– Cenzurarea capodoperei „Şontîc, şontîc” – Politrucul Cioloş
– Elena Udrea recunoaşte că s-a jucat de-a mama şi de-a tata cu Traian
Băsescu – Pocăirea lui Sile Cămătaru şi a altor tovarăşi – Liga
Companionilor – Nu mai luaţi plămînii de la gura românilor! – Unde s-a
răsturnat, de fapt, căruţa cu pedelişti? – Guvernul zero – Plagiatul
doamnei Kövesi – Păgubiţii lui Brâncuşi – Culmea fricii – La telefon,
Parchetul! – Transplant de creier – Cei mai bolnavi dintre pămînteni –
Discriminarea ţiganilor – A dat colţu’ şi Fidel Castro – Istoria
necenzurată a românilor
– Ca să nu moară de plictiseală, chinezii au cenzurat cartea „Şontîc,
şontîc”, a esteticianului Klaus Werner Iohannis, viitor laureat al
Premiului Nobel pentru Tăcere Suspectă. Marele scriitor şi filosof,
părinte al ţării fărădelegilor, n-a avut nimic de comentat, de adnotat
sau de meditat, fiindcă şi-a însuşit arta tăcerii de la Deng Să Ţi-o
Mping, fostul lor conducător spre comunismul biruitor. În contrapartidă,
arta războiului a furat-o de la Alina Gorghiu-Dej. De aceea se învîrte
pe scena lumii, precum Comitetul Olimpic Internaţional într-o căldare. –
Românii s-au născut talente, dar vor muri speranţe. Nu toţi, numai ăia
care ne conduc, ne promit, se apucă de treabă şi, după două-trei studii
de fezabilitate şi desfrîu financiar, se lasă păgubaşi. De fapt, ne lasă
păgubaşi, fiindcă lor le-a intrat mălaiul în conturi pentru proiecte
care nu vor ieşi din sertare decît în caz de cutremur, cu epicentrul în
zona DNA.
– Cioloş este un politruc ca oricare altul. E personaj principal în
campanie. Ar fi fost mai cinstit să-şi asume orientarea liberală, să n-o
mai lăbărească atît cu poveşti de adormit copiii proşti, trecuţi de
prima tinereţe, că e tehnocrat, că nu se implică deloc, că boul bălţii…
Această modalitate de a face politică a şters cu buretele falsa impresie
că e un băiat de treabă, care adună de pe islazul comunal brusturi şi
limba-vacii pentru puii de curcă. Zi, măi, Juliene, că eşti liberal,
care-i problema? Ce, Relu Fenechiu, Vasile Blaga şi compania de aurolaci
nu sînt tot urmaşi de-ai lui Crin Antonescu şi Vasile Blaga? Şi uite ce
bine au ajuns! – La Radio France International, candidata independentă
la parlamentare, prea-cu-rata şi prea terfelita Elena Udrea, a
recunoscut că s-a jucat de-a mama şi de-a tata cu Traian Băsescu şi că,
din această încrucişare între un bou şi o… pardon, scuze, reiau: …din
această încrucişare împotriva firii dintre un pirat şi o petardă, a
ieşit copilul handicapat PMP. Cît despre problemele cu justiţia, o
doare-n paişpe, toată omenirea lumii ştie cît e de nevinovată, că e o
victimă inocentă a sistemului mafiot, tot aşa cum ştie că Matrozul Chior
nu pune alcool pe limba aia de şarpe cu clopoţei. – Sile Cămătaru s-a
pocăit, Traian Băsescu nu mai bea, pesediştii nu mai fură, peneliştii
s-au deşteptat! Cine credea că ar fi posibil aşa ceva?! – Ştiaţi că în
localitatea Ciurea, din judeţul Iaşi, există un bulibaşă care răspunde
de ,,toată galaxia”, başca şi de ,,toată Iuropa”, mare specialist în
economiile altora? El le-a bătut obrazul (cel puţin aşa a crezut!) lui
Băsescu şi Ponta, doi bulibaşi mai mici, că n-au schimbat leul românesc
cu euro iuropean, ,,ca să mănîncă toată lumea”. Ceilalţi economişti din
şatră, întorşi de la studii postuniversitare făcute pe la marile
facultăţi aglomerate din Vest, e de acord că una e să furi sau să
cerşeşti în lei, şi alta, în euro. – Giovanni Becali (7,4 ani), Victor
Becali (5,8) şi Cristi Borcea (3,6) îşi vor prelungi cantonamentul la
Poarta Albă, în urma hîrjonelii cu judecătoarea Geanina, care s-a
pricopsit (şi ea) cu 5 ani de aprofundare practică a codului penal,
normal şi oral. Cînd vor ieşi de la facultate, va începe şi Dinamo
pregătirea pentru Liga Companionilor. Asta ar fi vestea bună. Vestea rea
ar fi că mai e şi recursul. Şi nu recursul etapei. – G.V. Firea s-a
revoltat că Voiculescu, de la Nesănătate, ,,ia plămînii românilor şi-i
duce la străini, la Viena, unde a lucrat dl. ministru”. Vestea e
incredibilă: după 26 de ani de terapie pesedistă, tot a mai rămas ceva
de furat în ţara asta, şi tot pe ruta Voiculescu-Viena! Să te ţii
scandal cînd va începe exportul de ştromeleaguri! Ce-o să fie la gura
Gabrielei, mi-e şi frică să mă gîndesc cu memoria minţii din creierii
capului! – S-a făcut mare tam-tam că bugetarii au 5 zile libere. În
realitate, nu vor avea nici una peste perioada legală, întrucît 30
noiembrie şi 1 decembrie erau reglementate, iar ziua de 2 decembrie va
fi recuperată pînă pe 17 decembrie. Cît despre zilele de weekend, mi se
pare că erau libere demultişor.
– Tăriceanu, Ponta şi Dragnea au fost interzişi de Ciolannis la parada
de 1 Decembrie. Cică-şi dădeau prea multe aere de stînga pe lîngă
cazanele cu fasole, iar ăştia de dreapta se temeau ca nu cumva cei trei
să fie mai iuţi de mînă şi să le şterpelească ciolanul. – Un ziarist
polonez a fost pocnit la o televiziune din Rusia, deoarece a avut tupeul
de a afirma că ruşii o duc mai prost decît românii. De data asta, ruşii
au avut dreptate, noi sîntem români şi ştim bine care este adevărul.
– Gurile rele clevetesc că nu la Caracal s-a răsturnat căruţa cu
pedelişti, ci la PNL. După cum arată sondajele de opinie, procentul de
infractori din această gaşcă libertină s-a triplat, ceea ce înseamnă că
nu toţi erau proşti. – „Nu există nimeni care să spună că i-a dat ceva
lui Traian Băsescu”, susţine fosta consilieră prezidenţială Elena Udrea.
Cu excepţia vreunei disperate cu ugerul la vedere, ca să cităm şi din
Monstrul cu Barbă, laureat al Premiului Nobel pentru Ciorbă de Burtă. –
Dacian Julien recunoaşte că a condus ,,Guvernul Zero: zero corupţie,
zero populism, zero minciuni”. Zero realizări, ce s-o mai fîlfîim. – Ce e
mai important: că L.C. Kövesi a plagiat 4,9% din lucrarea de doctorat,
sau că a devenit spaima corupţilor? Oricum, experienţa academică i-a
fost de folos, întrucît şi lupta anticorupţie este un plagiat, dar unul
care ne place. – PNL a pus un neurochirurg pe listele de Bucureşti, ca
să le facă un transplant de creier, locul fiind viran de cînd s-au stins
Brătienii. Problema e că, de cînd a călcat în PNL, doctorul Leon
Dănăilă a rămas în pielea politică goală, fiindcă nişte liberali din
tată-n fiu i-au ciordit halatul. – După păgubiţii de la Caritas, FNI şi
alte bordeluri cu matroane politice, avem şi păgubiţii de la Brâncuşi.
Bine a zis cioplitorul de capodopere la întoarcerea în România: proşti
v-am lăsat, proşti v-am găsit. De fapt, ca să respectăm adevărul
istoric, mai proşti. Vă daţi seama ce şansă a ratat România de nu i-a
pus prim-miniştri pe tehnocraţii Ioan Stoica (Caritas) şi S.O. Vântu
(FNI)?! Nu ştim să ne preţuim valorile, mă şi mir cum a ajuns Julien
premier! – La mitingul-omagiu închinat lui Cioloş s-au strîns 14 fani.
Şi cu jandarmul zece, şi nu-i era, zău, nimănui, în piept inima rece. –
Cred că aţi observat că PNL şi-a schimbat sloganul. A renunţat la cel
ciordit de la PSD, care, la rîndul său, îl subtilizase de la Poporul
Român, şi l-a tradus pe cel al lui Obama: Forward. Adică ,,Înainte”. Au
dreptate: înainte era mai bine.
– În schimb, apreciem sinceritatea Elenei Udrea: ,,O femeie cu zece
bărbaţi”! Dacă aşa-i place ei, să fie sănătoasă! – Culmea fricii:
Dragnea se teme că alegerile vor fi fraudate. De alţii. – Cea mai nocivă
cloacă politică penală – PTRU, boală! – a anunţat că toţi aceia care se
vor înscrie în acel bordel pe 18 noiembrie vor primi telefoane gratuite
de la infractorii mai înstăriţi, care au ceva vechime în partid.
B.E.M.-Bucureşti s-a autosesizat, şi primul telefon l-au primit tocmai
şmecherii care locuiesc în acel tomberon. La capătul celălalt al
convorbirii, era Parchetul de pe lîngă Tribunalul Bucureşti. – Românii
sînt cei mai bolnavi oameni din Europa (şi nu mă refer la bolnavii care
ne conduc!), fiind pe locul întîi la boli cronice, mortalitate
infantilă, obezitate şi consum de alcool. Ne topim ca lumînările de
ceară, fiindcă acceptăm să ne conducă pe ultimul drum numai bandiţi. –
Tot pe primul loc sîntem şi la numărul de mame minore. O contribuţie
însemnată o are comunitatea romilor. Care îşi obligă copiii să aibă
copii, dar ţipă ca din gură de şarpe că sînt discriminaţi. De fapt,
discriminarea o fac nemţii, francezii, englezii şi alte triburi
europene, că nu-i lasă să-şi practice meseria tradiţională, bazată pe
iuţeala proprie de mînă şi nebăgarea de seamă a celorlalţi. Dar parcă ei
cer voie cuiva?! Realitatea e că urmaşii lui Parpanghel şi ai lui
Mădălin Voicu ar trebui să ceară azil politic fiindcă, în România, le
este interzis dreptul constituţional de a ciordi mai mult decît
politicienii udemerişti, pesedişti, liber-schimbişti, fripturişti şi,
ultimii pe listă, cu voia dvs., onanişti. – A murit Lorin Fortuna,
revoluţionar timişorean care, cînd a înţeles că reptilienii au dat o
lovitură de stat, s-a închis în lumea sa. Întoarcere lină pe planeta
visătorilor! – A dat colţu’ şi Fidel Castro, revoluţionar de profesie.
Culmea e că a murit în patul lui, deşi americanii s-au chinuit zeci de
ani să-l trimită mai repede la tovarăşul Marx. În urma lui rămîne
legenda. Şi un pumn de cenuşă. – A fost destul de tare cubanezul, dar nu
se compară cu alde Traian şi Decebal. În urma lor a rămas Poporul
Român. Dar n-a fost simplu deloc, ia să ne mai aruncăm un ochi în
,,Istoria necenzurată a românilor”, că n-are cum să ne dăuneze la
pitpalacul inimii: ,,După pacea încheiată cu Domiţian, veselia
cuprinsese Dacia. Părea că însuşi legendarul Burebista se întorsese, că
Decebal conducea cam la fel. Numai cu viteza a cincea. Aşa că nu dură
prea mult şi Dacia fu refăcută. «De-acu’, ţin-te de petreceri», îşi
ziceau dacii, mari amatori de chilabauri. Dar nu prea avură parte de
ele, căci jocul preferat al lui Decebal, ca şi al lui Bill Clinton, nu
era «Ciuleandra», ci «hoţii şi vardiştii». Mereu găsea cîte ceva de
făcut, fie în stînga, fie în dreapta Dunării. Era iute. Şi asta, în
ciuda faptului că avea mai multe neveste. Ale lui, ale curtenilor, nu
prea dădea importanţă amănuntelor de genul acesta. Parangheliilor făcute
de daci nu li se găsiseră antidotul în lumea antică, iar Imperiul
Roman, singurul în măsură să facă ceva, le dădea tranşă după tranşă. E
drept că sperau să le ia înapoi cu Dacia cu tot, dar cum? Că dacii le
rîdeau în nas cînd nu li-l tăiau de-a dreptul. Lucrurile se precipitară
după anul 98, cînd la Roma ajunse mare mahăr Traian de la Betis Sevilla.
Şugubăţ nevoie mare, merse de-a dreptul la Senat, îşi aranjă nodul de
la cravată cu sabia, lipi guma de mestecat pe microfon şi cuvîntă despre
proiectul său de Lege a Toleranţei. Spiciul i-a ridicat pe senatori în
picioare. Unii au făcut-o din curiozitate, alţii de indignare, iar cei
mai mulţi fiindcă au fost treziţi din somn de vacarmul pe care-l
creaseră ceilalţi. Ca orator, Traian nu făcea două parale, dar are
circumstanţe atenuante, dacă ne gîndim că nu se prea luptase cu cartea
la viaţa lui. Citise, de fapt, o singură carte: «Selfie Forever». E
adevărat că i s-a părut cam lungă şi nu a mai terminat-o, dar, orişicît,
omul s-a străduit. O mare vină are aici Cornelia Catanga, mama lui,
care nu dădea doi euro pe învăţătură şi nu s-a consumat deloc că fiul ei
riscă să nu mai primească alocaţia de stat pentru neprezentare la
cursuri: «Etete la ăştia cu ce mă ameninţă pe mine! Păi dacă Trăienel
vrea de-asta de stat, o să-şi facă un stat numai al lui şi-o să-şi dea
alocaţii cîte-o vrea, ce mare scofală….». Din cauza guristei ăsteia am
rămas noi, românii, fără un scenariu clar al războaielor dintre
strămoşii noştri. Şi ce mai film ar fi făcut Sergiu Nicolaescu! Dar să
nu deraiem, vorba lui Traian Băsescu… Dacă predecesorii lui Traian –
de-alde Cezar Ouatu, Octavianus şi alţii – îşi descriau, în opere
complete, revăzute şi adăugite, faptele de arme, înflorindu-le pe ici,
pe colo ca să se vîndă ca pîinea caldă, cuceritorul Daciei ne-a lăsat în
ceaţă, nu pentru că nu era talentat, era săracu’, ci fiindcă
îndeletnicirea scrisului i se părea mai grea decît asedierea
Sarmizegetusei. Dar, viclean ca o vulpe – nu voia să se ştie secretul
ăsta, că ţinea la imaginea publică -, le-a luat ochii tuturor, nu cu
sabia, cum făcea necioplitul de Decebal, ci construind o columnă. Pe
care a botezat-o după numele său, ca să se ştie cine a construit ceva
pentru ţară, nu de alta, dar în campanie trebuie să ieşi în faţa
cetăţenilor cu realizări, nu cu vorbe. «Chiombaţi-vă aici şi-o să vedeţi
că n-a fost glumă în Dacia! Pipăiţi-o, e concretă! Că dacă scriam o
carte, cine afla? Unul, doi, maxim trei şoareci de bibliotecă, iar ăştia
nici nu înţelegeau ce făcusem eu acolo şi interpretau evenimentele cum
voiau ei. Îmi puteau scoate faptele din context, iar viitorimea
înţelegea că de capul meu n-a prea fost mare lucru. Ce, e un păcat să nu
ştii jongla cu metaforele? Asta ne trebuie nouă, la prestigiul pe
care-l avem? Să rîdă de noi toţi profesoraşii, toate bîzdîgăniile cu
ochelari! Că dacii, dacă au fost conduşi în Tranziţie de tot felul de
popi, geologi şi alţi oameni de ştiinţă, ba chiar şi de un filosof, ce
mare scofală au făcut?! Le pieriseră cheful de viaţă, apetitul sexual,
şi se gălbejiseră la faţă mai rău decît chinejii. Ce s-o mai lungesc,
rîdeau de ei şi ţiganii, de Europa nu mai zic, nimeni nu mai voia să
aibă de-a face cu dînşii, cu excepţia fraţilor Becali. Şi cine i-a scos
din rahat, ştiţi? Vedeţi că nu ştiţi? Un avatar de-al meu, Decebal, care
– martor mi-e Trogus Pompeius, sinucis cu otravă de daci – ştia carte
pînă la genunchiul broaştei. E drept, spre deosebire de mine, ştia să se
semneze, dar are o scuză, tac-su a fost filosof, nu ca mama…». Romanii
au fost convinşi, dar pînă la zicerea acestor vorbe istorice va mai
curge ceva apă pe Dunăre. De aceea, iubite cetitorule, ne vom întoarce
pe brînci la scurtul, dar sugestivul discurs din Senat: «Tovarăşi, că
altfel ar fi nedrept să vă zic, am venit să vă întreb: cît mai aveţi de
gînd să dormiţi pe voi fără să produceţi legile necesare reformei? Cît
mai sugeţi bugetul de austeritate pe care Decebal l-a făcut de rîsul
Europei, în timp ce poporul visează cu ochii deschişi la o schimbare, o
aventură, un loc unde să-şi defuleze înfrînările şi să-şi împlinească
fanteziile? Că s-au săturat bărbaţii înarmaţi pînă-n dinţi să citească
despre frumuseţile acestei ţări numai prin reviste deocheate. Deci, ca
să închei,c-am obosit să vă tot explic: cît îi mai tolerăm pe daci?»”. –
Promouşăn: Plină de suspans, intrigă şi erotism, lecţia următoare vă va
lăsa paf. Veţi afla totul despre conturile lui Decebal şi veţi cunoaşte
principalele personaje implicate în preludiul formării Poporului Român. E
groasă rău…
CONTELE DE MONTE-CRISTO
http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-93/
Se afișează postările cu eticheta traian basescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta traian basescu. Afișați toate postările
marți, 6 decembrie 2016
Săptămîna pe scurt - 30.11.2016
Etichete:
2016,
CONTELE DE MONTE-CRISTO,
dna,
elena udrea,
noiembrie,
pmp,
pnl,
Presă,
prm,
psd,
Revista România Mare,
Romania,
saptamana pe scurt,
traian basescu
sâmbătă, 12 noiembrie 2016
Săptămîna pe scurt - 10.11.2016
– Se strînge laţul în jurul Cîrpei Kaghebiste – Reptilieni, mînca-ţi-aş!
– Boala românilor: insuficienţa cardiacă – Mircea Cărtărescu despre Victor Ponta – Sfîntul Arsenie Boca – Preafericita Alina Gorghiu – De la ,,Cucuveaua Mov” la ,,Steaua Polară” – Mita erectorală – Justiţia e oarbă, sau proastă? – 65 de ani de şpriţuială şi sperjur – Cum s-a ars Andreea Submarin în incendiul dragostei – Zăvoranca iubeşte, fireşte, la nebunie
– Jucătorii Stelei, porumbeii păcii – Frumoasa şi Bestia – Interviu de angajare în ţîţele goale – Statul dac în tranziţie – Lipsa de respect faţă de putori * Cioloş: ,,Uşcheala din România!”
– Parchetul General a emis, în 2 noiembrie 2016, un Comunicat istoric, în care se confirmă ceea ce am scris de atîţia ani: emanaţii revoluţiei, mai precis Cîrpa Kaghebistă şi şatra lui de criminali, sînt vinovaţi de uciderea a 957 de oameni şi rănirea a peste 3.000, începînd cu 22 decembrie 1989, ora 12. Deci nu teroriştii lui Ceauşescu au măcelărit populaţia nevinovată, ci diversioniştii lui Iliescu, care voiau să justifice lovitura de stat şi executarea fostului preşedinte. În curînd vine Crăciunul, şi zidul de WC de la Tîrgovişte îl cheamă pe Iliescu la apel. Moarte pentru moarte, parcă aşa se striga în decembrie 1989. Să se facă dreptate pînă la capăt! România postdecembristă a fost clădită pe minciună şi crimă. Atunci s-au pus bazele desfiinţării statului naţional, atunci s-a renunţat la independenţa României. Atunci ne-au condamnat pe toţi la moarte. – Încă mai sînt ipocriţi care consideră că ţiganilor trebuie să le spui romi, ca să nu-i jigneşti. Nu-i nici o ofensă, mînca-v-aş portofelul, cei mai mulţi se dau mari cu asta (Bă, te fac, eu sînt ţigan! – parcă sună cunoscut…). Dacă ne punem la mintea voastră, ar trebui să le spunem reptilieni. – Boala care face ravagii printre români e insuficienţa cardiacă. Se manifestă ori de cîte ori n-ai suficienţi bani pe card. – Mircea Cărtărescu dă semne că îşi revine: ,,Ponta este simbolul a tot ce e mai corupt, mai mincinos şi mai toxic în România de azi”. P-asta am înţeles-o, că nu sîntem grei de cap. P-aia cu homosexualii trebuie s-o rumege mai mult scriitorul favorit al lui Băsescu, pe care Matrozul Chior nu l-a citit, dar l-a cinstit… Totuşi, cînd scrie succint, Cărtărescu pare că merită să stea în sala de aşteptare a Premiului Nobel.
– Suprasaturat de musafirii care se rugau să cîştige la 6 din 49, sau măcar la 5 din 40, Arsenie Boca se va retrage (şi) oficial în rîndul sfinţilor. Actele au fost redactate, iar taxa de timbru a fost plătită în avans de valurile de credincioşi săraci cu duhul, care şi-au asigurat un loc în paradis.
– Jupîn Titircă Inimă-Rea vrea înfiinţarea unei Gărzi Naţionale aflate în subordinea Parlamentului Ruşinii Naţionale. Ce-i trebuia chelului de Nicolicea tichia de mărgăritar?! De parcă nu făcuse Parlamentul destule fărădelegi. Sau speră să se apere de asaltul DNA? – ,,Eu mă simt foarte bine cu Dacian Cioloş. S-au aliniat astrele pentru PNL”, a declarat preafericita Alina Gorghiu. Dar cu cine nu se simte ea bine?! – Tot Alinuţa: ,,Unde mă duc eu, niciodată nu sînt probleme”. Cu modestia? Cu orgasmul politic? Cu accesoriul ăla căruia i se spune coeficient de inteligenţă? Aşteptăm cu inima cît un purice precizări suplimentare, mai ales că de la capătul lulelei o pîndeşte Marele Pleşcar Toader Paleologu, celălalt vizionar al stabilimentului naţional-libertin, care afirmă, citînd din Florin Salam: ,,Salvarea PNL-ului de la mine vine”. E posibil, dacă a sunat cineva la 112 înaintea Alinuţei. – Suprafaţa agricolă utilizată a României este de 13,3 milioane de hectare (55,8% din suprafaţa ţării), din care cea arabilă ocupă 8,3 milioane de hectare. Peste un milion de hectare au încăput pe mîna străinilor. După ce două mii de ani ne-am bătut pentru fiecare petic de pămînt, acum îl dăm de bunăvoie şi aproape gratuit. Ia spuneţi, oameni buni: mai vrem pămînt, sau ne sperie munca?
– Naţionala de handbal cu mîna a României a învins cu 26 la 23 Belarusul. A fost o victorie cu Cîntec, deoarece jucătorul cu acest nume (sperăm că nu este un pseudonim al lui Nicolae Guţă!) a marcat patru goluri. – 23% dintre tinerii americani preferă să fie izbiţi de un meteorit decît să-i voteze pe Hillary Clinton sau Donald Trump. La fel ca restul omenirii. – Multe secrete din celebrul caz Black Cube vor rămîne înmormîntate în cutia poştală a Cucuvelei Mov, deşi spionii i-au spart e-mail-ul cu un tîrnăcop, furat din magazia de scule a Barajului Bicaz. În aceste condiţii, nu-i de mirare că sensibiloasa şefă a DNA a primit distincţia ,,Steaua Polară” din partea statului suedez, care apreciază lupta tardivă împotriva corupţiei. Îl plîngem pe ambasadorul care a oferit distincţia, fiindcă nu ştie cu cine s-a încurcat, şi e foarte probabil să fie chemat la sediul DNA Ploieşti pentru dare de mită în formă continuată.
– O curiozitate bolnăvicioasă nu lasă lumea românească să doarmă; sub ce formă se va da mita anul acesta: erectorală sau elect/orală ? – În România, dacă eşti un mic afacerist şi nu plăteşti un leu TVA, vine ANAF-ul, te dezbracă la nudul gol, te bate cu biciul în public, îţi violeaza nevasta şi-ţi vinde copiii pe piaţa de sclavi din Occident. Dar, dacă faci o evaziune de la 100 de milioane de euro în sus (cazul Murfatlar, peste 130 de milioane!), pe mînă cu politicienii şi cu oamenii pe care aceştia i-au plantat la conducerea diverselor instituţii publice, premierul te invită la cină, iar preşedintele te decorează cu titlul de ,,Erou al Muncii Capitaliste”. Peste tot vei fi în capul mesei, lîngă naşul mare. Cu greu, într-un episod intermediar, te trezesc din somnul ne-raţiunii nişte mascaţi, te trec prin faţa camerelor mincinoase de luat vederi, te bagă prin faţă la cremenal şi te scot prin spate. Dacă ai ghinion, primeşti 2-3 ani cu suspendarea executării pedepsei. După care ţi se returnează restul de TVA, prin intermediari. Că România nu mai e demult a noastră. E a urmaşilor urmaşilor hoţilor noştri.
– La 4 noiembrie, cel mai odios preşedinte din istoria României, după Ion Iliescu, a împlinit 65 de ani de şpriţuială şi sperjur. – Contestaţiile unor dubioşi, certaţi cu legea bunului-simţ la adresa PRM, au fost atît de stupide, încît zeci de judecători s-au prăpădit de rîs. Locuitorilor haznalei politice numite PTRU nu le convenea cine a semnat listele parlamentare ale PRM, deşi le putea semna orice membru al conducerii, desemnat de Consiliul Naţional. Dacă te luai după mintea lor, listele PNL ar fi trebuit semnate de I.C. Brătianu, iar cele ale PSD, de I.V. Stalin. Într-un singur punct aveau dreptate: listele fuseseră semnate cu mîna, nu cu piciorul, ca ale lor. Oricum, cele mai multe dintre candidaturile PTRU vor fi contrasemnate de Laura Codruţa Kövesi… – În telenovela ,,Tuncay o face pe Andreea de mălai”, nepotul lui Soliman Prolificul dă o declaraţie care l-ar face gelos şi pe Pavel Zăgănescu (din cauza cavalerismului căruia, pompierii îşi sărbătoresc ziua, în fiecare an, la 13 septembrie): ,,…focul (adică dragostea – n.n.) a fost atît de puternic încît nu l-am putut ţine sub control şi ne-a ars”. După care Tuncay a ars-o pe asistenta lui, o blondină de 25 de primăveri. Degeaba a aruncat Andreea Submarin o găleată cu apă rece ca gheaţa peste ei, incendiul ăla era şi mai mare. Totuşi, dacă simţiţi în aer un miros de cenuşă vulcanică, să nu vă speriaţi! Vulcanul iubirii s-a stins, şi la poalele lui s-a înălţat un munte de vrăjeală. – Oana Zăvoranu are un nou soţ. Pe care-l iubeşte, fireşte, la nebunie. Dar nu singură, ci împreună cu Sfîntul Ban, Goofy, Sonny, Snoopy şi ceilalţi membri ai familiei de evadaţi din realitate. – Steaua Bucureşti a reuşit contraperformanţa de a face de două ori egal cu FC Zürich, echipă din liga a doua elveţiană. Norocul jucătorilor e că Becali nu ştie asta. El crede că-n Liga Europa toate echipele sînt puternice ca FC Voluntari, Concordia Chiajna sau Gaz Metan Mediaş. – Rusofilul Igor Dodon şi unionista Maia Sandu se vor confrunta pentru postul de prefect al Basarabiei. Pînă una-alta, Ucraina s-a supărat pe Tontonel fiindcă a declarat că Peninsula Crimeea aparţine Rusiei. Bine, în viziunea acestui gogoman, şi Basarabia ar ţine tot de Putin. Cu alte cuvinte, la alegerile din 13 noiembrie, se confruntă doi unionişti; unul cu Rusia, celălalt (de fapt, cealaltă) cu România. Niciodată nu a fost ilustrată mai bine celebra expresie ,,Frumoasa şi Bestia”. – Dacă eşti femeie, ai între 19 şi 35 de ani, şi vrei să te angajezi la Poliţia de Frontieră Iaşi, e obligatorie experienţa erotică, fiindcă va trebui să defilezi în sînii goi prin faţa unei comisii medicale formată din trei bărbaţi: un ofiţer şi doi labagii (pardon, tablagii). Nu, subofiţerii nu sînt doctori sau asistenţi, ei sînt obsedaţi sexual. ,,E un fel de videochat!”, a declarat o tînără umilită în acest mod. Centrul Medical Judeţean al Ministerului de Interne a refuzat să comenteze situaţia invocată de tinerele candidate. Dar pe membrii comisiei nu i-a putut opri nimeni din bîrfit. Chiar atît de mult s-a degradat societatea, încît femeile au ajuns să fie privite ca simple obiecte sexuale?! Dacă era vorba de angajare la un bordel (PSD, PNL, PMP etc.), înţelegeam, dar aşa? – Ia să folosim noi ,,Istoria necenzurată a românilor”, a cronicarului Adi Sfinteş, şi să ne amintim cum s-a făcut tranziţia de la Burebista la Decebal, deoarece, după cum o să vedeţi, istoria e repetabilă şi, de cele mai multe ori, e şi băşcălioasă! ,,După trecerea lui Burebista la domnul Zalmoxe (sau Zamolxe, cine mai ştie după 2.000 de ani?), Deceneu s-a suit pe tron, mîndru nevoie mare. Problema era că nu prea mai avea pe cine să conducă. Ţara era vraişte, se împărţise în regiuni, cică istorice, iar economia era un morman de fiare sălbatice mari şi înspăimîntătoare. Marele noroc al lui Deceneu era că producţia de vin se menţinea la cote acceptabile, datorită dărniciei naturii şi nicidecum hărniciei dacilor. Consultat de urgenţă, Silvius Brucanus, un pseudonim de altfel, a pronosticat că e nevoie de 150 de ani ca ţara să se trezească la realitate. Dacii au protestat, ei considerînd suficiente cîteva ulcele pline cu zeamă de varză roşie pentru a infirma vedeniile oracolului de la Dămăroaia, fostă Sugidava. Acesta, iritat la culme, le-a aruncat printre ultimii 32 de dinţi un «stupid people», de s-au crucit bieţii oameni vreo două ceasuri. Că ei, săracii, n-avuseseră cînd să înveţe limbi străine, fiindcă se culcau devreme şi se trezeau, pardon de expresie, tîrziu. După remarca lipsită de tact, Brucanus şi-a continuat prognozele. Potrivit acestora, lucrurile ar fi trebuit să meargă bine, «n-aşa?», că va apărea capitalul roman. Şi aşa a fost. La 150 de ani după predicţii, capitalul roman a apărut sub cele mai diverse forme: catapulte, berbeci de dărîmat ziduri, săbii, săbioare şi alte scule. Inclusiv Apollodor din Damasc, un fel de Traian Băsescu, dar mult mai uman. După ce l-a ascultat pe celebrul oracol, fiindcă se plictisea, Deceneu s-a hotărît să facă şi el ceva pentru ţară. Şi a făcut un cumul de funcţii. Mai întîi a cumulat funcţia trecătoare de rege cu cea eternă de popă-şef, motivînd că nu-i ajunge leafa, el fiind suferind, după cum bine ştiţi din capitolul doi, de ciroză. După ce a analizat situaţia şi a ajuns la concluzia că vremurile sînt tulburi, compensaţiile la medicamente abia de se văd, iar duşmanii atît aşteaptă, să dai un semn de slăbiciune, s-a instalat şi în jilţul de mare judecător. Rămîne de apreciat că a făcut lucrurile pe faţă, nu s-a ascuns, ca alţii, în spatele principiului separării puterilor în stat. Şmecher fără pereche, Deceneu a dat o hotărîre de guvern (că el era şi guvern, am uitat să vă spun) prin care a abrogat pedeapsa cu moartea pentru regii în exerciţiu. În sfîrşit, Europa putea respira liniştită: în Dacia era mare ştab unul care nu părea să aibă vreo abilitate managerială. Popa a rămas mare sculă pe basculă la Sarmizegetusa, pînă cînd a dat colţu’ şi i-a luat locul unul Comosicus. Tot un popă. «Tot un drac», murmura norodul, atît cît mai rămăsese. Că am uitat să vă spun, după moartea lui Burebista, Dacia se împărţise în patru, apoi în cinci euroregiuni, c-aşa-i învăţase cineva că s-ar putea integra mai repede în lumea civilizată. Astfel explică analiştii politici evenimentele, dar realitatea e că dacii se săturaseră pînă peste cap de conducătorii lor, de prescură şi de apa sfinţită pe care-o beau în lipsa cuvintelor tradiţionale – miel, brînză, vin, chiar şi viezure – pe care mai că le uitaseră. Singura faptă mai acătării a lui Comosicus a fost că a murit şi i-a lăsat locul lui Scorillo. Ăsta se ţinea de filosof, de stăteau dacii zile-n şir uitîndu-se-n gura lui, întrebîndu-se ca proştii: «Mă, de unde le tot scoate, c-o are destul de mică?!». În sfîrşit, deşi nu prea agreau filosofii, dacii l-au păstrat vreo 40 de ani la conducere, numai de frică să nu le vină dracului în fruntea ţării vreun nenorocit de popă. Că nu puteau uita cît pătimiseră sub cei de dinainte. Dar, pînă la urmă, şi filosofii înghit gutuia, ceea ce făcu şi Scorillo, care, din acest motiv, destul de întemeiat, nu mai prinse scandalurile cu care a umplut fi-su lumea antică. Diurpaneus îl botezase tac-su, care, ca orice dac, era precursor la orice a apărut ulterior pe mapamondul lumii, dar după cum se va vedea, numele nu i s-a părut prea cool şi îşi va lua un altul, devenit renume, în urma unor cafteli petrecute pe ambele maluri ale Dunării”. Dar astea le vei afla, iubite cititorule, de-abia în capitolul următor. – Deşi nouă ni se pare uşoară, tranziţia a fost grea pentru daci. Dar ei nu băgau de seamă, săracii, că trăiau din amintiri. E drept că Brucanus le prezisese 150 de ani de tranziţie, dar amintirile din vremea lui Burebista le ţineau de cald pe puţin 300 de ani. Că nu se puteau uita aşa uşor chefurile de la plenarele şi congresele de tot felul, nici cum îşi făceau concediile la mare, unde, după două-trei ulcele de vin, îi căsăpeau pe turiştii greci, pătrunşi în spaţiul carpato-danubiano-pontic fără viza aferentă. Rugăciunile de tristă amintire din vremurile lui Deceneu şi Comosicus îi iritaseră vizibil, şi de-aia unii îşi luaseră cîmpii, cîte zece hectare, conform Legii 18. Codrii nu şi-i luaseră, fiindcă aşteptau legea junglei, prin care prefecţii, parlamentarii şi toţi ceilalţi tarabostes din aparatul de stat şi-i vor însuşi, prin interpuşi, ca să aibă DNA-ul de lucru măcar vreo două mii de ani. Scăpaţi cu greu de talibani, şurubul reformelor s-a mai lărgit cu un deget, iar ajutoarele din Imperiul Roman începuseră să le dea speranţa că, odată şi-odată, se vor integra în lumea bogată şi civilizată, deşi civilizaţia nu-i interesa nici un pic. – Andreea Paul Vass îi îndemna pe români să muncească, dacă vor să iasă din sărăcie. Primul care i-a ascultat îndemnul a fost soţul ei, unul dintre cei trei acţionari ai firmei ,,Romcontrol” S.A., care s-a spetit cu dosarele de restituire a proprietăţilor, dosare care au fost, de regulă, supraevaluate. Şi, fiindcă nu-i place să-şi vadă bărbatul trîndăvind, l-a încurajat să aibă contracte fără număr cu statul, pe care ea îl reprezenta (cu clanţa) la cel mai înalt nivel. – Elena Udrea s-a supărat că un aşa-zis ziarist a făcut-o ,,paţachină, adică tîrfă, incultă şi maimuţă care se suie în copac”. E incredibil pînă unde s-a ajuns, în ţara asta, cu lipsa de respect faţă de putori. Pardon, faţă de valori. – Personajul hamletian (a fi sau a nu fi penelist, asta-i întrebarea întrebătoare) Dacian Trabantian Cioloş, care încă-i plătit de U.E. cu 8.333 de euro pe lună pentru a nu face prostii (dar face!), ne îndeamnă pe noi, urmaşii lui Burebista, Decebal şi compania de sunet şi lumini, să ,,colonizăm inteligent Occidentul”. În traducere liberă: uşcheala din România, că sînt incapabil să fac lucruri bune…
Contele de Monte-Cristo
http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-90/
– Boala românilor: insuficienţa cardiacă – Mircea Cărtărescu despre Victor Ponta – Sfîntul Arsenie Boca – Preafericita Alina Gorghiu – De la ,,Cucuveaua Mov” la ,,Steaua Polară” – Mita erectorală – Justiţia e oarbă, sau proastă? – 65 de ani de şpriţuială şi sperjur – Cum s-a ars Andreea Submarin în incendiul dragostei – Zăvoranca iubeşte, fireşte, la nebunie
– Jucătorii Stelei, porumbeii păcii – Frumoasa şi Bestia – Interviu de angajare în ţîţele goale – Statul dac în tranziţie – Lipsa de respect faţă de putori * Cioloş: ,,Uşcheala din România!”
– Parchetul General a emis, în 2 noiembrie 2016, un Comunicat istoric, în care se confirmă ceea ce am scris de atîţia ani: emanaţii revoluţiei, mai precis Cîrpa Kaghebistă şi şatra lui de criminali, sînt vinovaţi de uciderea a 957 de oameni şi rănirea a peste 3.000, începînd cu 22 decembrie 1989, ora 12. Deci nu teroriştii lui Ceauşescu au măcelărit populaţia nevinovată, ci diversioniştii lui Iliescu, care voiau să justifice lovitura de stat şi executarea fostului preşedinte. În curînd vine Crăciunul, şi zidul de WC de la Tîrgovişte îl cheamă pe Iliescu la apel. Moarte pentru moarte, parcă aşa se striga în decembrie 1989. Să se facă dreptate pînă la capăt! România postdecembristă a fost clădită pe minciună şi crimă. Atunci s-au pus bazele desfiinţării statului naţional, atunci s-a renunţat la independenţa României. Atunci ne-au condamnat pe toţi la moarte. – Încă mai sînt ipocriţi care consideră că ţiganilor trebuie să le spui romi, ca să nu-i jigneşti. Nu-i nici o ofensă, mînca-v-aş portofelul, cei mai mulţi se dau mari cu asta (Bă, te fac, eu sînt ţigan! – parcă sună cunoscut…). Dacă ne punem la mintea voastră, ar trebui să le spunem reptilieni. – Boala care face ravagii printre români e insuficienţa cardiacă. Se manifestă ori de cîte ori n-ai suficienţi bani pe card. – Mircea Cărtărescu dă semne că îşi revine: ,,Ponta este simbolul a tot ce e mai corupt, mai mincinos şi mai toxic în România de azi”. P-asta am înţeles-o, că nu sîntem grei de cap. P-aia cu homosexualii trebuie s-o rumege mai mult scriitorul favorit al lui Băsescu, pe care Matrozul Chior nu l-a citit, dar l-a cinstit… Totuşi, cînd scrie succint, Cărtărescu pare că merită să stea în sala de aşteptare a Premiului Nobel.
– Suprasaturat de musafirii care se rugau să cîştige la 6 din 49, sau măcar la 5 din 40, Arsenie Boca se va retrage (şi) oficial în rîndul sfinţilor. Actele au fost redactate, iar taxa de timbru a fost plătită în avans de valurile de credincioşi săraci cu duhul, care şi-au asigurat un loc în paradis.
– Jupîn Titircă Inimă-Rea vrea înfiinţarea unei Gărzi Naţionale aflate în subordinea Parlamentului Ruşinii Naţionale. Ce-i trebuia chelului de Nicolicea tichia de mărgăritar?! De parcă nu făcuse Parlamentul destule fărădelegi. Sau speră să se apere de asaltul DNA? – ,,Eu mă simt foarte bine cu Dacian Cioloş. S-au aliniat astrele pentru PNL”, a declarat preafericita Alina Gorghiu. Dar cu cine nu se simte ea bine?! – Tot Alinuţa: ,,Unde mă duc eu, niciodată nu sînt probleme”. Cu modestia? Cu orgasmul politic? Cu accesoriul ăla căruia i se spune coeficient de inteligenţă? Aşteptăm cu inima cît un purice precizări suplimentare, mai ales că de la capătul lulelei o pîndeşte Marele Pleşcar Toader Paleologu, celălalt vizionar al stabilimentului naţional-libertin, care afirmă, citînd din Florin Salam: ,,Salvarea PNL-ului de la mine vine”. E posibil, dacă a sunat cineva la 112 înaintea Alinuţei. – Suprafaţa agricolă utilizată a României este de 13,3 milioane de hectare (55,8% din suprafaţa ţării), din care cea arabilă ocupă 8,3 milioane de hectare. Peste un milion de hectare au încăput pe mîna străinilor. După ce două mii de ani ne-am bătut pentru fiecare petic de pămînt, acum îl dăm de bunăvoie şi aproape gratuit. Ia spuneţi, oameni buni: mai vrem pămînt, sau ne sperie munca?
– Naţionala de handbal cu mîna a României a învins cu 26 la 23 Belarusul. A fost o victorie cu Cîntec, deoarece jucătorul cu acest nume (sperăm că nu este un pseudonim al lui Nicolae Guţă!) a marcat patru goluri. – 23% dintre tinerii americani preferă să fie izbiţi de un meteorit decît să-i voteze pe Hillary Clinton sau Donald Trump. La fel ca restul omenirii. – Multe secrete din celebrul caz Black Cube vor rămîne înmormîntate în cutia poştală a Cucuvelei Mov, deşi spionii i-au spart e-mail-ul cu un tîrnăcop, furat din magazia de scule a Barajului Bicaz. În aceste condiţii, nu-i de mirare că sensibiloasa şefă a DNA a primit distincţia ,,Steaua Polară” din partea statului suedez, care apreciază lupta tardivă împotriva corupţiei. Îl plîngem pe ambasadorul care a oferit distincţia, fiindcă nu ştie cu cine s-a încurcat, şi e foarte probabil să fie chemat la sediul DNA Ploieşti pentru dare de mită în formă continuată.
– O curiozitate bolnăvicioasă nu lasă lumea românească să doarmă; sub ce formă se va da mita anul acesta: erectorală sau elect/orală ? – În România, dacă eşti un mic afacerist şi nu plăteşti un leu TVA, vine ANAF-ul, te dezbracă la nudul gol, te bate cu biciul în public, îţi violeaza nevasta şi-ţi vinde copiii pe piaţa de sclavi din Occident. Dar, dacă faci o evaziune de la 100 de milioane de euro în sus (cazul Murfatlar, peste 130 de milioane!), pe mînă cu politicienii şi cu oamenii pe care aceştia i-au plantat la conducerea diverselor instituţii publice, premierul te invită la cină, iar preşedintele te decorează cu titlul de ,,Erou al Muncii Capitaliste”. Peste tot vei fi în capul mesei, lîngă naşul mare. Cu greu, într-un episod intermediar, te trezesc din somnul ne-raţiunii nişte mascaţi, te trec prin faţa camerelor mincinoase de luat vederi, te bagă prin faţă la cremenal şi te scot prin spate. Dacă ai ghinion, primeşti 2-3 ani cu suspendarea executării pedepsei. După care ţi se returnează restul de TVA, prin intermediari. Că România nu mai e demult a noastră. E a urmaşilor urmaşilor hoţilor noştri.
– La 4 noiembrie, cel mai odios preşedinte din istoria României, după Ion Iliescu, a împlinit 65 de ani de şpriţuială şi sperjur. – Contestaţiile unor dubioşi, certaţi cu legea bunului-simţ la adresa PRM, au fost atît de stupide, încît zeci de judecători s-au prăpădit de rîs. Locuitorilor haznalei politice numite PTRU nu le convenea cine a semnat listele parlamentare ale PRM, deşi le putea semna orice membru al conducerii, desemnat de Consiliul Naţional. Dacă te luai după mintea lor, listele PNL ar fi trebuit semnate de I.C. Brătianu, iar cele ale PSD, de I.V. Stalin. Într-un singur punct aveau dreptate: listele fuseseră semnate cu mîna, nu cu piciorul, ca ale lor. Oricum, cele mai multe dintre candidaturile PTRU vor fi contrasemnate de Laura Codruţa Kövesi… – În telenovela ,,Tuncay o face pe Andreea de mălai”, nepotul lui Soliman Prolificul dă o declaraţie care l-ar face gelos şi pe Pavel Zăgănescu (din cauza cavalerismului căruia, pompierii îşi sărbătoresc ziua, în fiecare an, la 13 septembrie): ,,…focul (adică dragostea – n.n.) a fost atît de puternic încît nu l-am putut ţine sub control şi ne-a ars”. După care Tuncay a ars-o pe asistenta lui, o blondină de 25 de primăveri. Degeaba a aruncat Andreea Submarin o găleată cu apă rece ca gheaţa peste ei, incendiul ăla era şi mai mare. Totuşi, dacă simţiţi în aer un miros de cenuşă vulcanică, să nu vă speriaţi! Vulcanul iubirii s-a stins, şi la poalele lui s-a înălţat un munte de vrăjeală. – Oana Zăvoranu are un nou soţ. Pe care-l iubeşte, fireşte, la nebunie. Dar nu singură, ci împreună cu Sfîntul Ban, Goofy, Sonny, Snoopy şi ceilalţi membri ai familiei de evadaţi din realitate. – Steaua Bucureşti a reuşit contraperformanţa de a face de două ori egal cu FC Zürich, echipă din liga a doua elveţiană. Norocul jucătorilor e că Becali nu ştie asta. El crede că-n Liga Europa toate echipele sînt puternice ca FC Voluntari, Concordia Chiajna sau Gaz Metan Mediaş. – Rusofilul Igor Dodon şi unionista Maia Sandu se vor confrunta pentru postul de prefect al Basarabiei. Pînă una-alta, Ucraina s-a supărat pe Tontonel fiindcă a declarat că Peninsula Crimeea aparţine Rusiei. Bine, în viziunea acestui gogoman, şi Basarabia ar ţine tot de Putin. Cu alte cuvinte, la alegerile din 13 noiembrie, se confruntă doi unionişti; unul cu Rusia, celălalt (de fapt, cealaltă) cu România. Niciodată nu a fost ilustrată mai bine celebra expresie ,,Frumoasa şi Bestia”. – Dacă eşti femeie, ai între 19 şi 35 de ani, şi vrei să te angajezi la Poliţia de Frontieră Iaşi, e obligatorie experienţa erotică, fiindcă va trebui să defilezi în sînii goi prin faţa unei comisii medicale formată din trei bărbaţi: un ofiţer şi doi labagii (pardon, tablagii). Nu, subofiţerii nu sînt doctori sau asistenţi, ei sînt obsedaţi sexual. ,,E un fel de videochat!”, a declarat o tînără umilită în acest mod. Centrul Medical Judeţean al Ministerului de Interne a refuzat să comenteze situaţia invocată de tinerele candidate. Dar pe membrii comisiei nu i-a putut opri nimeni din bîrfit. Chiar atît de mult s-a degradat societatea, încît femeile au ajuns să fie privite ca simple obiecte sexuale?! Dacă era vorba de angajare la un bordel (PSD, PNL, PMP etc.), înţelegeam, dar aşa? – Ia să folosim noi ,,Istoria necenzurată a românilor”, a cronicarului Adi Sfinteş, şi să ne amintim cum s-a făcut tranziţia de la Burebista la Decebal, deoarece, după cum o să vedeţi, istoria e repetabilă şi, de cele mai multe ori, e şi băşcălioasă! ,,După trecerea lui Burebista la domnul Zalmoxe (sau Zamolxe, cine mai ştie după 2.000 de ani?), Deceneu s-a suit pe tron, mîndru nevoie mare. Problema era că nu prea mai avea pe cine să conducă. Ţara era vraişte, se împărţise în regiuni, cică istorice, iar economia era un morman de fiare sălbatice mari şi înspăimîntătoare. Marele noroc al lui Deceneu era că producţia de vin se menţinea la cote acceptabile, datorită dărniciei naturii şi nicidecum hărniciei dacilor. Consultat de urgenţă, Silvius Brucanus, un pseudonim de altfel, a pronosticat că e nevoie de 150 de ani ca ţara să se trezească la realitate. Dacii au protestat, ei considerînd suficiente cîteva ulcele pline cu zeamă de varză roşie pentru a infirma vedeniile oracolului de la Dămăroaia, fostă Sugidava. Acesta, iritat la culme, le-a aruncat printre ultimii 32 de dinţi un «stupid people», de s-au crucit bieţii oameni vreo două ceasuri. Că ei, săracii, n-avuseseră cînd să înveţe limbi străine, fiindcă se culcau devreme şi se trezeau, pardon de expresie, tîrziu. După remarca lipsită de tact, Brucanus şi-a continuat prognozele. Potrivit acestora, lucrurile ar fi trebuit să meargă bine, «n-aşa?», că va apărea capitalul roman. Şi aşa a fost. La 150 de ani după predicţii, capitalul roman a apărut sub cele mai diverse forme: catapulte, berbeci de dărîmat ziduri, săbii, săbioare şi alte scule. Inclusiv Apollodor din Damasc, un fel de Traian Băsescu, dar mult mai uman. După ce l-a ascultat pe celebrul oracol, fiindcă se plictisea, Deceneu s-a hotărît să facă şi el ceva pentru ţară. Şi a făcut un cumul de funcţii. Mai întîi a cumulat funcţia trecătoare de rege cu cea eternă de popă-şef, motivînd că nu-i ajunge leafa, el fiind suferind, după cum bine ştiţi din capitolul doi, de ciroză. După ce a analizat situaţia şi a ajuns la concluzia că vremurile sînt tulburi, compensaţiile la medicamente abia de se văd, iar duşmanii atît aşteaptă, să dai un semn de slăbiciune, s-a instalat şi în jilţul de mare judecător. Rămîne de apreciat că a făcut lucrurile pe faţă, nu s-a ascuns, ca alţii, în spatele principiului separării puterilor în stat. Şmecher fără pereche, Deceneu a dat o hotărîre de guvern (că el era şi guvern, am uitat să vă spun) prin care a abrogat pedeapsa cu moartea pentru regii în exerciţiu. În sfîrşit, Europa putea respira liniştită: în Dacia era mare ştab unul care nu părea să aibă vreo abilitate managerială. Popa a rămas mare sculă pe basculă la Sarmizegetusa, pînă cînd a dat colţu’ şi i-a luat locul unul Comosicus. Tot un popă. «Tot un drac», murmura norodul, atît cît mai rămăsese. Că am uitat să vă spun, după moartea lui Burebista, Dacia se împărţise în patru, apoi în cinci euroregiuni, c-aşa-i învăţase cineva că s-ar putea integra mai repede în lumea civilizată. Astfel explică analiştii politici evenimentele, dar realitatea e că dacii se săturaseră pînă peste cap de conducătorii lor, de prescură şi de apa sfinţită pe care-o beau în lipsa cuvintelor tradiţionale – miel, brînză, vin, chiar şi viezure – pe care mai că le uitaseră. Singura faptă mai acătării a lui Comosicus a fost că a murit şi i-a lăsat locul lui Scorillo. Ăsta se ţinea de filosof, de stăteau dacii zile-n şir uitîndu-se-n gura lui, întrebîndu-se ca proştii: «Mă, de unde le tot scoate, c-o are destul de mică?!». În sfîrşit, deşi nu prea agreau filosofii, dacii l-au păstrat vreo 40 de ani la conducere, numai de frică să nu le vină dracului în fruntea ţării vreun nenorocit de popă. Că nu puteau uita cît pătimiseră sub cei de dinainte. Dar, pînă la urmă, şi filosofii înghit gutuia, ceea ce făcu şi Scorillo, care, din acest motiv, destul de întemeiat, nu mai prinse scandalurile cu care a umplut fi-su lumea antică. Diurpaneus îl botezase tac-su, care, ca orice dac, era precursor la orice a apărut ulterior pe mapamondul lumii, dar după cum se va vedea, numele nu i s-a părut prea cool şi îşi va lua un altul, devenit renume, în urma unor cafteli petrecute pe ambele maluri ale Dunării”. Dar astea le vei afla, iubite cititorule, de-abia în capitolul următor. – Deşi nouă ni se pare uşoară, tranziţia a fost grea pentru daci. Dar ei nu băgau de seamă, săracii, că trăiau din amintiri. E drept că Brucanus le prezisese 150 de ani de tranziţie, dar amintirile din vremea lui Burebista le ţineau de cald pe puţin 300 de ani. Că nu se puteau uita aşa uşor chefurile de la plenarele şi congresele de tot felul, nici cum îşi făceau concediile la mare, unde, după două-trei ulcele de vin, îi căsăpeau pe turiştii greci, pătrunşi în spaţiul carpato-danubiano-pontic fără viza aferentă. Rugăciunile de tristă amintire din vremurile lui Deceneu şi Comosicus îi iritaseră vizibil, şi de-aia unii îşi luaseră cîmpii, cîte zece hectare, conform Legii 18. Codrii nu şi-i luaseră, fiindcă aşteptau legea junglei, prin care prefecţii, parlamentarii şi toţi ceilalţi tarabostes din aparatul de stat şi-i vor însuşi, prin interpuşi, ca să aibă DNA-ul de lucru măcar vreo două mii de ani. Scăpaţi cu greu de talibani, şurubul reformelor s-a mai lărgit cu un deget, iar ajutoarele din Imperiul Roman începuseră să le dea speranţa că, odată şi-odată, se vor integra în lumea bogată şi civilizată, deşi civilizaţia nu-i interesa nici un pic. – Andreea Paul Vass îi îndemna pe români să muncească, dacă vor să iasă din sărăcie. Primul care i-a ascultat îndemnul a fost soţul ei, unul dintre cei trei acţionari ai firmei ,,Romcontrol” S.A., care s-a spetit cu dosarele de restituire a proprietăţilor, dosare care au fost, de regulă, supraevaluate. Şi, fiindcă nu-i place să-şi vadă bărbatul trîndăvind, l-a încurajat să aibă contracte fără număr cu statul, pe care ea îl reprezenta (cu clanţa) la cel mai înalt nivel. – Elena Udrea s-a supărat că un aşa-zis ziarist a făcut-o ,,paţachină, adică tîrfă, incultă şi maimuţă care se suie în copac”. E incredibil pînă unde s-a ajuns, în ţara asta, cu lipsa de respect faţă de putori. Pardon, faţă de valori. – Personajul hamletian (a fi sau a nu fi penelist, asta-i întrebarea întrebătoare) Dacian Trabantian Cioloş, care încă-i plătit de U.E. cu 8.333 de euro pe lună pentru a nu face prostii (dar face!), ne îndeamnă pe noi, urmaşii lui Burebista, Decebal şi compania de sunet şi lumini, să ,,colonizăm inteligent Occidentul”. În traducere liberă: uşcheala din România, că sînt incapabil să fac lucruri bune…
Contele de Monte-Cristo
http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-90/
Etichete:
2016,
anaf,
CONTELE DE MONTE-CRISTO,
dna,
elena udrea,
fotbal,
noiembrie,
pnl,
Presă,
prm,
psd,
ptru,
Revista România Mare,
Romania,
saptamana pe scurt,
sport,
traian basescu
marți, 26 iulie 2016
Săptămîna pe scurt - 26.07.2016
– Pe Laszlo Tökes îl mănîncă pielea – Cea mai mare sportivă a
Secolului XX – La Mulţi Ani, puştiule! – Plagiatul – o boală care se ia –
Oameni din cer
– Groapa de gunoi a Europei – Avatarurile domnului Andrei Pleşu – Ce faci, fă, Sharapovo? – Ţiganiada – la concurenţă cu Olimpiada – Femeia trebuie iubită – Doi bandiţi au întîrziat la serviciu
– Pe Laszlo Tökes îl mănîncă rău pielea aia de măgar. Aflat în vîjîială pe la Tuşnad, fostul agent maghiar şi-a reluat teoriile hungariste, cu seninătatea rîmătorului care îmbalotează toate lăturile din teică, deşi le regurgitase de mai multe ori. Măi prostovane, ţinînd cont de faptul că, la un moment dat, L-ai fentat pe Dumnezeu pretextînd că Îl slujeşti, deşi jucai în echipa adversă, creştineşte ar fi ca, drept recompensă pentru modul în care ţi-ai slujit ţara care te-a alăptat ca pe un pui de năpîrcă, fiecare bun român să-ţi dăruiască cîte-o pereche de palme, două-trei capace şi nişte scuipaţi. – ,,La 18 iulie 1976, Nadia a luat primul 10 din istoria gimnasticii”, după cum eronat menţionează posturile de tembeleviziune. De fapt, incomparabila prinţesă a sportului mondial mai primise anterior nota maximă de şase ori, o dată la Campionatele Naţionale din 1975, iar restul la concursul cu echipa Canadei, chiar în anul Olimpiadei. Cele 9 medalii olimpice (5 de aur, 3 de argint şi una de bronz) nu reprezintă decît o parte din cît ar fi meritat cea mai talentată artistă din istoria gimnasticii, declarată şi cea mai mare sportivă a Secolului XX. Inspirate de Nadia, multe fetiţe din România au devenit mari campioane, primind la rîndul lor nota maximă la olimpiade (Melitha Ruhn, Emilia Eberle – colege de generaţie, Ecaterina Szabo, Daniela Silivaş, Lavinia Miloşovici – ultimul 10 din istoria gimnasticii!) sau la mondiale (Lavinia Agache, Mirela Barbălată, Simona Păuca, Daniela Silivaş, Aurelia Dobre, Eugenia Golea, Camelia Voinea şi Cristina Bontaş). Poate acesta este cel mai important lucru pe care l-a făcut Nadia. Pentru rezultatele de la Montreal, a primit titlul de ,,Erou al Muncii Socialiste”, decernat de Nicolae Ceauşescu, în cadrul unui spectacol organizat la Sala Polivalentă, suma de 100.000 de lei şi un autoturism Dacia. Dar mult mai mult decît atît, a devenit cea mai iubită fiică a României. Restul e istorie. O istorie în care fufele de astăzi, gen Simona Halep, pentru care singura valoare e banul, nu vor intra niciodată. – O altă legendă a sportului mondial, Ilie Năstase, a împlinit 70 de ani (pe 19 iulie). Ce trece timpul! Parcă mai ieri se juca cu puţa-n ţărînă, alături de Ţiriac, deşi mustăciosul nu poseda jucăria respectivă, după cum lăsa să se înţeleagă soţia fostului premier Ion Gheorghe Maurer. Dar pentru Ilie nu era o problemă, mai avea drept tovarăşe de viaţă vreo 2.500 de păpuşi cu două picioare, care-i invadau periodic imaginaţia. Pentru copiii care au deschis ferestrele ochilor mai tîrziu, le amintim că stăpînul rachetei a fost primul număr 1 mondial în clasamentul ATP, că a cîştigat 87 de turnee de simplu (57 ATP), 55 la dublu (47 ATP), de patru ori Mastersul, de două ori US Open (1972 şi 1975) şi French Open (1970 şi 1973), iar Wimbledonul l-a înhăţat, la dublu, în 1973. A jucat de trei ori cu Cupa Davis pe masă, alături de acelaşi Ţiriac, şi a fost unul dintre cei mai spectaculoşi şi iubiţi tenismani din istorie. N-a refuzat niciodată să-şi reprezinte ţara, în ciuda faptului că a fost cu adevărat un star mondial. Nu i-a fost teamă de molii, de arbitri, de politicieni, iar pe virusul Zika îl pleznea cu racheta de-i săreau ochii, dacă ar fi întîlnit aşa ceva. A fost frumosul nebun al tenisului mondial. Urmăriţi-i măcar meciul pierdut în finala de la Wimbledon din 1972, cu Stan Smith, şi-o să aveţi dimensiunea exactă a acestui mare campion. La Mulţi Ani, puştiule!
– Melania Trump, actuala nevastă a apocalipticului Donald Trump, a rostit o alocuţiune beton la Convenţia Republicană. Discursul a fost atît de bun încît Prima Doamnă a SUA, Michelle Obama, nu s-a putut abţine şi l-a rostit şi ea. Cu 8 ani mai devreme… – Doi zgubilitici, un român şi un american, pentru care tragerea în ţeapă nu e o vorbă goală, solicită justiţiei române să le fie recunoscută căsătoria din Belgia, ca să se poată beneficia, citez cu emoţie şi dispreţ, de ,,oportunităţile de care se bucură orice cuplu căsătorit”. Aştia-s duşi cu capul! De ce vor cei doi amorezi să strice o logodnă frumoasă cu o căsătorie, în România? Ei nu ştiu că orice logodnică înţelegătoare devine o nevastă capricioasă şi că orice candidat la titlul de soţul anului se transformă într-un oţetar leneş, veşnic nemulţumit?! Asta-i reţeta tradiţională. Bine, în cazul lor nu poate fi vorba de aşa ceva, dar treaba e şi mai nasoală, că nu ştii care-i el şi care-i ea. Aşadar, sînt şanse mari ca, după recunoaşterea mariajului, acelaşi tribunal să constate că a acceptat căsătoria dintre două curve masculine. Şi magistraţii vor fi nevoiţi s-o desfacă, pentru prea marea potrivire de caracter. Aşa că-i mai bine să-i trimită la plimbare prin Parcul Operei, să se mai curturalizeze. – Nici Dacian Cioloş nu agreează jocul de-a mama şi de-a tata în care nu ştii care-i mama, care-i tata, şi s-a pronunţat ca atare. Bravo, măi băiete! Dar, ia spune-ne şi nouă, tu în ce relaţie eşti cu Iohannis? Uniune consensuală, sau e mai multă vrăjeală? – România a devenit groapa de gunoi a Europei şi la propriu. Zilnic, camioane imense depozitează deşeuri toxice, şi chiar radioactive (mascate între gunoaiele obişnuite), la noi în ţară, cu voia stăpînirii. Şi-n vremea asta, poporul doarme şi visează cai verzi pe pereţi şi, ca un somnambul irecuperabil, îi votează exact pe aceia care au pus bazele dezastrului naţional. Să-ţi fie somnul lin şi groapa de gunoi aproape! – În sfîrşit, şi o veste bună! Domnul Andrei Pleşu a început să se deştepte şi recunoaşte că-i lipseşte Vadim, care, atunci cînd îi scria biografia romanţată, chiar în această rubrică, îl amuza teribil. Susţine, cu o trivialitate monumentală, că n-a haşmanglit stiloul de aur şi aparatul de bărbierit ale lui Ceauşescu, că nu înfuleca 60 de păstrăvi la o masă (doar 59, pe ultimul i-l dădea lui Patapievici) şi că nu alerga ca un atlet grec, în pielea goală, nişte grupuri mixte de tineri filosofi, pe la Sinaia, cu scopul de a le băga minima moralia în cap şi morcovu-n ciorba de potroace, dar că nu i-ar fi displăcut ideea. Puştiul e destul de simpatic, totuşi, ar trebui să restituie măcar aparatul de ras, că oricum nu-l foloseşte. Stiloul poate să-l păstreze, poate se mai înscrie la vreun cros. Dar să nu-l pună la un loc cu sticlele goale pe care celălalt dictator (pe care l-a slujit cu rea credinţă, deşi era cumătrul celebrului platonician Bercea Mondial) le arunca după el pe vremea cînd îl consilia, cu ugerul la vedere, la Palatul Cotroceni. Şi dacă a şutit şi vreun sutien de pe biroul prezidenţial, să-l păstreze şi p-ăla la un loc cu amintirile de la Peleş (chiloţii tetra folosiţi la ritualurile mişcării transcendentale de integrare în boscheţi, lumînările parfumate din seu de oaie şi lacrimi de odaliscă, mărul rumenit din gură…).
– ,,Sute de mii de bugetari ar trebui daţi afară”, afirmă sadicul Traian Băsescu, cu ocazia aniversării, într-un cadru festiv, la o cîrciumă de cartier, a tăierii pensiilor şi salariilor românilor. Iartă-l, Doamne, că nu ştie ce face la băutură! – La 20 iulie, Adrian Păunescu ar fi împlinit 73 de ani. Personalitate marcantă a spaţiului public românesc, Poetul e la fel de mare după mutarea în cer, cît a fost în rătăcirile sale pe pămînt. Amintirea sa arde ca o flacără vie. – Pînă la urmă s-a retras printre îngerii radioşi şi Radu Beligan, un aristocrat al teatrului românesc. La cei aproape 98 de ani, mai avea destule de spus. Cu condiţia să nu fi fost Florin Piersic de faţă. – Legea pensiilor speciale pentru aleşii locali este neconstituţională, a decis, pentru a doua oară, Curtea Constituţională. Absolut corect. Iar aleşii locali sînt, în cea mai mare parte, nişte borfaşi. La fel de corect. (Asta am decis-o eu, deoarece instituţiile statului se trezesc mai tîrziu, după prînz.) – Anunţ sfîşietor: Adrian Năstase se retrage din politică. Prea tîrziu. Celebrul infatuat este un simbol al corupţiei. În timpul guvernării sale (2000-2004) fărădelegea a atins noi culmi de progres şi (ne)civilizaţie, încît a trebuit înfiinţat, la sugestia americanilor, PNA (viitor DNA), căruia îi va deveni client fidel. Şi care, de altfel, l-a scos de mult pe tuşă. Cea mai mare realizare a Arogantului este mătuşa Tamara. Pe care, din păcate, n-a văzut-o nimeni la fizionomia figurii, fiind plecată într-o croazieră pe Marea Marmara. – Dacă treceţi prin Cîmpina, puteţi viziona mormîntul năpădit de buruieni al lui Nicolae Grigorescu. Pictorul carelor cu boi din sufrageria lui Adrian Năstase şi din cele ale altor iubitori de lucruri scumpe, al ţărăncilor simple din paturile boierilor şi al ţigăncilor îmbăiate în ulei de pînză, căruia pînă şi Napoleon al III-lea i-a cumpărat trei lucrări, e tipul de pe bancnota de 10 lei, pe care politicienii mai citiţi îl confundă cu Emil Constantinescu…- Internetul e locul unde proştii o fac pe deştepţii. Şi nu scapă nici o ocazie. Cele cîteva înţepături ale unor băieţaşi care au fost la şcoală doar ca să-şi bată învăţătoarea, le-am tratat cu sictir. Totuşi, n-ar fi rău ca, înainte de a comenta, să deschidă o carte de gramatică pentru oligofreni, ciclul de zi. Şi ar fi minunat dacă ar înţelege că rubrica este un pamflet în care, intenţionat, ne jucăm cu limba română de-a mama şi de-a tata. Dar dacă ei e proşti, n-avem cum să-i ajutăm. – Cît despre criticile la adresa Simonei Halep, ele sînt consecinţe ale comportamentului excesiv de individualist al acestei domnişoare, pe care unii o văd altfel decît este în realitate. Cînd a meritat, la începuturile urcuşului ei spre culmile îndoielnice ale gloriei, am lăudat-o de ne puteam îmbolnăvi cititorii de diabet. Dar a nu-ţi reprezenta ţara la Olimpiadă pretextînd că un ţînţar posesor de Logan şi Zika abia aşteaptă să joace un ghem cu părţile intime proprietate personală, dovedeşte individualismul înfiorător al acestei fete de la ţărmul Mării Negre, transformată în fabrică de făcut bani de către hienele din jurul ei. Cînd nu va mai juca tenis de performanţă, oamenii vor uita victoriile episodice şi îşi vor aminti că a fost singura sportivă din istoria României care a refuzat să-şi reprezinte ţara la Olimpiadă! E mare păcat că a procedat astfel, chiar dacă n-ar fi avut vreo şansă reală la medalii! Nimeni nu-i contestă calităţile sportive sau rezultatele, atîtea cîte are, şi i le vom menţiona ca atare. De exemplu, anul acesta a cîştigat turneele de la Madrid şi Bucureşti, ambele organizate de Ţiriac, unul dintre sfătuitorii de taină… – Iată cum sufeream, în 2014, alături de Simona Halep, atunci cînd credeam că nu luptă doar pentru bani, ci că doreşte să fie un model, un reper moral pentru generaţiile care or să vină: ,,Noi, românii, iubim rar, dar cînd o facem, e jale. Se opresc instantaneu trenurile de mare viteză dintre Bucureşti şi Adjud, păsările îşi îngheaţă zborul, Marea Neagră se face blondă naturală, iar greierii cîntă «Of, viaţa mea» pînă conving furnicile siliconate, rupte de greutăţile cotidiene, că se poate trăi şi din muzica marilor compozitori ai lumii interlope, de la Adrian Tatăl Copilului Minune care a fugit în lume şi pînă la Florin Salam cu Soia. Cînd ne pică pata, telefonul trebuie setat pe unu-unu-doi conform distihului shakesperian: «te iubesc atît de tare /că vor să sune la salvare». Pînă la urmă e ceva normal la un popor care încă de pe la 1870, cînd o lua pe ulei, făcea revoluţie cît ai zice peşte. E drept că a doua zi, la ciorba de potroace, uita pe cine a pus în capul trebilor ţării, după ce mai spre seară, în clinchet de halbe şi sfîrîit de mititei, proclamase Republica de la Ploieşti, dar orişicît, gestul contează.
D-aia zic, ne aprindem repede şi ne stingem aşijderea, sîntem destul de instabili în dragostea noastră. Totuşi, iubim cu o patimă sălbatică sportul. Nu în ideea de a-l practica, Doamne fereşte, dar ne place să ne uităm la el. L-am contempla zile în şir din faţa televizorului. Şi cînd se întîmplă ca din hăurile României contemporane cu ea însăşi să se aprindă o lumină, devenim de-a dreptul pătimaşi. Aşa au descoperit toţi românii că o iubesc fără măsură pe Simona Halep, care ne-a reamintit că e posibil să fim o naţie de învingători. Şi că putem iubi şi pe altcineva în afară de noi înşine. Şi ne-am reamintit că avem o problemă cu ruşii, care ne-au luat Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, tezaurul, petrolul, haleala şi Roland Garos-ul. Nasol moment, mişto colivă, vorba filosofului Nicolae Dide, un revoluţionar de la ’89, căruia intelectualitatea românească, invidioasă şi exagerat de selectivă, nu i-a apreciat valoarea intrinsecă. Sigur, noi avem o problemă cu ruşii de multişor, date fiind înclinaţiile lor de colecţionari de orice nu le aparţine, dar acum problema s-a acutizat de cînd cu domnişoara Sharapova, pe care am invitat-o deunăzi să ne vedem şi să rezolvăm măcar chestiunea Basarabiei, dacă despre tezaur nu vrea să parlim. Se face că nu mă aude, ba, mai mult, o frige, din nou, pe Simona Halep, ca să ne schimbăm impresia despre fetele înalte şi blonde. Să ştie Maria că, dacă o mai bate o dată pe fata noastră, o să aibă de-a face cu mine personal, fiindcă e vorba de o chestiune naţională aici. Şi cu mine nu te joci cînd e vorba de «ţară, ţară, vrem ostaşi». Rareori românii sînt uniţi şi îşi apreciază valorile, aşa că rusoaica să nu-şi mai bage racheta în treburile noastre interne, că ne dă bioritmul peste cap. Meciul a fost crîncen, Sharapova arăta ca o fiară care nu ştie decît să ucidă, iar Halep, ca o pradă care nu vrea să moară. Surprinsă de atîta îndîrjire, Maria a folosit toate trucurile posibile pe care orice mare sportiv, obişnuit să cîştige, le are în arsenalul propriu şi le aruncă în luptă atunci cînd a dat de dracu’. După trei ore de negocieri intense, cu rachetele pe masă, s-a încheiat un armistiţiu în urma căruia Rusia a rămas cu tezaurul, iar România cu speranţa că într-o zi l-ar putea recupera. Totuşi, pentru ca şansele să fie pe viitor egale, Sharapovei ar trebui să i se aplice nişte leucoplast peste gură, pentru că nu este normal să faci tenis şi să urli de parcă eşti înfiptă în inima pădurii. Şi cînd te gîndeşti că vroiam s-o invit să ne cunoaştem mai bine şi să rezolvăm şi chestiunea Basarabiei, din cauza căreia eu vara nu dorm! Iarna nici atît, că mi-e frig. Ce-ar zice vecinii mei, nişte pensionari cumsecade, foşti informatori ai securităţii, cînd ar auzi-o plasînd un lung de linie sau dînd lovitura decisivă cu reverul? Ce să zică, şi-ar face cruce cu limba-n cerul gurii şi-ar bolborosi cu evlavie: «Vai de copiii care învaţă carte şi se fac profesori, că uite-i cum urlă în ziua de salariu!». Să nu mai vorbim de strigătele de bucurie sau de semnele de exclamare ale Sharapovei cînd loveşte neţul sau comite o dublă dublă greşeală. Nici nu vreau să mă gîndesc, că mi se face pielea de găină. Şi după cum ştim din poveştile bunicilor noştri care au trecut Prutul şi încolo şi încoace, ruşii ne-au luat ceasurile, petrolul, cerealele, Basarabia, Roland Garos-ul şi pielea de pe noi. Cînd ne-o vor da înapoi, Dumnezeu ştie… P.S.Vă întrebaţi poate ce legătură are titlul (Ce faci, fă, Sharapovo?) cu textul. N-are nici una, dar mie îmi place cum sună…”(9 iunie 2014).
CONTELE DE MONTE-CRISTO
http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-75/
– Groapa de gunoi a Europei – Avatarurile domnului Andrei Pleşu – Ce faci, fă, Sharapovo? – Ţiganiada – la concurenţă cu Olimpiada – Femeia trebuie iubită – Doi bandiţi au întîrziat la serviciu
– Pe Laszlo Tökes îl mănîncă rău pielea aia de măgar. Aflat în vîjîială pe la Tuşnad, fostul agent maghiar şi-a reluat teoriile hungariste, cu seninătatea rîmătorului care îmbalotează toate lăturile din teică, deşi le regurgitase de mai multe ori. Măi prostovane, ţinînd cont de faptul că, la un moment dat, L-ai fentat pe Dumnezeu pretextînd că Îl slujeşti, deşi jucai în echipa adversă, creştineşte ar fi ca, drept recompensă pentru modul în care ţi-ai slujit ţara care te-a alăptat ca pe un pui de năpîrcă, fiecare bun român să-ţi dăruiască cîte-o pereche de palme, două-trei capace şi nişte scuipaţi. – ,,La 18 iulie 1976, Nadia a luat primul 10 din istoria gimnasticii”, după cum eronat menţionează posturile de tembeleviziune. De fapt, incomparabila prinţesă a sportului mondial mai primise anterior nota maximă de şase ori, o dată la Campionatele Naţionale din 1975, iar restul la concursul cu echipa Canadei, chiar în anul Olimpiadei. Cele 9 medalii olimpice (5 de aur, 3 de argint şi una de bronz) nu reprezintă decît o parte din cît ar fi meritat cea mai talentată artistă din istoria gimnasticii, declarată şi cea mai mare sportivă a Secolului XX. Inspirate de Nadia, multe fetiţe din România au devenit mari campioane, primind la rîndul lor nota maximă la olimpiade (Melitha Ruhn, Emilia Eberle – colege de generaţie, Ecaterina Szabo, Daniela Silivaş, Lavinia Miloşovici – ultimul 10 din istoria gimnasticii!) sau la mondiale (Lavinia Agache, Mirela Barbălată, Simona Păuca, Daniela Silivaş, Aurelia Dobre, Eugenia Golea, Camelia Voinea şi Cristina Bontaş). Poate acesta este cel mai important lucru pe care l-a făcut Nadia. Pentru rezultatele de la Montreal, a primit titlul de ,,Erou al Muncii Socialiste”, decernat de Nicolae Ceauşescu, în cadrul unui spectacol organizat la Sala Polivalentă, suma de 100.000 de lei şi un autoturism Dacia. Dar mult mai mult decît atît, a devenit cea mai iubită fiică a României. Restul e istorie. O istorie în care fufele de astăzi, gen Simona Halep, pentru care singura valoare e banul, nu vor intra niciodată. – O altă legendă a sportului mondial, Ilie Năstase, a împlinit 70 de ani (pe 19 iulie). Ce trece timpul! Parcă mai ieri se juca cu puţa-n ţărînă, alături de Ţiriac, deşi mustăciosul nu poseda jucăria respectivă, după cum lăsa să se înţeleagă soţia fostului premier Ion Gheorghe Maurer. Dar pentru Ilie nu era o problemă, mai avea drept tovarăşe de viaţă vreo 2.500 de păpuşi cu două picioare, care-i invadau periodic imaginaţia. Pentru copiii care au deschis ferestrele ochilor mai tîrziu, le amintim că stăpînul rachetei a fost primul număr 1 mondial în clasamentul ATP, că a cîştigat 87 de turnee de simplu (57 ATP), 55 la dublu (47 ATP), de patru ori Mastersul, de două ori US Open (1972 şi 1975) şi French Open (1970 şi 1973), iar Wimbledonul l-a înhăţat, la dublu, în 1973. A jucat de trei ori cu Cupa Davis pe masă, alături de acelaşi Ţiriac, şi a fost unul dintre cei mai spectaculoşi şi iubiţi tenismani din istorie. N-a refuzat niciodată să-şi reprezinte ţara, în ciuda faptului că a fost cu adevărat un star mondial. Nu i-a fost teamă de molii, de arbitri, de politicieni, iar pe virusul Zika îl pleznea cu racheta de-i săreau ochii, dacă ar fi întîlnit aşa ceva. A fost frumosul nebun al tenisului mondial. Urmăriţi-i măcar meciul pierdut în finala de la Wimbledon din 1972, cu Stan Smith, şi-o să aveţi dimensiunea exactă a acestui mare campion. La Mulţi Ani, puştiule!
– Melania Trump, actuala nevastă a apocalipticului Donald Trump, a rostit o alocuţiune beton la Convenţia Republicană. Discursul a fost atît de bun încît Prima Doamnă a SUA, Michelle Obama, nu s-a putut abţine şi l-a rostit şi ea. Cu 8 ani mai devreme… – Doi zgubilitici, un român şi un american, pentru care tragerea în ţeapă nu e o vorbă goală, solicită justiţiei române să le fie recunoscută căsătoria din Belgia, ca să se poată beneficia, citez cu emoţie şi dispreţ, de ,,oportunităţile de care se bucură orice cuplu căsătorit”. Aştia-s duşi cu capul! De ce vor cei doi amorezi să strice o logodnă frumoasă cu o căsătorie, în România? Ei nu ştiu că orice logodnică înţelegătoare devine o nevastă capricioasă şi că orice candidat la titlul de soţul anului se transformă într-un oţetar leneş, veşnic nemulţumit?! Asta-i reţeta tradiţională. Bine, în cazul lor nu poate fi vorba de aşa ceva, dar treaba e şi mai nasoală, că nu ştii care-i el şi care-i ea. Aşadar, sînt şanse mari ca, după recunoaşterea mariajului, acelaşi tribunal să constate că a acceptat căsătoria dintre două curve masculine. Şi magistraţii vor fi nevoiţi s-o desfacă, pentru prea marea potrivire de caracter. Aşa că-i mai bine să-i trimită la plimbare prin Parcul Operei, să se mai curturalizeze. – Nici Dacian Cioloş nu agreează jocul de-a mama şi de-a tata în care nu ştii care-i mama, care-i tata, şi s-a pronunţat ca atare. Bravo, măi băiete! Dar, ia spune-ne şi nouă, tu în ce relaţie eşti cu Iohannis? Uniune consensuală, sau e mai multă vrăjeală? – România a devenit groapa de gunoi a Europei şi la propriu. Zilnic, camioane imense depozitează deşeuri toxice, şi chiar radioactive (mascate între gunoaiele obişnuite), la noi în ţară, cu voia stăpînirii. Şi-n vremea asta, poporul doarme şi visează cai verzi pe pereţi şi, ca un somnambul irecuperabil, îi votează exact pe aceia care au pus bazele dezastrului naţional. Să-ţi fie somnul lin şi groapa de gunoi aproape! – În sfîrşit, şi o veste bună! Domnul Andrei Pleşu a început să se deştepte şi recunoaşte că-i lipseşte Vadim, care, atunci cînd îi scria biografia romanţată, chiar în această rubrică, îl amuza teribil. Susţine, cu o trivialitate monumentală, că n-a haşmanglit stiloul de aur şi aparatul de bărbierit ale lui Ceauşescu, că nu înfuleca 60 de păstrăvi la o masă (doar 59, pe ultimul i-l dădea lui Patapievici) şi că nu alerga ca un atlet grec, în pielea goală, nişte grupuri mixte de tineri filosofi, pe la Sinaia, cu scopul de a le băga minima moralia în cap şi morcovu-n ciorba de potroace, dar că nu i-ar fi displăcut ideea. Puştiul e destul de simpatic, totuşi, ar trebui să restituie măcar aparatul de ras, că oricum nu-l foloseşte. Stiloul poate să-l păstreze, poate se mai înscrie la vreun cros. Dar să nu-l pună la un loc cu sticlele goale pe care celălalt dictator (pe care l-a slujit cu rea credinţă, deşi era cumătrul celebrului platonician Bercea Mondial) le arunca după el pe vremea cînd îl consilia, cu ugerul la vedere, la Palatul Cotroceni. Şi dacă a şutit şi vreun sutien de pe biroul prezidenţial, să-l păstreze şi p-ăla la un loc cu amintirile de la Peleş (chiloţii tetra folosiţi la ritualurile mişcării transcendentale de integrare în boscheţi, lumînările parfumate din seu de oaie şi lacrimi de odaliscă, mărul rumenit din gură…).
– ,,Sute de mii de bugetari ar trebui daţi afară”, afirmă sadicul Traian Băsescu, cu ocazia aniversării, într-un cadru festiv, la o cîrciumă de cartier, a tăierii pensiilor şi salariilor românilor. Iartă-l, Doamne, că nu ştie ce face la băutură! – La 20 iulie, Adrian Păunescu ar fi împlinit 73 de ani. Personalitate marcantă a spaţiului public românesc, Poetul e la fel de mare după mutarea în cer, cît a fost în rătăcirile sale pe pămînt. Amintirea sa arde ca o flacără vie. – Pînă la urmă s-a retras printre îngerii radioşi şi Radu Beligan, un aristocrat al teatrului românesc. La cei aproape 98 de ani, mai avea destule de spus. Cu condiţia să nu fi fost Florin Piersic de faţă. – Legea pensiilor speciale pentru aleşii locali este neconstituţională, a decis, pentru a doua oară, Curtea Constituţională. Absolut corect. Iar aleşii locali sînt, în cea mai mare parte, nişte borfaşi. La fel de corect. (Asta am decis-o eu, deoarece instituţiile statului se trezesc mai tîrziu, după prînz.) – Anunţ sfîşietor: Adrian Năstase se retrage din politică. Prea tîrziu. Celebrul infatuat este un simbol al corupţiei. În timpul guvernării sale (2000-2004) fărădelegea a atins noi culmi de progres şi (ne)civilizaţie, încît a trebuit înfiinţat, la sugestia americanilor, PNA (viitor DNA), căruia îi va deveni client fidel. Şi care, de altfel, l-a scos de mult pe tuşă. Cea mai mare realizare a Arogantului este mătuşa Tamara. Pe care, din păcate, n-a văzut-o nimeni la fizionomia figurii, fiind plecată într-o croazieră pe Marea Marmara. – Dacă treceţi prin Cîmpina, puteţi viziona mormîntul năpădit de buruieni al lui Nicolae Grigorescu. Pictorul carelor cu boi din sufrageria lui Adrian Năstase şi din cele ale altor iubitori de lucruri scumpe, al ţărăncilor simple din paturile boierilor şi al ţigăncilor îmbăiate în ulei de pînză, căruia pînă şi Napoleon al III-lea i-a cumpărat trei lucrări, e tipul de pe bancnota de 10 lei, pe care politicienii mai citiţi îl confundă cu Emil Constantinescu…- Internetul e locul unde proştii o fac pe deştepţii. Şi nu scapă nici o ocazie. Cele cîteva înţepături ale unor băieţaşi care au fost la şcoală doar ca să-şi bată învăţătoarea, le-am tratat cu sictir. Totuşi, n-ar fi rău ca, înainte de a comenta, să deschidă o carte de gramatică pentru oligofreni, ciclul de zi. Şi ar fi minunat dacă ar înţelege că rubrica este un pamflet în care, intenţionat, ne jucăm cu limba română de-a mama şi de-a tata. Dar dacă ei e proşti, n-avem cum să-i ajutăm. – Cît despre criticile la adresa Simonei Halep, ele sînt consecinţe ale comportamentului excesiv de individualist al acestei domnişoare, pe care unii o văd altfel decît este în realitate. Cînd a meritat, la începuturile urcuşului ei spre culmile îndoielnice ale gloriei, am lăudat-o de ne puteam îmbolnăvi cititorii de diabet. Dar a nu-ţi reprezenta ţara la Olimpiadă pretextînd că un ţînţar posesor de Logan şi Zika abia aşteaptă să joace un ghem cu părţile intime proprietate personală, dovedeşte individualismul înfiorător al acestei fete de la ţărmul Mării Negre, transformată în fabrică de făcut bani de către hienele din jurul ei. Cînd nu va mai juca tenis de performanţă, oamenii vor uita victoriile episodice şi îşi vor aminti că a fost singura sportivă din istoria României care a refuzat să-şi reprezinte ţara la Olimpiadă! E mare păcat că a procedat astfel, chiar dacă n-ar fi avut vreo şansă reală la medalii! Nimeni nu-i contestă calităţile sportive sau rezultatele, atîtea cîte are, şi i le vom menţiona ca atare. De exemplu, anul acesta a cîştigat turneele de la Madrid şi Bucureşti, ambele organizate de Ţiriac, unul dintre sfătuitorii de taină… – Iată cum sufeream, în 2014, alături de Simona Halep, atunci cînd credeam că nu luptă doar pentru bani, ci că doreşte să fie un model, un reper moral pentru generaţiile care or să vină: ,,Noi, românii, iubim rar, dar cînd o facem, e jale. Se opresc instantaneu trenurile de mare viteză dintre Bucureşti şi Adjud, păsările îşi îngheaţă zborul, Marea Neagră se face blondă naturală, iar greierii cîntă «Of, viaţa mea» pînă conving furnicile siliconate, rupte de greutăţile cotidiene, că se poate trăi şi din muzica marilor compozitori ai lumii interlope, de la Adrian Tatăl Copilului Minune care a fugit în lume şi pînă la Florin Salam cu Soia. Cînd ne pică pata, telefonul trebuie setat pe unu-unu-doi conform distihului shakesperian: «te iubesc atît de tare /că vor să sune la salvare». Pînă la urmă e ceva normal la un popor care încă de pe la 1870, cînd o lua pe ulei, făcea revoluţie cît ai zice peşte. E drept că a doua zi, la ciorba de potroace, uita pe cine a pus în capul trebilor ţării, după ce mai spre seară, în clinchet de halbe şi sfîrîit de mititei, proclamase Republica de la Ploieşti, dar orişicît, gestul contează.
D-aia zic, ne aprindem repede şi ne stingem aşijderea, sîntem destul de instabili în dragostea noastră. Totuşi, iubim cu o patimă sălbatică sportul. Nu în ideea de a-l practica, Doamne fereşte, dar ne place să ne uităm la el. L-am contempla zile în şir din faţa televizorului. Şi cînd se întîmplă ca din hăurile României contemporane cu ea însăşi să se aprindă o lumină, devenim de-a dreptul pătimaşi. Aşa au descoperit toţi românii că o iubesc fără măsură pe Simona Halep, care ne-a reamintit că e posibil să fim o naţie de învingători. Şi că putem iubi şi pe altcineva în afară de noi înşine. Şi ne-am reamintit că avem o problemă cu ruşii, care ne-au luat Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, tezaurul, petrolul, haleala şi Roland Garos-ul. Nasol moment, mişto colivă, vorba filosofului Nicolae Dide, un revoluţionar de la ’89, căruia intelectualitatea românească, invidioasă şi exagerat de selectivă, nu i-a apreciat valoarea intrinsecă. Sigur, noi avem o problemă cu ruşii de multişor, date fiind înclinaţiile lor de colecţionari de orice nu le aparţine, dar acum problema s-a acutizat de cînd cu domnişoara Sharapova, pe care am invitat-o deunăzi să ne vedem şi să rezolvăm măcar chestiunea Basarabiei, dacă despre tezaur nu vrea să parlim. Se face că nu mă aude, ba, mai mult, o frige, din nou, pe Simona Halep, ca să ne schimbăm impresia despre fetele înalte şi blonde. Să ştie Maria că, dacă o mai bate o dată pe fata noastră, o să aibă de-a face cu mine personal, fiindcă e vorba de o chestiune naţională aici. Şi cu mine nu te joci cînd e vorba de «ţară, ţară, vrem ostaşi». Rareori românii sînt uniţi şi îşi apreciază valorile, aşa că rusoaica să nu-şi mai bage racheta în treburile noastre interne, că ne dă bioritmul peste cap. Meciul a fost crîncen, Sharapova arăta ca o fiară care nu ştie decît să ucidă, iar Halep, ca o pradă care nu vrea să moară. Surprinsă de atîta îndîrjire, Maria a folosit toate trucurile posibile pe care orice mare sportiv, obişnuit să cîştige, le are în arsenalul propriu şi le aruncă în luptă atunci cînd a dat de dracu’. După trei ore de negocieri intense, cu rachetele pe masă, s-a încheiat un armistiţiu în urma căruia Rusia a rămas cu tezaurul, iar România cu speranţa că într-o zi l-ar putea recupera. Totuşi, pentru ca şansele să fie pe viitor egale, Sharapovei ar trebui să i se aplice nişte leucoplast peste gură, pentru că nu este normal să faci tenis şi să urli de parcă eşti înfiptă în inima pădurii. Şi cînd te gîndeşti că vroiam s-o invit să ne cunoaştem mai bine şi să rezolvăm şi chestiunea Basarabiei, din cauza căreia eu vara nu dorm! Iarna nici atît, că mi-e frig. Ce-ar zice vecinii mei, nişte pensionari cumsecade, foşti informatori ai securităţii, cînd ar auzi-o plasînd un lung de linie sau dînd lovitura decisivă cu reverul? Ce să zică, şi-ar face cruce cu limba-n cerul gurii şi-ar bolborosi cu evlavie: «Vai de copiii care învaţă carte şi se fac profesori, că uite-i cum urlă în ziua de salariu!». Să nu mai vorbim de strigătele de bucurie sau de semnele de exclamare ale Sharapovei cînd loveşte neţul sau comite o dublă dublă greşeală. Nici nu vreau să mă gîndesc, că mi se face pielea de găină. Şi după cum ştim din poveştile bunicilor noştri care au trecut Prutul şi încolo şi încoace, ruşii ne-au luat ceasurile, petrolul, cerealele, Basarabia, Roland Garos-ul şi pielea de pe noi. Cînd ne-o vor da înapoi, Dumnezeu ştie… P.S.Vă întrebaţi poate ce legătură are titlul (Ce faci, fă, Sharapovo?) cu textul. N-are nici una, dar mie îmi place cum sună…”(9 iunie 2014).
CONTELE DE MONTE-CRISTO
http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-75/
Etichete:
2016,
adrian paunescu,
CONTELE DE MONTE-CRISTO,
dna,
iulie,
Presă,
prm,
Revista România Mare,
Romania,
saptamana pe scurt,
sport,
traian basescu
vineri, 20 mai 2016
Săptămîna pe scurt - 19.05.2016
– Sănătatea e bolnavă – Bîlciul deşertăciunilor – Binging toată
noaptea – Cei mai deştepţi oameni de pe mapamondul lumii – Scutul
antiprostie – Ştiinţa hoţiei – Şi fără case, şi cu banii luaţi – E
femeile gospodine?
– Ne-a bucurat enorm cîştigarea Ligii Campionilor la handbal feminin de către CSM Bucureşti, la prima ei participare în această competiţie faimoasă, învingîndu-le pe propriul teren, la lovituri de la 7 metri, pe unguroaicele de la Eto Gyor. Ce poate fi mai frumos, mai ales că totul s-a întîmplat la 30 de ani şi o zi de cînd Steaua Bucureşti a cucerit Cupa Campionilor la fotbal, în urma loviturilor de la 11 metri! Şi tot în deplasare! Cînd am spus unguroaice, am exagerat un pic, întrucît majoritatea jucătoarelor sînt străine, la fel ca şi la echipa bucureşteană. A fost un meci superb, în care jucătoarele au dat maximum, sacrificîndu-se chiar, pentru a readuce în România, după 52 de ani, preţiosul trofeu. Suedezele, braziliencele, spanioloaicele, rusoaicele, olandezele, prenandezele, româncele, unguroaicele şi toate celelalte naţionalităţi aflate pe teren au dovedit că, cel puţin în sport, unitatea în diversitate nu este doar o lozincă de laborator. – Corupţia din sistemul sanitar românesc e înfiorătoare. Ultimul scandal, legat de diluarea dezinfectanţilor, e doar o pagină din marea carte a fărădelegii. În spitalele româneşti au murit copii arşi în incubatoare, tineri cu afecţiuni banale, pe care dacă le tratau cu leacuri băbeşti trăiau şi astăzi, bătrîni plimbaţi între instituţii de profil pentru că nu aveau bani să dea la doctori, mame aflate în travaliu şi cîte şi mai cîte nenorociri. Nu mai vorbim de banalele operaţii la piciorul stîng cînd, de fapt, pacientul avea probleme la cel drept, ori de retezarea penisului de către vreun doctor frustrat, care se credea pe maidanul cu dragoste, la cules de ciuperci. Una dintre cele mai organizate mafii e cea a medicamentelor, care a făcut ravagii nu numai prin buzunarele românilor, ci şi prin vieţile lor, fiindcă, din nenorocire, cele mai multe dintre aceste produse sînt contrafăcute. În România se face comerţ cu viaţa oamenilor. Sistemul sanitar românesc suferă de o boală grea: boala corupţiei. Din păcate, vindecarea ar trebui să vină dinspre clasa politică, însă aceasta e infestată cu microbi rezistenţi la orice tratament. Inclusiv la tratamentul ambulatoriu al DNA. Fiindcă, după o scurtă perioadă în care se părea că s-a descoperit leacul anticorupţiei, viruşii s-au adaptat şi au dezvoltat rezistenţă sporită. Şi atunci, ce soluţie nediluată ar mai rămîne? Aia clasică, de la ţară, căreia cunoscătorii îi zic cu nostalgie ,,tata glonţu’”. – A început campania electorală. Acelaşi bîlci al deşertăciunilor, aceleaşi ,,proiecte răsuflate”, aceleaşi strategii meschine de campanie, aceeaşi manipulare de doi bani. Se minte ca-n tîrgul lui Cremene. Iar proştii stau cu mîna în nas şi-i ascultă pe aceşti ambuscaţi profesionişti care i-au condus pe fundul prăpastiei, în loc să-i ia la scărmănat. Ajunge cu atîta minciună, deşteptarea, România! Mai ai o singură soluţie: PRM. Altminteri se alege praful. – Potrivit ,,Institutului American pentru Biografii”, cei mai deştepţi oameni din lume ar fi fost: Goethe (IQ=230), Newton (IQ=220) şi Einstein (IQ=215). Potrivit Institutului Naţional pentru Biografii de la Făurei, cei mai deştepţi oameni din România şi de pe întreg mapamondul globului pămîntesc sînt Marean Vanghelie, Cristian Popescu Piedone şi Gheorghe Becali. N-au ăia deştepţi atîta IQ cîte dosare penale au descurcăreţii ăştia. Mă întreb ce s-ar întîmpla dacă între cele două tabere s-ar face binging toată noaptea? Oare ar trece IQ-ul alor noştri de nivelul mării? – Şi s-a inaugurat scutul antirachetă de la Deveselu. Muică, să fi văzut acolo distracţie! A crescut consumul de zaibăr pe cap de locuitor ceva de speriat. Cică acum, că au venit americanii, li s-au luat oltenilor toate grijile: s-au mărit pensiile, au crescut brusc salariile, bătrînii au întinerit, tinerii au încărunţit, deştepţii s-au mai deşteptat un pic, iar proştii au rămas cum au fost. Minune mare, toată populaţia umană e fericită. Mai puţin unul, Putin, care a zis că scutul ăsta e o formă de agresiune împotriva Rusiei şi că va lua măsuri de apărare. Adică ăştia, de peste gîrla aia numită Atlantic, ies la interval cu scutul, iar ruşii se apără cu platoşa ,,Sankt Petersburg”. Locul întîlnirii: România. Viitorul nu sună prea bine. Măi, ne lăsaţi cu trucurile voastre? Aici sînt jocuri de strategie geopolitică, scutul în sine nu reprezintă mare lucru. În schimb, prezenţa americanilor ar trebui să constituie un imbold pentru investitorii care, teoretic, se pregătesc să năvălească în România, care a devenit o ţară mai sigură. Se te ţii bunăstare pe banii Unchiului Sam! Dar am îndoieli serioase că se va întîmpla aşa, întrucît România e aproape stoarsă de resursele vizibile. Cît despre alea invizibile, la care se benoclează ei din satelit cît e ziulica de lungă, sînt ţinute la păstrare. Iar domnul Putin n-are de ce să se supere, fiindcă urmaşii lui Nea Mărin, fost miliardar, nu-l vor ataca decît cu silicoanele oltencelor fierbinţi. Dar numai după ce-i vor pune cu botul pe labele de la picioare pe americani. Că noi sîntem învăţaţi să întoarcem armele cînd ţi-e lumea mai dragă. – La sfîrşitul lunii martie, datoria externă a României era de peste 89 de miliarde de euro. Se răsuceşte Ceauşescu în groapa istoriei. D-aia l-aţi împuşcat, mă, că nu vă lăsa să deveniţi milogii lumii? Că nu vă lăsa să amanetaţi cămătarilor planetari viitorul copiilor voştri? Proştilor! – Liviu Dragnea a zis că principalul obiectiv, pe lîngă învierea morţilor din Teleorman în anul electoral 2016, este modernizarea partidului. Adică naşii, finii şi cumetrii actualilor lideri vor fi înlocuiţi cu naşii, finii şi cumetrii viitorilor lideri. Care, la rîndul lor, sînt naşii, finii şi cumetrii foştilor lideri. – La ţuhaus, Relu Fenechiu a inventat un dispozitiv de la care poţi să furi fără să fii prins. Ba, mai mult, dacă i-ai şterpelit transformatorul de energie electrică, poţi să i-l vinzi înapoi la preţuri de trei-patru ori mai mari decît unele noi. E incredibil pînă unde a ajuns ştiinţa hoţiei! – În judeţul Vaslui a fost descoperit un cetăţean tupilat într-o clucă de păpuşoi, care nu crede că politica e o curvă. Beţivă ştia că e, dar şi curvă, i se pare prea mult! Oricum, o va lua de nevastă şi o va bate pînă-i va dispărea năravul, deşi o vecină care-şi înfipsese gîtul de plăcere între şipcile gardului i-a zis să aibă mare grijă, să nu-l îmbrobodească. Altminteri, cică o să ajungă să dea bună ziua la gîşte, obicei des întîlnit la bărbaţii înhăitaţi cu politica. Ceea ce face şi Crin Antonescu după ce l-a chemat DNA-ul, cam de dimineaţă, e drept, să-l întrebe cum şi-a cumpărat apartamentul ăla de 250.000 de euro, la roşu, de la familia Măgureanu, deşi el e un om cinstit… – Revenim la Relu Fenechiu, pentru că, între timp, a mai patentat două invenţii şi a scris şi două cărţi cu caracter ştiinţific. A inventat privitul în spatele oglinzii şi aparatul de scărpinat pielea chiar şi atunci cînd cel mai mare organ al corpului nu te mănîncă. Nu-i puţin! Cît despre cărţi… sînt adevărate capodopere, cu două clase peste cele ale marilor scriitori de penitenciar. Sînt cel puţin de clasa a treia. Şi cu toate astea, justiţia nedreaptă din România, care i-a frînt cariera glorioasă de infractor tocmai cînd trecuse la următorul nivel, cel al gulerelor albe, nu se îndură să-i dea drumul. Probabil cîntăreşte greu argumentul ştiinţific: păi, ce, dacă-l eliberează mai scrie ceva? Ne-am lins pe bot. Apreciem această tendinţă a justiţiei de a încuraja ştiinţa. – Pînă la urmă, alegerile locale se vor desfăşura într-un singur tur. Deci, vor fi fraudate prin lege, prin avantajarea actualilor deţinători ai portofoliilor hoţiei. Asta-i dispreţocraţia de care vă povesteam şi altădată. – Neşansa fotbalistului Ekeng este că a suferit infarctul în România, la doi paşi de spital. Dacă i se întîmpla asta la el acasă, în Africa, probabil ar fi murit de bătrîneţe. – Legea dării în plată este un succes, în sensul că foarte mulţi români renunţă la propriile case, pentru care au plătit biruri înrobitoare ani de zile. Şi tot băncile făceau pe nisnaiul, deşi i-au lăsat pe oameni şi fără case, şi cu banii luaţi. Măi, Isărescule, chiar nu-ţi e ruşine? Îţi răspundem tot noi, ca să nu oboseşti: cine a văzut mason căruia să-i roşească pingeaua obrazului? – Peste patru milioane de români sînt robi la străini. Şi-n vremea asta, ţara piere cotropită de hoardele de politicieni veroşi. Fraţilor, veniţi acasă să facem ordine! Singuri, e greu. – Laura Codruţa are ,,relaţii personale” de iubire fierbinte cu un oarecare Florin Nemeş, care joacă roluri de mafiot în reclamele RCS/RDS, firmă unde acesta îşi desfăşoară activitatea obştească. Bravo ei, deşteaptă fată, întrebarea e dacă, din cînd în cînd, îl încătuşează pe bietul băiat, ca să nu-şi iasă din mînă. Păi dacă nici în reclame nu-l lasă să joace roluri de om liber, mă gîndesc că-l cam paşte mandatul de arestare cu lăutari şi doi martori, la oficiul stării civile. – Marean Vanghelie mărturiseşte, cu mîna pe portofelul Sectorului 5, că respectă femeile. Ba, mai mult, le respectă şi pe gospodine. Chiar şi pe cele care se trag din Mizil. Întrebare: e femeile gospodine, sau sînt două categorii filosofice diferite? Răspunde, Mareane, n-o face pe misteriosul! – Dragnea a declarat că vrea să-l planteze pe Victor Ponta în fruntea Camerei Deputaţilor, fiindcă este multilateral pregătit, citez, ,,pentru toate funcţiile”. Ce înseamnă să ai doctoratul! – Am şi eu o întrebare întrebătoare: dacă Parlamentul arată în halul ăsta, ce fel de legi ies pe poarta acestei fabrici de biografii false? Nu-mi răspundeţi, întrebam şi eu ca să mă aflu în treabă. – Adriana Bahmuţeanu ne aminteşte că a fost, cîndva, mireasă. Cum cîndva? Că noi numai mireasă te ştim? E adevărat că nu te-a furat nimeni în noaptea nunţii, dar ai furat-o tu destul de la omul cu pliciul, cînta-i-ar un greiere în piciorul de frasin!
– Traian Băsescu a fost pus sub acuzare pentru spălare de bani. D-aia a numit-o el pe fata aia căreia i-a luat telefonul ,,ţigancă împuţită”; lui îi plăcea curăţenia. – Leicester a cîştigat campionatul Angliei, iar Astra pe-al României. Ia spuneţi băieţi: o mai are mică Şumudică? Dar Ranieri? – Cioloş a cerut, în plenul Camerei Derutaţilor, să fie ajutat să eradicheze plagiatul. Are tupeu să solicite aşa ceva pe domeniul lui Ponta. Şi să zică mersi că nu l-a auzit Tobă, ministrul tehnocrat de la Interne!
CONTELE DE MONTE-CRISTO
http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-65/
– Ne-a bucurat enorm cîştigarea Ligii Campionilor la handbal feminin de către CSM Bucureşti, la prima ei participare în această competiţie faimoasă, învingîndu-le pe propriul teren, la lovituri de la 7 metri, pe unguroaicele de la Eto Gyor. Ce poate fi mai frumos, mai ales că totul s-a întîmplat la 30 de ani şi o zi de cînd Steaua Bucureşti a cucerit Cupa Campionilor la fotbal, în urma loviturilor de la 11 metri! Şi tot în deplasare! Cînd am spus unguroaice, am exagerat un pic, întrucît majoritatea jucătoarelor sînt străine, la fel ca şi la echipa bucureşteană. A fost un meci superb, în care jucătoarele au dat maximum, sacrificîndu-se chiar, pentru a readuce în România, după 52 de ani, preţiosul trofeu. Suedezele, braziliencele, spanioloaicele, rusoaicele, olandezele, prenandezele, româncele, unguroaicele şi toate celelalte naţionalităţi aflate pe teren au dovedit că, cel puţin în sport, unitatea în diversitate nu este doar o lozincă de laborator. – Corupţia din sistemul sanitar românesc e înfiorătoare. Ultimul scandal, legat de diluarea dezinfectanţilor, e doar o pagină din marea carte a fărădelegii. În spitalele româneşti au murit copii arşi în incubatoare, tineri cu afecţiuni banale, pe care dacă le tratau cu leacuri băbeşti trăiau şi astăzi, bătrîni plimbaţi între instituţii de profil pentru că nu aveau bani să dea la doctori, mame aflate în travaliu şi cîte şi mai cîte nenorociri. Nu mai vorbim de banalele operaţii la piciorul stîng cînd, de fapt, pacientul avea probleme la cel drept, ori de retezarea penisului de către vreun doctor frustrat, care se credea pe maidanul cu dragoste, la cules de ciuperci. Una dintre cele mai organizate mafii e cea a medicamentelor, care a făcut ravagii nu numai prin buzunarele românilor, ci şi prin vieţile lor, fiindcă, din nenorocire, cele mai multe dintre aceste produse sînt contrafăcute. În România se face comerţ cu viaţa oamenilor. Sistemul sanitar românesc suferă de o boală grea: boala corupţiei. Din păcate, vindecarea ar trebui să vină dinspre clasa politică, însă aceasta e infestată cu microbi rezistenţi la orice tratament. Inclusiv la tratamentul ambulatoriu al DNA. Fiindcă, după o scurtă perioadă în care se părea că s-a descoperit leacul anticorupţiei, viruşii s-au adaptat şi au dezvoltat rezistenţă sporită. Şi atunci, ce soluţie nediluată ar mai rămîne? Aia clasică, de la ţară, căreia cunoscătorii îi zic cu nostalgie ,,tata glonţu’”. – A început campania electorală. Acelaşi bîlci al deşertăciunilor, aceleaşi ,,proiecte răsuflate”, aceleaşi strategii meschine de campanie, aceeaşi manipulare de doi bani. Se minte ca-n tîrgul lui Cremene. Iar proştii stau cu mîna în nas şi-i ascultă pe aceşti ambuscaţi profesionişti care i-au condus pe fundul prăpastiei, în loc să-i ia la scărmănat. Ajunge cu atîta minciună, deşteptarea, România! Mai ai o singură soluţie: PRM. Altminteri se alege praful. – Potrivit ,,Institutului American pentru Biografii”, cei mai deştepţi oameni din lume ar fi fost: Goethe (IQ=230), Newton (IQ=220) şi Einstein (IQ=215). Potrivit Institutului Naţional pentru Biografii de la Făurei, cei mai deştepţi oameni din România şi de pe întreg mapamondul globului pămîntesc sînt Marean Vanghelie, Cristian Popescu Piedone şi Gheorghe Becali. N-au ăia deştepţi atîta IQ cîte dosare penale au descurcăreţii ăştia. Mă întreb ce s-ar întîmpla dacă între cele două tabere s-ar face binging toată noaptea? Oare ar trece IQ-ul alor noştri de nivelul mării? – Şi s-a inaugurat scutul antirachetă de la Deveselu. Muică, să fi văzut acolo distracţie! A crescut consumul de zaibăr pe cap de locuitor ceva de speriat. Cică acum, că au venit americanii, li s-au luat oltenilor toate grijile: s-au mărit pensiile, au crescut brusc salariile, bătrînii au întinerit, tinerii au încărunţit, deştepţii s-au mai deşteptat un pic, iar proştii au rămas cum au fost. Minune mare, toată populaţia umană e fericită. Mai puţin unul, Putin, care a zis că scutul ăsta e o formă de agresiune împotriva Rusiei şi că va lua măsuri de apărare. Adică ăştia, de peste gîrla aia numită Atlantic, ies la interval cu scutul, iar ruşii se apără cu platoşa ,,Sankt Petersburg”. Locul întîlnirii: România. Viitorul nu sună prea bine. Măi, ne lăsaţi cu trucurile voastre? Aici sînt jocuri de strategie geopolitică, scutul în sine nu reprezintă mare lucru. În schimb, prezenţa americanilor ar trebui să constituie un imbold pentru investitorii care, teoretic, se pregătesc să năvălească în România, care a devenit o ţară mai sigură. Se te ţii bunăstare pe banii Unchiului Sam! Dar am îndoieli serioase că se va întîmpla aşa, întrucît România e aproape stoarsă de resursele vizibile. Cît despre alea invizibile, la care se benoclează ei din satelit cît e ziulica de lungă, sînt ţinute la păstrare. Iar domnul Putin n-are de ce să se supere, fiindcă urmaşii lui Nea Mărin, fost miliardar, nu-l vor ataca decît cu silicoanele oltencelor fierbinţi. Dar numai după ce-i vor pune cu botul pe labele de la picioare pe americani. Că noi sîntem învăţaţi să întoarcem armele cînd ţi-e lumea mai dragă. – La sfîrşitul lunii martie, datoria externă a României era de peste 89 de miliarde de euro. Se răsuceşte Ceauşescu în groapa istoriei. D-aia l-aţi împuşcat, mă, că nu vă lăsa să deveniţi milogii lumii? Că nu vă lăsa să amanetaţi cămătarilor planetari viitorul copiilor voştri? Proştilor! – Liviu Dragnea a zis că principalul obiectiv, pe lîngă învierea morţilor din Teleorman în anul electoral 2016, este modernizarea partidului. Adică naşii, finii şi cumetrii actualilor lideri vor fi înlocuiţi cu naşii, finii şi cumetrii viitorilor lideri. Care, la rîndul lor, sînt naşii, finii şi cumetrii foştilor lideri. – La ţuhaus, Relu Fenechiu a inventat un dispozitiv de la care poţi să furi fără să fii prins. Ba, mai mult, dacă i-ai şterpelit transformatorul de energie electrică, poţi să i-l vinzi înapoi la preţuri de trei-patru ori mai mari decît unele noi. E incredibil pînă unde a ajuns ştiinţa hoţiei! – În judeţul Vaslui a fost descoperit un cetăţean tupilat într-o clucă de păpuşoi, care nu crede că politica e o curvă. Beţivă ştia că e, dar şi curvă, i se pare prea mult! Oricum, o va lua de nevastă şi o va bate pînă-i va dispărea năravul, deşi o vecină care-şi înfipsese gîtul de plăcere între şipcile gardului i-a zis să aibă mare grijă, să nu-l îmbrobodească. Altminteri, cică o să ajungă să dea bună ziua la gîşte, obicei des întîlnit la bărbaţii înhăitaţi cu politica. Ceea ce face şi Crin Antonescu după ce l-a chemat DNA-ul, cam de dimineaţă, e drept, să-l întrebe cum şi-a cumpărat apartamentul ăla de 250.000 de euro, la roşu, de la familia Măgureanu, deşi el e un om cinstit… – Revenim la Relu Fenechiu, pentru că, între timp, a mai patentat două invenţii şi a scris şi două cărţi cu caracter ştiinţific. A inventat privitul în spatele oglinzii şi aparatul de scărpinat pielea chiar şi atunci cînd cel mai mare organ al corpului nu te mănîncă. Nu-i puţin! Cît despre cărţi… sînt adevărate capodopere, cu două clase peste cele ale marilor scriitori de penitenciar. Sînt cel puţin de clasa a treia. Şi cu toate astea, justiţia nedreaptă din România, care i-a frînt cariera glorioasă de infractor tocmai cînd trecuse la următorul nivel, cel al gulerelor albe, nu se îndură să-i dea drumul. Probabil cîntăreşte greu argumentul ştiinţific: păi, ce, dacă-l eliberează mai scrie ceva? Ne-am lins pe bot. Apreciem această tendinţă a justiţiei de a încuraja ştiinţa. – Pînă la urmă, alegerile locale se vor desfăşura într-un singur tur. Deci, vor fi fraudate prin lege, prin avantajarea actualilor deţinători ai portofoliilor hoţiei. Asta-i dispreţocraţia de care vă povesteam şi altădată. – Neşansa fotbalistului Ekeng este că a suferit infarctul în România, la doi paşi de spital. Dacă i se întîmpla asta la el acasă, în Africa, probabil ar fi murit de bătrîneţe. – Legea dării în plată este un succes, în sensul că foarte mulţi români renunţă la propriile case, pentru care au plătit biruri înrobitoare ani de zile. Şi tot băncile făceau pe nisnaiul, deşi i-au lăsat pe oameni şi fără case, şi cu banii luaţi. Măi, Isărescule, chiar nu-ţi e ruşine? Îţi răspundem tot noi, ca să nu oboseşti: cine a văzut mason căruia să-i roşească pingeaua obrazului? – Peste patru milioane de români sînt robi la străini. Şi-n vremea asta, ţara piere cotropită de hoardele de politicieni veroşi. Fraţilor, veniţi acasă să facem ordine! Singuri, e greu. – Laura Codruţa are ,,relaţii personale” de iubire fierbinte cu un oarecare Florin Nemeş, care joacă roluri de mafiot în reclamele RCS/RDS, firmă unde acesta îşi desfăşoară activitatea obştească. Bravo ei, deşteaptă fată, întrebarea e dacă, din cînd în cînd, îl încătuşează pe bietul băiat, ca să nu-şi iasă din mînă. Păi dacă nici în reclame nu-l lasă să joace roluri de om liber, mă gîndesc că-l cam paşte mandatul de arestare cu lăutari şi doi martori, la oficiul stării civile. – Marean Vanghelie mărturiseşte, cu mîna pe portofelul Sectorului 5, că respectă femeile. Ba, mai mult, le respectă şi pe gospodine. Chiar şi pe cele care se trag din Mizil. Întrebare: e femeile gospodine, sau sînt două categorii filosofice diferite? Răspunde, Mareane, n-o face pe misteriosul! – Dragnea a declarat că vrea să-l planteze pe Victor Ponta în fruntea Camerei Deputaţilor, fiindcă este multilateral pregătit, citez, ,,pentru toate funcţiile”. Ce înseamnă să ai doctoratul! – Am şi eu o întrebare întrebătoare: dacă Parlamentul arată în halul ăsta, ce fel de legi ies pe poarta acestei fabrici de biografii false? Nu-mi răspundeţi, întrebam şi eu ca să mă aflu în treabă. – Adriana Bahmuţeanu ne aminteşte că a fost, cîndva, mireasă. Cum cîndva? Că noi numai mireasă te ştim? E adevărat că nu te-a furat nimeni în noaptea nunţii, dar ai furat-o tu destul de la omul cu pliciul, cînta-i-ar un greiere în piciorul de frasin!
– Traian Băsescu a fost pus sub acuzare pentru spălare de bani. D-aia a numit-o el pe fata aia căreia i-a luat telefonul ,,ţigancă împuţită”; lui îi plăcea curăţenia. – Leicester a cîştigat campionatul Angliei, iar Astra pe-al României. Ia spuneţi băieţi: o mai are mică Şumudică? Dar Ranieri? – Cioloş a cerut, în plenul Camerei Derutaţilor, să fie ajutat să eradicheze plagiatul. Are tupeu să solicite aşa ceva pe domeniul lui Ponta. Şi să zică mersi că nu l-a auzit Tobă, ministrul tehnocrat de la Interne!
CONTELE DE MONTE-CRISTO
http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-65/
Etichete:
2016,
CONTELE DE MONTE-CRISTO,
dna,
fotbal,
mai,
medicina,
Presă,
prm,
Revista România Mare,
saptamana pe scurt,
sport,
traian basescu
joi, 17 martie 2016
Săptămîna pe scurt - 14 martie 2016
– Flori, fete şi băieţi – Poliandria salvează România – Omagiu
Iolandei Balaş-Söter – Sirienii e printre noi – Românii n-are talente –
Cititul prosteşte – Jaful de la ,,Arena Naţională” – Anton e-n ton cu
Neurovision
–
Toată presa s-a inflamat că o cotoarbă i-a smuls testiculele distinsului soţ, fiindcă nu i-ar fi adus flori de 8 Martie! A fost o manipulare grosolană. În realitate…, dar s-o lăsăm pe martiră să povestească varianta soft: ,,Doamne fereşte, nici vorbă de flori! Cum să spună, domnule, el, că mi-a adus mie vreodată flori?! Niciodată, în viaţa lui! Totul a plecat de la faptul că eu i-am spus să mă ajute să sap via. I-am spus: «hai, mă, că acuşi pleci în Germania, mîine, poimîine, şi n-am cu cine face treabă. Că numai de săpat am nevoie, de restul mă descurc eu». El mi-a zis că nu vrea să sape, fiindcă el e bărbat. Eu m-am enervat şi l-am apucat de c***e, ca să văd cît de bărbat e. Numai că el s-a smucit, şi s-a întîmplat nenorocirea. Sincer, mie îmi pare rău, că am vrut să-i pun comprese pînă vine Ambulanţa. Dar el m-a înjurat şi m-a dat afară din casă. A zis aşa: «Ieşi, fă, în Dumnezeii mă-tii, afară, cu compresele tale!»”. Fericitele evenimente s-au petrecut în judeţul Vaslui (dar asta era evident) şi n-au nici o legătură cu politica, deşi, nu ştiu de ce, o voce interioară îmi spune că aşa o va păţi pînă la urmă şi Vasile Blaga. – În India încă se mai practică poliandria. Tînăra Raju Verma (21 de ani) este căsătorită cu 5 fraţi şi are un copil. Evident că nu ştie cine-i ta-su, dar nici n-o interesează. Ea susţine că nu face diferenţe între soţi, fiecare primindu-şi regulat partea ce i se cuvine. Uite, mă, că-i adevărată teoria aia potrivit căreia noaptea toate pisicile sînt negre. Iar, în India, nici cotoii nu sînt mai breji. În România, poliandria a practicat-o la vedere, profitînd de carenţele legii şi de dezbinarea noastră proverbială, UDMR.
– Dar nici politicienii noştri nu-s mai breji. Iohannis l-a trimis pe Cioloş pe la instituţiile europene cu ceva treburi, iar Tăriceanu a început să facă precum trenul. Pardon, precum motoreta Mobra. Cică Dacian n-avea voie s-o radă peste graniţă fără aprobarea Parlamentului. Şi dă-i, şi luptă! Băi, aceştia, mai terminaţi cu mîrîielile, cu prostiile, şi lucraţi pentru Poporul Român, nu după cum vă dictează glanda aia a grandomaniei. Lumea moare de foame, şi vouă vă arde de hîrjoneală ca unor mahalagioaice cu bărbaţii aflaţi la muncă, la birtul comunal. – Rusoaica Maria Sharapova a fost depistată pozitiv cu melandonină, un medicament care o ajută să fie nu numai frumoasă, ci şi foarte periculoasă. Dopajul în tenis este tolerat de mult timp, dacă ar fi să ne luăm după Andre Agassi, care a recunoscut în cartea autobiografică acest aspect. Măsuri radicale nu se iau, pentru că tenisul a devenit o industrie profitabilă şi, fără marile vedete, care bîhîie de chimicale, prăbuşirea ar fi iminentă. Şi atunci, industria s-ar transforma în sport. În sportul alb. C-aşa-i în tenis. Cu t, nu cu p. – Un pinguin salvat de un brazilian de la moarte, de pe o plajă din Rio, unde zăcea înecat în petrol, obişnuieşte să înoate anual cîte 8.000 de km ca să-i mulţumească salvatorului. Acesta îl consideră ,,fiul său”. Cam cum îl consideră Moscova pe Ion Iliescu, scriitorul care a atras atenţia omenirii că americanii e canibali din tată-n fiu. Şi e foarte periculoşi. – După 16 ani de frustrări, Naţionala feminină de handbal a României a bătut Norvegia de i-au sunat gheţarii-n cap. Asta înseamnă că, dacă a bătut campioana mondială, România este campioană interplanetară? Sau înseamnă că n-am bătut-o cînd trebuia, ca să posedăm noi trofeul? – Judeţele cu cele mai mari salarii medii din România sînt: Ilfov (2.215 lei), Timiş (2.201), Cluj (2.104) şi Sibiu (2.040). Peste care tronează Municipiul Bucureşti, cu 2.617 lei. La polul sărăciei se află Harghita (1.316 lei), Suceava (1.327), Neamţ (1.362), Covasna (1.368), Vaslui (1.371) şi Brăila (1.377). Parcă trăim în mai multe Românii. Iată unde ne-a adus capitalismul de cumetrie! – S-a stins o stea. Iolanda Balaş-Söter, una dintre cele mai mari sportive din istoria atletismului, s-a retras în cer, la vîrsta de 79 de ani. Omagiu acestei femei sublime, care între 1957 şi 1967 a triumfat în 150 de întreceri consecutive, depăşindu-şi de 14 ori propriile recorduri mondiale, înălţînd ştacheta de la 1,75 m la 1,91 m. Primul record îl realizase în 1956. Recordul de 1,91 m, stabilit la 16 iulie 1961, a rezistat 10 ani şi aproape două luni, pînă la 4 septembrie 1971. De menţionat că, în vreme ce Iolanda atinsese 1,91 m, nici o altă sportivă nu trecea de 1,78 m. A fost campioană olimpică la Roma (1,85 m, cu 14 cm mai mult decît locul doi) şi la Tokyo (1,90 m, cu 10 cm peste locul secund). A deţinut titluri şi recorduri europene, mondiale şi olimpice, dar, înainte de toate, a fost un om de mare caracter, pentru care toată naţiunea română ar trebui să păstreze un moment de reculegere. Să amintim doar detaliul că şi-a vîndut tablourile de oarecare valoare, ca să aducă bani la Federaţia de Atletism, pe care a condus-o 18 ani… – Curtea Constituţională a decis că înregistrările ambientale sau de altă natură efectuate de SRI sînt neconstituţionale. O fi bine, o fi rău? Evident că marii corupţi se bucură… – Darren White, fostul şef al spionilor americani din Estul Europei, adaugă la zicerile vechi încă una. Cică DNA n-ar fi chiar aşa de corectă şi că încă mai este folosită de cei aflaţi la butoane, pentru răzbunări politice. Ar fi f.f. trist să aibă dreptate, în condiţiile în care destul de mulţi români cred că această instituţie luptă pe toate fronturile împotriva corupţiei, neavînd mamă, neavînd tată, şi nici patrie adorată. Vorba nemuritorului şlagăr erotic: Darrene, să nu ne minţi, că albina n-are dinţi… – La Galaţi au venit primii 15 refugiaţi sirieni. După ce au cercetat lucrarea de doctorat a lui Victor Ponta, au ajuns la concluzia că nu e plagiat, dar nici comestibilă nu e. În schimb, cînd au văzut cum arată şoselele patriei, au crezut că războinicii ISIS acţionează şi aici. Cît despre abuzuri sexuale, vor fi abuzaţi cu siguranţă, că malul Dunării e destul de poetic, iar petardele abia aşteaptă să li se aprindă fitilul. – Un bancher de la HSBC Private Bank Monaco se răzgîie că-n băncile din Monte Carlo sînt depozitate peste 9 miliarde de euro, aflate în proprietatea privată a unor cetăţeni români, sau care au avut cetăţenie română. Doar atît, băieţică?! Ăştia erau banii de seminţe ai puradeilor din Grupul de la Monaco, o grupare infracţională a gulerelor albe, care-şi petreceau viaţa între metafizică, hoţie, jocul de table şi clitoris. – Bernie Sanders, un bătrînel ce candidează ca să obţină nominalizarea pentru alegerile prezidenţiale din SUA, s-a ofuscat că Internetul e mai rapid în România decît la urmaşii lui Winnettou. Şi care-i problema, moşule, te oftici? Tu nu ştii că noi, românii, sîntem pe primul loc în univers cînd e vorba de aventuri virtuale, condimentate cu păsărici colorate, căţeluşi de pluş şi violatori din Vaslui? Pe ce lume trăieşti, tataie?! Şi vă mai daţi mari că voi conduceţi lumea! Vai de capul vostru! – Un alt candidat, Donald Trump, acest Şumudică al Americii, i-a anunţat pe susţinători că, asemeni omologului român, nici el n-o are mică, în ciuda afirmaţiilor contracandidaţilor, preluate după site-urile culturale pe unde filozofau fostele iubite. Ce lume rea, frate, între Atlantic şi Pacific! Parcă am fi în spaţiul carpato-danubiano-erotic. De fapt, asta e dovada irefutabilă (ce cuvînt frumos!) că primii oameni s-au născut între Carpaţi, la poale de munte, conform izvorului istoric susurat de nemuritorul Ion Dolănescu, de unde s-au împrăştiat pe tot mapamondul lumii, cucerindu-l. V-aţi uitat cu atenţie la Obama? Aţi văzut ce faţă de dac are? – Băi, mînca-v-aş găinile, şi voi mie cîinele, ştiţi ce-mi place cel mai mult la show-ul ,,Românii are talente”? Faptul, atît de vizibil, că aproape nimeni n-are talent. D-aia mă şi uit. Dar cei mai lipsiţi de orice urmă de talent sînt următorii: Mihaela Rădulescu, Andra, Pavel Bartoş, Smiley, Andi Moisescu şi, mai ales, Flooorin Călinescu. Ei, însă, cred exact pe dos. Se simt precum caprele negre în Făgăraş, deşi sînt nişte biete rozătoare de Bărăgan. Păi, spuneţi voi, ce talent are Răduleasca, în afara faptului că se dă huţa, prin stratosferă, cu austriacopithecul Felix Nu-Ştiu-Cum? Nici unul. Nada. E adevărat că unii indivizi, ca răposatul Dan Iosif, smucitul Ştefan Bănică, ori evadatul Elan Schwantzenberg (apropos, pe unde o mai sta pitit agentul straniu?), ca să enumerăm o foarte mică parte dintre partenerii de dansuri din buric şi bune maniere ai moldovencei, i-au apreciat unele apucături, dar, de aici şi pînă la rolul de divă absolută, pe care-l joacă non-stop, e cale lungă şi bolovănoasă. De atîtea operaţii estetice, de-abia mai silabiseşte din vîrful buzelor, care se lipesc una de alta ca două ventuze date cu cositor. Vă daţi seama că, dacă i-ar pune nebunul de Călinescu o piuneză pe scaun (e în stare!), s-ar dezumfla ca un balon, de-ar rămîne în juriu doar un soi de Gînditoare de la Hamangia modernă, surprinsă la un talk-show cu vecinul, tocmai cînd se întorcea Gînditorul pilit acasă. Pentru a evita nenorocirea, le recomand organizatorilor să aibă permanent la ei nişte petece calde. Şi pe antitalentatul Nicu de la Căzăneşti, care cîntă pe două voci (bonus fluierul piciorului) şi ar putea renunţa momentan la una, ca să-i facă respiraţie gură la gură. La cîţi au salvat-o din situaţii limită, ce mai contează încă unul? Asta numai în situaţia, puţin probabilă, că n-are Pavel Bartoş în trusa de prim ajutor vreo pompă de bicicletă. Cît despre bătrînul lacheu Florin Călinescu şi glumele lui vulgare, să se pronunţe colegii lui, academicienii, pe care-i face să roşească feciorelnic (vezi cazul nevestei lui Măruţă, dar e posibil să i se întîmple şi din pricina caracterului educativ al emisiunilor soţului), sau să rîdă forţat (matematicianul de bodegă Andi Moisescu). În schimb, Răduleasca se completează perfect cu Bulă ăl bătrîn. Putem să afirmăm, fără teama de a greşi, că sacul şi-a găsit petecul, după modelul patentat de pelticozaurii din culise, unde Bartoş zîmbeşte mai mult decît Smiley. E, totuşi, actor. Singurii oameni serioşi din emisiune sînt concurenţii care n-au nici o fărîmă de talent, dar se comportă de parcă ar fi cei mai buni din lume. La fel ca personajele ridicole enumerate mai sus. – Într-un reportaj din 18 noiembrie 2010, din ziarul ,,Adevărul” (fost ,,Scînteia”, viitor ,,Minciuna”), nişte cetăţeni se plîngeau că un vecin de-al lor, Marius Badea, îşi goleşte în stradă fosa septică. Pentru cine încă nu ştie, Marius Badea e una şi aceeaşi persoană cu patronul celebrei – de acum – fabrici „Lactate Brădet”, unde, după cum lesne se poate constata, igiena e la ea acasă, iar bacteria Escherichia Coli, stereotipul 026, vinovat de moartea celor 3 bebeluşi din Argeş, n-ar fi avut ce căuta. Doamne, cît de proastă e lumea asta de pe Internet! Fără doar şi poate, Internetul e cea mai lesnicioasă şi eficientă cale de manipulare. Vorba lui Umberto Eco, recent decedatul: ,,Internetul a transformat prostul satului în înţeleptul satului”. Sau cam aşa ceva, că nici pe mine nu mă dă memoria minţii afară din casă. Ce legătură au toate astea cu ,,Lactate Brădet”? Răspundeţi singuri la această întrebare, e o rubrică interactivă. – ,,Trăiesc în pace cu mine însămi, cu ceilalţi, mă bucur de orice, sînt extrem de pozitivă, rîd mult, de fapt îmi încep fiecare zi rîzînd şi mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru tot ceea ce sînt şi ce mi se întîmplă, rugîndu-mă pentru binele meu şi al tuturor”. Nu, nu e un citat din Maica Tereza, ci din cineva mult mai important. E din rărunchii Elenei Udrea. Parcă o şi văd începîndu-şi dimineaţa pe cheiul din Port, risipindu-şi privirile în largul mării, aşteptîndu-l pe Michiduţă să apară, să debarce, să-i simtă mirosul pozitiv de whisky şi de mahoarcă. După care el o dezbracă la pielea goală, cu privirea-i şăgalnic-piezişă, şi-i ostoieşte setea de putere. Acum o înţelegem de ce rîde ca proasta-n tîrg cînd vinde linguri… – Adriana Bahmuţeanu zice că atît de mult a citit în ultimii 2 ani, încît i-a ruginit caroseria şi-ar cam fi cazul să treacă pe la vopsitorie. Asta e încă o dovadă incontestabilă a faptului că cititul prosteşte. Cercetătorii britanici se pronunţaseră demult în acest sens. Dar nu i-a citit nimeni. – Întrebare întrebătoare: vor scăpa derbedeii care au haşmanglit o căruţă de bani, construind o ,,arenă naţională” nefuncţională? Citiţi şi vă cruciţi! Distracţia a costat 288 de milioane de euro, cu mult peste preţul altor lucrări similare. Pentru un singur scaun fix au fost plătiţi 5.236 de euro (?!), iar gazonul a fost schimbat de 7 ori de la inaugurare! Marea realizare este destinată exclusiv fotbalului, nefiind prevăzută cu pistă de atletism ori cu săli de sport interioare. Prin comparaţie, arena clujeană, de 30.200 de locuri, a costat 45 de milioane de euro. Păi se compară? La Cluj fiecare scaun a costat 1.100 de euro. Şi sînt şi rabatabile! Probabil, ca să se poată da huţa Emil Boc, după ce-l bate iubita cu cureaua de la ceas. În plus, există şi pistă de atletism, şi săli de sport interioare, iar gazonul n-a fost schimbat niciodată. Ambele construcţii fac parte din categoria UEFA Elite. Numai că asta de la Bucureşti ne-a lovit şi la bani, şi la corason. La portofel aţi înţeles în ce fel, dar la pitpalac vă spun imediat, dacă aveţi puţintică răbdare: n-avem voie să jucăm fotbal nici măcar cu Spania pe tăpşanul din groapa lui Ouatu. Adică sîntem exact în situaţia adepţilor lui Bivolaru: şi integraţi în absolut, şi cu banii luaţi. – Ingineriile financiare ale lui Remus Truică l-au tras pe linie moartă pe prinsul Paul, acolo unde garase, mahmură, şi o oarecare Patricia Kaas, şi l-ar putea îngropa şi pe celebrul consultant politic Tal Silberstein, cel care a consiliat, mai bine sau mai rău, 17 preşedinţi, dar şi pe alde Tăriceanu, Adrian Năstase şi Traian Băsescu. Iar evreul se poate îneca precum înotătorul la mal, împreună cu alţi 2 conaţionali celebri. Şi noi, care am învăţat la şcoală că evreii nu fură! Dacă nici în israeliţi nu mai ai încredere, atunci în cine? – Cîştigătorul Eurovision 2016, faza pe comună, a zis că el e lup. După cum urlă, nici nu poţi să-l contrazici. Ţinînd cont că pe tînărul dac îl cheamă Anton, mă mir că n-a zis că toarnă non-stop beton. Ar fi culmea să aibă un frate pe care să-l cheme Marcu…
CONTELE DE MONTE-CRISTO
http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-56/
–
Toată presa s-a inflamat că o cotoarbă i-a smuls testiculele distinsului soţ, fiindcă nu i-ar fi adus flori de 8 Martie! A fost o manipulare grosolană. În realitate…, dar s-o lăsăm pe martiră să povestească varianta soft: ,,Doamne fereşte, nici vorbă de flori! Cum să spună, domnule, el, că mi-a adus mie vreodată flori?! Niciodată, în viaţa lui! Totul a plecat de la faptul că eu i-am spus să mă ajute să sap via. I-am spus: «hai, mă, că acuşi pleci în Germania, mîine, poimîine, şi n-am cu cine face treabă. Că numai de săpat am nevoie, de restul mă descurc eu». El mi-a zis că nu vrea să sape, fiindcă el e bărbat. Eu m-am enervat şi l-am apucat de c***e, ca să văd cît de bărbat e. Numai că el s-a smucit, şi s-a întîmplat nenorocirea. Sincer, mie îmi pare rău, că am vrut să-i pun comprese pînă vine Ambulanţa. Dar el m-a înjurat şi m-a dat afară din casă. A zis aşa: «Ieşi, fă, în Dumnezeii mă-tii, afară, cu compresele tale!»”. Fericitele evenimente s-au petrecut în judeţul Vaslui (dar asta era evident) şi n-au nici o legătură cu politica, deşi, nu ştiu de ce, o voce interioară îmi spune că aşa o va păţi pînă la urmă şi Vasile Blaga. – În India încă se mai practică poliandria. Tînăra Raju Verma (21 de ani) este căsătorită cu 5 fraţi şi are un copil. Evident că nu ştie cine-i ta-su, dar nici n-o interesează. Ea susţine că nu face diferenţe între soţi, fiecare primindu-şi regulat partea ce i se cuvine. Uite, mă, că-i adevărată teoria aia potrivit căreia noaptea toate pisicile sînt negre. Iar, în India, nici cotoii nu sînt mai breji. În România, poliandria a practicat-o la vedere, profitînd de carenţele legii şi de dezbinarea noastră proverbială, UDMR.
– Dar nici politicienii noştri nu-s mai breji. Iohannis l-a trimis pe Cioloş pe la instituţiile europene cu ceva treburi, iar Tăriceanu a început să facă precum trenul. Pardon, precum motoreta Mobra. Cică Dacian n-avea voie s-o radă peste graniţă fără aprobarea Parlamentului. Şi dă-i, şi luptă! Băi, aceştia, mai terminaţi cu mîrîielile, cu prostiile, şi lucraţi pentru Poporul Român, nu după cum vă dictează glanda aia a grandomaniei. Lumea moare de foame, şi vouă vă arde de hîrjoneală ca unor mahalagioaice cu bărbaţii aflaţi la muncă, la birtul comunal. – Rusoaica Maria Sharapova a fost depistată pozitiv cu melandonină, un medicament care o ajută să fie nu numai frumoasă, ci şi foarte periculoasă. Dopajul în tenis este tolerat de mult timp, dacă ar fi să ne luăm după Andre Agassi, care a recunoscut în cartea autobiografică acest aspect. Măsuri radicale nu se iau, pentru că tenisul a devenit o industrie profitabilă şi, fără marile vedete, care bîhîie de chimicale, prăbuşirea ar fi iminentă. Şi atunci, industria s-ar transforma în sport. În sportul alb. C-aşa-i în tenis. Cu t, nu cu p. – Un pinguin salvat de un brazilian de la moarte, de pe o plajă din Rio, unde zăcea înecat în petrol, obişnuieşte să înoate anual cîte 8.000 de km ca să-i mulţumească salvatorului. Acesta îl consideră ,,fiul său”. Cam cum îl consideră Moscova pe Ion Iliescu, scriitorul care a atras atenţia omenirii că americanii e canibali din tată-n fiu. Şi e foarte periculoşi. – După 16 ani de frustrări, Naţionala feminină de handbal a României a bătut Norvegia de i-au sunat gheţarii-n cap. Asta înseamnă că, dacă a bătut campioana mondială, România este campioană interplanetară? Sau înseamnă că n-am bătut-o cînd trebuia, ca să posedăm noi trofeul? – Judeţele cu cele mai mari salarii medii din România sînt: Ilfov (2.215 lei), Timiş (2.201), Cluj (2.104) şi Sibiu (2.040). Peste care tronează Municipiul Bucureşti, cu 2.617 lei. La polul sărăciei se află Harghita (1.316 lei), Suceava (1.327), Neamţ (1.362), Covasna (1.368), Vaslui (1.371) şi Brăila (1.377). Parcă trăim în mai multe Românii. Iată unde ne-a adus capitalismul de cumetrie! – S-a stins o stea. Iolanda Balaş-Söter, una dintre cele mai mari sportive din istoria atletismului, s-a retras în cer, la vîrsta de 79 de ani. Omagiu acestei femei sublime, care între 1957 şi 1967 a triumfat în 150 de întreceri consecutive, depăşindu-şi de 14 ori propriile recorduri mondiale, înălţînd ştacheta de la 1,75 m la 1,91 m. Primul record îl realizase în 1956. Recordul de 1,91 m, stabilit la 16 iulie 1961, a rezistat 10 ani şi aproape două luni, pînă la 4 septembrie 1971. De menţionat că, în vreme ce Iolanda atinsese 1,91 m, nici o altă sportivă nu trecea de 1,78 m. A fost campioană olimpică la Roma (1,85 m, cu 14 cm mai mult decît locul doi) şi la Tokyo (1,90 m, cu 10 cm peste locul secund). A deţinut titluri şi recorduri europene, mondiale şi olimpice, dar, înainte de toate, a fost un om de mare caracter, pentru care toată naţiunea română ar trebui să păstreze un moment de reculegere. Să amintim doar detaliul că şi-a vîndut tablourile de oarecare valoare, ca să aducă bani la Federaţia de Atletism, pe care a condus-o 18 ani… – Curtea Constituţională a decis că înregistrările ambientale sau de altă natură efectuate de SRI sînt neconstituţionale. O fi bine, o fi rău? Evident că marii corupţi se bucură… – Darren White, fostul şef al spionilor americani din Estul Europei, adaugă la zicerile vechi încă una. Cică DNA n-ar fi chiar aşa de corectă şi că încă mai este folosită de cei aflaţi la butoane, pentru răzbunări politice. Ar fi f.f. trist să aibă dreptate, în condiţiile în care destul de mulţi români cred că această instituţie luptă pe toate fronturile împotriva corupţiei, neavînd mamă, neavînd tată, şi nici patrie adorată. Vorba nemuritorului şlagăr erotic: Darrene, să nu ne minţi, că albina n-are dinţi… – La Galaţi au venit primii 15 refugiaţi sirieni. După ce au cercetat lucrarea de doctorat a lui Victor Ponta, au ajuns la concluzia că nu e plagiat, dar nici comestibilă nu e. În schimb, cînd au văzut cum arată şoselele patriei, au crezut că războinicii ISIS acţionează şi aici. Cît despre abuzuri sexuale, vor fi abuzaţi cu siguranţă, că malul Dunării e destul de poetic, iar petardele abia aşteaptă să li se aprindă fitilul. – Un bancher de la HSBC Private Bank Monaco se răzgîie că-n băncile din Monte Carlo sînt depozitate peste 9 miliarde de euro, aflate în proprietatea privată a unor cetăţeni români, sau care au avut cetăţenie română. Doar atît, băieţică?! Ăştia erau banii de seminţe ai puradeilor din Grupul de la Monaco, o grupare infracţională a gulerelor albe, care-şi petreceau viaţa între metafizică, hoţie, jocul de table şi clitoris. – Bernie Sanders, un bătrînel ce candidează ca să obţină nominalizarea pentru alegerile prezidenţiale din SUA, s-a ofuscat că Internetul e mai rapid în România decît la urmaşii lui Winnettou. Şi care-i problema, moşule, te oftici? Tu nu ştii că noi, românii, sîntem pe primul loc în univers cînd e vorba de aventuri virtuale, condimentate cu păsărici colorate, căţeluşi de pluş şi violatori din Vaslui? Pe ce lume trăieşti, tataie?! Şi vă mai daţi mari că voi conduceţi lumea! Vai de capul vostru! – Un alt candidat, Donald Trump, acest Şumudică al Americii, i-a anunţat pe susţinători că, asemeni omologului român, nici el n-o are mică, în ciuda afirmaţiilor contracandidaţilor, preluate după site-urile culturale pe unde filozofau fostele iubite. Ce lume rea, frate, între Atlantic şi Pacific! Parcă am fi în spaţiul carpato-danubiano-erotic. De fapt, asta e dovada irefutabilă (ce cuvînt frumos!) că primii oameni s-au născut între Carpaţi, la poale de munte, conform izvorului istoric susurat de nemuritorul Ion Dolănescu, de unde s-au împrăştiat pe tot mapamondul lumii, cucerindu-l. V-aţi uitat cu atenţie la Obama? Aţi văzut ce faţă de dac are? – Băi, mînca-v-aş găinile, şi voi mie cîinele, ştiţi ce-mi place cel mai mult la show-ul ,,Românii are talente”? Faptul, atît de vizibil, că aproape nimeni n-are talent. D-aia mă şi uit. Dar cei mai lipsiţi de orice urmă de talent sînt următorii: Mihaela Rădulescu, Andra, Pavel Bartoş, Smiley, Andi Moisescu şi, mai ales, Flooorin Călinescu. Ei, însă, cred exact pe dos. Se simt precum caprele negre în Făgăraş, deşi sînt nişte biete rozătoare de Bărăgan. Păi, spuneţi voi, ce talent are Răduleasca, în afara faptului că se dă huţa, prin stratosferă, cu austriacopithecul Felix Nu-Ştiu-Cum? Nici unul. Nada. E adevărat că unii indivizi, ca răposatul Dan Iosif, smucitul Ştefan Bănică, ori evadatul Elan Schwantzenberg (apropos, pe unde o mai sta pitit agentul straniu?), ca să enumerăm o foarte mică parte dintre partenerii de dansuri din buric şi bune maniere ai moldovencei, i-au apreciat unele apucături, dar, de aici şi pînă la rolul de divă absolută, pe care-l joacă non-stop, e cale lungă şi bolovănoasă. De atîtea operaţii estetice, de-abia mai silabiseşte din vîrful buzelor, care se lipesc una de alta ca două ventuze date cu cositor. Vă daţi seama că, dacă i-ar pune nebunul de Călinescu o piuneză pe scaun (e în stare!), s-ar dezumfla ca un balon, de-ar rămîne în juriu doar un soi de Gînditoare de la Hamangia modernă, surprinsă la un talk-show cu vecinul, tocmai cînd se întorcea Gînditorul pilit acasă. Pentru a evita nenorocirea, le recomand organizatorilor să aibă permanent la ei nişte petece calde. Şi pe antitalentatul Nicu de la Căzăneşti, care cîntă pe două voci (bonus fluierul piciorului) şi ar putea renunţa momentan la una, ca să-i facă respiraţie gură la gură. La cîţi au salvat-o din situaţii limită, ce mai contează încă unul? Asta numai în situaţia, puţin probabilă, că n-are Pavel Bartoş în trusa de prim ajutor vreo pompă de bicicletă. Cît despre bătrînul lacheu Florin Călinescu şi glumele lui vulgare, să se pronunţe colegii lui, academicienii, pe care-i face să roşească feciorelnic (vezi cazul nevestei lui Măruţă, dar e posibil să i se întîmple şi din pricina caracterului educativ al emisiunilor soţului), sau să rîdă forţat (matematicianul de bodegă Andi Moisescu). În schimb, Răduleasca se completează perfect cu Bulă ăl bătrîn. Putem să afirmăm, fără teama de a greşi, că sacul şi-a găsit petecul, după modelul patentat de pelticozaurii din culise, unde Bartoş zîmbeşte mai mult decît Smiley. E, totuşi, actor. Singurii oameni serioşi din emisiune sînt concurenţii care n-au nici o fărîmă de talent, dar se comportă de parcă ar fi cei mai buni din lume. La fel ca personajele ridicole enumerate mai sus. – Într-un reportaj din 18 noiembrie 2010, din ziarul ,,Adevărul” (fost ,,Scînteia”, viitor ,,Minciuna”), nişte cetăţeni se plîngeau că un vecin de-al lor, Marius Badea, îşi goleşte în stradă fosa septică. Pentru cine încă nu ştie, Marius Badea e una şi aceeaşi persoană cu patronul celebrei – de acum – fabrici „Lactate Brădet”, unde, după cum lesne se poate constata, igiena e la ea acasă, iar bacteria Escherichia Coli, stereotipul 026, vinovat de moartea celor 3 bebeluşi din Argeş, n-ar fi avut ce căuta. Doamne, cît de proastă e lumea asta de pe Internet! Fără doar şi poate, Internetul e cea mai lesnicioasă şi eficientă cale de manipulare. Vorba lui Umberto Eco, recent decedatul: ,,Internetul a transformat prostul satului în înţeleptul satului”. Sau cam aşa ceva, că nici pe mine nu mă dă memoria minţii afară din casă. Ce legătură au toate astea cu ,,Lactate Brădet”? Răspundeţi singuri la această întrebare, e o rubrică interactivă. – ,,Trăiesc în pace cu mine însămi, cu ceilalţi, mă bucur de orice, sînt extrem de pozitivă, rîd mult, de fapt îmi încep fiecare zi rîzînd şi mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru tot ceea ce sînt şi ce mi se întîmplă, rugîndu-mă pentru binele meu şi al tuturor”. Nu, nu e un citat din Maica Tereza, ci din cineva mult mai important. E din rărunchii Elenei Udrea. Parcă o şi văd începîndu-şi dimineaţa pe cheiul din Port, risipindu-şi privirile în largul mării, aşteptîndu-l pe Michiduţă să apară, să debarce, să-i simtă mirosul pozitiv de whisky şi de mahoarcă. După care el o dezbracă la pielea goală, cu privirea-i şăgalnic-piezişă, şi-i ostoieşte setea de putere. Acum o înţelegem de ce rîde ca proasta-n tîrg cînd vinde linguri… – Adriana Bahmuţeanu zice că atît de mult a citit în ultimii 2 ani, încît i-a ruginit caroseria şi-ar cam fi cazul să treacă pe la vopsitorie. Asta e încă o dovadă incontestabilă a faptului că cititul prosteşte. Cercetătorii britanici se pronunţaseră demult în acest sens. Dar nu i-a citit nimeni. – Întrebare întrebătoare: vor scăpa derbedeii care au haşmanglit o căruţă de bani, construind o ,,arenă naţională” nefuncţională? Citiţi şi vă cruciţi! Distracţia a costat 288 de milioane de euro, cu mult peste preţul altor lucrări similare. Pentru un singur scaun fix au fost plătiţi 5.236 de euro (?!), iar gazonul a fost schimbat de 7 ori de la inaugurare! Marea realizare este destinată exclusiv fotbalului, nefiind prevăzută cu pistă de atletism ori cu săli de sport interioare. Prin comparaţie, arena clujeană, de 30.200 de locuri, a costat 45 de milioane de euro. Păi se compară? La Cluj fiecare scaun a costat 1.100 de euro. Şi sînt şi rabatabile! Probabil, ca să se poată da huţa Emil Boc, după ce-l bate iubita cu cureaua de la ceas. În plus, există şi pistă de atletism, şi săli de sport interioare, iar gazonul n-a fost schimbat niciodată. Ambele construcţii fac parte din categoria UEFA Elite. Numai că asta de la Bucureşti ne-a lovit şi la bani, şi la corason. La portofel aţi înţeles în ce fel, dar la pitpalac vă spun imediat, dacă aveţi puţintică răbdare: n-avem voie să jucăm fotbal nici măcar cu Spania pe tăpşanul din groapa lui Ouatu. Adică sîntem exact în situaţia adepţilor lui Bivolaru: şi integraţi în absolut, şi cu banii luaţi. – Ingineriile financiare ale lui Remus Truică l-au tras pe linie moartă pe prinsul Paul, acolo unde garase, mahmură, şi o oarecare Patricia Kaas, şi l-ar putea îngropa şi pe celebrul consultant politic Tal Silberstein, cel care a consiliat, mai bine sau mai rău, 17 preşedinţi, dar şi pe alde Tăriceanu, Adrian Năstase şi Traian Băsescu. Iar evreul se poate îneca precum înotătorul la mal, împreună cu alţi 2 conaţionali celebri. Şi noi, care am învăţat la şcoală că evreii nu fură! Dacă nici în israeliţi nu mai ai încredere, atunci în cine? – Cîştigătorul Eurovision 2016, faza pe comună, a zis că el e lup. După cum urlă, nici nu poţi să-l contrazici. Ţinînd cont că pe tînărul dac îl cheamă Anton, mă mir că n-a zis că toarnă non-stop beton. Ar fi culmea să aibă un frate pe care să-l cheme Marcu…
CONTELE DE MONTE-CRISTO
http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-56/
Etichete:
2016,
CONTELE DE MONTE-CRISTO,
CORNELIU VADIM TUDOR,
dna,
elena udrea,
emil boc,
martie,
Presă,
prm,
Revista România Mare,
Romania,
saptamana pe scurt,
sport,
sri,
traian basescu,
TVR,
udmr
vineri, 7 noiembrie 2014
Hă-hă-hă! Un fleac: v-am ciuruit! JALNICA BOLBOROSEALĂ A SUPOZITOARELOR BĂSISTE...
Dacă Giuseppe Verdi ar mai fi trăit, ar fi compus o
variantă nouă şi adăugită la „Corul robilor" - „Corul slugilor".
Niciodată, în Istoria României, nu s-au auzit atîtea bocete, văicăreli şi
jelanii ca-n aceste zile! Zi şi noapte, vidanjele băsiste B1 TV şi Realitatea
TV, îşi pun poalele-n cap, îşi bat curul cu palmele, ca ţaţele de la mahala, şi
se oţărăsc la mine: că am scris şi am recitat versuri pentru Elena şi Nicolae
Ceauşescu (da, am scris, şi care-i problema voastră? măcar erau compuse cu
talent şi nu m-am dezis, niciodată, de ele); că l-am pocnit pe Victor Ponta
(da, l-am pocnit, fiindcă aşa am făcut cu toţi cei care greşesc, mi-am cîştigat
acest drept, dar am apreciat că junele nu mi-a dat nici o replică, niciodată,
şi a căutat să se îndrepte); că s-a refăcut „patrulaterul roşu" (asta
chiar e de rîs, n-a existat un asemenea patrulater decît în mintea ţucălarilor
PNŢCD, partid care s-a sinucis, cît despre ceea ce se petrece azi, alegeţi: eu
ori sînt „roşu", ori sînt „verde"). Necazul cel mare al acestor potăi
atinse de jigodie este dublu:
1) neputinţa paralizantă;
2) eu nici nu le bag în
seamă.
Românii au o vorbă: „Cîinii latră, ursul trece". Lichelele de
profesie, atunci cînd n-au ce spune, inventează. Iată, de pildă, fiţuica
masonică (de fapt, bubonică) „Puterea", care în nr. de joi guiţă că
pamfletul meu „Mr. Pîrţ şi Curva Popii" îi e dedicat lui Victor Ponta.
Aveam alte pretenţii la masonul Adrian Thiess, patronul stupidei publicaţii. Să
nu fi auzit, el, că pamfletul e cu totul altceva decît realitatea imediată,
avînd alte reguli, precum hiperbolizarea, sugestia, tuşa gravă? De unde au tras
lefegiii lui Thiess concluzia că acel pamflet se referă la Victor Ponta? Dacă
ar fi făcut liceul - iar nu o amărîtă şcoală de corecţie - aceşti aurolaci ar
fi ţinut cont de celebrul pamflet în versuri pe care tînărul Al. Macedonski l-a
scris despre cineva care nu era Vodă Car... Vodă Car... Vodă Car... Imediat,
Carol I şi-a pus mîna în cap (la sesizarea lacheilor), iar poetul a fost
închis. Dar el a pretins că, de fapt, se gîndise la Vodă Caragea! Tot astfel am
păţit şi eu, în 1984, după faimosul pamflet din volumul de versuri
„Saturnalii". Era vorba acolo de rabinul Mozes Rozen, calomniatorul lui
Eminescu, sau nu era el cel vizat? Evident, nu s-a dovedit nimic! Dar, ca să i
se dea satisfacţie şi să i se închidă gura abuzivului rabin (pînă la urmă, doar
pămîntul i-a închis-o, după exact 10 ani!) eu am fost interzis, în presă, la
radio şi la televiziune din aprilie pînă în noiembrie 1984 - aşadar, timp de 8
luni. Păstrînd proporţiile, situaţia se repetă acum. În realitate, ca pamfletar,
eu nu m-am gîndit la nişte oameni anume, reali, în carne şi oase - ci la un
personaj fictiv, cu trăsături şi racile care provin de la mai multe persoane.
Cu alte cuvinte, era vorba de o tipologie, sau un „portret-robot". Dar îmi
răcesc gura de pomană cu nişte inculţi. Aidoma unui personaj dintr-o schiţă a
lui Ion Băieşu, lor dacă li se spune să tragă pe cineva de limbă, se năpustesc
pe bietul om, îi vîră mîinile în gură şi se opintesc să-i smulgă limba. În
bulina (latrina) portocalie „Excrementul zilei", mai vechiul client al
pamfletelor mele, Ion Cristoiu, îşi dă pantalonii jos şi îşi face, iar, nevoile
în public. Nu am să-i fac biografia lui Ardei Umplut, fiindcă ar fi pierdere de
vreme: după ce a fost pupincuristul lui Nicu Ceauşescu, care l-a făcut membru
al CC al UTC, după ce m-a turnat la Securitate, în 1981 (sursa „Coroiu"),
după ce s-a pripăşit pe lîngă Virgil Asztalos Măgureanu (care l-a şi furajat cu
purcoaie de bani) - piticania diformă se dă... editorialist (?!), formator de
opinie (?!), maestru (?!). Maestru la ce? La violat găini, fireşte! În jegul
publicist „Evenimentul zilei" de joi, Monstrul din Găgeşti scrie, cu
mînuţa aia scurtă, lovită de nanism şi de onanism: „Am o părere proastă despre
Victor Ponta, iar cununia sa cu sinistrul (sic!) Corneliu Vadim Tudor m-a făcut
să am o părere execrabilă". Mă piş pe părerea ta, Cristoiule! Cine crezi
că se uită în gura aia strîmbă şi chircită, ca tîrtiţa găinii Mărgeluşa? Tot
îţi mai secretă glanda aia paranoică hormonii vedetismului? Tu chiar trăieşti
cu iluzia bolnavă că ai creat o „şcoală de gazetărie"? Cine a ieşit din
„şcoala" aia? Nişte avortoni, de teapa fripturiştilor Dan Andronic şi
Ioana Lupea. Legat ombilical de Şarpele cu Ochelari - ca şi cheliosul ridicol
din Cluj, Cozmin Guşă - Ion Cristoiu face spume la gură cu pretenţia jenantă că
el e „analist" - în realitate, e „onanist". Acest fost căruţaş
maghiar şi căpitan de Securitate, Imre Aszataluş, e frate siamez cu Traian
Băsescu, găştile lor fuzionînd prin absorbţie (PNR şi PD). O altă goarnă
ruginită e ziarul de mic litraj „Naţional", unde nesătula spălătoreasă
B.S. se Be Se în tenişi: „Vadim Tudor intră în gaşca roşie" (?!). De unde,
fă, Simono Băduleasco, ai tras tu concluzia asta? Dacă intram în „gaşca
verde", a Forumului Democratic Naţional-Socialist German era bine? Aş fi
devenit... frecventabil? Eu n-am semnat cu acest Ponta nici un protocol, şi
nici n-am vorbit cu el, din 16 august 2014, de la ceremoniile religioase
închinate lui Constantin Brâncoveanu, cînd am schimbat cîteva cuvinte
protocolare, de faţă cu Patriarhul Daniel. Şi chiar dacă aş fi vorbit, care-i
problema voastră? Cine sînteţi voi măi, căcăcioşilor, să-i fixaţi
comportamentul unui om ca mine? Urduros ca de obicei, şi nespălat la puţa
belită, evreul Mache (Florian Goldstein). În „Bursa" de joi, minoritarul
obraznic publică, pe pagina 1, o vomă: „Sinecuri pentru voturi. Un guvern de
carnaval". Din Guvernul ăsta aş face şi eu parte, atenţie, ca director al
SRI (?!). N-ai ce să zici la asemenea tîmpenii. Eu nu vreau nici un post,
nicăieri. Eu sînt Vadim Tudor - adică un nume care face cît toate guvernele lor
la un loc - iar Mache e un muţunache, ba chiar un bulache. Ce replică să dai
unui asemenea pleşcar, care scoate un ziar finanţat de găşti interlope?
Fireşte, slinosul plin de mătreaţă poate pretinde că n-a scris el aberaţiile
respective, ci un trepăduş, care semnează cu iniţialele curajoase O.D. - dar el
a girat şi a publicat mizeria cu pricina, ceea ce îl va costa: am să-i rup
perciunaşii! Trec acum la un alt dobitoc: Costi Rogozanu.
Ştiţi care,
microcefalul cu păr vopsit, care se screme să aibă umor la televiziunea de nişă
a Şarpelui cu Ochelari, Realitatea TV. Miercuri la prînz, numitul Găozaru şi o
prezentatoare cu cioc de raţă, pe care n-am reţinut cum o cheamă (dar nu-i bună
nici de curvă, fiindcă e f.f. urîtă) au făcut clăbuci la buci, ca nişte babe la
uluci (vorba lui Paul Everac), minţind că eu îi voi da sprijinul lui Ponta
fiindcă i-am cerut, la schimb, o Lege a amnistiei. Ce derbedei! Cînd i-am cerut
eu soţului Dacianei chestia asta, bă, limbricilor? Eu am spus, public, ce
gîndesc cu mult înainte de a mă decide să-i dau preşedintelui PSD voturile PRM
în turul II. Le place acestor milogi, plătiţi din bani de furat, de groparul
lui Ceauşescu, ca Jean Pădureanu, grav bolnav, la 85 de ani, să moară în
puşcărie? Sau ca oameni care au făcut ceva pentru sportul românesc, deci pentru
ţară, ca Gigi Becali şi Gică Popescu, să putrezească după gratii, unde i-a
azvîrlit dementul Băsescu? Încă o dată: le place? Asta vor ei? Dar cine sînt
ei? Nişte supozitoare băsiste, care emit... supoziţii. O figură penibilă face
Octavian Ştireanu, care ţine în viaţă, în mod artificial, din 1990 încoace, un
ziar soporific şi sălciu, „Azi". Cu ce bani? Cu bani furnizaţi de cîţiva
acoliţi ai lui Ion Iliescu - zeci de milioane de dolari, în 24 de ani. În
sub-mediocra anexă FSN-istă mi se atribuie, mie, nişte texte care au apărut în
ziarul meu „Tricolorul" - deşi ele sînt anonime şi aparţin mai multor
colaboratori. Eşti profund necinstit, Ştirene, şi dovedeşti că ai rămas tot
oportunist, precum erai în anii '80, cînd făceai propagandă UTC-istă la
obscurele publicaţii studenţeşti. Stai în banca ta, tovarăşe profesoraş de
aritmetică, fiindcă am o labă grea şi te dau cu zgaibaracele în sus, cînd îţi e
lumea mai dragă. În „Corul javrelor" se bagă în seamă şi traficantul de
copii Cristian Burci, care, în stufoasa şi insipida publicaţie „Adevărul"
mă înfierează cu mînie proletară. A semnat, prin punerea deştiului, un
neica-nimeni, Alin Boghiceanu. E sub demnitatea mea să polemizez cu un picol al
fostului chelner Burci. Pe aceeaşi pagină, un tîmpit pe nume Sorin Bocancea
(care pretinde că e politolog, aşa, ca Alvin Toffler) slobozeşte, şi el, nişte
minciuni: „Degeaba trăncăne (?!) Vadim Tudor că nu a fost (,) niciodată (,) la
guvernare, a fost, a avut miniştri pînă în 1996, cînd a venit la putere
CDR". Hai sictir, Bo(u)cancea! Ce miniştri am avut eu mă, boule? În 1996,
PRM a avut 2 secretari de Stat (la Cultură şi la Turism), pe care i-a retras,
prin demisie, după numai 3 luni! Prin urmare, n-au fost miniştri - ci oameni
din linia a treia, care şi-au dat demisia, în semn de protest faţă de greşelile
pe care începuse să le facă Ion Iliescu, mai ales prin protejarea mafiotului
ţigan din Strehaia, Dumitru Iliescu. Am avut dreptate? Am avut, dacă ar fi să
ne gîndim doar la noile dezvăluiri cu privire la afacerile necurate ale
fostului director al SPP. Cui servesc asemenea minciuni, Burci? Ce legătură are
un analfabet ca tine şi cu presa, şi cu masoneria?
Am lăsat la urmă unul dintre cele mai serioase motive
pentru care eu nu-l pot susţine pe neamţul second-hand şi, vorba aia, refuzat
la export Klaus Iohannis: nu pot fi de aceeaşi parte a baricadei cu slugoii şi
profitorii băsişti Alina Mungiu-Pippidi, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu ş.a.
Aici vine mănuşă zicala: „Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine
eşti!". Mai bine să te înjure Răzvan Theodorescu decît să te laude Andrei
Pleşu! Ce li s-a promis acestor linge-blide? Cîţi bani? Ce avantaje? Doi dintre
ei au fost consilierii Matrozului la Palatul Cotroceni, dînd startul
dezastrului care avea să nenorocească ţara. Oh, sfîntă mare neruşinare! A se
observa că îi ignor, total, pe minoritarii Niels Schneker (evreu) şi Teodor
Atanasiu (ţigan), care s-au obrăznicit la România TV, cu mine de faţă - românii
au văzut că am măturat podelele cu zdrenţele astea.
Am să pun punct aici acestei... puneri la punct! Acum, în
noiembrie 2014, se reeditează „Complotul bubei", din decembrie 2000. Am
devenit, din nou, ţinta vie a unor rapandule şi chelneri de bacşişuri mici,
care nu merită nici să-mi facă pantofii. Acum am înţeles, definitiv, că
alegerea mea a fost corectă. Între un sas retardat mintal şi un român (care are
păcatele sale, desigur) un naţionalist pe cine vreţi să aleagă? Eu nu am ajuns
în finală, fiindcă nu mă lasă maşinăriile fraudei electorale şi Serviciile
Secrete, dirijate de stăpînii yankei. Asta-i situaţia. Dar ce facem cu
electoratul naţionalist, care mă urmează pe mine, necondiţionat? Îl trimit
către reziduurile regimului ciumat al lui Băsescu? Îl mai ţinem în viaţă pe
îndrăcitul ăsta, care a făcut praf o ţară şi care nu vrea să se dea plecat?
Haida-de! Repet: am produs mare deranj! E o teribilă panică în şobolănime!
Aceşti profitori şi pleşcari nu se aşteptau ca eu să intru în luptă. Dacă eu am
3,68%, cum a minţit Mafia Sondajelor, în cîrdăşie cu echipele de fraudare a
urnelor, atunci de ce e agitaţia asta? De ce acest bombardament? Foarte simplu:
scorul meu real e de cel puţin 20%, da? Repet ceea ce am spus şi la Conferinţa
de Presă pe care am susţinut-o marţi, împreună cu primarul Sectorului 2,
Neculai Onţanu: decizia mea a fost luată luni, atunci cînd am aflat că
slăninosul mutant Klaus Iohannis s-a milogit la telefon de Laszlo Tökes (după
dialogul lui Traian Băsescu cu Viktor Orban) pentru a cere votul şovinilor
unguri. Iar Satana în sutană i-a cerut abrogarea Art. 1 din Constituţia
României, adică dispariţia afirmaţiei că România e stat naţional unitar.
Lucrurile sînt clare: un patriot român nu poate fi de acord cu federalizarea,
transilvanizarea (?!) şi ciopîrţirea României. Eu am morţi în ambele războaie
mondiale. Dar minoritarul traficant de copii ce înaintaşi o fi avut? În ce
armată au luptat ăştia şi în primul, şi în cel de-al II-lea război mondial? Şi
în cine au tras? În români. În înaintaşii mei. E mai mult decît o problemă
electorală - e o chestiune de sînge, de identitate naţională. Asta nu pot
pricepe nişte imbecili cu foamea (setea) în gît, ca Ion Cristoiu, Cristian
Burci, Radu Banciu (Cap de Porc), Niels Schneker, Teodor Atanasiu, Virgil
Asztaluş Măgureanu, Lavinia Şandru, Cozmin Guşă-Căpuşă, Vasile Blaga şi, cu
voia Dezalcoolizării, ultimul pe listă, Trăienică Băşinică. Şi-au ales prost
candidatul. Nemţălăul fără charismă, care vorbeşte de parcă ar face clismă, nu
e cal de curse - e o gloabă ruginită, cu foarte multe bube-n cap, aşa că nu
ţine la trap. „Mai trageţi o dată" - scrie pe lozurile în plic
necîştigătoare. Pînă atunci, nici nu ştiţi cît mă distrează că trageţi în mine,
cu petarde ude. De genul execuţiilor, cu mitraliera, pe stadioane - aberaţie pe
care eu n-am rostit-o niciodată. Am să închei cu un proverb al transhumanţei
româneşti, pe care nişte străini de Neam şi Lege n-au de unde să-l ştie: „Cînd
vine lupul la stînă, cîinii se urnesc!".
CORNELIU VADIM TUDOR
Noaptea de 5 spre 6 noiembrie 2014
(miercuri spre joi)
ZIARUL TRICOLORUL , Anul XI, nr. 3103, VINERI 7 NOIEMBRIE 2014
Etichete:
2014,
B1TV,
cdr,
CORNELIU VADIM TUDOR,
fsn,
istorie,
literatura,
noiembrie,
Presă,
prm,
Revista România Mare,
Romania,
România TV,
spp,
sri,
traian basescu,
Ziarul Tricolorul
marți, 3 iunie 2014
Săptămîna pe scurt nr 1243 - 03.06.2014
* Traian Băsescu e terminat * Cei mai mulţi agramaţi
sînt la posturile TV ale securiştilor Dan Voiculescu şi Sebastian Ghiţă *
Fileaţă versus Zglobiu * Saltimbancul Mircea Diaconu a crescut cu 100.000 de
voturi într-o singură noapte (?!)
* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. A devenit evident că
Traian Băsescu s-a predat. A ieşit din tranşeele luptei politice cu mîinile în
sus şi cu capul în jos şi s-a predat. Fac bandiţii ăştia ce vor cu el. Îl
spurcă. Îl umilesc. Îi vînează oamenii. Îl fură la coşniţă, încălcînd blatul pe
care i-l propuseseră la alegerile pentru Parlamentul European. Iar el? El tace.
Nici măcar nu mai are puterea să înghită. Ceva mai multă demnitate şi energie
are Laura Codruţa Kövesi. Fireşte, nu-l regretăm noi pe Băsescu. Dar constatăm
cum se poate jigări un „lup de mare“, pe care îl călăresc toţi guvizii. * La
Antena 3, sluga gitană a magraonului Dan Voiculescu, Mihai Gîdea, a dat pe
gaura gurii sale penticostale o „perlă“ mare cît singurul testicol al lui Ilie
Sîrbu: „Cum se reflectă caracterul domnului Bitang şi al doamnei Bellu...“.
Vorba Mondenilor: Bă, eşti nebun? Bă, eşti prost? Dacă tu ai sex incert,
trebuie să încurci şi sexele altora? * La Antena 1, un prezentator de ştiri, pe
nume Osmanovici, duce pe noi culmi „şcoala de gîndire“ a Varanului: „Festival
anal“(?!) – în loc de „anual“. Şi: „Nu au fost înregistrate pagube umane (?!)
sau materiale“. Pagube umane sînteţi voi, gîzii şi osmanovicii ăştia, care
otrăvesc minţile românilor. * Ziarul „Tricolorul“ a ajuns la nr. 2.990. Sumarul
e acesta: „Frecangiii. În România nu se face politică, ci bătuta pe loc,
arderea gazului, belirea prazului, alba-neagra, leapşa pe ouate, lapte gros,
păcănele, ţurca, avans cu deştiu-n fund, măgarul la mijloc, ba pe-a mă-tii,
na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie etc.“ (pamflet de Corneliu Vadim Tudor); „Fotbal.
Fudulia mănîncă omenia“. „SCUIPAŢI AICI! Purcica Dosia a ajuns la maturitate:
s-a făcut vacă!“ (Gogu Sörös); „Încă de acum 3 săptămîni, ziarul «Tricolorul»
avertiza asupra blatului pe care l-au făcut Victor Ponta şi Traian Băsescu la
alegeri“ (Memoriul adresat de liderul PRM ambasadelor şi instituţiilor
internaţionale, la 5 mai 2014); „Între realităţile naţionale şi utopiile
liberale“ (editorial de Vlad Hogea); „Gafă de proporţii a lui Victor Ponta“ (Larisa
Bernaschi); „Titlul săptămînii a apărut în «Ziua»: Mircea Diaconu a crescut cu
100.000 de voturi într-o noapte“; „De ce vecinii noştri au şira spinării şi noi
sîntem ultimele slugi? Bulgaria a dat afară Mafia de la Chevron!“; „Şi alte
publicaţii ne dau dreptate. N-aveţi senzaţia că, la televizor, vă culcaţi şi vă
treziţi, de vreo 5 ani, în aceaşi zi?“ (Radu Buzăianu, „Naţional“); „Angela
Merkel aruncă în aer cursa pentru Preşedinţia Comisiei Europene“; ,,Poeta
americană Maya Angelou a murit la vîrsta de 86 de ani”; „Un cîine din SUA a
descoperit 1.400 de monede din aur“; „Ce însemna sărutul pentru greci şi
romani?“; „Fenomene stranii. Spiritism şi vise premonitorii“ (Giovanni Sciuto);
CALENDAR; HOROSCOPUL MINERVEI; REBUS (Paul Băgneanu). LUNI: „Euro-democraţie,
sau euro-birocraţie?“ (editorial de Vlad Hogea); „27 de monede dacice de tip
Koson au fost recuperate din Italia şi aduse în România“; „O coincidenţă
formidabilă – La 2 iunie s-au născut trei mari oameni politici români: C.A.
Rosetti, Ion C. Brătianu, Ion Antonescu“; „Dezbină şi stăpîneşte“ (Vasile
Rudar); „Timpurile de apoi?“ (prof. Daniela Vasiloschi); „Hai să (ne) rîdem cu
celebrul umorist american Mark Twain!“; „Ce au discutat membrii grupului
Bilderberg la întrunirea anuală de la Copenhaga“; „FOTBAL. Scandal monstru la
FIFA: Cîţi bani s-au dat pentru ca statul Qatar să obţină găzduirea Cupei
Mondiale“; „Fenomene stranii. Ce se întîmplă cu omul după moarte“ (Peter
Novak); „O comoară din aur a fost descoperită de arheologi la Iaşi“; „Cinci legi
bizare din lume“. MARŢI: „Începe să se ridice negura de pe trădările şi
dezertările Marelui Cartofor: Famiglia penală Adina Vălean – Crin Antonescu a
ucis PNL!“; „Rating mare făcut de Vadim, duminică seara, la România TV.
«Minutul de Aur» – 3 puncte“; „ULTIMA ORĂ. Regele Spaniei a abdicat“; „Vampirul
Neagu Djuvara pîngăreşte Istoria Românilor“ (editorial de Vlad Hogea); „Mai
mulţi primari fac naveta la Bucureşti pentru cai verzi pe pereţi. Nu v-aţi
săturat, mă, copii ai durerii, de joaca asta de handicapaţi?“ (Corneliu Vadim
Tudor); „Texte de mare curaj sosite de peste Ocean. Pericolele militarismului
american“ (William Pfaff); „Aşa vă place Istoria? Napoleon era foarte gelos“
(Octave Aubry); „Fenomene stranii. Reţeaua secretă de tuneluri de sub pămînt“.
* Dar, iată cum sună pamfletul Tribunului, intitulat „Frecangiii“: „În vremea
lui Ceauşescu, românilor le venea să spargă televizorul. Acum, televizorul îi
sparge pe români. De dimineaţa pînă noaptea tîrziu, dar şi în reluare, pînă în
zori, aceiaşi papagali învîrt politichia ca purcica dovleacul. Breaking News.
Se reface DA! Nu se reface DA! Se reface USL! Nu se reface USL! Dreapta se
unifică. Nu se unifică Dreapta. De ce? Nu vrea fostul membru supleant al CC al
UTC, Mihai Răzvan Ungureanu. Nici Vasile Blaga, fiindcă n-o înghite pe Elena
Udrea. Care Elena Udrea l-a înghiţit, cu fulgi cu tot, pe Traian Băsescu. Însă,
atenţie! Păzea! News Alert. Se rupe PNL! Dar lui Crin Antonescu i se rupe de
PNL. Nu şi bătrînului gigolo Călin Popescu-Tăriceanu, care vrea să-şi ia înapoi
fotoliul ce i s-a tras de sub fund. Păi, normal că i s-a tras, întrucît fundul
lui lucra de zor, în folosul ţării. Noi dezertări de la PDL la PMP (Primăria
Municipiului Pleşcoi). Băsescu tace. De ce tace Băsescu? Fiindcă are gura
plină, se drege după beţia de azi-noapte. Populaţia nu mai iese la vot. America
ne încurajează: în lupta împotriva corupţiei sîntem pe drumul cel bun. Care
duce la cimitir. America ne arată drumul cu o mînă şi ne buzunăreşte cu alta.
Elena Udrea ar fi o bună candidată. La ce? La preşedinţie. Dar ar trebui un
candidat unic al Dreptei. «Victoraş, ai grijă de Daciana» i-ar zdrobi pe toţi,
sistem turneu. În Europa, partidele naţionaliste au învins la scor. În România
ele nu există. Ca ce chilipir? Nu vrea Mafia Sondajelor. Sebastian Ghiţă la
Parchet, sau la Coteţ? Serviciile Secrete nu se bagă. De ce? Fiindcă n-au unde
să se mai bage, ele sînt peste tot: în politică, în presă, în afaceri, în
diplomaţie, la dracu’ să le pieptene. Asta e placa hodorogită care li se pune
românilor nu de ieri, de azi, ci de 25 de ani. Nu există perpetuum mobile? Ba
există, a fost inventat în România. «Alte măşti, aceeaşi piesă», scria
Eminescu. Şi poporul? Ce face poporul? Mănîncă seminţe şi bea bere (dacă are).
Aşteaptă Campionatul Mondial de Fotbal, din Brazilia. S-au furat alegerile? Da,
şi? Cine să reclame? Unde? Şi, la urma urmei, ce nu se fură în ţara asta?
Pleacă nevestele şi rapandulele răsuflate la Bordelles? Pardon, la Bruxelles?
Da' să plece o dată şi să nu se mai întoarcă. Asta nu mai e ţara lui
Brâncoveanu, ci a lui Mazăre şi Vanghelie, faţă de care eroul din «Craii de
Curte Veche», Gore Pirgu, pare Marlon Brando. Aferim! Noapte bună, Popor
Corcit. Dacă mai ai vreo urmă de obraz, du-te la mormîntul lui Nea Nicu şi
boceşte: «Ceauşescu, să ne ierţi/ În decembrie-am fost beţi!»". * Un titlu
nostim apare în „Ziua“ - care nu mai e cotidian, ci săptămînal: „Fileaţă versus
Zglobiu“. A se observa latinescul „versus“ între cele două porecle neaoşe,
devenite nume de familie. * Ziarul „Naţional“ publică o anchetă-trăznet: „DNA a
monitorizat maşinăria de vot a «baronului» de Ilfov. Marian Petrache a dat
buzna cu dubele în secţiile de votare!“. Parcă numai el? Dar Liviu Dragnea, Marian
Oprişan, Radu Mazăre şi alţi gangsteri ce-au păzit? Toate fărădelegile lor se
cunosc. Însă, repetăm, Matrozul nu e numai chior, acum e şi mut. L-au terminat.
Reproducem în interiorul numărului de azi al revistei noastre dezvăluirile
curajosului tînăr Cătălin Tache. * A mai apărut un nehalit care face pe
sociologul: Bogdan Mateescu. Priviţi ce tîmpenii debitează, în „Excrementul
zilei“, imbecilul ăsta: „Iohannis are un profil comunicaţional (?!) diferit de
cel al politicianului standard din România. El comunică extrem de geometric
(?!) şi precis“. În realitate, mutălăul sas nu comunică deloc, cu nimeni: el
mîrîie, pîrîie, mormăie, grohăie, dar nu reuşeşte să scoată mai mult de două
propoziţii chinuite. Dar, văzut-aţi oare faţa lui? Parcă e mumia lui Tutankhamon,
dată cu odicolon! Numai hîrtoape şi pungi, de la nopţile pierdute la poker
alcoolizat. Cine e idiotul ăla congenital care l-a inventat pe săsălăul
mîncător de slană şi l-a uns prezidenţiabil? În Germania n-ar fi bun nici de
şofer al lui Hitler. * Un titlu stupid în ziarul nevandabil „Ring“: „Omorît cu
peste 11 lovituri de coasă“. Atunci cînd zici „peste“ trebuie să foloseşti o
cifră rotundă: peste 10, sau peste 15 – nu peste 11. * Totuşi, în aceeaşi
publicaţie a apărut un interviu bun cu actriţa Aimée Iacobescu: „Rodica Popescu
Bitănescu a vrut să mă termine şi m-a băgat în spital!“. De cînd o fi
dramaturgă (sic!) ţoapa asta de Bităneasca? Ea, care – după afirmaţiile unui
ziar – nu-şi spală nici chiloţii? Ea, care se giugiulea pe bancheta din spate a
unei maşini cu regizorul Gh. Vitanidis, pentru a primi vreun rolişor de
slujnică? Ea, care se dă mare dizidentă şi anticomunistă, deşi se milogea de
toţi să capete vreo ciosvîrtă de poezie patriotică? Poezia lui Vasile
Alecsandri „Juna Rodică“ trebuie adaptată: „Baba Rodică“... * În fine, tot în
„Ring“ întîlnim o afirmaţie a unui tip de la Rapid, Adrian Zamfir: „Duru e un
nenorocit care face abuzuri“. Cine e acest Duru? Cineva la care gura bate
curu’... * Rebusistul Ion Ivănescu, din Craiova, pescuieşte nişte „perle“ din
balta stătută a televizorului: VICTOR PONTA: „Eu sînt cel care am (corect - a)
înţeles“; „Vă felicit pe toţi cei care aţi (corect – au) cîştigat“. BOGDAN
TEODORESCU: „Tu eşti cel care trebuie să-ţi aperi“ (corect – să-şi apere). CRIN
ANTONESCU: „Nu sînt omul care să dau (corect – să dea) un răspuns“. DAN
DIACONESCU: „Printre puţinii care am (corect – au) avut“. SORIN OPRESCU:
„Sîntem forţa care am (corect – care a) făcut“. RĂZVAN DUMITRESCU: „Eu sînt cel
care am (corect – care a) făcut“. DINU C. GIURESCU: „Să revină înapoi la noi“.
GABRIELA VRÎNCEANU FIREA PANDELE: „Sîntem oameni care ne-am (corect – care
şi-au) cîştigat“. Ce şcoală au făcut oamenii ăştia? Habar n-au de normele
gramaticale elementare, dar pretind că sînt... formatori de opinie! *
Bagaboantele de la „Click!“ au legătură cu presa aşa cum are William Brînză cu
William Shakespeare. Continuăm serialul uităcios: „UITE care sînt cele mai
ieftine!“; „UITE ce fac ei pentru 23 de lei pe zi!“; „UITE 13 idei de cadouri
pentru Ziua Copilului!“; „Tecău, UITE ce «partidă» ai pierdut!“. * Tot în
„Click!“ poate fi văzut un titlu anormal: „Chiricheş = 11 albanezi“. Iar
subtitlul sună aşa: „Fundaşul «tricolorilor» e cotat la 11 milioane de euro, în
timp ce echipa de start a adversarilor e evaluată la doar 13.750.000 de euro“.
Aşadar, cu aproape 3 milioane mai mult, deci nu se justifică semnul de
egalitate. * Primul-ministru al Israelului, Beniamin Netanyahu, a făcut o gafă:
i-a spus Papei Francisc că Isus „vorbea ebraica“. Suveranul Pontif l-a corectat
imediat: „Aramaica“. Evreul, însă, de-aia e evreu, să lupte pînă la ultima
picătură de gică-contra: „Vorbea aramaica, dar cunoştea şi ebraica“. Poate că o
cunoştea, fiindcă citea Vechiul Testament – dar problema este că, de vorbit,
vorbea doar aramaica. * Absolut sinistre emisiunile Poetului Măscărici la TVR!
Mai ales aia, în care el a rememorat, alături de sîsîitul Ion Caralitru,
„Faptele de vitejie“ de la lovitura de stat în 4 labe. Jenant. Principalul
vinovat e Stelian Tănase, care a transformat postul public de televiziune în
şatră, făcîndu-l căruţă cu coviltir pentru colonia lui de ploşniţe. Ce ruşine!
Ce mare ruşine! Nu se mai dau plecaţi nenorociţii ăştia de la ciolan... *
Aşa-zişii politicieni dîmboviţeni îşi varsă în cap găleţi de lături. Din închisoare,
Adrian Năstase scrie că Mihail Neamţu e „un gunoi“ (nu e). Din infatuare,
Andreea Vass, zice că Victor Ponta e „un gunoi“ (ăsta da, cam e). * Foaia
stufoasă „Adevărul“ degeaba are bani, că e prost scrisă şi infernal corectată.
Iată, de pildă, nr. de luni, unde apare textul „Norocul de a muri cînd
trebuie“, de Ion Cristoiu. Numele HITLER e scris HILTER (?!). Într-adevăr,
teribilă mişcare hilterismul (sic!) ăsta. * Un titlu stupid, pe pagina 1 a
ziarului „Azi“: „Debut istoric la naţională“. Am crezut că în echipa de fotbal
a României a intrat Messi. Aiurea, era vorba de ţigănuşul Manea, care l-a
înlocuit pe indispensabilul piţurcan Măţel (Intestinel), debutînd la Naţională
la vîrsta de 16 ani şi 10 luni. Cică puradelul „a devenit cel mai tînăr tricolor
din istorie“. Apoi se pomeneşte de alţi tineri debutanţi: Sepi, Balaci, Kovacs.
Nici un cuvînt, însă, depre Nicolae Dobrin, care a debutat în Naţională la 16
ani, cu un gol împotriva Germaniei! * Lefegiii de la „Libertatea“ sînt, uneori,
inconştienţi. Priviţi acest titlu: „Bahmu e luată peste picior (sic!) de soţul
ei, Silviu Prigoană“. Peste ce e luată? Aha, peste picior... Care din ele, cel
cu proteza? Acest Prigoană e băiat bun şi are părul creţ, dar cîteodată e atît
de beat, încît încurcă protezele: o bagă pe-aia dentară în pantof şi pe-aia
ortopedică în gură.
* Ziarul „Naţional“ de luni publică o notă cu titlul comic
„Peremiştii nu-l mai vor pe Vadim“. I-auzi brîul! Cică 31 de filiale judeţene
i-au trimis Tribunului o scrisoare, prin care îi cer demisia. În realitate, e
vorba de criza prelungită a dementului Gh. Funar, care a pus nişte javre de-ale
lui să mai latre o dată. Putea ţiganul unguresc să rateze ocazia asta? Nu
putea, fiindcă aşa a fost el toată viaţa lui de rahat. L-a apucat, brusc, grija
faţă de alegerile pentru Parlamentul European, deşi el a fugit ca dracul de
tămîie, tot timpul, de instituţia asta, bălăcărind-o în fel şi chip. Ete că nu
şi-a dat Vadim demisia, fiindcă n-are de ce - dar şi-a dat-o Radu Golban, din
anturajul Şarpelui Funar, cerîndu-i liderului PRM să-l primească în partid. *
Revenim la Satana Piţurcă: „România poate bate orice echipă din lume!“ - a
croncănit cioara. Sigur că da, însă nu la fotbal, ci la barbut.
Alcibiade
REVISTA ROMANIA MARE nr 1243 - 03.06.2014
Etichete:
2014,
Alcibiade,
CORNELIU VADIM TUDOR,
fotbal,
iunie,
Presă,
prm,
Revista România Mare,
Romania,
saptamana pe scurt,
sport,
traian basescu,
Ziarul Tricolorul
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


