nu vedem decît spatele decorului, cu pînza lui cenuşie şi tristă.
Eminescu a înţeles toate fenomenele economice pornind - cum era firesc - de la sensibilitatea lui etică; el a înţeles economia prinprisma moralei.
De aceea gîndirea economică a lui Eminescu se poate urmări pe trei linii, care toate au ca punct comun de pornire ideea de dreptate. Căci el a văzut întîi, în viaţa omenirii, tot ceea ce era exploatare a omului de către om: exploatarea dintre ţară şi ţară, exploatarea dintre clasă şi clasă, exploatarea dintre neam şi neam.
Cea dintîi 1-a dus la concepţia independenţei economice; cea de a doua la principiul dreptăţii sociale; cea din urmă la ideea românismului economic.
Şi astfel, gîndirea lui Eminescu se reazemă pe o mare bază triunghiulară, ale cărei vîrfuri sînt însemnate cu: independenţă, dreptate, românism.
x    x    x

Cel mai mare merit al lui Eminescu ca economist stă în felul original în care a relevat fenomenul exploatării dintre o ţară şi alta.
Ca orice geniu, el s-a ridicat în toate domeniile împotriva a tot ce este copie şi import de gîndire. Iar polemiştilor din vremea lui, care se sprijineau pe continua invocare a autorilor străini, Eminescu le-a aruncat dispreţuitor cuvintele:
„Chiar învăţaţii noştri, cînd vor să polemizeze, polemizează cu citate”.
De altfel şi polemicile economice şi sociale de mai tîrziu au vădit cîtă dreptate avea Eminescu. Căci, de pildă, în toată disputa dintre social-democraţii şi poporaniştii noştri, nu sînt atîtea idei originale, cît într-o singură pagină de Eminescu!
În gîndirea economică a lui Eminescu, punctul de plecare este constatarea sărăciei noastre şi a dezastrelor care se trag din ea: •
„Cel mai mare rău pentru un popor este sărăcia. Condiţia civilizaţiei Statului este civilizaţia economică. A introduce formele unei civilizaţii străine, fără să existe corelativul ei economic, e curat muncă zadarnică.
Calităţile morale ale unui popor atîrnă - abstrăgînd de climă şi de rasă - de la starea sa economică. Blîndeţea caracteristică a Poporului Românesc dovedeşte că în trecut el a trăit economiceşte mulţumit, că a avut ce-i trebuia”.
Iată o explicaţie materialistă, menită să revolte pe spiritualişti; ea exprimă, sub o altă formă, axioma după care, într-o societate care îşi are asigurate mijloacele de trai, virtutea devine uşoară.
Eminescu socoteşte sărăcia ca o mare inferioritate naţională, ca o scădere care paralizează toate puterile sufletului colectiv.
Este impresionant de constatat cît de mult stă gîndirea lui Eminescu la baza unor autori remarcabili. Anumite constatări ale lui Dobrogeanu-Gherea în „Neoiobăgia”, asupra sărăciei noastre naţionale, fuseseră făcute de mult de Eminescu, avînd o splendidă claritate.
Condus de acelaşi sentiment al echităţii în viaţa economică, Eminescu priveşte astfel raporturile de schimb între ţările Occidentului şi ţările Orientului:
„Ţăranul trebuie să muncească o vară pentru a plăti un obiect de lux cumpărat din străinătate. O naţiune care produce grîu poate trăi foarte bine - nu zicem ba -, dar niciodată nu va putea să-şi îngăduie luxul naţiunilor industriale înaintate.
Şi ce e într-adevăr o naţie agricolă pe lîngă una industrială? Cît un răzeş, oricît de vrednic, pe lîngă un boier cu 100.000 de pogoane într-un hotar”. Iar mai departe:
„Mocanul n-a deprins meşteşugul şi de aceea cîştigă într-un an cît cîştigă meşterul din străinătate într-o zi”.
Citind acest pasaj, noi, economiştii, resimţim aproape o jignire în domeniul nostru; ideea noastră că tot ceea ce produce un muncitor din Occident într-un an echivalează cu ceea ce produc 10 muncitori români în acelaşi timp, Eminescu o aruncase într-o formă tot atît de clară cu mulţi ani înainte! Eminescu a văzut ceea ce aţîţia economişti, orbiţi de ştiinţa falsă a Apusului, nu reuşiseră să vadă. El a înţeles toată nedreptatea care se ascunde sub diviziunea internaţională a muncii, care face ca unele naţiuni să nu mai producă altceva decît cîteva mărfuri inferioare, cu metode primitive.
Făcînd teoria industrializării, Eminescu se ridică împotriva acelora care vor să-i reţină pe români la o activitate unilaterală, care anchilozează puterile naţionale: „Să nu restrîngem pe român numai la acel teren mărginit pe care mai poate suporta concurenţa, la agricultură”.
Şi este straniu că poetul care a scris:
„Şi cînd vin cu drum de fier/ Toate cîntecele pier”
şi care în faţa năvalei tehnicii şi a industriei părea că ia atitudinea de dispreţ şi de ură a lui Ruskin, este, ca gînditor rece, un adevărat apologet al industriei.
Mai mult, mergînd pînă la consecinţele de politică economică practică, ce se trag din nevoia de industrializare, el recomandă categoric protecţionismul. Într-un articol din „Timpul”, Eminescu exaltă de bucurie la ştirea că Skupcina sîrbească a adoptat un tarif vamal protectionist!
S-ar părea, desigur, ceva tendenţios în această anexare a lui Eminescu la gîndirea economică, ba chiar la şcoala protecţionistă românească.
Şi totuşi atîtea texte stau să ne dovedească precis că gîndirea lui Eminescu îl înscrie între cei mai mari apărători ai sistemului protecţionist românesc. De altfel, este cunoscut că Eminescu îşi marca preferinţa lui pentru articolele naţionale, îmbrăcîndu-se împreună cu Creangă, la Iaşi, în haine de „şiac” ţesute în postăvăriile ţărăneşti de apă.
Este drept că poetul a străbătut de multe ori în gîndirea economistului şi 1-a făcut să conceapă cîteodată prea simplist şi idilic organizarea producţiei noastre naţionale în forma medievală a unui regim limitat la meserii. Dar linia mare a cugetării lui Eminescu rămîne întreagă şi nestrămutabilă.
Gîndind la ea, putem striga azi şi în domeniul economiei îndemnul: „Înapoi la Eminescu!”.
În ce priveşte exploatarea de la clasă la clasă, Eminescu emite unele teorii care îmbracă o formă într-adevăr ştiinţifică. Astfel este „Teoria compensaţiei muncii”.
După această teorie, orice om trebuie să dea societăţii cel puţin echivalentul serviciilor pe care le primeşte:
„Compensaţia nu se dă de către o clasă sau de către un om decît prin munca intelectuală sau musculară”.
Cine nu dă muncă musculară, trebuie să dea muncă intelectuală, iar societatea are dreptul să ceară de la oricine echivalentul a ceea ce el consumă în bunuri materiale.
După Eminescu, orice bun consumat înseamnă o poliţă trasă asupra muncii sociale şi reprezintă o anumită sclavie, pe care consumatorul o impune întregii colectivităţi naţionale. Apostrofînd pe cei care nu dau nici o compensaţie societăţii pentru ceea ce consumă, el îi întreabă:
„Dar acum, de ne veţi fi iertat sau nu, să stăm la vorbă gospodărească şi să vă întrebăm, ce poftiţi dumneavoastră? Şi ca să ştim că aveţi dreptul de a pretinde, să întrebăm ce produceţi? Arătaţi-ne în adunările dumneavoastră, pe reprezentanţii capitalurilor şi fabricilor mari, pe reprezentanţii clasei de mijloc, care să se deosebească de fabrica de mofturi ale «Telegrafului» şi ale «Românului» şi de fabrica dumneavoastră de palavre din Dealul Mitropoliei!”
Şi mai departe:
„Condiţiile plăcintei noastre constituţionale, a libertăţilor publice, de care radicalii se bucură atîta, sînt economice : temelia liberalismului adevărat este o clasă de mijloc, care produce ceva, care punînd mîna pe o bucată de piatră îi dă o valoare înzecită şi însutită de cum o avea, care face din marmură statuie, din in - pînzătură fină, din fier - maşini, din lînă - postavuri. Este clasa noastră de mijloc în asemenea condiţiuni? Poate ea vorbi de interesele ei?”.
Nimeni n-a făcut mai frumos apologia producătorului adevărat!
Eminescu însă culminează în teoriile sale economice atunci cînd scrie:
„Omul produce ceva mai mult decît consumă. În acest ceva mai mult, din acest prea mic prisos al gospodăriei producătorului trăieşte toată civilizaţia naţională”.
De acest prisos vorbim azi noi, economiştii, cînd arătăm că toată civilizaţia noastră naţională trăieşte dintr-un anumit excedent al muncii ţărăneşti. Productivitatea muncii ţăranului se reduce azi la cifra mizerabilă de 15.000 lei pe an de muncitor. Din aceşti 15.000 lei anual, ţăranul îşi satisface în chip cu totul elementar nevoile lui restrînse; iar din ei abia poate 4.000 lei pe an care îi rămîn disponibili sînt trecuţi pentru întreţinerea oraşelor şi a statului. Aceşti 4.000 lei reprezintă contribuţia lui la susţinerea întregului aparat pe care îl reprezentăm noi, orăşenii, cu nobilele noastre funcţiuni şi pretenţii.
Din constatarea lui, Eminescu trage firesc datoria respectului tuturor pentru producător, pe sacrificiul căruia stă întreaga noastră civilizaţie.
Dar dreptatea economică nu rămîne la Eminescu un simplu deziderat. Gîndirea lui ia o formă concretă, cînd desemnează cu gîndul organizarea de stat menită să răspundă cît mai bine necesităţii profunde de dreptate socială. El doreşte un stat mai unitar şi mai organic. Şi este minunată intuiţia lui sociologică, atunci cînd vorbeşte de stat şi de instituţiile lui ca de nişte necesităţi cu un caracter relativ, iar nu absolut dedus din principii abstracte:
„Liberalii iau în sens absolut ideile citite şi nerumegate din autorii străini, pe cînd pentru noi, adevărurile sociale, economice, juridice nu sînt decît adevăruri istorice”.
Toate teoriile sînt valabile pentru un anumit popor şi pentru un anumit răstimp din evoluţia lui.
Cînd citim că doctrina sa „luptă pentru datorii” şi că preconizează „împlinirea datoriilor către semeni, solidaritatea de bunăvoie sau impusă prin legi a cetăţenilor unui stat, o organizare strictă, în care individul e numai mijloc pentru întreţinerea şi înflorirea colectivităţii”, parcă citim pe teoreticienii fascişti şi corporatişti de astăzi.
Şi cînd găsim mai departe rîndurile: „Teoria că viaţa e un drept a prins rădăcini în toţi şi cu durere trebuie să mărturisim, că în multe locuri, chiar clasele superioare au încetat a crede că au datorii către cele de jos, precum şi cele de jos nu mai vor să aibă datorii către cele de sus”, ni se pare că sîntem în plină filozofie contemporană.
Eminescu urmăreşte constantele statului; după concepţia sa, statul este un produs natural:
„Statul este asemenea unui copac din pădure, produs al naturii”.
„Nimeni, afară de potaia de gazetari ignoranţi, nu mai poate susţine că libertatea votului, întrunirile şi Parlamentele sînt temelia unui stat”.
Eminescu proclamă statul organic, împotriva acelora care confundă ideea de stat cu artificialitatea unor instituţii, care nu se integrează în caracterul său natural. Concepţia lui pozitivă despre stat este pur corporatistă.
Deplîngînd dezastrul pe care introducerea formulelor noi le-a adus, rînd pe rînd, în toate instituţiunile tradiţionale, Eminescu scrie aceste minunate cuvinte, menite parcă să servească drept motto la Constituţia de mîine a României:
„Rău este că au căzut răzeşii; rău este că au căzut breslele”.
Nu este, deci, o tendinţă subiectivă aceea care ne îndreptăţeşte ca - după ce l-am socotit pe Eminescu ca precursor al protecţionismului - să-1 socotim şi ca precursor al corporatismului. Ci este o constatare directă, bazată pe ceea ce este mai profund în gîndirea lui. Nu găsim numai regretul după bresle, ca după nişte instituţii care aveau farmecul lor, ci întîlnim o convingere încadrată într-o serie de premize de filozofie socială, care formează o unitate impresionantă şi o coincidenţă surprinzătoare cu ceea ce este astăzi, în filozofia socială modernă, doctrina statului organic.
În sfîrşit, a treia formă de nedreptate şi de exploatare economică o descoperă Eminescu în raporturile dintre neam şi neam. El observă că fiecare minoritate etnică, în cadrul vechii Românii, reprezintă şi o altă funcţiune socială; astfel că diferenţa socială era o diferenţă etnică, exploatarea socială era şi o exploatare naţională:
„Nu dreptul public, ci păstrarea naţionalităţii noastre e lucrul de căpetenie pentru noi şi ar fi mai bine să nu alegem deputaţi decît să se piardă naţia românească.
Statul nostru nu are altă raţiune de a fi decît aceea că e stat românesc, deci dezvoltarea elementului românesc este şi caută să fie ţinta noastră de căpetenie”.
Eminescu a avut, ca şi un alt mare gînditor al nostru, Aurel Popovici, intuiţia antitezei profunde care există între democraţia libertară şi naţionalismul românesc. El a spus de atîtea ori în forme clare:
„Nu sîntem, deci, contra nici unei libertăţi, oricare ar fi aceea, întrucît ea e compatibilă cu existenţa statului nostru ca stat naţional românesc şi întrucît se adaptează în mod natural cu progresele reale făcute de noi pînă acuma. Numai pe terenul acesta găsim că o discuţie este cu putinţă. Cine susţine însă ca absolute şi neînlăturabile principii a căror aplicare ar fi echivalentă cu sacrificarea unui interes naţional, acela nu poate fi omul nostru”.
Iată, într-o formă clară, o mare antiteză. Pentru toată ideologia veacului al XIX-lea, ierarhia principiilor este aceasta: principii absolute - cum sînt egalitatea şi libertatea - şi principii relative, cum este naţionalitatea. Cînd ideea de naţionalitate intră în conflict cu ideea de libertate individuală sau cu ideea de egalitate, ea trebue să treacă pe planul al doilea, ceea ce înseamnă că, în cadrul nostru naţional, nu avem dreptul să luăm nici măsurile elementare de apărare a românismului împotriva infiltraţiilor primejdioase, dacă aceste măsuri ar lovi în principiul sacrosanct al libertăţii individuale sau în principiul sacrosanct al egalităţii.
x    x    x

Dacă Eminescu ar fi fost numai poet, ar fi dispreţuit substratul material al unei naţiuni. Fiindcă a fost şi gînditor, el şi-a dat seama de valoarea lui imensă pentru consolidarea şi puterea naţiunii; de aceea a dat atîta importanţă fenomenelor care se petrec în subsolul vieţii naţionale, fenomenelor economice.
Sub influenţa şcolii marxiste, Eminescu a considerat multe din fenomenele sociale şi naţionale ca fenomene derivate, a căror origine trebue căutată mai ales în transformările raporturilor economice.

x    x   x

Eminescu a fost nu numai cel mai mare poet între poeţi, dar a fost - alături de aţîţi poeţi între economişti - singurul economist între poeţi. Eminescu a avut o concepţie integrală asupra fenomenelor economice. El a dat o interpretare proprie acestor fenomene, iar metoda lui se integrează în metodele cele mai moderne ale acestei ştiinţe.
Economiştii liberişti ai veacului al XlX-lea făceau din ştiinţa economică o fenomenologie rece, care nu cunoaşte nici un imperativ superior supraeconomic: o ştiinţă a materialismului şi a egoismului uman. Economiştii idealişti ai veacului al XX-lea nu fac din economic un scop în sine, ci un sistem de mijloace puse în serviciul unor ţeluri de alt ordin decît cel economic.
Şi atunci este firesc a căuta ca aceste ţeluri supreme, care sînt independenţa ţării în afară şi afirmarea caracterului ei naţional înăuntru, să fie servite de mijloacele economiei.
Idealismul care domină concepţiile recente în economie caracterizează întreaga operă a lui Eminescu. Şi astfel, Eminescu - prin reacţie faţă de veacul lui şi faţă de şcoala clasică a economiei liberiste, care vedea în economie numai o mecanică a intereselor egoiste - aparţine sufleteşte filozofiei economice a zilelor noastre. Aceasta dă gîndirii lui Eminescu o strălucire şi o actualitate de care nu ne dăm îndeajuns seama.
Marele merit al lui Eminescu este de a-şi fi apropriat operele de gîndire temeinice ale Occidentului şi totuşi de a se fi păstrat întreg. Occidentul nu 1-a supus, nu 1-a îngenunchiat, nu i-a anexat personalitatea.
Oamenii mediocri, cînd iau contact cu lumea Occidentului, sînt orbiţi de strălucirea lui. Verificarea oricărei personalităţi autentice se face la contactul cu Occidentul. Numai cine asimilează cultura Occidentului, dar îi răspunde cu o reacţiune critică, este un gînditor şi o personalitate.
În această scurtă privire asupra unei mari opere, ne-am cufundat în acelaşi timp şi în trecut şi în plină actualitate.
Căci un geniu naţional adevărat se cunoaşte totdeauna prin aceea că renaşte cu fiecare generaţie creatoare şi înfloreşte, din nou, cu fiecare primăvară a neamului.
Iar generaţia de azi, care simte în ea chemarea de a preface şi de a reface ceva din stările acestui neam, se apropie de Eminescu.
Ochii ei nu pot să nu vadă astăzi crescînd deasupra mormîntului lui Eminescu un pom din nou în floare.
Ea 1-a făcut să înflorească, prin puterea nouă care porneşte din sufletul ei.
Şi poate nu-1 va lăsa să se scuture încă o dată, înainte de a fi prefăcut în fapte măcar o mică parte din visurile lui.

MIHAIL MANOILESCU
(Text reprodus din „Revista Fundaţiilor Regale“, nr. din 1 ianuarie 1935)

Ziarul TRICOLORUL, nr 2433 / 04.04.2012