"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




vineri, 22 aprilie 2011

CHRISTOS A-NVIAT!

Sfintele Paşti

Motto: „Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît a dat ca jertfă pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu moară, ci să aibă viaţă veşnică”.
 Evanghelia după Ioan


E Paştele, prieteni, pe-o cruce de lumină
Mîntuitorul nostru la noapte o să vină
Va da deoparte piatra cu braţul Lui cel sfînt
Soldaţii or să cadă netrebnici la pămînt
Nu are chip de înger, nici voce de copil
E aburul psaltirii pe fluviul lui April
De veţi vedea în iarbă icoana unui miel
Împărăţind o lume - să ştiţi că este El
Cutreieră prin haos de două mii de ani
Azi îl trimite Tatăl din nou la Ghetsimani
E semn înalt că vine şi nu va mai pleca
Ticăloşită-i lumea şi epoca e grea
Ucide fiu pe tată şi maica pruncul său
E foamete, şi spaimă, şi-o ducem tot mai rău
E vremea de pe urmă, Sodoma stă să cadă
Catapeteasma lumii plezneşte ca o spadă
Azi nu mai e ruşine, nici frică de păcat
Devine tîlhăria politică de stat
În numele iubirii de oameni şi dreptate
Se minte şi se fură, se spulberă tratate
Parcă întreaga spumă de drojdie şi sînge
A veacului acesta pe frunte ni se strînge
Ce-i de făcut? Şi cine mai ştie calea bună?
Popoarele par turme pe vreme de furtună
Biserica, ea însăşi, şi-a pîngărit amvonul
În trîmbiţe tuna-va curînd Armaghedonul
Şi-n larma asta surdă de arme funerare
Într-un halou de flăcări stă îngerul călare
Aduce din înalturi o veste tuturora:
Nădejdea e în Domnul!
Nu disperaţi! E ora!
Cu cît mai grea-i zăbala la gura unui veac
Pe crucea răstignirii noi muguri se desfac
Azi înfloreşte lemnul pe care-a stat Isus
Cununi de laur verde pe frunte I s-au pus
Îngenuncheaţi a rugă, smeriţi-vă trufia
E Paştele! E noaptea cînd a-nviat Mesia!
Încondeiate ouă cu picurări de ceară
În roşu, mov, albastru şi  coajă gălbioară
Ispite ne trimite rubinul stins în vin
Împărtăşit cu frunze sfinţite de pelin
Bat clopote de aur spre slava lui Christos
Azi nu mai moare nimeni, tot omu-i mai frumos
Îngenuncheaţi pe brazda izvorului creştin
Arsura să vi-o stingeţi la rîul cristalin
E vreme pentru toate: şi pentru milostenii
Şi pentru liturghia acestei nopţi de Denii
Jur împrejurul nostru-i un cîmp de lumînări
Dumnezeiască pace va fi în patru zări
Biruitor cu moartea pre moarte a călcat
Nu plîngeţi! Aleluia! Christos a înviat!

CORNELIU VADIM TUDOR
(noaptea de 14 spre 15 aprilie 1992)

 http://www.romare.ro/pagina-i/christos-a-nviat.html

Secuizarea românilor prin religie

Am primit mai zilele trecute o broşură veche, pe pagina de gardă a căreia un cititor inimos a scris: „Iubite şi stimate domnule Vadim Tudor, senator al României, vă rog să primiţi această broşură cu multă plăcere şi cu toată dragostea, cu rugămintea să o publicaţi cu litere de-o şchioapă în revista noastră «România Mare»“. Semnătura omului e indescifrabilă, dar asta contează mai puţin. Mica lucrare se intitulează ,,Secuizarea românilor prin religie“ şi a apărut sub egida ASTRA, la Cluj, în 1927, sub semnătura lui Sabin Opreanu. Ea beneficiază de o prefaţă a marelui nostru geograf George Vâlsan. Citind-o, am înţeles mai bine cum s-a ajuns la eliminarea elementului etnic românesc din judeţele problematice Harghita şi Covasna. Dacă pe timpul Imperiului Austro-Ungar, ungurii au declanşat un proces tenace şi riguros, cu aparenţe constituţionale - după decembrie 1989, românii care au mai rămas în această zonă au fost de-a dreptul terorizaţi, ameninţaţi cu moartea, expulzaţi de pe pămînturile moşilor şi strămoşilor lor. Zguduitorul raport întocmit de Parlamentul României, în 1991, a rămas fără urmări, ceea ce arată cumplita slăbiciune a factorilor Puterii de la Bucureşti. Iar dacă noi îndrăznim să amintim de toate aceste practici ilegale născătoare de drame, în propria noastră ţară, sîntem reduşi la tăcere, prin calificativul de „extremişti“. Îţi vine să înnebuneşti, nu alta! Îi rugăm pe aceşti împăciuitorişti de ocazie, orbi şi surzi la durerile românilor, să ne indice ei o modalitate eficientă de a opri decimarea elementului românesc din unele zone ale Transilvaniei. Pînă atunci, aşa-zisul nostru extremism salvează ce se mai poate salva din această ţară, pe care o paralizează străinii şi o ucid cu inconştienţă „cozile de topor“ româneşti.

CORNELIU VADIM TUDOR
(Text reprodus din „România Mare“, nr. din 7 mai 1993)

http://www.romare.ro/pentru-improspatarea-memoriei/secuizarea-romnilor-prin-religie.html

Mesaje de Paste

* Rabin Eli Caufman, preşedintele Asociaţiei Evreieşti OEL SARA, din România, şi reprezentantul Organizaţiei ATHRA KADISHA la Bucureşti: Vă doresc Paşte Fericit!
* Prof. Daniela Vasiloschi: Mult stimate domnule preşedinte Corneliu Vadim Tudor, lumina sfîntă a Sărbătorilor Pascale să vă binecuvînteze casa şi viaţa! Divinitatea ocrotitoare să îi spulbere pe invidioşii care nu-şi găsesc tihna şi odihna atîta timp cît pe eşichierul politic străluceşte bărbatul de stat, preşedintele de partid, europarlamentarul, scriitorul de geniu, eruditul Corneliu Vadim Tudor! Cred cu tărie în steaua dvs. norocoasă şi binemeritată, îmi îndrept ruga creştinească spre Atotputernicul Făuritor al cerului şi pămîntului, dorindu-vă o ascensiune fulminantă, pe măsura calităţilor de care dispuneţi şi pe măsura invidiei pe care acestea o generează. QUO MAIOR GLORIA, EO PROPIOR INVIDIA (Cu cît e gloria mai mare, cu atît e mai aproape invidia). Nu sînteţi doar un bun naţional, ci reprezentaţi o avuţie naţională inepuizabilă, unică. Sărbători Pascale fericite, alături de cei dragi! Dumnezeu să vă ocrotească! Cu veneraţie.
* Ilie Marin Cristea: Domnilor redactori ai publicaţiilor „România Mare“ şi ,,Tricolorul”, din vestul ţării, din inimă de român, vă urez, cu ocazia sfintelor Sărbători Pascale, multă sănătate şi putere de muncă, în slujba adevărului. Cu credinţă în Dumnezeu, vom învinge toţi duşmanii acestui popor! Cu deosebită stimă şi respect, al dvs. colaborator, militar în rezervă.
* Cristi Stoica, prof. de Istorie, preşedintele Organizaţiei de Tineret a PRM Arad, şi Alin Gherban, preşedintele Organizaţiei de Cartier a PRM „Teba“: Stimate d-le Corneliu Vadim Tudor, cu ocazia Sărbătorilor Pascale, noi, cei din vestul ţării, vă dorim multă sănătate, prosperitate şi putere de muncă, în slujba naţiunii. Cu stimă şi respect.
* Valentin Paul Neamţ, conferenţiar, jurist – Arad: Cu ocazia sfintelor Sărbători Pascale, vă rog să primiţi, împreună cu familia şi cei dragi, sincere urări de sănătate, fericire şi prosperitate, în folosul Naţiunii Române. Dumnezeu fie cu noi!
* General de brigadă (r) Dumitru Marcu – Arad: Domnule preşedinte Corneliu Vadim Tudor, cu ocazia sfintelor Sărbători Pascale, vă rog să primiţi din partea unui vechi oştean, dvs. şi colaboratorii, sincere urări de sănătate, să fiţi ca o stîncă neclintită de granit, în faţa duşmanilor ţării.
* Ilie Iosub, fost deţinut politic. Domnule preşedinte, Sărbătorile Pascale să vă aducă cele mai fericite clipe din viaţa dumneavoastră şi a familiei. Aceleaşi urări, colaboratorilor revistei „România Mare“ şi ai ziarului „Tricolorul“. Dumnezeu să vă binecuvînteze şi să vă ocrotească în lupta pe care o duceţi cu bandele mafiote.
* Vasile Cerlincă – Suceava. Pentru Patriotul Vadim mi-aş da chiar şi viaţa. Numele lui este gravat în inima mea. Aşa să-mi ajute Bunul Dumnezeu! Cu mult drag şi respect, un român adevărat.
* Prof. Vasile Ioan Zbarcea, Brăila. Domnule preşedinte Corneliu Vadim Tudor, Tatăl Cel fără de Început, de care sînteţi iubitor, să vă bagoslovească cu bucuria Învierii Fiului Mîntuitor al vinovăţiilor noastre şi, din mila Lui, s-aveţi parte de tot binele din lume şi putere să-i osîndiţi cum merită pe mişeii care au năruit Ţara şi au dus Neamul „pe culmile disperării“.

http://www.romare.ro/pagina-i/mesaje-de-paste.html

Aseara la Antena 1, emisiunea UN SHOW PACATOS !

Emisiunea poate fi urmarita aici:

http://unshowpacatos.a1.ro/emisiune/Un-show-pacatos_2669.html 

Aseara la REALITATEA TE PRIVESTE de pe Realitatea TV !

Urmariti emisiunea in reluare aici:


http://www.realitatea.net/emisiuni/realitateatepriveste.html  - Joi, 21 Aprilie 2011, ora 18:45
 

Rememorări Iar batjocoresc evreii Istoria României?




Interpelare pe adresa preşedintelui Consiliului Naţional al Audiovizualului. Stimate domnule profesor Titus Raveica, este a doua oară, în decurs de o săptămînă, cînd mă văd nevoit să vă interpelez în plenul Senatului. Am să mă refer la emisiunile „Serata Muzicală", realizată de Iosif Sava, şi, respectiv, „La puterea a doua", realizată de Gabriel Giurgiu şi Virginia Gheorghiu. Prima emisiune, care trebuie să-şi schimbe numele, fiindcă n-are nimic comun cu muzica, e doar un pretext ieftin pentru refulările politice ale fostului dogmatic stalinist Iosif Sava, care, în urmă cu vreo 35 de ani, scria articole de propagandă sovietică în organul CC. al U.T.M. „Scînteia tineretului", pe care, ce-i drept, le semna cu adevăratul său nume, Iosif Sava. Sîmbătă seara, acest Iosif Sava, împreună cu invitatul său Gabriel Liiceanu, i-a minţit pe telespectatori, afirmînd în mod iresponsabil că, în 1990, revista „România Mare" ar fi ameninţat cu moartea 10 intelectuali - aberaţie scandaloasă, care nu poate fi dovedită prin absolut nimic. Noi, în schimb, putem dovedi maniera frauduloasă în care fostul teoretician marxist-leninist Liiceanu a privatizat patrimoniul foarte bogat al Editurii Politice, împărţind prada cu nişte afacerişti francezi.
În privinţa emisiunii „La puterea a doua", difuzată duminică seara, s-a produs un sacrilegiu: un oarecare Andrei Cornea a batjocorit ziua de 1 Decembrie 1918, Sărbătoarea Naţională a Poporului Român. Am aflat că acest personaj cu barba fundamentalistă şi privire tenebroasă, ce aduce cu celebrul Ygal Amir, care l-a lichidat pe primul-ministru al Israelului, nu este altul decît fiul fostului torţionar stalinist al culturii române, propagandistul Komsomolului, Paul Cornea. N-are decît să fie sănătos, din partea noastră poate fi şi odrasla lui Hitler sau a lui Rîmaru, dar noi, românii, nu-i vom permite să terfelească cea mai înaltă culme a mîndriei naţionale. În ceea ce priveşte prestaţia penibilă a celor doi angajaţi ai Televiziunii, Virginia Gheorghiu şi Gabriel Giurgiu, ei au, totuşi, o scuză: duminică, 3 decembrie, a fost Ziua Internaţională a Handicapaţilor, aşa că s-au simţit în largul lor. De remarcat şi dezinformarea repetată, de luni de zile, cum că transmisia este în direct, cînd, în realitate, aveam de-a face cu o înregistrare în studio, care le permite micilor haimanale de presă să cenzureze telefoanele telespectatorilor după pofta inimii lor în forma de portofel. Aceşti diversionişti se poartă de parcă România ar fi o ţară sub ocupaţie. De amintit că emisiunile cu pricina sînt patronate de Grupul pentru Dialog Social, cel care acţionează pe faţă împotriva Unirii Basarabiei cu România şi îi ştampilează ca „fascişti" pe toţi românii unionişti.
Stimate domnule profesor Titus Raveica, întrebările mele legitime, pe care, în alte împrejurări, le-au adresat şi colegii mei Gheorghe Dumitraşcu şi Adrian Păunescu, sînt: * Oare cît timp Programul II al Postului Naţional de Televiziune va mai fi ocupat de banda asta de diversionişti? * De ce sînt „abonaţi" la emisiuni aceiaşi şi aceiaşi agitatori, care întreţin în mod artificial un „război rece", pe cale de a se stinge în toată Europa? * Cu ce sînt datori contribuabilii români ca, pe banii, pe nervii şi pe timpul lor, să vină o echipă de zgomote şi să insulte acest popor, poate prea blînd şi prea răbdător cu aventurierii fără Patrie?

CORNELIU VADIM TUDOR
(Interpelarea a fost rostită în plenul Senatului,
 luni, 4 decembrie 1995, şi a fost transmisă în direct pe postul Radio România)

 http://www.ziarultricolorul.ro/pentru-improspatarea-memoriei/rememorri-iar-batjocoresc-evreii-istoria-romniei.html

Mesaje de Paste

 Dr. Gheorghe Funar, secretar general al P.R.M.: Christos S-a smerit, a biruit moartea şi a luminat raiul si iadul cu Lumina cea Sfîntă. Tot aşa, şi noi să ne smerim şi să-l iertăm pe aproapele nostru. De Sfintele Sărbători de Paşti să aveţi linişte, pace, sănătate şi bucurii împreună cu cei dragi. Sărbători Fericite!
* Cristian Stănescu, consilier europarlamentar: Sărbătorile Pascale să vă aducă linişte sufletească, bucurii şi împliniri care să vă însenineze viaţa.
*Asociaţia pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii – Filiala Buzău vă urează Paşte Fericit!
* Ing. Emil Crişan, preşedintele Filialei P.R.M. Alba: În aceste zile speciale, vă adresăm, dumneavoastră şi familiei, cele mai sincere urări de bine, sănătate, belşug şi pace, precum şi succese în ascensiunea spre funcţia supremă în stat. Christos a-nviat!
* Preot Ioan Aurel Rus, preşedintele Filialei P.R.M. Bistriţa-Năsăud: Bucurie sfîntă umple sufletele noastre  la auzul cîntărilor de slavă şi de biruinţă, precum odinioară bucuria pe care au primit-o sfinţii apostoli şi ucenici ai Domnului atunci cînd în ziua Paştilor L-au văzut pe Stăpînul ridicat din morţi şi binecuvîntîndu-i le-a zis: „Pace vouă!“ (Ioan 20, 19). Plină de adînci învăţăminte este această zi pentru noi, căci „toate s-au umplut de lumină, şi cerul şi pămîntul şi cele dedesubt“, prin Învierea din morţi a Celui ce este cu adevărat „Lumina cunoştinţei“ şi „Soarele dreptăţii“. Pe adevărul Învierii, devenit adevăr de credinţă şi de mărturisire, se reazemă întreaga învăţătură a Bisericii şi aceasta pentru că Învierea a fost pecetea lucrării dumnezeieşti a Mîntuitorului, cea care a consfinţit întreaga Sa învăţătură, precum şi Jertfa Sa pe Crucea Golgotei. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel a rostit cuvintele: „Dacă Christos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră“ (I Corinteni 15, 14), arătînd prin aceasta însemnătatea Învierii Domnului pentru mîntuirea credincioşilor. Vă doresc sărbători liniştite, frumoase, cu multă sănătate şi spor în toate. Cu alese gînduri vă îmbrăţişez în aceste zile de praznic, zicîndu-vă cu întreaga suflare: Christos a-nviat!
* Emilia şi Paul Suditu: Cu cele mai bune gînduri cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paşti.
* Florin Iordache: Domnule europarlamentar dr. Corneliu Vadim Tudor, preşedinte al Partidului România Mare, cu ocazia Sfintelor Sărbători Pascale, vă urez ca Învierea Domnului să vă afle în deplină sănătate şi mulţumire sufletească, alături de familia dumneavoastră. Christos a-nviat!
* Călina Popa, comuna Dobroeşti, jud. Teleorman: Iubite domnule Vadim, Învierea Domnului nostru Isus Christos să vă aducă numai bucurii şi sănătate.
* Avocat Nestor Călin, vicepreşedinte al Filialei PRM Galaţi: Cu ales respect şi preţuire vă adresez la Marea Sărbătoare a Paştelui cuvîntul biruitor al credinţei creştin-ortodoxe: Christos a-nviat!
* Colectivul redacţiei „România Mare“: Domnule preşedinte, fie ca lumina sfîntă a Învierii Domnului Isus Christos să vă lumineze viaţa şi gîndurile. Christos a-nviat!
* Ion Nuică: Sfintele Sărbători ale Paştelui să vă lumineze sufletul şi să vă umple inima cu bucurii şi împliniri. Gîndurile bune, credinţa în lumină şi speranţa să vă însoţească zi de zi. Christos a-nviat!

http://www.ziarultricolorul.ro/special/mesaje-de-paste.html

Avortonul Codrin Ştefănescu intoxică presa cu minciuni de om nebun




Comunicat de Presă

Pînă acum, mie mi-a fost milă de numitul Codrin Ştefănescu. L-am tratat ca pe un bolnav psihic, care are nevoie de compasiune şi de ajutor. În anul 2001, după ce a fost făcut deputat pe listele PRM, crease o atmosferă atît de urîtă în acest partid, pe care îl teroriza cu ifosele lui de „revoluţionar“, „anticomunist“ şi „reformist“, încît a fost dat afară ca o măsea stricată. După o vreme, el s-a pripăşit la PSD, unde a făcut pereche cu alt pitic chelios şi complexat, tot traseist politic şi el şi tot cu o orientare sexuală pidosnică, pe nume Cozmin Guşă. Nici la PSD n-a făcut puşlamaua C. Ştefănescu prea mulţi pureci, fiind silit să plece şi de acolo. După cîteva eforturi disperate să găsească nişte fraieri care să se uite în gura lui de canal, handicapatul s-a aciuat la PC. Acolo s-a ţinut tot de bîrfe şi intrigi murdare. Periodic, cam de 2-3 ori pe an, el era dus, mai mult mort decît viu, la o clinică medicală din Franţa (Lyon), unde îşi trata boala mintală. Apoi, se întorcea de la acel ospiciu cu forţe malefice noi. În anul 2009, împreună cu fratele lui siamez, Cozmin Guşă, şi cu cîţiva şmecheri din PSD, Ştefănescu a fost paraşutat lîngă mine, sub pretextul că vrea să mă ajute în campania pentru Parlamentul European. În realitate, mai mult m-a încurcat, avînd în vedere că un dement ca el este insuportabil în orice colectiv şi în cîteva rînduri am strigat la el ca la o slugă hoaţă şi l-am ameninţat că-l arunc pe fereastră. Din cînd în cînd, sifiliticul uneltea cu alţi aurolaci, ca şi el, de teapa lui Oreste Teodorescu şi Bogdan Tiberiu Iacob, să publice tot felul de porcării despre mine. Dar, cele mai incredibile accese de demenţă le-a avut acest paranoic atunci cînd a început să dea SMS-uri otrăvite pe telefoanele membrilor familiei mele şi ale celor mai apropiaţi colaboratori. Unul dintre acestea anunţa că eu aş fi suferit un atac de cord şi aş fi decedat (?!). Iniţial, am crezut că aici este mîna unor exaltaţi de la Noua Dreaptă. Ulterior, SMS-urile de acest gen au continuat, iar toate elementele şi toate indiciile duceau către vagabondul politic Codrin Ştefănescu. Era, deja, prea mult. Nu mai intru în amănuntele vieţii de rahat a acestui rebut uman, care înjură, mai rău ca ultimul birjar, de „Paşte“, de „Christoşi“, de „Dumnezei“ ş.a.m.d. Acesta a fost, de altfel, unul dintre motivele pentru care un creştin practicant ca mine l-a ţinut la distanţă, cu dezgust. În urmă cu cîteva zile, am luat decizia să îl elimin pe psihopat din funcţia de preşedinte al Organizaţiei Municipale Bucureşti a PRM (unde, oricum, nu făcea absolut nimic, în afară de şuete cu nişte manelişti de-ai lui), desemnîndu-l pentru această calitate pe viceprimarul general al Capitalei, prof. Victor Iovici – care mai îndeplinise funcţia respectivă. Această măsură l-a înnebunit şi mai rău pe nevropat! În ziua de luni, 18 aprilie a.c., aveam să aflu alte bîrfe şi minciuni scelerate, pe care acest nemernic le turnase în urechea unui vechi colaborator al meu, fost deputat şi actual membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului, maestrul coregraf Constantin Duţu. O asemenea infamie a reprezentat picătura care a umplut paharul răbdării mele. Am luat decizia să-l dau afară, definitiv, pe acest golan îmbătrînit în rele, care nu poate trăi între oameni civilizaţi; evident, aveam să supun aprobării această decizie şi altor membri ai Biroului Permanent al PRM, dar numai la telefon, avînd în vedere că nu avem sediu. În aceeaşi seară, i s-a transmis numitului Ştefănescu că este dat afară din partid. A doua zi, escroc din născare, a pozat în demisionar, pe motivul mizerabil că eu şi PRM colaborăm cu Elena Udrea şi cu PDL (?!). Nu e momentul să reamintesc lupta grea pe care o am eu cu teroristul Traian Băsescu şi cu „mafia portocalie“. Marea supărare a caricaturii umane Codrin Ştefănescu este că nu a reuşit să îndeplinească nici măcar a mia parte din sarcina trasată de Cozmin Guşă şi de banda de la PSD. Şi atunci, a mai născocit, în tărtăcuţa lui mică, ţuguiată şi lustruită cu alifii pentru sfinctere de pederaşti, o altă jegoşenie: cică toată Organizaţia Municipală Bucureşti a PRM şi-ar fi dat demisia, urmîndu-l pe el, nu către balamucul din Lyon, ci către baricadele luptei pentru salvarea lacurilor, parcurilor şi closetelor publice din Capitală! Ridicolul text e semnat de 6 indivizi care pretind că sînt preşedinţii filialelor de sector ale PRM. Eu n-am auzit în viaţa mea de nici unul dintre cei 6 ţucălari care îl pupă în fund pe acest Bulă aflat în criză! Cineva m-a informat că unul pe nume Lăcătuşu ar fi un pensionar, care nu era preşedinte de filială, ci un fel de om de serviciu, care mai făcea şi poze. Nu exclud posibilitatea ca unii dintre ei să fi venit în PRM, acum 2 ani, alături de acest cretin congenital – aşa că împreună au sosit, împreună şi-au luat tălpăşiţa. Care-i problema? În Organizaţia Municipală Bucureşti a partidului pe care îl conduc de 20 de ani se află oameni de mare valoare şi notorietate, cum ar fi Mitzura Arghezi, Irina Loghin, Iulian Mincu, general Marcu Tudor (fratele meu mai mare), general dr. Ioan Cârciumaru, conf. univ. dr. Mihaela Ionescu, Dumitru Avram, Ioan Iuliu Furo, Vladimir Fârşirotu, colonel Dan Zamfirescu, Victor Iovici (viceprimarul general al Capitalei) şi alţii. Evident că nici unul dintre aceşti membri de nădejde ai PRM nu l-a urmat pe oligofrenul scos cu forcepsul. Comportamentul aberant al acestui psihopat, care se crede extrem de important, demonstrează cîtă dreptate am avut atunci cînd l-am dat afară, de două ori, din partid.
Toată viaţa mea m-am luptat cu lichelele şi istericii, pentru a feri oamenii adevăraţi de veninul lor. Am nutrit speranţa că acestui specimen o să-i vină mintea la cap, după 10 ani. M-am înşelat. Copacul, unde e aplecat, acolo cade. Ce minte să-i vină unui animal bolnav şi lacom de avere, care n-a muncit cinstit, nici măcar o zi, în toată viaţa lui? Din păcate, clasa politică românească numără mai multe stîrpituri de teapa siamezilor Codrin Ştefănescu şi Cozmin Guşă, care fac spume la gura aia strîmbă, atunci cînd se uită dimineaţa în oglindă şi văd că nu sînt şi ei ca toţi oamenii, arătînd ca nişte personaje groteşti din filmele cu zombi.
Dar iată o NOTĂ, pe care am primit-o chiar azi de la oameni care au tangenţe cu Serviciile Secrete: „Destructurarea organizaţiilor PRM de la nivelul Municipiului Bucureşti a fost una dintre misiunile asumate de duetul Codrin Ştefănescu – Cozmin Guşă, o acţiune la a cărei executare cei doi au trecut pentru a o impresiona pe Elena Udrea, care se doreşte primar general al Bucureştilor la următoarele alegeri. Codrin Ştefănescu lucra pentru PSD, dar, împreună cu amicul Cozmin Guşă, făcea şi un alt joc murdar şi complicat, o misiune dată de adevăratul lor patron, fostul director SRI, Virgil Măgureanu, şi pentru care cei doi aveau promise şi de la PDL, ca şi de la PSD, locuri eligibile la următoarele alegeri. Astfel, în timp ce Cozmin Guşă a şicanat pe liderul PRM şi familia sa cu o sentinţă abuzivă, executorie, prin care vrea să taie orice mijloc de subzistenţă a acestuia, în urma unui simulacru de proces pentru calomnie, în care Tribunul nici măcar nu a avut posibilitatea să se apere – Codrin Ştefănescu a avut misiunea de a dezmembra organizaţiile PRM de la nivelul Capitalei. Există informaţii conform cărora cei doi chelioşi i-au promis metresei prezidenţiale, Elena Udrea, prin intermediul patronului lor, Şarpele cu Ochelari, desfiinţarea PRM în Bucureşti. Locul ce ar fi urmat a fi lăsat liber în politica bucureşteană de PRM ar fi trebuit preluat, cel puţin la nivel electoral, de organizaţiile PDL dirijate de Elena Udrea. Planul nu a putut fi dus pînă la capăt, pentru că Ştefănescu a fost dat afară din PRM cînd i s-au descoperit uneltirile. De altfel, în toată perioada în care acesta a făcut parte din conducerea PRM, Tribunul, intuind caracterul duplicitar al acestuia, nu i-a încredinţat nici o sarcină importantă, el fiind lăsat să îşi dea arama pe faţă. Eşecul planurilor celor doi traseişti politici îi va lăsa cu buzele umflate în privinţa avantajelor pe care sperau să le obţină prin jocul la două capete (şi în favoarea PSD, şi în favoarea PDL) care avea ca miză dinamitarea PRM“.

CORNELIU VADIM TUDOR,
Membru al Parlamentului European,
Preşedintele Partidului România Mare
21 aprilie 2011

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/avortonul-codrin-tefnescu-intoxic-presa-cu-minciuni-de-om-nebun.html

joi, 21 aprilie 2011

Şobolanii de Formula 1

Motto: „Bine-ar fi să mor deseară
          Ca la noapte să vin iară"...


Nu întîmplător am pus acest motto. El nici măcar nu e macabru, ba chiar ascunde o undă de umor sănătos: rapsodul anonim vrea să spună că, dacă învie peste noapte, o să vadă şi el, în sfîrşit, dacă mîndra îi este credincioasă, dacă familia şi vecinii îl cinstesc cum trebuie etc. Cam asta îmi trece şi mie prin cap acum. Nu, nu să mor, nu le fac eu bucuria asta duşmanilor, o să-i mai chinuiesc cîţiva ani buni. Ceea ce mă frămîntă cu adevărat este o răsturnare spectaculoasă de situaţii: ce-ar fi dacă, pe fondul unor tulburări de stînga din fosta URSS şi din celelalte ţări ale ex-lagărului socialist, ar reînvia regimul trecut în România? Chiar aşa, ce-ar fi? Poate credeţi că-i exclus? Nu-i exclus deloc, fiindcă destul de multă lume regretă socialismul, în toate ţările Europei răsăritene. Fireşte, nu sînt regretate puşcăriile politice, deportările, denunţurile şi celelalte expresii ale terorii staliniste, ci aspectele pozitive ale socialismului. Şi, slavă Domnului, au fost destule! A întrebat cineva popoarele Răsăritului european dacă vor să adopte calea capitalismului sălbatic, dacă optează pentru dictatura burgheză? Nu le-a întrebat, „cortina de fier“ a căzut ca o ghilotină, de pe galeria ei înaltă, cu zgomot, drept în creştetele atîtor milioane de oameni răbdători şi plini de speranţă, năucindu-i. Să fie oare capitalismul singura variantă pozitivă pentru viitorul acestor popoare, inclusiv al Poporului Român? Greu de crezut. Aşa după cum nu există boli, ci bolnavi - tot astfel nu se poate generaliza o doctrină de dezvoltare, pentru că fiecare societate îşi are particularităţile sale inconfundabile. Varianta occidentală de evoluţie ar fi valabilă într-un singur caz: în cazul transformării popoarelor est-europene în colonii ale Vestului, programate să preia mecanic nişte modele şi paradigme, să devină lagăre de muncă şi pieţe de desfacere, bordeluri şi poligoane de încercare a armelor noi etc. Şi, dacă stăm să ne gîndim, de aproape 3 ani către aşa ceva ne îndreptăm. Numai că popoarele nu sînt turme de oi, să se lase tîrîte în prăpastie de nişte aventurieri care fac jocul străinătăţii. Ca o primă reacţie la tentativa inconştientă a monetarismului internaţional de a trans-forma aceste mari mulţimi de oameni în cobai pentru experienţe, înregistrăm o devastatoare resurecţie a naţionalismului. Asta e arma de apărare a naţiunilor amăgite, minţite şi jefuite de străini. Condamnat de aceiaşi trîmbiţaşi ai formelor fără fond, de agenţii străini, de „cozile de topor“ şi doctrinarii plătiţi, ca prostituatele, cu ora, naţionalismul este un fenomen pozitiv, este garda închisă a zeci de milioane de oameni, care văd în invazia străinilor un atentat la propria lor supravieţuire. Indiferent cît vor lătra unii şi alţii, fenomenul e ireversibil şi, după momentele 1848 şi 1918, constituie cea de-a treia etapă în cristalizarea conştiinţei naţionale a popoarelor din această parte a Europei. Popoare care au fost de prea multe ori batjocorite şi înşelate de colportorii de doctrine, de instigatorii fără ţară - în special evrei - ca să mai poată accepta o nouă şi dramatică experienţă. Riscurile sînt prea mari. Pentru că se atentează la valorile supreme ale neamurilor, de la libertate şi demnitate, pînă la integritatea teritorială. Aşadar, pospaiul occidental dat la repezeală, cu bidineaua, pe bornele de graniţă ale ţărilor est-europene o să se cojească la prima ploaie. El nu poate dura, pentru că nu e organic, nu izvorăşte din interior. Fiecare ţară îşi va urma propria direcţie de dezvoltare - or, dacă nu, va suporta mari convulsii sociale. Toate teoriile demagogilor, de la obositorul Milan Kundera pînă la ridicolii noştri papagali Vladimir Tismăneanu şi Adrian Severin, se spulberă ca păpădia la prima adiere a revendicărilor populare. Bineînţeles, nu doreşte nimeni restauraţia comunistă, dar pe marea în furtună a acestui sfîrşit de veac şi de mileniu totul e posibil. Cine s-ar fi gîndit, la urma urmei, că se pot produce răsturnările spectaculoase din 1989? Lucrarea Istoriei este miraculoasă, pentru că nu ţine de oameni, ci de Dumnezeu.

Dar, să revenim la convenţia de început a articolului nostru. Ipotetic, deci, ce s-ar întîmpla în România dacă ar triumfa ceea ce aproape toată lumea a sperat atunci, în decembrie 1989? Mă refer la o reală tranziţie, adică la un socialism fără accese dictatoriale, fără cenzură şi fără îngrădirea liberei iniţiative economice, la un socialism care să păstreze tot ceea ce a fost bun înainte şi să-şi ia măsurile necesare pentru prefigurarea unui viitor cu adevărat fericit şi durabil. Nu îmi propun să anticipez cum ar decurge lucrurile, în toate articulaţiile lor. Probabil că Statul Român îşi va reintra în drepturi, moneda naţională şi-ar reveni treptat, ar lua sfîrşit procesul iresponsabil de demolare a econo-miei, s-ar crea noi locuri de muncă şi, în acest context, ar fi instaurat un sentiment de siguranţă generală, pe care ni-1 poate da numai stăpînirea românilor la ei acasă. Pe mine altceva mă preocupă: ce-ar face cameleonii, caii troieni, uneltele străinilor, ziariştii şi procurorii mînjiţi, jigodiile de toate calibrele, în fine, toţi năpîrliţii care ne-au intoxicat viaţa şi înainte (prin excesul lor de zel spre stînga) şi după (prin excesul lor de zel spre dreapta). Păi ce să facă şi ei, ce ştiu mai bine: unii ar fugi ca şobolanii, ar lua viraje ca Nigel Mansell la Formula 1, iar alţii s-ar bate cu pumnii în piept că au fost siliţi să înjure socialismul, dar ei au militat pe ascuns, şi-au păstrat Carnetul PCR, îşi oferă serviciile noii orînduiri etc. Cred că ar fi o îmbulzeală la graniţă mai ceva ca într-o pivniţă mucegăită, cînd se dă cu detexan şi mi-şună gîngăniile în toate direcţiile! Parcă-1 şi aud pe omul fără gît, Petre Roman, strigînd ca odinioară cocoşatul Richard al III-lea: „Un regat, dau un regat pentru un Airbus!“. Ar lua băiatul avionul, şi-ar îndesa şi nevasta în valize, şi pe-aci ţi-e drumul, pînă în Franţa sau SUA nu s-ar mai opri, doar îl aşteaptă atîta bănet acolo! La fel ar zbughi-o şi Adrian Severin, Dolfi Drimer, Silviu Brucan, Traian Băsescu (ăsta ar zbura cu vaporul, nu cu avionul) şi toţi ceilalţi care au pus pe butuci o economie care, de bine, de rău, producea cam  vreo 15 miliarde de dolari anual. O situaţie specială ar avea-o otrepele din presă, de genul foştilor activişti PCR, UTC, UASCR şi al turnătorilor Securităţii: S.R. Stănescu, Cornel Nistorescu, Doina Uricariu, Ion Cristoiu, P.M. Băcanu, Mihai Creangă, O. Paler, Mihai Tatulici, Constantin Vrânceanu, Paul Agarici, Liviu Vălenaş, Dan Ceachir, Mircea Dinescu, Ş.A. Doinaş, N. Manolescu, V.E. Gugui, Radu Ţeposu, Ion Buduca, George Arion, I.D. Goia, Simion Buja şi alte creaturi care intoxică viata acestei ţări de aproape 3 ani. Mamă, mamă, ce cotite, ce-nvîrtite or să mai tragă ăştia prin Casa Scînteii sau prin Televiziune, cum or să gîfîie, cum or să ardă hîrtiile compromiţătoare, cum or să decupeze din ziarele noastre toate acuzaţiile că au fost şi au rămas oamenii Securităţii, pentru a se justifica prin ele în faţa eventualilor judecători, cum că au suferit, chipurile, pentru socialism! Ce spectacol grandios, ce precipitare, ce agitaţie, ce năduşeală, ce zbîrnîit de telefoane! După care, în cîteva săptămîni, văzînd că nimeni nu le face nimic, vor apărea iar la suprafaţă, curaţi ca lacrima, vor scrie articole şi vor zîmbi la TV, întîi timid, după care mai cu aplomb, terminînd în triumf, adică punîndu-ne tot pe noi la zid, că n-am apărat cum trebuie cuceririle revoluţiei socialiste. Numai că n-o să le mai meargă: dat fiind faptul că excrementele se curăţă cu un jet zdravăn de apă, eu mi-am pregătit de pe acum furtunul!

CORNELIU VADIM TUDOR
(Text reprodus din „România Mare“, 24 iulie 1992)

http://www.ziarultricolorul.ro/pentru-improspatarea-memoriei/obolanii-de-formula-1.html

AZI, VADIM VA FI, LA REALITATEA TV, INVITATUL ANDREEI CREŢULESCU (ORA 18,30), IAR ÎNCEPÎND CU ORELE 23,45 VA PARTICIPA LA EMISIUNEA LUI DAN CAPATOS, DE LA ANTENA 1

AZI, VADIM VA FI, LA REALITATEA TV, INVITATUL ANDREEI CREŢULESCU (ORA 18,30), IAR ÎNCEPÎND CU ORELE 23,45 VA PARTICIPA LA EMISIUNEA LUI DAN CAPATOS, DE LA ANTENA 1. NU RATAŢI! DUŞMANII ESTE (SIC!) MORŢI!

 

http://www.ziarultricolorul.ro/ultima-ora/azi-vadim-va-fi-la-realitatea-tv-invitatul-andreei-creulescu-ora-1830-iar-ncepnd-cu-orele-2345-va-participa-la-emisiunea-lui-dan-capatos-de-la-antena-1-nu-ratai-dumanii-este-sic-mori.html

PRM, PESTE TOT

În cursul lunilor martie şi aprilie a avut loc, în judeţul Suceava, instruirea activului de partid din municipiile Vatra-Dornei, Cîmpulung Moldovenesc, Fălticeni şi din oraşele Gura-Humorului şi Siret. La aceste instruiri au participat şi preşedinţii filialelor comunale din zona fiecărui municipiu, precum şi cei din oraşele Broşteni, Frasin şi Solca. Cu acest prilej au fost ascultate rapoartele din partea şefilor de zone, care, de regulă, sînt preşedinţii filialelor din municipii şi oraşele mari, precum şi preşedinţi ai organizaţiilor comunale şi alţi membrii ai Biroului din zonele respective. S-a reţinut preocuparea conducerilor filialelor în vederea pregătirii fondului de cadre pentru alegerile locale şi parlamentare. De asemenea, s-a raportat modul în care se întregesc rîndurile tuturor organizaţiilor comunale, prin primirea de noi membrii. În acest sens, s-au evidenţiat municipiile Vatra-Dornei, Cîmpulung Moldovenesc, Fălticeni şi oraşele Siret şi Gura-Humorului, unde efectivele PRM au crescut, în ultimul timp, cu 15-40 membri de partid. Cei mai mulţi s-au înscris în ultima perioadă în oraşul Siret, peste 40. Din informările prezentate au rezultat şi greutăţile pe care le întîmpină filialele Partidului România Mare în confruntarea cu celelalte forţe politice, ostile politicii naţionale, şi neajunsurile create de unele cadre cu muncă de răspundere din PDL, care se comportă ca nişte vătafi în teritoriu. Se cred chiar moşieri şi mari baroni, de parcă ei ar dispune în mod direct de tot ceea ce mişcă în România, încercînd să umilească celelalte formaţiuni politice, din Opoziţie. Activul nostru apreciază măsura luată de conducerea PRM, de a pregăti toate forţele noastre pentru a obţine în alegerile locale şi parlamentare rezultate din cele mai bune. Sîntem siguri că, venind în faţa electoratului cu oameni de valoare, vom avea rezultate bune. S-a dispus întărirea forţelor, pentru a scoate în faţă membri cunoscuţi ca apărători ai celor care muncesc cu braţele şi cu mintea, cu oameni hotărîţi sa-şi apere şi să-şi iubească semenii care, la ora actuală, o duc greu datorită măsurilor antipopulare luate de Guvernarea Băsescu-Boc. S-a pus un accent deosebit pe soluţiile cu care vine Partidul România Mare prin programul său economic şi politic, aprobat de Consiliul al V-lea al PRM. Concluzia noastră este că forţele politice care vor asigura creşterea economică a ţării şi crearea de noi locuri de muncă, prin programele lor, vor avea sprijinul electoratului. Românii sînt în stare să învingă toate greutăţile şi să realizeze dezvoltarea economică şi socială care să îmbunătăţească viaţa poporului nostru. Toţi cei care au luat cuvîntul s-au referit la contribuţia pe care o aduce preşedintele Partidului România Mare, dl.  Corneliu Vadim Tudor, europarlamentar, la rezolvarea problemelor politice, atît interne, cît şi pe plan internaţional. S-a apreciat faptul că s-a reuşit  difuzarea ziarului „Tricolorul” prin Poşta Română (publicaţia se găseşte în Catalogul presei la poziţia 19301), care este aşteptat de toţi patrioţii români din ţară. În cadrul acestor întruniri cu activul, preşedintele filialei judeţene, însoţit de un număr important de vicepreşedinţi, a ridicat şi unele probleme în faţa activului. În final, s-a hotărît ferm şi unanim ca Filiala Judeţeană Suceava să îndeplinească fără nici o abatere Programul Partidului România Mare, program care corespunde intereselor poporului nostru. Ne vom mobiliza toate forţele pentru îndeplinirea ideilor conţinute în acest program.
În a doua parte a lunii aprilie se va continua cu instruirea activului de partid din zonele Rădăuţi şi Suceava.
*  *  *
Sub masca unei politici de asigurare forţată a bunăstării naţionale, prin reforme de tot soiul, în ultima perioadă sînt de-a dreptul bătătoare la ochi dezechilibrele din cadrul diverselor sectoare ale economiei naţionale, dar şi dintre diferitele categorii sociale, opinează vicepreşedintele Organizaţiei Judeţene Suceava a Partidului România Mare, Marcel Murariu. Acesta consideră că exemple relevante sînt situaţia din agricultura românească, nivelul de trai scăzut şi proasta calitate a vieţii locuitorilor din mediul rural. „Cu dotările pe care le au gospodăriile ţărăneşti, activitatea agricolă s-a întors la nivelul anilor ’40 ai secolului trecut. Cei mai mulţi dintre agricultori muncesc din zori şi pînă tîrziu, doar pentru a-şi asigura supravieţuirea. Aceasta este doar o mică parte a gunoiului pe care actualii guvernaţi îl ascund sub preş, minimalizînd tendinţa tot mai evidentă şi accelerată de pauperizare a imensei majorităţi a populaţiei”, a declarat vicepreşedintele PRM Suceava într-o Conferinţă de Presă. Marcel Murariu susţine că Partidul România Mare nu militează pentru egalitarismul din era comunistă, însă nu poate să nu constate tendinţa de polarizare extremă a societăţii româneşti. Marcel Murariu crede că este vorba despre o pătură, foarte subţire, de îmbogăţiţi peste noapte şi de o alta, de dimensiuni îngrijorătoare, de trăitori de azi pe mîine, rezultat, mai ales, al politicilor economice proaste din ultimii 2 ani. „PRM este în profund dezacord cu politica făcută de coaliţia de la guvernare. Pe de-o parte se diminuează drastic drepturile salariale, pensiile şi ajutoarele sociale, iar pe de altă parte avem de face cu mărirea accelerată a preţurilor la alimente, produse şi servicii de bază, fără nici o urmă de compensare a acestor creşteri. De aceea, nu cred că românii se vor comporta, la viitoarele alegeri, ca o turmă care să poată fi momită cu cadouri la urne, ei fiind conştienţi că, de această dată, vor putea să-şi croiască în mod liber viitorul”, a conchis Marcel Murariu, vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Suceava a Partidului România Mare. (A consemnat V.I. ADOMNICĂI)
*  *  *
În ziua de 16 aprilie 2011, la sediul Filialei PRM Sector 2, din Şos. Pantelimon nr. 352, a avut loc o acţiune umanitară, de care au beneficiat 36 de bătrîni, cu vîrste cuprinse între 70 şi 90 de ani. Această acţiune a fost posibilă datorită sponsorizării făcute de domnul Bogdan Herea-Buzatu,  membru PRM din anul 1992. Era student, dar cînd a primit primul salariu, a început să aibă grijă de cei nevoiaşi şi, în fiecare an, de Sfintele Sărbători ale Paştelui şi de Crăciun, a trimis bani, pentru a aduce o rază de lumină în sufletele celor necăjiţi. De fiecare dată, la această acţiune au contribuit, pregătind pachetele cu alimente, d-na Constanţa Herea-Buzatu - profesor universitar la Facultatea de Construcţii Bucureşti, d-na Cavaleru Ioana - vicepreşedintă în Biroul Executiv al Filialei PRM Sector 2 şi d-na Anghel Maria. Acestea au avut grijă mereu ca pachetele cu alimente să ajungă în căminul bătrânilor, unii bolnavi, cu pensii mizere, între 129 şi 324 de lei. Celor netransportabili li s-au dus pachetele acasă, aducîndu-li-se în suflete bucuria că nu au fost uitaţi. Tînărul Bogdan este un om bogat sufleteşte, cu un comportament excepţional. Este căsătorit, are o fetiţă în vîrstă de 2 ani şi, la finele lunii aprilie 201l, va avea şi un băieţel. Acum, cînd ţara trece prin momente grele, cînd cetăţenii sînt amărîţi de lipsurile în care se zbat şi de nesiguranţa zilei de mîine, puţini sînt cei care se mai gîndesc să facă gesturi umanitare. Îi urăm lui Bogdan fericire, sănătate, noroc, realizări în viaţă şi multe bucurii în sînul familiei. (A consemnat INA BĂLAN)

http://www.ziarultricolorul.ro/special/prm-peste-tot-5.html

Mafiotul ţigan Marcel Opriş (bulibaşă peste STS) iar a primit ordin de la porcul Traian Băsescu să blocheze postarea pe Internet a ziarului „Tricolorul”!




Rău le mai stau în gît publicaţiile PRM celor de la Putere, din moment ce, tot mai frecvent, aceastea nu poate fi accesate pe Internet. Circa 150.000 de cititori parcurg zilnic, online, „Tricolorul”. Ei, bine, ultima agresiune săvîrşită de cei de la STS s-a produs miercuri, 20 aprilie a.c., cînd, numai după un efort deosebit al tehnicienilor noştri, ziarul a putut fi accesat din nou pe Internet, în jurul orelor 14. Şi de data aceasta, sarcina blocării accesului la site-ul ziarului „Tricolorul” a fost încredinţată mafiotului ţigan Marcel Opriş, bulibaşă peste STS, care în curînd va plăti pentru fărădelegile sale, culminînd cu furtul de voturi de la ultimele alegeri în favoarea Regimului criminal Băsescu-Boc. Asemenea atacuri informatice ţin de legea penală şi se pedepsesc, în orice ţară civilizată, cu ani grei de puşcărie. Locul acestui Marcel Opriş este mai degrabă lîngă Mihai Necolaiciuc. E ultima zvîcnire a acestor derbedei care au ajuns la Putere prin fraudă şi au nenorocit Poporul Român!

http://www.ziarultricolorul.ro/ultima-ora/mafiotul-igan-marcel-opri-buliba-peste-sts-iar-a-primit-ordin-de-la-porcul-traian-bsescu-s-blocheze-postarea-pe-internet-a-ziarului-tricolorul.html

Cozile umilinţei

Cu siguranţă, mulţi români s-au amuzat copios cînd o sumedenie de cetăţeni, din ţări pretins civilizate şi cu mult mai dezvoltate economic, au alergat în pielea goală, în văzul tuturor, ca să fie îmbrăcaţi gratis, din cap pînă în picioare, la deschiderea vreunui magazin de haine de firmă. Minţile diabolice ale marketingului au identificat în genele speciei umane, indiferent de zona de provenienţă, satisfacţia teribilă de a dobîndi bunuri gratis, „la ofertă” sau „promoţionale”. Aşa încît momentele intens mediatizate ale îmbrîncelilor de la uşile unor hypermarket-uri nu trebuie să ne mire prea tare, neavînd întotdeauna legătura cu nivelul de trai al populaţiei dintr-o anumită zonă. Ceea ce e cu adevărat condamnabil şi inexplicabil este modul în care mulţi concetăţeni de-ai noştri, cu adevărat mînaţi de sărăcie şi disperare, sînt siliţi să stea ore în şir la „cozile umilinţei”, gestionate de diverşi primari sau viitori candidaţi la fotolii călduţe de guvernanţi. Să fi început, neoficial, campania electorală? Situaţia de la Constanţa a făcut înconjurul televiziunilor. Chiar aşa, domnul primar Radu Mazăre nu găseşte în tot oraşul cîţiva tineri miloşi şi inimoşi, care să se ofere voluntar să împartă „ajutoarele” fără umilirea publică a bătrînilor care le primesc? Văicărindu-se de lipsa de personal, baronii locali nu au fost întrebaţi de nici un „deontolog” de ce nu pot plăti din averea personală oamenii care le distribuie mita electorală în mod civilizat. Şi, pentru că veni vorba de mită, ca una din multiplele forme de fraudare a alegerilor, gaşca portocalie pregăteşte deturnarea masivă a votului românilor, prin modificări majore aduse Legii electorale, între care şi introducerea votului electronic, evident aproape imposibil de controlat. Ne întrebăm, retoric, dacă îi mai pasă cuiva, astăzi, dar persistăm în lupta noastră măcar pentru ca generaţiile următoare să înţeleagă planurile celor care ar vrea ca România să fie depopulată, sărăcită şi practic aproape ştearsă de pe hartă şi să-şi explice de ce au ajuns datoare vîndute intereselor străine. Miile de dovezi aduse, mai ales de PRM, legate de fraudarea alegerilor, cel puţin din 1996 încoace, au rămas fără ecou în rîndul reprezentanţilor Mafiei transpartinice, susţinută masiv din exteriorul ţării şi care controlează, material sau prin şantaj, Justiţia şi mass-media. Sondajele mincinoase, realizate de diverşi ageamii, pe genunchi sau din burtă, au menirea de a deruta electoratul şi de a mări lehamitea românilor faţă de politică în general, mai ales în contextul în care expresii de felul „toţi sînt la fel”, „toţi fură” se repetă obsesiv şi manipulator, ca şi cum singurele opţiuni ale alegătorilor ar fi, în viitor, PDL-UDMR sau construcţia fragilă denumită USL, care uneşte într-un mod discutabil „stînga” cu „dreapta”. Convinşi de viitoare „succesuri” în alegeri, dobîndite de PDL prin fraudă şi preconizate de un USL îmbătat cu apa rece a sondajelor, strategii formaţiunilor respective uită că electoratul celorlalte partide, care, chiar dacă, vremelnic, nu se află acum în Parlament, are un cuvînt hotărîtor de spus, care face chiar diferenţa dintre a fi la Putere sau în Opoziţie. Şi că în alegeri fie şi un procent contează. A simţit-o PSD pe pielea lui în 2004, 2008, 2009. A-i ignora sau a-i minimaliza pe alegătorii şi simpatizanţii altor formaţiuni politice este o greşeală fundamentală, care, repetată, va costa scump însuşi viitorul întregii naţiuni române. Cît despre noi, cei din PRM, nu vrem, deocamdată, decît să le reamintim românilor unul dintre sloganurile noastre preferate, dar dureros de adevărate: „Aţi votat destul cu hoţii,/ Votaţi şi cu patrioţii!”. Mingea e în terenul vostru…

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/cozile-umilinei.html

miercuri, 20 aprilie 2011

Luni seara la Realitatea TV!

Luni seara, la REALITATEA TV:
http://www.realitatea.net/emisiuni/editiespeciala.html   - 18.04.2011 , ora 21.00

IUBITORII DE ANIMALE NU RENUNŢĂ LA LUPTĂ!

Parcul Izvor din Capitală a găzduit, luni, cel de-al 14-lea Miting de Protest faţă de intenţia deputaţilor PDL de a vota în favoarea reintroducerii în legislaţie a eutanasierii cîinilor fără stăpîn. Pe parcursul celor cîtorva ore în care s-au aflat în faţa clădirii Parlamentului, sutelor de participanţi li s-au alăturat numeroşi bucureşteni, iubitori de animale, dornici să îşi exprime punctul de vedere asupra monstruozităţilor puse la cale de actuala Putere portocalie. Plenul Camerei Deputaţilor urma să dezbată, la punctul 57 al Ordinii de Zi, proiectul legislativ privind gestionarea cîinilor fără stăpîn, document amendat de Guvern şi de deputaţii PDL cu prevederea referitoare la eutanasiere. Se pare că, şi de data aceasta, virulenţa protestelor din stradă i-a determinat pe parlamentari să amîne luarea în discuţie a acestui proiect legislativ. În sala plenului, s-au aflat zeci de reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale şi ai asociaţiilor de protecţie a animalelor. De afară, se puteau auzi discursurile manifestanţilor, huiduielile la adresa portocaliilor, cîntece patriotice. „Hoţii“! şi „Criminalii!“, au strigat ore în şir iubitorii de animale. Vorbitorii din Parcul Izvor au condamnat ticăloşia autorităţilor corupte şi discreţionare şi au îndemnat la atitudine fermă, chiar la ripostă, pe măsura fărădelegilor săvîrşite de hingherii de la Putere. Totodată, s-a evidenţiat însemnătatea tragică a zilei de 19 aprilie, amintindu-se că, în urmă cu 10 ani, primarul general de atunci, Traian Băsescu, a declanşat masacrul cîinilor fără stăpîn de pe străzile Bucureştilor.



Iniţiatorul Legii în vigoare, de protecţie a animalelor, prin care se înterzice eutanasierea cîinilor fără stăpîn, sănătoşi, Marius Marinescu, a subliniat, în cuvîntul său, ipocrizia indivizilor portocalii cu funcţii înalte în stat, cum ar fi deputata Sulfina Barbu, preşedinta Comisiei de Administraţie Publică a Camerei Deputaţilor, şi prefectul Capitalei, Mihai Atănăsoaie. Marius Marinescu, vicepreşedinte PRM, a spus: „Asemenea personaje încearcă să justifice propovăduirea eutanasierii cîinilor, adică a crimei, sub pretextul grijii lor nemărginite pentru siguranţa şi confortul oamenilor. Dar, mă întreb, unde le este grija pentru semenii în slujba cărora ar trebui să se afle, atunci cînd Executivul închide şcoli, aruncă bolnavii afară din spitale şi înfometează populaţia sleită de puteri? Starea în care se zbate România este rezultatul jafului şi al mîrşăviilor Puterii, nicidecum al existenţei bieţilor cîini pe străzi. Mă revoltă tupeul şi sîngele rece cu care asemenea personaje încearcă să inducă, în mentalul colectiv, ideea că un cîine comunitar ar fi un pericol pentru oameni! Adevăratul pericol pentru majoritatea românilor sînt ei, potentaţii lacomi şi putrezi pe dinăuntru! Ei sînt cei care supun populaţia la un genocid sistematic. Ei ucid tot ce mişcă în jurul lor. După minţile lor dezaxate, le-a venit rîndul şi bieţilor cîini să umple buzunarele fără fund ale monştrilor cu putere de decizie în Stat! Se spune că Omul este o fiinţă superioară. Pînă una-alta, autorităţile noastre involuate gîndesc şi reacţionează îngrozitor de primitiv. Dumnezeul lor nu este acelaşi cu al nostru; «Idealul» lor este banul murdar, cu tot ceea ce presupune această noţiune: corupţie, şantaj, minciună, trădare de ţară, hoţie. Privind la mizeria de zi cu zi, constat, cu amărăciune şi stupoare, că tocmai nouă, oamenilor, cîinii ne dau lecţii de modestie, de altruism, de solidaritate, de prietenie sinceră, de iubire necondiţionată, de devotament pînă la sacrificiu, de bunătate, deci, dacă îmi este permisă o figură de stil, de OMENIE! Spre deosebire de guvernanţi, noi, cei ce protestăm aici, nu urmărin interese individuale sau de grup. Prin demersurile şi acţiunile noastre, lăsînd la o parte treburile cotidiene, grijile casnice, problemele personale, ne războim pentru drepturile unor suflete care nu se pot apăra. Le atragem atenţia portocaliilor de peste drum, din Parlament, că vom fi aici ori de cîte ori proiectul legislativ referitor la eutanasierea cîinilor fără stăpîn se va afla pe Ordinea de Zi a plenului. Vom manifesta pînă cînd deputaţii vor ţine cont de opinia iubitorilor de animale din România, adică peste jumătate din populaţie, şi de apelul Parlamentului European către Parlamentul României, care recomandă, ca unică soluţie de rezolvare a acestui fenomen, STERILIZAREA!“.


Discursuri asemănătoare au rostit şi regizorii Mircea Cocoloş şi Mihnea Columbeanu, Codrin Ştefănescu, reprezentanţi ai asociaţiilor de protecţie a animalelor, cetăţeni ai Capitalei, care au ţinut să-şi exprime punctul de vedere. Printre organizatorii Mitingului de Protest s-a numărat şi Constantin Bebe Ivanovici.


LILIANA MARINESCU


Ziarul TRICOLORUL, nr 2145 / 20.04.2011

Pentru împrospătarea memoriei - VENIŢI DE LUAŢI LUMINĂ!

MOTTO: „Sînt fericit. Mi-am îndeplinit toate profeţiile politice”.



George Bacovia

Iubite cititorule, cugetul şi bunele obiceiuri mă îmboldesc ca astăzi, cînd sărbătorim împreună o biruinţă a revistei noastre de inimă, să scriu şi eu cîteva rînduri inspirate. Numai că, pentru prima oară în 200 de săptămîni, nu ştiu ce să scriu. Mă aflu în situaţia unui meşter care a trudit la biserică, după multă sudoare şi rugăciune a ajuns să înfigă şi crucea izbăvirii în turlă, dar atît de zdrenţuit şi ostenit este, atît de sălbăticit, încît nu mai are nici puterea, nici starea sufletească de a lua parte la praznicul cîmpenesc din iarba lăcaşului, unde aburesc ulcioare cu vin rece, bucatele alese îmbie suflarea satului, ouăle roşii şi încondeiate cu ceară aşteaptă să fie ciocnite de corniţele mieilor şi sfînta surlă a cucilor deşteaptă pădurea la viaţă.


Adevărul este că am obosit. Eu n-am voie să fac nimic în ţara asta, fiindcă sînt pîndit, vînat, studiat cu lupa. Nu pot nici măcar să trec strada pe verde, fiindcă se va găsi imediat o mînă de nătărăi care să strige: „Uite extremistul! Uite antisemitul!”. Nu-mi permit nici măcar luxul de a avea o gripă. Atunci cînd toată lumea petrece, ori se odihneşte, mai ales sîmbătă noaptea pînă-n zorii violeţi ai duminicii, eu corectez revista, o finisez, o rescriu, o îmbogăţesc cu vreo bijuterie rară din comorile almanahurilor vechi.


Mă aflu în situaţia unui meşter care a trudit la biserică, după multă sudoare şi rugăciune a ajuns să înfigă şi crucea izbăvirii în turlă, dar atît de zdrenţuit şi ostenit este, atît de sălbăticit, încît nu mai are nici puterea, nici starea sufletească de a lua parte la praznicul cîmpenesc din iarba lăcaşului, unde aburesc ulcioare cu vin rece, bucatele alese îmbie suflarea satului, ouăle roşii şi încondeiate cu ceară aşteaptă să fie ciocnite de corniţele mieilor şi sfînta surlă a cucilor deşteaptă pădurea la viaţă.


Mă uită Dumnezeu la masa de lucru, pînă-mi intră os prin os, şi singura forţă care mă mai dezmeticeşte e plînsul fetiţei mele, din camera de alături, care îmi dă putere şi îmi arată că peste casa mea veghează un înger. Afară, între ultimul cîntat al cocoşilor şi cea dîntîi fluierare a mierlei, trec petrecăreţii către casă, în vreme ce eu orbesc de tînăr pe pagini, precum odinioară tata pe maşina de cusut. Şi nici măcar nu mă pot plînge, singur mi-am ales acest destin, sau poate am fost ales, şi astăzi sînt ca la „zidul morţii” - dacă m-am oprit, m-am prăbuşit nu numai eu, cade o lume întreagă din jurul meu, care are încredere în mine. Dar, mulţumesc Celui de Sus, nu mă plîng. Am fost şi am rămas, de cînd mă ştiu, un rob al muncii. Alături de dragostea pentru Ţară şi pentru Isus Christos, cultul muncii reprezintă darul cel mai de preţ pe care mi l-au întipărit pe frunte preaiubiţii şi veşnic regretaţii mei părinţi.


Privesc înapoi, la primăvara acelui an al elanurilor năvalnice, 1990. În chenarul de lalele şi trandafiri galbeni al acelor vremuri îmi apare imaginea zîmbitoare a celui care a fost Eugen Barbu. Rolul lui în naşterea şi împămîntenirea „României Mari” a fost uriaş. La fiecare apariţie a unui nou număr (de fiecare dată credeam că e ultimul) ne dădeam întîlnire pe terasa de la „Pescăruş”, în vecinătatea sălciilor şi a lacului de smarald întunecat, pentru a ne bucura, ca nişte gîze la soare, şi a mulţumi providenţei că încă e pace în ţară şi că avem şi noi un locşor unde să spunem ce ne doare, ce ne frămîntă. Lovit din toate părţile, vînat de pliscurile lacome ale unor păsări de pradă, aidoma unui Prometeu înlănţuit de stînca propriului geniu, lăsat şomer prin desfiinţarea criminală a glorioasei „Săptămîni” de către un evreu (Silviu Brucan) şi doi ţigani (Andrei Pleşu şi primarul Capitalei, Dan Predescu), apoi crucificat la uniunea stalinistă a scriitorilor, care l-a excomunicat - scriitorul naţional Eugen Barbu s-a stins ca o lumînare. Pentru că era uzat, pentru că se luptase destul în anii ’60 cu dogmaticii de stînga, iar acum dădea piept cu furia inumană a dogmaticilor de dreapta, pentru că opera colosală pe care a scris-o el a necesitat un consum nervos extraordinar, o ardere a creierului pînă la transformarea materiei cenuşii chiar în cenuşă. Cum ar fi putut să reziste? Aduc astăzi omagiul meu acestui om providenţial, la al cărui mormînt, de la Bellu, mă duc uneori cu feţiţa mea, dar unde nu văd nici o floare, de la nici un poet debutat de el, de la nici un actor sau regizor care a mîncat o pîine bună de pe urma filmelor şi pieselor sale de teatru. Cînd se va scrie o dată o carte despre „ingratitudinea la români”, ne vom cutremura.


Nu pot încheia omagiul faţă de memoria lui Eugen Barbu fără a recunoaşte, cu smerenie şi umilinţă, că îmi este infernal de greu fără el, mă surprind uneori, în vulcanul zilei şi al nopţii de lucru, că îmi vine să-i dau telefon, din reflexul a 18 ani de prietenie, dar uite că el nu mai e, s-a dus să respire miresmele florilor şi ale ierburilor la rădăcină, amestecat cu aceeaşi ţărînă care a stins luminile ochilor lui Mihai Eminescu.


Astăzi, marea familie a „României Mari” celebrează 200 de numere ale revistei. Amintiţi-vă cum ne cîntau prohodul toţi vrăjmaşii casei noastre, cum ne dădeau pe mîna Procuraturii, cum ne tîrau prin procese. Unde e toată ticăloşia lor, care a fost lucrarea ei asupra noastră? Pulbere şi fum! Ne-a iubit Dumnezeu, pentru că am fost cinstiţi şi curaţi la suflet şi n-am îngăduit nimănui să batjocorească acest popor atît de cuminte, atît de frumos. Aproape tot ceea ce am scris noi s-a adeverit. Hoţii tot hoţi au rămas, canaliile tot canalii, trădătorii de neam tot trădători de neam. Să ni se spună: unde am greşit noi? Ştim că adevărul doare, dar cineva trebuie s-o facă şi pe-asta. Şi cine mai are nobleţea şi curajul să publice textele sacre ale Neamului Românesc, mai cu seamă vechile poeme creştine şi însemnările despre Istoria Naţională? Aşa ceva nu vinde o publicaţie, uitaţi-vă în jur şi vedeţi ce goană frenetică este după sex, scandal şi crimă. Şi totuşi, noi ne-am asumat riscul (pentru că e un risc, din punct de vedere al tirajului!) de a repune în circulaţie sanctuarele de hîrtie îngălbenită ale civilizaţiei naţionale, prăpădind o groază de bani pentru achiziţionarea documentelor şi a fotografiilor de demult. Nu regretăm nimic. Totul a mers pînă acum după inima şi speranţa noastră de mai bine. Ar fi nefiresc dacă aş elogia chiar eu, acum, la aniversară, meritele revistei pe care am ctitorit-o. În orice caz, două chestiuni se pot evidenţia: în primul rînd, ştiu că există mii (poate chiar zeci de mii de oameni) care au colecţia integrală a „României Mari”, iar în al doilea rînd, aceasta este publicaţia cu cea mai vastă răspîndire din istoria seculară a presei româneşti, pretutindeni unde exislă pîlcuri de români fiind şi cîteva exemplare ale „României Mari”, din Europa, S.U.A. şi Canada, pînă-n Noua Zeelandă, Japonia, Malaezia şi Australia, ceea ce e cu totul minunat. La acest jubileu aş dori să mulţumesc tuturor redactorilor, corectorilor, tipografilor, graficienilor, caricaturiştilor, dactilografelor, contabililor, şoferilor, difuzorilor şi colaboratorilor de valoare care, prin pasiunea şi abnegaţia lor, prin sacrificiile şi primejdiile reale pe care şi le-au asumat, au făcut ca „România Mare” să se transforme dintr-o revistă într-un fenomen social. E primul caz din istoria lumii cînd o publicaţie a născut un partid, pînă acum fiind invers. N-aş putea pierde prilejul ca astăzi, la bucuria noastră, să nu amintesc că „România Mare” a decernat din 1990 şi pînă-n 1994 un număr impresionant de premii unor personalităţi ale vieţii culturale, ştiinţifice şi politice atît din România, cît şi din diaspora. Numai lista acestora ar putea, prin ea însăşi, să-i umilească pe cei care n-au loc sub soare de noi. Dar, vorba bunului şi generosului Nichita Stănescu, care în urmă cu vreo 15 ani îmi spunea, improvizînd fermecător cu privire la nevoia imperioasă de toleranţă: „Vadime, Vadime, / Eu am loc de tine / Tu ai loc de mine / Vadime, Vadime!”. Iată de ce astăzi, în zi de înălţare sufletească, la numai un zbor de săgeată de la înflăcăratul Armindeni, doresc să cer iertare tuturor acelora pe care, în focul polemicilor, i-am jignit ori i-am nedreptăţit. N-am făcut-o cu rea-intenţie, eu nu cunosc ce-i aceea viclenie, o arzătoare sete de dreptate mă atrage uneori în vîltoarea cascadelor, dar nutresc convingerea că va veni o zi a împăcării tuturor fiilor aceleiaşi Patrii, inclusiv a acelora din teritoriile etern româneşti, Basarabia, Bucovina şi Cadrilater, cînd ne vom strînge mîinîle şi ne vom îmbrăţişa sub faldurile Tricolorului. Pentru că români sîntem cu toţii.


Închei, nu înainte de a anunţa că mesajele de salut vor fi publicate în numărul nostru viitor. Sînt fericit. Dacă m-aş muta mîine la cele veşnice, prin urmare dacă aş muri, nu mi-ar părea rău. Mi-am rostit mesajul şi mi-am arat cu bărbăţie palma de ogor, cu căluţul meu Pegas înjugat la plug. Am fost şi am rămas un solist, nu un corist. Adevărurile româneşti n-au putut fi înăbuşite. În fluviul îngheţat al Istoriei, licuricii care joacă deasupra psaltirilor noastre au topit o copcă mică, numai atît cît să poată lua o gură de aer poporul acesta binecuvîntat. România Mare nu are moarte, pentru simplul motiv că ea nu e o revistă, nu e un partid, ea este un Ideal vechi de sute de ani. Iar idealurile nu pot muri, pentru că la temelia lor strălucesc oasele Eroului Necunoscut, şi craniul lui Mihai Viteazul, şi trupul lui Constantin Brâncoveanu, şi clopotele de la Alba Iulia.


Iubite cititorule, dintre noi, tot tu eşti acela care merită să se bucure cel mai mult de acest jubileu. Pentru că tu îţi iei de la gură, bagi mîna în buzunarul tot mai secerat de vînt şi cumperi revista. Pe seceta asta, pe sărăcia asta. Revista „România Mare” nu ne mai aparţine de mult. Ea e a Ta, omule simplu şi bun. La Mulţi Ani, în România Mare!


CORNELIU VADIM TUDOR


(Text reprodus din „România Mare“, nr. din 6 mai 1994)


Ziarul TRICOLORUL, nr 2145/ 20.04.2011

SĂRBĂTORI FERICITE ?

După ce au sărbătorit Intrarea Domnului în Ierusalim, Floriile, românii au intrat în Săptămîna Sfintelor Patimi şi se pregătesc să se bucure de Învierea Domnului, de Sfintele Paşti. Cum vor fi Sărbătorile de Paşti anul acesta pentru marea majoritate a cetăţenilor români? Aşa cum le-au pregătit, din timp, regimurile alogenilor Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu! Adică, mai triste şi mai sărace decît în anii trecuţi, cu noi şi aberante scumpiri. Cu zece zile înaintea Sfintelor Paşti, zeci de mii de oameni nevoiaşi din numeroase municipii sînt umiliţi la cozile sărăciei de către Regimul Băsescu-Boc, pentru a primi 1 pui, 1 kg. de făină, 1 kg. zahăr şi 1 litru ulei. Puterea de cumpărare a populaţiei este în cădere liberă, iar guvernatorul alogen şi etern al Băncii Naţionale a României constată că s-a dublat inflaţia faţă de cea prognozată, ajungînd la peste 8%,din cauza preţului cartofului şi al carburanţilor. FMI îi înştiinţează pe români, înaintea Sărbătorilor de Paşti, că în următorii 5 ani România va rămîne cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană! Ca sărăcia să fie şi mai mare, Regimul Băsescu-Boc pregăteşte tăierea a 46 din cele 50 de ajutoare sociale, pentru a-i extermina mai repede pe cei săraci şi foarte săraci. Guvernul Boc V păcătuieşte şi în Postul Paştelui! Acest guvern al PDL, UDMR, UNPR şi deputaţilor minorităţilor etnice nu este, aşa cum ar trebui, slujitorul românilor, nu-i iubeşte pe cei pe care îi conduce şi nici nu se jerfeşte pentru ei. Dimpotrivă! Fiind un Executiv agreat şi condus de Fondul Monetar Internaţional (FMI) Guvernul Boc V acţionează împotriva Poporului Român şi a României. În Săptămîna Mare, Guvernul Boc V şi-a angajat din nou, pentru a 12-a şi a 13-a oară, răspunderea în faţa Parlamentului semi-gol pe două proiecte de legi care vizează tăierea salariilor cadrelor didactice stabilite prin hotărîri judecătoreşti irevocabile şi, respectiv, limitarea dialogului social. Pentru mass- media şi pentru cei dispreţuiţi şi umiliţi de către Guvernul Boc V, cele două proiecte de lege au titluri care dau bine pentru arhive. Pe lîngă aceste noi păcate, Guvernul Boc V continuă Holocaustul împotriva românilor. În timpul celui de-al II-lea război mondial, Germania fascistă nu a impus Regimului Antonescu să închidă spitale în România! În timpul Regimului comunist, mai ales în Epoca lui Ceauşescu, s-au construit peste 200 spitale în România. În perioada post-decembristă, regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu nu au reuşit să construiască nici un spital! În Regimul Băsescu-Boc s-au închis, recent, 67 spitale şi urmează alte 133 spitale. În nici o ţară din Europa, dar nici de pe alte continente, nu s-au închis jumătate dintre spitale. Dimpotrivă! S-au construit spitale noi şi s-au modernizat cele existente. Numai în România se închid spitalele, dar nu pentru a reduce cheltuielile,ci cu scopul evident de exterminare a românilor! De ce? Din cauza Holocaustului împotriva românilor! Este evident pentru toată lumea Holocaustul împotriva Poporului Român. Majoritatea cetăţenilor României nu înţeleg de ce membri români ai PDL sînt sinucigaşi şi acceptă Holocaustul! Membrii alogeni din conducerea PDL ştiu ce fac şi pentru ce. Scenariul din anii 1939-1945, din timpul Holocaustului împotriva evreilor, a fost adoptat în condiţii de război. Holocaustul împotriva românilor, care a început din anul 1990 şi este intensificat în timpul Regimului Băsescu, are loc în timp de pace! Guvernul bilingv, româno-ungar, se încăpăţînează să continue, la porunca FMI, campania de exterminare a românilor prin închiderea spitalelor! La peste 2.000.000 de cetăţeni, mai ales la cei în vîrstă şi la copii, Guvernul Boc V le-a luat dreptul la sănătate şi le-a pus în mare pericol dreptul la viaţă, ambele garantate de Constituţia României. Fără să cunoască realitatea faptică, fără să organizeze în prealabil dezbateri publice, fără să ţină seama de voinţa locuitorilor exprimată prin referendumuri locale, prin hotărîri ale Consiliilor locale şi prin poziţia primarilor, fără să fi făcut măcar o simulare într-un spital-pilot, fără să asigure modernizarea drumurilor şi necesarul optim de ambulanţe şi elicoptere, fără să existe cereri ale localnicilor pentru închiderea spitalelor (sub diverse forme) şi pentru deschiderea unor centre de bătrîni, fără să respecte propriile ordonanţe şi hotărîri în domeniul Sănătăţii, Guvernul Boc V, la propunerea notarului (?!) Cseke Attila, ministrul ungur al Sănătăţii din România, a lichidat 67 de spitale cu data de 1 aprilie 2011. Hotărîrea de Guvern nr. 345/2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr.226 din 31 martie a.c. Rezultă că închiderea spitalelor s-a făcut de pe o zi pe alta, fără să fie păcăleală de 1 aprilie! Populaţia României şi a Europei a fost şocată de imaginile transmise la televiziune, cu evacuarea în forţă a bolnavilor şi a nou-născuţilor din incubatoare, fără ca ţara să se afle în război sau să fie afectată de calamităţi naturale. Mulţi cetăţeni români şi-au amintit de acţiunile de evacuare şi de exterminare în lagărele fasciste a numeroşi evrei, cei care nu au primit certificate de emigrare în Palestina, în timpul celui de al II-lea război mondial. În urmă cu 70 de ani, regimurile fasciste din Europa au acceptat şi respectat certificatele de emigrare pentru sute de mii de evrei. Regimul Băsescu-Boc, prin închiderea a 67 spitale din aproape toate judeţele, a urmărit şi le-a asigurat la peste 2.000.000 de români prioritatea la obţinerea certificatelor de deces, iar firmelor de pompe funebre foarte mult de lucru! Aceasta este prima etapă a genocidului, după închiderea a 67 de spitale. Urmează etapa a doua pentru încă 133 de spitale, aşa cum s-a angajat în urmă cu un an preşedintele Băsescu în faţa exterminatorilor străini care susţin proiectul „Israel în România!” După a doua etapă de închiderea a spitalelor se pregăteşte exterminarea lentă a încă 4-6 milioane de români. Ca urmare, prin numărul preconizat al victimelor, ministrul ungur al Sănătăţii din România îl întrece pe doctorul Mengele din Germania hitleristă, condamnat la moarte pentru faptele sale împotriva evreilor. Niciodată dr. Mengele nu a propus să înceteze finanţarea pentru lagărele de exterminare a evreilor. În schimb, Cseke Attila acţionează pentru exterminarea românilor, tăind finanţarea făcută de către contribuabili pentru 67 de spitale. Dar, pe lîngă omorîrea cu zile a românilor cei care au pus la cale să înfiinţeze cămine pentru vîrsnici urmăresc să pună mîna pe terenurile şi casele pe care aceştia le au în proprietate. Exterminatorii alogeni speră să-şi extindă proprietăţile din România cu cel puţin 300.000 ha teren agricol, după închiderea spitalelor şi deschiderea a 200 de cămine pentru vîrsnici. Exterminatorii, împreună cu guvernanţii, au programat deja privatizarea căminelor de bătrîni, care sînt înfiinţate în locul spitalelor. Adevăratele motive ale închiderii rapide a celor 200 de spitale sînt: Holocaustul împotriva românilor; îmbogăţirea cu terenuri şi alte imobile a exterminatorilor alogeni şi români; blocarea revenirii în ţara-mamă a românilor exilaţi de regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu. În timpul comunismului, românii nu erau lăsaţi să plece din România, aveau dreptul să emigreze numai evreii. În ultimii 21 de ani au fost alungaţi din ţara- mamă cca. 4.000.000 de români, în peste 100 de ţări, unde îşi cîştigă existenţa, iar în România au venit peste 1.000.000 de evrei! De ce şi în ce scop? După închiderea spitalelor au început să moară oamenii cu zile, iar acţiunile de protest ale locuitorilor şi aleşilor locali se ţin lanţ. Cu toate acestea, Executivul continuă campania de exterminarea a românilor, iar premierul Boc îl susţine public pe groparul spitalelor din România, care a recunoscut la televiziune că acţiunea guvernului este ilegală şi nu are la bază hotărîri ale Consiliilor locale sau ale referendumurilor locale. Deocamdată, este de neînţeles faptul că persoanele vinovate de închiderea spitalelor nu sînt internate în alte spitale şi nu sînt supuse la controale psihiatrice. De asemenea, Parchetul nu-i arestează pe criminali, pe autorii genocidului, nici măcar pentru 24 de ore. Cine şi de ce îi blochează pe procurori să-şi facă datoria şi să aplice legea? De ce sînt lăsaţi să acţioneze în libertate asasinii românilor, cei din guvern şi ungurii din conducerea Ministerului Sănătăţii? De la cetăţenii cărora Guvernul Boc V nu le garantează dreptul la sănătate şi din mass- media au aflat românii adevăruri cutremurătoare despre închiderea spitalelor, care s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale. Prin H.G.nr.345 din 31 martie 2011, Guvernul Boc V a aprobat Raportul comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu Casele de Asigurări de Sănătate, precum şi lista unităţilor sanitare care se închid cu data de 1 aprilie 2011. Se pare că membrii Guvernului Boc V nu au citit aceste documente care confirmă că genocidul împotriva românilor a fost premeditat. Prezentăm cîteva citate din H.G.nr.345/2011:


a.„Sistemul de sănătate românesc continuă să se bazeze pe asistenţa spitalicească ca principală metodă de intervenţie, România înregistrînd în continuare una dintre cele mai mari rate de spitalizare din Uniunea Europeană: 215,13 internări la 1.000 de locuitori, în anul 2007.” Se impun următoarele precizări:


- 0,13 internări sînt probabil ungureşti;


- în realitate, cele 215 internări se referă la 100.000 locuitori;


- deliberat şi pentru inducerea în eroare, Guvernul Boc V nu a prezentat numărul de internări din anii 2008, 2009 şi 2010, care este şi mai mare.


b) Guvernul Boc V critică Executivele precedente care, în baza Legii nr.95/2006, au înfiinţat şi desfiinţat cîteva spitale publice prin hotărîri de guvern. Acum, fără temei legal, Guvernul Boc V a desfiinţat 67 de spitale, aflate în subordinea Consiliilor locale şi a unor Consilii judeţene.


c) Guvernul Boc V, în luna iunie 2010, prin O.U.G. nr.48/2010 a realizat descentralizarea a 370 spitale publice, dintr-un număr total de 433 aflate în reţeaua Ministerului Sănătăţii.


d) „România continuă să fie pe unul dintre ultimele locuri din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte resursele alocate sănătăţii.”


e) România se situează „mult sub media europeană la suma alocată pe pat de internare continuă.”


f) „Administrarea unui spital este asigurată de un manager. Contractul de management este semnat pe o perioadă de 3 ani”, cu conducerea administraţiei locale şi nu cu ministrul Sănătăţii.


g) „Rămîn şi problemele privind echitatea accesului la servicii medicale pentru persoanele care locuiesc în zonele rurale izolate.”


h) „Ministerul Sănătăţii a elaborat şi urmează să implementeze «Planul naţional de paturi», astfel încît România să se apropie de media europeană, prin reducerea numărului de paturi aprobate”, cu aproximativ 9.200 de paturi. Dar, aproprierea de media europeană a cheltuielilor pentru Sănătate nu preocupă Regimul Băsescu-Boc.


i) O.U.G. nr.48/2010 prevede că „managerul este cel care înaintează propunerea privind structura organizatorică, reorganizarea, restructurarea, schimbarea sediului şi a denumirii unităţii,iar aprobarea acesteia este de competenţa conducătorului instituţiei superioare ierarhic (primarul sau preşedintele Consiliului Judeţean, în cazul spitalelor descentralizate), cu avizul Ministerului Sănătăţii”. Rezultă foarte clar că, prin O.U.G. nr.48/2010, Guvernul Boc V a stabilit că închiderea unui spital se face la propunerea managerului, aprobată de primar şi Consiliul de Administraţie a spitalului, iar Ministerul Sănătăţii dă avizul. Deci, Guvernul Boc V a încălcat propria Ordonanţă nr.48/2010, iar închiderea celor 67 de spitale nu respectă cadrul legal!


j) „În urma analizei activităţii şi structurii spitalelor vor fi stabilite măsuri de reorganizare a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot asigura continuitatea asistenţei medicale”. Toate cele 67 de spitale închise abuziv pot asigura continuitatea asistenţei medicale şi nici unul dintre ele nu a cerut să nu mai fie încheiate contracte cu Casele de Asigurări de Sănătate. Aceste contracte sînt anuale. Tăierea finanţării spitalelor şi exterminarea bolnavilor au decis-o criminalii din guvern, la comanda F.M.I.!


k) „Activitatea de comasare se va derula în parteneriat cu autorităţile administraţiei publice locale.” Această prevedere nu s-a respectat şi, ca atare, autorităţile locale şi populaţia supusă genocidului protestează împotriva închiderii spitalelor şi cer redeschiderea lor.


l) „În cursul dezbaterilor şi analizelor din comisie s-a arătat că pentru majoritatea spitalelor cu peste 130 de paturi aceste criterii sînt îndeplinite.” Este vorba despre cele 10 criterii înscrise în capitolul III „Metodologia de selecţie”. În mod abuziv şi sfidînd constatările comisiei de selecţie a spitalelor care sînt propuse pentru a fi transformate în cămine pentru persoane vîrstnice, Guvernul Boc V a decis să închidă spitalele care îndeplinesc condiţiile legale de funcţionare.


m) Guvernul Boc V a nesocotit lucrările realizate de către experţi români şi internaţionali cu privire la situaţia din Sănătate, dintre care cităm:


- „Elaborarea unei strategii pentru dezvoltarea infrastructurii spitaliceşti în România”, proiect PHARE, redactat în anul 2007 de o echipă internaţională de experţi din Franţa, Portugalia şi Belgia.


- „Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetăţeanului.” Guvernul Boc V a sfidat şi încălcat şi Raportul Comisiei prezidenţiale, care nu a concluzionat în sensul închiderii a 200 de spitale în România.


După ce au realizat că închiderea celor 67 de spitale s-a făcut ilegal, guvernanţii disperaţi caută cu lumînarea motive care să justifice închiderea spitalelor din birou, de la Palatul Victoria, în fapt Palatul Holocaustului. Denumirea acestui palat, construit între anii 1937-1944, a fost Palatul Consiliului de Miniştri. Comuniştii i-au schimbat denumirea în Palatul Victoria, iar democraţii post-decembrişti nu îndrăznesc să o modifice! Sînt multe localităţi unde singurul spital, recent modernizat, a fost închis pentru a fi transformat în cămin de bătrîni. Analizînd lista anexă la H.G. nr.345/2011 rezultă clar că genocidul a fost programat prin închiderea Centrelor de Sănătate (din Baia de Arieş, Chişinău Criş, Bratca, Teaca, Pîrscov, Mociu, Băneasa, Ghimpaţi, Călan, Şomcuta Mare, Drăgăneşti-Olt, Bălţeşti, Plopeni, Urlaţi, Deparaţi, Cervenia, Furculeşti, Buziaş, Ciacova, Sulina), şi a Spitalelor de Boli Cronice (din Zlatna, Mozăceni, Rucăr, Victoria, Pătîrlagele, Bocşa, Iveşti, Petrila, Baia Sprie, Cehu Silvaniei, Solca, Tutova). În aceste localităţi şi în celelalte unde s-au închis spitalele, de la 1 aprilie a.c., există încă 1-4 cămine de bătrîni, unde gradul de ocupare este de 20-50%. Într-o localitate s-a închis un spital modern, la care erau arondaţi peste 50.000 de cetăţeni din numeroase comune şi sate, pentru a fi transformat în cămin de bătrîni, deşi nu există nici o cerere pentru acest cămin. În judeţul Cluj, respectînd legea şi voinţa locuitorilor din comuna Mociu, Consiliul Judeţean a hotărît, în 14 aprilie a.c., să fie redeschis spitalul. La fel trebuie procedat în toate judeţele unde s-au închis spitalele cu data de 1 aprilie a.c. În decizia luată de Guvernul Boc V, la cererea FMI, nu se ţine cont de tradiţia românească, dar nici de porunca din Biblie: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pămîntul pe care Domnul Dumnezeu ţi-l va da”. În Vatra Românească multimilenară a existat şi se menţine un adevărat cult pentru părinţi! Cei care au atentat la această tradiţie au fost comuniştii şi, după anul 1989, exterminatorii năpărliţi din ei. De regulă, comuniştii alogeni şi exterminatorii şi-au abandonat părinţii în azile de bătrîni, iar apoi i-au vizitat cît mai rar sau deloc. Astfel de specimene cinice au ajuns să deţină funcţii de conducere în România post-decembristă şi caută să jefuiască noi proprietăţi şi să-i forţeze pe copiii de români să-şi abandoneze părinţii în azile, respectiv cămine de bătrîni moderne, înfiinţate la comandă străină în locul spitalelor, care serveau 40.000-80.000 de locuitori. Exterminatorii din Guvernul Boc V caută să lovească, concomitent, în Sănătate şi în Familie! După ce taie zilnic din pensiile reale (prin majorări de preţuri, impozite, tarife) şi după ce a introdus pensiile de exterminare de 350 lei/lună, acum guvernanţii şi parlamentarii PDL, UDMR, UNPR şi deputaţii minorităţilor etnice vor să-i ademenească pe unii bătrîni ca să accepte să se izoleze de copii, de nepoţi şi strănepoţi pentru a le elibera mai repede certificatele de deces. Autorii genocidului din România se străduiesc să-i întreacă pe Hitler şi pe adepţii lui în aplicarea soluţiei finale! Cu mici excepţii, majoritatea românilor, inclusiv bătrînii, nu au căzut în plasa întinsă de Regimul Băsescu-Boc şi nu se îndreaptă spre căminele pentru vîrstnici. De mai bine de două săptămîni, mii de cetăţeni protestează împotriva Guvernului Boc V şi cer redeschiderea spitalelor închise în localităţile Codlea, Buftea, Comăneşti, Babadag, Urlaţi, Strehaia, Bălceşti, Mociu, Băneasa, ştei, Darabani, Săcele, Pîrscov, ţăndărei, Sărmaşu, Negreşti, ş.a. Guvernanţii iresponsabili au închis singurul spital din Delta Dunării, cel din Sulina, încălcînd Convenţiile internaţionale, condamnîndu-i astfel la moarte atît pe localnici, cît şi pe turişti. Ca urmare a închiderii spitalului din Sulina, cu siguranţă, turiştii străini şi cei români au toate motivele să ocolească Delta Dunării. După ce vor da faliment firmele de turism româneşti, este programată o adevărată invazie a firmelor similare din Ungaria! În fruntea cetăţenilor care au rămas fără spitale şi fără asistenţă medicală ar trebui să fie preoţii, primarii şi aleşii locali. După exterminarea locuitorilor de la sate, urmează închiderea bisericilor şi alungarea preoţilor. Aşa au planificat cei care au pus la cale Holocaustul împotriva românilor, care sînt urmaşii Adevăratului Popor Ales de Bunul Dumnezeu, care nu L-au batjocorit şi răstignit pe Isus Christos.


Guvernanţii fac pe surdo-muţii şi nu le pasă de Sănătatea românilor. Cei din PDL au ca principală grijă pregătirile pentru fraudarea masivă a alegerilor locale şi parlamentare din anul 2012. În paralel, timp de o lună, tot PDL-ul a intrat în campanie electorală pentru alegerea viitorului vechi preşedinte al partidului, a celui mai hulit dintre pămînteni. Deşi şi-au prevăzut deplasări în toate judeţele, candidaţii la funcţia de preşedinte al PDL, inclusiv premierul Boc, fug de băile de mulţime. La fel procedează şi preşedintele Băsescu care a ajuns la concluzia că Poporul Român, urmaşul Poporului Primordial, nu-l merită. Cu toate acestea, nu demisionează şi nici nu emigrează în Israel, să aibă grijă de tatăl său. Le este frică de reacţia cetăţenilor după închiderea celor 67 de spitale şi nu au curajul să vadă consecinţele deciziilor criminale luate şi aplicate în Postul Paştilor. În acelaşi timp, ca să nu şomeze vizibil în Parlament şi în teritoriu, Opoziţia a reluat campania de semnare a protocoalelor judeţene între PSD, PNL şi PC. Nici liderii Opoziţiei nu se duc în localităţile unde s-au închis abuziv şi ilegal spitalele, nu se întîlnesc cu cetăţenii care protestează şi nici nu sesizează Parchetele de pe lîngă Tribunalele judeţene cu privire la faptele penale săvîrşite cu ocazia închiderii celor 67 de spitale. De ce? Pentru că au acelaşi stăpîn străin ca şi cei care sînt la Putere! Ce-i de făcut? Un lucru simplu şi democratic: populaţia nemulţumită să iasă în stradă şi să protesteze! După Sărbătorile de Paşti. Pînă atunci, vă dorim „Sărbători fericite!”


Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar general al PRM,
Preşedintele Filialei PRM Cluj


Ziarul TRICOLORUL, nr 2145 / 20.04.2011

Pentru împrospătarea memoriei Donaţiile făcute de dl. Corneliu Vadim Tudor, în primele 6 luni ale anului 1994, din salariul de senator şi din beneficiile revistei „România Mare”


* DONAŢII PENTRU ŞCOLI:

- Şcoala Generală „Eugen Barbu" din Bucureşti: 1 000 000 de lei;
- Şcoala Generală din comuna Mădîrjac (jud. laşi): 1 000 800 de lei;
- Şcoala Generală din comuna Tomeşti (jud. laşi): 1 000 000 de lei.
Aceste daruri au constat în cîte un set complet compus din televizor color şi video, pentru procesul de învăţămînt şi distracţia elevilor.

* DONAŢII PENTRU BISERICI:

- Biserica Ortodoxă în curs de construcţie din Turda (jud. Cluj): 1.000.000 de lei ;
- Bazilicile rupestre (Secolul X) de la Basarabi (jud. Constanţa), lucrări de consolidare şi amenajare: 1.000.000 de lei;
- Biserica din Prislop : 500.000 de lei;
- Mînăstirea Plumbuita, pentru cioplirea şi înălţarea porţii: 300.000 de lei.
* BURSE PENTRU UN NUMĂR DE 10 STUDENŢI ÎN MINERIT DIN PETROŞANI: 430.000 de lei.
* BURSĂ PENTRU O ELEVĂ SĂRACĂ: 45.000 de lei.
* SPONSORIZAREA DEPLASĂRII ÎN ITALIA A STUDENTEI M.R. : 400 000 de lei.
* SPONSORIZAREA ELEVILOR SUPERDOTAŢI I.G. şi V.O. DE LA ŞCOALA GENERALĂ Nr. 117 din Ploieşti: cîte 50.000 de lei.
* FINANŢAREA DEPLASĂRII ÎN CHINA A UNOR TINERI STUDIOŞI: 1.000.000 de lei.

* AJUTOARE PENTRU BĂTRÎNI ŞI ALTE PERSOANE AFLATE ÎN NECAZ: 

- Bătrînă de 90 de ani: 700.000 de lei (un televizor color);
- Doamna A.C. din Bucureşti: 115.000 de lei;
- Domnul B.V. din Braşov: 100.000 de lei;
- Doamna S.R. din Bucureşti: 100.000 de lei ;
- Domnul M.N. din Bucureşti: 75.000 de lei;
- Domnul P.D. din Bucureşti: 100.000 de lei;
- Domnul S.I. din Bucureşti: 50.000 de lei;
- Doamna S.E. din Bucureşti: 100.000 de lei;
- Domnul C.S. din Bucureşti: 200.000 de lei;
- Pensii de cîte 40.000 de lei pe lună la 4 bătrîni din Bucureşti: 1.000.000 de lei ;
- Văduvă cu 4 copii din comuna Tomeşti (jud. laşi): 100.000 de lei;
- Donaţie pentru Biblioteca Naţională - un radiocasetofon: 112.000 de lei.

- AJUTOARE PENTRU FAMILII CU MULŢI COPII:

- Familia Constantinescu din comuna Iazu (jud. Dîmboviţa) cu 14 copii: 250.000 de lei, de Paşti;
- Cei 12 copii Badea, orfani de tată şi de mamă, din comuna Iazu (jud. Dîmboviţa): 200 000 de lei ;
- Donaţie pentru construcţia unui spital destinat copiilor bolnavi de leucemie: 600.000 de lei.
- ALTE AJUTOARE ŞI DONAŢII: peste 2.000.000 de lei.

TOTAL: cca. 15.000.000 de lei

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2143 / 18.04.2011

Aşa vă place Istoria? Un triunghi conjugal muzical: Robert Schumann - Clara Wieck - Johannes Brahms

Ea a fost un copil-minune al pianului. A fost dusă de tatăl ei să cînte în faţa lui Goethe bătrîn. În 2002, am văzut taburetul pe care a suit-o părintele lui „Faust“ şi pianul la care a cîntat, în salonul de la Weimar. Tîrziu de tot, în anii ’80 ai acelui secol vrăjit, tînărul Romain Rolland a cunoscut-o pe Clara Wieck şi s-a întrebat: „Prin urmare, am dat mîna cu Goethe?“. Ştafeta generaţiilor... Ea a dat lecţii de pian multora, printre care şi unei tinere Elisabeta – viitoarea regină a României. Clara Wieck s-a măritat cu Robert Schumann. Au avut împreună 7 copii. În 1854, compozitorul înnebuneşte de-a binelea şi vrea să se sinucidă. Înclin să cred că la hotărîrea asta funestă a contribuit şi starea proastă pe care i-a dat-o adulterul ciudat al soţiei sale cu mult mai tînărul Johannes Brahms: pe atunci ea avea 40 de ani, iar acesta 21. Relaţia lor era de notorietate. Nebunia lui Schumann avea şi o latură frumoasă: el încerca să transcrie pe portativ melodii pe care, chipurile, i le dictau îngerii. Încercarea lui de sinucidere e descrisă de un contemporan, Rupert Becker, în al său „Jurnal“, astfel: „Schumann s-a strecurat afară din dormitorul său doar în papuci, şi s-a îndreptat tot spre Rin, sărind în rîu de la mijlocul podului! Din fericire, fusese observat la intrarea pe pod, pentru că oferise batista în loc de bani pentru taxă. Mai mulţi pescari care văzuseră această tranzacţie neobişnuită s-au apropiat cu o barcă imediat după ce a sărit şi l-au salvat. Din barcă, el a încercat să sară din nou în apă, dar pescarii l-au împiedicat. Drumul pînă acasă trebuie să fi fost îngrozitor: era transportat de 8 oameni şi urmat de un grup de petrecăreţi (era vremea Carnavalului) care se distrau pe socoteala sa“. Atunci Brahms s-a mutat la Düsseldorf, alături de Clara şi de copiii ei, în timp ce Schumann a fost internat. Majoritatea opiniilor înclină către o alienare mintală datorată sifilisului. La 29 iulie 1856, Robert Schumann moare. Avea numai 46 de ani. A fost înmormîntat într-un cimitir din Bonn, nu departe de casa unde se născuse Beethoven. Năbădăioasa Clara nota în „Jurnalul“ ei: „O nouă viaţă începe pentru mine“. Avea apoi să-i supravieţuiască soţului ei mai bine de 30 de ani. În 1897, la vîrsta de 64 de ani, moare şi Brahms, de ficat, după ce a cerut o sticlă de vin alb, a băut cu poftă şi a exclamat: „Straşnic vin!“. În ultimii ani de viaţă el s-a purtat urît cu bătrîna, care îl încurca. Sic transit... Care a fost mai important, dintre cei doi compozitori, pentru muzica universală? Poate ca amploare a creaţiei şi ca lejeritate, Brahms. Dar ca pionierat şi zbucium romantic, sărmanul Robert Schumann.


CORNELIU VADIM TUDOR
17 aprilie 2011, Bran
Duminica Floriilor

Ziarul TRICOLORUL, nr 2143 / 18.04.2011

Pentru împrospătarea memoriei - Starea de veghe


Să fim realişti: faptul istoric că trebuie să convieţuim cu un popor ca ungurii nu e nici pe departe o binecuvîntare, ci o nenorocire. Pentru că ungurii nu sînt un popor ca oricare altul, avînd unele înclinaţii native spre cruzime. Închipuiţi-vă, cu un efort de imaginaţie, ce fericit ar fi fost Poporul Român dacă în Transilvania şi la graniţa de Vest ar fi trăit olandezii sau francezii, ca să nu mai vorbim de fraţii noştri italieni. N-ar fi existat niciodată baia de sînge de la 1784, din satele româneşti, nici masacrele de la 1848-1849, nici sutele de mii de ani de temniţă, pe care i-au ispăşit la un loc românii noştri, în propria lor ţară. Pentru noi, lucrurile sînt foarte clare. Între posibilitatea convieţuirii reciproc-tolerante şi exterminare, creierele înfierbîntate ale maghiarimii au ales, după 22 decembrie 1989, ultima variantă. Sîntem prea cunoscători în ale Istoriei şi prea încercaţi de viaţă ca să ne mai lăsăm înşelaţi de aparenţa unor declaraţii amăgitoare. Singura noastră călăuză în aprecierea acestor fenomene o reprezintă faptele concrete. Iar faptele concrete ne spun că ungurii au ucis, au scos ochii, au profanat cadavrele şi le-au pus pe jeratic, au azvîrlit osemintele eroilor români din vechile morminte şi au jucat fotbal cu ele, au dat foc la biserici, au bătut şi terorizat copii de români, au ameninţat şi ultragiat preoţi ortodocşi, au făcut din existenţa românilor un calvar inimaginabil. Iar toate acestea numai în parte au fost cuprinse în dramaticul Raport Harghita-Covasna! Chiar aşa: unde s-o fi înmormîntat documentul amintit? Ce măsuri s-or fi luat? De ce diplomaţia noastră, care cîntă ca o fetiţă cînd vorbeşte, nu a tradus acel zbuciumat rechizitoriu în mai multe limbi, pentru a-l depune pe masa de prezidiu a Organizaţiei Naţiunilor Unite? Pe scurt, de ce s-a stins totul ca un foc de paie, de ce se trădează (prin tăcere, prin laşitate) interesele vitale ale milioanelor de români din Transilvania? Cum de a fost posibil să fie puşi în libertate cei trei asasini sadici ai maiorului Aurel Agache, de către Tribunalul Covasna?
A fost, deci, de ajuns ca nişte avocăţei lătrători de factura unor Tokay, Borbely sau Szöcz să se piţigăiască la microfonul Parlamentului Româ-niei cu nişte fraze ca ,,Domnilor, dar nu vă daţi seama!", ,,Miroase a pogrom împotriva ungurilor", „Gîndiţi-vă ce va zice Europa!“ şi alte asemenea ameninţări şi şmecherii voalate - pentru ca vajnicii noştri „aleşi ai poporului“ să tacă din gură, să ia distanţă faţă de raport, ca nu cumva să se creadă că ei l-au făcut. De ce vă e frică, domnilor? De ce, domnule ministru de Interne Babiuc, ai început să schimbi generalii români ca pe batiste, în schimb n-ai luat nici o măsură pentru risipirea rapidă a reţelei ungureşti din poliţia marilor oraşe transilvane?
De ce scriu toate acestea, acum, la început de An Nou? Pentru că ungurii se obrăznicesc iar. Nu le-a ajuns ce viscol de sînge şi lacrimi au abătut peste Iugoslavia, nu le-au ajuns transporturile criminale de arme şi sutele de raiduri de piraterie aviatică, pe care le-au făcut deasupra ţării vecine, nu se mulţumesc cu zarva şi zîzania demenţială pe care le stîrnesc pretutindeni pe unde îşi vîră coada aia paprikată şi ardeiată - acum agită iar problema Ardealului. Dacă îmi este permisă o prognoză, aş aprecia că, prin mijlocirea forţelor externe, războiul din Iugoslavia va lua sfîrşit destul de curînd, situaţie în care ungurii vor căuta producerea unui conflict deschis în Transilvania. Pentru că aşa e rasa lor, pînă nu le miroase lor a carne crudă şi a sînge, nu se simt bine. Începutul jignirilor şi provocărilor 1-a comis, ca de obicei, absolventul Universităţii Serale de Marxism-Leninism de la Moscova, fostul membru al C.C. al P.C.R., Domokos Geza. Credeam că o elementară doză de bun-simţ îl va determina pe acest carierist congestiv să facă o pauză de cîtva timp, după publicarea de către noi a acelor file din ruşinosul său dosar de partid. Aş, ţi-ai găsit, cu o neobrăzare strigătoare la cer, liderul maghiarilor din România a trecut victorios mai departe, şefii lui de la Budapesta l-au iertat de mult pentru bolşevismul de odinioară, ca şi pentru laptele supt atît de la Dej, cît şi de la Ceauşescu, important este ca el să fie în formă acum, să producă diversiuni, să agite spiritele. Şi le agită meşterul Domokos, ca orice fost stalinist expert în provocări de genul acesta. Pînă nu ne-a mai dat el o copită pe postul naţional de Televiziune al României, nu s-a lăsat. În emisiunea de luni, 30 decembrie 1991, ne-a intrat iar în case capul lui roşu de o furie abia reţinută, prin crăpătura căruia am putut auzi cele mai ticăloase ofense aduse Neamului Românesc, aşa, ca să nu ne tihnească sărbătorile şi să intrăm în Noul An cu capul în jos, ca nişte rîndaşi. Bunăoară, am aflat că românii sînt mînaţi de instincte primitive, că nu sînt europeni şi că sînt şovini, desigur. Ni s-a mai adus insulta (tot aşa, cu o căutătură oblică, duşmănoasă) că în România se gîndeşte politică la fel ca în Secolul XIX, că ideea statului naţional unitar e învechită şi, slavă Domnului, noroc că ungurii sînt înţelepţi şi răbdători, altminteri cine ştie ce-ar mai fi ieşit! Într-adevăr, cine ştie? Mai zilele trecute, a detunat şi în diaspora maghiară ecoul acestor convingeri scandaloase. Este vorba despre declaraţiile iresponsabile pe care acelaşi sclerozat dedat la rele, Tamas Lantos, le-a făcut recent la Oradea - nu se ştie în ce calitate, în nici un caz aceea de congresman S.U.A., pentru că în acest caz ambasadorul acestei ţări la Bucureşti ar trebui să dea unele explicaţii. Nu vom insista asupra opiniilor incitatoare ale duşmanului nostru tradiţional, Lantos-baci, cu atît mai mult cu cît le publicăm chiar în numărul de faţă al revistei. Micimea sufletească a acestui grof cu gura strîmbată de accentul yankeu, pofta sadică de a minţi, de a ocărî, de a sudui, de a scuipa, de a murdări existenţa unui întreg popor nu sînt dublate decît de huliganismul său politic de-acum recunoscut în toată lumea.
Dar ce ne mai miră la nişte venetici, cînd avem şi noi lăturile noastre? Mai mult ca sigur că un centru mondial al puterii oculte a dat ordin pe la toate cuibuleţele şi ramificaţiile ca ungurii să fie menajaţi, ocrotiţi, feriţi. În recenta mea vizită la Berlin, am fost contactat chiar de doi reprezentanţi ai exilului românesc - de altminteri, foarte civilizaţi -, care mi-au spus că ordinul este să se facă pace cu ungurii, cu orice preţ. Da, şi noi vrem pace, cum am putea să nu vrem aşa ceva - dar chiar cu orice preţ? Chiar cu preţul umilirii şi prigonirii românilor? Şi cu preţul defăimării Ţării şi a Poporului Român? Şi cu preţul înstrăinării Transilvaniei? Aia nu mai e pace, oameni buni, aia e prăpădirea Neamului Românesc, pentru că noi avem experienţele tragice ale dominaţiei ungureşti şi ştim bine ce dezastru s-ar năpusti pe creştetele bieţilor români. Pentru că, trebuie să o repet, degeaba vorbim despre democraţie şi drepturile omului, dacă ungurii nu pot fi civilizaţi nici măcar a suta parte cît sînt olandezii, francezii, italienii. Ei una-două pun mîna pe cuţit, una-două incendiază, una-două urlă „Ardealul e unguresc! Români împuţiţi, căra-ţi-vă de aici!“. Aceasta este realitatea, trista, crîncena, singura realitate palpabilă în Ardeal. Numai că nu se poate încurca un trădător de neam cu aşa ceva. Este cazul acestui nenorocit fără minte, fără ruşine şi fără ţară, pe nume Cornel Nistorescu. Fost secretar de partid, fost bişniţar de cea mai neagră speţă, fost şantajist şi carierist aflat pe ultima treaptă a degradării umane, acest nemernic a făcut şi ultimul pas către canalul subteran al ticăloşiei: şi-a trădat ţara, a lins mîna duşmanului. Ne referim în special la aşa-zisa lui Epistolă Politică adresată d-lui Arpad Göncz, preşedintele Ungariei. Toată lumea ştie opinia d-lui Göncz faţă de Poporul Român şi faţă de Ardeal, el şi nimeni altul fiind traducătorul şi prefaţatorul acelei revoltătoare cărţi pe coperta căreia Ardealul e împrejmuit cu sîrma ghimpată a „românilor barbari“. În acest sens, ilariantă şi fără precedent în politica mondială este hotărîrea unilaterală a guvernului Ungariei de a-i considera cetăţeni ai săi pe toţi locuitorii de origine etnică maghiară aflaţi în alte ţări, ceea ce nici nazismul, în căutare de ,,spaţiu vital“, n-a îndrăznit să facă, la vremea sa, cu rezidenţii germani. Ce face însă Nisztoreszku? În goana lui maladivă către o carieră internaţionalistă, ipochimenul se face că nu ştie toate astea şi îi dă nemeşului cu peria pe cizme, împroşcînd în acelaşi timp cu noroi tot ceea ce e românesc. Prin grija unui binevoitor, am intrat deunăzi în posesia textului real pe care l-a expediat acest mercenar pe adresa d-lui Göncz, text pe care de frică nu l-a publicat integral în terfeloaga lui suburbană, ,,Expres“. Priviţi cîteva mostre ale umilinţei dezgustătoare pe care o practică prin aplecarea de spate (tipică unui homosexual) acest alienat: ,,Iată de ce, ori de cîte ori am trecut prin Ungaria, am admirat ţara dumneavoastră fără reţineri, ba am trăit chiar un sentiment de ruşine pentru ceea ce noi, românii, n-am reuşit să facem în timpul epocii de aur. După cum nu mă pot opri să nu admir paşii mult mai mari pe care societatea maghiară îi face spre democraţie, însoţiţi de un nivel de trai care pe mulţi români îi răscoleşte şi-i face să fiarbă de invidie (?!). Lipsa de abilitate a unor maghiari din România, în dorinţa lor sinceră de a recupera drepturile pierdute în 45 de ani de comunism (?!) etc. etc. (…) Domnule preşedinte, probabil aveţi ştire şi de «România Mare» şi de «Sfînta Coroană». Acest gunoi publicistic numit «România Mare» i-a jignit profund pe conaţionalii dumneavoastră, după cum a făcut şi cu ai mei. (…) Domnule preşedinte, vă asigur de toată consideraţia mea şi a familiei mele, de cea a colegilor de redacţie şi vă invit cu respect să povestiţi cunoscuţilor dumneavoastră despre românii care le sînt prieteni“. Curtea e lămurită, cum se spune. Să ne mai mirăm că, în gazeta acestui patruped veşnic beat, un tribun al Ardealului, cum a fost Octavian Goga, e ştampilat cu infamanta etichetă de ,,lichea“? Nu, nu ne mirăm. Ne mirăm doar că nu s-a găsit încă nimeni să-i rupă urechile acestei ploşniţe putrede, pentru care patimile şi lacrimile românilor n-au nici o valoare, el se pupă în bot cu ungurii. Patria lui? Nu-i decît patul soios unde îşi practică ruşinoasa perversiune sexuală. Conştiinţa lui? Nu-i decît cîrciuma unde bea pînă i se tulbură ochii apoşi şi cade sub masă. Zilele trecute ne-a pîrît străinătăţii un alt faimos pederast, dat afară de prin învăţămînt pe motiv de corupere a băieţilor minori, şi care normal că a ajuns dizident şi, evident, ministrul Mediului. Este vorba despre ecologistul Marcian Bleahu, care într-un interviu acordat postului de Radio B.B.C. a afirmat textual că ţărănimea română (mai ales cea din Moldova şi Muntenia) este o gloată neştiutoare, docilă şi uşor de manevrat în alegeri. Ce caută în Guvernul României un asemenea satyr imoral şi, vai, străin de neamul acesta?
În linii mari, cam aceleaşi furii antiromânesti îl zdruncină şi pe un anume Michael Radu, care publică, în revista „Agora“, ce apare la New York. Pentru neiniţiaţi, vom preciza că această publicaţie trimestrială e condusă de măruntul agent Dorin Tudoran, care primeşte fonduri (declarate pe faţă) de la organismele de spionaj americane. Asta, ca să ştim de la început cu cine avem de-a face. Deci nu ne miră deloc că pe pagina I e popularizată o lucrare scrisă de doi dintre nedemnii semnatari ai Declaraţiei de la Budapesta (Mihnea Berindei şi Ariadna Combes, care nu e alta decît progenitura Doinei Cornea!), lucrare tendenţioasă, plină de calomnii şi inexactităţi, intitulată „România. Cartea Albă - realitatea unei puteri neo-comuniste“. Aşadar, în paginile acestei reviste care pare legată ombilical de punga cu dolari verzi ca veninul, aflată sub limba lui Tamas Lantos, acest hibrid care se vrea american, cu numele imposibil Maicăl Radu, mitraliază cu cinism tot ce e românesc. Astfel, el îl face arşice pe marele umanist Dimitrie Cantemir, pe care îl numeşte „domnul de origine tătară, dedicat ruşilor, dar drag românilor verzi“, adică nouă. Pe urmă, nefericitul scrijeleşte cu cuiul ruginit pe harta lumii, afirmînd pur şi simplu că „românii au furat Bulgariei, în 1913, Cadrilaterul“. Să nu fi auzit el de cetăţile antice şi străromâne din cele două judeţe, Durostorul şi Caliacra? Să nu ştie Maicăl de stăpînirea lui Mircea cel Bătrîn peste Cetatea Dîrstor, la 1380? Nici vorbă, dar e plătit de străini să îi facă pe români albie de porci şi să-i prezinte în faţa străinătăţii ca pe nişte imperialişti lăcomiţi la teritoriile altora. Pentru că, să vedeţi, nici Herţa nu ar fi a noastră, românii fiind acuzaţi de ,,expansionism teritorial“ atunci cînd zic (dar au zis ei oare?) ,,Vrem Herţa şi Cadrilaterul!“. Dacă tot se bălăceşte ca scroafa în tărîţe, cine-l mai opreşte pe foetusul româno-american să spurce şi istoria dacilor? Nimeni, aşa că putem citi despre ,,Burebista, barbar tribal, vorbitor de limbă bîlbîită, după părerea grecilor şi a romanilor“, după care ne pomenim acuzaţi că ,,tînjim după aniversarea ridicolă a 2045 de ani de la … Burebista“. Au vorbit dacii o limbă bîlbîită, adică au fost nişte antropoizi neevoluaţi? Din ce documente greceşti şi latine reiese aşa ceva? Noi ştim că istoriografia antică dovedeşte contrariul. Dar şenila demolatorilor merge mai departe, cine o poate împiedica, mai ales că aici se pare că sînt bani grei la mijloc? În continuare, voi reproduce cîteva schele ale eşafodajului teoretic lansat de Rrradu, pe care ,,limbricul electronic“ Tudorrran le-a aprobat şi le-a dat la tipar, ca semn că acolo e o conjuraţie antiromânească mai adîncă, ce l-a ultragiat nu demult şi pe Eminescu. Citiţi şi minunaţi-vă cum a putut să apară în dulcea noastră limbă românească asemenea sacrilegiu: „Opinia publică europeană - deja sătulă de primitivismul sîrbesc şi aroganţa românească faţă de unguri - va condamna România şi, mai important, o va uita. Într-adevăr, nu se poate ca rromânii verzi să decidă politica Bucureştiului faţă de Ucraina, Moldova şi problema naţională şi, în acelaşi timp, să aştepte ajutor din Bruxelles sau Washington. Desigur, rromânii verzi nu vor, şi nu au nevoie de Europa - cu alte cuvinte, vor doar mîncarea, banii, medicamentele occidentale, nu şi valorile Occidentului, de pildă, democraţia, decenţa, toleranţa, bunul-simţ şi, mai ales, capitalismul“. Deci, noi am fi un popor de milogi, care, deşi primitivi, tribali, bîlbîiţi şi hoţi de teritorii, ne pomanagim pe la uşile Occidentului după mîncare, medicamente şi bani, întocmai ca nişte cerşetori la porţile Cimitirului Ghencea. Ştiţi unde vrea să ajungă iuda? Fiţi atenţi la ce urmează, ca să se vadă exact cine îl plăteşte şi ce asemănare perfectă este între misiunea lui şi misiunea lui Nistorescu: „Democraţia în Spania, după moartea lui Franco, a însemnat, printre altele, acceptarea autonomiei politice şi culturale a Catalaniei şi a Ţării Bascilor. De ce în România, Serbia, Georgia (cea mai balcanică republică a fostei Uniuni de tristă amintire) sau Azerbaidjan (singura republică şiită a aceleiaşi Uniuni) democraţia şi toleranţa etnică nu par compatibile? Washingtonului nu îi este teamă de vorbitorii de spaniolă din San Juan, Parisului de subversivii din Ajaccio sau Noumea, dar Bucureştiul este paralizat de «ameninţarea» maghiară din Tîrgu Mureş, iar Belgradul este paranoic la adresa albanezilor din Kosovo!“. Este limpede, nu? Autonomia politică şi culturală a Transilvaniei, sau măcar a unor judeţe ale ei - asta e în joc, pe asta se bate monedă. Dar vedeţi cum ne-a luat licheluţa? Prin Spania lui Franco, apoi Porto Rico, cu o escală prin Corsica, doar-doar nu ne prindem şi ni se împinge documentul sub nas, să-1 semnăm. Ceea ce nu vrea să spună acest microb proiectat de uretra Istoriei tocmai la New York este un adevăr istoric de o mare simplitate: ungurii nu sînt ca spaniolii, corsicanii, francezii etc., ungurii ucid, ungurii sînt sîngeroşi şi răzbunători, ungurii sînt planta aceea otrăvitoare care le sufocă pe altele pentru a trăi ea mai lejer. Pe scurt, ungurii şi-au mîncat omenia în faţa noastră, nu mai păcălesc pe nimeni şi se pot aduce argumente din o mie de epoci şi zone istorice, nu vor rezista în faţa noastră, pentru că nu se potrivesc la noi, şi un singur omor ritual ca acelea din 1918, la Beliş, sau 1989, la Odorhei, are darul să ne crispeze total şi să ne întărească în credinţa că pe fiare trebuie să le ţii la distanţă cu furca înroşită în foc, altminteri Neamul Românesc va pieri. E inutil să mai precizăm, aşa cum o facem mereu, că n-avem nimic cu ungurii cumsecade, care îşi văd de drumul lor în viaţă, îşi cresc copiii, îşi savurează datinile şi obiceiurile. Cu ceilalţi însă, cu criminalii, vom şti cum să ne purtăm. Mă mai adresez o dată tuturor acelora care ne poartă ,,grija“: dacă în decembrie 1989 ar fi fost jupuiţi cu furculiţa, linşaţi cu parul, batjocoriţi cu şobolani morţi în gură şi perpeliţi în foc nu români, ci EVREI, ar mai fi fost acelaşi lucru? Ar mai fi avut Tamas Lantos acelaşi clonţ în Congresul american? Ar mai fi primit bandele criminale iertarea de păcate de la Papa, de la presa iudaizată din toată lumea? Răspunsul îl bănuiţi. Aşa că, auzind noi toată ziua, bună ziua, cum îi ţin evreii la respect pe duşmanii lor şi cum îi pedepsesc pe teroriştii care ucid copii, femei şi bătrîni, nu avem decît să ne exprimăm o dorinţă legitimă: Vrem să fim ca evreii! Vrem să îi copiem întrutotul! Însă, situaţia nu se compară, teritoriile arabe ocupate de evrei fiind tot arabe, în vreme ce Transilvania a fost, este şi va fi numai românească, în pofida ungurilor care i-au alungat cu pietre pe români din unele zone. Dar, ca stare de veghe, ca manieră de a apăra un obiectiv, aşa va trebui să fim şi noi, cum sînt evreii: zi şi noapte la post, cu patrule şi gărzi naţionale, cu reprimarea instantanee a oricărei tulburări, cu pedepsirea rapidă a oricărei samavolnicii, pentru că altminteri nu se va putea trăi.
Dar, să revenim la modul triumfalist şi comandat în care Michael Radu încheie actul de vînzare a ţării: ,,Dacă ceva va ucide speranţa românilor de a fi acceptaţi în Europa, ca europeni, este delirul naţionalist, rromânismul verde - bucuria puerilă de a-i vedea pe saşi plecînd şi ei cu opt secole de civilizaţie europeană, şi de a dori plecarea ungurilor - alt mileniu de civilizaţie părăsit. (…) Nu vrem să ne vindem ţara! Şi cei ce o strigau sînt la putere. Nu vrem boieri şi nu vrem Apusul - şi sînt la putere. Chestiunea este dacă vrea cineva să «cumpere» România, cu Galaţi, Slatina, Copşa Mică şi Piteşti?! Patriotismul deşănţat, lăcomia teritorială fără acoperire legală, istorică, geopolitică, respingerea unei civilizaţii - de fapt, a civilizaţiei apusene în numele rromânismului stupid - toate sînt ameninţări totale la adresa viitorului ţării. (…) Votaţi FSN, Vatra sau România Mare - şi învăţaţi tadjica!“. Ce-am mai putea adăuga noi la aşa ceva? Decît ceea ce le explicam prietenilor noştri, Iosif Constantin Drăgan, Mitzura Arghezi şi Grigore Vieru, la festivităţile de decernare a premiilor: „Unii ne reproşează o anumită vulgaritate de limbaj, care este reală, n-o contestăm. Dar credeţi oare că nouă ne place să ne aflăm în situaţia asta? Ştiţi de ce am coborît noi uneori ştacheta şi îi suduim pe unii ca la uşa cortului? Pentru a satisface mulţimile de români care fierb de mînie cînd văd ce ordinari sînt unii, pentru a eşapa nervos toate aceste masse de oameni, care altminteri ar pune mîna pe ciomag şi le-ar da la mir la trădătorii de neam. Între Poporul Român şi gaşca de vînzători ne aflăm noi, ca un tampon, care, prin limbajul nostru mai pitoresc, creăm iluzia că cineva tot îi pedepseşte pe nemernici, mai ales că Justiţia şi alţi factori în drept habar n-au de ce se întîmplă în jurul nostru. Asta e tot. Am putea face o revistă academică, elevată, dar nu asta aşteaptă lumea de la noi, şi o asemenea gazetă de seră, care ar spune infractorului «domnule» şi trădătorului «prea stimate», ar sucomba după cîteva numere, lumea ar simţi şi ne-ar retrage încrederea!“.
Dar, să nu abuzăm de răbdarea cititorilor. Publicăm, în numărul de faţă al gazetei, o serie de documente excepţionale.
1) Un prim document este Tabloul Iredentismului Unguresc, organizat pe principiul Caracatiţei Mafiote. La identificarea şi reliefarea tuturor conexiunilor, un colectiv de patrioţi români a lucrat timp de şase luni - şi spunem asta ca să se ştie, ca să nu aibă unii surpriza să afle mai tîrziu că i-am studiat şi noi cu toată atenţia.
2) Atît oligofrenul de la „Expres“, cît şi numeroşi lideri maghiari afirmă că timp de 45 de ani ungurii n-au avut în România drepturi, au fost deznaţionalizaţi etc. Realitatea (ca de obicei, cînd ai de-a face cu dezechilibraţi psihic) este total pe dos. Ungurii au adus bolşevismul în România (alături de evrei), aşa că ei au deţinut un număr fenomenal de funcţii în aparatul politic şi în cel represiv. În acest sens, elocvente sînt situaţiile pe care ne-am decis să le publicăm.
a) Tabel cu Ilegaliştii Unguri din Bucureşti, care au încasat pensii serioase şi alte mii de avantaje, Gospodăria de Partid (condusă tot de ei) acordîndu-le cele mai somptuoase vile din Capitală. Printre alţii poate fi „admirat" un anume Kovacs Pius, care, din zidar cu 4 clase, a ajuns general! Totodată, se poate remarca şi faptul că profitorii s-au tras unii după alţii, după principiul „puţini am fost, mulţi am rămas“; se vede cu ochiul liber că mulţi au luat pensii de ilegalişti, deşi unii intraseră în P.C.R. prin 1970, iar alţii deloc.
b) Reproducerea foto a cîtorva file din Dosarul de Evidenţă a Ilegaliştilor din Bucureşti; veţi vedea că sînt pagini întregi unde nu figurează nici un român.
c) Tabelul cu Ilegaliştii din Municipiul Tîrgu Mureş, unde, într-un total de 56 de profitori, nu figurează decît doi sau trei români, restul numai unguri.
d) Tabelul cu Nomenclatura C.C. al P.C.R. de origine maghiară. N-au avut ungurii drepturi în România comunistă? Cum aşa? Păi ei au avut pîinea şi cuţitul, ei şi-au împărţit posturile cele mai rentabile. Bineînţeles, nu putem cădea în păcatul de a exagera, au fost oameni şi oameni. De pildă, pe un om ca Ludovic Fazekas, sau pe unul ca Furo Iuliu Ioan, sau pe altul ca Haydu Gyözö, ori Féjes Iuliu, sau pe încă vreo cîţiva nu-i poate judeca nimeni, fiindcă s-au luptat să facă bine şi nu s-au manifestat niciodată ca unguri în detrimentul românilor. Dar, în imensa lor majoritate, ceilalţi au dus-o bine. Atît de bine, încît un scriitor ca Fănuş Neagu a cerut, în urmă cu vreo 10 ani, să aibă drepturi egale cu ale ungurilor, sau chiar să fie şi el ungur - fireşte, era o glumă, dar mult adevăr se ascundea aici, întrucît minoritarii, în special ungurii şi evreii, au avut întotdeauna lipici mai mult la conducerea P.C.R., pentru simplul motiv că ei şi părinţii lor aduseseră ideologia asta la putere în România. Pentru generaţia cititorilor tineri, vom preciza că statutul de ilegalişti şi numeroasele ordine şi medalii primite le aduceau acestor profitori nişte avantaje imense, erau aranjaţi pe viaţă (şi ei, şi familiile lor), başca norocul de a fi scutiţi de impozite!
3) Mai publicăm, de asemenea, discursul pe care l-a rostit în Parlamentul României dl. senator Dumitru Pop, cu prilejul furtunoaselor dezbateri ale Raportului Harghita-Covasna.
4) În fine, reproducem revoltătoarea declaraţie prin care Tamas Lantos a jignit şi a ameninţat recent întregul Popor Român.
Încercaţi să puneţi toate acestea cap la cap. Şi veţi vedea că „România Mare“ are dreptate. Şi veţi avea şi explicaţia tenacităţii cu care nu-i slăbim nici o secundă din ochi pe măcelarii ăştia, cu riscul de a muri cu ei de gît.

CORNELIU VADIM TUDOR
(„România Mare“, nr. din 17 ianuarie 1992)

Ziarul TRICOLORUL, nr 2142 / 16.04.2011