Votati PRM, Votati Mihai Heimann !

Sa sustinem candidatura d-lui Heimann !

Iubitorii cailor putere au acum posibilitatea sa trimita in Parlament un specialist in automobile care sa le reprezinte interesele. Votati PRM, Votati Heimann !

http://www.automobiletv.ro/event.php?id=456

ILFOV-Colegiul uninominal nr.4

    Oraşul BUFTEA

    Localitate componentă: Buftea

    Sat ce aparţine oraşului: Buciumeni

    Oraşul OTOPENI

    Localitate componentă: Otopeni

    Sat ce aparţine oraşului: Odăile

    Comuna Baloteşti

    Sate: Baloteşti, Dumbrăveni, Săftica

    Comuna Ciolpani

    Sate: Ciolpani, Izvorani, Lupăria, Piscu

    Comuna Corbeanca

    Sate: Corbeanca, Ostratu, Petreşti, Tamaşi

    Comuna Gruiu

    Sate: Gruiu, Lipia, Şanţu-Floreşti, Siliştea Snagovului

    Comuna Moara Vlăsiei

    Sate: Moara Vlăsiei, Căciulaţi

    Comuna Mogoşoaia

    Sat: Mogoşoaia

    Comuna Periş

    Sate: Periş, Buriaş, Bălteni

    Comuna Snagov

    Sate: Snagov, Ciofliceni, Ghermăneşti, Tâncăbeşti, Vlădiceasca

 


LIKE pagina facebook => https://www.facebook.com/pages/Voteaza-PRM-Voteaza-Mihai-Heimann/1419608008308169 

APEL LA UNITATEA FORŢELOR NAŢIONALE

Stimaţi compatrioţi, 

Mă prezint, din nou, în faţa voastră, cu aceeaşi inimă curată ca în prima mea campanie electorală - cea pentru alegerile locale, din primăvara anului 1992. Atunci, în pofida atîtor greutăţi şi nemulţumiri, încă existau un elan romantic, un cavalerism în relaţiile umane. Trăiau oameni importanţi, care au făcut ceva pentru ţara asta: scriitorii Eugen Barbu, Fănuş Neagu, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Romulus Vulpescu, Mihai Ungheanu, istoricul Mircea Muşat, generalii Valeriu Buzea, Ioan Alexandru Munteanu, Victor Voichiţă, ziaristul Aristide Buhoiu, regizorii Sergiu Nicolaescu, Geo Saizescu, Andrei Blaier, actorul Ştefan Iordache şi mulţi alţii. Toţi erau prietenii mei. Cu toţi mă sfătuiam, deseori, în probleme importante de ordin social şi cultural. În aceşti ani s-au întîmplat multe şi au trecut în lumea umbrelor atîtea valori. Desigur, viaţa a mers înainte şi fără aceşti oameni, dar a mers prost şi ţara s-a îndreptat într-o direcţie greşită. Total greşită. Parcă ispăşim blestemul uciderii în Sfînta Zi de Crăciun, cînd serbăm Naştere Mîntuitorului, a unui om care a făcut destule greşeli, fără îndoială, dar în comparaţie cu diletanţii şi şarlatanii care i-au luat locul apare ca un om pozitiv - de-aia îl şi regretă românii. Fireşte, nu mă încălzeşte cu nimic că am avut dreptate şi că toate semnalele mele de alarmă s-au dovedit a fi corecte. România se confruntă, azi, cu aceleaşi trei mari probleme ca acum un sfert de veac:  

1) problema nivelului de trai; 

2) problema corupţiei;

3) problema naţională. 

Nu este nici timpul, nici locul, să stabilim cine e vinovat de dezastrul ţării; românii ştiu foarte bine şi nu mai pot fi induşi în eroare. Ţara e vraişte şi totul merge din rău în mai rău. În loc să luăm ce era bun în socialism şi în capitalism, am luat ceea ce e rău. Ca la noi, la nimeni. Dar acest ciclu blestemat, de 25 de ani, trebuie să ia sfîrşit. şi va lua. Numai şi numai pentru simplul fapt că mai rău de atît nu se poate. Eu am încredere deplină în forţa de regenerare a Neamului Românesc, care a mai trecut prin răspîntii istorice de un dramatism copleşitor, aşa cum au fost anii 1917 şi 1940, dar, aidoma unui miraculos fluviu subteran, a ieşit la lumină şi a învins. Cred în înţelepciunea oamenilor maturi, pe care încercările vieţii i-au ajutat să distingă binele de rău. Şi mai cred şi în patriotismul năvalnic al tineretului, care nu vrea să-şi ia lumea în cap, ci să trăiască într-o ţară normală, prosperă, demnă şi respectată în lume. Am spus-o şi o repet: România nu are voie să fie o ţară săracă! România e una dintre cele mai bogate ţări în resurse naturale, şi mă refer, în primul rînd, la aur, argint, uraniu, la alte metale rare, la petrol, gaze, marmură, lemn. Şi eu ştiu bine ce vorbesc. Studii ştiinţifice sub egida ONU au stabilit că această ţară cu pămînt fertil, cu un bogat regim hidrografic, cu ieşire la Mare, cu Delta celui mai viguros fluviu al Europei - poate hrăni 82.000.000 de locuitori.

Din păcate, după 25 de ani de tranziţie către haos,  importăm cca. 75% din necesarul de hrană. Au ajuns turcii să ne facă pîine, mai mare ruşinea! Nişte mafioţi băştinaşi şi străini tot încearcă să jefuiască marile comori cu care ne-a dăruit Dumnezeu. M-am luptat, din răsputeri, cu aceste bande de crimă organizată. Am fost, timp de 16 ani, senator al României, adică 4 legislaturi, şi 5 ani membru al Parlamentului European. Mă mîndresc nu numai cu faptul că am contribuit, ca şef de partid, la integrarea României în Uniunea Europeană - aceasta fiind singura direcţie corectă, de altfel - dar eu am redactat TOATE documentele importante, necesare acestui proces, începînd cu faimoasa Scrisoare de la Snagov, din 1995, şi continuînd cu Scrisorile de intenţie pe care le-am primit de la premierul Mugur Isărescu, în anul 2000, şi de la preşedintele Ion Iliescu, în anii 2002 şi 2004, pe care le-am rescris. Unii au uitat, sau poate că nu au ştiut niciodată, dar pentru aderarea ţării era nevoie de consensul tuturor forţelor politice parlamentare, iar eu, ca preşedinte fondator al Partidului România Mare, am asigurat acest consens. Acolo, în Europa civilizată, e locul României! Cine spune altceva nu e slab de minte, ci e un duşman al acestei ţări. Ca sociolog şi istoric cred că am o reprezentare exactă a lucrurilor. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, în iunie 2009, am devenit membru al Parlamentului European. Nu am aderat la nici un grup politic şi nici n-am solicitat aşa ceva, pentru simplul motiv că nu sînt nici socialist, nici liberal, nici ecologist. Eu am fost şi am rămas ceea ce fuseseră iubiţii mei părinţi: un creştin patriot. Fiindcă Dumnezeu lucrează prin mijlocirea ţărilor şi a popoarelor. Iar eu cred într-o Europă a Patriilor, după cum spunea unul dintre fondatorii actualei arhitecturi continentale, generalul Charles de Gaulle. Ca independent, nu prea beneficiezi de multe minute la microfon, dar tot am reuşit să rostesc 31 de discursuri. Au fost discursuri adevărate, nu chestiuni procedurale, de aflare în treabă. Despre ce am vorbit? Despre ţara noastră, devastată de corupţie şi anarhie. Despre locul României în lume. Despre morală şi religie. Mă bucur că am reuşit ca, la 5 mai 2010, să influenţez, decisiv, votul în Aula de la Strasbourg împotriva utilizării cianurilor la Roşia Montană. Ţin minte cu precizie data, fiindcă acela a fost un moment de hotar în Istoria modernă a României. Rezoluţia adoptată atunci de Parlamentul European, cu un vot covîrşitor, avea să capete valoare de Lege şi toată lumea a trebuit să ţină seama de ea. Fireşte că şi oamenii din Munţii Apuseni au dreptate, fiindcă vor locuri de muncă, dar fondul problemei e acesta: aurul, argintul, uraniul şi celelalte uriaşe bogăţii trebuie exploatate raţional, şi fără distrugerea mediului, exclusiv în folosul Poporului Român, nu al Mafiei străine. Nici o ţară din lume nu renunţă la bogăţiile sale! Românii sînt minţiţi, sistematic, prin ascunderea, sau falsificarea adevărului: la Roşia Montană nu sînt doar 200 de tone de aur, ci aproximativ 4.000 de tone (pepite, filoane, vîltori şi pereţi întregi) precum şi 300 de tone de uraniu, de cea mai bună calitate. Am mai vorbit, de la microfonul înaltului forum continental, despre degradarea Justiţiei din România, care pedepseşte, cu ani grei de temniţă, oameni nevinovaţi, dar îi face scăpaţi pe tartorii care vă înfometează pe voi. Am demascat, de mai multe ori, apucăturile barbare, de fraudare a alegerilor, care au devenit o boală foarte periculoasă, din pricina căreia românii sînt tot mai scîrbiţi de politică. Am atacat, de asemenea, Mafia din fotbalul românesc, care a năpăstuit echipe de mare tradiţie, cum sînt Politehnica Timişoara şi Universitatea Craiova. De altfel, iată cîteva dintre titlurile discursurilor mele, rostite la Bruxelles şi Strasbourg: „Salvaţi România!; S.O.S. Poporul Român!"; „Avem datoria să apărăm vestigiile sacre ale tuturor religiilor"; „Masacrarea cîinilor din România trebuie să ia sfîrşit!"; „De la exportul de Revoluţie la exportul de Faliment"; „Parlamentul European a oprit Cernobîlul de la Roşia Montană"; „Acuz corupţia şi şantajul din Occident!"; „Expulzarea ţiganilor - o ruşine a Secolului XXI"; „România este desfigurată de Mafia din Justiţie şi Poliţie"; „Peştera Sfîntului Andrei - marcă a Patrimoniului European"; „În România, absolut toate alegerile sînt fraudate"; „Nutresc speranţa că F.M.I. nu vrea să ia locul Al-Quaida"; „La Mulţi Ani, America, oriunde te-ai afla!"; „Aceasta e cauza principală a crizei mondiale: pe Planetă trăiesc circa 1.500 de miliardari în dolari!"; „Sondajele de opinie mincinoase reprezintă uvertura fraudelor electorale"; „Apel către poliţiştii şi jandarmii de pretutindeni: nu-i mai loviţi pe protestatarii paşnici!"; „Ajutaţi România să nu fie teleportată în fundul Africii!"; „Laszlo Tökes e un duşman nu numai al României, ci şi al Europei Unite".

Permiteţi-mi să prezint titlurile celor 9 volume pe care, în aceşti 5 ani, le-am tipărit sub egida Parlamentului European: „Europa Creştină" (în 3 volume); „Quo Vadis Europa?" (în 2 volume); „Europa Naţiunilor" (în 2 volume); „Europa Unită are nevoie de o mare reformă" (în 2 volume). Aceste cărţi se află, acum, în toate marile biblioteci ale lumii, fiind considerate contribuţii importante la mai buna cunoaştere a proiectului luminos al Europei Unite. Activitatea mea, în aceşti 5 ani rodnici, este îmbogăţită şi de semnarea unui număr impresionant de Declaraţii Politice, precum şi de redactarea mai multor Mesaje şi Scrisori Deschise, în principalele limbi de circulaţie, pentru eliberarea din închisoare a Iuliei Timoşenko (le-am scris domnilor Dmitri Rogozin şi Serghei Lavrov), pentru împiedicarea organizaţiei revizioniste UDMR de a deschide un fel de ambasadă (?!) la Bruxelles a aşa-zisului Ţinut Secuiesc etc. Aşa cum se vede, am abordat teme majore, unele cardinale - nu fleacuri. Nu mai vorbesc de primirea în audienţă, în cabinetele mele europarlamentare de la Bruxelles, Strasbourg şi Bucureşti, a unui mare număr de solicitanţi români şi străini, sau despre contactele pe care le-am avut, la cererea lor, cu conaţionali de-ai noştri care lucrează în Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Israel. Cei care mă cunosc îndeaproape ştiu bine că sînt un om foarte activ, care munceşte, în mod idealist, dublu în comparaţie cu alţii. 

Dragi români, 

La 25 mai sînteţi chemaţi să vă daţi votul pentru un nou Parlament European. Partidul România Mare nu v-a minţit şi nu v-a dezamăgit niciodată. Nu vă luaţi după sondajele de opinie toxice, care încearcă să vă descumpănească şi să vă inducă în eroare. La ora la care vă vorbesc, PRM are circa 15% în sondajele reale şi scorul său creşte, de la o săptămînă la alta. Şi e firesc să fie aşa pe vreme de criză internă şi internaţională, fenomen înregistrat şi cu alte formaţiuni din Europa. Nu noi sîntem extremişti, ci aceia care vă umilesc, vă taie pensiile şi salariile, distrug locurile de muncă, îi risipesc pe români în cele patru zări, încît rămîn copiii lor acasă, cu ochii în lacrimi şi inima arsă de dor. Aceşti pretinşi politicieni vă cer, din nou, votul. Ca să facă ce? N-au avut atîtea ocazii pînă acum? Căutaţi-i la averi şi veţi înţelege care a fost singura lor grijă. De ani de zile, unii îşi bagă rubedeniile, nevestele, partenerii de afaceri în structurile politice ale Ţării şi ale Europei. Puteţi compara şi singuri: face PRM aşa ceva? Răspunsul se vede cu ochiul liber. Fie numai şi acest aspect dacă va fi analizat de voi şi tot e o dovadă că patrioţii români diferă de şmecherii puşi pe căpătuială. Mafia nu ştie ce să mai scornească pentru a distruge, sau a micşora forţa Partidului România Mare. Aşa s-a întîmplat şi în anul 2000, perioadă, de asemenea, de criză severă. Mie mi s-au fabricat vreo 40 de procese. Eram creditaţi cu 4%, în august 2000. Dar au venit alegerile şi PRM a recoltat peste 21% din voturi, iar eu am intrat în finala alegerilor prezidenţiale, care, după cum se ştie, mi-au fost furate. Acum, în 2013-2014, s-a încercat confiscarea, sau măcar spargerea PRM, printr-o diversiune ridicolă. Unii membri şi simpatizanţi ai noştri au fost minţiţi. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, adevărul a ieşit la lumină şi am învins forţele răului, care încercau să fure partidul şi să-l vîndă altora, pe o mare sumă de bani. Apoi, s-a încercat să fim împiedicaţi să ne prezentăm la alegeri, prin nişte tertipuri şi pretexte penibile. Am rezolvat-o şi pe asta, la Tribunal. Eu nu sînt un om răzbunător, iar cei care mă cunosc ştiu asta. Fac apel la unitatea partidului, a tuturor forţelor naţionale. Îi chem înapoi pe „fiii rătăcitori", care s-au lăsat amăgiţi de sirenele mincinoase ale unor impostori. Impostori care n-au auzit de aforismul lui Lucian Blaga: „Cu penele altuia te poţi împodobi, dar nu poţi zbura". E imposibil să ucizi un partid de lider - ar trebui, pentru asta, să ucizi liderul, ceea ce, în cazul meu, e imposibil, fiindcă eu sînt un luptător şi un incoruptibil. 

Fraţi români, votaţi-i pe cei care n-au fost la Putere şi nu pot fi acuzaţi de starea de „leşin naţional" în care se află ţara. Forţele PRM sînt intacte. Am scăpat de nişte uscături, ceea ce ţăranii români şi gospodinele numesc „curăţenia de primăvară". Mă întreabă unii dacă voi candida nu numai la Parlamentul European, ci şi la Preşedinţia României, în noiembrie. Bineînţeles că voi candida şi timpul lucrează pentru mine. Lozincile noastre la aceste noi alegeri sînt: 

* Avem o singură salvare: 

Votaţi România Mare!

* Fraţi români, veniţi cu noi

Să scăpăm ţara de ciocoi!

* PRM face Dreptate, 

Pace şi Prosperitate!

* PRM şi vrea, şi poate!

Ţara, mai presus de toate!

* Haideti să stîrpim Mafia!

Să renască România!

* Fraţilor, veniţi cu noi

Să ne luăm ţara înapoi!

* Soarele din nou răsare

Votaţi România Mare!

CORNELIU VADIM TUDOR,

24 aprilie 2014

ZIARUL TRICOLORUL 24 apr 2014 , Anul XI, nr. 2967, VINERI 25 APRILIE 2014

ROMÂNUL, FRATE CU CHINEZUL!

Vizita premierului Chinei în România a fost intens mediatizată, aşa cum se şi cuvenea, şi bine primită de presa de toate culorile. Însă, urmărind declaraţiile premierului nostru, pe aeroport, nu am înţeles mare lucru, decît că, în România, China va investi miliarde de dolari în diverse domenii: infrastructură, transporturi, energie etc. Iar noi vom exporta în China „alimente" (?!). Pentru că poporul nostru dă pe afară de atîta mîncare (aici ne-am desprins deja de discurs, să n-avem vorbe după aceea) şi agricultura merge strună, poate hrăni 80 de milioane de suflete, zice F.A.O., adică O.N.U.! Poate, dacă agricultura românească n-ar lipsi cu desăvîrşire şi dacă fermierii nu ar constata, pe zi ce trece, că nu pot face concurenţă preţurilor legumelor şi fructelor aduse din import, prin reţele care ocolesc taxele vamale şi plata impozitelor către stat. Dar nu acesta este subiectul. Din punct de vedere politic, vizita premierului Chinei a repus România pe harta Europei, dar şi a lumii. E bine de ştiut, şi de către „prieteni", dar şi de către duşmanii declaraţi, că România are în China un partener important. Nu am înţeles, însă, cum se va derula acest parteneriat în plan economic. Cumva vindem şi ce a mai rămas nejefuit, sub pretextul unui cuvînt atît de alunecos, precum acela de „investiţie"? Vom vedea. Premierul ne-a asigurat că vom afla totul la timpul potrivit. Potrivit de tîrziu, pentru ca românii să mai poată reacţiona, aşa cum s-a întîmplat cu industria românească? Nu ştim, dar sîntem precauţi. Din dureroasele experienţe pe care le trăim de 23 de ani, am constatat că orice „investiţie", oricît de mare, sau mică, sau rămasă numai pe hîrtie, a necesitat o avalanşă de studii, contracte de consultanţă şi multe alte mormane de hîrtii de „rezolvat" , care au fost acordate clientelei politice în schimbul unor preţuri astronomice, nemeritate, care, în timp, au vlăguit bugetul de stat şi continuă să sifoneze şi azi banii publici. Nu vrem să cobim, dar la nivelul unor investiţii de miliarde, ne dăm seama şi singuri cîte firmuliţe ale nevestelor, finilor, amantelor, nepoţilor vor răsări peste noapte şi se vor îmbogăţi din „consultanţă". Iar pînă vom vedea ceva concret, va curge multă apă pe Dunăre. O publicaţie jubila, prosteşte, că nu ştiu ce „investiţie" va crea 600 de locuri de muncă în cîţiva ani (?!). Autorul articolului s-a născut, probabil, după ultima ploaie şi a uitat că, în România, au „dispărut" 4 milioane de locuri de muncă, dacă nu şi mai multe. Bineînţeles că ne bucurăm, dar am prefera ca acestea să fie generate de români, în avantajul românilor, iar profiturile „investitorului" să rămînă în România. Altminteri, rămînem o simplă piaţă de desfacere, sclavi la discreţia celui care „investeşte", după care (aşa cum s-a şi întîmplat), dacă va găsi un mediu de afaceri mai prietenos, îşi va lua jucăriile şi va pleca, iar românii rămîn, din nou, pe drumuri. Premierul chinez ne propunea şi o linie de credit de 10 miliarde de dolari şi credea că România va deveni un „Tigru al Europei"(?!). Iar am devenit confuzi. E vorba de investiţii, sau de creditare? E vorba de alţi bani împrumutaţi, cînd avem acces gratuit la fonduri UE? Povestea începe să devină cumva dubioasă. Să fie Victor Ponta marioneta prin care China îşi croieşte drum mai uşor în toată Europa? Pentru că, să fim serioşi, la ora actuală, România nu are ce să ofere Chinei, care, pînă una-alta, face concurenţă producătorilor noştri cu marfă executată cu mîna de lucru cea mai ieftină, probabil, din lume şi de o calitate… îndoielnică. Ah, am uitat de cele 5.000 de bovine pe care le vom exporta, precum şi de carnea de porc. Din surse avizate, cunoaştem că producătorii noştri de mezeluri aduc carnea de porc din import, pentru că este mai ieftină decît cea autohtonă (sic!). De ce n-ar face acelaşi lucru şi chinezii? Greu de răspuns, deşi nu imposibil, dacă citeşti printre rînduri, fără idei preconcepute, toată presa şi comentariile aferente. Păzea, Bruxelles, te-ai lins pe bot de carnea de porc şi de vită din România. Vom avea de oferit doar de „tigru".

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

ZIARUL TRICOLORUL , Anul X, nr. 2874, MARŢI 3 DECEMBRIE 2013 

Scrisoare Deschisă adresată tuturor membrilor Parlamentului European, precum şi înalţilor oficiali ai Comisiei Europene ROMÂNUL GEORGE BECALI - UN DEŢINUT POLITIC, LA FEL CA UCRAINIANCA IULIA TIMOŞENKO

Doamnelor şi domnilor,

 în Europa acestui început de Secol XXI există doi deţinuţi politici de anvergură: Iulia Timoşenko şi George Becali. Amîndoi au fost vînaţi şi pedepsiţi pentru „vina“ de a fi incomozi, de a deranja regimuri politice dictatoriale. Numai că Iulia Timoşenko e cetăţeană a Ucrainei - unde puterea noastră, a lumii democratice, e destul de limitată - pe cînd George Becali e cetăţean al României, ţară membră a Uniunii Europene. El însuşi a fost, vreme de aproape 4 ani, membru al Parlamentului European, fiind votat, în iunie 2009, alături de mine, de cca. 500.000 de cetăţeni ai României. Din păcate, ulterior, el a optat pentru funcţia de deputat în Parlamentul României. Poziţie din care Mafiei politice aflate la Putere în ţara mea i-a fost mult mai uşor să-i fabrice 3 (?!) Dosare Penale - unul mai aberant ca altul. Ştiţi, la fel de bine ca mine, că Justiţia din România e „oaia neagră“ a Europei Unite. E o Justiţie aservită politic, şantajată şi putred de coruptă. Acest om, care a fost colegul meu şi al vostru, e complet nevinovat. El e un creştin practicant şi a făcut numeroase donaţii şi opere de binefacere, mai ales pentru lăcaşuri creştine, în valoare de  cca. 30.000.000 de euro. Totodată, el e patronul echipei de fotbal Steaua Bucureşti, cîştigătoare a Cupei Campionilor Europeni (1986) - formaţie care furnizează cei mai mulţi jucători pentru Naţionala României; atît Steaua, cît şi Naţionala sînt angajate, chiar acum, în meciuri dificile de calificare. Doresc să vă mai informez că, la un şomaj de cca. 25.000.000 de oameni, în Europa Comunitară - e posibil să contribuim şi noi, cu 1.000, adică numărul angajaţilor pe care îi are George Becali la întreprinderile sale, Uzina Mecanică Drăgăşani, Avicola Iaşi, ARCOM, ca şi la Clubul Steaua. Şi toate astea pentru că el e ţinut în lanţuri, ca un criminal, fiind împiedicat să se ocupe de buna funcţionare a acestor unităţi. La fel cum e împiedicat să aibă grijă de educaţia fiicelor sale, încă minore: Cristina (12 ani), Alexandra (15 ani), Teodora (17), ca şi de sănătatea iubitei sale mame, în vîrstă de 85 de ani. Ce e cu atîta barbarie? În ce epocă trăim? Pe ce continent? Toate demersurile sale, şi ale avocaţilor săi, sînt respinse pe bandă rulantă. Este extrem de grav că el nu beneficiază de un proces echitabil, încălcîndu-se, astfel, Art. 5, Litera C, din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. 

 Doamnelor şi domnilor, 

 trag un semnal de alarmă cu privire la cazul, strigător la cer, al fostului nostru coleg. Eu ştiu bine ce spun şi, ca şef de partid, ca scriitor şi patron de publicaţii, am cele mai bune surse de informare. Repet, cu mîna pe Biblie: George Becali e complet nevinovat! Implicaţi-vă! Nu puteţi asista, pasivi, cum un regim brutal, de factură teroristă, calcă pe cadavre. Pentru tolerarea oricărei nedreptăţi sîntem, cu toţii, răspunzători în faţa lui Dumnezeu. Amin.

Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,

Preşedintele Partidului România Mare

Membru al Parlamentului European,

Membru  al Academiei Mondiale Albert Schweitzer,

Membru al Academiei Tiberine din Roma

10 iulie 2013, Bucureşti

ZIARUL TRICOLORUL, Anul X, nr. 2774, VINERI 12 IULIE 2013 

MESAJE PRIMITE DE LIDERUL P.R.M. DE LA DOUĂ PERSONAJE EUROPENE FOARTE IMPORTANTE

Dragă domnule Vadim Tudor,

Îmi face plăcere să vă trimit adresa paginii web care are drept subiect Raportul General privind Activităţile Uniunii Europene pentru 2012, adoptat de către Comisia Europeană în conformitate cu articolul 249, alineatul (2) din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene.

Raportul evidenţiază activităţile desfăşurate anul trecut, activităţi legate de priorităţile-cheie ale Uniunii Europene. Acesta este distribuit şefilor de stat sau de guvern ai statelor membre, membrilor Parlamentului European şi altor instituţii şi organisme europene, precum şi preşedinţilor comisiilor însărcinate cu afaceri europene ale Parlamentelor naţionale.

Raportul, care poate fi, de asemenea, accesat online, ca un e-book, este disponibil în 22 de limbi, prin intermediul link-ului: http://europa.eu/generalreport/index_ro.htm

Deşi în anul care a trecut ne-am confruntat cu atît de multe provocări, sper că Raportul ne va încuraja să ne gîndim la viitorul Uniunii Europene şi ne va ajuta să analizăm activitatea noastră comună pentru a o consolida şi pentru a o susţine.

VĂ DORESC LECTURĂ PLĂCUTĂ. CU STIMĂ,

VIVIANE REDING

Comisar European pentru Justiţie – Bruxelles

*   *   *

Dragă Corneliu,

Deoarece John Kerry şi-a început vizita în Europa, la începutul acestei săptămîni, am scris un articol privind  neaşteptata „Europenizare a Americii“. Subiectele aflate pe agenda noului secretar de Stat vor include o dezbatere pe teme de politică externă, care se concentrează pe evitarea războaielor terestre, pe reducerea bugetului de apărare şi pe activitatea comună cu toţi aliaţii, precum şi un discurs pe teme economice, privind reindustrializarea Americii. Tonul discursului pare mai degrabă european decît american. Iar propunerea referitoare la comerţul transatlantic pare să   îmbine caracteristicile noii viziuni a lui Obama.

Se pare că în timp ce valorile (armele, Dumnezeu şi Organismele modificate genetic) şi interesele (Irak, Israel-Palestina) i-au făcut pe europeni şi americani să gîndească diferit, austeritatea şi perspectiva declinului îi aduc din nou împreună. Există încă  destule întrebări despre cît de puternică va fi unitatea aceasta, dar se pare că  europenii şi americanii nu mai vin de pe planete diferite. Iată link-ul:

http://blogs.reuters.com/mark-leonard/2013/02/25/the-europeanization-of-america/

Aceasta este o parte din articolul meu pentru Reuters.com pe teme europene şi globale, care va apărea, de asemenea, pe www.ecfr.eu şi poate fi citit de mai multă lume. Te rog să mă contactezi dacă ai comentarii sau idei şi soluţii pentru temele viitoare.

 Cu cele mai bune urări.

*  *  *

Europenizarea Americii

De Mark Leonard

25 februarie 2013

Pentru prima sa vizită în străinătate în calitate de secretar de Stat, Hillary Clinton a ales Asia. Pentru prima sa vizită, John Kerry a ales Europa. Alegerea sa este, pe de o parte, rezultatul legăturilor strînse pe care le are dincolo de Ocean, iar pe de altă parte, este o mişcare împotriva frustrărilor cărora diplomaţii americani au trebuit să le facă faţă în locuri cum ar fi Beijing. De asemenea, opţiunea lui Kerry se referă la o îngustare remarcabilă a Atlanticului, care a culminat cu lansarea, de către Obama, a acordului transatlantic, privind comerţul liber prezentat în discurul referitor la starea naţiunii. Nu mai departe de acum 10 ani, Europa şi Statele Unite erau menite să fie atît de diferite, încît nu numai că aveau puncte de vedere diferite, dar aceste două continente se considerau ca fiind de pe alte Planete. Robert Kagan susţinea că, din punct de vedere politic şi militar, americanii veneau de pe Marte, iar  europenii de pe Venus. Comentatorii americani spuneau, ca un laitmotiv, că economiile europene erau închise, rămase în urmă şi că le lipsea viziunea de perspectivă. Germania era considerată ca „bolnavul“ Europei şi era obiectul glumelor pentru modul în care era devotată economiei industriale într-o epocă post-industrială. Dar ce diferenţe se pot observa pe parcursul a 10 ani? În ultimele cîteva săptămîni, eu, un european la Washington, am ascultat  ceea ce au spus personajele-cheie din politica externă şi din domeniul economiei americane. Sînt şocat de cît de multe dintre dezbaterile care au loc zilele acestea în Statele Unite le oglindesc pe acelea din Europa. Aceşti doi giganţi economici nu mai sînt atît de diferiţi cum erau odată. În politica externă şi în domeniile securităţii, se pare că nimeni nu mai vine de pe Marte. Statele Unite dezbat modul în care să evite războiul şi cum să economisească bani. Toată lumea  este de acord că -  fie că este vorba sau nu de un sechestru - vor exista reduceri drastice ale bugetului Pentagonului, cu zeci de mii de soldaţi şi puşcaşi marini care se vor confrunta cu trecerea în rezervă. Vineri, a avut loc un seminar la Brookings Institution,  la care au participat militari, senatori şi cadre universitare. Toţi păreau să fie de acord că administraţiile viitoare nu ar trebui să apeleze la forţele armate ca să intervină în mod direct în războaie civile din alte ţări, să construiască democraţia sau să se angajeze în operaţiuni de lungă durată de menţinere a păcii. Aşa cum spunea Michelle Flornoy, un fost oficial de la Pentagon,  pe care mulţi o  văd ca pe un om de bază al  secretarului  Apărării, Chuch Hegel: „Noi nu dorim să fim oamenii de ordine ai lumii“. În locul războaielor majore la sol, participanţii spuneau că doresc să se bazeze pe drone, alianţe şi intervenţii rapide extrateritoriale. Dacă administraţiile Clinton şi Bush  au reprezentat apostolii unei lumi plate a globalizării financiare şi tehnologice, adminsitraţia Obama are o poziţie mai nuanţată. Deşi Obama  nu pledează în favoarea protecţionismului, el se teme că comerţul cu China a dezindustrializat  economia americană,  a redus  numărul locurilor  de muncă ale clasei de mijloc şi a micşorat salariile. (Acest articol despre „Sindromul China“ pare să  trebuiască să fie citit în  cercurile economice ale lui Obama). Drept rezultat, oficialii administraţiei  vorbesc despre  independenţa energetică, reindustrializare, crearea unor  locuri de muncă bine plătite şi un comerţ echitabil. Dacă înainte Statele Unite vedeau Germania  ca fiind acaparată de industria pieselor auto într-o perioadă în care serviciile high-tech reprezentau viitorul, populaţia din DC vorbeşte acum cu respect despre economia Germaniei. J. Robinson West, care este consultantul majorităţii companiilor energetice ca şef al PFC Energy, susţine că, în următorii 20 de ani, Statele Unite vor produce mai multă energie decît Arabia Saudită şi Rusia. Dar Administraţia Obama pare mai puţin interesată de exporturile de energie decît de promisiunea că gazul ieftin ar putea duce la o revenire a industriei. Administraţia pare receptivă la argumentele prezentate de preşedintele companiei Dow Chemical, Andrew Liveris, care spune că dacă sîntem prudenţi atunci cînd se acordă licenţe pentru export, acest lucru poate ajuta la crearea de locuri de muncă. Obama crede că revigorarea industriei este elementul-cheie pentru îmbunătăţirea capacităţii Americii de a inova - fie că există şansa de a scoate brevete, de a face inovaţii în producţie sau de a  crea locuri de muncă bine plătite în domeniul tehnic. Mai presus de orice, Obama, influenţat de exemplul german, crede că o industrie avansată poate duce la o creştere puternică a exportului. Comerţul transatlantic îmbină noile caracteristici ale viziunii lui Obama. Ideea de a semna un acord referitor la comerţul liber cu cei mai de încredere aliaţi ai Americii ar trebui să ofere o platformă economică mai solidă pentru încercările Occidentului de sprijinire a unei ordini geopolitice liberale. Semnarea unui acord cu ţările bogate ale  Uniunii Europene care au salarii mari şi  standarde de mediu şi mai mari este în concordanţă cu noua filozofie americană privind globalizare. Un asemenea acord  transatlantic - în special dacă are conexiuni cu speranţa unor afaceri comerciale în Asia (cum ar fi Parteneriatul TransPacific) - va  ajuta lumea bogată să  impună acte normative puterilor în ascensiune, dînd acces acestei noi megapieţe care este dependentă de îndeplinirea acestor standarde. Oamenii obişnuiesc să  întrebe: ce ar aduce  împreună cele două maluri ale Atlanticului - reamintindu-şi de interesele lor comune sau de ţesătura  compactă  a valorilor pe care aceştia o au în comun? Adevărul este că în timp ce valorile (armele, Dumnezeu şi Organismele Modificate genetic) şi interesele (Irak-ul, Israelul-Palestina) i-au divizat pe europeni şi pe americani, austeritatea şi perspectiva declinului i-a adus din nou împreună.  Acest lucru a fost evident într-unul din ultimele discursuri ale secretarului de Stat Hillary Clinton, în care ea explica faptul că Statele Unite  nu intenţionează să se desprindă  de  Europa şi Asia, ci mai degrabă să rămînă alături de Europa şi Asia. De asemenea, discursul său  ilustra  diferenţele continue dintre strategiile  europene şi americane  în încercarea de a administra declinul (relativ). Cînd este vorba de ordinea globală, mulţi europeni  fac diferenţa între stabilirea unei ordini bazate pe regulamente şi  menţinerea supremaţiei perpetue a Americii.  Ei se tem că strategia multi-partenerială a  Washingtonului ar putea argumenta importanţa celui de-al doilea partener pe socoteala  primului.  Un exemplu  este  acordul nuclear al Washingtonului cu India, care  permitea ca o mare  putere care  se află în termeni prietenoşi cu Washington să încalce regulile.  În ciuda noii dezbateri a Washingtonului despre austeritate, există încă diferenţe în ceea ce priveşte modul cum se vor administra dezechilibrele  economice globale.  Oscar Wilde a făcut o glumă  spunînd că  Anglia şi America sînt împărţite printr-o limbă comună. Dar astăzi, deşi vorbirea americanilor sună mai mult a germană, Washingtonul şi Berlinul par să fie împărţite datorită conceptelor lor comune (ceea ce explică de ce Kerrz şi-a început  turneul la Londra  şi nu la Berlin). În ciuda acestor diferenţe,  se pare că există o convergenţă remarcabilă a punctelor de vedere pe cele două maluri ale Atlanticului, şi că există o şansă reală de a  se ajunge la  o strategie comună în cazul unor  probleme legate de  Libia şi Siria. Este, desigur, mai bine să fii despărţit printr-o limbă comună decît să trăieşti pe Planete diferite.

MARK LEONARD

Director pentru Europa al Council on Foreign Relations – Londra

                   

ZIARUL TRICOLORUL, nr. 2694, 13.03.2013

Mesaje primite de liderul PRM la cabinetul său din Parlamentul European - PESCUITUL ÎN EXCES TREBUIE SĂ ÎNCETEZE

Vă recomandăm, mod insistent, ca prin votul dvs. din 6 februarie să determinaţi încetarea pescuitului în exces. Noi, subsemnaţii, vă solicităm să avizaţi prevederile-cheie ale raportului PECH (2011/0195 (COD) - A7-0008/2013) privind Politica Comună în domeniul Pescuitului (PCP) care ar permite reconstituirea stocurilor de peşte şi asigurarea unui viitor pentru comunităţile de coastă. Acesta ar constitui un răspuns decisiv la necesitatea publică crescîndă de încetare a pescuitului în exces şi a perioadei de 40 de ani de management defectuos în domeniul pescuitului în UE.

47 de procente din stocurile evaluate în Oceanul Atlantic şi aproximativ 90 de procente în Marea Mediterană sînt supraexploatate. Conform Comisiei Europene, anumite părţi din flota de pescuit a UE au capacitatea de a pescui de două sau de trei ori peste nivelurile durabile. Ambarcaţiuni prea multe şi prea puternice prind prea puţini peşti. Activitatea de pescuit se reduce, iar flotele de pescuit ajung să nu mai fie viabile din punct de vedere economic. Acesta este în primul rînd rezultatul deciziilor pe termen scurt luate de miniştrii în domeniul pescuitului şi care au ca scop diminuarea impacturilor sociale şi economice asupra oportunităţilor reduse de pescuit. Cercetarea realizată de Fundaţia pentru o Nouă Economie a arătat că reconstituirea chiar a cîtorva stocuri de peşte ar putea dubla acostările şi cîştigurile, iar ratele de angajare ar creşte.

Pentru prima dată Parlamentul European deţine rolul de colegislator în cadrul Politicii Comune în domeniul Pescuitului, adică MPE au posibilitatea să decidă cu privire la gestionarea pescuitului şi să ofere beneficii pe termen lung pentru cetăţeni, comunităţile de pescuit şi mediul marin. Prin urmare, vă recomandăm în mod insistent să susţineţi prevederile-cheie din raportul PECH (2011/0195 (COD) - A7-0008/2013) şi să acţionaţi pentru încetarea activităţii de pescuit în exces.

*   *   *

Stimate domnule europarlamentar Corneliu Vadim Tudor,

Timp de 30 de ani, resursele piscicole din mările şi oceanele noastre au fost defavorizate de către Comisia pentru pescuit. Resursele Piscicole şi politicile neadecvate (politica Europeană în domeniul pescuitului). Majoritatea rezervelor de peşte au fost supraexploatate. Susţinînd această reformă, veţi transforma legea privind pescuitul în Europa într-o forţă a binelui. Este esenţial să permitem regenerarea stocurilor piscicole. Vă rog frumos să susţineţi reforma legislaţiei europene privind pescuitul şi să opriţi supraexploatarea ce duce la falimentarea mărilor şi oceanelor.

Vă mulţumesc,

CRISTIAN BORDA

            

ZIARUL TRICOLORUL, nr. 2668, 05.02.2013

LOCUL ELIBERAT DE GIGI BECALI ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN VA FI OCUPAT DE COLONELUL (r) DAN ZAMFIRESCU

ZIARUL TRICOLORUL,  nr. 2652, 14.01.2013

Mesaj primit de preşedintele PRM la cabinetul său din Parlamentul European Malala Yousafzai i-a criticat în mod deschis pe talibani, iar ei au împuşcat-o în cap pe această fată de numai 14 ani

                     
Tînăra şi nevinovata Malala Yousafzai, eroina forţelor liberale şi progresiste din Pakistan, a rămas fermă pe poziţie, după ce, în 2009, şcoala în care învăţa, din Valea Swat, a fost bombardată şi rasă de pe faţa pămîntului de către talibani. „Ei nu mă pot opri“, a spus ea. „Voi continua să învăţ, fie  acasă, la şcoală, sau oriunde în altă parte“. „Acesta este apelul nostru către întreaga lume“, a adăugat Malala. „Salvaţi-ne şcolile, salvaţi lumea în care trăim, salvaţi Pakistanul, salvaţi Valea Swat“. Pentru  curajul şi  pentru vitejia ei, Malala a fost nominalizată, în 2011, la Premiul Internaţional pentru Pace al Copiilor.
Acest atac inuman, barbar şi brutal, trebuie să fie condamnat în modul cel mai sever. Am tras nenumărate semnale de alarmă, prin discursurile şi scrierile mele şi prin organizarea unor adunări impresionante, la care au participat milioane de bărbaţi, femei şi copii, împotriva talibanizării rapide (care a început acum mai bine de 10 ani) a Pakistanului, în general, şi a oraşului Karachi, în special. Cu toate acestea, pledoaria şi avertismentele mele nu au avut nici un efect asupra urechilor surde ale cîrmuitorilor pakistanezi şi nici asupra conducătorilor lumii democrate. Nici măcar apelul Malalei Yousafzai pentru salvarea şcolii sale, a lumii în care trăieşte, a Pakistanului şi a Văii Swat nu a avut vreun ecou asupra celor care conduc Pakistanul şi asupra liderilor lumii democrate, ceea ce a dus la împuşcarea ei. Malala  este o luptătoare, deşi a scăpat în mod miraculos din ghearele morţii. Fie ca Atotputernicul Allah să o ajute să-şi recapete cît mai curînd forţele şi să-i dea viaţă lungă!
Îi rog, din nou, cu smerenie, pe  cei care se află la conducerea Pakistanului, precum şi pe liderii lumii democrate să intervină rapid pentru eradicarea acestui flagel inuman şi barbar, pentru salvarea Pakistanului, a respectivei regiuni şi a lumii de la noi vărsări de sînge şi autodistrugere. Dacă nu vor fi luate măsuri urgente de neutralizare  a acestor terorişti, ei vor continua să ţină majoritatea  forţelor progresiste şi liberale sub ameninţarea armelor, pînă ce vor institui aşa - numita lor Sharie Islamică, punînd în pericol însăşi existenţa Pakistanului, pacea în această zonă şi în întreaga lume.

Cu stimă,
ALAF HUSSAIN,
Fondatorul şi conducătorul  Mişcării Muttahida Quami  (MQM).

Z          ZIARUL TRICOLORUL, nr. 2622,21.11.2012

Invitaţie primită de liderul PRM pentru o întîlnire cu preşedintele Parlamentului European

Stimate domnule deputat european,

Vă transmitem alăturat invitaţia preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului României de a participa la o întrevedere cu preşedintele Parlamentului European, domnul Martin Schultz, pe teme privind priorităţile Parlamentului European, respectiv Cadru Financiar Multianual 2014-2020 şi politica de coeziune a Uniunii Europene, precum şi un proiect de program al vizitei la Bucureşti a preşedintelui PE. Întrevederea va avea loc miercuri, 31 octombrie a.c., orele 9, la Palatul Parlamentului, Sala Nicolae Iorga. Vă rugăm respectuos să ne confirmaţi participarea dvs. pînă cel mai tîrziu luni, 29 octombrie a.c., la adresa de e-mail cabinet.presedinte@romailto:cabinet.presedinte@cdep.ro

Cancelaria preşedintelui Parlamentului European

ZIARUL TRICOLORUL, nr. 2603,  26.10.2012

Document important votat, ieri, de preşedintele PRM în Parlamentul European Rezoluţie referitoare la crearea unui cadru juridic al UE pentru protecţia animalelor de companie şi a animalelor fără stăpîn

Parlamentul European,

Avînd în vedere numărul mare de petiţii din partea cetăţenilor UE, în care se solicită crearea unui cadru juridic pentru protecţia animalelor de companie şi a animalelor fără stăpîn ((1613/10, 1274/2011, 1321/2011, 1377/2011, 1412/2011 şi altele); Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de companie (CETS nr.125); articolul 202 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură:

A.    Întrucît articolul 13 din TFUE prevede că, avînd în vedere faptul că animalele sînt fiinţe sensibile, Uniunea şi statele membre trebuie să ţină pe deplin seama de cerinţele privind bunăstarea acestora;

B.  Întrucît nu există nici un act legislativ al UE privind protecţia animalelor de companie şi a animalelor fără stăpîn, în ciuda faptului că se estimează că numărul animalelor de companie din Uniune se ridică la peste o sută de milioane;

C. Întrucît Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de companie nu a fost încă semnată de către toate statele membre;

D. Întrucît unele animale de companie şi unele animale fără stăpîn devin victime ale relelor tratamente şi ale cruzimii în multe state membre şi întrucît semnatarii petiţiilor se referă în principal la state membre din Europa de Sud şi de Est, invită Uniunea Europeană şi statele membre să ratifice Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de companie şi să transpună dispoziţiile acesteia în sistemele juridice naţionale; invită Comisia să prezinte propuneri privind un cadru juridic al UE pentru protecţia animalelor de companie şi a animalelor fără stăpîn inclusiv: * norme de identificare şi de înregistrare a animalelor; * strategii de gestionare a animalelor fără stăpîn, inclusiv programe de vaccinare şi de sterilizare; * măsuri de promovare a responsabilităţii proprietarilor; * interzicerea crescătoriilor şi a adăposturilor neautorizate; * interzicerea uciderii animalelor fără stăpîn în lipsa unei recomandări medicale; * programe de informare şi de educare în şcoli referitoare la bunăstarea animalelor; * sancţiuni aspre ce trebuie aplicate în cazul oricărui stat membru care nu respectă normele. Astfel, se încredinţează preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

Rezoluţia a fost propusă de Erminia Mazzoni (Italia)

Ziarul TRICOLORUL, nr 2506 / 05.07.2012

ULTIMA ORĂ AFLAT LA STRASBOURG, VADIM A VOTAT CONTRA ACTA (CENZURA PE INTERNET)

Parlamentul European (PE) a respins miercuri, în mod definitiv, Tratatul ACTA, anulînd astfel posibilitatea ca Uniunea Europeană (UE) să ratifice acest acord internaţional controversat care, în opinia criticilor săi, ameninţă libertăţile individuale, în special pe cele legate de Internet. Aflat la Strasbourg, liderul PRM, care a simţit, din plin, ca scriitor, efectele cenzurii comuniste, nu are cum să fie de acord cu Tratatul ACTA, care înseamnă Cenzură pe Internet!

Parlamentul European a respins textul cu 478 la 39 de voturi, în condiţiile în care 165 de eurodeputaţi s-au abţinut. Înaltul forum legislativ a dezavuat în acest fel Comisia Europeană (CE), care dorea semnarea acestui text în numele apărării intereselor economice (?!) ale firmelor victime ale pirateriei şi contrafacerii.

Pentru a putea intra în vigoare, ACTA avea nevoie şi de aprobarea Parlamentului European. Negociat de UE, SUA, Japonia, Canada, Noua Zeelandă, Australia, Singapore, Coreea de Sud, Maroc, Mexic şi Elveţia, ACTA are rolul de a combate contrafacerea în sens larg, de medicamente sau piese auto.

ACTA a fost ţinta unor proteste masive de stradă în mai multe state europene şi în alte părţi ale lumii din cauza prevederilor privind Cenzura pe Internet. Contestatarii ACTA susţin că formulările vagi din tratat pot conduce la îngrădirea unor drepturi precum libertatea de expresie, dreptul la viaţă privată sau libera circulaţie a ideilor.

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2506 / 05.07.2012

MOMENT ANIVERSAR - 21 de ani de la fondarea Partidului România Mare

20 iunie 1991 reprezintă o dată emblematică în istoria postdecembristă a României. Ea a consfinţit, în mod oficial, înfiinţarea unui partid cu rol decisiv în menţinerea vie a patriotismului, a spiritului justiţiar, a verticalităţii şi demnităţii româneşti: PARTIDUL ROMÂNIA MARE. Fondatorul şi preşedintele partidului – de altfel, un nume de anvergură naţională şi internaţională – este Excelenţa Sa, europarlamentarul dr. Corneliu Vadim Tudor. La 21 de ani de la înfiinţarea formaţiunii sale de suflet, Tribunul aduce un suflu proaspăt în partid, înconjurat de o echipă închegată şi hotărîtă, formată din justiţiari şi patrioţi.

Partidul România Mare este singurul care şi-a păstrat vigoarea în timp, dobîndind, de la cel care i-a dat viaţă, putere şi o energie debordante, puse în slujba unui ideal istoric – o Românie Mare, în care să fim stăpîni la noi acasă, nu jucaţi la ruleta trădării.

Pentru patrioţii adevăraţi, România este Mare, pentru lichele, înseamnă doar o piaţă de desfacere a produselor „lumii civilizate” sau un loc de depozitare a deşeurilor europene.

Spre deosebire de alte formaţiuni politice, Partidul România Mare se detaşează prin consecvenţă. Pe parcursul a 21 de ani, nu şi-a schimbat denumirea, sigla, culoarea, principiile, idealurile, doctrina, nu a migrat spre alte puncte cardinale ale eşichierului politic, nu s-a afiliat unor formaţiuni pînă mai ieri incompatibile, nu a înşelat aşteptările românilor. Partidul nu transformă politica în showbiz (tehnica spectacolului), nu achiziţionează foste concurente la miss, nici persoane care îşi etalează vestimentaţia costisitoare în lipsa altor calităţi. Onestitatea, dreptatea, spiritul de echipă, adevărul – iată cîteva din principiile imprimate partidului de un preşedinte responsabil, cu iubire de oameni şi de ţară. Un preşedinte care este conştient de faptul că, dacă somnul raţiunii zămisleşte monştri, somnul naţiunii generează dezastre. Partidul România Mare nu a făcut compromisuri, nici alianţe de conjunctură, nu a denaturat realitatea, nu a subordonat Interesul Naţional unor meschine interese de gaşcă. Un partid al moralităţii, al decenţei, format din persoane serioase, bine pregătite, cu spirit de răspundere.  Politica PRM-istă nu este o politică de budoar, nici de crîşmă. Este o politică transparentă, respectabilă. PRM este un partid naţional, militant, cu mesaj convingător, deţine soluţii viabile pentru depăşirea crizei, pentru asigurarea unui trai decent tuturor cetăţenilor. Partidul nu şi-a erodat imaginea, nefiind la guvernare. Nu şi-a pierdut elanul, nici nu şi-a epuizat resursele, deşi în „bătălia politică“, de cele mai multe ori, lupta de idei este detronată în favoarea luptei interpersonale sau a exarcerbării orgoliilor.

Rezultatul alegerilor din 10 iunie a.c. nu a demobilizat partidul patrioţilor. Cascada luminii nu poate fi oprită. O logică elementară duce la concluzia că UDMR-ul nu putea devansa PRM-ul în privinţa opţiunii votanţilor. Există şi „lucrături” meşteşugit executate, „lucrături” subterane, a căror consecinţă indică negarea evidenţei, inclusiv a logicii elementare. Nu cred că am ajuns în situaţia de a ne fura singuri căciula, sperînd la o pălărie cu boruri. Uneori, sărăcia, abrutizarea, lipsa de orizont adună în „Poiana lui Iocan” multe persoane neavizate, nepricepute, lipsite de simţul realităţii. Ca să nu mai vorbim de manipulatorii care aruncă sămînţa urii şi a discordiei în interior, secondaţi de cei interesaţi, din afară.

Partidul România Mare nu se defineşte ca un partid antimaghiar, aşa cum doresc unii să-l califice. O astfel de abordare este regretabilă şi eronată. Paleta de preocupări a PRM-ului este mult mai vastă, aşadar nu se concentrează cu ostentaţie asupra etnicilor maghiari. PRM nu promovează ura, vrajba, discordia. Mai ales că în fruntea partidului se află domnul Corneliu Vadim Tudor, fiu de creştini practicanţi, care poartă Biblia la piept, un om în egală măsură cu ştiinţă şi conştiinţă. Partidul ia atitudine doar în privinţa extremismului maghiar, a pretenţiilor nejustificate de a umbla „cu foarfeca pe harta ţării”. În schimb, manifestă simpatie faţă de aceia care îşi duc traiul alături de noi, menţin un climat de linişte şi armonie, întru respectarea Statului Naţional Român, unitar, suveran, independent şi indivizibil.

Partidul România Mare este constituit dintr-o lumină de patrioţi. Dacă a fi patriot este un delict, ni-l asumăm. Pe lîngă patriotismul înnăscut, este necesar şi un patriotism cultivat, alimentat permanent. Poate cineva ne va auzi şi va înţelege că patriotismul constituie o componentă a stării de normalitate într-o naţiune. Conform tuturor sondajelor, PRM-ul este un partid de lider, preşedintele devansînd partidul. Pe drept cuvînt, reprezintă locomotiva de excelenţă a formaţiunii, cel mai vechi lider, dar şi cel mai cult politician al României postdecembriste. În toţi aceşti 21 de ani, preşedintele Corneliu Vadim Tudor întruchipează tăria, puterea, exemplul, deschizătorul de drum, o adevărată flacără, un luptător din linia întîi. A stat mereu de-a curmezişul furtunii, lovit de ingratitudinea sau de invidia semidocţilor şi a vînătorilor de fotolii, dar în orice situaţie şi-a menajat echipa.

Preşedintele Corneliu Vadim Tudor, animatorul şi sufletul partidului, face o politică de anvergură, nu una de aventură, fiind un bărbat de stat atît în ţară, cît şi peste hotare. Vocea lui este una dintre cele mai distincte, la Bruxelles şi la Strasbourg, acolo unde se află locul său de muncă, în calitate de membru al Parlamentului European.

Toată viaţa Tribunului este legată de acest partid, care reprezintă ecoul sufletului său curat şi senin.

Dacă rostim Partidul România Mare, ecoul răspunde: Corneliu Vadim Tudor.

La Mulţi Ani, România Mare!

Prof. DANIELA VASILOSCHI

Cluj-Napoca, 15 iune 2012

Ziarul TRICOLORUL, nr 2490 / 16.06.2012