– România laşităţii unanime – Noaptea generalilor – Puşi pe furat –
Muc şi sfîrc – Sfîrşitul sexului? – Triunghiul Bermudelor de la
Mihăileşti – Noi metode de racolat membri de partid
– Sărutul franţuzesc
– Nu există pe mapamondul lumii popor mai dispus la compromisuri, mai
uşor manipulabil, mai răbdător la umilinţe, mai nepăsător la relele din
jur, decît poporul român. Cei care nu vor să vadă adevărul îl numesc
,,prost de bun”. Realitatea, însă, ne contrazice. Românii au devenit o
naţie care preferă şmecheria ieftină, fardarea evidenţei, în dauna
adevărului şi a dreptăţii, cu condiţia ,,să-i iasă şi lui ceva”. Chelner
de bacşişuri mici. Chiar dacă răul îl sugrumă, românul preferă să
respire prin aparate manevrate de doctorii bolnavi ai lumii sălbatice,
în loc să se ajute singur, să se revolte cînd talpa străină îi apasă
grumazul. Mor zeci de mii de persoane prin spitale din cauza corupţiei
înfiorătoare, se scurge seva vieţii din părinţii, fraţii şi copiii lor,
dar românul nu mişcă un deget. Nici o formă de protest, nici o minimă
stare de revoltă. Îşi acceptă soarta? Da, şi-o acceptă, în ciuda
îndemnurilor inutile din Imnul naţional, care se numeşte, paradoxal,
,,Deşteaptă-te, române!”, deşi, mai potrivit cu atitudinea generală ar
fi ,,Somnoroase păsărele”. Politica de îngenunchere a Poporului Român,
desfăşurată metodic, cu răbdare, pe toate planurile (educaţie, sănătate,
cultură, economie, religie ş.a.) a reuşit. Nici n-a fost prea greu la
un popor dispus, oricînd, la orice compromis. Dacă mîine negustorii de
sclavi care conduc Uniunea Europeană ne vor vinde în piaţa publică
(,,piaţa comună”), nimeni nu va mişca un deget, nu va ridica din
sprînceană, doar va lăsa ochii în pămînt, cu umilinţă şi recunoştinţă
veşnică. Ba se vor găsi şi dintre aceia care vor spune că aşa e mai
bine. Laşitatea a devenit singura ,,virtute” vizibilă a Poporului Român.
Mai sînt puţine baricade apărate de patrioţi. După ce se vor prăbuşi şi
acestea – şi nu mai e mult – ne vom împrăştia în vînt precum făina
orbilor. – În noaptea de 19 iunie 2016 au decedat generalii Anghel 11
Gloabe Iordănescu şi Victor Atanasie Stănculescu. Nici nu ştii care a
făcut mai mult rău. Primul a fost ucis de Sadiku, Tătăruşanu şi de
nevinovatul Chiricheş, după cum au scris, miloase, ziarele, deşi
adevărul e că a murit din prostia acelora care l-au numit selecţioner,
luîndu-l cu arcanul de pe imaşul Senatului, unde rumega liniştit
ogrinjii regurgitaţi de generalul interesului personal, care posedă un
girofar în loc de creier. Iordănescu nu mai antrenase de mult, dar şi-a
zis că meseria asta e ca mersul pe bicicletă. Nu se uită niciodată. Cu
condiţia să o fi ştiut vreodată. Nu mai reiau detaliile despre cariera
lui glorioasă, de mare antrenor, beneficiar al unor echipe făcute de
alţii, cu jucători mari, care impuneau şi primul 11, şi tactica de joc.
Să fie sănătos! A avut rezultate numai cît au jucat Hagi şi compania de
sunet şi lumini, în rest, pe unde a fost, a dat chix. Dar omul, că
altfel n-avem cum să-i zicem, a considerat că se pricepe la antrenorat,
mai ales că avea şi carnet de partid(ă). Fie i-a luat Dumnezeu minţile,
fie nu le-a avut. Mandatul său a fost o catastrofă de la început pînă la
sfîrşit. Singurele momente luminoase au fost cînd au ieşit la rampă
alde Sînmărtean, Budescu, ori arbitrul meciului cu Finlanda. În rest, a
inoculat naţionalei un stil primitiv, cu o tactică în care portarul se
afla în faţa celor 10 jucători cantonaţi pe linia porţii, de vedeau
românii numai scoruri albe în faţa ochilor. Nu ruşinea rezultatelor de
la Euro ne doare cel mai tare, ci modul în care au fost contabilizate.
Stilul infect al României a consternat lumea fotbalistică, numai acestui
Pui de bogdaproste i se pare că am jucat frumos. Scuza cu ,,n-avem
fotbalişti” e penibilă. N-avem antrenor lucid, bădişorilor, care să le
explice jucătorilor că fotbalul e un sport care se joacă 11 la 11 şi că
principalul lui scop e să bagi mingea în plasă. În plasă, nu în sacoşă.
Şi, dacă se poate, în poarta adversă. De aici trebuie să înceapă
discuţia. Cît despre Albania, nu este o echipă mare, însă a întîlnit o
echipă condusă prost. – Cam în acelaşi timp cu moartea publică a
generalului de operetă, dădea colţul, într-un azil, în urma unui atac
(Iordănescu nu cunoaşte acest cuvînt) cerebral, Victor Atanasie
Stănculescu, unul dintre cei mai mari ticăloşi din istoria recentă a
României. Toată viaţa a trădat pe toată lumea şi a fost un interlocutor
de vacanţă creativă pentru Serviciile maghiare şi britanice, altele
decît cele de catering. În 1989 a balansat între Ceauşescu şi călăii
săi. Distingîndu-se prin fapte deosebite în represiunea de la Timişoara,
a fost avansat ministru al Apărării Naţionale, după moartea generalului
Milea. Conform indicaţiilor primite în vara aceluiaşi an de la
agenturile străine, vorba regretatului, l-a trădat pe binefăcătorul său,
ba, mai mult, cu un cinism înfiorător, i-a organizat ,,procesul” şi
execuţia, alegînd inclusiv peretele W.C.-ului la care să fie împuşcat. A
fost tovarăşul de cîrdăşii al lui Iliescu, dar, pînă la urmă, după o
viaţă de ticăloşii, a ajuns şi la închisoare. De fapt, a fost mai mult
un fel de pension, unde s-a bucurat de îngrijire şi supraveghere
gratuite. Egoist, fără urmă de regret pentru crimele înfăptuite, avea
propriile justificări pentru faptele sale mîrşave. La 88 de ani, a
cîrmit-o spre iad, în acelaşi timp în care nea Puiu a anunţat că, după
atîta muncă în folosul comunităţii fotbalistice, pleacă în vacanţă.
Ăştia-s generalii României. Sau au fost, pentru că, lui Stănculescu,
justiţia, într-un rar moment de luciditate, i-a smuls gradele de pe
umeri şi le-a aruncat în haznaua istoriei. Ceea ce a făcut şi Albania cu
Iordănescu, fiindcă măscăricii din fruntea FRF n-au avut ştiinţa să o
facă la timp. – În sfîrşit, şi o veste bună dinspre UEFA! Forul
continental a decis, în spiritul fair-playului care animă mişcarea
fotbalistică mondială, ca finala Campionatului European să se dispute
între paşnicele echipe ale României şi Rusiei care, în ciuda a ceea ce
se credea – că ar fi foarte războinice -, nu au bătut pe nimeni. În
plus, României, care a fost sodomizată de Albania, i se va asigura şi
consiliere psihologică. Iar Iordănescu va fi decorat pentru noncombat de
către Senatul României, locul de muncă liniştit, care l-a obişnuit cu
lenea şi cu apărarea supraaglomerată faţă de DNA. Cu un mentor ca
Tăriceanu, soarta echipei de troglodiţi e pecetluită.
– Liviu Dragnea sugerează societăţii româneşti că ar cam fi cazul s-o
lase mai moale cu lupta anticorupţie şi să nu-l mai cheme toată
ziua,bună-ziua la DNA, că el are treabă, cu alimentările cu apă, cu
(tel)drumurile, cu pîinea amară a puterii. I se pare corect ca poporul
să se hotărască şi să aleagă între pîine şi cătuşe. Că are o armată de
şmanglitori în subordine, care nu ştie ce să facă: să fure cu frică, sau
ca pînă acum? Ei preferă varianta B. – Ca să sintetizăm, Dragnea a zis
aşa: bă, lăsaţi-ne cu rahatul ăla de DNA, că ne încurcaţi la furat, şi
nu mai merge treaba în România! Dacă ne lăsaţi în pace, vă scăpăm şi
vouă cîte ceva printre degetele de la picioarele lui Prigoană. Ce, aţi
uitat sloganul nostru de la locale: puşi pe furat? V-aţi prins cum stă
treaba, sau ne mai votaţi o dată? – Profesorul David Spiegehalter, de la
Cambridge, susţine că în 2030 oamenii nu vor mai face sex deloc. Iar
spre 2050 vor fi buşon la buşon cu roboţii. Fugi, mă, d-acilea, crezi
că-l va opri cineva pe Florin Piersic să împingă la vagoane?!
– A fost descoperit Triunghiul Bermudelor. Nu, nu era la Mihaela
Rădulescu, acolo-i Groapa Marianelor, ci în localitatea Mihăileşti, din
judeţul Buzău, unde a explodat, în urmă cu 12 ani, un camion cu azotat
de amoniu (sau cam aşa ceva, că singura mea legătură cu chimia e formula
apei, cu care Traian Băsescu nu e de acord), accident soldat cu moartea
unor ziarişti şi a unor pompieri. După care, în această lună au luat
foc, la intervale de cîteva zile, un camion cu butelii şi un microbuz
care transporta călători spre Bucureşti. Tot pe acolo trec şi
politicienii buzoieni spre locul de muncă, distracţie şi procreaţie.
Pînă acum au dispărut vreo patru hîrciogi din lanurile de porumb,
condamnaţi cu suspendare, dar sînt speranţe că, mai spre toamnă, va fi o
recoltă bogată. – Nişte oameni de bine de prin jungla amazoniană ne-au
informat că relaţiile dintre Mihai Răzvan Ungureanu, şeful SIE, şi Klaus
Werner Iohannis, şeful SIEŞI, s-au răcit într-atît, încît primul refuză
să demisioneze, aşa cum i-a solicitat, printr-un căscat, turistul de la
Cotroceni. Nici vorbă, oamenii se mai ceartă, se mai împacă, dar cu
preşedintele n-ai nici cum să te cerţi, nici cum să te împaci, că te
plictiseşti pe parcurs. Asta în eventualitatea că vine prin ţară. –
Fiindcă rezervele de coniac învechit în butoaie de stejar de dincoace de
Prut nu mai sînt ce au fost, după două mandate apăsătoare, Traian
Băsescu a devenit cetăţean al României de dincolo de Prut, căreia i se
spune inexact Republica Moldova. Încurcate sînt cele şapte cărări ale
Domnului! – Într-un acces de 50% sinceritate, Livică ne sfătuieşte să nu
mai credem pe nimeni din PSD, deoarece ,,singura sursă credibilă de
informaţii sînt eu”. Nasol, vorba lui Shakespeare! – Alegerile din 5
iunie alimentează cu marfă DNA pentru următorii mulţi ani. Şi mai ziceau
unii că poporul nu se pricepe să voteze! – În semn de protest pentru
eliminarea prematură a teribilei echipe a României de la Euro 2016,
britanicii s-au retras din M.U.E. (Marea Uniune Europeană), în urma
referendumului din 23 iunie. Anglia e singura echipă pe care a bătut-o
România la un turneu final european (3 la 2), iar ei n-au uitat asta.
Orice s-ar spune, englezii e fraţii noştri, căci, la origine, după cum
recunosc celebrii lor cercetători, e daci. Şi nu orice fel de daci – ci
de aceia care se aruncă în suliţe cînd ţi-e lumea mai dragă.
– Singura veste cu adevărat bună de la Euro e că Rusia n-a mai apucat să
se joace cu Ucraina. – Ţigănia de la Huniunea Scriitorilor pe Pereţi
continuă cu şi mai multă înverşunare. Căpitanul Apolzan şi locotenenţii
săi (Paraipan, Lăscărică, dom Semaca) nu se dau duşi, deşi o tipă cu un
trenci model ,,Gestapo” şi un instrument de cosit le bate insistent la
uşa bordelului. – Un psiholog susţine, cu argumente irefutabile, că
dansul este un substitut pentru sex. O fi valabilă şi reciproca? Pe
marele pisălog îl cheamă Cioc şi-l duce mintea numai la prostii.
Probabil, în viziunea lui, ciocănitorile care doftoricesc copacii învaţă
alfabetul Morse. – Dacă sînteţi pe Litoral şi vedeţi ieşind din spuma
mării un bărbat viguros, întruchiparea sex-appel-ului la 112, să ştiţi
că nu este Adonis, şi le-am ruga, mai ales pe tinerele dezinhibate din
Vama Foarte Veche, să nu tragă de corpul lui, că e însurat. Inclusiv
corpul. Puştanul răspunde la frumosul nume de Viorel şi, după o evadare
cu cearşaful, pe fereastra căminului conjugal, s-a refugiat la nudişti.
Tînăra şi neliniştita lui soţie a dat un anunţ la mica publicitate
(,,Pierdut iubire în stare de funcţionare”) fiindcă doreşte să-l
recupereze pe distinsul derbedeu. Pe această martiră, o adevărată Isoldă
a zilelor noastre, o cheamă Oana Lis şi locuieşte într-o căsuţă
poştală. – Klaus a dat o fugă şi prin Bulgaria, unde nu a scăpat ocazia
de a se face de rîs. Le-a prezentat gazdelor planurile sale războinice
legate de flota Mării Negre, de manevre militare comune care, în
viziunea lui, ar trebui să-i sperie de moarte pe ruşi. Spre veşnica lui
nedumerire, premierul bulgar i-a sugerat să cînte la altă masă, întrucît
ei preferă pacea mondială, liniştea trupească şi plaja de la Nisipurile
de Aur. Ăsta a fost un afront, fiindcă oricine ştie că Marele Mut
preferă Miami Vice şi tehnica Origami. Rănit în amorul propriu, KWI a
ras-o spre Sibiu, însoţit de preşedintele Germaniei şi de consoarta
proprietate personală. A fost rîndul Primei Doamne să ne arate un sfîrc.
– După ce toată omenirea s-a speriat de încălzirea globală (teorie
falsă, deoarece iarna e destul de frig în şcolile româneşti),
epidemiologii şi microbiologii (nişte biologi mai mititei decît Emil
Boc), ne ameninţă cu posibila apariţie a unor superbacterii care ronţăie
antibioticele precum seminţele de dovleac şi le transformă în ulei de
frînă de muci. Măi, băieţi, mai lăsaţi cartea pe noptieră că, rumegată
în exces, are efecte adverse. Ia luaţi voi un pahar de superţuică
bătrînă şi-o să vedeţi cum îşi iau tălpăşiţa superbacteriile. Ce naiba,
prea vă faceţi griji pentru nimic. – Jenor Beudean, vicepreşedintele
PNL-Bistriţa, a vrut să o înscrie în partidul lui I.C. Brătianu, Vasile
Blaga şi Alina Gorghiu, pe o femeie care traversa strada. Cum distinsa
doamnă călărea regulamentar pe zebră, aprigul Jenor a încercat să o
prindă din urmă cu maşina. A frînat cu aplomb numai cît s-o sperie pe
amazoană, care i-a returnat rapid o poşetă în ceea ce în limbajul de
specialitate se numeşte, de regulă, cap. Plăcut surprins de atitudinea
doamnei pe care tocmai o lovise cu titiul, s-a hotărît pe loc s-o atragă
în PNL. A folosit mijloacele de convingere specifice liberalilor:
sudalma, flegma, scatoalca. La ora la care scriu, organele competente
(asta-i adevărata glumă a textului) încă nu s-au lămurit dacă tînăra
doamnă a acceptat să se înscrie în PNL, sau mai mănîncă bătaie. –
Oricum, nici înăuntru nu scapă de munca de convingere, deoarece Cătălin
Moroşanu, băiatul ăla simpatic care are geacă de piele şi ştie şi
olecuţî di bataie, a devenit, prin neprezentarea adversarilor,
prim-vicepreşedintele tineretului liberal. E clar că liberalii se
pregătesc intens de alegeri, care se vor desfăşura după tipicul celor
din perioada interbelică. Numai că ţărăniştii îl scot la înaintare pe
ăla mic cu capul mare, ca să cităm din clasicii alcoolului dublu
rafinat, care nu prea pare genul să ţină la tăvăleală, iar PSD-ul te
lucrează cu armata de zombi. Ceva probleme ar putea avea cu Daniel
Ghiţă, care e şeful Sulei lui Hector, sau cam aşa ceva, de la PTRU. –
Clotilde Armand se doreşte un aspirator de voturi. Vrea Parlament cu 300
de borfaşi (100 la Senat, 200 la Camera Derutaţilor), adică exact cum a
solicitat PRM în campania electorală din 2008, cu un an înainte ca
Băsescu să subtilizeze ideea şi s-o valorifice în stilul său de mare hoţ
politic, la alegerile prezidenţiale din 2009, cu referendum în coadă.
Întrucît avea serioase probleme de orientare, Matrozul Chior a cerut ca
toţi bagabonţii să fie băgaţi într-o singură cameră, să-i ameţească
dintr-o suflare. Dar cum la noi nu se respectă nici legea gravitaţiei,
avem un Parlament cu 588 de parlamentari, cu 43 mai mulţi decît în SUA,
ţară cu o populaţie de zece ori mai numeroasă decît România. Aşa că
demersul doamnei Armand vine în întîmpinarea dorinţei poporenilor. Ceea
ce ne face să concluzionăm că sărutul franţuzesc, cu care încearcă să ne
obişnuiască Clotilde, e binevenit. – Ieşirea Regatului Unit al Marii
Britanii şi al Irlandei de Nord din Uniunea Europeană este firească. O
naţiune care a condus cel mai mare imperiu colonial, care a impus limba
şi cultura engleză pe jumătate din suprafaţa globului, care s-a opus cu
eroism nazismului cînd restul Europei capotase, nu putea accepta să fie
condusă de Germania. Pentru că asta este Uniunea Europeană: o formă
subtilă de dominaţie a continentului de către Germania, care, dacă n-a
reuşit să se impună prin războaie, a făcut-o prin diplomaţie. Şi atunci
nu vă mai întrebaţi de ce-a plecat Marea Britanie. Întrebaţi-vă de ce ar
mai fi rămas…- Ultima oră: De Ziua Drapelului României, Belgia a
zdrobit Ungaria (la fotbal). Ce poate fi mai frumos?!
CONTELE DE MONTE-CRISTO
http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-71/
miercuri, 29 iunie 2016
duminică, 26 iunie 2016
Săptămîna pe scurt - 24.06.2016
O catastrofă naţională – Şi proştii visează – Cine se ascundea sub
fusta reginei – Pe cine a hrănit Mihaela Rădulescu la sîni – Băsescu a
fost condamnat cu executare – Ungurii vor şi Delta Dunării – Adrian
Copilul Minune poate fi acuzat pentru ucidere din culpă – Pînă şi Adam
Lambert este român!
– ,,Am pierdut pentru că adversarii n-au înţeles valoarea echipei noastre”, filosofa adînc fostul antrenor al Franţei, R.Domenech, justificînd parcursul dezastruos al cocoşilor papagalici de la un turneu final de campionat mondial. Cam asta se întîmplă şi cu naţională României, nimeni nu-i înţelege valoarea. O fi din cauză că nu posedă aşa ceva. Totuşi, tîrîş-grăpiş, a scos un egal cu Elveţia. E o performanţă, cîtă vreme România e singura echipă din lume care nici nu ştie, dar nici nu vrea să înveţe să atace. Ca să fim corecţi pînă la capăt, nici fotbal nu ştie să joace. Cei 11 aşa-zis jucători sînt trimişi pe teren de Generalul Iarnă ca să-şi criogenizeze adversarii şi să lovească mingea ca la oină, cît mai sus şi cît mai departe de locul de ţintă al adversarilor. Nu degeaba dacii şi romanii s-au întrecut la oină, nu la fotbal (calcio). Despre strategie n-are rost să vorbim, întrucît este arhicunoscută încă de pe vremea năvălirilor barbare, cînd otrăveam fîntînile cu apă plată (oricum printre localnici nu existau consumatori) şi pîrjoleam gazonul. În epoca modernă, mai exact, în 1916, a purtat numele de cod ,,Pe aici nu se trece!”. Nici de remarcaţi n-are rost să vorbim, fiindcă, în cacaimasul tehnico-tactic al lui Iordănescu, se evidenţiază – e o modalitate elegantă de exprimare – portarul şi cei 10 fundaşi, ori de cîte ori se loveşte mingea de ei. Pentru nişte rezultate penibile, strategii naţionalei uită că un turneu final înseamnă, în primul rînd, bucurie. Înseamnă să laşi în mintea iubitorilor de sport o dîră pe care să-şi dorească să păşească toţi copiii care încă mai bat mingea pe maidanele patriei. Nu să-i dezamăgeşti tot timpul cu antijocul tău, cu tendinţa permanentă de a păcăli fotbalul. Aşa cum am anticipat, Elveţia s-a dovedit mai bună decît Franţa. Diferenţa dintre elveţieni, vorba vine, şi români a fost ca dintre cocoşii de munte şi puii de Crevedia. Primii au arătat cum se practică fotbalul, iar ai noştri, cum să bagatelizezi această religie şi să ieşi şi neînvins din arenă. Doar de acolo, pentru că, în rest, ochii publicului te privesc ca pe un paria nedemn. Sigur, ar fi şi ceva scuze, în afara acelui penalty acordat destul de uşor, dar cu acoperire regulamentară, cum ar fi, de exemplu, faptul de necontestat că golul elveţienilor n-ar fi trebuit validat, întrucît Mehmedi a tras prea tare, or ai noştri nu sînt obişnuiţi cu asemenea brutalităţi. Ce, i-aţi văzut vreodată pe ei rupînd plasa adversarilor?! Poate la pescuit… În mod paradoxal, momentul nostru de glorie de la acest turneu final l-a constituit înfrîngerea cu Franţa, de care toată lumea şi-a amintit cu plăcere, vreo două zile, pînă au început meciurile adevărate. Sigur, echipa noastră are şi un jucător care ştie fotbal, pe bancă, dar Puiu de Bogdaproste a considerat că nu-i cazul să strice imaginea de ansamblu a jocului naţionalei. Şi, pînă la urmă, Sînmărtean e un puştan care mai are timp să joace şi la alte turnee finale, în spatele blocului. Cu toate răutăcismele puse la bătaie, trebuie remarcat faptul că România e singura echipă cu fotbalişti get-beget. Aşa a scris presa internaţională, însă am mari îndoieli că toţi băieţii ăia îmbrăcaţi în chiloţi şi potcoviţi cu 99 de ocale, ca să le încetinească alergarea, sînt fotbalişti. Cît despre Iordănescu, nu mai e antrenor de mult, însă, în România, pînă şi antrenorul echipei de fotbal trebuie să aibă carnet de partid. În concluzie, confuzia că România a trimis la Paris fotbalişti s-a şters după meciul cu Elveţia. La pauză, copiii de mingi au cerut să joace ei în repriza a doua. Jucătorii au fost de acord, dar s-a opus Iordănescu, motivînd că puştanii nu ştiu să se apere şi ar fi posibil să cîştigăm. Cît despre Albania, tare mi-e teamă că ne haleşte cu fulgi cu tot. Să nu ziceţi că nu v-am spus. – Nişte oameni de ştiinţă, fără nici o altă ocupaţie serioasă, au stabilit, prin tragere la sorţi, că, în medie, oamenii îşi risipesc 6 ani din viaţa pămînteană visînd cu ochii închişi. Ăia care visează cu ochii deschişi n-au fost prinşi în statistică deoarece, de obicei, nu votează, aşa că n-avea rost să se mai încurce de ei. – Ştiaţi că impulsul nervos pleacă de la creier cu o viteză de 274 de kilometri pe oră? Klaus Werner Iohannis habar n-are de treaba asta, deşi este profesor de fizică. De fapt, la el este o mare problemă, deoarece impulsul nervos n-are de unde să plece. – Preşedintele Camerei Derutaţilor, fostul coleg al lui Mihai Viteazul şi Victor Ponta, a fost izgonit din funcţie din cauza faptului că şeful lui de partid, vel-logofătul de Teleorman, Liviu Dragnea, a fost condamnat definitiv la 2 ani de închisoare cu suspendare. Doar nu credeaţi că a fost înlocuit pentru exces de inteligenţă. – Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir, alintaţi de cunoscători drept Naşul şi Corleone, au fost condamnaţi, în primă instanţă, la 3 ani de închisoare cu suspendare şi 90 de zile de muncă în folosul comunităţii, pentru dezafilierea Universităţii Craiova, campioana unei mari mîhniri. FRF trebuie să plătească, în solidar cu cei doi bagabonţi, 220 de milioane de euro domnului Adrian Mititelu, un filosof de prin Craioviţa, ajuns cum-necum patron la stabilimentul amintit. În general, deciziile instanţelor de judecată privitoare la fenomenul numit fotbal sînt suprarealiste, dar cineva trebuia să plătească pentru batjocura la care a fost supusă Universitatea Craiova, căreia i-au fost subtilizaţi şi cei mai buni jucători care, în acel moment, aveau o cotă bună pe piaţa de sclavi, mînuitori de băşici de porc umplute cu grăunţe. Cît despre munca în folosul comunităţii la care au fost condamnaţi cei doi capi ai fotbalului, unul pătrat şi altul ţuguiat, model Oblio, această parte a sentinţei este imposibil de aplicat, întrucît distinsele gulere albe au lucrat întotdeauna în folosul personal. – Mizeria din Sănătate nu se mai sfîrşeşte. Patru spitale din Bucureşti au fost dibuite că achiziţionau aparatură medicală (inclusiv de la firmele lui Dorin Cocoş) la preţuri supraevaluate. Nici nu le mai dăm numele, pentru că nu ne-am mai putea opri din enumerare, cîtă vreme toate instituţiile astea grav bolnave au funcţionat pe bază de haşmangleală. E nevoie de antibiotice puternice, de ultimă generaţie, pentru a stopa extinderea tumorii corupţiei, chiar dacă întreg sistemul pare în metastază.
– Cristina Neagu a fost desemnată, pentru a doua oară în carieră, cea mai bună handbalistă a lumii. Cred că e clar cine trebuie să poarte drapelul la J.O. de la Rio. Simona Halep va înţelege ce vreau să spun, dacă accidentările de la călcîiul lui Ahile nu i se vor fi urcat şi la cutia ucrainiană, locul unde îşi ţine fumurile. – Dintre bagabonţii căutaţi de poliţia din întreaga lume, la rugăminţile repetate ale omologilor români, a fost prins, la Londra, sub fusta reginei Elisabeta, Alexander Adamescu, fiul aceluia care a pus pe butuci, printre altele, Astra Asigurări şi Oţelul Galaţi, celebrul Dan Adamescu, prietenul lui Băsescu, dacă Piratul posedă aşa ceva. Unul dintre foştii soţi ai Mihaelei Rădulescu, Elan Schwartzenberg, încă n-a fost dibuit. O soluţie ar fi să-i desfacă sutienul celebrei posesoare de soţi dubioşi. Denumirea mărcii – ,,Victoria’s Secret” – vorbeşte de la sine. Numai de-ar prinde momentul ăla în care Mihaela e îmbrăcată, ceea ce nu s-a mai întîmplat de zeci de ani.
– Cele mai multe medicamente cumpărate de pe Internet sînt contrafăcute. Înainte de a vă apăra organele erecte ale statului, apăraţi-vă singuri! Să ştiţi că nici măcar citatele din Tony Poptămaş nu mai sînt originale. Cît despre Octavian Paler, n-are rost să mai deschidem subiectul, că falimentează Facebook-ul. – La Galaţi a fost descoperită o fabrică de ţigări ilegală. Nişte traficanţi puturoşi, ca să nu mai treacă apa aia mare cu sacoşa de rafie în spinare, s-au gîndit să producă papairoase la ei acasă, într-o hală dezafectată, de la marginea celebrului oraş. Poliţiştii au constatat că muncitorii erau închişi de 3 luni înăuntru, precum sclavii. Mîine, poimîine, o să descoperim şi guvernul din umbră care coordonează cu atîta eficienţă economia subterană. Şi poate-l instalăm la Palatul Victoria. Că de ăsta de tehnocraţi, care-i ţine în lanţurile unor salarii de mizerie pe aproape toţi românii, ne-am lămurit. Nu mai trebuie să moară nimeni ca să plece. Totuşi, mi se pare mie, sau în România se experimentează dadaismul economic? – Un diliman din Orlando (SUA) a împuşcat 49 de oameni şi a rănit 53, într-un club frecventat de homosexuali şi lesbiene. Poţi să nu fii de acord cu orientarea sexuală a cuiva, dar crima nu e o soluţie şi n-are nici o justificare. – Rapid Bucureşti a intrat în faliment la cîteva zile după ce Vanghelie a pierdut alegerile pentru Sectorul 5. Stranie coincidenţă. Patronul Moraru linişteşte spiritele cu optimismu-i caracteristic, chiar dacă mortu-i întins pe năsălie. S-au mai văzut minuni, dacă nu mă credeţi, citiţi Noul Testament, faza cu Lazăr (nu cel de la Dinamo). – Mircea Băsescu, fratele navigatorului în ape (puşchea pe limbă!) tulburi, a fost condamnat la 4 ani de bulău cu executare. Sperăm că justiţia va da dovadă de înţelepciune şi de clemenţă şi va reîntregi familia de piraţi de uscat. Mi se pare normal ca într-o democraţie de cumetrie, pe caniculă, să fie protejat şi fostul preşedinte.
– Oamenii de ştiinţă, finanţaţi de firmele de dulcegării, au stabilit, după îndelungate cercetări, care au durat circa 60 de minute, că efectul ciocolatei asupra trupului uman este identic momentului în care te îndrăgosteşti şi rîzi ca prostul privind poza trucată a iubitei, de pe contul de socializare şi desfrîu. Am verificat teoria şi am ajuns la aceeaşi concluzie: cînd îmbalotezi ciocolată, te îndrăgosteşti instantaneu. Şi începi să abuzezi. Vrei şi albă, şi neagră, şi aerată, şi simplă, de la ţară, şi umplută cu tot felul de arome, pînă ajungi supraponderal. – Dan Tudorache, învingătorul de peste noapte al Clotildei Armand, la Sectorul 1, susţine că funcţia de derutat în Parlamentul României a fost una ,,de avarie” şi că de-abia de-acum se-apucă de furat. Cel puţin aşa am înţeles eu. Şi-or să înţeleagă şi bucureştenii, peste cîţiva ani. – Preşedintele Ungariei, Janos Ader, a fost la pescuit în Delta Dunării şi în complexul lagunar Razim. Se spunea că peştele cel mare nu-l înghite pe cel mic, dar, se pare, teoria nu se aplică la caraşii cu barbă. – Locul lui Vanghelie în galeria marilor filosofi de almanahe este ameninţat serios de Dragoş Pîslaru, ministrul Nemuncii, care, printre alte bazaconii, a stabilit că ,,esenţial nu este să ai o majoritate de profesori care să fie bine pregătiţi, ci o minoritate care să aibă un efect viral”. Probabil d-aia nici nu vrea să-i plătească şmecheraşul ăsta cu faţă de aragaz. – Au trecut 26 de ani de la Golaniada din Piaţa Universităţii, dar adevărul nu mai interesează pe nimeni. Presa scrisă, atîta cîtă mai există, s-a concentrat pe faptul că eroii populari din iunie 1990, Marian Munteanu şi Miron Cozma, au fost, cîndva, informatori ai Securităţii, cu numele conspirative de Ioan şi Paul. Ambii neagă cu vehemenţă, lumea bîrfeşte, iar adevăraţii vinovaţi îşi rumegă pensiile de sconcşi urduroşi. Cît despre Ion Iliescu, el a rămas acelaşi om de nădejde, care n-a permis nimănui să întineze nobilele idealuri ale comunismului. Dar asta numai după ce l-a împuşcat pe Ceauşescu. – După ce au furat-o pe franţuzoaica Clotilde Armand la numărătoarea voturilor din secţiile în care USB nu avea reprezentanţi, pesedeii ne-au băgat în gura francezilor, care, prin Giroud (fault la Tătăruşanu), ne-au întors serviciul. După această compensare, toată lumea şi-a văzut mai departe de treabă. Pardon, de furat. – La Euro 2016 sînt destui proşti şi în afara gazonului. Ruşii se bat cu englezii, steliştii cu dinamoviştii, iar Iordănescu alungă duhurile rele din preajma alor noştri. Păcat că nu poate să scoată dracii şi din adversari. – Pentru Fuego, televiziunea înseamnă cunoaştere şi calitate. Măi, Paulică, băi anagramă, tu pe ce lume trăieşti? – Lui Adrian Copilul Minune îi e teamă să nu fie acuzat de ucidere din culpă, pentru că duşmanii n-au valoarea lui şi, mai devreme sau mai tîrziu, vor muri de ciudă. Omul, dacă ne permite să-i spunem aşa, are dreptate, problema e că, în general, copiii bătrîni n-au duşmani. Decît, cel mult, fiscul, dar ăla nu moare nici de-al dracu’. Trimite somaţii şi te bagă-n vibraţii, de compui numai d-alea de jale, de plînge popa-n biserică. – O proastă, rectific, o proaspătă animatoare de la emisiunea culturală Wowbiz a mărturisit, sub prestare de jurămînt (să moară familia mea, să-mi pice ochii pe vreun miliardar…), că s-a pregătit din greu pentru Bac, ieşind cu prost…, cu prietenele la onomastici, unde au citit în grup operele nemuritoare ale lui Creangă (,,Povestea lui Ionică” şi alte capodopere interzise). Ceva emoţii are la oral, că n-a exersat deloc. Şi dacă are ghinionul ca în comisie să fie numai profe heterosexuale, şi-a stricat vacanţa de vară. Dar poate n-o fi atît de ghinionistă, c-ar fi păcat să-i fie retezat viitorul cu atîta brutalitate. Chiar merită apreciat efortul de a se înscrie la Bac, cu sau fără experienţă orală, ţinînd cont că 45.000 de absolvenţi din acest an au refuzat, din start, să ia clanţă la examenul de imaturitate al sistemului educaţional-concentraţionar din România. Căci, se disculpă tinerii revoluţionari, Bacul nu te ajută cu nimic, cu excepţia situaţiei în care locuieşti pe malul Dunării. Sau dacă vrei să fii licenţiat în prostologie. Adică să fii prost cu diplomă, ca să înţeleagă şi doctorii în drept. – André Rieu va concerta din nou la Bucureşti. Instantaneu mi-am adus aminte de seara de 7 mai 2014, cînd, împreună cu Vadim şi cîteva cunoştinţe comune, după o zi grea, dar frumoasă, am ascultat, pe CD, celebra-i orchestră interpretînd nenumărate bijuterii muzicale. În acea seară, participanţii au învăţat de la Biblioteca Ambulantă care era Vadim cît n-au învăţat în întreaga viaţă pe la toate şcolile de corecţie pe care le-au absolvit Magma cum Laude. Şi erau la masă generali, colonei, ingineri travestiţi în pădurari (după aprecierea lui Vadim), precum şi alţi oameni cu ocupaţii neprecizate, dar bănoase. Timpul a trecut ca un glonţ prin fiecare dintre noi, doar arta rămîne pe baricade ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Mă bucur că Rieu se întoarce la locul faptei, dar mă întristează că biletul (195 de euro) costă la Bucureşti mai mult decît dublul preţurilor practicate în Germania, Franţa ori Marea Britanie. Poate Rieu nu ştie, dar melomanii români autentici sînt săraci. O fi auzit el că unii lipesc bani pe fruntea lăutarilor, dar ăia sînt din altă sectă. Au venit aici odată cu marea invazie mongolă şi nu s-au mai dat duşi. Dacă tot a (re)transformat muzica clasică în muzică populară, n-ar fi corect să mai lase la preţ, să se bucure şi profesorii de muzică, de exemplu, de spectacol?! Sau preferă ca spectatorii lui să fie snobi care se duc acolo ca să-i vadă vecinii cît de culţi la cap sînt, deşi au maşinile burduşite cu CD-urile lui Ludwig von Beethoven-Vijelie, Johann Sebastian-Salam şi alţi terorişti muzicali?
– Queen a concertat la Bucureşti. Întrucît Freddy Mercury n-a putut participa la spectacol, din motive cît se poate de obiective, în locul lui a performat Adam Lambert. Mi se pare corect, cîtă vreme străbunicul lui din partea mamei, român sadea, fredona ca nimeni altul nemuritorul şlagăr ,,Bidineaua n-are coadă”. E clar că de la el a moştenit talentul vocal. Înainte de a se apuca de coasă, ăl bătrîn interpreta pînă la epuizare ,,The Show Must Go on”, iar în pauzele publicitare, cînd a bătrînă îl bătea numai în gură, ca pe instrumentul muncii, întreţinea atmosfera cîntînd instrumental la ţambalul consoartei sau, în funcţie de gradul de surescitare al acesteia, la fluierul piciorului. – Instabilitatea atmosferică ne dă serioase bătăi de cap. Şi mai multe suferinţe ne provoacă stabilitatea politică. – Ultima oră: Albania a învins România! Restul e tăcere…
CONTELE DE MONTE-CRISTO
http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-70/
– ,,Am pierdut pentru că adversarii n-au înţeles valoarea echipei noastre”, filosofa adînc fostul antrenor al Franţei, R.Domenech, justificînd parcursul dezastruos al cocoşilor papagalici de la un turneu final de campionat mondial. Cam asta se întîmplă şi cu naţională României, nimeni nu-i înţelege valoarea. O fi din cauză că nu posedă aşa ceva. Totuşi, tîrîş-grăpiş, a scos un egal cu Elveţia. E o performanţă, cîtă vreme România e singura echipă din lume care nici nu ştie, dar nici nu vrea să înveţe să atace. Ca să fim corecţi pînă la capăt, nici fotbal nu ştie să joace. Cei 11 aşa-zis jucători sînt trimişi pe teren de Generalul Iarnă ca să-şi criogenizeze adversarii şi să lovească mingea ca la oină, cît mai sus şi cît mai departe de locul de ţintă al adversarilor. Nu degeaba dacii şi romanii s-au întrecut la oină, nu la fotbal (calcio). Despre strategie n-are rost să vorbim, întrucît este arhicunoscută încă de pe vremea năvălirilor barbare, cînd otrăveam fîntînile cu apă plată (oricum printre localnici nu existau consumatori) şi pîrjoleam gazonul. În epoca modernă, mai exact, în 1916, a purtat numele de cod ,,Pe aici nu se trece!”. Nici de remarcaţi n-are rost să vorbim, fiindcă, în cacaimasul tehnico-tactic al lui Iordănescu, se evidenţiază – e o modalitate elegantă de exprimare – portarul şi cei 10 fundaşi, ori de cîte ori se loveşte mingea de ei. Pentru nişte rezultate penibile, strategii naţionalei uită că un turneu final înseamnă, în primul rînd, bucurie. Înseamnă să laşi în mintea iubitorilor de sport o dîră pe care să-şi dorească să păşească toţi copiii care încă mai bat mingea pe maidanele patriei. Nu să-i dezamăgeşti tot timpul cu antijocul tău, cu tendinţa permanentă de a păcăli fotbalul. Aşa cum am anticipat, Elveţia s-a dovedit mai bună decît Franţa. Diferenţa dintre elveţieni, vorba vine, şi români a fost ca dintre cocoşii de munte şi puii de Crevedia. Primii au arătat cum se practică fotbalul, iar ai noştri, cum să bagatelizezi această religie şi să ieşi şi neînvins din arenă. Doar de acolo, pentru că, în rest, ochii publicului te privesc ca pe un paria nedemn. Sigur, ar fi şi ceva scuze, în afara acelui penalty acordat destul de uşor, dar cu acoperire regulamentară, cum ar fi, de exemplu, faptul de necontestat că golul elveţienilor n-ar fi trebuit validat, întrucît Mehmedi a tras prea tare, or ai noştri nu sînt obişnuiţi cu asemenea brutalităţi. Ce, i-aţi văzut vreodată pe ei rupînd plasa adversarilor?! Poate la pescuit… În mod paradoxal, momentul nostru de glorie de la acest turneu final l-a constituit înfrîngerea cu Franţa, de care toată lumea şi-a amintit cu plăcere, vreo două zile, pînă au început meciurile adevărate. Sigur, echipa noastră are şi un jucător care ştie fotbal, pe bancă, dar Puiu de Bogdaproste a considerat că nu-i cazul să strice imaginea de ansamblu a jocului naţionalei. Şi, pînă la urmă, Sînmărtean e un puştan care mai are timp să joace şi la alte turnee finale, în spatele blocului. Cu toate răutăcismele puse la bătaie, trebuie remarcat faptul că România e singura echipă cu fotbalişti get-beget. Aşa a scris presa internaţională, însă am mari îndoieli că toţi băieţii ăia îmbrăcaţi în chiloţi şi potcoviţi cu 99 de ocale, ca să le încetinească alergarea, sînt fotbalişti. Cît despre Iordănescu, nu mai e antrenor de mult, însă, în România, pînă şi antrenorul echipei de fotbal trebuie să aibă carnet de partid. În concluzie, confuzia că România a trimis la Paris fotbalişti s-a şters după meciul cu Elveţia. La pauză, copiii de mingi au cerut să joace ei în repriza a doua. Jucătorii au fost de acord, dar s-a opus Iordănescu, motivînd că puştanii nu ştiu să se apere şi ar fi posibil să cîştigăm. Cît despre Albania, tare mi-e teamă că ne haleşte cu fulgi cu tot. Să nu ziceţi că nu v-am spus. – Nişte oameni de ştiinţă, fără nici o altă ocupaţie serioasă, au stabilit, prin tragere la sorţi, că, în medie, oamenii îşi risipesc 6 ani din viaţa pămînteană visînd cu ochii închişi. Ăia care visează cu ochii deschişi n-au fost prinşi în statistică deoarece, de obicei, nu votează, aşa că n-avea rost să se mai încurce de ei. – Ştiaţi că impulsul nervos pleacă de la creier cu o viteză de 274 de kilometri pe oră? Klaus Werner Iohannis habar n-are de treaba asta, deşi este profesor de fizică. De fapt, la el este o mare problemă, deoarece impulsul nervos n-are de unde să plece. – Preşedintele Camerei Derutaţilor, fostul coleg al lui Mihai Viteazul şi Victor Ponta, a fost izgonit din funcţie din cauza faptului că şeful lui de partid, vel-logofătul de Teleorman, Liviu Dragnea, a fost condamnat definitiv la 2 ani de închisoare cu suspendare. Doar nu credeaţi că a fost înlocuit pentru exces de inteligenţă. – Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir, alintaţi de cunoscători drept Naşul şi Corleone, au fost condamnaţi, în primă instanţă, la 3 ani de închisoare cu suspendare şi 90 de zile de muncă în folosul comunităţii, pentru dezafilierea Universităţii Craiova, campioana unei mari mîhniri. FRF trebuie să plătească, în solidar cu cei doi bagabonţi, 220 de milioane de euro domnului Adrian Mititelu, un filosof de prin Craioviţa, ajuns cum-necum patron la stabilimentul amintit. În general, deciziile instanţelor de judecată privitoare la fenomenul numit fotbal sînt suprarealiste, dar cineva trebuia să plătească pentru batjocura la care a fost supusă Universitatea Craiova, căreia i-au fost subtilizaţi şi cei mai buni jucători care, în acel moment, aveau o cotă bună pe piaţa de sclavi, mînuitori de băşici de porc umplute cu grăunţe. Cît despre munca în folosul comunităţii la care au fost condamnaţi cei doi capi ai fotbalului, unul pătrat şi altul ţuguiat, model Oblio, această parte a sentinţei este imposibil de aplicat, întrucît distinsele gulere albe au lucrat întotdeauna în folosul personal. – Mizeria din Sănătate nu se mai sfîrşeşte. Patru spitale din Bucureşti au fost dibuite că achiziţionau aparatură medicală (inclusiv de la firmele lui Dorin Cocoş) la preţuri supraevaluate. Nici nu le mai dăm numele, pentru că nu ne-am mai putea opri din enumerare, cîtă vreme toate instituţiile astea grav bolnave au funcţionat pe bază de haşmangleală. E nevoie de antibiotice puternice, de ultimă generaţie, pentru a stopa extinderea tumorii corupţiei, chiar dacă întreg sistemul pare în metastază.
– Cristina Neagu a fost desemnată, pentru a doua oară în carieră, cea mai bună handbalistă a lumii. Cred că e clar cine trebuie să poarte drapelul la J.O. de la Rio. Simona Halep va înţelege ce vreau să spun, dacă accidentările de la călcîiul lui Ahile nu i se vor fi urcat şi la cutia ucrainiană, locul unde îşi ţine fumurile. – Dintre bagabonţii căutaţi de poliţia din întreaga lume, la rugăminţile repetate ale omologilor români, a fost prins, la Londra, sub fusta reginei Elisabeta, Alexander Adamescu, fiul aceluia care a pus pe butuci, printre altele, Astra Asigurări şi Oţelul Galaţi, celebrul Dan Adamescu, prietenul lui Băsescu, dacă Piratul posedă aşa ceva. Unul dintre foştii soţi ai Mihaelei Rădulescu, Elan Schwartzenberg, încă n-a fost dibuit. O soluţie ar fi să-i desfacă sutienul celebrei posesoare de soţi dubioşi. Denumirea mărcii – ,,Victoria’s Secret” – vorbeşte de la sine. Numai de-ar prinde momentul ăla în care Mihaela e îmbrăcată, ceea ce nu s-a mai întîmplat de zeci de ani.
– Cele mai multe medicamente cumpărate de pe Internet sînt contrafăcute. Înainte de a vă apăra organele erecte ale statului, apăraţi-vă singuri! Să ştiţi că nici măcar citatele din Tony Poptămaş nu mai sînt originale. Cît despre Octavian Paler, n-are rost să mai deschidem subiectul, că falimentează Facebook-ul. – La Galaţi a fost descoperită o fabrică de ţigări ilegală. Nişte traficanţi puturoşi, ca să nu mai treacă apa aia mare cu sacoşa de rafie în spinare, s-au gîndit să producă papairoase la ei acasă, într-o hală dezafectată, de la marginea celebrului oraş. Poliţiştii au constatat că muncitorii erau închişi de 3 luni înăuntru, precum sclavii. Mîine, poimîine, o să descoperim şi guvernul din umbră care coordonează cu atîta eficienţă economia subterană. Şi poate-l instalăm la Palatul Victoria. Că de ăsta de tehnocraţi, care-i ţine în lanţurile unor salarii de mizerie pe aproape toţi românii, ne-am lămurit. Nu mai trebuie să moară nimeni ca să plece. Totuşi, mi se pare mie, sau în România se experimentează dadaismul economic? – Un diliman din Orlando (SUA) a împuşcat 49 de oameni şi a rănit 53, într-un club frecventat de homosexuali şi lesbiene. Poţi să nu fii de acord cu orientarea sexuală a cuiva, dar crima nu e o soluţie şi n-are nici o justificare. – Rapid Bucureşti a intrat în faliment la cîteva zile după ce Vanghelie a pierdut alegerile pentru Sectorul 5. Stranie coincidenţă. Patronul Moraru linişteşte spiritele cu optimismu-i caracteristic, chiar dacă mortu-i întins pe năsălie. S-au mai văzut minuni, dacă nu mă credeţi, citiţi Noul Testament, faza cu Lazăr (nu cel de la Dinamo). – Mircea Băsescu, fratele navigatorului în ape (puşchea pe limbă!) tulburi, a fost condamnat la 4 ani de bulău cu executare. Sperăm că justiţia va da dovadă de înţelepciune şi de clemenţă şi va reîntregi familia de piraţi de uscat. Mi se pare normal ca într-o democraţie de cumetrie, pe caniculă, să fie protejat şi fostul preşedinte.
– Oamenii de ştiinţă, finanţaţi de firmele de dulcegării, au stabilit, după îndelungate cercetări, care au durat circa 60 de minute, că efectul ciocolatei asupra trupului uman este identic momentului în care te îndrăgosteşti şi rîzi ca prostul privind poza trucată a iubitei, de pe contul de socializare şi desfrîu. Am verificat teoria şi am ajuns la aceeaşi concluzie: cînd îmbalotezi ciocolată, te îndrăgosteşti instantaneu. Şi începi să abuzezi. Vrei şi albă, şi neagră, şi aerată, şi simplă, de la ţară, şi umplută cu tot felul de arome, pînă ajungi supraponderal. – Dan Tudorache, învingătorul de peste noapte al Clotildei Armand, la Sectorul 1, susţine că funcţia de derutat în Parlamentul României a fost una ,,de avarie” şi că de-abia de-acum se-apucă de furat. Cel puţin aşa am înţeles eu. Şi-or să înţeleagă şi bucureştenii, peste cîţiva ani. – Preşedintele Ungariei, Janos Ader, a fost la pescuit în Delta Dunării şi în complexul lagunar Razim. Se spunea că peştele cel mare nu-l înghite pe cel mic, dar, se pare, teoria nu se aplică la caraşii cu barbă. – Locul lui Vanghelie în galeria marilor filosofi de almanahe este ameninţat serios de Dragoş Pîslaru, ministrul Nemuncii, care, printre alte bazaconii, a stabilit că ,,esenţial nu este să ai o majoritate de profesori care să fie bine pregătiţi, ci o minoritate care să aibă un efect viral”. Probabil d-aia nici nu vrea să-i plătească şmecheraşul ăsta cu faţă de aragaz. – Au trecut 26 de ani de la Golaniada din Piaţa Universităţii, dar adevărul nu mai interesează pe nimeni. Presa scrisă, atîta cîtă mai există, s-a concentrat pe faptul că eroii populari din iunie 1990, Marian Munteanu şi Miron Cozma, au fost, cîndva, informatori ai Securităţii, cu numele conspirative de Ioan şi Paul. Ambii neagă cu vehemenţă, lumea bîrfeşte, iar adevăraţii vinovaţi îşi rumegă pensiile de sconcşi urduroşi. Cît despre Ion Iliescu, el a rămas acelaşi om de nădejde, care n-a permis nimănui să întineze nobilele idealuri ale comunismului. Dar asta numai după ce l-a împuşcat pe Ceauşescu. – După ce au furat-o pe franţuzoaica Clotilde Armand la numărătoarea voturilor din secţiile în care USB nu avea reprezentanţi, pesedeii ne-au băgat în gura francezilor, care, prin Giroud (fault la Tătăruşanu), ne-au întors serviciul. După această compensare, toată lumea şi-a văzut mai departe de treabă. Pardon, de furat. – La Euro 2016 sînt destui proşti şi în afara gazonului. Ruşii se bat cu englezii, steliştii cu dinamoviştii, iar Iordănescu alungă duhurile rele din preajma alor noştri. Păcat că nu poate să scoată dracii şi din adversari. – Pentru Fuego, televiziunea înseamnă cunoaştere şi calitate. Măi, Paulică, băi anagramă, tu pe ce lume trăieşti? – Lui Adrian Copilul Minune îi e teamă să nu fie acuzat de ucidere din culpă, pentru că duşmanii n-au valoarea lui şi, mai devreme sau mai tîrziu, vor muri de ciudă. Omul, dacă ne permite să-i spunem aşa, are dreptate, problema e că, în general, copiii bătrîni n-au duşmani. Decît, cel mult, fiscul, dar ăla nu moare nici de-al dracu’. Trimite somaţii şi te bagă-n vibraţii, de compui numai d-alea de jale, de plînge popa-n biserică. – O proastă, rectific, o proaspătă animatoare de la emisiunea culturală Wowbiz a mărturisit, sub prestare de jurămînt (să moară familia mea, să-mi pice ochii pe vreun miliardar…), că s-a pregătit din greu pentru Bac, ieşind cu prost…, cu prietenele la onomastici, unde au citit în grup operele nemuritoare ale lui Creangă (,,Povestea lui Ionică” şi alte capodopere interzise). Ceva emoţii are la oral, că n-a exersat deloc. Şi dacă are ghinionul ca în comisie să fie numai profe heterosexuale, şi-a stricat vacanţa de vară. Dar poate n-o fi atît de ghinionistă, c-ar fi păcat să-i fie retezat viitorul cu atîta brutalitate. Chiar merită apreciat efortul de a se înscrie la Bac, cu sau fără experienţă orală, ţinînd cont că 45.000 de absolvenţi din acest an au refuzat, din start, să ia clanţă la examenul de imaturitate al sistemului educaţional-concentraţionar din România. Căci, se disculpă tinerii revoluţionari, Bacul nu te ajută cu nimic, cu excepţia situaţiei în care locuieşti pe malul Dunării. Sau dacă vrei să fii licenţiat în prostologie. Adică să fii prost cu diplomă, ca să înţeleagă şi doctorii în drept. – André Rieu va concerta din nou la Bucureşti. Instantaneu mi-am adus aminte de seara de 7 mai 2014, cînd, împreună cu Vadim şi cîteva cunoştinţe comune, după o zi grea, dar frumoasă, am ascultat, pe CD, celebra-i orchestră interpretînd nenumărate bijuterii muzicale. În acea seară, participanţii au învăţat de la Biblioteca Ambulantă care era Vadim cît n-au învăţat în întreaga viaţă pe la toate şcolile de corecţie pe care le-au absolvit Magma cum Laude. Şi erau la masă generali, colonei, ingineri travestiţi în pădurari (după aprecierea lui Vadim), precum şi alţi oameni cu ocupaţii neprecizate, dar bănoase. Timpul a trecut ca un glonţ prin fiecare dintre noi, doar arta rămîne pe baricade ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Mă bucur că Rieu se întoarce la locul faptei, dar mă întristează că biletul (195 de euro) costă la Bucureşti mai mult decît dublul preţurilor practicate în Germania, Franţa ori Marea Britanie. Poate Rieu nu ştie, dar melomanii români autentici sînt săraci. O fi auzit el că unii lipesc bani pe fruntea lăutarilor, dar ăia sînt din altă sectă. Au venit aici odată cu marea invazie mongolă şi nu s-au mai dat duşi. Dacă tot a (re)transformat muzica clasică în muzică populară, n-ar fi corect să mai lase la preţ, să se bucure şi profesorii de muzică, de exemplu, de spectacol?! Sau preferă ca spectatorii lui să fie snobi care se duc acolo ca să-i vadă vecinii cît de culţi la cap sînt, deşi au maşinile burduşite cu CD-urile lui Ludwig von Beethoven-Vijelie, Johann Sebastian-Salam şi alţi terorişti muzicali?
– Queen a concertat la Bucureşti. Întrucît Freddy Mercury n-a putut participa la spectacol, din motive cît se poate de obiective, în locul lui a performat Adam Lambert. Mi se pare corect, cîtă vreme străbunicul lui din partea mamei, român sadea, fredona ca nimeni altul nemuritorul şlagăr ,,Bidineaua n-are coadă”. E clar că de la el a moştenit talentul vocal. Înainte de a se apuca de coasă, ăl bătrîn interpreta pînă la epuizare ,,The Show Must Go on”, iar în pauzele publicitare, cînd a bătrînă îl bătea numai în gură, ca pe instrumentul muncii, întreţinea atmosfera cîntînd instrumental la ţambalul consoartei sau, în funcţie de gradul de surescitare al acesteia, la fluierul piciorului. – Instabilitatea atmosferică ne dă serioase bătăi de cap. Şi mai multe suferinţe ne provoacă stabilitatea politică. – Ultima oră: Albania a învins România! Restul e tăcere…
CONTELE DE MONTE-CRISTO
http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-70/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)