Convocator Birou Permanent PRM

Pentru a respecta Statutul Partidului România Mare si pentru a nu mai exista contestatii in ceea ce priveste legalitatea convocarilor Biroului Permanent, acesta, Biroul Permanent, respectind statutul PRM, potrivit artidcolului 79 din statutul PRM, din initiativa 1/3 din numarul membrilor, a convocat Biroul Permanent pe data de 14 ianuarie 2017.

Totusi, pentru ca nu permit conditiile meteorologice, sedinta Biroului Permanent se amina pentru 21 ianuarie 2017 sau 28 ianuarie 2017, data urmind a fi comunicata saptamina urmatoare in urma consultarilor.

Astfel, conform documentului atasat:

 

"Din iniţiativa a cel puţin 1/3 din numărul membrilor Biroului Permanent al Partidului România Mare, conform art. 79 din statutul PRM, se convoacă şedinţa Biroului Permanent pentru data de 14 ianuarie 2017 ora 11:00, la sediul PRM din Bucureşti, sector 2, str. Vasile Lascăr, nr.16, cu un singur punct pe ordinea de zi: Măsuri de organizare în vederea desfăşurării următorului Congres al Partidului România Mare, avînd în vedere faptul că cererea PRM în dosarul 39923/3/2016 a fost respinsă de către Tribunalul Bucureşti."

--

Biroul Permanent al Partidului  România Mare

DOCTRINA NAŢIONALĂ – DOCTRINA PARTIDULUI ROMÂNIA MARE

Partidul România Mare este un partid care are toate atributele partidelor politice, în conformitate cu Constituţia României şi legislaţia specifică, acţionînd cu mijloace democratice pentru atingerea obiectivelor cuprinse în programul său. Nici partidul nostru nu poate face abstracţie de adevărul istoric, că scopul politicii e preluarea puterii, iar scopul puterii e realizarea binelui cetăţeanului şi al obştii.
Documentele de bază ale activităţii Partidului România Mare sînt Statutul şi Programul. Statutul şi Programul Partidului România Mare reprezintă cadrul organizatoric, normele interne şi, respectiv, obiectivele concrete ale partidului, obiective ce decurg din DOCTRINA NAŢIONALĂ – doctrina Partidului România Mare. În acord cu importanta tradiţie socio-politică a României, Partidul România Mare a fost conceput şi acţionează ca o asociaţie liberă de cetăţeni, uniţi prin interese şi idei comune, cu caracter creştin, democratic şi umanist.
Partidul România Mare are rădăcini adînci în viaţa socială a Ţării, atît în planul economic, cît şi în planul ideatic. Ceea ce particularizează Partidul România Mare în peisajul politic românesc este prezenţa primordială a INTERESULUI NAŢIONAL în toate obiectivele, luările de poziţie şi acţiunile partidului. Doctrina Partidului România Mare are în vedere, concomitent, studierea, cunoaşterea şi popularizarea marilor valori naţionale româneşti, a poziţiei Naţiunii Române în lume, identificare a relaţiilor şi interdependenţelor în care este implicată.
Doctrina Naţională este baza teoretică şi ideologică a partidului nostru, fiind expresia sintetică a existenţei multimilenare a românilor, avîndu-şi izvoarele atît în religia creştin-ortodoxă în care s-a format Poporul Român, cît şi în ideile de libertate, dreptate şi neatîrnare ale marilor figuri ale Neamului. Doctrina Naţională înmănunchează credinţa, sentimentul de libertate şi dreptate, dragostea pentru glia străbună şi tradiţiile strămoşeşti. Principiile şi idealurile Doctrinei Naţionale se constituie într-un concept doctrinar modern, rezultat din altoirea pe tulpina naţională a unor valori ale doctrinelor social-democrată şi creştin-democrată.

BAZELE DOCTRINEI NAŢIONALE A PARTIDULUI ROMÂNIA MARE 
 
În conformitate cu obiectivele pe care şi le-a propus încă de la înfiinţarea sa, în anul 1991, şi pe care le-a urmărit permanent, Partidul România Mare intenţionează să cucerească, pe căile oferite de democraţie, puterea politică necesară pentru a guverna Ţara. Caracteristicile esenţiale ale acţiunii politice a Partidului România Mare decurg din dragostea neţărmurită faţă de Patrie şi Naţiunea Română a întemeietorilor partidului, a tuturor membrilor şi simpatizanţilor săi. În consecinţă, acţiunea politică a Partidului România Mare va fi destinată permanent reconstrucţiei naţionale şi sociale, descurajării tendinţelor – considerate de noi extrem de primejdioase – de slăbire a autorităţii statului democratic, de subminare a bazelor economice, sociale, morale, educaţionale ale Naţiunii Române, prin proliferarea dispreţului fără limite faţă de iniţiativa şi munca cinstită, faţă de talentul şi spiritul creativ, care, singure, trebuie să poată justifica bunăstarea într-o societate bine rînduită şi bine condusă. Noi credem cu fermitate în comentariul marelui sociolog român Dimitrie Gusti, care, în 1922, afirma că „Un partid de ordine şi de autoritate poate fi şi un partid de libertate“.
Partidul România Mare concepe „reconstrucţia naţională“ ca un proces care trebuie să vizeze, în mod ideal, refacerea României Mari, respectiv readucerea la sînul Patriei a tuturor teritoriilor istorice româneşti răpite în mod samavolnic. Adevărul că România are de recăpătat teritorii etern româneşti, care au fost răpite în urma Pactului Ribbentrop – Molotov, între nazişti şi bolşevici, este unul dintre motivele pentru care Naţionalismul Luminat trebuie să mai aibă, încă vreme îndelungată, dreptul de cetăţenie la poporul nostru. Pentru apropierea de acest ideal, Partidul România Mare are în vedere folosirea exclusivă a procedeelor democratice, a normelor de drept internaţional, a acţiunii politico-diplomatice sistematice, perseverente, documentate, fundamentate pe o perfectă cunoaştere a istoriei Patriei şi a umanităţii. În acţiunea sa pentru atingerea idealului României Mari, partidul nostru va proceda pornind de la realitatea evidentă că unirea tuturor românilor se va putea realiza numai în condiţiile unei evoluţii social-economice interne favorabile, la care situaţia României, marile calităţi ale Neamului nostru ne dau dreptul să aspirăm. Deviza Partidului România Mare – „Unire în Belşug“ – este mult mai mult decît o simplă lozincă, este conştiinţa fermă a datoriei unui partid, este expresia sintetică a unui program politic. Preconizată de Partidul România Mare să se materializeze odată pentru totdeauna, „Unirea cea Mare“ trebuie, în concepţia noastră, pregătită cu asiduitate şi în plan cultural, nu numai în plan economic, cu înţelepciune şi tact, cu profunda înţelegere a mutaţiilor pe care decenii de asuprire, de deznaţionalizare, le-au produs asupra comunităţilor de etnici români aflate în prezent în afara graniţelor Ţării.
Partidul România Mare a identificat importanţa forţei de atracţie pe care o viaţă normală, ordonată, corectă, sub protecţia legii, o viaţă senină, într-o ambianţă politico-economică şi culturală destinsă, o poate avea pentru românii din afara graniţelor, în care dăinuie dragostea de Neam şi care au nostalgia vetrei străbune.

DOCTRINA NAŢIONALĂ – DIRECŢIILE PRACTICE DE MANIFESTARE 
 
Pornind de la însuşirea concepţiei conform căreia între realitatea socială prezentă (înfăptuită) şi realitatea socială viitoare (ideală) se desfăşoară procesul de transformare a societăţii în acord cu idealul etic, Partidul România Mare şi-a proiectat acţiunea politică pentru realizarea unui progres multilateral, a unei democraţii avansate, care să se armonizeze cu ansamblul celorlalte ţări ale lumii, toate acestea în interesul Ţării şi al Naţiunii. Avînd în vedere faptul că doctrina politică este, în fond, ansamblul de noţiuni care serveşte drept îndrumar pentru organizarea forţelor şi stabilirea programelor partidelor, şi doctrina Partidului România Mare va conduce la transpunerea corectă a ideilor şi concepţiilor noastre politice, în politica internă şi în politica externă, pe care le vom promova în procesul de guvernare.
Astfel, în conceperea Programului nostru, care conţine un mic sistem sociologic şi un mare tratat etic, se are în vedere complexul de factori care defineşte societatea românească, pentru că societatea se exprimă fenomenologic printr-o mulţime de activităţi economice, juridice, politice, religioase, artistice. Partidul România Mare îşi propune ca prin Doctrina Naţională să acţioneze ca un catalizator pentru derularea unui program activ de solidaritatea naţională. Acest program trebuie să fie expresia voinţei naţionale.

POLITICA INTERNĂ 
 
Vizînd transformarea societăţii într-o societate a prosperităţii şi a echilibrului social, într-un stat de drept, Partidul România Mare evidenţiază situaţia particulară a Naţiunii Române, formată pe una dintre vetrele imemoriale ale civilizaţiei europene. Recunoscînd necesitatea de a se respecta toate preceptele statului de drept în legătură cu protecţia tuturor cetăţenilor, Partidul România Mare subliniază necesitatea de a se recunoaşte şi combate nocivitatea oricăror discriminări. Noi susţinem că toţi cetăţenii români trebuie să fie egali în faţa legii şi nimic nu trebuie să confere privilegii unor minorităţi. În concepţia noastră, toţi cetăţenii Ţării sînt datori să o apere, să o respecte şi să contribuie la propăşirea sa. Loialitatea faţă de România trebuie să fie sacră.
Pentru obţinerea unei adevărate justiţii sociale, în concepţia noastră, guvernanţii Ţării trebuie să trateze cu mare atenţie realizarea unui contract social care să asigure o justă distribuire a bogăţiei Naţiunii, o efectivă protecţie socială. Respectînd principiul proprietăţii şi legile economiei de piaţă, Partidul România Mare are în vedere promovarea unor măsuri eficiente de protecţie a producţiei naţionale, atît pe piaţa internă, cît şi în confruntarea produselor româneşti în competiţia internaţională. Protecţia producţiei naţionale va avea în vedere baza materială, forţa de muncă şi producţia însăşi, dar şi ocrotirea mărfurilor româneşti în raport cu cele străine, prin utilizarea tuturor pîrghiilor care stau la dispoziţia statului.
Partidul România Mare îşi propune să determine o concepţie corectă despre corelaţia dintre munca şi statutul social al cetăţeanului, repunînd munca, talentul şi iniţiativa pe primul loc în preocuparea Naţiunii Române, ca determinante ale bunăstării membrilor societăţii. „Boala de care suferă societatea românească este lipsa de caractere“ – afirma, cu mîhnire, Nicolae lorga, dar o asemenea anomalie trebuie să ia sfîrşit.
Nemunca, mijloacele ilicite de acumulare a valorilor, corupţia, criminalitatea economică trebuie să fie pedepsite şi discreditate ferm în faţa societăţii, prin metode educative adecvate, de reinstaurare a unei moralităţi asumate în mod unanim.
Partidul România Mare acordă, totodată, o mare atenţie făuririi civilizaţiei săteşti moderne – dat fiind faptul, printre altele, că satul este leagănul Naţiunii Române şi că peste 50% dintre cetăţenii României trăiesc la ţară. Civilizaţia sătească are în Ţara noastră cel mai profund caracter naţional. În civilizaţia sătească se regăsesc cele mai mari realizări ale geniului românesc, creaţii muzicale, literare, de artă plastică, creaţii tehnice ingenioase, care nu încetează să surprindă şi să entuziasmeze omenirea. Din civilizaţia satului românesc şi-au tras izvoarele artişti şi savanţi cu care astăzi se mîndresc şi alte culturi, ca fiind ai lor.
Partidul România Mare apreciază că strategia pentru înflorirea civilizaţiei săteşti trebuie să constituie o prioritate incontestabilă a Doctrinei Naţionale. Mai ales în condiţiile acestui sfîrşit de Secol şi Mileniu, în care grija pentru ridicarea culturală a mediului rural a încetat să mai preocupe majoritatea forţelor politice ale Ţării, iar dominanta pentru satele României este, din păcate, pe toate planurile, cuvîntul „mizerie“. Atîta vreme cît pentru români muzica naţională se identifică, în mare măsură, cu muzica ţărănească, portul naţional cu cel ţărănesc, creaţia literară naţională cu Balada Mioriţa, nici o forţă care se pretinde a fi naţională nu are dreptul să neglijeze civilizaţia sătească. Partidul România Mare îşi propune ca, în procesul de guvernare a Ţării, să determine o judicioasă angrenare a satului în circuitul de valori materiale şi spirituale din Ţară, pornind de la ideea că trebuie să se evite involuţia ţărănimii române, că trebuie să se aloce mai mult din resursele naţionale pentru protecţia socială şi culturală a satului. Şcoala sătească şi Căminul cultural trebuie să fie, şi pe viitor, alături de Biserica străbună, focare de cultură, de iradiere a spiritului patriotic naţional, izvoare de valori umane. În pofida convingerilor unor spirite elitiste, străine de neamul nostru, de durerile şi aspiraţiile sale, vigoarea Naţiei rezidă încă, în mare măsură, în filonul curat, nealterat, al ţărănimii româneşti.
Modern şi pragmatic, Partidul România Mare nu se va cantona niciodată într-un paseism idealist, dimpotrivă, el susţine necesitatea introducerii tehnologiilor de producţie agricolă avansate, a acordării de sprijin concret, în primul rînd financiar, pentru consolidarea gospodăriei agricole ţărăneşti, a fermei
rentabile, a folosirii integrale şi intensive a fondului funciar al Ţării. Partidul va acţiona, totodată, pentru păstrarea tehnologiilor tradiţionale ale gospodăriei ţărăneşti, pentru organizarea şi menţinerea unor muzee locale, pentru înregistrarea în sisteme multimedia a creaţiilor artistice ţărăneşti, a arhitecturii specifice.
Conştient de rolul politicii financiare şi fiscale în dezvoltarea întregii societăţii bazate pe economia socială de piaţă, Partidul România Mare va lua în consideraţie, cu toată atenţia, acumulările de date specifice provenind din Ţările cu mare experienţă în domeniul financiar-bancar, procedînd, însă, cu discernămînt în angajarea de credite, respingînd îndatorarea inutilă a Ţării. Este o datorie patriotică, de primă urgenţă, ca populaţia să fie informată sistematic cu privire la gestionarea şi utilizarea împrumuturilor externe.
În cadrul Doctrinei Naţionale, Partidul România Mare pune înaintea oricărei raţiuni politicianiste sau oportuniste adevăratul Interes Naţional, cel care aduce beneficii Ţării în perspectivă, evitîndu-se ipotecarea resurselor materiale şi umane pe termen lung şi transferarea responsabilităţilor şi eforturilor către generaţiile viitoare.
În Doctrina Naţională a Partidul România Mare, un loc important îl deţine grija pentru o protecţie socială eficientă, fără de care populaţia Ţării este atacată în însăşi fibra sa biologică. Prin toate mijloacele care îi vor sta la dispoziţie, în timpul guvernării sau pe care şi le va crea, Partidul va rezolva, în mod optim, în temeiul moralei creştine, problema copiilor străzii, a cerşetorilor, a semenilor fără adăpost, pentru că această problemă este o pată pe obrazul Naţiunii, şi o guvernare va fi veşnic condamnată de Istorie dacă nu se va apleca asupra dezmoşteniţilor sorţii. Ţinînd cont de faptul că demnitatea naţională a fost afectată, în cea mai mare măsură, de popularizarea, cu obstinaţie, în exterior, a imaginii dezolante a săracilor noştri, Partidul România Mare va utiliza toate fondurile disponibilizate sau realizate prin confiscarea marilor averi obţinute fraudulos, pentru crearea bazei materiale de susţinere a copiilor şi bătrînilor nevoiaşi, a tuturor cetăţenilor lipsiţi de resurse. În paralel cu măsurile de urgenţă, se vor pune în aplicare măsurile strategice capabile să lichideze, într-o manieră civilizată şi umană, problema pînă la sfîrşitul acestui Secol. Îngrijindu-ne de bătrîni – ne respectăm trecutul. Îngrijindu-ne de copii – ne asigurăm viitorul.

POLITICA EXTERNĂ 
 
În problematica deosebit de complexă a relaţiilor internaţionale ale Ţării, Doctrina Naţională a Partidului România Mare porneşte de la realitatea incontestabilă că Ţara noastră este o componentă a lumii contemporane, în care trebuie să joace un rol pozitiv şi activ. În acelaşi timp, noi concepem totalitatea raporturilor noastre prin prisma aceluiaşi etern Interes Naţional. Această chestiune reprezintă Steaua Polară a Doctrinei Naţionale. Dată fiind concepţia noastră conform căreia Naţiunea, departe de a-şi fi epuizat resursele de progres şi de a-şi fi terminat rolul istoric, îşi va pune şi în viitor amprenta asupra configuraţiei politico-geografice a Umanităţii, Partidul România Mare va susţine şi în continuare necesitatea existenţei statelor naţionale, opunîndu-se argumentat unor teorii ireale despre „spiritualizarea“ sau „transparenţa“ graniţelor, sau despre „Europa regiunilor“.
Faţă de procesul de integrare a României în structurile Euro-Atlantice, Doctrina Naţională a Partidului România Mare se pronunţă favorabil. Vom milita activ împotriva tuturor forţelor care încearcă să izoleze România de concertul mondial de valori, în care i-a fost locul dintotdeauna. Pentru eficienţa acestei integrări, care se cere a fi înţeleasă şi asumată de milioane de români, solicităm respectarea de către organismele internaţionale a demnităţii şi tradiţiilor poporului nostru, deziderat fără de care chiar fundamentele democraţiei moderne pot fi periclitate. Pe deplin conştienţi de costurile unei asemenea integrări, ne exprimăm convingerea că aceasta nu va afecta negativ unitatea naţională şi nivelul de trai al populaţiei României, dimpotrivă, va reprezenta un factor de progres. Noi pornim de la premisa absolut realistă că în aceeaşi măsură în care România are nevoie de structurile euroatlantice pentru garantarea securităţii sale, şi aceste structuri au nevoie de România, datorită poziţiei geo-strategice exemplare şi a puternicului potenţial, uman şi material. În spiritul acestor adevăruri, conducerea Partidului România Mare a semnat Documentul de la Snagov, în iunie 1995, pe care şi-l asumă în continuare. Aşadar, nu vom accepta să fim trataţi ca o Ţară de categoria a doua, ci ca o Ţară cu drepturi şi îndatoriri egale.

ÎNVĂŢĂMÎNTUL ŞI POLITICA CULTURAL-ŞTIINŢIFICĂ 
 
Partidul România Mare concepe domeniile învăţămîntului şi culturii ca fiind de cea mai mare importanţă pentru viitorul unei naţiuni. Considerăm că educaţia patriotică, în spirit naţional, trebuie să înceapă de la cele mai fragede vîrste, că această educaţie trebuie să cuprindă, necondiţionat, Cultul Patriei, promovarea valorilor naţionale, cunoaşterea istoriei, formarea caracterelor şi a personalităţilor în spiritul cinstei şi al muncii. Partidul România Mare apreciază că educaţia în conformitate cu respectul pentru valorile universale, pentru creaţiile altor popoare, trebuie să completeze educaţia de bază, în spirit naţional. Mîndria de a fi român, de a face parte dintr-un popor atît de talentat şi plin de calităţi, conştiinţa necesităţii de a se edifica un viitor fericit şi prosper Naţiunii Române, trebuie să fie induse tinerei generaţii şi ocrotite ca nişte plante rare.
Partidul România Mare înţelege cultura ca pe un domeniu extrem de important de manifestare a personalităţii umane, o activitate care pune în valoare cele mai reuşite exemplare ale umanităţii, pentru înfrumuseţarea vieţii în familie şi în colectivitate. În ceea ce-i priveşte pe români, calităţile native trebuie să găsească condiţii materiale pe măsura geniului poporului, iar condiţiile materiale şi organizatorice asigurate trebuie să preîntîmpine, pe de o parte, emigrarea marilor valori, pe de alta, degradarea artei şi culturii autentic româneşti, prin manifestări decadente şi poluarea folclorului.
Strîns legată de rezultatele procesului educaţional, activitatea ştiinţifică, în optica Partidului România Mare, trebuia să se bucure de o atenţie majoră, pornindu-se de la realitatea că naţiunile – deci şi Naţiunea Română – progresează în special datorită descoperirilor ştiinţifice şi a noilor tehnologii. În epoca actuală, dacă nu vom participa cu fruntea sus, cu aplomb şi cu drepturi egale la „războiul informaţional“, riscăm să rămînem în urmă faţă de imperativele progresului.
Partidul România Mare, prin Doctrina Naţională, va acţiona ca, pe viitor, să fie exclusă apariţia unor situaţii în care priorităţi mondiale româneşti în domeniul ştiinţific să fie batjocorite sau ignorate la noi în Ţară, ori însuşite de sistemele posesive ale altor ţări, cum s-a întîmplat în trecut cu Ştefan Odobleja, care a formulat principiile Ciberneticii, cu dr. Nicolae Paulescu, descoperitorul Insulinei, sau cu fizicianul Ştefan Procopiu, descoperitorul Magnetronului, invenţii şi descoperiri pentru care alţi cercetători au primit Premiul Nobel.
A venit timpul ca geniul nativ al Poporului Român să lucreze plenar, cu maximă eficienţă, pentru propăşirea Ţării noastre – numai astfel vom fi respectaţi în lumea largă. Pentru că „migraţia popoarelor“, încheiată ca proces istoric acum aproape 1.000 de ani, nu trebuie să fie înlocuită cu „migraţia valorilor“.

ARMATA ŞI SIGURANŢA NAŢIONALĂ 
 
Partidul România Mare concepe Armata şi structurile speciale de apărare naţională drept domenii esenţiale pentru existenţa României ca stat suveran şi independent. Doctrina Naţională a partidului nostru susţine că Armata Ţării şi structurile speciale de apărare naţională sînt formaţiuni care aparţin Naţiunii, că ele sînt în serviciul Ţării, că au datoria sfîntă să protejeze necondiţionat, la ordin, teritoriul, patrimoniul naţional, viaţa şi liniştea locuitorilor întregii Ţări. Pentru aceste structuri nu poate exista raţiune externă superioară care să le oprească din executarea ordinelor. Doctrina Militară a României trebuie să exprime pe mai departe dragostea de Ţară, devotamentul neţărmurit faţă de popor şi cultul glorioaselor fapte ale Armatei de-a lungul istoriei. Nici o raţiune politică sau diplomatică nu poate transforma glorioasa noastră Oştire într-o armată de mercenari.

CONCLUZII 
 
Doctrina Naţională vine din Istorie şi merge în Istorie. Ea reprezintă cu mult mai mult decît fiecare doctrină considerată clasică: liberală, conservatoare, creştin-democrată, social-democrată, corporatistă şi altele. Doctrina Naţională poate trăi şi fără ele, dar acestea nu pot fi viabile în rîndul populaţiei, dacă nu au şi elemente ale Doctrinei Naţionale.
Spre deosebire de toate celelalte doctrine, Doctrina Naţională e inconfundabilă şi poate fi recunoscută cu uşurinţă. Ea nu poate trece drept altceva, decît ceea ce este cu adevărat. Într-o lume în continuă prefacere, de la începutul Secolului XX şi pînă acum – o perioadă zbuciumată în care s-au confruntat, s-au compromis, s-au năruit şi au fost uitate atîtea programe şi ideologii – Doctrina Naţională nu numai că a supravieţuit, dar a ieşit întărită şi proaspătă, aşa cum sînt înseşi popoarele care au o misiune pe Pămînt. Pentru că ea este, vorba lui Nicolae lorga, „mîntuitoare“, în materie de teorie politică, Doctrina Naţională e Alfa şi Omega, e refugiul tuturor mulţimilor care cred cu tărie că Patriile nu pot şi nu trebuie să fie şterse de pe hartă. Vom fi universali, exact în măsura în care sîntem români.
Aproape în mod involuntar, făuritorii şi votanţii Constituţiei României, din 1991, au inclus în legea Fundamentală a Ţării însăşi esenţa sau rădăcina Doctrinei Naţionale – e vorba despre Articolul 1: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil“. Doctrina Naţională este fundamentată pe principiile moralei creştine, ale Decalogului biblic şi, ca atare, respinge orice expresie sau manifestare de intoleranţă, xenofobie, şovinism, segregaţionism, izolaţionism şi extremism. Fiind o oglindă teoretică a Naţiunii, ea nu poate fi altfel decît e Naţiunea însăşi: generoasă, creativă, vitală.
Cine se teme de Doctrina Naţională? Numai acea Reacţiune veche de cînd lumea, care unelteşte la jefuirea, vlăguirea şi dispariţia neamurilor. „Ţineţi cu poporul, toţi, ca să nu vă rătăciţi!“ – grăia Tribunul Simion Bărnuţiu, în anul crucial 1848, din mănunchiul căruia se desfac razele României Mari. Prin însăşi longevitatea sa multiseculară, Doctrina Naţională veştejeşte ipocrizia şi spiritul îngust, limitat, al atîtor aventurieri politici, care pun interesul personal sau de grup mai presus de Interesul Obştesc.
Eroarea cea mai mare a majorităţii politicienilor, de la noi, şi de aiurea, este aceea că ei cred că sînt predestinaţi să lumineze poporul, cînd, în realitate, toţi sîntem datori să învăţăm de la popor, zi de zi, bunul-simţ, măsura în lucruri, înţelepciunea, cinstea primordială, devotamentul total faţă de tot ce e nobil şi frumos. Are Poporul Român o misiune pe lume, ori el a fost creat de Dumnezeu întîmplător? Răspunsul îl poate da numai Doctrina Naţională: da, sîntem un Popor Mesianic (însărcinat cu o menire), iar misiunea noastră este aceea de a reprezenta o punte vie la marea răspîntie a drumurilor Nord-Sud, Est-Vest, pentru edificarea unei lumi a Păcii, Concordiei şi Bucuriei de a trăi.

http://romaniamare.info/doctrina-nationala-doctrina-partidului-romania-mare/

Comunicat de presă - PRM

PRM a atins pragul de 5% în sondajele de opinie București, 18 octombrie 2016: 

Partidul România Mare (PRM) se află pe un trend vizibil crescător în sondajele de opinie, ajungând la pragul psihologic de 5%. În urmă cu cîteva luni, PRM se afla la 1,4 % și - începând cu luna august - și-a definitivat și a aplicat un program sever de reformă atât la nivelul organizării interne, cât și în ceea ce privește mesajul transmis către electorat. 

Partidul se află acum mai aproape de ținta de 11% pe care și-a propus s-o atingă la alegerile generale din 11 decembrie.

Rezultatul sondajului intern al PRM demonstrează că românii au înțeles că Partidul România Mare a fost, este și va rămâne singurul partid autentic naționalist din România.

'Dacă în luna septembrie PRM era cotat la 3%, în prezent ne aflăm foarte aproape de pragul de 5%, respectiv cu 4.3%, adică peste marja de eroare a sondajului. Venirea Lidiei Vadim Tudor alături de partidul fondat de tatăl ei, Corneliu Vadim Tudor, a făcut ca electoratul să devină atent la mesajele și acțiunile Partidului România Mare', a declarat Valentin Vasilescu, directorul de campanie al PRM, precizând că 'prezența Lidiei Vadim Tudor, mesajul clar de reformă și întinerire, precum și hotărârea de a lupta împotriva săraciei și a corupției, va duce Partidul România Mare acolo unde îi este locul, în Parlamentul României' .

PRM a efectuat, în perioada 12 — 16 octombrie 2016, un sondaj de opinie, pentru uz intern, cu privire la intenția de vot a românilor, în perspectiva alegerilor generale din 11 decembrie. Sondajul a fost efectuat telefonic, pe un eșantion de 2.031 cetățeni români, din mediu urban, la nivel național. Marja de eroare este de 3%.

Sondajul a avut o singură întrebare: Dacă duminica viitoare ar fi alegeri, cu care partid ați vota? Din totalul celor intervievați, un procent de 45% a declarat că nu va vota sau reprezintă indecișii. 

Din lotul celor care și-au exprimat opțiunea de vot, s-au centralizat următoarele rezultate:

1. PSD — 37,6%
2. PNL — 27,2%
3. USR — 7,2%
4. ALDE — 6%
5. UDMR — 5,2%
6. PRM — 4,3%
7. PMP — 4,1%
8. PRU — 1,5%
9. ANR — 1,2%
10. Altele — 5,7%

Biroul de Presă al PRM
 

 

http://www.agerpres.ro/comunicate/2016/10/18/comunicat-de-presa-prm-11-05-03

 

http://www.dcnews.ro/sondaj-intern-prm-cu-cat-sunt-cotate-psd-pnl-usr_519329.html

 

 

Lidia Vadim Tudor candidează la Camera Deputaţilor

COMUNICAT DE PRESĂ: Lidia Vadim Tudor candidează la Camera Deputaţilor

PRM ţinteşte 11% la alegerile din decembrie

Bucureşti, 26 septembrie 2016: Lidia Vadim Tudor, fata cea mare a fostului preşedinte al Partidul România Mare (PRM), Corneliu Vadim Tudor, va candida la alegerile din 11 decembrie pentru un mandat de deputat. Venită de curînd în rîndurile partidului fondat de tatăl ei, Lidia Vadim Tudor doreşte ca PRM să revină acolo unde îi este locul, în Parlamentul României. „Am decis să candidez pentru Camera Deputaţilor deoarece am convingerea, pe de o parte, că PRM are resursele necesare pentru a accede în Parlament şi, pe de altă parte, pentru a transmite un mesaj clar tinerilor că este timpul să se implice în politică, pentru că nimeni nu le va reprezenta interesele mai bine ca ei”, a declarat Lidia Vadim Tudor, precizînd că „ne dorim ca tinerii care iubesc România şi îşi doresc să aibă o carieră politică să vină în rîndurile PRM”.

Partidul România Mare are ca principal obiectiv obţinerea a 11% din sufragii la alegerile din 11 decembrie. Dacă pînă acum pe acest culoar electoral nu existau partide naţionaliste, în acest an sînt multe voci care vor să revendice acest statut. „Experimentul la care asistăm acum, prin apariţia unor aşa-zise partide naţionaliste, este o altă mare înşelătorie pe care partidele mari o pregătesc românilor”, a declarat Lidia Vadim Tudor, precizînd: „faptul că în decembrie Parlamentul se va contracta, prin reducerea numărului de locuri, îi forţează pe parlamentarii care nu au confirmat politic, sau au probleme cu justiţia, să îşi caute refugiu în braţele partidelor balama, doar din dorinţa de a avea continuitate în forul legislativ, nu din spiritul patriotic cu care ei defilează acum”.

Capitalul electoral naţionalist din România este evaluat la peste 15%, procent din care PRM ţinteşte 11%, bazîndu-se pe maturitatea celor care vor vota, pe spiritul lor naţionalist patriotic. PRM consideră că perioada în care anumite partide îşi dezvoltă organizaţii politice satelit, doar din dorinţa ca membrii lor controversaţi să acceadă în Parlament, a trecut, electoratul fiind acum suficient de matur ca să distingă adevărul de minciună. „Cei care doresc acum să confişte spiritul patriotic al românilor pentru a-l demonetiza şi a-l ţine sub control vor realiza că nimeni din lumea asta nu va reuşi să oprească dragostea pe care românii o au pentru România. Am mare încredere în românii patrioţi şi în puterea votului lor din decembrie. PRM a fost, este şi va rămîne singurul partid autentic naţionalist, care, de-a lungul anilor, a depus eforturi susţinute ca spiritul patriotic să renască”, a încheiat Lidia Vadim Tudor. 

Biroul de Presă al Partidului România Mare

http://romaniamare.info/comunicat-de-presa-lidia-vadim-tudor-candideaza-la-camera-deputatilor/

 

PRM convoacă Consiliul Naţional pe 1 octombrie

COMUNICAT DE PRESĂ:

PRM convoacă Consiliul Naţional pe 1 octombrie

Bucureşti, 6 septembrie 2016: Partidul România Mare (PRM) va convoca, pe 1 octombrie 2016, Consiliul Naţional, ca un prim pas în organizarea viitorul Congres prin care PRM işi va alege noua conducere.

“Am decis că este nevoie ca Partidul să işi aleagă o nouă conducere printr-un Congres şi primul pas în acest sens este convocarea Consiliului Naţional al Partidului, a declarat Prof. Adrian Popescu, preşedintele interimar al PRM, precizând că “în ce mă priveşte, am decis să nu candidez pentru funcţia de preşedinte, este timpul ca o nouă generaţie să vină şi să ducă valorile acestui partid mai departe.”

Partidul România Mare a reuşit, în ciuda vicisitudinilor de ordin juritic, să meargă mai departe şi a dovedit o strânsă coeziune a membrilor săi. În ultima şedinta de Birou Permanent, filialele judeţene ale PRM au dovedit că sunt prezente, unite şi decise să înregistreze un procent foarte bun la alegerile din decembrie.
“Am convingerea că PRM va intra in Parlament în acest an, acolo unde de fapt îi este locul. Vrem să demonstrăm că PRM a fost, este şi va rămâne singurul partid cu adevărat patriotic din România şi că populaţia va ştii că în noi va avea mereu un sprijin real”, a afirmat Prof. Adrian Popescu, adăugând că “mulţumesc preşedinţilor de filiale din ţara, tuturor membrilor PRM, pentru sprijinul necondiţionat pe care-l acordă actualei conduceri interimare, precum şi pentru implicarea acestora în viitoarea luptă electorală care urmeaza.”

Forţa Partidului România Mare stă în spiritul pe care, de-a lungul timpului, acest partid l-a avut asupra societăţii româneşti. PRM demonstrează că are putere să se reformeze, să aducă un suflu tânăr în rândurile sale şi, mai mult, să rămână acelaşi reprezentant al iubirii de ţară care, de fapt, l-a propulsat ca fiind cel mai apreciat partid naţionalist din România. “Vom fi iarăşi ce am fost, şi mai mult decât atât”, a concis Prof. Adian Popescu.

Contrar unor informaţii total nefondate, Partidul România Mare este înregistrat în Registrul Partidelor Politice la pozitia nr. 10, nu a fost niciodata radiat şi, dimpotrivă, va merge la alegerile generale din decembrie cu intenţia de a acumula un procentaj de 10% din intenţiile de vot ale populaţiei.

Dan Alexandru
Şeful Biroul de Presa al PRM dan.alexandru@romaniamare.org

https://www.facebook.com/435130406682284/photos/a.435139480014710.1073741826.435130406682284/521764838018840/?type=3

PRM: Actorul Florin Zamfirescu, purtător de cuvânt al partidului

Actorul Florin Zamfirescu este noul purtător de cuvânt al PRM, el alăturându-se acestei formațiuni din dorința de a se implica activ în viața politică din România și din nevoia de a transmite "un apel la normalitate", potrivit unui comunicat al formațiunii transmis joi AGERPRES. 

'Nu aș fi intrat în dispute politice, dar nu se mai poate! Am decis să mă implic în politică pentru că mesajul pe care simt nevoia să-l transmit este un apel la normalitate. Noi trăim într-o anormalitate permanentă și cred că majoritatea populației României stă într-o atitudine dezamăgită, așteptând să se întâmple ceva ca să poată ieși din amorțeală', a declarat Florin Zamfirescu, în noua sa calitate de purtător de cuvânt al PRM. 

'Noi trebuie să oferim încredere celor 50% de nevotanți care stau acasă și care nu mai doresc să facă efortul de a alege', a adăugat el, conform comunicatului PRM. 

În opinia reprezentantului PRM, cei care sunt dezamăgiți de guvernările anterioare vor avea posibilitatea la alegerile parlamentare din acest an să aibă o alternativă reală la actuala clasă politică. 

'Șansa noastră este masa de votanți adormiți. Asta este efortul care trebuie să-l facem. Și din acest motiv mă angajez să transmit mai departe, să conving oamenii de forța fabulosă pe care o au, doar votând. Vă dați seama că efortul este minim: doar un vot!', a afirmat Zamfirescu. 

Potrivit comunicatului menționat, El a făcut apel la spiritul naționalist și al mesajului patriotic pe care, de-a lungul timpului, Partidul Romania Mare l-a susținut prin președintele Corneliu Vadim Tudor. 

'Ne ferim cu toții de termenul 'naționalist'. Păi ei ne obligă să gândim așa! Ne bagă pe o direcție în care să ne simțim vinovați că ne iubim țara, că ne iubim parinții, că ne iubim cimitirul, că ne iubim bunicii și tradițiile. Suntem patrioți, toți cei care gândim așa', a mai afirmat Florin Zamfirescu. 

AGERPRES / (AS — autor: Marius Frățilă, editor online: Adrian Dădârlat)

http://www.agerpres.ro/politica/2016/08/25/prm-actorul-florin-zamfirescu-purtator-de-cuvant-al-partidului-22-59-36?ref=yfp

ZIARUL TRICOLORUL Anul XII, nr. 3313, JOI 17 SEPTEMBRIE 2015

IN MEMORIAM

CORNELIU VADIM TUDOR

(n. 28 noiembrie 1949, Bucureşti -

d. 14 septembrie 2015, Bucureşti)

(poza)

Corneliu Vadim Tudor (n. 28 noiembrie 1949, Bucureşti - d. 14 septembrie 2015, Bucureşti) a fost un scriitor, un politician şi un publicist român, care a deţinut funcţiile de senator şi europarlamentar.

A fondat Partidul România Mare (cunoscut ca PRM). Apogeul carierei sale politice l-a atins în anul 2000, cînd s-a plasat pe locul II în primul tur al alegerilor prezidenţiale. A fost învins în al II-lea tur de Ion Iliescu.

A fost discipolul scriitorului Eugen Barbu. A urmat cursurile Colegiului Naţional „Sfîntul Sava" din Bucureşti, pe care le-a absolvit în 1967. În 1971, a obţinut licenţa la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti, cu o teză despre Sociologia Religiei. Între 1978 şi 1979, a beneficiat de Bursa Premiului Internaţional Herder, care fusese acordată magistrului său, scriitorul Eugen Barbu, şi a făcut studii de Istorie la Viena. Corneliu Vadim Tudor a fost fondatorul Partidului România Mare şi al publicaţiilor afiliate, „România Mare", „Politica" şi „Tricolorul". A fost senator în Parlamentul României, în perioada 1992-2008.

A candidat la alegerile prezidenţiale din 1996, clasîndu-se pe locul 5 din 16 candidaţi. La alegerile prezidenţiale din 2000, a ajuns în turul II, unde a obţinut 33,17% din voturi. În 2004, a candidat la Preşedinţia României şi a obţinut 12,57% din voturi. La alegerile prezidenţiale din 6 noiembrie 2009, lista PRM pe care a candidat a obţinut votul a numai 540.380 români, adică 5,56% dintre votanţi.În 2014, Corneliu Vadim Tudor şi-a depus candidatura pentru alegerile prezidenţiale din 2 noiembrie.

Conform rezultatelor finale ale alegerilor din noiembrie 2014, Vadim Tudor a obţinut în primul tur de scrutin (organizat în ziua de duminică, 2 noiembrie 2014) un număr de 349.416 voturi, din numărul total de 9.723.232, situîndu-se pe locul 7 din 14 şi cumulînd circa 3,68% din toate voturile exprimate şi validate. La 7 iunie 2009, a fost ales în Parlamentul European pe lista Partidului România Mare, în 9 luni, pînă în martie 2010, a participat la 15 din 37 de şedinţe în plen - prezenţă de 40,54 %. 

Vadim Tudor a murit la 14 septembrie 2015, în Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, unde a fost transportat după ce i se făcuse rău. Starea lui s-a agravat după internare: se pare că a suferit un infarct miocardic şi decesul a fost înregistrat la orele 18,30,

Vadim Tudor a publicat 38 de cărţi, din care volume de poezie şi publicistică, unele editate şi în franceză, engleză şi arabă, şi a scris piese de teatru.

A scris împreună cu Sergiu Nicolaescu scenariului filmului „Triunghiul Morţii", regizat de celebrul actor.

 * 1977: Poezii, Editura Eminescu

* 1977: Epistole vieneze, Ed. Eminescu

* 1979: Poeme de dragoste, ură şi speranţă, Ed. Eminescu

* 1981: Idealuri, Ed. Eminescu

* 1983: Saturnalii, Ed. Albatros

* 1983: Istorie şi civilizaţie - Ed. Eminescu

* 1983: Mîndria de a fi români - Ed. sport-turism

* 1986: Miracole, Ed. Albatros,

* 1986: Carte românească de învăţătură, Ed. Fundaţiei România Mare

* 1990, 1991 şi 1992: Jurnal de vacanţă

* 1996: Poems, Ed. Fundaţiei România Mare & Editura Aggi, Torino

* 1998: Piesele de teatru radiofonic:

* Colindul puiului de cerb, 1968,

* Secerişul de iarnă, 1976

* Domnul Tudor din Vladimiri, 1977

* Adevărul la puterea I-a, 1977

* Toată lumea ştie fotbal (premieră în decembrie 1989 la teatrul Constantin Tănase)

* Europa Creştină, 2010, Ed. Fundaţiei România Mare

* Europa Naţiunilor, partea I şi partea a II-a, Ed. Fundaţiei România Mare

* Europa are nevoie de o mare reformă, partea I şi partea a II-a, Ed. Fundaţiei România Mare

* Artificii, 2010, Ed. Fundaţiei România Mare

* Elegii pentru suflete nobile, 2015, Ed. Fundaţiei România Mare

* Pamflete explozive, 2015, Ed. Fundaţiei România Mare.

Editorial

Condamnat

post-mortem

De către oficialii Statului Român. Este vorba despre Corneliu Vadim Tudor. A fost 16 ani senator al României. A fost votat de un sfert dintre cetăţeni. A fost secretar şi vicepreşedinte al Senatului. Şi a condus un partid politic timp de un sfert de secol. Iar acum, după ce a trecut în veşnicie, ce aflăm? Că i se interzice trupului său neînsufleţit să poposească, pentru o zi-două, înainte de a intra definitiv în pămînt, în holul Senatului României. Corneliu Vadim Tudor este condamnat, astfel, post-mortem. De către cine şi de ce?

Nimeni în această ţară nu m-ar putea suspecta că aş fi avut, în trecutul post-comunist, relaţii de prietenie, sau măcar amicale ori de colaborare în vreun fel cu cel care a fost Corneliu Vadim Tudor. Pur şi simplu, viaţa ne-a plasat în tabere total diferite. Au existat chiar între noi şi conflicte publice, destul de răsunătoare. Şi, cu toate astea, nu mi-ar fi trecut prin cap vreodată, dacă aş fi fost pus în această situaţie, ca, după moartea acestuia, să-i refuz cuvenitele onoruri, ori semne de recunoştinţă pentru calităţile şi meritele pe care acest om le-a avut.

Cum a fost posibil ca ditamai conducerea Senatului României să aştepte ca familia lui Corneliu Vadim Tudor să facă o solicitare scrisă, prin care să ceară ca trupul neînsufleţit al acestuia să fie expus în holul Senatului României? Cum de a fost posibil ca instituţia Senatului să nu aibă, ea însăşi, această iniţiativă? Şi, mai ales, cum a fost posibil un refuz?

L-am auzit comentînd acest caz, pe care nu mă feresc să-l taxez drept scandalos, umilitor, înjositor şi degradant pentru Senatul României, pe cine altul decît pe domnul Ilie Sîrbu.

Acesta, în două fraze simple, a reuşit să strecoare întreaga otravă de care poate fi capabilă, în aceste zile, societatea românească. Decedatului Corneliu Vadim Tudor i-a fost refuzat un ultim popas în instituţia pe care a slujit-o timp de 16 ani, aflîndu-se, în două rînduri, chiar la conducerea acestuia, pentru că, aşa cum precizează Ilie Sîrbu, „comportamentul său faţă de unii senatori a deranjat". Chiar aşa? Las la o parte faptul că Ilie Sîrbu, fie el şi ofiţer DIE sub acoperire, a absolvit, de bine, de rău, studii teologice şi prin grija Securităţii a ajuns chiar absolvent al unor cursuri post-universitare în materie. Făcute în străinătate, aşa cum îi stătea bine unui spion. Dar chiar şi fără a fi studiat, în mod aprofundat, cartea sfînta a iubirii şi toleranţei, Ilie Sîrbu ar fi trebuit să se abţină de la asemenea consideraţii făcute împotriva unui fost coleg de al său. Nu numai din cauze ţinînd de doctrina creştină. În definitiv, Corneliu Vadim Tudor a fost, şi nu de puţine ori, aliat politic al partidului pe care Ilie Sîrbu pretinde că îl slujeşte cu cinste.

Sînt sigur că, în viitor, acest refuz violent şi de neînţeles, în urma căruia unui om, care a fost atît de mult timp demnitar al Statului Român şi care rămîne în Istoria acestei ţări drept un scriitor de marcă, va rămîne, pur şi simplu, o pagină neagră. La care noi şi alte generaţii ne vom raporta cu ruşine.

Dincolo de faptul că Ilie Sîrbu - care îşi va consuma sinecura într-o înaltă funcţie de conducere la Curtea de Conturi, o sinecură în deplină incompatibilitate cu poziţia sa de socru al şefului unui Guvern, pe care el şi subordonaţii săi vor avea obligaţia să-l controleze - s-a exprimat, cum s-a exprimat, atunci cînd românii, cei care l-au iubit şi cei care nu l-au iubit, dar l-au apreciat, şi cei care nu l-au apreciat, dar l-au respectat, s-au despărţit de Corneliu Vadim Tudor, problema pe care eu mi-o pun, acum, este următoarea: în cît timp, măcar în acest caz, societatea românească va reuşi să se vindece?

În cît timp vom şti să alegem din viaţa şi opera acestei personalităţi accentuate, extrem de controversate, care a fost Corneliu Vadim Tudor lucrurile bune? Punîndu-le cu grijă alături de alte lucruri bune, în patrimonial cultural şi spiritual al românilor. Ceasul care numără acest timp ticăie ca un veritabil instrument ce măsoară conştiinţa noastră colectivă.

SORIN ROŞCA STĂNESCU

Mesajul Patriarhului, la vestea trecerii la cele veşnice a lui Corneliu Vadim Tudor

Patriarhul României a adresat familiei lui Corneliu Vadim Tudor un mesaj de condoleanţe, ca urmare a trecerii sale în eternitate, luni, 14 septembrie 2015:

Familiei domnului Corneliu Vadim Tudor

Îndurerată familie,

Am primit cu tristeţe vestea trecerii neaşteptate din această viaţă a domnului Corneliu Vadim Tudor, scriitor, jurnalist şi om politic, implicat activ în viaţa publică românească, mai ales după anul 1990.

Om credincios şi erudit, patriot şi bun orator, domnul Corneliu Vadim Tudor va rămîne în memoria românilor pentru pasiunea şi spiritul său dinamic, dovedite în susţinerea propriilor sale convingeri.

În aceste momente grele de suferinţă şi durere pentru dvs. şi toţi cei care l-au cunoscut, rugăciunea pentru el şi pomenirea lui cu recunoştinţă rămîn legătură de iubire mai tare decît moartea şi mîngîiere pentru suflet.

Ne rugăm Mîntuitorului Isus Christos, Biruitorul Morţii şi Domnul Vieţii, Care ne spune: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi!" (Ioan 11, 25), să aşeze sufletul lui Corneliu Vadim Tudor împreună cu drepţii, în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfîrşit!

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părinteşti condoleanţe şi binecuvîntări pentru familia îndurerată,

DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

BIROUL DE PRESĂ AL

PATRIARHIEI ROMÂNE

Bucureşti, 15 septembrie 2015

Comunicat de Presă

Comitetul Director al Partidului România Mare anunţă cu tristeţe nemărginită încetarea din viaţă a celui care a fost preşedintele partidului, Corneliu Vadim Tudor. Corpul neînsufleţit a fost depus la Biserica Sfîntul Gheorghe Nou, de la Kilometrul Zero al Bucureştilor, începînd de ieri, 15 septembrie 2015, orele 14. Pot să-i aducă un ultim omagiu toţi cei care l-au iubit şi l-au apreciat pînă joi, 17 septembrie.

Conform ultimelor date pe care le avem din partea familiei, programul anunţat anterior s-a modificat, astfel că se va pleca de la Biserica Gheorghe Nou la orele 10, urmînd ca slujba de înmormîntare să aibă loc la Cimitirul Ghencea Civil, la orele 12.

Toţi membrii şi simpatizanţii partidului România Mare transmit condoleanţe familiei îndoliate.

BIROUL DE PRESĂ AL PARTIDULUI ROMÂNIA MARE

În memoria lui Corneliu Vadim Tudor

Corneliu Vadim Tudor s-a stins fulgerător, în linişte, diferit de cum a trăit. La 28 noiembrie ar fi împlinit 66 de ani, dublul numărului fatidic 33. Cu o premoniţie specifică spiritelor elevate, într-un monolog poetic, şi-a presimţit moartea, pe care n-a putut-o învinge nici cu şoricioaică.

Moartea este destinul tragic asumat al fiinţei umane. Dispariţia lui Vadim este cu atît mai tragică cu cît în viaţă a promovat şi cultivat înalte valori şi virtuţi naţionale. Personalitate complexă, multilaterală, temperament vulcanic, impetuos, exigent, dar nu rău, Corneliu Vadim Tudor s-a angrenat puternic în viaţa publică, a fost scriitor, scenarist de filme, a înfiinţat un partid naţional, o doctrină politică, publicaţii politice şi culturale, a fost senator, candidat de mai multe ori la funcţia de preşedinte al României, membru în Parlamentul European. Ştirile din mass-media despre dispariţia prematură a lui Vadim nu omit să amintească faptul că, înainte de Revoluţie, Tribunul ridica în slăvi cuplul dictatorial Ceauşescu, dar uită că sub acelaşi regim, în 1980, Corneliu Vadim Tudor a fost prima personalitate culturală care a înviat memoria lui Iuliu Maniu, provocînd un scandal politic uriaş. După numai 3 ani, în 1983, lui Vadim i-a fost interzisă publicarea volumului „Saturnalii", numai fiindcă l-a apărat pe Eminescu de antisemitism. Lui Vadim Tudor îi plăcea să spună că Eminescu, dacă ar trăi, ar face parte din Partidul România Mare, alături de secretara lui, Mitzura Arghezi. În februarie 1989, cu cîteva luni înainte de Revoluţie, Corneliu Vadim Tudor şi-a depus carnetul de membru PCR direct pe adresa lui Ceauşescu. Fronda cu pancarte, organizată de Vadim din Parlamentul post-decembrist împotriva condamnării băsiste, ipocrite a comunismului, a fost urmărită şi apreciată de foarte mulţi români. „Vina" lui Vadim, comună cu a majorităţii Poporului Român, a fost că a suportat prea mult, din instinct de conservare şi insuficient exerciţiu al facultăţilor libertare, totalitarismul comunist. Am făcut parte din Partidul România Mare şi nu îmi pare rău, pînă la ruperea trupului şi împărţirea lui între Funar şi Vadim, cînd eu, neputîndu-mă frînge, am rămas numai cu sufletul. De altfel, am mai spus-o şi repet că azi Partidul România Mare este doar o stare de spirit, care îi caracterizează pe toţi românii patrioţi, indiferent de partidul din care fac parte. Am fost două mandate parlamentar din partea Partidului România Mare şi mă mîndresc cu acest lucru. I-am propus de mai multe ori lui Vadim şi celor din imediata sa apropiere, Lucian Bolcaş, Gheorghe Funar, Ilie Merce, să nu mai numească doctrina partidului naţionalistă, care în lume are mai mult conotaţii negative, ci de identitate naţională, de apărare devotată a identităţii Poporului Român. Americanii, pragmatici cum îi ştim, numesc naţionalismul pozitiv, filantropic, nu xenofob, patriotism. Corneliu Vadim Tudor a fost un patriot român în înţelesul autentic, genuin al termenului, cel mai mare orator politic din ultimii 25 de ani, care ştia să vorbească bine, frumos şi convingător despre marile probleme ale ţării şi ale umanităţii. Ispitele lumeşti nu l-au ocolit, dar a ştiut să lupte cu Răul, cu devălmăşia sentimentelor bune şi rele, convins că, în lupta pentru Adevăr, Bine şi Frumos, omul poate fi înfrînt, dar niciodată nimicit. Parcă văd trupa de îngeri deasupra Spitalului Militar, nu departe de Biserica Sfîntul Gheorghe Nou, ridicînd spre cer sufletul lui Vadim, intonînd în cor, ca în finalul poemului dramatic „Faust", de Goethe: „Cine cu zel s-a străduit,/ Merită să fie mîntuit!"

Filele cărţii lui Vadim s-au închis la pagina 66. Au şi vieţile, nu numai cărţile, destinul lor. Experienţa vieţii lui Vadim, cu bune şi rele, merită să fie cunoscută şi valorificată. Corneliu Vadim Tudor va rămîne în memoria celor care l-au cunoscut şi l-au apreciat ca un monument de patriotism peren, ca şi arama.

Prof. univ. dr. PAUL MAGHERU

Pentru împrospătarea memoriei

Scrisoare Deschisă

Salvaţi cîinii fără stăpîn!

În aceste zile de sfîrşit de an m-am hotărît să preiau, personal, problema cîinilor comunitari din Capitală şi din ţară. Această acţiune de anvergură se va derula sub egida Fundaţiei „România Mare" şi va purta denumirea „Salvaţi cîinii fără stăpîn!". Ea are un triplu scop:

1) Ocrotirea acestor făpturi admirabile, care sînt cei mai buni prieteni ai omului şi au contribuit, în mod decisiv, la socializarea speciei umane de-a lungul timpului;

2) Evitarea scenelor nedorite, în care haitele de cîini, sălbăticiţi de foame, îi atacă pe trecători;

3) Protejarea imaginii externe a ţării noastre, care a avut mult de suferit ca urmare a masacrării barbare a cîinilor comunitari.

Este neîndoielnic că o societate care nu e în stare să rezolve problema animalelor fără stăpîn nu e capabilă să rezolve nici problemele, cu mult mai complexe, ale oamenilor. Pentru impasul în care s-a ajuns nu vietăţile necuvîntătoare sînt de vină - ci noi, oamenii, prin egoismul şi indolenţa noastră. La toate acestea au contribuit şi unele asociaţii şi fundaţii, care nu numai că n-au făcut nimic pentru ajutorarea cîinilor, dar au deturnat fondurile internaţionale şi şi-au compromis total credibilitatea, atît în ţară, cît şi peste hotare.

În mod concret, am intervenit pe lîngă factorii responsabili din Capitală să nu-i ucidă pe cei cca 400 de cîini depuşi în cele două baze ale ecarisajului, de pe Str. Theodor Pallady şi din comuna Chiajna, pe care îi va prelua Fundaţia noastră. În acest scop, vom amenaja două stabilimente lîngă Bucureşti, cu dotările şi personalul care sînt necesare hrănirii şi îngrijirii patrupedelor, din punct de vedere igienic şi medical. Nu va mai fi euthanasiat nici un cîine, indiferent cît de bătrîn şi de bolnav ar fi. Am să mă ocup, nemijlocit, de buna desfăşurare a acestui program, ajutat de primarul comunei Mogoşoaia, dr. Dan Claudiu Tănăsescu, şi de doamnele din conducerea Fundaţiei mele: Mitzura Arghezi, Mihaela Ionescu, Ana Mureşan, Stana Buzatu, Ana şi Marcelina Pătraşcu, Alexandra Şeptilici. Nutresc speranţa că, în maximum 1 an, pe străzile Capitalei nu vor mai fi cîini fără stăpîn. Acest program va fi extins, cu timpul, la nivelul întregii ţări, idee în care i-am rugat pe acei membri PRM care sînt preşedinţi sau vicepreşedinţi de Consilii Judeţene să aplice soluţiile respective, pe cît de simple, pe atît de eficiente. Altminteri, ne degradăm ca ţară şi ca popor şi oferim un spectacol de o mare cruzime copiilor noştri, dar şi comunităţii internaţionale. Nicăieri, în Europa - în afară de România - nu se mai văd pe străzi şi pe şosele cadavre de cîini, striviţi de maşini. Această situaţie inacceptabilă trebuie să ia sfîrşit. Acele persoane fizice şi juridice, din ţară şi din străinătate, care vor să contribuie cu fonduri la funcţionarea programului nostru pot apela la Contul RO 69 RNCB 5010 0000 4194 0001, deschis la Banca Comercială Română - Sucursala Sector 1. Cei care doresc să afle mai multe amănunte se pot adresa la telefonul 314.07.66 - evident, rugăm să nu fim apelaţi decît în chestiuni utile, de principiu sau de logistică, nu pentru deplasări pe teren, fiindcă nu ne ocupăm cu aşa ceva.

Ştiu că m-am angajat la o treabă dificilă, în care voi avea de luptat nu cu bietele animale - care nu fac nici un rău şi sînt supuse - ci cu mentalitatea şi cu răutatea unor oameni. Dar cineva trebuie să o facă şi pe-asta, în conformitate cu iubirea, cu bunătatea şi mila infinită care se degajă din învăţăturile lui Isus Christos. Ce Dumnezeu, sîntem la începutul Mileniului III creştin, nu mai putem trăi ca în Evul Mediu! Forţe ale răului mă împiedică să-mi salvez ţara - atunci măcar acestor îngeri neprihăniţi, pe care îi iubesc atît de mult, să le întind o mînă de ajutor. Am voie?

6 decembrie 2004, de Moş Nicolae

(„Tricolorul" nr. 217, din 7 decembrie 2004,

şi „România Mare" nr. 752, din 10 decembrie 2004)

ANUNŢ IMPORTANT

Din cauza ultimelor evenimente, respectiv tragicul deces al redactorului-şef al ziarului „Tricolorul“, ne vedem nevoiţi să vă anunţăm cu tristeţe că publicaţia îşi va înceta temporar apariţia din data de 18 septembrie 2015. În cazul în care se vor produce modificări, vor fi anunţate prin intermediul mass-media. Vă mulţumim pentru înţelegere.

Redacţia ziarului „TRICOLORUL“

… „dar nu va fi nimeni să afle vreodată/ce-i în sufletul meu, ce-i în sufletul meu…"

Este poate cel mai dificil articol pe care îl scriu din 1990 încoace.

Nu e sarcină de serviciu, nu e politic, nu e interviu, nu e promoţional sau cultural, nici măcar un reportaj.

Este un „in memoriam".

Am mai pierdut un prieten - Corneliu Vadim Tudor. El a fost omul care mi-a schimbat destinul, lîngă care am crescut drept, şi dacă e să mă gîndesc bine, ceea ce sînt astăzi i se datorează lui. RESPECT! Fiecare dintre noi, cei care am stat, din varii motive, în preajma lui, putem spune că, într-un fel sau altul, ne-a schimbat viaţa. Mie - în bine.

În asemenea situaţii, prea multe cuvinte sînt de prisos; poate de aceea s-a inventat formula de politeţe „condoleanţe", un cuvînt franţuzesc, care exprimă regretul şi participarea la durerea unei persoane căreia i-a murit cineva apropiat. Pe reţeaua de socializare la care am cont, apropiaţii au făcut acest lucru. Mulţi s-ar întreba de ce? Şi de aici dau drumul poveştii…

Eram studentă la ziaristică, şi proaspăt angajată la cotidianul „Dimineaţa". Încă din primul an, am vrut să „fur" tot ce se poate din această meserie.

Pusesem un pariu cu mine, cu mama şi cu viaţa de după '90, că voi fi mai aplecată spre a învăţa, acum, cînd democraţia mi-a dat dreptul la libertatea de exprimare. Întîmplarea, sigur şi destinul, au făcut să fiu trimisă la Conferinţele de Presă ale poetului, istoricului şi omului de litere Corneliu Vadim Tudor.

Recunosc că Istoria nu a fost punctul meu forte în anii de şcoală elementară, gimnazială şi liceu; dar acum, povestită de acest om, suna parcă altfel. Şi mai învăţasem un lucru: să scriu exact ce se întîmplă, să nu fac prea multe comentarii şi să stau în banca mea. Asta m-a ajutat să fiu „remarcată", pe lîngă rochia mea albă de vară, cu care m-am dus de cîteva ori la conferinţe. Într-o vineri, după Conferinţa de Presă, am fost invitată în biroul din Calea Victoriei, să am un mini-dialog cu Tribunul - deja lumea îşi făcuse o părere despre ce orientare politică are Vadim. Atmosfera era destinsă, lumea se comporta ca la o reuniune de familie. Biroul era frumos aranjat, cu multe cărţi, tablouri, icoane. Am fost felicitată pentru ceea ce relatasem de la conferinţele sale şi invitată la Restaurantul Bucur, la o masă „aşa, între prieteni". Cu emoţie am acceptat, deşi mi se părea că locul meu nu este acolo, între titani: scriitorul Eugen Barbu, istoricul Mircea Muşat, generalii Alexandru Munteanu şi Theodor Paraschiv. Mi se părea că fac parte dintr-o poveste reală, cu oameni, de care mai auzisem înainte de momentul '89 vorbindu-se în şoaptă, ca despre un mare secret. Aşa am intrat eu în „anturajul lui Vadim" şi, timp de 18 ani, neîncetat, i-am fost unul dintre colaboratorii apropiaţi: corector la revista „Politica", apoi secretar de redacţie la acelaşi săptămînal, apoi secretar general de redacţie la revista „România Mare", „iar cînd am mai crescut, şi am meritat", cum spunea şeful meu, am devenit şi consultant la grupul PRM din Camera Deputaţilor, ajungînd pînă la funcţia maximă de consilier parlamentar. Cum se spune: am început de jos şi am ajuns sus.

Pe rînd, am învăţat cum să trăieşti, uneori să supravieţuieşti, lîngă oameni mari, exigenţi, personalităţi marcante ale scenei publice - politice şi culturale, cum se pierd şi se cîştigă alegerile, cum se face campanie electorală, cum să fiu „neagră în cerul gurii, pentru că am şcoala lui Vadim". Am învăţat ce înseamnă să exişti lîngă patronul revistelor, şeful partidului, politicianul, scriitorul, dar, înainte de toate, omul Vadim. Deşi poziţia pe care a ocupat-o întotdeauna i-ar fi permis o oarecare aroganţă, am constatat, ulterior, că este şeful care ştia cu hotărîre ce să ceară, folosea cuvintele „te rog" şi „mulţumesc" şi, mai presus de toate, ştia cînd să prezinte şi scuze, dacă era nevoie. Asta nu ţine decît de educaţia şi cei 7 ani de acasă ai fiecăruia.

Am învăţat ce se ascundea în spatele cuvintelor duioase „măi mititico", dar şi ce ar trebui să fac dacă mă lua cu „măi fetiţo". Să fiu apreciată la modul general ca fiind „o distinsă domnişoară cu care lucrez la revistă", pentru ceea ce eram eu de cînd mă cunoscuse el. 

Timp de 18 ani şi după, am avut lîngă mine VALOAREA: am învăţat să trăiesc după reguli bine stabilite, să fiu un om moral, să trăiesc cu valorile moral-creştine ale familiei, să cred în ceea ce vreau, dar să o fac cu convingere, pentru că altfel nu iese nimic. Că slujba-i slujbă, şi drujba-i drujbă. Şi am făcut-o! Însă ceea ce este cel mai important pentru meseria mea, şi nu numai, a fost să învăţ corect Limba Română şi să am proprietatea cuvintelor, lucru de prea mică importanţă pentru societatea în care trăim în prezent.

Sînt mîndră de asta! De zilele şi nopţile petrecute împreună, în care am clădit, număr de număr…. zeci de numere, ale revistelor „Politica" şi „România Mare"! De săptămînile întregi petrecute prin ţară, în campanii electorale! De week-end-urile de lucru, de evenimentele speciale din viaţa noastră (nuntă, botez, înmormîntare), a tuturor din „mare noastră familie România Mare", aşa cum îi plăcea să spună. De cărţi, de filme, de muzică, de ţări şi oraşe - pe care neapărat trebuia să le citesc, văd, ascult, cutreier…

Vara trecută ne-am văzut la biroul de la Casa Scînteii…. Era o seară caldă, iar acel loc, drag mie, un fel de casă a mea timp de 18 ani, îmi aducea aminte de cine am fost şi cine am ajuns… Prietenul meu era trist, voia să îşi vîndă din colecţii. Eu ştiam foarte bine ce înseamnă asta, dar nu l-am putut ajuta cu nimic; colecţiile sînt mult prea valoroase, au prea mare încărcătură sufletească…

Apoi am mai vorbit de cîteva ori la telefon, penultima dată de ziua lui. Serba prin muncă, se apucase să scrie editorialul şi urma să meargă la ziar. Am vorbit mult, ca în zilele bune, împărtăşindu-ne din probleme şi încurajîndu-ne reciproc.

Duminică, pe 13 septembrie, am avut toată ziua o mare nelinişte. Una dintre prietenele mele, care mă cunoaşte bine, m-a întrebat ce am? Am spus că nu ştiu, nu am nimic, doar o stare de parcă s-ar întîmpla ceva…

Acum ştiu… şi gîndul îmi zboară la o strofă foarte dragă mine:

„Iar clipa din urmă ca mîine se-arată

la ea mă gîndesc de o vreme mereu

dar nici Dumnezeu n-o să afle vreodată

ce-i în sufletul meu, ce-i în sufletul meu…"

(Corneliu Vadim Tudor , 1985)

Sînt CARMEN DENISA ION (fost corector şi secretar general de redacţie între 1990 şi 2008) şi sînt mîndră că sînt un jurnalist 100% şcoala lui Vadim!

P.S. Ruşine Senatului României şi celor care nu au învăţat că dacă nu pot să uite, atunci măcar trebuie, uneori, să tacă.

UVERTURA UNEI MORŢI ANUNŢATE

În numărul de marţi al ziarului „Tricolorul" am republicat ultima poezie a lui Corneliu Vadim Tudor, din noaptea de 6 spre 7 septembrie 2015, „Ultima cafea", care s-ar putea numi „Uvertura unei morţi anunţate", ca o parafrazare a lui Luis Garcia Marques „Cronica unei morţi anunţate". O re-re-publicăm astăzi, din nou, în ziua în care Tribunul tuturor românilor adevăraţi şi iubitori de ţară pleacă pe ultimul său drum. A fost atît de vizionar în tot ceea ce a spus, la fel ca şi Mihai Eminescu, unul dintre idolii săi, care a fost depus pe catafalc tot la Biserica Sfîntul Gheorghe Nou, încît şi-a prevestit pînă şi moartea. Simţea că firul din ghemul vieţii lui ajunge la capăt, dar încă se lupta să trăiască, să ducă mai departe idealurile României Mari. Steaua care l-a călăuzit toată viaţa nu se va stinge niciodată, pentru că a lăsat în urma lui ceva de care să ne amintim: o opera de excepţie, compusă din discursuri, pamflete, poezii de mare sensibilitate sufletească, materiale publicate în ziarele sale de suflet „România Mare", „Politica" şi „Tricolorul", şi tot ce-a apărut sub semnătura lui. Era foarte interesat de latura spirituală, de fenomenele paranormle, poate şi pentru că el însuşi era un fenomen. Avea o capacitate atît de mare de muncă, încît uneori ne întrebam de unde atîta putere. Se pare că se hrănea din lumea spirituală, citind şi iar citind, nopţi şi zile în şir, fără nici un pic de odihnă. Cărţile erau hrana lui, putea să nu mănînce ore în şir, dar putea să citească pînă la infinit, şi să reţină cum puţini pot să o facă. Era o întragă enciclopedie în mintea lui, aranjată metodic pe sertăraşe, pe care doar le deschidea şi-ţi dădea informaţiile de care aveai nevoie. O asemenea minte se naşte o dată la 1.000 de ani, şi noi am avut bucuria să o cunoaştem şi să o apreciem. A fost un om integru, iar pentru acest lucru şi pentru faptul că umbla cu stindardul Dreptăţii în vîrf de băţ, a fost vînat, dat la o parte, marginalizat de mai toate posturile de televiziune, pentru că spunea lucrurilor pe nume şi deranja.

Dar asta nu l-a împiedicat să „intre pe geam", aşa cum îmi spunea mie: „Măi, Ionică, măi micuţo, de tine nu scapă omul, eşti ca scaiul prins de blana oii", sau „Eu te dau afara pe uşă şi tu te întorci înapoi pe geam". Pentru că asta a fost relaţia mea cu Corneliu Vadim Tudor. Îl cunosc din 1995, dintr-un moment de cumpănă în viaţa mea, cînd mi-a întins o mînă de ajutor, oferindu-mi un loc de muncă la revista „România Mare". A fost ca o mană cerească pentru mine. Mai apoi, m-a ocrotit atunci cînd tatăl meu a trecut în lumea celor drepţi, fiindu-mi ca un al doilea tată. Mai mult, a avut grijă şi de familia mea, aducînd-o şi pe fiica mea mai mică să lucreze împreună cu mine. A ajutat atît de mulţi oameni, încît ar trebui ca Dumnezeu să-i ofere cel mai bun loc în „Tribuna Cerească", de unde sînt sigură că ne va veghea în continuare cu aceeaşi dragoste părintească. Pentru el, noi toţi am fost copiii lui, pentru care se îngrijora cînd nu avea bani să ne plătească, pentru că era pîinea noastră cea de toate zilele. Şi el ştia asta, şi îl măcina vina, pentru că a fost corect întotdeauna şi iubitor de oameni. Altfel n-ar fi strîns în jurul lui atîta popor, care l-a aplaudat şi l-a susţinut în campaniile electorale, 5 la număr, cînd a candidat la Preşedinţie. Dar n-a fost să fie. Zarurile le-au fost favorabile altora, care au trişat pe toate fronturile. Toate aceste dezamăgiri s-au dus la inima lui mare şi generoasă. Şi această inimă a explodat de prea multă dragoste. N-a mai avut loc să stea în pieptul lui de Hercule. Pentru că avea o statură herculeană, care impunea respect. Pe unde apărea, totul se lumina în jur, fiindcă ştia să-i facă pe oameni să-l asculte şi să-l înţeleagă. Era apropiat de acest popor oropsit şi l-a iubit ca pe lumina ochilor. Popor Român, cinsteşte-l pe cel care a fost Corneliu Vadim Tudor, şi ruşine tuturor celor care nu-l lasă să se odihnească în pace, nici măcar în al 11-lea ceas, mă refer la unele posturi de televiziune, care scot din sertare lucruri care nu ar fi trebuit spuse în asemenea momente. Isus a zis, cînd lumea s-a adunat să arunce cu pietre în Maria Magdalena: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintîi piatra asupra ei. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul cîte unul, începînd de la cei mai bătrîni şi pînă la cel din urmă, şi a rămas Isus singur şi femeia, stînd în mijloc". (Evanghelia după Ioan; Ioan 8:3-11) Maria Magdalena avea să-I devină lui Isus cel mai devotat discipol. Aşa vă spun şi vouă: dacă vă consideraţi fără de păcate, continuaţi să-l aduceţi în prim-plan, cu păcatele lui, iar dacă nu, daţi-i pace, şi lăsaţi familia să-l plîngă aşa cum se cuvine unui român adevărat. Pace ţie, Corneliu Vadim Tudor şi bunul Dumnezeu să-ţi ierte toate păcatele, şi cele cu vină, şi cele fără de vină. Amin

Aşa cum anunţat la început, voi reda ultima poezie:

„Ultima cafea":

Hai, Moarte, să bem o cafea

Ţi-o fac cu caimac, aromată

Mai leapădă-ţi coasa cea grea

Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu

Nu mă supăr dacă fumezi

După cine eşti, Moarte, în doliu?

De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua

Nu te grăbi, că te frigi

Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua

Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană

Prea mare onoare îmi faci

Din toată specia asta umană

Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea

E bine să ştii ce te-aşteaptă

O cumpănă grea vei avea

Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani

Aici, te asemeni cu mine

De ce să fim noi doi duşmani?

Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe

În zvon de corrida, olé!

Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte

Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine

Am vrut să-ţi arăt, draga mea

Că nu-mi este frică de tine:

Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

CORNELIU VADIM TUDOR

Noaptea de duminică spre luni,

6 spre 7 septembrie 2015

Din păcate, Moartea a schimbat ceştile, pe negîndite, şi zaţul de pe fund a spus altceva: Vadim Tudor va merge cu mine. „Ilustra" Moarte, de care n-avea teamă, l-a luat cu ea, ca să mai bea împreună o altă cafea.

CARMEN IONICĂ

PAG 2

LUPTA CU ÎNGERUL

(poza)

Motto: „Şi moartea nu va avea împărăţie".

(DYLAN THOMAS)

Reintră sufletul în corp

E ora 5 a dimineţii

În timpul somnului profund

A fost pe unde merg profeţii.

El a zburat cu aripi moi

Prin universuri paralele

A dus mesaje despre noi

Spre alte lumi, din alte stele.

Apoi, revine fericit

Ca pe-un portavion, la bază

Dar şocul poate fi cumplit

Iar muşchiul inimii cedează.

Infarctul face praf un trup

Slăbit de boli şi insomnie

La ora 5, îndeosebi

Lumea rămîne mai pustie.

Ce se întîmplă? De ce mor

Atîţia oameni dimineaţă?

E sufletul nerăbdător

Întors, subit, din altă viaţă.

Ce-i şocul reintrării lui

În corpul care îl aşteaptă?

Defibrilare de statui

Lupta cu Îngerul, nedreaptă.

Se duce duhul înapoi

Uimit că nu-l mai vrea stăpînul

Un cal întors de la război

Să îşi primească apa, fînul.

El a ieşit de mii de ori

Cutreierînd prin vămi celeste

Azi, însă, clopotele-n zori

Îi dară cea mai tristă veste.

A încercat să intre iar

În cel pe care îl slujise

Prin cleştii capului, prin nări

Urzind, din nou, un somn cu vise.

Dar, vai, ulciorul n-a mai mers

Acum, fîntîna e secată

El caută prin Univers

Reîncarnarea mult visată.

Dar unde este Dumnezeu?

El ştie asta, sau nu ştie?

E şi-n creştin, e şi-n ateu

Iar moartea - deşi ne e greu -

Nu va avea împărăţie.

CORNELIU VADIM TUDOR

24 aprilie 2015

(Poezie din volumul

„Elegii pentru suflete nobile“, apărut la Editura Fundaţiei România Mare)

UN TUDOR AL ZILELOR NOASTRE...

(poza Vadim pe cal)

Ursitoarele i-au dat pruncului Vadim tot ce

şi-ar fi putut dori un om: inimă, minte, hotărîre nestrămutată, curaj, talent şi o nesfîrşită dragoste de Ţară şi de Neam

Greaua şi trista încercare prin care trece familia dvs. şi cei apropiaţi, prin trecerea spre cele veşnice a marelui român şi patriot, Corneliu Vadim Tudor, mă determină să vă asigur de întreaga noastră compasiune, respect şi susţinere, şi să vă rog să acceptaţi condoleanţele noastre sincere.

Cînd în 1949 demiurgul şi-a trimis ursitoarele la patul pruncului Vadim, le-a cerut să-i dea tot ce şi-ar fi putut dori un om: inimă, minte, hotărîre nestrămutată, curaj, talent şi o nesfîrşită dragoste de Ţară şi de Neam. Sînt calităţi care l-au însoţit toată viaţa, au mobilizat oameni cinstiţi, cărora le-a dat speranţa de mai bine, calităţi pe care, punîndu-le în valoare cu dărnicie şi dragoste de oameni, îşi vor perpetua luminoasa prezenţă în Istoria Poporului Român şi a trăitorilor din ţară şi din lume.

Regretăm cu toţii că demiurgul a hotărît să îl lase printre noi atît de puţin, limitîndu-i realizările la aproape 66 de ani, cum de fapt s-a întîmplat şi cu un alt mare român patriot şi prieten de idei şi suferinţă cu marele Vadim, facem vorbire despre Adrian Păunescu.

Dumnezeu să-l odihnească, iar ţărîna în care ne întoarcem, atunci cînd ne vine sorocul, să-i fie cît mai uşoară.

Diplomat economist ŞTEFAN D. POPA,

Vicepreşedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (fondată în 1880)

Preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti (2005-2008)

16 septembrie 2015

PAG 3

NECROLOG

CORNELIU VADIM TUDOR

De două zile încoace, schimb posturile din telecomandă, văzînd acelaşi mesaj parcă incredibil: „Vadim a murit!". Aştept, parcă, din clipă în clipă, să intre în direct în platou, sau măcar telefonic, chiar Tribunul, să ne spună părerea lui pe marginea acestui subiect. În orice caz, titlurile date de majoritatea covîrşitoare a presei sînt total eronate. Vadim nu a murit - Vadim a intrat în eternitate, Vadim s-a dus şi stă de-a dreapta Tatălui. Tatăl se pare că are planuri mari cu el, din moment ce l-a chemat chiar de ziua Înălţării Sfintei Cruci.

Vadim Tudor nu a ajuns preşedinte al României, dar Istoria îl va păstra în memorie ca un exponent de seamă al naţionalismului creştin şi luminat românesc. Vadim Tudor a fost ultimul politician de rasă, de fapt singurul politician autentic al ultimilor 70 de ani. El poate fi încadrat în galeria politicienilor care au format crema personalităţilor politice din perioada interbelică: Brătienii, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Take Ionescu, Nicolae Titulescu etc.

Din păcate, Poporul Român nu l-a înţeles şi, probabil, că nu l-a meritat. Poate prin trecerea sa la cele veşnice a tras un ultim semnal de alarmă, care va duce la ÎNVIEREA NEAMULUI ROMÂNESC.

Nu a apucat să-şi vadă de aici, de pe pămînt, visul împlinit, şi anume refacerea României Mari în graniţele dintre anii 1918-1940. Nu-i nimic, îl asigurăm că le va vedea la un moment dat de acolo, de sus, acel moment astral va veni pentru Poporul Român şi simt că nu este departe. Acea graniţă vremelnică şi artificială, stabilită de doi mari răufăcători ai Istoriei nu mai poate dura mult; dacă umanitatea i-a condamnat, de ce faptele lor şi urmările faptelor lor continuă să stea în picioare? ("E sfîrtecată harta cu hangerul/ Un rîu secat ne minte în zadar/ Pămîntu-i rupt, dar oglindeşte Cerul/ Adevărata piatră de hotar" - Corneliu Vadim Tudor).

Îi mulţumesc lui Corneliu Vadim Tudor pentru că a activat în mine gena dragostei de Neam, de Ţară şi de Dumnezeu şi nu pot decît să-i mulţumesc Tatălui Ceresc pentru faptul că am fost contemporan cu un asemenea om, ba mai mult, am avut onoarea de a fi şi preşedinte al organizaţiei PRM Timiş.

Închei cu un cîntec creştin, o bijuterie scrisă în anul 2006 de cel care astăzi ne părăseşte, intitulat „Aşa lucrează Dumnezeu":

Tu, care zaci pe-un pat de flori

Ne luăm acum la revedere

Cu-o moarte toti sîntem datori

Dar ştim că numai trupul piere.

Ce-nseninat e chipul tău

El vede-acum acea minune

De parcă, dincolo de rău, 

Stai cu Iisus în rugăciune.

 Refren:

 Asa lucrează Dumnezeu

 Prin semne si minuni

 El e păstorul tău si-al meu

 Si din acest calvar mereu

 Îi ia pe cei mai buni.

 

Ne despărtim îndureraţi,

Dar moartea nu-i biruitoare

Noi toţi sîntem surori şi fraţi

Şi-n cer e viaţa ce nu moare.

La Tatăl numai prin Isus

Noi vom ajunge, toţi creştinii.

Aşteaptă-ne acolo, sus,

În Ţara Slavei şi-a Luminii.

Dr. LIVIUS ŢÎRNEA,

Fost preşedinte al PRM Timiş

15 septembrie 2015

ICOANA CARE PLÎNGE

Icoană byzantină, care plînge

Cu lacrimi de lumină şi de sînge.

De ce plîngi tu şi nu te mai opreşti?

,,Plîng pentru soarta Ţării Româneşti!"

Cînd meşterul ţăran te-a zugrăvit

Ce-a vrut, de fapt? La ce s-o fi gîndit?

A pus halou de aur, pentru sfinţi

Şi purpură-n veşmintele cuminţi.

Puţin albastru cald, de Voroneţ

Şi alb, şi negru-n Biblia de preţ.

Atîta timp nimic nu s-a-ntîmplat…

Atîţia credincioşi s-au închinat…

Biserica de ţară i-a primit

De Paşte şi Crăciun, la spovedit.

Te-ai bucurat la nunţi de oameni buni,

Icoană făcătoare de minuni.

I-ai petrecut pe pruncii botezaţi

Dar şi pe cei spre alt tărîm plecaţi.

 Ai fost mereu acolo, în altar

Şi-ai revărsat în jur atîta har!

La tine s-au uitat, ca-ntr-o oglindă

Mireasa, şi bătrîna suferindă

Ţăranul obidit, cu mîini crăpate

Soldatul brav, cu raniţa în spate.

Te-au mîngîiat duios, te-au sărutat

Învăţătorul, pruncii unui sat.

Doar tu ştiai ce vor şi ce îi doare,

Icoană veche, tămăduitoare.

Isus-copil, la sînul maicii Sale

Făcea minuni cu palmele Lui goale.

Dar dintr-odată, totul s-a schimbat:

Sfînta Fecioară, oh, a lăcrimat!

A plîns o zi, a plîns o săptămînă

Iar roua ei ni s-a prelins pe mînă.

E plîns adevărat şi omenesc

Neîndoielnic, e un semn ceresc.

Şi, intrigaţi, savanţii se perindă

Acest miracol vor să îl cuprindă.

Se miră toţi, cu minţile înguste

Pun lacrima pe limbă, să o guste

Au aparate scumpe, cercetează:

De ce icoana asta lăcrimează?

Ce e în spate, oare, un izvor?

Poate-i un truc de om înşelător…

Însă icoana plînge înainte

Ea la nimic nu vrea să ia aminte.

Iar lacrimile ei tulburătoare

Fac valuri ca un fluviu către mare.

Icoană scumpă, spune, ce vesteşti?

Cînd vei avea de gînd să te opreşti?

Nu vezi că spulberi totu-n calea ta

Şi nici un Noe nu ne va salva?

,,Eu am să curm, cîndva, acest şuvoi

Prevestitor de moarte şi război

Abia atunci cînd vă veţi pocăi

Şi pe cei drepţi nu-i veţi mai prigoni.

Acest popor trăieşte în păcat

De bunul Dumnezeu s-a lepădat.

Îşi face rău el singur, zi de zi

Se jură strîmb, pe cruce şi copii.

El zi de zi-n picioare e călcat

Mentalitate proastă, de argat.

E sfînt doar unu dintr-un milion -

Apocalipsa nu dă telefon.

Ea nu bate la uşă, n-are vreme…

Şi totuşi, ţară bună, nu te teme!

Aşteaptă să se-ntîmple ce e scris

Iar Dumnezeu te va salva, precis!"

 CORNELIU VADIM TUDOR

Noaptea de duminică spre luni,

5 spre 6 octombrie 2014

PAG 4

MESAJE DE CONDOLEANŢE

Salariaţii Tipografiei Cromoman, locul unde revista "România Mare" şi cotidianul "Tricolorul" văd lumina tiparului, transmit familiei marelui patriot, Corneliu Vadim Tudor, sincere condoleanţe. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Ninel Ciupitu,

directorul Tipografiei Cromoman

*   *   *

Corneliu Vadim Tudor s-a dus... dintre noi! Eu sînt în stare de şoc! Dumnezeu să-l odihnească. Şi care dintre voi se bucură, apoi aşa să vă ajute Dumnezeu! Atît pot să spun acum. Şi nu va dau voie să vă bateţi joc de memoria lui. Orice comentariu neadecvat va fi tratat ca atare! Şi oricare "prieteni" să se abţină de la comentarii indecente. Că pe ăştia, NU-I IERT!

Ruxandra Lungu

*   *   *

Au scris ziarele din ţară  că a murit un mare patriot. Şi alergaţi să-i puneţi numele întreg. Sînt trist! Nu văd un Tricolor la nici un stîlp. Din cînd în cînd, se aude cîte-un clopot. El, totuşi, a plecat! De ce s-a grăbit atît de tare? A vrut să scrie-n stele? Şi avea atîta treabă pe Pămînt… Sau i-a fost mai drag de Dumnezeu? Pesemne, a fost chemat la Cer să-l facă Mare, mai Mare, aşa cum a vrut să facă şi România! Să aibă grija şi de acolo de noi şi de animale. Ţărîna lui va fi liant în glie. Ne vom uni cu toţii, aşa cum şi-a dorit! Popor român şi moldovean, de peste Prut. Un vis! Ajuns acum, o dată cu moartea lui, un pas spre realitate. Cînd n-o să mai puteţi, o să ţipaţi, fraţii noştri, şi noi vom fi aici să vă primim în braţele noastre! Vă veţi trezi pierduţi, fără Vadim. Ca el nu sînt alţi "nebuni" mai înfocaţi pentru această Ţară Românească. Şi- o să doriţi să nu fi murit. Odihna fie-i uşoară şi plină de pace!

OPREA GEORGE

*   *   *

Transmit sincere condoleanţe familie lui Corneliu Vadin Tudor.

GARAIMAN CONSTANTIN SORIN

*   *   *

Împreună cu majoritatea colegilor mei din Societatea Cultural-Patriotică Avram Iancu sîntem trişti că ne-a părăsit un bun român, Corneliu Vadim Tudor. Poet şi politician, om al cetăţii, acesta nu se temea să spună lucrurilor pe nume, era inteligent, curajos, diplomat, pînă acolo unde se rosteau vorbe grele, prin inexactitatea lor, despre români, România şi Limba Română. Atunci se schimba la faţă şi nu-i mai stătea nimeni în cale, "îmbrăcînd armura de luptător", invocînd legi, tratate, date istorice. Exerciţiul acesta trebuie, desigur, legat de felul său de a fi, dar şi de calitatea de apreciat pamfletar. Iubit de cei din jurul său, prieteni, colaboratori, reprezentanţi ai instituţiilor ţării, Corneliu Vadim Tudor va rămîne, pentru mulţi români, un mare patriot. Vocea lui puternică se făcea auzită de cei care trebuiau să audă, ba chiar şi de cei care făceau pe surzii. Se simţea capabil să facă mai mult pentru ţară şi popor, pentru că avea dar şi har de la bunul Dumnezeu. Deopotrivă, lăudători şi critici îi vor simţi lipsa după cum, tot împreună, îi vor construi povestea de parcă ar rămîne viu printre noi. Ne-a părăsit prea devreme, cu frumoasele sale taine ale iubirii, ale vieţii,  lăsîndu-ne îndemnul de a continua lupta pentru dreptate şi adevăr. Mulţi români îi vor simţi lipsa celui care a crezut în Crăişorul Munţilor, Avram Iancu, despre care vorbea atît de frumos la Ţebea, la Vidra, la Cluj şi în toată ţara. Adresăm sincere condoleanţe familiei îndoliate! Dormi în pace, Poete Tribun!

Victor Bercea,

Preşedintele Societăţii Cultural-Patriotice

AVRAM IANCU,

din România Cluj-Napoca, 16 septembrie 2015

*   *   *

Memorie şi vise! A plecat dintre noi un mare poet, lăsînd un gol mare de tot! Un om cît se poate de complet, pentru unii era despot! Român era, ştim prea bine, limbă ascuţită şi ageră avea! Cît sînge şi putere îi curgeau în vene... Era o întreagă enciclopedie. Nu spun prea multe, pentru că ar fi prea puţin pentru un om atît de mare. Mă duc mai bine să deschid o sticlă de vin, să beau în cinstea omului apus, care nici în ultima clipă nu s-a lăsat răpus. Îmi vei rămîne în memorie ca un mare scriitor. Vieru, Păunescu, Vadim sînt stele nemuritoare, călăuzitoare, şi totuşi căzătoare, dar, în acelaşi timp, înălţătoare. Odihneşte-te în pace, Corneliu Vadim Tudor.

Enache Armand Iustinian,

15 septembrie 2015

*   *   *

Am fost profund impresionat de moartea lui Corneliu Vadim Tudor. S-a trezit în mine spiritul dac al străbunilor noştri, ca urmare, i-am compus o poezie, pe care cu mare stimă, respect şi drag, faţă de persoana lui Corneliu Vadim Tudor v-o trimit. Putem compara persoana, spiritul acestuia cu simbolul dacic străbun, lupul alb, fapt pentru care am intitulat această poezie "Lupul Alb".

Simbol străbun Lupul Alb, simbol străbun

O, dacule, Lup Alb, sortit neamului românesc,

Ai primit chemarea străbunilor şi ai plecat,

Zamolxe şi Deceneu, oare te-au chemat?

Tu ne-ai amintit că în noi regii daci s-au întrupat

Şi pentru viitorul nostru s-au jertfit şi s-au luptat

Ne-ai învăţat să fim patrioţi români şi nu nebuni,

Ne-ai învăţat să avem credinţă, atunci cînd sîntem în suferinţă

Ai luptat cum ai ştiut, pentru un vis care oare acum, este un abis?

Dă visul şi crezul lui Mihai Viteazul, visul nostru, al românilor,

Visul României Mari, o Românie mai bună, şi mai tare,

Respectat în orice zare, Lupule Alb, te-ai bătut cu leii,

Te-ai bătut cu fariseii, ai încercat să arăţi un drum,

Pentru bunul tău român, poate ai venit pe astă lume prea devreme,

Ca noi românii să te putem înţelege, Lupule Alb,

Ai plecat dintre noi cu o lacrimă pe obraz, o lacrimă de iubire,

O lacrimă de regret, o lacrimă de speranţă

De ce, Doamne, ni l-ai luat pe Lupul nostru Alb,

Bărbat, iubitor de Ţară şi de Neam?

Oare chiar ne-ai pedepsit,

Că noi l-am oropsit şi nu am respectat ce ne-ai dăruit?

Lupule Alb, dacii te-au chemat?,

Du-te, şi nu fi supărat, pentru că legenda spune...

Lupul Alb renaşte mereu şi mereu,

Pentru a conduce acest popor către un ţel nou

Da, vei renaşte din nou şi ne vei reaminti

Ca în noi dacii s-au întrupat, acel popor minunat, demn şi mîndru

Care a trăit, a muncit pentru libertate şi unitate

S-au jertfit, Lupule Alb, nu fi trist, eşti simbolul nostru străbun

De acolo unde eşti acum, roagă-te lui Dumnezeu,

Ca prin jertfa ta să ne ierte nouă păcatele că nu am preţuit

Ce El ne-a dăruit

Adio, Lupule Alb,

Adio, nu fi trist!

Lupule Alb, simbol străbun, acum, cînd în ceruri ai plecat, oare noi ce am învăţat? Să ne iubim, să ne urîm?

DUMNEZEU SĂ-I ODIHNEASCĂ SUFLETUL ÎN PACE ŞI DE ACOLO, DIN CERURI, SĂ VEGHEZE SPIRITUL POPORULUI ROMÂN

Mitrache CĂtĂlin Gheorghe

*   *   *

Îmi pare foarte rău că a murit Vadim Tudor! Îl urmăream mereu la emisiunile de la "Te pui cu blondele". Pentru mine, era o comoara a României, un tezaur! De la el puteam învăţa cum să ne iubim ţara şi s-o apreciem aşa cum o avem. Dumnezeu să-l odihnească.

Georgiana Stan

*   *   *

Către tine... MOARTE! Se pare că te-ai prins, nebuno, şi n-ai băut cafeaua pe care ţi-am oferit-o. Dar te anunţ cu fast şi pompă că eu, "Tribunul", n-am murit! Sfidez cuvîntul ăsta din neanturi şi chiar mă bucur c-am plecat. Acuma văd adevărata faţă a lumii. Şi sînt în ceruri... împăcat. Cu tot respectul pentru tine, te rog să te îndrepţi cît mai curînd către ceilalţi, care fac umbră pămîntului degeaba. Iar eu, din Ceruri îmi continui lupta şi-o să înving într-un final. Toţi cei care merită pedeapsa vor sta la rînd, acolo unde, din păcate, eu nu am loc să odihnesc o minte super-sclipitoare şi-un trup 100% românesc.

Vico Daniela

*   *   *

Iertare, Tribunule, mea culpa. Recunosc că te-am considerat exagerat, chiar extremist naţionalist, şi de aceea am fost mereu împotriva atitudinii tale, care, pe alocuri, devia. Asta m-a făcut să mă ţin departe de tot ceea ce reprezentai sau făceai. Regret astăzi că nu am avut inspiraţia să te fi studiat îndeaproape şi, în felul acesta, să te fi înţeles mai bine. Azi, în cîteva ore, am aflat atît de multe despre tot ce a însemnat, a creat sau a influenţat impunătoarea ta persoană şi personalitate, încît să pot spune: cred, cu adevărat, că ai fost un excepţional patriot şi un impresionant om de cultură, şi recunosc astăzi, privind în urmă cu jale, că poate România ar fi ajuns mai bine astăzi, dacă patriotul Corneliu Vadim Tudor ar fi devenit preşedintele ţării, în anul 2000. Bunul Dumnezeu să te odihnescă cu drepţii Lui, întru veşnicie, şi să ne ierte pe noi cei rămaşi în urmă că am greşit judecîndu-te poate prea aspru şi nedrept. Condoleanţe familiei. Condoleanţe, România.

Constantin Roman

*   *   *

Fie ca odihna veşnică să îi aducă numai bucurii în suflet. Dumnezeu să îl odihnească şi e mare păcat mare că s-a stins din viaţă. O să fiu alături de familia lor şi o voi ajuta, mai ales pe fetele lui şi pe soţia lui. Dumnezeu să îl odihnească în pace.

Florin Canigia

*   *   *

Cei mulţi vom începe să înţelegem, în anii care vor urma, cine a fost cu adevărat Corneliu Vadim Tudor, care au fost locul, rostul şi misiunea lui. Prefer să mi-l amintesc ca unul dintre cei mai aprigi soldaţi ai Naţiunii Române, care a apărat graniţele ţării mai bine decît ar face-o armele. Mijloacele şi modul prin care s-a făcut auzit nu au fost accesibile tuturor, însă scopul a fost atins aproape de fiecare dată. Prefer să cred că Structurile Naţionale de Apărare au pierdut ieri cel mai puternic, cel mai curajos şi inteligent LUPTĂTOR. E foarte greu să fii înţeles cînd în sunetul ascuţit al armelor te arunci în luptă, mînuind cu virtuozitate şi maximă eficienţă SLOVA. Dumnezeu să te aibă în pază, Generale!

Gelu C.

*   *   *

Stimate Corneliu Vadim Tudor, v-am iubit, vă iubesc şi vă voi iubi în continuare, nu pot să cred că aţi murit! Sper să fie doar o glumă de-a dvs., ca să vedeţi cîţi oameni vă iubesc, credeţi-mă, eu vă iubesc enorm. Sînt profund îndurerată de dispariţia dvs. Nu pot crede că îmi voi mai reveni vreodată!

Laura Buzescu

*   *   *

Cutremuraţi pînă în adîncul sufletului am aflat cumplita veste a plecării dintre noi, la cele veşnice a celui ce-a fost Corneliu Vadim Tudor. Dumnezeu să-l aşeze în loc special, de unde să ne vegheze pe noi, cei l-am iubit şi preţuit!

Condoleanţe familiei îndurerate şi un pios omagiu din partea PRM Petroşani!

BEREŞ GHEORGHE,

preşedinte

IN MEMORIAM CORNELIU VADIM TUDOR

NU POT SĂ CRED

Nu pot să cred

Că s-a sfîrşit,

Că îngerii ni te-au răpit,

Nu pot să cred!

E prematur să vezi

Un brad,

Doborît într-o furtună.

Arbuştii stau şi rîd în Iad,

Tulnicul la Ţebea sună.

Tribunule, eşti un erou,

Cu moartea stînd la o cafea,

Ai înţeles că pasul tău,

Tocmai de ea se poticnea.

Evlavios mă-nchin acum

La sufletul neprihănit,

Ce merge pe ultimul drum.

Vadim, de-ai şti cîţi te-au iubit!

Ce viaţă scurtă ai avut!

Un calendar nesăbuit

Şi-a retezat falnicul chip,

Iar ticăloşii te-au rănit.

Eşti mîndria naţională,

Ai atins desăvîrşirea,

Morţii din mormînt se scoală,

Să-ţi proclame nemurirea.

Nu pot să cred

Că s-a sfîrşit,

Că îngerii ni te-au răpit,

Nu pot să cred!

DINCOLO DE MOARTE

S-a stins prea devreme,

Chemat de luminile astrale,

De serafimi, arhangheli, heruvimi.

Unde e sculptura renascentistă

A naţionalismului românesc?

Unde e claviatura discursului

Care lasă arborii fără grai?

Unde e Prometeul mulţimii

Care răspîndea flacăra adevărului

Pînă-n cotloanele,

Unde se adăpostesc şerpii.

Ai plecat de Ziua Crucii

Spre grădinile cereşti,

Românie, tot mai tristă

Şi mai singură, jeleşti!

Viaţa-i fiind o sfîntă carte,

E viu şi dincolo de moarte.

DANIELA VASILOSCHI

Bucureşti, 14 septembrie 2015

SUFLETE NELINIŞTITE

Suflete neliniştite

Ale oamenilor morţi

De ce nu aveţi odihnă

Şi ne bateţi azi la porţi?

Triste ne intraţi în vise

Fără-a spune un cuvînt

Cine oare vă trimite

De dincolo de mormînt?

Nu aveţi îngăduinţa

Să ne spuneţi, clar, ce vreţi

Ochii voştri ne imploră:

"Nu-nţelegeţi? Nu puteţi?"

La fereastra minţii noastre

Staţi o clipă şi plecaţi

Aveţi buzele cusute -

Ce mesaj vreţi să ne daţi?

Alţii au trecut de vamă

Rar se mai gîndesc la noi

Doar voi n-aveţi paşaportul

Pentru lumea de apoi.

Suflete rătăcitoare

Ce-aţi rămas aici zălog?

Eu pentru iertarea voastră

În genunchi cad şi mă rog:

Fii bun şi iartă-le, Doamne,

Indiferent ce-au făcut

Noi prin Valea Umbrei Morţii

Mergem de cînd ne-am născut.

Trece-le Tu Styxul, Doamne,

La părinţii lor, Îţi cer

Odihnească-se în pace

E loc pentru toţi în cer.

CORNELIU VADIM TUDOR

16 noiembrie 2013

ARCA LUI NOE

Privesc pe geam. Zăpada rîde-n soare.

Aştept să treacă nişte căprioare.

E ora lor, cînd pleacă după hrană.

Par îngeri rătăciţi dintr-o icoană.

Nu mă zăresc, dar eu le văd pe ele

Aşa cum stau, ascuns după perdele.

Ascuns la pîndă stă acum şi lupul

În colţi de fiară să le frîngă trupul.

De ce cruzimea asta pe pămînt?

De ce atîtea lacrimi, Doamne sfînt?

De ce îngădui Tu nelegiuirea

Ce zi de zi însîngerează firea?

Filmări în junglă, la televizor:

Puii se joacă lîngă mama lor.

Sar antilope-n dansul ritual.

Cum vine Fiara - mut pe alt canal.

Nu pot să văd atacul ucigaş

Sînt prea milos, ori poate sînt prea laş.

Alţii vînează chiar, dar eu nu pot.

Nu accept moartea. Asta este tot.

Reîncarnez hipnotic, prin remisii,

Pe Buddha, sau pe Francisc din Assisi.

E casa mea o Arcă a lui Noe

M-am vindecat de oameni, n-am nevoie.

În ieslea Lui, cînd L-a născut Maria,

De vietăţi a fost vegheat Mesia.

În casă n-a fost loc şi pentru El

S-a încălzit la botul unui miel.

Nu sînt aceste animale sfinte

Mai bune decît omul fără minte?

Oh, Doamne, cît de mult le pot iubi

Mi-aş da şi viaţa pentru-aceşti copii.

Ei nu pot spune ce şi cînd îi doare:

Numai din ochi le cad mărgăritare.

Dezamăgit de specia umană

Caut un suflet, bun de pus pe rană.

Şi îl găsesc în ochii unui cîine

Care îmi cere dragoste - nu pîine.

Fie-vă milă vouă, oameni mari,

Fiţi buni creştini, nu haită de barbari.

Şi veţi vedea că-n viaţa de apoi

Ele vor face lobby pentru voi...

CORNELIU VADIM TUDOR

1 ianuarie 2009, Bran