Pentru împrospătarea memoriei - S-a-mbrăcat în zale lucii Cavalerii de la Malta...

Întrucît nu sîntem organe de anchetă şi nu dispunem de suficiente probe cu valoare juridică, vă rugăm să citiţi cele ce urmează prin prisma unor deducţii logice. Iată înserierea faptelor, care par să ateste cine se află în spatele lui Gheorghe Robu.

1)   În anul 1990, savantul Dumitriu-Snagov, expertul nostru nr. 1 în relaţiile cu Vaticanul, mi-a transmis printr-un profesor universitar următoarele: „Gh. Robu este fiul unui ceangău, pe nume Raab, plutonier-major în armata horthystă, care ulterior şi-a schimbat numele“.

În linii mari, cam aceleaşi informaţii erau cuprinse şi în memoriul pe care l-am primit sub semnătura (reală sau nu) a procurorului Vlad Adrian. Aşadar, două surse. N-am crezut pe moment toate acestea, deşi întreaga poziţie a lui Gh. Robu faţă de evenimentele din martie 1990 de la Tg. Mureş arăta că, în calitatea sa de procuror general, îi favorizase pe ungurii criminali. Aşa cum i-a favorizat şi pe teroriştii unguri Sipoş şi Bacs, pe care i-a scos în 1990 din puşcărie, deşi aceştia au atacat în 1984 o unitate militară românească, de unde au furat 20 de grenade şi 60 de cartuşe! Sîngele apă nu se face...

2) Acel bătrîn Raab s-a mutat pe urmă cu domiciliul, pentru a-şi pierde urma, aşa că fiul său, Gheorghe, a devenit... oltean. Numai că prea puţini olteni fac facultatea la Cluj, cum a facut-o el, imensa lor majoritate vin la Bucureşti. Să mai amintim de călărirea statuii lui Matei Corvin, în 1956, şi de poziţia pro-maghiară şi antiromânească avută de tînărul Robu în timpul

evenimentelor din Ungaria?

3) Acelaşi Gh. Robu îşi trimite (în anul 1990) soţia în Germania, cu suma de 5.600 de mărci, chipurile, pentru tratament.

4) Din Germania încep să vină, cam în aceeaşi perioadă, tot felul de călugări şi membri ai Ordinului Maltez (din Köln), de esenţă francmasonică, ce fac la suprafaţă o politică misionară, de ajutorare, dar în ascuns îi înarmează pe unguri - pe tema asta am publicat un material edificator, privind o impresionantă cantitate de aparatură electronică şi staţii de emisie-recepţie dosite de un astfel de „maltez”, de origine maghiară, în beciul unei case dintr-o comună din Ardeal.

5) Mai spre zilele noastre, Gh. Robu este semnalat aproape săptămînal în incinta Sălii de Adunare de la Catedrala Sfîntul Iosif, unde este un fel de lider al foştilor absolvenţi ai şcolii catolice; chiar călugării maltezi se laudă cu el, ca personalitate. În paralel, Robu primeşte o maşină ultimul tip din... Germania, cu număr străin (D) pe spate, pe care nu 1-a schimbat nici acum.

6) Nu întîmplător, singurul „ziarist” care a mai rămas în preajma lui zi şi noapte, însoţindu-1 şi la closetul Tribunalului din Ploieşti, este ungurul Simion Buia jr.

7) Judecătorul Jumanca, care (cacofonia e impusă) face presiuni pentru condamnarea mea la recursul Tanţei Robu, provine din Deva şi este o combinaţie de şvab cu... ungur. Tot sînge iute maghiar are şi madam Klara, soţia directorului Dan Dumitrescu din Procuratura Generală, care a tras toate sforile. De altfel, secretarul general al acestei stranii asociaţii malteze pentru România este tot un ungur, care întîmplător se numeşte Fürr, ca şi ministrul Apărării din Ungaria. Fürr are sarcina să racoleze în special ziarişti din televiziune şi magistraţi. Pînă la ora de faţă, ştim că a fost refuzat de Cristian Ţopescu, dar că a fost acceptat de doamna avocat Paula Iacob, pe care o informăm pe acesta cale că, din prea multă bună-credinţă, s-a angajat într-un joc ce poate deveni periculos. Familia Robu este în permanenţă apărată de cîteva gorile, care fac de gardă, cîte două în trei schimburi, şi la locuinţă. Nimeni în ţara asta nu-şi poate permite să plătească zilnic 7-8 zdrahoni pentru paza proprie. Dar Ordinul Maltez îşi permite, ba chiar face imprudenţa să se laude cu structurile şi organizarea sa paramilitară.

9) În fine, serile trecute, toate aceste elemente, aparent disparate, au început să se lege. Nu uitaţi că trăim la Porţile Orientului şi totul se află nefiresc de repede. Am primit un telefon de la o doamnă mondenă, bine informată şi revoltată de matrapazlîcurile „Justiţiei” noastre. Primele cuvinte au fost acestea: „S-a-mbrăcat în zale lucii Cavalerii de la Malta/ Papa cu-a lui trei coroane puse una peste alta...”. Versurile lui Eminescu din „Scrisoarea a III-a”. Inimoasa doamnă a continuat: „În procesul dvs. e o mînă ungurească, pe filiera Cavalerilor de la Malta din Köln. Eu lucrez la ministerul cutare, după cum ştiţi, şi mi s-a oferit şi mie protecţie zilnică dacă voi coopera. Mi s-a spus clar că Gh. Robu este unul dintre liderii săi şi că a fost cooptat şi în organizaţia «Patriot», înfiinţată ilegal de cei de la «România liberă». Iar o mînă de ţărănişti inconştienţi din Ploieşti fac jocul forţelor străine! În procesul dvs. şi-au băgat coada agenturi străine, d-le Vadim, fiţi foarte atent!”.

Acestea sînt datele problemei. Par perfect plauzibile. Pentru că e ireal şi strigător la cer ca un proces cîştigat categoric să se întoarcă brusc împotriva

mea! Cavalerii filomaghiari de la Malta ne vin din aceeaşi ţară de unde ne- au venit şi gunoaiele toxice. Numai că sînt infinit mai nocivi pentru fiinţa naţională.

CORNELIU VADIM TUDOR, (10 iulie 1992)

Ziarul TRICOLORUL, nr 2395 / 20.02.2012

ROMÂNIA, SUB UMBRELA BILDERBERG

În ultima perioadă, România a devenit teren propice pentru anumite întîlniri ale unor organizaţii, care mai de care mai ascunse, mai conspirate, ale unor structuri secrete care fac şi desfac pe toate părţile politica mondială. Printre acestea se numără şi vizitele tot mai frecvente ale unor oficialităţi mondiale ce fac parte din Clubul Bilderberg şi care vin la Bucureşti la iniţiativa singurului român atras şi acceptat în structurile de comandă ale acestui forum elitist, şi anume Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României. Deşi Clubul Bilderberg a fost înfiinţat acum aproape 60 de ani, se cunosc foarte puţine informaţii exacte despre acesta, căci reuniunile sale nu sînt niciodată cu adevărat mediatizate. Scopul său ar fi orchestrarea mondializării economiei.

Grupul Bilderberg, cu sediul în Elveţia, este structurat pe trei niveluri: Cercul exterior este extins, dar 80% dintre participanţii la reuniuni nu cunosc decît o parte din strategiile organizaţiei; Comitetul Director, al doilea nivel, este alcătuit din 35 de membri, europeni şi americani, cei din urmă fiind şi membri în Consiliul pentru Relaţii Externe (Council on Foreign Relations); în fine, Comitetul Consultativ Bilderberg, care este nucleul grupării, fiind alcătuit din 12 membri. Numai aceştia din urmă cunosc în totalitate strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei. Elita politică a lumii se întîlneşte în fiecare an, în cele mai luxoase hoteluri şi reşedinţe private din Europa, iar o dată la 4 ani, în Statele Unite sau Canada. Participanţii sînt bancheri din toată lumea, baroni ai trusturilor de presă de mare calibru, premieri, capete încoronate şi lideri politici. Motivele pentru care lumea defineşte grupul Bilderberg ca fiind „Guvernul mondial nevăzut” sînt legate de cele trei scopuri formulate de prinţul Bernhard (tatăl Reginei Beatrix a Olandei) în 1954: constituirea unui Guvern mondial la începutul Mileniului III, globalizarea economică şi crearea unei armate globale, care să intervină rapid dacă apar mişcări de opoziţie. La consfătuiri nu participă decît oameni care au dovedit loialitate Caselor Rockefeller şi Rothschild. În afara fondatorilor, prinţul Bernhard şi Joseph Retinger, cei care au finanţat clubul au fost multimiliardarii David Rockefeller şi Rothschild. Eminenţele cenuşii, care au ţinut şi ţin frîiele politicii grupului sînt Henry Kissinger şi Zbigniew Brzezinski. De altfel, se spune că Zbigniew Brzezinski este „naşul” tuturor preşedinţilor americani, nici unul dintre aceştia nefiind instalat la Casa Albă fără girul său. În zilele noastre, „creierul” oficial al Clubului Bilderberg, multimiliardarul David Rockefeller, a publicat în 1999 o carte autobiografică în care recunoaşte, voalat, că aparţine Clubului şi Comisiei Trilaterale, aceasta din urmă concentrînd „puterea politică, militară, economică şi administrativă a Europei, SUA şi Japoniei”. De cînd Mugur Isărescu şi-a consolidat poziţia în fruntea Băncii Naţionale a României s-a constatat o prezenţă tot mai activă în ţară a unor membri de frunte ai acestei organizaţii oculte, dar şi o influenţă tot mai mare în luarea deciziilor economice şi politice. Ceea ce se întîmplă astăzi în România - exportul masiv de venit naţional, şomajul, inflaţia, creşterea continuă a preţurilor, concedierile masive fără criterii din sectoarele publice, sărăcirea tot mai mare a populaţiei, asistenţa socială şi sanitară redusă, învăţămînt şi educaţie la nivelul minim posibil - nu reprezintă altceva decît efectul conjugat al politicilor globaliste promovate de actuala Putere, într-o combinaţie nefastă cu propria incapacitate a guvernanţilor. Pe acest fond, în zilele de 15 - 17 octombrie 2010, Municipiul Bucureşti a fost gazda Masoneriei mondiale, ca organizator al lucrărilor Comisiei Trilaterale, considerat al treilea organism de lucru în Masoneria lumii, după Consiliul pentru Relaţii Externe (cel care conduce, de fapt, SUA) şi ultrasecretul Club Bilderberg. Nu a trecut mult timp de la acel eveniment şi iată că acum ne vizitează ţara acest „guvern mondial“, la iniţiativa aceluiaşi personaj numit mai sus, cel care este considerat a fi prim-ministrul aşa-zisului guvern mondial, vicontele Étienne Davignon, preşedintele Clubului Bilderberg din 1999, şi Richard Haass, preşedintele Consiliului pentru Relaţii Externe al SUA. Pentru a-şi crea o oarecare acoperire a iniţiativei sale, Mugur Isărescu i-a plasat în prim-plan pe doi colaboratori apropiaţi ai săi, Adrian Thiess şi Mihai Craiu, care se doresc a fi, oficial, iniţiatorii acestui eveniment. Chiar dacă Adrian Thiess este mason cu influenţe directe asupra celor care s-au perindat la Putere în România din 1990 încoace, este incredibil şi ca atare imposibil ca o personalitate de rangul acestui Étienne Davignon să ajungă la Bucureşti la invitaţia unui „frate” a cărui condiţie este mai mult decît modestă în angrenajul masoneriei de mare forţă, aşa cum se pretinde a fi acest viconte.  Dar, sigur, de ochii lumii, evenimentul este organizat de Media Consult International, firmă patronată de Adrian Thiess, ziarul „Puterea“, cu acelaşi stăpîn, şi Realitatea TV, la care se adaugă şi  sprijinul echipelor Kirchoff, CMP, Money Express şi al sponsorilor Unicredit Ţiriac Bank, Eximbank, Roşia Montană Gold Corporation, totul fiind pus sub „înaltul patronaj” al Băncii Naţionale a României şi al guvernatorului acesteia Mugur Isărescu. Vicontele Étienne Davignon este un politician şi un important om de afaceri din Belgia, născut la Budapesta pe 4 octombrie 1932. El este şi fondator al organizaţiei Masa Rotundă Europeană. După obţinerea doctoratului în drept, la 27 de ani, ajunge şef de cabinet al ministrului de Externe belgian Paul-Henri Spaak şi al premierului Pierre Harmel, care conducea, între 1964 şi 1968, un guvern format din social-creştini şi socialişti. Davignon a fost şi primul preşedinte al Agenţiei Internaţionale pentru Energie, în 1974-1977. Cîţiva ani mai tîrziu, în 1981, a fost ales pentru 4 ani într-o altă funcţie importantă: vice-preşedinte al Comisiei Europene. De asemenea, a condus, ca preşedinte, Institutul Regal de Relaţii Internaţionale. Din 1974 este membru al Clubului Bilderberg, la conducerea căruia accede în 1999. În 1985 a intrat în Societatea Generală din Belgia, al cărei preşedinte a devenit din aprilie 1988 pînă în septembrie 2001, apoi vicepreşedinte, pînă la 31 octombrie 2003, cînd s-a petrecut fuziunea cu Tractebel. Este ales vicepreşedinte al noii companii „Suez-Tractebel”, iar în 2004 Regele Albert II i-a oferit titlul onorific de ministru de Stat. Preşedinte al „Mesei rotunde a industriaşilor europeni”, Étienne Davignon este şi membru al Consiliilor de Administraţie de la „Anglo-American Mining”, Banca „Fortis”, „Kissinger Associates”, „Fiat” „Petrofina”, „Real Software”. Alte funcţii deţinute : preşedinte al Asociaţiei pentru Unitate Monetară în Europa şi al Fundaţiei „Paul Henri Spaak et d’EGMONT ”, membru al Comisiei Trilaterale. În acelaşi timp, continuă să acorde consultanţă mai multor Consilii de Administraţie ale unor mari companii din lume. Ceea ce puţină lume ştie este că fostul premier belgian, astăzi chiar preşedinte al Uniunii Europene, Herman Van Rompuy, este un prieten intim al vicontelui Étienne Davignon, cel care a fost timp de 40 de ani secretar al Clubului Bilderberg, iar acum e preşedinte al acestuia. Pînă cu o zi înainte de numirea lui Rompuy se spunea că acesta nu va fi preşedintele Uniunii, fiindcă este membru în Clubul Bilderberg! Asta trebuia să fie o acuză, numai că evenimentele au arătat că numirea lui în funcţie s-a făcut tocmai din acest motiv. De altfel, pe 12 noiembrie 2009, Van Rompuy a fost invitat la dineul pe care l-a dat clubul la Castelul Val-Duchesse. Cu această ocazie, înaltul oficial european şi-a afirmat susţinerea faţă de intenţia grupului Bilderberg de a promova introducerea unui impozit „verde”, fireşte, cu justificare ecologistă. El a mai spus că vrea ca, în funcţia sa de preşedinte al UE, să se mulţumească doar cu un rol de facilitare a compromisurilor între statele Uniunii şi a afirmat că doreşte să rămînă ca şi „prietenul Étienne Davignon discret” şi nu să dea interviuri în toată presa. Étienne Davignon a contribuit la construcţia europeană, raportul său despre apropierea politicilor din ţările bătrînului continent, aprobat la 27 octombrie 1970 de Consiliul de Miniştri al Comunităţii Europene, propunînd crearea unui mecanism de informare şi consultare în domeniul politicii externe. Textul preconiza organizarea unor reuniuni semestriale ale miniştrilor Afacerilor Externe ale ţărilor din Comunitatea Economică Europeană, dar şi întîlniri trimestriale ale unui Comitet Politic, format din directori de politici din Ministerele de Externe, care să pregătească reuniunile. De asemenea, preşedintele comitetului era obligat să transmită în fiecare an la Parlamentul European o evaluare a cooperării politice. Dacă acest prim raport s-a remarcat prin supleţea sa, punînd accentul pe simplul angajament al guvernelor de a se consulta în mod constant, un al doilea „Raport Davignon”, adoptat în 1973 (cu un an înainte ca Étienne Davignon să devină membru al Clubului Bilderberg), prevedea că, „în problemele de politică externă, fiecare stat avea obligaţia să nu-şi fixeze o poziţie definitivă înainte de a se consulta cu partenerii săi”. Propunerea Bilderberg pentru un superstat federal european şi o singură monedă are cu siguranţă rădăcini mai vechi. O investigaţie a celor de la BBC a scos la iveală documente de la primele şedinţe Bilderberg, care confirmau că Uniunea Europeană a fost un vlăstar al grupului. Étienne Davignon a afirmat că Bilderberg a ajutat le crearea monedei euro, clubul fiind cel care a introdus pentru prima dată pe agenda discuţiilor politice ideea unui singur etalon monetar, la începutul anilor ’90. Davignon a admis acest lucru într-unul dintre rarele interviuri pe care le-a dat. El a adus în discuţie şi faptul că întîlnirile anuale ale grupului Bilderberg sînt considerate, de obicei, „prilejul unei conspiraţii”. În articolul citat de liderul clubului se mai spunea: „Întîlnirea din vara lui 2009 în Europa a grupului Bilderberg – un club informal de politicieni, oameni de afaceri şi gînditori de vîrf, prezidat de domnul Davignon – ar putea, de asemenea, «îmbunătăţi înţelegerea» asupra modului viitor de acţiune, în acelaşi mod în care grupul a contribuit la crearea monedei euro în anii ‘90”. Articolul se încheia cu aprecierea lui Étienne Davignon că: „Oamenii înţeleg cu tulburare că în aer pluteşte o schimbare (…). Dar nici un guvern nu va potoli reacţia oamenilor. Ei au cea mai mare reticenţă şi cel mai mare cinism împotriva oricui deţine responsabilitate.” În legătură cu criza financiară, Étienne Davignon declară convins că: „Din 28 octombrie 2008, lumea nu va mai fi aceeaşi. Vom avea un «înainte» şi un «după» faţă de acest moment, pentru că sistemul n-a rezistat la excesele….sistemului. Astăzi, e clar, sîntem în curs de a reconstrui în parte sistemul şi încercăm să administrăm consecinţele negative ale acestuia. Este nevoie de un mai bun echilibru între responsabilităţile statului şi sectorul privat, căruia i se cere mai multă energie. Deci, este nevoie de noi adaptări şi de schimbări”. De altfel, între 1981 şi 1985, Davignon a elaborat un plan de restructurare a industriei europene. „Sînt definitiv convins că fără industrie nu se poate vorbi de o economie puternică, iar industria nu poate să se dezvolte fără să accepte regulile dure ale competitivităţii, decît în măsura în care statul supraveghează ca tot ceea ce o înconjoară să-i fie mereu favorabil.” Tot el este cel care a negociat importante acorduri comerciale şi industriale cu SUA, Japonia şi China, acorduri care confirmă convingerea sa că este necesar ca Europa „să vorbească pe o singură voce despre aceste subiecte”. Sigur că vizita lui în România, chiar dacă a fost de scurtă durată, şi-a atins scopul. Evaluarera făcută împreună cu Mugur Isărescu a dat satisfacţie mai marelui mondial, pentru că în discuţii s-au abordat, printre altele, şi probleme legate de viitorul României, aşa cum este el preconizat de acest aşa-zis guvern mondial. Este o certitudine că perspectiva ţării noastre nu poate fi judecată fără a lua în calcul şi afacerea Roşia Montană, una dintre cele mai mari din istoria modernă. Aşa că şi acest subiect a făcut obiectul discuţiilor, mai ales pentru că unul dintre sponsorii deplasării lui Étienne Davignon în România nu este alcineva decît Roşia Montana Gold Corporation. Ceea ce, cu siguranţă, s-a remarcat în toate cercurile a fost absenţa oricărui contact cu preşedintele ţării, Traian Băsescu, şi prim-ministrul român, Emil Boc. Faptul că Étienne Davignon, unul dintre cei mai importanţi factori ai puterii mondiale, nu s-a întîlnit cu nici unul dintre ei spune multe lucruri. Coroborat şi cu atitudinea actuală a partidului de guvernămînt, PDL – ul, care, în an preelectoral, nu se lansează în promisiuni aşa cum a făcut-o anterior, ba din contră, anunţă în continuare măsuri de austeritate, gen posibila îngheţare a pensiilor şi a salariilor, recunoscînd implicit lipsa tot mai critică a resurselor, arată fără nici o îndoială că Puterii de la Bucureşti i s-a închis uşa în nas cam peste tot, că factorii de putere mondială şi-au retras sprijinul. Indiscutabil, următorul pas va fi schimbarea prin „voinţa populară”, dirijată şi susţinută, mai mult sau mai puţin discret, de centrele de Putere externă, înlocuitorii fiind deja „calificaţi” în cursă. Cu siguranţă Mugur Isărescu va fi unul dintre competitori, dacă avem în vedere faptul că el a avertizat în mai multe rînduri actuala Putere să nu se mai joace cu focul şi să nu facă promisiuni fără acoperire, mai ales acum, în an preelectoral, iar consilierul acestuia, Adrian Vasilescu, afirma sus şi tare, pe mai toate canalele mass-media, că România va fi salvată pentru că există un Dumnezeu şi Banca Naţională.

Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU

Ziarul TRICOLORUL , nr 2295 / 18.10.2011

Într-un ritual masonic, desfăşurat, vineri seara, la conacul său de la Drăgăşani MUGUR ISĂRESCU A FOST PRIMIT DE EVREUL UNGUR ETIENNE DAVIGNON ÎN BANDA BILDERBERGILOR”

Vineri seara, la conacul lui de pe podgoria proprietate personală de la Drăgăşani, Mugur Isărescu a fost primit membru cu drepturi depline al Grupului Bilderberg. El este primul român care devine membru al acestei organizaţii secrete, fondată în 1954, al cărei scop este acela al mondializării economiei şi care este considerată Guvernul mondial nevăzut”. Prima conferinţă a grupului a avut loc acum aproape 60 de ani, în Olanda, la Hotelul Bilderberg din Oosterbeek, iar printre fondatorii săi se află celebrul petrolist Rockefeller şi familia de bancheri Rothschild. Din club fac parte circa 180 de personalităţi, printre care Bill Gates, prinţul Charles şi Henry Kissinger. La întîlnirea secretă de vineri seara de la Drăgăşani au participat între 30 şi 40 de oameni, majoritatea sosiţi în România special pentru eveniment, precum preşedintele grupului Daimler Mercedes şi şeful austriac al Raiffeisen Bank, alături de alţi potentaţi europeni. Întîlnirea a durat între orele 22 şi 3 dimineaţa şi a fost împărţită în două: ceremonia de admitere în grup a lui Mugur Isărescu şi un dineu de lucru, în care cei prezenţi au discutat despre viitorul monedei euro.
Ritualul de acceptare a lui Mugur Isărescu în Grupul Bilderberg a fost unul secret, la care nu au avut acces decît iniţiaţii, iar naş şi garant al celui proaspăt admis a fost chiar preşedintele grupului, vicontele Etienne Davignon, în vîrstă de 79 de ani. Acesta este un evreu trăitor în Belgia, dar născut în Ungaria, la Budapesta. El şi-a schimbat numele (ca să pară francez autentic) şi şi-a cumpărat titlul nobiliar. Davignon face parte din Grupul Bilderberg din anul 1974, iar în 1999 a ajuns la conducerea acestuia, fiind cel de-al şaselea preşedinte al organizaţiei. Conform informaţiilor noastre, Davignon a fost adus la Bucureşti de cunoscutul aranjor Adrian Thiess, iar prestaţia sa la conferinţa European Union  after the sovereign debts crisis”, găzduită de BNR, a fost recompensată cu 200.000 de euro, bani plătiţi de compania Media Consulta, proprietara ziarului Puterea” şi firma furnizoare de publicitate pentru  Realitatea TV, afacere la care Thiess este acţionar. Mai precizăm că acest Thiess este mason, în Loja de la Periş, condusă de Ştefan Mâşu (acum stabilit în Belgia!), ocupîndu-se, o perioadă, de postul Teleshoping; ulterior, a fost consilier al lui Sorin Oprescu. Nu se ştie cu certitudine ce a dat sau ce a promis că va face Mugur Isărescu pentru a fi acceptat în Clubul  Bilderberg, dar este clar că poziţia sa în cadrul acestui aşa-zis guvern mondial va fi pe măsura plăţii, aceea de a fi acceptat membru al influentei frăţii de sorginte masonică.
A doua parte a întrunirii s-a desfăşurat în jurul unei cine, iar bilderbergii” au discutat despre viitorul monedei euro. Sursele noastre spun că, cel puţin anul viitor, moneda euro va fi sprijinită să depăşească criza economică globală, iar magnaţii europeni ai Grupului vor iniţia în ţările aflate în dificultate, respectiv Grecia, Spania, Portugalia, o serie de investiţii, menite să le relanseze economic. Au fost abordate mai multe teme, printre care şi cea a bogăţiilor de la Roşia Montană. La întîlnire  dar fără a avea acces la evenimentele din cadrul Grupului Bilderberg  au mai participat copiii de mingi” Adrian Vasilescu, Mihai Tănăsescu, Adrian Thiess, vicepreşedintele BNR Cristian Popa, precum şi vicepreşedintele Volksbank România, Lucian Cojocaru. În acest cadru s-a hotărît că BNR nu va susţine  cel puţin în anul 2012  celebra taxă Robin Hood, discutată intens la vîrful Uniunii Europene, prin care se urmăreşte impozitarea cîştigurilor băncilor provenite din speculaţiile financiare. Şi încă ceva: toată ţara a văzut cum, la reuniunea de la BNR, stăteau în bănci, ca nişte copii făcuţi pe ei, cu gura căscată la bătrînul şarlatan, următorii servitori: Ion Iliescu, Florin Georgescu, Bogdan Olteanu, Mihai Craiu ş.a.


http://www.ziarul-tricolorul.ro/eveniment-2.html

Monden si Paranormal

Copilul care s-a întors din morţi povesteşte cum e în Rai, alături de Isus

Povestea lui Alex Malarkey, cunoscut şi ca „Băiatul care s-a întors din Rai“, după cum a titrat „New York Times“ într-un articol de excepţie, a făcut rapid înconjurul lumii. Alex pur şi simplu a înviat din morţi şi a reuşit să povestească prin ce a trecut, o experienţă deosebită, mai ales că el spune că în Rai L-a întîlnit pe Isus, cu care a stat de vorbă. Un băiat ce a supravieţuit miraculos după un accident groaznic a stat două luni în comă, timp în care susţine că a fost în Rai.

Kevin Malarkey era tatăl fericit a 4 copii în ziua în care a provocat un accident teribil, din care fiul său abia a scăpat cu viaţă. În mod incredibil, Kevin spune că accidentul a adus mai multe lucruri bune decît rele şi că, dacă ar putea schimba trecutul, ar alege să nu o facă, aşa începe povestea lui Alex, relatată şi în cotidianul australian „Daily Mercury“. Povestea micuţului Alex Malarkey, „Băiatul care s-a întors din Rai“, a ajuns în topul celor mai bine vîndute cărţi, în care se relatează întîmplarea sa, nefericită prin prisma accidentului, dar fericită din punctul de vedere al experienţei sale paranormale. Alex a suferit, practic, o „decapitare internă“ – craniul său s-a desprins de şira spinării, toţi doctorii find şocaţi că nu a murit pe loc. Copilul nu doar că a supravieţuit, dar a devenit primul din lume ce a fost operat dupa metoda „Christopher Reeve“, reuşind astfel să respire fără aparate. Povestea este însă şi mai complexă. Alex povesteşte cum, în cele două luni în care a stat în comă, a vizitat Raiul, a văzut îngeri care îi cărau tatăl din maşina distrusă, s-a întîlnit şi a vorbit cu Isus şi a ascultat o muzică incredibilă. „Cînd am ajuns în Rai, eram la poartă. Porţile erau foarte înalte şi erau albe. Totul era foarte strălucitor. Cînd am ajuns înăuntru, totul era şi mai strălucitor, absolut perfect. Perfect este cuvîntul meu preferat pentru a descrie Raiul“, a mai spus Alex. Tatăl său, un om educat şi fiu al unui cercetător, nu a crezut o boabă din poveştile fiului. „Am crezut că are traume la cap“, spune Kevin. Deşi nu îşi mai aminteşte nimic din accidentul propriu-zis, Kevin a aflat detalii chiar de la fiul său. Alex spune că stătea alături de Isus, undeva, deasupra tuturor, privind cum pompierii îi scoteau corpul din maşină şi îl puneau în elicopter. Alex mai spune că şi-a auzit numele strigat de tatăl său, pe care l-a văzut apoi vorbind la telefon, dar şi cu un bărbat îmbrăcat în albastru din personalul elicopterului. Mama sa confirmă că aşa s-au întîmplat lucrurile. Din ceea ce a văzut în Rai, Alex a povestit foarte puţin. „Despre ce am vazut acolo am promis să nu-i spun nici tatălui meu“, se explică băiatul. Între timp, Alex a progresat remarcabil. Acum poate să stea în picioare cu ajutorul unui cadru protector şi poate chiar să urce pe rampă cu ajutorul unui echipament special. Tatăl său e convins că îşi va vedea copilul mergînd din nou şi spune că, dintre toţi copii lui, cel mai puţin îl îngrijorează soarta lui Alex. „Am trăit o serie de miracole, fiul meu va influenţa lumea într-un mod pozitiv“, mai spune Kevin.


===============================
Masoneria îngroapă România. Ce legătură poate fi între generali-masoni, comisari europeni, Cavaleri de Malta, Codex Alimentarius şi OMG? (IV)


Chelaru a început să deranjeze - chiar dacă ilustra un spirit naţional deloc acceptat într-o Românie slabă şi dominată de interese financiare, şi nu de spiritul şi cultura tradiţiilor ortodoxe care caracterizează acest popor - încă dinainte de a fi şeful Armatei Române, atunci cînd a făcut direct reproşuri armatei ruseşti din statul nerecunoscut Transnistria. Nu voi intra deloc în prevederile reuniunii de la Malta, pentru că documentul a fost publicat de nenumărate ori, dar puţini au avut curiozitatea să-l citească şi să-l analizeze. Este valabil şi pentru harta publicată în acele vremuri în Statele Unite ale Americii, în diferite publicaţii. Bun, iar pentru a încheia acest capitol, aşa cum spuneam, trebuie să evidenţiem, fără a comenta, şi scandalul izbucnit în ultimii 2 ani, scandal în care generalul-mason Săvoiu a făcut subiect mai multor afirmaţii cel puţin neplăcute. Voi fi foarte scurt, iar cei ce sînt interesaţi în a afla mai mult, o pot face printr-o muncă de cercetare personală. Mă refer la scandalul cu Asociaţia condusă de Săvoiu (AORR) şi FMR, care, făcînd o paranteză interesantă, în Franţa înseamnă altceva. Şi acolo există o organizaţie numită FMR, numai că acolo este constituită din francmasonii regulari, cei care se luptă astăzi cu „Marele Maestru”, pus la zid pentru că a făcut politică şi a scris preşedintelui Franţei. Nu mai ştiu care este relaţia prezentă, se pare că nu mai sînt sentimente de cordialitate, dar Săvoiu a fost un foarte bun prieten al lui Degeratu (numit de prieteni Costică). Comentarii nu fac! Citiţi cele de mai sus şi constatati singuri la ce mă refer. Voi reveni! (Sfîrşit)

============================


Posedaţi de diavol (V)


Criteriile posedării

Conform ritului catolic, criteriile posedării demonice sînt următoarele: vorbitul unei limbi necunoscute, destăinuirea unor lucruri îndepărtate sau ascunse, dovedirea unor forţe nepotrivite cu vîrsta şi condiţia posedatului. La acestea, Auguste Saudreau, autorul unei lucrări despre faptele extraordinare ale vieţii spirituale, adaugă: convulsiile în care se poate discerne o inteligenţă străină, mişcările extraordinare, pierderea bruscă a sensibilităţii, ţipetele animalice şi urletele, viziunile stranii etc. După criteriile lui Benedict al XIV-lea, originea viziunilor este considerată diavolească atunci cînd în ele apare „un detaliu diform, ciudat, ridicol sau negru”. La fel, cînd e vorba de batjocură. Papa Benedict al XIV-lea, care a fost multă vreme „avocatul diavolului” în procesele de canonizare, insista şi asupra faptului că „viziunea demonică încurajează vanitatea, gloria zadarnică, dorinţa de a te fuduli” şi provoacă în cadrul Bisericii scandal, dezordine şi tulburare. „Întotdeauna sînt suspecte viziunile sufletelor vane şi curioase, slabe la minte sau prea credule, uşor exaltate, foarte imperfecte şi foarte departe de sfinţenie. Acestea sînt sufletele pe care diavolul le înşală cel mai uşor”. În procesele de vrăjitorie, nu se scăpa niciodată ocazia să se caute semnul diavolului (sigillum diaboli). Corpul vrăjitorului sau vrăjitoarei era ras şi înţepat meticulos cu ace în toate locurile, astfel încît să se descopere „zonele reci”, adică locurile insensibile. Aceste zone anesteziate - care se găsesc şi la isterici - erau considerate locuri pe care diavolul le marcase neîndoielnic cu pecetea sa. Orice urmă pe piele, oricît de mică, era considerată ciudată: cea mai mică umflătură, petele maronii sau negre, iritaţii ale pielii cu sau fără edem, negii... Şi chiar cînd nu erau urme, tot puteai să fii acuzat: diavolul le ştersese!

Posedaţii voodoo

Posedarea nu e apanajul religiilor monoteiste. Multe religii „primitive” spun că adepţii lor sînt deseori posedaţi. Religia din Haiti, voodoo, constituie un exemplu foarte potrivit. Claude Planson, care a stat de multe ori acolo, trăind în contact strîns cu poporul, trecînd el însuşi prin încercările iniţiatice şi luînd de nevastă o preoteasă autentică, istoriseşte două poveşti de posedare. Mai întîi, cea a unui tînăr, un occidental de 23 de ani, însoţit de o tînără drăguţă, de care se interesa mai mult decît de ceremonia voodoo. Flecăreala şi rîsetele lor îi jenau pe spectatori - vreo 50 de persoane -, care încercau zadarnic să-i facă să tacă. În cele din urmă, cei doi tineri s-au retras la o masă foarte grea, dificil de deplasat. „Deodată, spectatorii au avut impresia că tînărul era smuls de pe scaun şi aruncat în mijlocul peristilului, unde a aterizat pe toba assotor care, în seara aceea, fusese scoasă în mod excepţional din casa misterelor. Această tobă, înaltă de 2 metri şi jumătate, cîntărea, în momentul în care a fost îmbarcată la Port-au-Prince, puţin mai mult de 650 kg... Nu era o tobă oarecare, în ea se ascundea şi, cînd se bătea în ea, se auzea chiar vocea strămoşilor care mormăiau”. Deci pe această tobă a fost aruncat tînărul, cu mare zgomot. Spectatorii l-au văzut atunci într-o postură de nerecunoscut. „După ce fusese atras de loa assotor, acum era călărit de Damballah şi se tîra pe pămînt răsucindu-se ca o caracatiţă, scoţînd un şuierat ciudat care semăna într-un fel cu kiki ki ki kiki, care este chiar limbajul lui loa, pe care numai iniţiaţii îl pot interpreta.” Posedarea a durat în jur de 10 minute şi toţi spectatorii au atestat cele văzute. Apoi corpul tînărului s-a destins şi a rămas moale pe pămînt. A fost tîrît pînă la masa lui... Şi ceremonia nu a mai fost tulburată! A doua poveste se referă la o tînără femeie snoabă, care le lua puţin peste picior pe acele „negrese excitate”. „Cred, mărturisea Planson, că a fost călărită de Zacca Mede, care e un vechi spirit ţărănesc. Frumoasa statuie blondă a devenit un bătrînel cocîrjat... care îşi scărpina picioarele de paraziţii luaţi de la cîmp”. Tînăra femeie nu a mai venit niciodată acolo... Posedatul dă dovadă de o forţă şi o rezistenţă incredibile. „Nu de puţine ori, afirma Planson, îl poţi vedea dansînd timp de ore în şir, fără cel mai mic semn de oboseală, sau mînuind obiecte grele pe care în mod normal abia dacă le-ar fi putut deplasa”. În Haiti, inchizitorii stabiliseră de mult timp criteriile de posedare: forţă înzecită, insensibilitate la durere, în special la arsură, posibilitatea de previziune a viitorului etc. „Se întîmplă chiar, adăuga Claude Planson, să asişti la apariţia unor stigmate şi la manifestări de glosolalie în cursul cărora indivizii călăriţi vorbesc limbi străine”. Posedaţii nu se rănesc niciodată în cursul crizelor. Claude Planson, el însuşi „călărit”, a căzut de la înălţimea unei cascade de peste 10 metri fără să păţească nimic. Nimeni, nici măcar preoteasa, mambo, nu poate să provoace posedare după dorinţă. Numai loa alege corpul în care doreşte să se încarneze. Şi trebuie să avem grijă, căci persoanele care se grozăvesc sînt mai uşor de posedat decît cele care asistă la ceremonii fără idei preconcepute... (Va urma)


HELENE RENARD


Ziarul TRICOLORUL, nr 2089 - 14.02.2011

Masoneria îngroapă România. Ce legătură poate fi între generali-masoni, comisari europeni, Cavaleri de Malta, Codex Alimentarius şi OMG? (II)

Am făcut referire la o organizaţie cel puţin ciudată, mai ales prin oamenii pe care-i strînge în jurul său… Şi aici voi aduce în discuţie o organizaţie mult mai interesantă şi mai puternică, una care, de-a lungul Istoriei, sute şi sute de ani, a manipulat şi condus anumite aspecte ale vieţii, cel puţin în Europa. Este vorba despre Ordinul de Malta. Dar cu o menţiune: nu Ordinul aflat sub dominaţia directă a Vaticanului, ci o facţiune care, pentru mine cel puţin, este mult mai stranie. Cu ceva timp în urmă, în România a fost un scandal, în care membrii „maltesi” din Italia îi acuzau pe cei din România că fac lucruri contrare Ordinului, dar nimeni nu a vorbit despre faptul că mai există o facţiune de „maltesi”. Da, Săvoiu este şi el în această organizaţie şi deţine titlul de „Comandante della 1º Centuria” din Europa. Această organizaţie a împărţit Europa în mai multe regiuni, după cum urmează: Europa de Nord (în care intră ţările baltice, din Peninsula scandinavă, şi Danemarca), Europa Centrală (în care intră Germania, Polonia, Ungaria, Austria, Slovenia şi Slovacia), Europa de Vest (Elveţia, Franţa, Luxemburg, Olanda, Belgia, Irlanda şi Regatul Unit), Europa de Sud (în care intră teritoriul european al Turciei, Andora, Spania, Portugalia, Italia, ţările din Balcani, Malta şi San Marino). Iar acum vine partea cea mai interesantă. Europa de Est - în care este localizat, teoretic, Săvoiu, cu titlul şi gradul respectiv - are în componenţă Rusia, România şi ţările din fostul bloc sovietic. Dar, să vezi surpriză: Centuria lui Săvoiu este Centuria „Centro Europa”… Şi ne-am întrebat de ce. Centuriile nu depind de statele suverane ca teritoriu, ci sînt supuse puterilor şi deciziilor directe ale Ordinului, aşadar nu există supunere teritorială, ci supunere în faţa şefilor acestui Ordin. Aşadar, Săvoiu ar trebui să aibă în subordine o cca. 100-160 de persoane din toate aceste ţări. Organizaţia a împărţit, la rîndul său, România în mai multe părţi: Centurii de la 11 pînă la 16, cu diferite denumiri, cum ar fi „Ştefan cel Mare“, „Decebal“, „Traian“, „Mihai Viteazul“, „Alexandru Ioan Cuza“ (care nu a fost niciodată francmason, aşa cum susţin unii, ba, mai mult, a fost cel care a ordonat arderea templelor masonice din Bucureşti), „Carol I al României“ şi „Ferdinand I al Românei“. Această organizaţie, despre a cărei existenţă nu ştiu dacă se vorbeşte în România (a nu se confunda cu adevăratul Ordin de Malta), are şi doi reprezentanţi oficiali: Domenico Guzzonato (pentru Europa de Est) şi, ca ambasador în România, pe Nerino Torboli Barone, care, din cîte ştiu, ar locui la Iaşi, căsătorit cu o tînără româncă absolventă a Universităţii de Arte din Iaşi şi care a lucrat la Filarmonica „Moldova“ Iaşi. De ce spuneam că această organizaţie este ciudată în comparaţie cu adevăratul Ordin de Malta, care ştim că se supune Vaticanului, adică Papei? Pentru că, în mod paradoxal, pare că această structură este relaţionată cu Bartolomeu I al Constantinopolului, după cum se poate observa în fotografia alaturata (este vorba despre o vizită „oficială” a acestei organizaţii la Bartolomeu I, pe 1 mai 2010). Ceea ce este, de asemenea, cel puţin ciudat. Oare astfel să se fi obţinut şi titlul de arhonte?! Să ne reîntoarcem la povestea cu Masoneria şi Armata (nu uitaţi ce declara fostul ministru al Apărării, Victor Atanasie Stanculescu, despre cum au venit la el masonii italieni pentru „a implanta masoneria în România”, că o să fie mai bine…). Dar, înainte de aceasta, trebuie să ne aducem aminte de un caz care niciodată nu a mai fost pus pe tapet. Se petrecea cu mulţi ani în urmă, pe cînd Armata României era condusă de domnul general Mircea Chelaru. Acum 11 ani, şeful Armatei României demisiona subit! (Va urma)



Ziarul TRICOLORUL, nr 2087 - 11.02.2011