"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




Se afișează postările cu eticheta ceausescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ceausescu. Afișați toate postările

marți, 30 aprilie 2013

La ordinul stăpînilor yankei ai coloniei africane România CĂPITANUL S.R.I. SEBASTIAN GHIŢĂ DEMONIZEAZĂ, ZI DE ZI, LA POSTUL SĂU ROMÂNIA TV, REALIZĂRILE REGIMULUI CEAUŞESCU



- Campania de denigrare e ridicolă, după 23 de ani, la o populaţie care regretă tot mai mult acele vremuri -
 

În sfîrşit, mi s-a luat o ceaţă de pe ochi! Nu ştiam ce tot urmăresc cei de la postul România TV, de mai bine de 2 ani de zile, prin emisiunile sistematice împotriva Regimului Ceauşescu. Ce rău se trăia atunci... Ce abuzuri făcea familia Dictatorului (neapărat Dictator, altfel nici nu poate fi numit)... Cum petreceau ei, în vreme ce poporul murea de foame... Cîte sute de milioane de dolari conţineau „conturile“ lui Ceauşescu... Şi multe alte subiecte de genul ăsta. Toate tendenţioase. Erau cocoţaţi invitaţii pe scaunele alea imposibile, de Lacto Bar, fiind hărţuiţi de realizatori cu întrebări de genul: „Nu-i aşa că?“... „Familia Dictatorială a distrus o ţară, ce părere aveţi?" Am fost, şi eu, invitat la cîteva emisiuni teziste. La început, n-am priceput ce se urmăreşte. Se aştepta, oare, cineva ca eu să dau cu pietre, post-mortem, în Ceauşescu? Dacă da, înseamnă că e prost ca noaptea. Eu am fost şi am rămas un om de caracter. La ora la care eu îl elogiam pe acel om - începutul anilor '80 - el era plimbat prin Londra, cu caleaşca aurită, de Regina Angliei. Era curtat şi lăudat de mai mulţi preşedinţi ai Americii, de regele Spaniei, de alte capete încoronate. Rostea discursuri de la înalta tribună a Organizaţiei Naţiunilor Unite.
În august 1968, însuşi Paul Goma făcuse cerere să se înscrie în PCR. Memoria ziarelor, a bibliotecilor şi a peliculei păstrează omagiile pe care i le-au adus TOŢI oamenii de cultură şi de ştiinţă ai ţării, în frunte cu Henri Coandă, C.C. Giurescu, Ana Aslan. Redactor-şef al ziarului „România liberă“, Octavian Paler a lansat formula „Epoca de Aur“. Corneliu Baba i-a făcut portretul - el este la începutul volumului omagial, momentan aflat în posesia mea. Asta, ca să nu mai vorbesc de epistola laudativă, pe care i-a trimis-o marele pictor spaniol Salvador Dali, în 1974, cînd Nicolae Ceauşescu a devenit întîiul preşedinte al României. Nici un alt şef de Stat din Istoria României n-a cunoscut atîta glorie. Cultul personalităţii? Nutresc speranţa că nu e nimeni atît de nemernic să-mi reproşeze, mie, instaurarea acestuia! A fost o epocă extrem de complexă care, la scara Istoriei, va rămîne cu plus. Şi asta din cel puţin două motive: 1) Demnitatea Naţională (într-o vreme în care nimeni nu sufla în faţa ruşilor!); 2) S-a construit enorm. A fost ceea ce mulţi specialişti, inclusiv străini, numesc „dictatură de dezvoltare“. Diferenţa dintre mine şi alţii este că eu n-am avut nici un avantaj şi, ulterior, nu m-am dezis. Adică am avut CARACTER. Care-i problema ta, Ghiţă? Şi, în fond, cine eşti tu? În ce ţară te-ai născut şi ai trăit? Ce făceau părinţii tăi acolo, prin judeţul Prahova? (Să nu-mi spui că te-ai născut la Haimanale!). Sau, poate, eraţi extratereştri? În faţa mea, tu eşti un zero. Un Big Fîs. Nu ştiu cine te-a băgat în SRI şi, apoi, a pompat în tine bani şi contracte, pînă ce ai ajuns ca numai în băncile din Cipru să ai 100.000.000 de euro (?!). Periodic, scoţi din burtă şi sondaje mincinoase, care ţi se vor întoarce, ca nişte găleţi de lături, în cap. Tu ilustrezi acea faună de puşti obraznici, care au ucenicit pe lîngă nişte şpringari mai experimentaţi, călcînd pe cadavre şi făcînd bani. Cît mai mulţi bani. Etalonul acestei pseudo-generaţii e Blejnar. Toţi blejnarii ăştia sînteţi candidaţi la puşcărie. Adică „puşcăriabili“, ca să repet un termen pe care eu l-am creat, în anii '90, special pentru Traian Băsescu. Fireşte că pălăria e mult prea mare pentru tărtăcuţa ta. Ai primit ordin să înhaţi un post de Televiziune. L-ai vînat pe cel al lui S.O. Vîntu. Te-ai dus la amărîtul ăsta, blindat cu aparatură pe sub haine (?!), ca un cosmonaut sovietic, după care ai aranjat cu stăpînii de la SRI şi CIA să-l arestaţi şi să-l băgaţi la închisoare. Chipurile pentru şantaj. N-ai putut să găbjeşti postul Realitatea TV, aşa că ai făcut o clonă, ceva tip Oaia Dolly - România TV. Uneori, joci la două capete. Dar lumea s-a prins, nu păcăleşti pe nimeni. Nu te-a auzit nimeni vorbind în public. Normal, nu eşti lăsat. Ar pricepe toţi că eşti gîngav la minte, fiind doar o „interfaţă“ a unor gangsteri mai mari. În iluziile tale bolnave, tu, Ghiţă, chiar crezi că reprezinţi ceva. Îmi pare rău că te înţep în portofelul care îţi ţine loc de inimă: e vai de capul tău, agentule de 2 lei. Moftule. Asesoftule.
Dar, să revin la „politica“ editorială a postului condus de Roxana Niculescu şi Cătălin Popa. Desigur, ei n-au o vină prea mare. Cîştigă o pîine. Murdară, ce-i drept. Ordinele vin de la „patron“. Numai că efectul este exact invers: îi înjură lumea ca la balamuc! În prostia şi slugărnicia lor, Ghiţă Spionul şi cei care îi ţin isonul se screm să-i facă pe români să creadă că nu e adevărat ce trăiesc ei acum, sau, dacă e adevărat, Ceauşescu e de vină! Asta se înţelege. Păi, dacă zi de zi, seară de seară, o ţii ca gaia maţu' cu demascări de tip stalinist, înfierînd, cu mînie proletară, acele vremuri, ca şi figurile politice care le-au animat, totul este foarte clar. Culmea abjecţiei a fost atinsă în seara zilei de duminică, 28 aprilie a.c. Sărbătoarea Floriilor. Atunci, s-a difuzat o emisiune menită să arate cît au pătimit artiştii de pe urma „perechii dictatoriale“. Eu am trăit acele vremuri şi cei mai mulţi dintre cîntăreţi au evoluat în spectacolele mele - de 1 Mai, de 23 August, de 1 Decembrie. Era înghesuială mare, bătaie, asalt. Nimeni n-a fost forţat să apară, toţi aşteptau cu sufletul la gură. A veni, acum, după un sfert de veac, şi a-i forţa pe nişte oameni să declare că ar fi fost prigoniţi - iată o imensă porcărie, Ghiţă! Realizatoarea, Simona Gheorghe, a comentat şi nişte imagini cu mine şi cu  amicul meu, Adrian Păunescu, care, ce oroare! - am recitat ode închinate lui Nicolae Ceauşescu! Da, am recitat. Şi ce-i cu asta? De ce nu o luaţi la palme şi pe Regina Angliei, care a făcut mult mai mult decît noi: l-a decorat cu cel mai înalt ordin al Marii Britanii! De-a dreptul penibil a fost microcefalul Val Vîlcu, care s-a lansat în nişte acuzaţii de om tîmpit: cică nu trebuie să vorbesc de Unire şi Independenţă cu… căciulă rusească (?!) pe cap. Mă, băiete, tu eşti doctor, sau pacient? N-am purtat, în viaţa mea, căciulă rusească. Ceea ce aveam eu pe cap, în acea iarnă, era o căciulă românească, de tip Tudor Vladimirescu, din pictura lui Theodor Aman. Am trăit şi ziua în care postul pe care l-am ajutat să se ridice (am făcut ratinguri şi de peste 5 puncte!) să mă pună la stîlpul infamiei pe motiv că am sau n-am bască (vorba bancului care îi place lui Valeriu Zgonea). Corect şi demn, Florin Condurăţeanu a amintit că eu am avut curajul să depun, pe adresa lui Ceauşescu, carnetul de membru PCR. Şi cînd mă gîndesc că, numai cu cîteva ore înainte, invitat la o emisiune, am dăruit frumoase buchete de trandafiri albi şi roşii unor realizatoare şi producătoare. Iar slujbaşii lui Ghiţă ştiau ce jeguri vor difuza, dar au tăcut. Mă, vă bate Dumnezeu… Una peste alta, emisiunea din Duminica Floriilor (reluată, în timpul nopţii, de nu mai puţin de 3 ori!) m-a scîrbit pînă la vomă. Uite cine mă judecă pe mine! Nişte paraziţi, care umflă, deformează, inflamează realitatea ca să facă rating şi să-i bată pe Guşă şi pe Gâdea! Infectă pîine mai mîncaţi! Încă o dată, rog să nu mai fiu deranjat de nimeni de la cocina lui Ghiţă Porcul. Care îşi va rupe gîtul mult mai repede decît bănuieşte. Fiindcă s-a angajat pe un drum periculos, în pantă, care duce la Jilava. Dincolo de mizeriile de sub preşul postului cu pricina se vede politica ordinară, de învrăjbire şi satanizare, pe care o fac stăpînii yankei. Însă, despre toate astea voi mai scrie, nici o grijă. Dar, iată cum sună NOTA SPECIALĂ pe care am primit-o în după-amiaza acestei zile, de la cîţiva oameni informaţi: „Sebastian Ghiţă, la 35 de ani, este, conform analiştilor financiari, unul din cei mai tineri multimilionari, din România, cu o avere estimată la circa 400 de milioane de euro, din care circa 200 de milioane cash (în bănci), restul reprezentînd firme, case şi terenuri. Povestea lui Ghiţă începe către sfîrşitul anului 1996, cînd el era elev de liceu, la «Mihai Viteazul», în Ploieşti. Atunci, în urma unor detaliate instrucţiuni date de stăpînii de la CIA, transformate în ordine de directorul SRI, Virgil Măgureanu - la nivelul SRI a fost organizat un departament naţional, cu misiunea de a racola tineri cu înclinaţii în diverse ramuri economice şi de a-i pregăti pentru preluarea controlului economiei româneşti. Astfel, în 1997, cînd era în ultimul an de liceu, la Secţia Informatică, Sebastian Ghiţă a fost unul dintre cei recomandaţi pentru acest program, chiar de SRI Prahova, avînd şi o specializare, căutată la acea vreme de slugile Şarpelui cu Ochelari, aceea de specialist I.T. În perioada 1998 - 2002, cînd Sebastian Ghiţă a urmat şi absolvit Universitatea Petrol şi Gaze Ploieşti, (Facultatea Ştiinţe Economice), specializarea Management, a fost inclus de SRI şi într-un program intens de pregătire, desfăşurat de instituţie în sistem part-time, unde, a urmat cursuri timp de 2 ani de zile, între 1998 şi 2000. Cursurile se ţineau la acea vreme la şcoala de agenţi de poliţie «VASILE LASCĂR» din Cîmpina, care era folosită de SRI ca o acoperire pentru acest tip de activităţi. În urma absolvirii acestui curs, în 2001, Sebastian Ghiţă a devenit locotenent SRI, specializat în managementul producţiei informatice. Capacităţile de manager al implementării sistemelor soft i-au fost testate lui Sebastian Ghiţă de către SRI încă din 1998, cînd i se aranjează «cîştigarea» primei licitaţii, printr-o firmă înfiinţată la ordin. Era vorba de un contract pentru informatizarea sistemului contabil al RAJA Ploieşti, test pe care Sebastian Ghiţă l-a trecut cu brio. Acest moment poate fi consemnat ca fiind acela în care Ghiţă cîştigă primul său contract cu statul. Afacerile explodează după 2005, cînd Compania Asesoft, înfiinţată pentru licitaţia de la Raja Ploieşti, începe să îşi asume contracte semnificative, pentru informatizarea bazelor de date ministeriale. Astfel, în 2008, Asesoft ajunsese să înregistreze o cifră de afaceri de aproximativ 200 milioane de euro (?!). Explozia cifrei de afaceri a Asesoft, începînd cu 2005, are o explicaţie. În acel an, Sebastian Ghiţă este recomandat de către SRI pentru intrarea în sistemul ORACLE. Concret, gigantul american ORACLE - unul dintre cei mai mari furnizori de sisteme de soft la nivel global, care din perspectiva activităţilor de securitate este o companie - cheie a CIA - îşi începe implementarea softurilor în România, avînd  nevoie de o firmă care să poată adapta sistemele şi programele sale la necesităţile locale. Practic, produsele informatice Asesoft sînt nişte versiuni ale programelor ORACLE reprezentînd baza funcţionării sistemelor informatice guvernamentale, indiferent că este vorba despre Ministerul de Finanţe, Autoritatea Electorală Permanentă, Ministerul de Interne sau cel al Apărării - deci domenii cu grad sporit de risc de securitate naţională, care nu aveau cum să rămînă în afara controlului SRI. Surse din Serviciile Secrete spun că între timp, în 1997, Sebastian Ghiţă a fost avansat la gradul de căpitan şi a devenit o piesă importantă în sistemul de control al instituţiilor statului de către SRI,  după ecuaţia conform căreia furnizorul de soft poate controla sistemul care funcţionează cu ajutorul acestuia. După 1998 plaja afacerilor acestuia ia amploare, iar banii, cîştigaţi din vînzarea către stat a soft-ului informatic, sînt direcţionaţi spre alte investiţii. Azi, banii lui Sebastian Ghiţă sînt băgaţi de la piaţa IT, retail online (eMag), pînă la vinificaţie, imobiliare şi mass-media. Cel mai cunoscut brand al său rămîne Grupul Asesoft Ploieşti, din care fac parte Asesoft International, Asesoft Distribution, Asesoft Net, Asesoft Smart, Teamnet International şi CSU Asesoft, adică echipa de baschet. Este evident că dezvoltarea şi controlul acestui tip de afaceri, precum cele ale lui Sebastian Ghiţă, nu erau posibile fără sprijinul SRI, care l-a cultivat şi sprijinit în planurile lui. Iar individul îi mulţumeşte, răspunzînd prompt şi conştiincios ordinelor primite. Sursele noastre spun că, în acest moment, Ghiţă este considerat una din piesele de valoare ale aripii SRI, conduse de George Cristian Maior, care execută, orbeşte ordinele CIA. Din păcate pentru el, Ghiţă este un individ profund incult, cu ochelari de cal - şi asta se vede atît din falsificarea, grosolană, a alegerilor, cît şi din campania sinistră de defăimare a Regimului Ceauşescu, astfel încît în România să nu mai existe «nostalgici». Totul e atît de rudimentar, încît nu poate induce în eroare pe nimeni. Nici un alt post de Televiziune din România nu mai întreţine, cu atîta tenacitate, o atmosferă atît de mincinoasă şi vizibil dirijată, împotriva acelei perioade".

CORNELIU VADIM TUDOR
29 aprilie 2013


ZIARUL TRICOLORUL, Anul X, nr. 2728, MARŢI 30 APRILIE 2013 


marți, 19 martie 2013

CEAUŞESCU FACE RATING ŞI DUPĂ MOARTE...



Numele lui Nicolae Ceauşescu şi, mai ales, mascarada de proces la care au fost supuşi fostul preşedinte al României şi soţia acestuia fac rating şi după 23 de ani de la asasinarea celor doi. Credem că acesta este motivul pentru care televiziunile îl aduc în prim-plan pe fostul conducător al ţării în numeroase emisiuni, la ore de vîrf, nicidecum dorinţa de a „reda Poporului Român adevărul“, sau de a face dovada unei deontologii jurnalistice exemplare. Un lucru e cert: misterele revoluţiei şi dedesubturile execuţiei rapide a cuplului Ceauşescu rămîn, în mare parte, nedezlegate. Aceste incertitudini au influenţat destinul României în anii ce au urmat dramaticelor evenimente şi ele continuă să fie percepute în mod negativ de cetăţenii ţării noastre. Într-una din emisiunile amintite, s-au exprimat opinii atît de grave, încît cei vizaţi ar trebui cercetaţi şi judecaţi în acelaşi mod cum s-a procedat în cazul lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu.
Nu dăm nume: oricum, „Serviciile“ ştiu la ce ne referim, la fel ca şi cititorii fideli ai publicaţiilor noastre. S-a afirmat, în primul rînd, că asasinarea cuplului prezidenţial fusese deja hotărîtă, înainte de proces, într-o discuţie privată, purtată în toaleta (?!) unui anume minister. În al doilea rînd, s-a spus că şi membrii completului de judecată, supuşi, şi ei, unei presiuni teribile, urmau să fie „eliminaţi“, fie de nişte „terorişti“, fie „din greşeală“, aşa cum s-a întîmplat în cazul tragediei de la Otopeni. Subiectul nu poate fi expediat prin aceste cîteva rînduri, dar concluzia la care au ajuns invitaţii emisiunii cu pricina a fost următoarea: procesul sumar, fără acordarea dreptului de recurs, urmat, imediat, de executarea celor doi condamnaţi, a avut drept scop salvarea administraţiei comuniste, care, sub masca necesităţii instituirii unei noi orînduiri sociale - a „capitalismului“, cică - a trimis la înaintare eşalonul II al aparatului de Stat, împreună cu urmaşi ai kominterniştilor şi cu descendenţi ai unor lideri comunişti de prim rang. Să zicem că aceasta nu ar fi fost o mare problemă, dacă ei ar fi continuat politica de dezvoltare economică a României, dacă ar fi apărat Interesul Naţional, concomitent cu aplicarea măsurilor menite să aşeze, în mod eşalonat, bazele unei pieţe libere, competitive, în condiţii de concurenţă loială, permiţînd libera circulaţie a românilor, pretutindeni în lume, deziderat atît de rîvnit de cei aflaţi în spatele Cortinei de Fier. În schimb, cu ce ne-am ales? Cu o gaşcă de aventurieri rapace, vînzători de neam şi ţară, incapabili să gestioneze procesul de tranziţie de la un regim politic la altul, dar chitiţi să intre în posesia bunurilor clădite prin munca şi sacrificiile întregii naţiuni. Bineînţeles, nu toţi erau de aceeaşi teapă, iar cei cu un dram de onestitate s-au retras, discret, din cloaca infectă care se prefigura la cîrma ţării şi care, în mod perfid, s-a disipat în partide şi partiduleţe, în Putere şi în Opoziţie, pentru a mima democraţia, alternanţa la guvernare şi pentru a păcăli Occidentul, credul, care nu mai avusese demult de a face cu politicieni dîmboviţeni, care una zic şi alta fac. Acest proces se derulează şi astăzi, după mai bine de 23 de ani. Singurul partid care s-a opus jafului şi deznaţionalizării României a fost PRM. Numai că, tocmai din acest motiv, prin fraude uriaşe, a fost exclus din Parlament.
Încă din 1990, în toate domeniile de activitate s-a început prost: cu sincope, bîjbîieli şi rea-credinţă. La acestea s-a adăugat comanda venită din exterior. Nu ne vom opri acum decît la legile retrocedărilor, un amalgam de prostie şi lipsă de profesionalism. Pentru ca lucrurile se puteau rezolva extrem de simplu, autorii şi  promotorii acestor acte normative pot fi acuzaţi de rea-credinţă şi de susţinerea unor interese oculte. În fapt, ei au pus bazele Mafiei Imobiliare, formată nu numai din „samsarii de case“ (cum afirma, aparent naiv, Victor Ponta), ci şi din reţele specializate, constituite din notari, judecători, avocaţi, experţi imobiliari, lucrători la Arhivele Statului, politicieni, din firme-fantomă şi din mulţi alţi trepăduşi, angajaţi să facă treaba murdară a deposedării românilor de casele deţinute legal. De multe ori, oamenii ne întreabă: „Voi, cei din PRM, ce soluţii aţi fi adoptat, cu ce aţi fi fost mai buni decît ăştia?“. Pentru cine nu a înţeles, nu ne doare gura să repetăm:
1. Revendicările trebuiau făcute într-un termen de cel mult 3-5 ani de la revoluţie. Este absurd să credem că, după 15-20 de ani, cineva îşi poate aminti că are proprietăţi în România.
2. Procedura de revendicare trebuia iniţiată de proprietar, cu acte care să dovedească faptul că el, sau rudele sale de gradul I, nu a beneficiat de despăgubiri din partea regimului comunist.
3. Cumpărarea de drepturi litigioase trebuia interzisă; acest aspect este stipulat în proiectul de Lege întocmit de Cabinetul Ponta 2, însă prea tîrziu, pentru a fi reparate nedreptăţile din ultimele două decenii.
4. Interzicerea vînzării de terenuri către străini - persoane fizice, sau juridice.
5. Despăgubirile trebuiau făcute, aşa cum s-a întîmplat şi în alte ţări, numai în bani, într-un anumit cuantum, rezonabil, stabilit de Lege.
6. Înfiinţarea unor instanţe specializate în acest gen de speţe, care să judece dosarele cu celeritate, prin stabilirea unor termene fixe, cu respectarea procedurile legale şi a drepturilor părţilor.
Evident, aceste 6 puncte, deşi sumar prezentate, ar fi putut constitui un punct de plecare corect, evitîndu-se, astfel, înlocuirea unei nedreptăţi comise cu ani în urmă, cu o alta. Dar, să ne şi destindem puţin: mîine-poimîine, ne putem trezi cu un descendent al lui Ştefan cel Mare (a avut foarte mulţi moştenitori, mai mult sau mai puţin legitimi) care să „revendice“ întreaga Moldovă! Din păcate, nu ne prea arde de glume, avînd în vedere Legea pe care Cabinetul Ponta 2 vrea să o adopte pe propria răspundere. Unii spun că aceasta trebuie, mai întîi, dezbătută în Parlament. Ca să ce? Să-i fie conferită legitimitate într-un Parlament fără Opoziţie? Şi, mai ales, în absenţa unui partid naţionalist şi justiţiar ca PRM?! Să fim serioşi... Pînă şi chiriaşii daţi afară din casele naţionalizate, mai puţin cei care s-au sinucis din această cauză, par a se fi împăcat cu ideea, de aceea şi forţează nota actuala administraţie. Am întreba, totuşi: pe cine au votat cei nedreptăţiţi de legile retrocedărilor, în 2008 şi în 2012? Merită ştiut.

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare


ZIARUL TRICOLORUL, nr. 2698,  19.03.2013


marți, 22 ianuarie 2013

Saptamana pe scurt nr 1174 - 22.01.2013

Cine muşamalizează dosarul traficului de minore pe spaţiul Italia, în care e implicat limbricul şi ţeparul Cezar Marin? * Brătianu-Cartof insultă Poporul Român şi Biserica Ortodoxă * Pe Monica Tatoiu au apucat-o, din nou, istericalele * Georgian Surdu e un porc



* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. Instituţiile Statului sînt neputincioase în faţa unui derbedeu, pe nume Cezar Marin. Nenorocitul ăsta e cunoscut, ca un cal breaz, că se ocupă cu traficul de droguri şi de minore, pe spaţiul Italia – dar e alunecos, scăpînd, de fiecare dată, prin tot felul de turnătorii, unele inventate. Nici Mona Pivniceru, nici Radu Stroe, nici George Cristian Maior nu pot aplica Legea, fiindcă jigodia are statut de turnător la DIICOT şi la Doi şi-un sfert, beneficiind de protecţia lui Codruţ Olaru şi a altor lepădături. Carevasăzică, aşa merge treaba în România. Un poponar ordinar, o lepră de 1 metru şi-un pic distruge vieţile unor fetiţe de 13-14 ani, dar scapă basma curată, fiindcă a învăţat că, dacă îi dă în gît pe alţii (chiar cu fabulaţii schizofrenice), e în regulă, nu păţeşte nimic. Şi ca acest limbric mai sînt cîteva sute. Uite, de-aia nu intră România în Spaţiul Schengen, stimaţi oficiali, care aveţi atribuţii în domeniul Siguranţei Naţionale! Neputinţa voastră scandaloasă ne ustură teribil, ca Ţară şi ca Popor. Cea mai mare ruşine o păţesc „tanti Ana“ (mama traficantului) şi Nicoleta Vascan (verişoara lui), care nu mai scot capul în lume. * Aşa-zişii medici de la Spitalul Elias se încurcă în minciuni: ei pretind că Sergiu Nicolaescu nu a avut cancer. Da? Şi atunci ce înseamnă „markeri tumorali“, pe buletinul lui medical? Ne credeţi proşti? Habar n-aveţi de profesia asta, sînteţi nişte pericole publice. * Tot un pericol public e şi Monica Tatoiu, care numai de frică ştie. Dacă nu ţipă cineva la ea, ca s-o pună la colţ, ţipă ea la toată lumea. Isteric. Cu vene umflate şi spume la gura aia ca o butonieră (fundul îl are ca o betonieră). Sîmbătă seară, tovarăşa unguroaică striga la o realizatoare de la România TV, Cristina Herea, care îndrăznise să discute despre divorţul celor două paparude, Andreea Marin şi Ştefan Bănică-Jr: „Lăsaţi-i în pace! E viaţa lor privată! Lăsaţi-i în pace! Lăsaţi-i în pace!“. Ce vorbeşti tu, matracuco? Cum îţi permiţi să dai odine presei? În definitiv, cine ai fi fost, tu, fără presă? O profesoară pensionară, băga-ţi-am Oriflame în nară. În toate ţările lumii, astfel de subiecte îi interesează pe oameni, numai tu, o tanti-nimeni, urli, ca o apucată, şi vrei să bagi pumnul în gura presei. Ai descoperit şi justificarea: „Nu trăiesc din bani publici! Nu trăiesc din bani publici!“ – te papagaliceai, ca o proastă-n organul genital masculin. Da, şi? Ce legătură are una cu alta? De frica ei, şi Dumitru Pelican a bălmăjit ceva, că da, să-i lăsăm în pace, c-o fi, c-o păţi, că boul bălţii. Ascultă, băiete, ai început să pozezi în înţeleptul neamului, guru Pelicanci, care se răsteşte la bocanci – apari pe toate posturile de televiziune, în numele unui partid (PC), care NU există, aşa cum, în curînd, NU va mai exista şi Dan Voiculescu. Dar, să revenim la trompeta Monica Tabloida. Mamaie nu ştie lucruri elementare din limba română, mîncînd rahat cu polonicul. În emisiunea de sîmbătă, ea s-a cacofonit aşa: „pentru că cîntă“, „să nu se trezească că“ etc. Jenant. Tot atunci am văzut mai multe fotografii cu cei divorţaţi. Trucate. În sensul că piticotul părea mai înalt decît moldoveanca pe care o înşela din greu, ceea ce e ridicol – el s-a cocoţat, sigur, ori pe o treaptă de scară, ori pe vreo lădiţă, ca să pară impunător. Lumea a văzut adevărata lui statură atunci cînd „marele cîntăreţ“ (cum l-a caracterizat Pe-pe-pelican, confundîndu-l, probabil, cu vreun fotbalist de la Dinamo, Victoria Bucureşti, sau Flacăra Moreni, unde era băiat de mingi) s-a întors din Dubai, cu o şapcă roşie, de instalator, pe cap – abia se zărea dintre body-guarzi. * Ziarul „Libertatea“ cîştigă bani din pornografie. Poate că ar trebui să se sesizeze cineva - dar cine? Poliţia, care e plină de mitocani şi şantajişti, obsedaţi sexual? Am spicuit cîteva anunţuri apărute la Mica Publicitate: „SCLAVĂ nesătulă aştept stăpîn puternic, dur“; „LEOAICĂ sălbatică doreşte dresor pentru îmblînzire“; „ALLY, brunetă, bună rău, ofer masaj, oral, pasional, normal“; „BLONDĂ PUPĂCIOASĂ, BRUNETĂ SENZUALĂ! Ştefan cel Mare” (hai, că alăturarea numelui ilustrului voievod de „blonda pupăcioasă“ şi „bruneta senzuală“ e fără precedent!). * „Gata. Mă las de fumat!“ – a promis Nelu Ploieşteanu, imediat ce a fost externat din Spitalul de Urgenţă. Asta l-a sfătuit Vadim, la Mamaia, în iulie 2009 (după ce făcuse un preinfarct), dar îndrăgitul lăutar a făgăduit, s-a jurat, însă viciul a fost mai tare. Poate se va ţine de cuvînt de data asta, după ce a tras o sperietură zdravănă. * Directorul RA-APSS, Georgian Surdu, a fost şi a rămas un PORC. Ani de zile, jarteaua asta penală a fost sluga lui Traian Băsescu şi a PDL. Pînă de curînd, cînd a făcut o piruetă de 180 de grade şi a aterizat în braţele Guvernului USL. Ca să se facă util, Surdu încearcă să-i dea-n gît pe toţi cei care ar fi primit case, ori sedii de fundaţii, de la RA-APPS. Printre aceştia, şi Vadim, care, în 1990, a primit un mic spaţiu, pe Calea Victoriei nr. 39-A, pentru desfăşurarea activităţii Fundaţiei „România Mare“ şi a revistei cu acelaşi nume. Da, şi? Care-i problema ta, Surdo-Mutule? În 1990 nici nu există RA-APPS. Unde ai fi vrut tu să funcţioneze revista „România Mare“? În Gara de Nord? A primit 4 cămăruţe, într-un bloc vechi şi şubred. De ani de zile, nimeni nu le mai foloseşte, fiindcă activitatea s-a mutat la sediul central al PRM şi la Casa Scînteii. Vrei să le iei înapoi şi să le dai Mafiei PSD, pe daiboji? Ia-le, mă, milogule. În risipa neruşinată, de spaţii (printre care sînt şi veritabile palate!), trebuia amestecat, neapărat, şi cel mai cinstit om din România. Ai să-ţi muşti mîinile (copitele) pentru porcăria asta. O să-ţi iasă pe nas (rît) şi o să-ţi crape obrazul (şoriciul). * Foaia „Click!“ se încăpăţînează să abuzeze de expresia tembelă „UITE!“, în titluri. În nr. de joi, 17 ianuarie, au apărut nu mai puţin de 3 titluri de genul ăsta: „UITE cum omoară Oprescu terasele din Centrul Vechi!”; „UITE ce modele sînt pînă-n 1.000 de lei!“; „VICTORE, UITE ce declaraţii de dragoste ştie să facă Drăguşanca!“. În nr. de luni: „UITE ce acte trebuie să ai pentru preschimbarea permisului auto“. * Referindu-se la neobositul şi enervantul şovinism unguresc, istoricul Gh. Dumitraşcu scrie, în „Flacăra lui Adrian Păunescu“, un excelent articol, intitulat „Şi ce dacă eu, şi alţi cîţiva ca mine, am avut dreptate?“. La un moment dat, el îi enumeră pe cîţiva patrioţi, care au înfrînat năvala hoardelor migratoare. „Mă bucur că m-am înscris, astfel, între alţi prieteni din regimentul iubitorilor de Românie, Adrian Păunescu, Romulus Vulpescu, Petre Ţurlea, Ion Coja, Vasile Moiş, Corneliu Vadim Tudor“... Toţi, membri ai Senatului, la începutul anilor ’90. Astăzi, seceră vîntul sălbatic prin Parlament. O ruşine. O faună de curve şi de bişniţari. Din păcate, în acelaşi număr de revistă, Brătianu-Cartof dă rău cu mucii-n fasole, insultînd nu numai Biserica Ortodoxă, ci şi întregul Popor Român. Pur şi simplu, nu putem înţelege cum de a publicat junele Andrei Păunescu asemenea mizerii: „Din ce în ce mai des mi-e ruşine că aparţin unei naţiuni (,) sau poate acestei populaţii ce locuieşte pe teritoriul unei ţări numită mai demult România“. Hai sictir de analfabet! Ce te-a determinat mă, umflatule cu 7 clase şi cu ţăcălie vopsită în roşu, să laşi Franţa (unde erai un fel de depanator de aparate de radio) şi să te întorci în România? Foamea. Lăcomia de a pune mîna pe vile şi sedii. Ţi-ai făcut şi un „partid“, de care s-a ales praful. Mergem mai departe: „Oricît de animal ai fi (,) chiar dacă ţi-ar fi furat iubita, te-ar fi tîlhărit la drumul mare, orice ar fi, A MURIT UN OM! Că cel ce a murit se numea SERGIU NICOLAESCU, că era cunoscut de toate generaţiile pe pămîntul românesc, cu atît mai mult ar fi trebuit să aplecăm capul. În loc de asta am «vizionat» cel mai detestabil spectacol din viaţa mea. Odioasa lui «CRIMĂ» e că a vrut să fie incinerat. Biserica Ortodoxă nu permite aşa ceva! Punct! Nişte descreieraţi mintal (?!), care aveau «regulile» lor, cereau să fie îngropat creştineşte. Să aibă coşciugul descoperit, să-l vadă şi să-şi tragă poze cu el (,) aşa cum au făcut cu Ion Dolănescu (un alt idol al acestui popor). Ce am spus? Popor! Nu! O hoardă de IDIOŢI fără cultură, fără credinţă...“. Să moară mă-ta, Cartofule borţos şi buburos? Aşadar, românii nu sînt un popor, ci o hoardă de idioţi, fără cultură şi fără credinţă... Bine că ai tu cultură, vagabond bătrîn. Atunci cînd scrii „descreieraţi mintal“, dai dovadă de o mare cultură, desigur, creierii fiind în minte şi mintea în creier. Asta, ca să nu mai vorbim de cacofonia penibilă „ca cenuşa“ şi de lipsa virgulelor, care denotă un analfabetism adînc înrădăcinat. Nu credeam că demenţa cunoscută a acestui bufon va ajunge pe„culmile“ astea! El, un caraghios care behăie ca o capră şi se rostogoleşte ca un sconcs, să trăiască, de 23 de ani, din tîlhărirea acestui popor – după care să-l facă ,,hoardă de idioţi”. Am înţeles că de revista asta se ocupă fiica mai mică a lui Adrian Păunescu, Ana-Maria. Care şi-a îngropat tatăl creştineşte, cu preoţi. Aşa a fost îngropat şi Isus – nu ars, ca un trabuc de foi, după care cenuşa să fie vărsată într-o scrumieră, sau într-un borcan. De ce, oare, mama ei, Carmen Păunescu, şi fratele ei mai mare, Andrei Păunescu, n-o ajută în astfel de chestiuni esenţiale? E posibil ca într-o publicaţie ce poartă, în titulatură, numele unui patriot incontestabil, care a scris versul ,,Eu sînt bolnav de dumneavoastră, ţară”, să apară astfel de blasfemii? Se răsuceşte Adrian Păunescu în mormînt... * Dar, hai să vedem şi partea plină a paharului: ,,perlele” radio-tv pescuite de Andrei Păunescu. Recoltă sărăcuţă, de data asta (în sensul că rubrica e mai redusă ca dimensiuni), dar merge, orişicît: ,,Oamenii au venit să-şi ia la revedere pentru totdeauna de la marele regizor Sergiu Nicolaescu” (România TV); ,,Îl avem la telefon pe Eugen Nicolaescu... Graba a lămurit-o sora lui Eugen Nicolaescu” (Antena 3 – nu era vorba de ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, ci de actorul Eugen Cristea, iar sora era Iolanda Nicolaescu); ,,Nimeni n-are voie să facă aşa ceva. Sergiu Nicolaescu era proprietatea mea, a dumneavoastră, a lui dînsul... Lumea stau ca proştii aicea... Ruşine au strigat toţi la unison” (România TV). E citată o zicere a lui Victor Ciutacu: ,,Dacă familia vrea, poate să-l şi detoneze”. Revista spune că exprimarea e ,,memorabilă”. Nu e memorabilă, e deplorabilă: dacă l-ar fi detonat, aşa ceva s-ar fi pedepsit prin lege, fiind vorba de profanare de cadavre. Apropo: de ce nu e permisă arderea unui drapel, dar arderea unui om, fie el şi mort, e îngăduită? O pînză are mai mare valoare decît trupul unui om care, vorba Bibliei, e ,,templul Duhului Sfînt”? * În fine, în acelaşi număr de revistă, Cristiana Crăciun (soţia lui Victor Crăciun) îl beregăţeşte pe tovarăşul ,,liberal” Jiji: „Mi-e pur şi simplu teamă să mai deschid cuptorul, mă îngrozeşte gîndul că şi de acolo s-ar putea iţi Behehecali şi ar mai slobozi încă o nerozie! Nici la calorifer nu mă mai uit fără îngrijorarea că grobianul o să-şi zbiere ineptele păreri despre orice şi oricine din vreun element mai înfierbîntat. La televizor nu mai am oricum şansa să scap, dau pe vreun canal de ştir(i)  – întrucît e cam de porc tot ce vedem la aşa-zisele ştiri, cred că e mai corect să se numească de «ştir(i)»! – hopa, Gigi liberalul mai dă niţel cu muncii în fasolea partidului, cîndva fost istoric şi onorabil. Speculaţiile acelea privind macro-sumele de euroi decartate în vistieria tot mai terfelitului PNL nu prea mai par doar simple supoziţii, de vreme ce nu reuşeşte nimeni să-l oprească din elan pe liber cuvîntătorul şi deloc cugetătorul Gigi. Să-i impună cineva un pic de conduită, de disciplină de partid. Sau el e şeful... Scenele de teatru absurd, cu personajul înveşmîntat ca de bal, cu logica derapînd şi pe teren uscat, logoreic şi stupid, înjurînd ireverenţios ziariste, doar pentru că sînt femei, răspunzînd mitocăneşte jurnaliştilor care chiar nu au de treabă, de vreme ce îi dau atenţie, l-ar putea face invidios chiar şi pe autorul «Scaunelor»! (Nici măcar lui Eugen Ionescu, a cărui imaginaţie nu poate fi bănuită de cuminţenie, nu putea să îi treacă prin minte, atunci cînd a scris replica favorită cu care personajele din amintita farsă tragică se alintă, «căcăreaza mea», că pe scaunele Parlamentului nostru avea să stea chiar unul care ar putea să-şi dea Doctoratul în aşa ceva). Comut pe «chiloţăreală» – căreia i se zice pompos «entertainment» – Gigi are de spălat ceva otrepe în direct, cu vreo divulice pe care o face de cacao fără nici un fel de reţinere. Gata, îmi zic, aşa nu se mai poate, trecem pe sport. Cînd colo, ce să vezi şi să auzi: alte neghiobii, de data asta rostite de «omul de fotbal» Gigi Behehecali! Aşa că o termin rapid şi cu sportul – că ŕ propos de Rapid, e terminat, l-a dat de gard prietenul lui Gigi, George Copos, pe care îl alintă «Ţigă»! (Dacă ar fi să-şi facă datoria, Consiliul Naţional pentru combaterea discriminării ar avea de mîncat o pîine – ce zic eu pîine, cozonac! – pe viaţă, dar, cum nu se întrebuinţează deloc, nu trebuie să ne mire atitudinea tot mai multora care «înfierează» orice li se pare lor că face rating, de la orientarea sexuală la dreptul la propria imagine). Trec repede pe un canal de emisiuni mai puţin păcătoase, dar ce să vezi, şi la cele religioase e tot Gigi, bătînd cruci mari, că dracul nu mai e nici el prea tinerel, făcînd smerenia praf şi aruncînd milostenie cu teancu’! La Animal Planet nici nu mai îndrăznesc să mă gîndesc... Acum mă înţelegeţi de ce mă tem şi de cuptor?!“. * În .,,Click!” am văzut titlul: ,,Zăvo (?!) continuă războiul cu Măruţă”. Am priceput, cu greu, că e vorba de Golanca Zăvoranca. Dedesubt, un alt titlu: ,,S-a războit şi cu Vadim, şi cu «Cîrcotaşii»”. Aşa cred şomeroaicele de la ,,Click!”? Că belciugata de buric ,,s-a războit” cu Tribunul? Păi, dacă a lua muie, în direct, înseamnă să te războieşti, atunci da, e în regulă... * Titlul săptămînii a apărut în ,,Bursa”: ,,Patrimoniul nostru arhitectural, pe cale de dispariţie. Am distrus mai mult decît Ceauşescu”. Absolut corect. Nu înţelegem, însă, pluralul ,,Am”. Noi n-am participat la acest dezastru, dimpotrivă. * Fiţuica falită ,,Curentul” nu pierde nici o ocazie să se facă de rahat. Un oarecare D.S. (curajoasă semnătură) încearcă să-l muşte de fund pe liderul PRM, că de ce, adică, a îndrăznit să critice măcelul de la Balc. Priviţi cum începe mica turnătorie din maculatura ţeparului de bănci Mihai Iacob: ,,Dacă deja imaginea România (sic!) în UE nu este deloc una prea bună, declaraţiile iresponsabile (?!) ale unor europarlamentari români riscă să arunce şi ţara noastră într-un con de umbră”. Zii ,,Curentul” şi trage apa! Într-o foaie unde scrie scatofagul ţigan George Roncea, care e tot timpul cu rahatu-n gură, orice jeg e permis. * Pe aceeaşi temă, se află în treabă şi gazeta de perete a Masoneriei, ,,Puterea”: ,,Masacrul de la Balc şi descentralizarea României la Bruxelles. Vadim şi EBA mută disputele în P.E”. Pardon, Adrian Thiess: discuţiile s-au purtat nu la Bruxelles, ci la Strasbourg. * Fostul şi viitorul ziar ,,Scînteia” nu ştie să facă un lucru bun, dar nu-i lasă nici pe alţii să facă. În nr. de miercuri, 16 ianuarie, al stufoasei verze ,,Adevărul” (scoasă cu ,,banii negri” ai lui Dinu Păturiciu), apare o fotografie cu coroane Tricolore şi titlul: ,,Bebe Ivanovici, parastas la mormîntul lui Eminescu”. Iar sub fotografie: ,,Ieri, la 163 de ani de la naşterea poetului, fostul baron PSD de Ilfov şi-a adus revoluţionarii şi amicii la Cimitirul Bellu, transformînd ceremonia într-o chermeză”. Autorul minciunii este un oarecare Mihai Voinea. Acolo, la mormîntul Poetului Naţional, o delegaţie PRM a depus o coroană de flori cu Tricolor din partea Tribunului, aflat, în acea perioadă, la Strasbourg. Bîrfitorii de la ,,Adevărul” nu suflă, însă, o vorbă. De ce n-o fi depus flori şi Grigore Carti-Anus? * N-am înţeles glumiţa lui Liviu Stanciu, de la ziarul ,,Naţional” – dă poza preşedintelui PRM, cu explicaţia: ,,Vadim Tudor întrece orice limită: «Puştiul ăsta, Suleyman Magnificul, a devenit extrem de obraznic!»”. Evident, e o fantezie a ziarului. Vadim n-a zis aşa ceva, niciodată, şi asta din 10 motive. Primul: nu se uită la serialul respectiv. Celelalte 9 nu mai contează. * Acesta era un banc favorit al lui Fănuş Neagu. Cică vine Episcopul într-un sat. Îl întîmpină preotul. ,,De ce n-ai tras clopotele în întîmpinarea mea?” – întreabă înalta faţă bisericească. ,,Din 10 motive, Prea Sfinţia Ta. Întîi, că n-avem clopote, ni le-au furat hoţii”. - ,,E suficient, restul nu mai contează”. * Monstrul cu Barbă nu se dă bătut: a scris pe blogul său de pe adevărul.ro. o compunere şcolară, intitulată ,,România în chiloţi”. Vedeţi cum îl trădează obsesiile din tinereţe pe acest Andrei Pleşu? La începutul anilor ‘80, el participa la Meditaţia Transcedentală umblînd în… chiloţi tetra, cu o farfurie în mînă, pe care se afla un măr (?!). Acum, el se leagă de Vadim, că de ce e invitat la posturile de televiziune. Toată lumea ştie de ce este invitat: fiindcă face rating imens (aproape întotdeauna, emisiunea la care participă Tribunul e lider de piaţă!). Şi face rating imens, pentru că el spune ADEVĂRUL, într-o manieră convingătoare şi, de multe ori, amuzantă. Pe cînd tu, borţomegă păroasă, eşti moartea ratingului. Ai tocat banii TVR, împreună cu un alt ţigan cu foamea-n gît, Gabriel Liiceanu, făcînd o emisiune penibilă, în care vorbeaţi… discuţii plictisitoare, despre nimic. Dar, ia spune: cîţi bani ţi-a mai dat de pomană Dinu Patriciu, în afara celor 4 miliarde de lei, sponsorizare, chipurile, pentru şmecheria ,,Noua Europă”? * O membră a PRM stîrneşte curiozitatea ziarului ,,Libertatea”: ,,Ana Cârcu, politiciana cu cei mai mari sîni, vrea în Parlamentul European. «O să le eclipsez pe toate doamnele de la Bruxelles, chiar şi pe EBA!». Ea vrea să lucreze cu şeful partidului, ,,politicianul pe care îl admiră cel mai mult şi pe care nu l-ar trăda niciodată”. * O aluzie pe cît de transparentă, pe atît de sexapiloasă, pe pagina 1 a ziarului ,,Naţional”: ,,Ce autoturisme ţin parlamentarele în garaj. Doamnele deputat le preferă mari şi puternice”. Textul e ilustrat cu poza sugativei Ana Birchall, care s-a filmat singură, în maşină, pe cînd îi făcea sex oral lui Mircea Geoană. Care n-o avea cîtuşi de puţin ,,mare şi puternică”. * Un dezacord gramatical, din păcate, în acelaşi număr de ziar, şi chiar în titlu: ,,SUA a (sic!) «arestat» la sol toate avioanele Boeing 787”. Corect era: ,,SUA au”, adică la plural.
* Camilla Parker-Bowles sare la carotida soacrei sale, Regina Elisabeta a II-a: ,,Eşti prea bătrînă ca să mai conduci ţara!”. Nasol moment. Asta-i situaţia, dar nu se poate nega faptul că bătrîna are mult bun-simţ şi inspiră respect. Totuşi, Diana nu trebuia omorîtă de Serviciile Secrete. * Reproducem, din ziarul ,,Tricolorul”, cîteva ,,perle” din serialul ,,Hai să (ne) rîdem pe teme sexuale!”: „* A spus că era respiraţie artificială, dar acum am aflat că sînt tatăl copilului. - ANTHONY BURGESS * Planurile lui erau cît se poate de onorabile; adică voia să jefuiască o doamnă luînd-o de nevastă. - HENRY FIELDING * Maică-mea e de vină pentru viaţa mea sexuală sărăcăcioasă. Mi-a spus doar «bărbatul stă deasupra, femeia dedesubt». Timp de 3 ani, soţul meu şi cu mine am dormit în paturi suprapuse. - JOAN RIVERS * Dăruieşte-mi, o, Doamne, castitatea, dar nu te grăbi. - SF. AUGUSTIN * Gîndurile unei femei sînt mai curate decît  ale unui bărbat, fiindcă şi  le schimbă mai des. - OLIV ER HERFORD * Sexul este o activitate de care-ţi aduci aminte cu repulsie dacă eşti lucid şi cu dezgust dacă ai o stare de spirit mai bună - JAMES GOLDSMITH * Ştersul lacrimilor unei văduve este una dintre cele mai periculoase ocupaţii ale bărbatului. - DOROTHY DIX * Am avut ghinion cu ambele soţii. Prima m-a părăsit, a doua nu. - PATRICK MURRAY * Am avut grijă de casă ca nimeni alta. După fiecare divorţ, casa îmi rămîne mie. - ZSA ZSA GABOR * Aşteaptă 10 bărbaţi la uşă? Trimiteţi unul acasă, sînt obosită. - MAE WEST * În Londra se comit doar vreo 20 de crime pe an şi nu sînt toate serioase. În unele cazuri, e vorba doar de soţi care şi-au ucis soţiile. - G. H. HATHERILL * M-a sărutat de parc-ar fi încercat să desfunde o ţeavă. - ALIDA BAXTER * Pentru unele femei, fidelitatea înseamnă să nu aibă  mai mulţi bărbaţi în pat în acelaşi timp. - FREDERIC  RAPHAEL * Principala diferenţă dintre bărbaţi şi femei este că bărbaţii sînt nebuni, iar femeile sînt idioate. - REBECCA WEST * Lanţurile căsniciei sînt atît de grele, încît e nevoie de 2 ca să le poarte, iar uneori chiar de 3. - ALEXANDRE DUMAS * Singurul lucru pe care soţul meu şi cu mine îl avem în comun e faptul că ne-am căsătorit în aceeaşi zi. - PHYLLIS DILLER * Ori de cîte ori Magda Goebbels îl vedea pe Hitler, îi zăngăneau ovarele. - PETER WATSON * Singura dată cînd o femeie reuşeşte cu adevărat să schimbe un bărbat este cînd acesta e în scutece. - NATALIE WOOD * Nu mi-am data seama dacă persoana care-a dat buzna pe teren era bărbat sau femeie, fiindcă nu purta nici un fel de haine. - YOGI BERRA * Un bărbat poate să aibă 2, poate 3 aventuri în timp ce e însurat. Dar nu mai mult de 3. După asta se cheamă că înşală. - YVES MONTAND *  E posibil ca uneori femeia să-l ierte pe bărbatul care încearcă s-o seducă, dar n-o să-l ierte niciodată pe cel care ratează prilejul cînd i se oferă. - TALLEYRAND * O femeie care-şi ia soţul cu ea peste tot e ca mîţa care se joacă mai departe cu şoarecele, mult timp după ce l-a omorît. - H.H. MUNRO * În timpurile biblice, bărbatul putea să aibă cîte neveste îşi permitea. La fel ca azi. - ABIGAIL VAN BUREN * Dumnezeu i-a dat bărbatului un penis şi un creier, dar nu şi suficient sînge ca să le poată folosi pe amîndouă în acelaşi timp. - ROBIN WILLIAMS * Armele nu ucid oameni; soţii care se întorc acasă devreme ucid oameni. - DON ROSE * Odată am dat un anunţ la rubrica de matrimoniale din Private Eye şi-am spus că vreau să cunosc  o văduvă bogată şi cu o poliţă babană de asigurare, ca s-o asasinez. Am primit 48 de propuneri. - SPIKE MILLIGAN * Am doar 3 pretenţii de la un bărbat. Trebuie să fie chipeş, necruţător şi prost. - DOROTHY PARKER * Una dintre diferenţele principale dintre o femeie şi un Vulcan este că vulcanul nu îşi mimează erupţiile. - TIM DEDOPULOS * Doar bărbatul, al cărui intelect este întunecat de impulsurile sexuale, a putut să dea denumirea de «sex frumos» acestei rase pipernicite, cu umeri înguşti, şolduri late şi picioare scurte. - ARTHUR SCHOPENHAUER * Orice s-ar spune împotriva femeilor, sînt nişte fiinţe mai bune decît bărbaţii, pentru că bărbatul a fost făcut din lut, dar femeia a fost făcută din bărbat. - JONATHAN SWIFT * În timp ce face sex, prietena mea insistă să-mi vorbească. Alaltăieri seară m-a sunat dintr-un motel. - RODNEY DANGERFIELD * După 7 ani de căsnicie, nu ştiu sigur decît 2 lucruri: primul, că nu-i bine să pui tapetul în 2, şi al 2-lea, că e nevoie de 2 băi, ambele pentru ea. - DENNIS MILLER * Într-o noapte, am făcut dragoste de la 1 la 2 şi 5 minute. A fost noaptea cînd s-a dat ceasul înapoi. - GARY SHANDLING * Unii susţin că  nevastă-mea e rea, alţii cred că e bună. După părerea mea, e bună rău. - LES DAWSON * Singura femeie pe care am iubit-o m-a părăsit şi pînă la urmă s-a măritat. E vorba de mama. - EMO PHILIPS * Mi-am dat seama imediat că Rock Hudson e homosexual cînd am văzut că nu se îndrăgosteşte de mine. - GINA LOLLOBRIGIDA * Acum cîteva zile, m-a sunat o fată şi mi-a zis: «Vino la mine că nu e nimeni acasă». M-am dus. Nu era nimeni acasă. - RODNEY DANGERFIELD“. * Ziarul ,,Tricolorul” a intrat în Anul X, el apropiindu-se de nr. 2.700. Iată sumarul primelor numere din săptămîna în curs. LUNI: ,,În criza ostaticilor din Algeria au murit, pînă acum, 2 români – De ce nu suflă o vorbă Teodor Meleşcanu (directorul S.I.E.) şi Marcel Alexandru (general S.I.E., însărcinat cu afaceri ad-interim al României la Aleger)?!” (Corneliu Vadim Tudor); ,,Românii cer şi obţin cetăţenia Ungariei (?!)” (editorial de Gh. Funar); ,,SCUIPAŢI AICI! Analfabetul Brătianu-Cartof insultă Biserica Ortodoxă şi Poporul Român, pe care îl numeşte «O hoardă de idioţi fără cultură, fără credinţă»”; ,,Şedinţă-fulger, la Vila Lac 3, cu procurorii Oana Hăineală şi Daniel Morar”; ,,Ratinguri mari făcute de preşedintele PRM vineri seară. România TV: «Minutul de Aur» - 3,8 puncte; Antena 1: «Minutul de Aur» - 8,9 puncte”; ,,Traian Băsescu ar putea pierde controlul Consiliului Superior al Magistraturii”; ,,A murit de inimă, la vîrsta de aproape 65 de ani, preşedintele Filialei Mehedinţi a PRM”; ,,NEWS ALERT. Traficantul de minore şi de droguri Cezar Marin poate fi arestat de la o zi la alta”; ,,TABLETA DE ÎNŢELEPCIUNE” (aforisme de Blaise Pascal); ,,Răzbunarea e arma prostului” (Claire Gillman); ,,Arhiva «Tricolorul». Eliberarea lui Tudor Arghezi din lagăr”; ,,Un cîine îşi aşteaptă zilnic, în biserică, stăpîna moartă de 2 luni”; ,,Magistraţii italieni acuză DIICOT că protejează Mafia Cosa Nostra!” (Robert Vereş); ,,Şase mituri false despre Evul Mediu”. MARŢI: „Arde, frige, n-are gură să strige! Marian Oprişan n-a fost primit la tranşarea ciolanului RA-APPS“; „Ponta dă gaze de şist/ Mai ceva ca un băsist!“ (editorial de colonel Dan Zamfirescu); „Ratinguri mari făcute de Vadim, duminică seara. B1 TV – «Minutul de Aur»: 3 puncte. România TV – «Minutul de Aur»: 4,7 puncte“; „SCUIPAŢI AICI! Puradelul Mirel Palada ţipă după ţîţa lui Felix Motanul“; „PAMFLET. Mark Gitenstein a fost angajatorul meu“ (Silviu Crăescu); „Această gogoaşă cibernetică n-o mai înghiţim... Octombrie cu naşul roşu (de atîtea minciuni)“; „Vadim a hrănit un cîine-vameş“ (text şi foto reproduse din ziarul „Click!“); „Şi alte publicaţii ne dau dreptate. Televiziunea Română, căpuşată de un teolog specializat în Servicii de Informaţii. Secretarul de Stat Stejărel Olaru îşi achită datoriile personale din bugetul TVR“; „Arhiva «Tricolorul». La aniversarea lui I. V. Stalin“ (Petru Dumitriu, „Fapta“, 23 dec. 1947); „100 de civilizaţii extraterestre sînt pregătite să vină pe pămînt. Royal Society Academy spune ce ne aşteaptă“. * ,,Evenimentul zilei” de luni publică articolul intitulat ,,Crcotaşii la raport!”. Subtitlul sună astfel: ,,Mihai Găinuşă: «Dacă rămîn fără inspiraţie, mă apuc de politică. Toţi neinspiraţii fac asta»”. Ce să-ţi povestesc… Că multă inspiraţie ai mai avut pînă acum, galinaceule mic şi tîmpit. Ce eşti tu, în fond? Actor nu eşti. Scriitor – nici atît. Eşti doar un şmecheraş de provincie, care cotcodăceşte pe gardul unei televiziuni şi dă din aripi, doar-doar face lumea să rîdă. Dar lumea, ce chestie, nu rîde. * În ,,Libertatea” întîlnim un generic de pagina 1 care ne taie respiraţia: ,,Un preot din Viişoara, judeţul Constanţa, face slujbe de exorcizare într-o manieră şocantă: Rîgîie ca să scoată diavolul din enoriaşi”. E sigur că popa rîgîie? Dacă cel care produce aceste sunete tubulare e chiar domnu’ dracul? Preotul se numeşte Dănuţ Costan şi, cînd dă de dracul, bagă aerofagie masiv, de parcă ar fi un aparat de aer condiţionat marca Samsung. Baba Marieta (78 de ani) a văzut-o pe o fată din Constanţa, care ,,făcea ca toate animalele în biserică” (asta seamănă cu Liliana Ruse, de la România TV, care acum rîde, acum plînge, acum te umple de sînge). Sfîntul Rîgîilă a stîrnit extazul Babei Marieta: ,,Duminică era la biserică. S-a tăvălit, a urlat, iar părintele a ţinut-o după slujbă, să-i citească şi să-i facă cum face el…Ştiţi cum face. Aşa trage el răul din oameni”. Mişto. Totuşi, dacă nu emite şi-un pîrţ, parcă nu-i lucrarea completă.
* Uneori, cei de la ziarul ,,Naţional” au umor. Dovadă e titlul dat luni: ,,Doamnele din PSD vor să facă din picioare”. Ce să facă din picioare? Şpagatul? Aş! Pipi! E vorba de o propunere a Rovanei Plumb, care încearcă să introducă în Statutul parlamentarului ,,egalitatea de gen”, carevasăzică femeile să fie la fel ca bărbaţii. De ce nu şi-o vedea Rovinieta de treabă? Anul trecut vîna, cu elicopterul, un mistreţ care o speriase pe mătuşa ei, tanti Aurica, şi pînă nu l-a mitraliat – nu s-a lăsat (că deh, aşa fac toţi miniştrii Mediului din Uniunea Europeană, omoară animale). * Comandantul Forţelor Terestre din Iran, generalul Ahmad-Reza Pourdastan, spune ceva ce noi spunem de vreo 12 ani: ,,SUA au plănuit atentatele de la 11 septembrie 2001”. Aşa e, din păcate. * Tot în ,,Naţional” întîlnim o anchetă zdravănă despre hoţiile la care se dedă ţigănuşul care demască, de zor, comunismul – Stejărel Olaru. Închipuiţi-vă că Zambilă căpuşează. Ce căpuşează? Televiziunea Română, care abia se mai ţine pe picioare… * Mai nou, acest idiot congenital s-a pripăşit la PNL, care l-a făcut… secretar de Stat (?!). Aşa cum a devenit şi un alt profitor neruşinat, tot PNL-ist, şi el, Dan Petre (odrasla lu’ Zoe Petre). Deci, să nu ne mai mirăm că PNL a ajuns lada de gunoi a politicii româneşti. Iar Ministerul Afacerilor Externe oferă sinecură tuturor golanilor cu ifose intelectuale, fiind incapabil să gestioneze probleme grave, cum este criza din Algeria. * Şi la noi mai apar greşeli de corectură, desigur. Dar cea din ,,Curentul” de luni, prima pagină, este ieşită din comun: în loc de ALGERIA a apărut… ALEGRIA (veselie, în limba italiană). Numai veselie n-a fost acolo… * Apropo de tragedia celor 2 români ucişi în Algeria: şi Victor Ponta, şi Titus Corlăţean s-au comportat ca doi copii retardaţi. Iar Traian Băsescu nu s-a comportat în nici un fel, fiind dat dispărut. El, care, într-o situaţie relativ asemănătoare (Răpirea din Bagdad) a înfiinţat o celulă de criză la Palatul Cotroceni şi s-a agitat suspect de mult… 

* LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. La 26 ianuarie, Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit 95 de ani. El era mai tînăr decît Mircea Ionescu-Quintus (născut în 1917) şi Neagu Djuvara (născut în 1916). Păcat că a murit ca un cîine, asasinat de nişte bestii nu pentru greşelile, ci pentru meritele sale. Dumnezeu să-l ierte.

ALCIBIADE


Revista ROMANIA MARE, nr 1174 - 22.01.2013

vineri, 27 ianuarie 2012

Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (LIII)

24 FEBRUARIE 1990. Am o mică bucurie sufletească, pe la prînz: Televiziunea transmite Uvertura la Opera „Eurianthe“ de Weber. Ce compozitor minunat! Dacă ar fi să pomenesc numai „Invitaţie la vals“ (scrisă cu vreo 50 de ani înainte de epoca de înflorire a lui Johann Strauss-Fiul) şi „Corul Vînătorilor“ din Opera „Freischütz“ (aflat în inima tuturor, dar pe care aproape nimeni nu poate să-1 cînte, fiindcă transfigurează cascadele sonore ale copoilor la vînătoare) - şi tot ar fi de ajuns. Atunci mi-ar fi plăcut să trăiesc, la începutul Secolului al XIX-lea: suflu romantic şi în Franţa, şi în Germania, unde încă nu se stinseseră ecourile curentului „Sturm und Drang“ („Furtună şi Avînt“). Era epoca de glorie a lui Napoleon Bonaparte, neîndoielnic, cea mai frumoasă legendă a Umanităţii, după aceea a lui Isus Christos. Ce conjunctură astrală extraordinară a făcut ca atunci să coexiste, sub aceeaşi boltă a cerului, şi să fie contemporani unul altuia, să respire acelaşi aer, sub ticăiturile aceloraşi ceasuri, cea mai mare constelaţie de uriaşi, chiar dacă unii erau pe moarte, iar alţii abia se năşteau? Şi mă refer la Napoleon, Goethe, Beethoven, Schubert, Balzac, Victor Hugo, Lord Byron, Shelley, Goya, Haydn, Puşkin şi atîţia alţii. De acolo, din sudura şi desfăcătura veacurilor XVIII şi XIX, pe care mi le închipui ca pe cele două pulpe ale Zeiţei Geea, din adîncul acelui miracol al Fertilităţii, din fetia aceea născătoare au ţîşnit în lume cele mai mari genii. Îmi vine în minte un lied al lui Mahler, scris împotriva unui critic care îl defăima: măgarul îl preferă pe cuc - privighetorii, pentru că cele două note ale cucului îi sînt pe înţeles. Nimic mai simplu. Tot la Televiziune, în cursul după-amiezii, Dan Mihăescu apare şi anunţă că, cu ajutorul unui domn Nae Niculescu, el a descoperit un documentar cinematografic realizat de nemţi despre Bucureşti, care e şi primul film color etc. Îmi pare rău pentru strălucitul umorist, dar filmuleţul ăsta circulă prin Bucureşti de vreo 2 ani, ni l-a tras la toţi, pe casete, Motanul, soţul cîntăreţei Păuniţa Ionescu. Pe frămîntatul ecran de sticlă se difuzează apoi un interviu cu preotul Gh. Calciu-Dumitreasa, care afirmă, nici mai mult, nici mai puţin, că el este „un simbol prin voinţa divină“ (?!). Mai spune că prima dată a fost închis în 1948, dar nu precizează şi de ce. A fost legionar, asta-i toată tărăşenia. Eu nu sînt absurd să-i condamn pe toţi legionarii, că doar nu toţi legionarii s-au făcut vinovaţi de moartea lui I.G. Duca, şi Armand Călinescu, şi Nicolae Iorga. Din păcate pentru el, Calciu n-a fost un legionar oarecare, ci un torţionar al colegilor săi, deţinuţii, ceea ce se numeşte un „kapo“. Tot mai supărătoare sînt apariţiile unora dintre membrii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici. Aceştia au aerul de a acuza restul Poporului că n-a fost închis şi el. Apoi, Televiziunea ne fericeşte cu cea de-a doua parte a şedinţei C.P.U.N., înregistrată. Un oarecare Nicu Stăncescu, de care n-am auzit în viaţa mea pînă acum, afirmă cu emfază: „Eu zic că singurii care reprezintă Poporul sîntem NOI, cei de aici!“. Ce vorbeşti, măi, acesta? Cine eşti tu? Ce-ai făcut în viaţă, ce ai creat, cine te cunoaşte? Iar ceilalţi cine sînt? În marea lor majoritate, nişte vagabonzi. Pînă şi în seara asta o ţară întreagă vede şi aude cum voi, care reprezentaţi Poporul (SINGURII!) daţi cu HUO, tropăiţi, urlaţi, vă împroşcaţi cu noroi, pe scurt, faceţi o ţigănie care are darul să înfurie pe toată lumea. Păi aşa face Poporul Român, mister Stăncescule? „Omul este lup pentru om“, zicea poetul satiric latin Plaut. Periodic, fiecare epocă îşi trage ca motto acest aforism. Cu singura diferenţă că lupii nu ucid de prisos, ci numai atunci cînd sînt flămînzi. Ori, la noi, în România, banda asta care a pus mîna pe Putere, cu un incontestabil sprijin rusesc, a ucis în neştire, a transformat ţara într-un abator şi într-o baie de sînge. În definitiv, cam la asta se poate reduce toată ecuaţia. Ceauşescu nu l-a ucis pe Iliescu, dar Iliescu l-a ucis pe Ceauşescu! (Va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

Ziarul TRICOLORUL, nr 2376 / 28.01.2012

marți, 6 decembrie 2011

Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (XXV)





26 IANUARIE 1990. Azi ar fi trebuit să fie ziua lui Ceauşescu – făcea 72 de ani. Nu i-a mai apucat. E vineri, ziua mea cu noroc, ziua în care, pe 4 noiembrie 1983, mama a suportat eroic o operaţie grea, de adenom de suprarenală, care i-a reuşit. Timp de 4 ore şi jumătate, cît a durat operaţia, am cutreierat scările şi coridoarele Spitalului Fundeni, rugîndu-mă cu disperare la Dumnezeu, să-i mai prelungească viaţa măcar cu 5 ani. Şi exact 5 ani avea să mai trăiască! Ce-i drept, Dan Setlacek a avut mîini de aur.
Doctorul Puiu Drăghici are, în sfîrşit, un băieţel. S-a născut la 7 luni, ca Lenin, a trecut şi prin incubator, dar a avut viaţă în el, mititelul. A fost botezat Emanuel, dar tăticul lui nu ştie ce înseamnă numele ăsta, aşa că îl sună pe tata care, vorba lui Thomas Müntzer despre Martin Luther, este un „Înfulecă-Biblie“. „În traducere, din ebraică, Emanuel înseamnă «Dumnezeu este cu noi»“– îl lămureşte tata. Am tot mai mult convingerea că singura salvare a omului şi a omenirii este credinţa în Dumnezeu. Numai ea ne poate mîntui, numai ea ne dă tăria să învingem capcanele, ispitele, dezastrele vieţii. Autorul memorabilei cărţi „Elogiul nebuniei“, olandezul de geniu cu care purta corespondenţă Nicolaus Olahus al nostru, l-am numit pe Erasmus din Rotterdam, a scris o frază unică. Nu mă refer la celebrul poem suprarealist într-un vers „Am zis rîsului: eşti o nebunie!“, care trece drept a fi al lui, dar în realitate a scris de Ecleziastul biblic. Mă gîndesc la cu totul altă cugetare a lui Erasmus, care parcă izvorăşte din „Munci şi Zile“ de Hesiod, ori din bucolicele poeţilor clasici latini: „Aş dori ca orice om să poată cînta părţi din Scriptură în timp ce-şi ară pămîntul“.
Mă trezesc din reverie unele ştiri alarmante din Braşov: se pare că în marele oraş de sub Tîmpa nu mai există nici un aliment, noile autorităţi au introdus raţiile încă de pe 8 ianuarie. Ce ţi-e omul?! Acum zice că e mai bine cu raţiile. Atunci de ce-o mai fi trebuit să moară pălmaşul ăla ca un cîine? În „România liberă“ citesc anunţul de deces al copilaşului unui oarecare Ştefan Niculescu-Maier. E vorba de unul dintre killerii actuali ai bestialului ziar, pe care tare crunt l-a mai bătut Dumnezeu, luîndu-l la el pe acel înger nevinovat. Avertismentul e clar pentru toată lumea, inclusiv pentru mine: cele mai dragi fiinţe ale existenţei noastre plătesc pentru păcatele noastre! Încep să se „spele“ dosarele marilor borfaşi. Ajutat de P.M. Băcanu şi de procurorul general Gheorghe Robu, un oarecare Gigi Kent a ieşit imediat din puşcărie, deşi la arestare i se găsiseră 8 kg. de aur, plus alte valori! Primesc un telefon ciudat de la Alexandru Dan Popescu – nepotul lui Gogu Rădulescu, cel puţin aşa se prezenta peste tot – cum că Eugen Barbu şi Ion Dodu Bălan ar fi trimis o scrisoare de scuze (?!) la „Europa Liberă“. Mi se pare de domeniul absurdului. Poate numai dacă ar fi fost vorba de o scrisoare-capcană, care în clipa deschiderii să le arunce şandramaua în aer. Ziarele de dimineaţă consemnează demisia lui Dumitru Mazilu din toate funcţiile. Era şi cazul. Televiziunea ni-l arată pe Ion Iliescu în campanie electorală la marea uzină I.M.G.B., printre muncitori. Dacă e vineri, e şi „Săptămîna“, normal. Deschid revista şi ce-mi văd ochii? „Numitul Corneliu Vadim Tudor nu a fost niciodată angajatul defunctei reviste Săptămîna»“. Vorba mamei, care era o doamnă, citise o bună parte a marii literaturi universale: „Nişte jigodii!“. Păi, dacă glorioasa publicaţie „Săptămîna“ e atît de defunctă, înseamnă că Mircea Micu, Dan Claudiu Tănăsescu şi Ileana Lucaciu trăiesc dintr-un... cadavru!(Va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

Explicaţie poză:
„Noi credem într-o Europă a Patriarhilor şi a Naţiunilor“ – aceasta e deviza care i-a unit pe preşedintele Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor, şi preşedintele Frontului Naţional din Franţa, Jean-Marie Le Pen, invitat la cel de-al II-lea Congres al PRM (Casa Republicii, noiembrie 1997)

Ziarul TRICOLORUL, nr 2337 / 07.12.2011

marți, 29 noiembrie 2011

Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (XX)




20 IANUARIE 1990. N-am mai fost de o lună la mormîntul mamei. Aud că s-a tras la Ghencea în neştire. O fi simţit trupuşorul ei ceva din canonada asta? Îmi vine în minte o glumă tristă a lui Tudor Muşatescu: „Diferenţa dintre cap şi craniu se numeşte viaţă“. În cît timp o putrezi un corp omenesc? Am citit undeva că în 4 ani. Necazul e altul: există unii care putrezesc de vii, te uiţi la ei ca la morţi. Mă obsedează o idee: nu cimitirul miroase a flori, ci florile miros a cimitir. De ce să nu recunosc deschis că mi-a fost, uneori, frică să mă duc la cimitir, sub ploaia de gloanţe? Şi de ce să nu recunosc, tot deschis, că alteori mi-am dorit să fiu acolo şi să mă nimerească un glonţ rătăcit, poate dădea bunul Dumnezeu să-mi aflu sfîrşitul pe mormîntul mamei? Nu pot să-mi explic cum, în ultimii ani, mai ales de prin 1975 încoace, de cînd o chinuia groaznic astmul şi a început ruinarea sănătăţii ei, m-a năvălit o dragoste aproape mistică faţă de mama, ceva supraomenesc, de care nu mă credeam capabil. Mă trezeşte din reveriile astea o cunoştinţă, colonelul Puiu, de la Paşapoarte. Sună întîi la telefon, apoi, după vreo 20 de minute, trece pe la mine. Îmi spune că alaltăieri s-a găsit un copil de 6 ani, mort, în Militari. A fost împuşcat. Aşadar, în Bucureşti încă se mai trage. Mai aflu că locotenent-colonelul Ioan Alexandru Munteanu, care a fost închis 12 ani (de fapt, a făcut numai 6), a devenit locţiitor la Serviciul de Paşapoarte. Băiat deştept, Nea Sandu! Intrase în colimatorul lui Postelnicu şi i s-au pus în cîrcă nu ştiu ce combinaţii cu valută, cu străini. Mai degrabă cred că devenise foarte incomod. Ştia prea multe. Şi era, deopotrivă, şi contra ruşilor, şi a ungurilor, şi a evreilor – fireşte, a unora dintre ei, a răufăcătorilor care n-au lăsat ţara asta să respire aer curat. Tot Puiu îmi spune că ţiganii iau cu asalt clădirea din Strada Nicolae Iorga, cer vize pentru Occident, se dezbracă pînă la brîu (în miezul iernii!) şi îşi arată rănile provocate, chipurile, de Nicolae Ceauşescu, dar care s-au cicatrizat cam prea repede. Atît poliţiştii, cît şi trecătorii nu văd nici o rană, doar nişte trupuri nespălate, cu lanţuri de aur groase, la gît. Ieri s-au bătut ţiganii de pe Strada Covaci, pentru că unul a stricat preţul la dolari. De altfel, ploşniţele astea vîntură teancurile de dolari pe la nasul miliţienilor neputincioşi. Pleacă şi colonelul. Încerc să citesc presa. Care presă? Toţi s-au dat peste cap şi şi-au lepădat vechile piei. Fostul organ al C.C. al P.C.R., „Scînteia“, a devenit în prima noapte „Scînteia Poporului“, apoi şi-a „tras“ o genealogie mirobolantă: şi-a zis „Adevărul“, de parcă ar avea vreo legătură cu ziarul secular al lui Alecu Beldiman. Microbul răzmeriţei sare ca un ţînţar anofel, de la un om la altul, de la o familie la alta, de la o colectivitate la alta. Pînă şi copiii au fost contaminaţi. Citesc că elevii Liceului Tonitza vor să ocupe cu forţa Liceul Zoia Kosmodemianskaia, că-i mai frumos! Păi, eu zic să ocupe direct Palatul Ştirbey, sau Palatal Şuţu, că-i mai ortoman, şi-are oi mai multe, mîndre şi cornute! Deschid televizorul. Ce m-aş face fără el? E un  aparat românesc Telecolor, cumpărat în 1985. Încă merge foarte bine. Am dat 14.500 de lei pe el. Notez, aproape instinctiv, o perlă debitată de un anume Octavian Stănăşilă, ministru adjunct al Învăţămîntului, care la un miting al suplinitorilor a spus: „Revoluţia ne-a fixat pe postul pe care am apucat!“. Deci, e pe apucate! Dar, în treacăt fie spus, de ce notez eu toate astea? Nu mi-au plăcut niciodată genurile minore: jurnalele, scrisorile etc. Va vedea vreodată lumina tiparului ce scriu acum? Greu de spus. Măcar, dacă mă omoară cineva, să rămînă o mărturie a acestor vremuri de urgie. Care a fost greşeala mea? Cred că m-am complicat prea mult. Şi am mizat totul pe o singură carte. Şi am jucat mereu cu garda descoperită, în vreme ce duplicitarii şi-au păstrat loc de manevră, de pas în spate. Am sărit, mereu, fără paraşută. Pe scurt: am fost prea direct şi cinstit. N-am ştiut să mint. Aşa-zişii dizidenţi nu făceau rău la nimeni, dar nici bine. Pe cînd eu mi-am construit o platformă, ca să-i pot ajuta pe toţi nefericiţii. Dintre miile de gesturi pe care le-am făcut, întotdeauna DEZINTERESAT (pare o nebunie, nu-i aşa?), îmi vine în minte încă unul. În urmă cu vreo 7 ani, colegul meu de la Agerpres, Florin Dumitrache, mi s-a plîns că nevasta lui, Ileana, care era asistentă la un spital, a fost concediată, ca urmare a unor restructurări. Ea româncă, el evreu, îl chemase Salzman. Un om deosebit, bun meseriaş (tehnoredactor), cu tabieturile lui, bibliofil, avea cărţi vechi, cu dedicaţii, dar nu numai asta ne unea, ci şi dragostea faţă de cîini, el fiind „tăticul“ unui caniş negru pe care îl iubea nespus. Şi a venit Florin disperat la mine, să-l ajut. N-am ezitat nici o clipă. M-am dus la Spitalul Colţea, unde îşi avea sediul directorul Direcţiei Sanitare, dr. Daşchievici. Om cumsecade. Deşi nu era deloc uşor, a încadrat-o la loc pe Ileana. Bătrînul evreu n-a uitat. Cînd, în 1984, am fost pus la zid în cadrul unei şedinţe de partid, cînd am primit Avertisment Public pentru volumul „Saturnalii“, la presiunea lui Moses Rosen şi la ideea Coanei Leana, Florin a venit la mine în birou şi mi-a spus:
– Ăştia-s nebuni, sper că te vei ţine tare. Şi să nu care cumva să te acuze ei de antisemitisnt, că o să mă ridic eu, şi o să spun cum m-ai ajutat. Ce antisemitism? Care antisemitism? Unde erau ei, cînd nevastă-mea plîngea pe drumuri?
Dar, să revin la programul TV. Incredibil, dar adevărat! Se transmite şedinţa de constituire a Societăţii Ziariştilor Români, desfăşurată la Sala Flacăra. Cine tronează în prezidiu şi e ales adjunct al lui P.M. Băcanu? Nimeni altul decît harnicul turnător la Securitate Gh. Brătescu! Nemernicul ăsta ne închidea gura, prin anii ’70, scoţînd prin redacţii cîte o poză care îl înfăţişa pe el, cu ochelari negri, în suita lui Ceauşescu. Pe atunci lucra în grupul de reportaj al Agerpres-ului, dar nu atît ca ziarist, cît mai mult ca securist. Nu mi-a iertat niciodată cînd i-am spus, cu martori: „Domn’ Brătescu, presa se scrie cu stiloul, nu cu pistolul!“. Iar în octombrie 1975, înfuriat că mi-am permis să-1 critic pe Nicu Ceauşescu (afirmasem, în birou la „Magazin“ că orice proces se stinge în clipa în care vreun inculpat pomeneşte, din întîmplare, numele „moştenitorului“, lucru pe care îl ştiam de la un prieten al lui Nicu, pe nume Dan Coman, soţul Doinei Levinţa) – acest Brătescu a făcut o criză de isterie şi de vigilenţă revoluţionară, m-a ameninţat, a părăsit încăperea trîntind uşa, a telefonat la Securitate, a doua zi au venit cîţiva ofiţeri, au făcut „reconstituirea“ şi i-au cerut lui Paler să mă concedieze! Şi pramatia asta conduce acum presa română! O fi fost şi el vreun persecutat de vechiul regim. Noaptea, o văd pe ecran pe Jeana Gheorghiu. Un Păunescu feminin – în gesturi, în nimică, în uitătura aia apăsată, pe care poetul autoritar o aruncă acelora care îndrăznesc să îl întrerupă. Măcar el e talentat, rămîn vreo 10 cîntece de pe urma lui (nicidecum 100, cum crede el), pe cînd Jeana? Acum face o emisiune, cu cine credeţi? Tot cu un securist de talia lui Brătescu: îl cheamă Dumitru Mihai, un ţigan din Ploieşti, mi-a fost coleg de facultate (cu o promoţie în urma mea), apoi n-am scăpat de el nici în Armată, unde ne turna zi şi noapte, tot ce gîndeam, tot ce vorbeam, tot ce doream să facem. Din pricina lui, faimosul căpitan Gavrilă – un Moş Teacă al Şcolii de Ofiţeri de Rezervă nr. 1 de pe Ho Şi Min (unde e acum M.Ap.N.-ul) –m-a pedepsit cu consemnarea în cazarmă de cîteva ori, şi sîmbăta, şi duminica, în vreme ce toată lumea pleca la plimbare, şi unde mai pui că eu locuiam cu părinţii la cinci minute de mers pe jos, pe Aleea Compozitorilor! Ce debitează acum informatorul Dumitru Mihai? Citiţi şi vă cruciţi: „Eu, personal, mai trăiesc sentimentul de teamă! Argumentul meu moral era coloana vertebrală. Ochii care ne urmăreau, tentativa de control pînă în zonele cele mai profunde ale vieţii noastre!“ ş.a.m.d. N-are coerenţă, n-are logică, dar am reprodus întocmai. Jeana Gheorghiu şi canalia de Dumitru Mihai stau la un fel de prezidiu, alături de nişte tineri care fuseseră închişi. O telespectatoare întreabă prin telefon cine l-a adus pe Dumitru Mihai şi ce-a făcut el înainte: „Garantez eu pentru el!“ – sare femeia-bărbăţoi, dar nu mai spune cine garantează pentru ea! Am senzaţia că ăştia doi au trăit împreună, în vreuna din deplasările provinciale ale realizatoarei emisiunilor de tineret comandate de C.C. al U.T.C.
Şeful Poliţiei Timiş, pe nume Motica, apare pe ecranul de sticlă şi spune un lucru uluitor: cifra totală de morţi şi dispăruţi din judeţul bănăţean este de numai... 100 de persoane! Iniţial, se comunicase că sînt 4.000 de morţi, aşa comentaseră şi agenţiile internaţionale. Asta mi se pare cea mai infernală minciună debitată în România de cînd fac şi eu umbră pămîntului. Dacă o asemenea cacealma tragică a fost posibilă, atunci au fost posibile şi altele. O să avem surprize mari. Şi ne mai mirăm că ţiganii îşi fac de cap! Şi alţi borfaşi, mai mult sau mai puţin tuciurii. O mică tragedie locală, imposibil de imaginat înainte: în satul Viişoara, din judeţul Bacău, toate cele 4 fîntîni sînt inundate de benzina care arde. Explicaţia acestui spectacol apocaliptic? Conducta de petrol care trece prin apropiere a fost înţepată de hoţi, care au furat cîteva canistre, dar zeci de tone s-au infiltrat în pînza freatică. În ritmul ăsta, Viişoara se poate numi, în linişte, Morţişoara. Cineva îmi dă telefon şi îmi spune că atacurile de la „Europa liberă“ s-au înteţit: Monica Lovinescu ne face, pe mine şi pe Barbu, securişti. Şi cînd te gîndeşti că (aşa după cum îmi declara colonelul Grigorescu, omul de legătură al lui Bebe Spionul, care lucrase acoperit la Viena) această Pirandă fără Dumnezeu trata prin anii ’60 cu Securitatea, dar nu s-au înţeles la preţ! Aşa susţinea Grigorescu. Dar, eu cred că cine nu s-a înţeles o dată, la un preţ, s-a înţeles a doua oară, la alt preţ. Un vecin de bloc, geolog, îmi dă speranţe: „Domn’ Vadim, s-ar putea să vă ajut să scoateţi un ziar!“. Îi răspund că n-am bani, nu am aprobări, n-am sediu, n-am nimic – decît o maşină de scris portabilă, marca zisă „Consul“, pe care mi-a cumpărat-o tata în 1967 din Talcioc, cu 1.500 de lei. „Nu-i nimic, facem noi rost de bani, se simte nevoia unui ziar curajos, românesc“ – mă linişteşte vecinul. Ca să fiu sincer, nici nu ştiu bine cum îl cheamă. Important e că mă ştie el pe mine. Dar îmi taie, brusc, maioneza optimismului Radu Toma, care îmi telefonează din America: „Nu-ţi dau nici o speranţă cu ziarul! Ai duşmani prea puternici, n-au să te lase să mişti“. Îmi mai spune că pe pagina I a ziarului „New York Times“ a apărut azi o poză din România. E dificil să povesteşti o fotografie, sau o pictură, ori o piesă muzicală, dar am să încerc: un părinte îi trage pe cei doi copii cu sania, prin zăpada din faţa Consiliului de Miniştri din Bucureşti, dar soldaţii îi fac semn să ocolească pe vizavi. Explicaţia pozei: „O practică ceauşistă“. Pe la Casa Albă s-o da lumea aşa, cu sania, ca pe derdeluşul din „Iarna pe uliţă“? Întreb şi eu, nu dau cu parul. Ce curvă e Occidentul ăsta! Pînă nu ne vede la pămînt, nu se lasă! Ei vorbesc de democraţie, ei, care ne-au vîndut într-un deceniu de două ori: şi lui Hitler, şi lui Stalin. Cum a fost posibilă ascensiunea lui Hitler? În 1933, Vaticanul a făcut un Concordat cu Hitler. În 1938, Churchill îl elogia pe Führer într-un articol. Cam tot pe atunci, industriaşii americani l-au ajutat să-şi pună pe picioare o armată puternică. Şi astfel a fost posibilă cea mai mare anomalie a Secolului XX: englezii au intrat în război fiindcă Hitler ocupase o parte din Polonia, în 1939, pentru ca, în 1945, tot englezii să cedeze nu o parte, ci întreaga Polonie, ca şi întreaga Europă de Est, lui Stalin! Asta a fost drama României: am pierdut primul război mondial, dar am cîştigat pacea; am cîştigat al doilea război mondial, dar am pierdut pacea. Adică Totul. (Va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

Explicaţie poză: 
Moment înălţător la grupul statuar de la Academia Militară din Bucureşti, realizat de Marius Butunoiu. Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, oficiază o slujbă în memoria Eroilor Neamului. În fotografie mai apar: premierul Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului – Ovidiu Gherman, generalul Dumitru Cioflină – şef al Marelui Stat Major al Armatei, preşedintele PRM – Corneliu Vadim Tudor.

Ziarul TRICOLORUL, nr 2331 / 29.11.2011

joi, 28 iulie 2011

SPIONI ŞI AGENŢI STRĂINI

Ieri s-au prezentat la Poliţia Capitalei cîţiva politicieni şi generali care, prin glasul unui reprezentant ales în mod amical, au declarat:

- Am venit să ne predăm. Sîntem agenţi străini, din nişte obscuri lucrători cu gura sau pensionari, am ajuns peste noapte celebrităţi naţionale şi mondiale. Şi nu prin merite deosebite, prin opere cărturăreşti, prin discursuri politice antologice, prin fapte de vitejie sub drapel - ci pentru că decembrie 1989 ne-a prins într-o conjuraţie, ori am luat trenul din mers. Luaţi-ne, arestaţi-ne, degradaţi-ne, săraci am fost, azi sîntem bogaţi, linia a II-a şi linia a III-a au revenit la Putere, dar recunoaştem că nu tocmai cinstit, ne mai vedem şi noi, cîteodată, cu nişte diplomaţi sau emisari străini, mai ciripim unele chestiuni, ce Doamne iartă-ne, lumea contemporană e una a interdependenţelor...
A avut loc o asemenea scenă? Evident că nu. Într-un secol care i-a dat lumii pe Mata Hari, Richard Sorge şi Kim Philby, nu se putea petrece un asemenea gest de cavalerism şi luciditate. Am visat totul. Un singur lucru n-am visat: reacţia bezmetică a unor domni faţă de articolul „Becul de Alarmă“ apărut în „România Mare“ de săptămîna trecută. Ce v-a tulburat atîta, neicuşorilor? Ce nu-i adevărat acolo? Nu-i adevărat că unii tineri politologi au căpătat burse prin S.U.A. şi s-au întors gata conspiraţi? Nu-i adevărat că soţia spionului Liviu Turcu, după exact 20 de ani de întrerupere a oricărei relaţii colegiale, m-a vizitat la domiciliu, în vara lui 1989, mi-a îndrugat tot felul de baliverne, dar a plecat cum a venit, adică debusolată privind poziţia mea faţă de actul soţului ei? Nu-i adevărat că ştiu cel puţin 4 ofiţeri care, în decembrie 1989, erau maiori în Armată, iar în decembrie 1990 au ajuns generali? Cum s-a putut un asemenea salt, numai într-un an? Ce erau ei, ipostaze ale lui Napoleon Bonaparte în 1793, la asediul Toulonului, cînd a devenit general peste noapte? Pe cine credeţi că păcăliţi voi, băieţi? Mulţumiţi lui Dumnezeu că nu mă ocup personal de biografia voastră. A venit momentul să precizez esenţialul: acel document nu-mi aparţine, nu l-am scris eu, este rodul muncii de investigaţie a unor oameni cu ştiinţă de carte şi cu simţul proporţiilor. Sînt patrioţi români, care observă cu multă atenţie şi durere ce se petrece în ţară, nu sînt oamenii S.R.I.-ului, nici ai altui Serviciu Secret, sînt OAMENII MEI. E clar, domnule Radu Timofte? E clar, domnule Ion Talpeş? E clar, tinere Adrian Năstase? V-aţi obişnuit să nu vă treacă nimeni pe dinainte, să-1 convocaţi la ordine pe cel care nu e aliniat vouă, vă apucă tremuriciul dacă cineva îndrăzneşte să vă arate pisica, dar uite că s-a ivit o forţă mai puternică decît voi. Nu, nu sînt eu, e ADEVĂRUL. Bineînţeles că nu mi-a trecut vreodată prin cap să cred că Talpeş, Codiţă, Dijmărescu, Năstase sau alţii invocaţi în acel material ar fi spioni. Nici vorbă de aşa ceva. Dar în conjunctura ascensiunii lor, petrecută prin muncă, s-au observat şi unele destine parazitare, care dereglează ecranul. Atîta tot. Avem dreptul să discutăm aşa ceva, domnule coleg Radu Timofte? În interviul acordat „Cronicii Române“, d-ta afirmi că cineva, vreun as subteran, a vrut să-1 compromită pe patronul „României Mari“, printr-un fals de proporţii, şi că mult mai nimerit era ca eu să discut toate astea la Comisia de Apărare şi Siguranţă Naţională a Senatului, al cărui membru sînt. Două chestiuni, Radu mamii, Radule: 1) stai liniştit, nu mă păcăleşte nimeni, documentul e strict autentic şi poate fi dezbătut public, în transmisie directă la TV: dacă vrei, voi povesti şi cum soţia unui simpatic conspirator l-a rugat pe amantul ei, în vara lui 1989, să ducă la Moscova, unui general sovietic, o proteză dentară, în care se aflau micro-filme ale Armatei; 2) ce-a devenit oare Comisia condusă de d-ta, o nouă Secţia de Presă a CC. al P.C.R.?; calitatea mea de senator poate să o înăbuşe pe aceea de ziarist, aşadar controlaţi voi, colegii mei, ce-am voie şi ce n-am voie eu să public în revistele mele? Nu ţi se pare că încalci libertatea presei şi unul dintre drepturile fundamentale ale omului? Şi apoi, unde să vin eu să dau explicaţii sau informări (?!), cumva într-un Parlament unde pot să-ţi enumăr 30 de personaje care sînt chiar agenţi? Am tratat interviul lui Radu Timofte ca pe o glumă. E a doua glumă în decurs de un an pe care acesta şi-o îngăduie faţă de mine. Traseul e acesta: eu rostesc în Senat sau public în gazetă consideraţii, după care vine „făraşul cosmic“, super-agentul şi supra-cenzorul meu Radu Timofte, şi infirmă tot ce-am susţinut eu, că nu-i adevărat, că nu se confirmă, că săracul Vadim, i-au jucat unii o festă. D-le Timofte, îmi eşti foarte agreabil, dar am uitat să-ţi spun un lucru: nu eşti şeful meu, nu eşti controlorul meu, de comandanţi de detaşament care să-mi dea note la purtare m-am săturat pînă peste cap, iar dacă vrei să-ţi mai răspund vreodată la salut, încetează cu aerul ăsta de super-cunoscător în domeniile ultra-secrete, pentru că te faci de rîs, secretul de-aia e secret, să-1 afle ziariştii înaintea şefilor de comisii. Am reţinut grija unui general de a afla de unde am materialul, ca să vadă şi el, bietul om, filiera. Hai că-i tare, personajul chiar a nimerit din greşeală în iarmarocul spionilor, din moment ce e atît de naiv - azi îi spun cine mi-a dat textul şi mîine, cine ştie - îl găsesc pe om în ferpar, la Mica Publicitate, în nici un caz la „pierdut carnet de marinar“. Eu nu înţeleg: ce vor să demonstreze cei care au extras din teribila revoltă populară din decembrie 1989 o minunată lovitură de stat? Că n-au fost implicate forţe străine? Că ei nu erau conspiratori la prima sau a doua mînă? Că n-au participat la criminalul proces al lui Ceauşescu? Mi se va spune că fără evenimentele alea eu nu aş mai fi fost ceea ce sînt azi. Dar şi aici am unele remarci: 1) eu aş fi fost Vadim Tudor cu sau fără întîmplările alea sîngeroase, bun sau rău cum sînt, talentat sau netalentat, Tribun Naţional (cum scriu unii oameni care exagerează, desigur) sau fascist, golan, ceauşist (cum scriu cu atîta delicateţe domnii Emil Constantinescu, Nicolae Manolescu, Adrian Severin, Petre Roman şi alţi propagandişti de vază); 2) aş fi preferat să rămîn pe loc, să fiu un simplu reporter „Agerpres“, dacă prin asta aş fi salvat măcar o singură viaţă de nevinovat căzut în acel decembrie, care de pe ecranul Istoriei s-a furişat în mod banditesc pe ecranul simulatoarelor.
Am fost surprins cum a putut Ion Talpeş să coboare atît de jos încît să publice o replică în ruşinea presei româneşti, „Evenimentul zilei“, printre bibilici violate şi penisuri tăiate, publicaţie dată în brînci afară, pe scări, şi de Palatul Cotroceni, şi de mai toate partidele şi instituţiile care se respectă! Reacţia din „România liberă“ a lui Radu Feldman Alexandru a fost, ca de obicei, penibilă. Ca o concluzie: cele două tabere pe care s-a jucat în decembrie 1989 şi ulterior (K.G.B. şi C.I.A.) au rămas în picioare şi azi. Iar un fost şef al Securităţii iese zilele trecute din puşcărie şi vine pe la redacţie, să mă văd cu el. Nu mă văd, domnule, cu d-ta, pentru că i-ai avut în mînă şi i-ai lăsat să ticăloşească ţara asta!

CORNELIU VADIM TUDOR
(Ianuarie 1994)

http://www.ziarultricolorul.ro/pentru-improspatarea-memoriei/spioni-i-ageni-strini.html

sâmbătă, 28 mai 2011

UNDE-I BILANŢUL PRIVATIZĂRILOR?

În timpul socialismului, Poporul Român a muncit şi a avut parte de numeroase bilanţuri ale rezultatelor muncii sale, care au fost prezentate la plenarele şi congresele Partidului Comunist Român. Ceea ce a realizat Poporul Român în perioada 1945-1989, în timpul societăţii socialiste, s-a jefuit în perioada 1990-2011, în timpul societăţii capitaliste. Jaful este programat să continue, pentru că mai este foarte mult de furat în România, din Grădina Maicii Domnului. După lovitura de Stat din decembrie 1989, cei care au regizat-o, au finanţat-o şi au înfăptuit-o, prin manipularea şi cu sprijinul Poporului Român, au trecut la jefuirea Avuţiei Naţionale. Stăpînii străini ai României, împreună cu auto-intitulaţii „emanaţi ai revoluţiei”, au înfiinţat Frontul Salvării Naţionale (F.S.N.) şi apoi, la comandă, o mulţime de partide politice conduse de alogeni, cei mai mulţi cu nume neaoş româneşti. La scurt timp, în anii 1990-1991, au „fabricat” cîteva legi care să le permită exterminatorilor să lichideze economia naţională şi să jefuiască România, într-un cadru legal. Dintre acestea, cele care au avut şi mai au consecinţe catastrofale sînt Legea privatizării şi Legea fondului funciar. Ambele au fost pregătite de stăpînii străini ai României, au fost aduse în Parlament de Silviu Brucan (Saul Brukner) şi votate de către majoritatea senatorilor şi deputaţilor, care erau alogeni, de aceeaşi etnie cu Alexandru Bîrlădeanu, preşedintele Senatului, şi Dan Marţian, preşedintele Camerei Deputaţilor. Fără ca Poporul Român să decidă prin Referendum Naţional, preşedintele alogen Ion Ilici Iliescu, Guvernul Petre Roman (format numai din alogeni), guvernatorul alogen al Băncii Naţionale, Mugurel Constantin Isărescu, şi conducerea alogenă a Frontului Salvării Naţionale (prin fapte, al Demolării) au decis, prin Legea privatizării şi prin Legea nr. 15/1990, ca societăţile comerciale să treacă din proprietatea publică în proprietatea privată a Statului Român, condus de alogeni. Apoi, tot ei, alogenii, au diversificat şi modificat legislaţia în domeniul privatizării, astfel încît jefuirea şi lichidarea bogăţiilor realizate prin muncă şi cu numeroase sacrificii de către Poporul Român, în timpul socialismului, să poată fi făcute legal. Formatorii alogeni de opinie (Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan, Theodor Stolojan, Mircea Coşa, Mugurel Constantin Isărescu, Eugen Dijmărescu, Adrian Vasilescu şi alţii) au ajuns foarte repede, în doar cîteva luni de la începutul anului 1990, la concluzia că Statul Român este cel mai prost administrator şi, pe cale de consecinţă, trebuie să se ocupe ei şi, la comanda Fondului Monetar Internaţional şi al Băncii Mondiale, să facă privatizările în România. Pentru a le crea cetăţenilor români iluzia că vor fi proprietari ai unei părţi din capitalul social al societăţilor comerciale ce se vor privatiza, asasinii politici şi asasinii economici, străini şi autohtoni, le-au dat românilor cupoane şi „şansa” de a alege firmele la care să fie acţionari minoritari. Apoi, i-au lăsat să aştepte anual mici dividende. Între timp, aceiaşi străini şi alogeni, împreună cu „băieţii deştepţi” autohtoni, au trecut la cumpărarea cupoanelor, de regulă prin intermediul ţiganilor. Concomitent, s-au constituit Fondul Proprietăţii de Stat (F.P.S.) şi cele 5 Fonduri ale Proprietăţii Private (F.P.P.). În România s-au mutat, efectiv, consultanţi străini în domeniul privatizării, care au „ajutat” Guvernele României să aplice o strategie a tranziţie bazată pe ideile lui Jeffrey Sachs, un economist la modă, care susţinea că tot ceea ce se făcuse în socialism trebuia parcurs în sens invers. În socialism s-a construit foarte mult în România, iar în capitalismul post-decembrist se închide şi se lichidează! De reţinut că atît comunismul, cît şi capitalismul post-decembrist au fost impuse Poporului Român prin forţă, de către aceiaşi alogeni! Un exemplu convingător este Silviu Brucan, care a fost folosit pentru a implementa comunismul începînd cu anul 1945 şi capitalismul sălbatic începînd cu finalul anului 1989. Consultanţii străini, împreună cu Guvernele Roman şi Stolojan, susţineau că trebuie să fie închisă imediat industria strategică românească, fiind „un morman de fiare vechi”, şi să fie vîndută la investitorii strategici, pe care tot ei îi ştiau, fiind de aceeaşi etnie. În anul 1992, a fost creată Agenţia pentru Privatizare, condusă de alogenul Adrian Severin, nepotul lui Silviu Brucan, căruia i se zicea „profesorul” şi care a ajuns academician, fără a avea Diplomă de Bacalaureat. Spre deosebire de academicianul Silviu Brucan, alogena Elena Ceauşescu avea, totuşi, Diplomă de Bacalaureat. Consultanţii străini, plătiţi pe bani grei, şi alogenii din guvernele post-decembriste au promovat şi ideea vînzării unor societăţi comerciale pe 1 dolar. De asemenea, s-a promovat teoria „Nu ne vindem ţara, o dăm gratis!”. Cu toate acestea, Parchetul nu s-a autosesizat şi nu a deschis Dosare Penale pentru subminarea economiei naţionale! Guvernul Ciorbea a introdus privatizarea prin negociere şi prin licitaţii, ceea ce a făcut să „explodeze” corupţia în acest domeniu. Privatizarea din perioada 1990-2011 s-a bazat pe relaţii clientelare şi a constituit o sursă de îmbogăţire foarte rapidă a unor grupuri de interese, mai ales străine. Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, cu sprijinul guvernatorului Isărescu, au vîndut zeci de mii de societăţi comerciale, fără să existe nici o preocupare referitoare la ce se va întîmpla după privatizare. În nici o ţară din lume nu s-a desfăşurat o privatizare ca în România! La comandă străină, guvernanţii de la Bucureşti, de 21 de ani, tot privatizează şi încă mai au de vîndut din averea realizată de Poporul Român. Niciodată, în această lungă perioadă, nici un preşedinte al României şi nici un Guvern nu au prezentat bilanţul privatizărilor! Inclusiv cel care are continuitate şi în acest domeniu, fiind guvernator etern al B.N.R., domnul Isărescu, tace în privinţa bilanţului privatizărilor începute în anul 1990, mulţumindu-se cu cea mai mare indemnizaţie de bugetar din România, de peste 100.000 lei pe lună. Pentru generaţiile viitoare de români va apărea incredibil faptul că, timp de 21 de ani, cu toate că s-au schimbat preşedinţii României, au alternat la guvernare multe formaţiuni politice, a fost acelaşi guvernator la Banca Naţională, nu s-a făcut niciodată un bilanţ al privatizărilor. În cei 20 de ani de existenţă ai Partidului România Mare, preşedintele Corneliu Vadim Tudor a semnalat de nenumărate ori în Parlament, la Conferinţele de Presă, în săptămînalul „România Mare” şi în cotidianul „Tricolorul” numeroase privatizări frauduloase şi cazuri de corupţie în care s-au implicat mulţi străini şi reprezentanţi ai partidelor politice aflate la Putere, precum şi sponsorii acestora. Singurul partid politic care s-a opus permanent privatizărilor frauduloase şi care, în mandatul 2004-2008, printr-o iniţiativă legislativă a solicitat un bilanţ al privatizărilor a fost Partidul România Mare. Propunerea legislativă a P.R.M. a fost respinsă de Regimul Băsescu-Tăriceanu. Împotriva ei au votat parlamentarii P.S.D., P.D.L., P.N.L., P.C. şi U.D.M.R., precum şi deputaţii minorităţilor etnice, cu toţii vinovaţi de privatizările post-decembriste. Dintre ele amintim cîteva: SIDEX Galaţi, PETROM, RAFO, ROMPETROL Rafinare, ALRO Slatina, ALUMINA Oradea, DACIA Piteşti, AUTOMOBILE Craiova, ARO Cîmpulung, ROMTELECOM, ROMCIM, RODIPET, B.C.R., B.R.D., Banca Agricolă, ELECTRICA, ROMAN şi TRACTORUL Braşov, ELECTROPUTERE Craiova, Combinatele Siderurgice de la Hunedoara, Reşiţa, Tîrgovişte, Fabricile de rulmenţi, Combinatele de utilaj greu şi multe altele. Cel mai mare jaf s-a realizat la privatizarea PETROM, unde s-au dat şi resursele naturale. În perioada 2005-2014, OMV din Austria cumpără ţiţeiul românesc cu 10 dolari barilul şi gazele naturale cu 15 dolari /1.000 mc, indiferent de preţul acestor produse pe piaţa mondială. Începînd cu anul 2015, ţiţeiul şi gazele naturale ale Poporului Român se vor da gratuit poporului austriac, conform contractului de privatizare încheiat de Regimul Iliescu-Năstase-Isărescu şi aplicat de Regimul Băsescu-Tăriceanu-Boc-Isărescu, care refuză să renegocieze contractul cu OMV, de pe urma căruia nu se încasează anual la Bugetul de Stat cel puţin 5-10 miliarde euro. Regimul Băsescu-Boc nu a sesizat Parchetul pentru a stabili vinovaţii în ce priveşte privatizarea PETROM. După ce nu s-a făcut nici un bilanţ al privatizărilor post-decembriste? Regimul Băsescu-Boc-Isărescu este obligat de F.M.I. şi Banca Mondială să privatizeze, în forţă, CEC BANK, TAROM, Poşta Română, OLTCHIM, HIDROELECTRICA şi altele. De asemenea, komisarii străini au diktat Regimului Băsescu-Boc-Isărecu să vîndă pachetele de acţiuni deţinute la PETROM, ROMGAZ, TRANSGAZ şi TRANSELECTRICA. De companiile de stat înscrise în lista privatizărilor din acest an se interesează bancherii de la Goldman Sachs, Morgan Stanley şi Merril Lynch, care au relaţii de rudenie sau de prietenie cu stăpînii F.M.I. Se leagă lucrurile! De aceea, Poporul Român nu are voie să afle răspunsurile la următoarele întrebări : ce sume s-au încasat la Bugetul de Stat de pe urma fiecărei privatizări; ce destinaţie s-a dat sumelor încasate din privatizările făcute în perioada 1990-2011; cîte firme au fost închise sau lichidate în urma privatizărilor; cîte milioane de locuri de muncă au dispărut după privatizările făcute de Regimurile Iliescu, Constantinescu, Băsescu şi Isărescu; de ce nu s-a făcut controlul privatizărilor de către instituţiile abilitate ale Statului Român; de ce nu au fost reziliate contractele de privatizare păguboase pentru Statul Român; de ce nu există vinovaţi pentru privatizările frauduloase; de ce nici un partid politic care s-a aflat la Putere şi nici un Guvern nu-şi asumă responsabilitatea pentru privatizările post-decembriste?
Este evident că privatizările post-decembriste au fost dictate de asasinii politici şi asasinii economici străini şi înfăptuite de exterminatorii alogeni şi autohtoni aflaţi la Putere, în perioada 1990-2011. Nici unul dintre preşedinţii Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu şi nici unul dintre premierii României post-decembriste, precum şi nici unul dintre partidele politice care s-au aflat cu schimbul la Putere nu şi-au asumat nici o vină în legătură cu privatizările ce au avut loc şi cu consecinţele acestora. Dar aceiaşi responsabili cu privatizările post-decembriste nu se laudă cu bilanţul acestui vast program de distrugere a economiei naţionale, de fapt o etapă în Holocaustul împotriva Poporului Român.
Înainte de privatizare, pînă în anul 1989, Poporul Român a dispus de cea mai mare bogăţie a sa, munca, şi România nu avea datorii externe. După privatizare au fost lichidate peste 5 milioane locuri de muncă, economia naţională este pe cale de dispariţie şi România are o datorie externă de peste 150 miliarde euro. Cine-i de vină?

Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar general al P.R.M.,
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/unde-i-bilanul-privatizrilor.html