Hă-hă-hă! Un fleac: v-am ciuruit! JALNICA BOLBOROSEALĂ A SUPOZITOARELOR BĂSISTE...

Dacă Giuseppe Verdi ar mai fi trăit, ar fi compus o variantă nouă şi adăugită la „Corul robilor" - „Corul slugilor". Niciodată, în Istoria României, nu s-au auzit atîtea bocete, văicăreli şi jelanii ca-n aceste zile! Zi şi noapte, vidanjele băsiste B1 TV şi Realitatea TV, îşi pun poalele-n cap, îşi bat curul cu palmele, ca ţaţele de la mahala, şi se oţărăsc la mine: că am scris şi am recitat versuri pentru Elena şi Nicolae Ceauşescu (da, am scris, şi care-i problema voastră? măcar erau compuse cu talent şi nu m-am dezis, niciodată, de ele); că l-am pocnit pe Victor Ponta (da, l-am pocnit, fiindcă aşa am făcut cu toţi cei care greşesc, mi-am cîştigat acest drept, dar am apreciat că junele nu mi-a dat nici o replică, niciodată, şi a căutat să se îndrepte); că s-a refăcut „patrulaterul roşu" (asta chiar e de rîs, n-a existat un asemenea patrulater decît în mintea ţucălarilor PNŢCD, partid care s-a sinucis, cît despre ceea ce se petrece azi, alegeţi: eu ori sînt „roşu", ori sînt „verde"). Necazul cel mare al acestor potăi atinse de jigodie este dublu:

 1) neputinţa paralizantă; 

2) eu nici nu le bag în seamă. 

Românii au o vorbă: „Cîinii latră, ursul trece". Lichelele de profesie, atunci cînd n-au ce spune, inventează. Iată, de pildă, fiţuica masonică (de fapt, bubonică) „Puterea", care în nr. de joi guiţă că pamfletul meu „Mr. Pîrţ şi Curva Popii" îi e dedicat lui Victor Ponta. Aveam alte pretenţii la masonul Adrian Thiess, patronul stupidei publicaţii. Să nu fi auzit, el, că pamfletul e cu totul altceva decît realitatea imediată, avînd alte reguli, precum hiperbolizarea, sugestia, tuşa gravă? De unde au tras lefegiii lui Thiess concluzia că acel pamflet se referă la Victor Ponta? Dacă ar fi făcut liceul - iar nu o amărîtă şcoală de corecţie - aceşti aurolaci ar fi ţinut cont de celebrul pamflet în versuri pe care tînărul Al. Macedonski l-a scris despre cineva care nu era Vodă Car... Vodă Car... Vodă Car... Imediat, Carol I şi-a pus mîna în cap (la sesizarea lacheilor), iar poetul a fost închis. Dar el a pretins că, de fapt, se gîndise la Vodă Caragea! Tot astfel am păţit şi eu, în 1984, după faimosul pamflet din volumul de versuri „Saturnalii". Era vorba acolo de rabinul Mozes Rozen, calomniatorul lui Eminescu, sau nu era el cel vizat? Evident, nu s-a dovedit nimic! Dar, ca să i se dea satisfacţie şi să i se închidă gura abuzivului rabin (pînă la urmă, doar pămîntul i-a închis-o, după exact 10 ani!) eu am fost interzis, în presă, la radio şi la televiziune din aprilie pînă în noiembrie 1984 - aşadar, timp de 8 luni. Păstrînd proporţiile, situaţia se repetă acum. În realitate, ca pamfletar, eu nu m-am gîndit la nişte oameni anume, reali, în carne şi oase - ci la un personaj fictiv, cu trăsături şi racile care provin de la mai multe persoane. Cu alte cuvinte, era vorba de o tipologie, sau un „portret-robot". Dar îmi răcesc gura de pomană cu nişte inculţi. Aidoma unui personaj dintr-o schiţă a lui Ion Băieşu, lor dacă li se spune să tragă pe cineva de limbă, se năpustesc pe bietul om, îi vîră mîinile în gură şi se opintesc să-i smulgă limba. În bulina (latrina) portocalie „Excrementul zilei", mai vechiul client al pamfletelor mele, Ion Cristoiu, îşi dă pantalonii jos şi îşi face, iar, nevoile în public. Nu am să-i fac biografia lui Ardei Umplut, fiindcă ar fi pierdere de vreme: după ce a fost pupincuristul lui Nicu Ceauşescu, care l-a făcut membru al CC al UTC, după ce m-a turnat la Securitate, în 1981 (sursa „Coroiu"), după ce s-a pripăşit pe lîngă Virgil Asztalos Măgureanu (care l-a şi furajat cu purcoaie de bani) - piticania diformă se dă... editorialist (?!), formator de opinie (?!), maestru (?!). Maestru la ce? La violat găini, fireşte! În jegul publicist „Evenimentul zilei" de joi, Monstrul din Găgeşti scrie, cu mînuţa aia scurtă, lovită de nanism şi de onanism: „Am o părere proastă despre Victor Ponta, iar cununia sa cu sinistrul (sic!) Corneliu Vadim Tudor m-a făcut să am o părere execrabilă". Mă piş pe părerea ta, Cristoiule! Cine crezi că se uită în gura aia strîmbă şi chircită, ca tîrtiţa găinii Mărgeluşa? Tot îţi mai secretă glanda aia paranoică hormonii vedetismului? Tu chiar trăieşti cu iluzia bolnavă că ai creat o „şcoală de gazetărie"? Cine a ieşit din „şcoala" aia? Nişte avortoni, de teapa fripturiştilor Dan Andronic şi Ioana Lupea. Legat ombilical de Şarpele cu Ochelari - ca şi cheliosul ridicol din Cluj, Cozmin Guşă - Ion Cristoiu face spume la gură cu pretenţia jenantă că el e „analist" - în realitate, e „onanist". Acest fost căruţaş maghiar şi căpitan de Securitate, Imre Aszataluş, e frate siamez cu Traian Băsescu, găştile lor fuzionînd prin absorbţie (PNR şi PD). O altă goarnă ruginită e ziarul de mic litraj „Naţional", unde nesătula spălătoreasă B.S. se Be Se în tenişi: „Vadim Tudor intră în gaşca roşie" (?!). De unde, fă, Simono Băduleasco, ai tras tu concluzia asta? Dacă intram în „gaşca verde", a Forumului Democratic Naţional-Socialist German era bine? Aş fi devenit... frecventabil? Eu n-am semnat cu acest Ponta nici un protocol, şi nici n-am vorbit cu el, din 16 august 2014, de la ceremoniile religioase închinate lui Constantin Brâncoveanu, cînd am schimbat cîteva cuvinte protocolare, de faţă cu Patriarhul Daniel. Şi chiar dacă aş fi vorbit, care-i problema voastră? Cine sînteţi voi măi, căcăcioşilor, să-i fixaţi comportamentul unui om ca mine? Urduros ca de obicei, şi nespălat la puţa belită, evreul Mache (Florian Goldstein). În „Bursa" de joi, minoritarul obraznic publică, pe pagina 1, o vomă: „Sinecuri pentru voturi. Un guvern de carnaval". Din Guvernul ăsta aş face şi eu parte, atenţie, ca director al SRI (?!). N-ai ce să zici la asemenea tîmpenii. Eu nu vreau nici un post, nicăieri. Eu sînt Vadim Tudor - adică un nume care face cît toate guvernele lor la un loc - iar Mache e un muţunache, ba chiar un bulache. Ce replică să dai unui asemenea pleşcar, care scoate un ziar finanţat de găşti interlope? Fireşte, slinosul plin de mătreaţă poate pretinde că n-a scris el aberaţiile respective, ci un trepăduş, care semnează cu iniţialele curajoase O.D. - dar el a girat şi a publicat mizeria cu pricina, ceea ce îl va costa: am să-i rup perciunaşii! Trec acum la un alt dobitoc: Costi Rogozanu. 

Ştiţi care, microcefalul cu păr vopsit, care se screme să aibă umor la televiziunea de nişă a Şarpelui cu Ochelari, Realitatea TV. Miercuri la prînz, numitul Găozaru şi o prezentatoare cu cioc de raţă, pe care n-am reţinut cum o cheamă (dar nu-i bună nici de curvă, fiindcă e f.f. urîtă) au făcut clăbuci la buci, ca nişte babe la uluci (vorba lui Paul Everac), minţind că eu îi voi da sprijinul lui Ponta fiindcă i-am cerut, la schimb, o Lege a amnistiei. Ce derbedei! Cînd i-am cerut eu soţului Dacianei chestia asta, bă, limbricilor? Eu am spus, public, ce gîndesc cu mult înainte de a mă decide să-i dau preşedintelui PSD voturile PRM în turul II. Le place acestor milogi, plătiţi din bani de furat, de groparul lui Ceauşescu, ca Jean Pădureanu, grav bolnav, la 85 de ani, să moară în puşcărie? Sau ca oameni care au făcut ceva pentru sportul românesc, deci pentru ţară, ca Gigi Becali şi Gică Popescu, să putrezească după gratii, unde i-a azvîrlit dementul Băsescu? Încă o dată: le place? Asta vor ei? Dar cine sînt ei? Nişte supozitoare băsiste, care emit... supoziţii. O figură penibilă face Octavian Ştireanu, care ţine în viaţă, în mod artificial, din 1990 încoace, un ziar soporific şi sălciu, „Azi". Cu ce bani? Cu bani furnizaţi de cîţiva acoliţi ai lui Ion Iliescu - zeci de milioane de dolari, în 24 de ani. În sub-mediocra anexă FSN-istă mi se atribuie, mie, nişte texte care au apărut în ziarul meu „Tricolorul" - deşi ele sînt anonime şi aparţin mai multor colaboratori. Eşti profund necinstit, Ştirene, şi dovedeşti că ai rămas tot oportunist, precum erai în anii '80, cînd făceai propagandă UTC-istă la obscurele publicaţii studenţeşti. Stai în banca ta, tovarăşe profesoraş de aritmetică, fiindcă am o labă grea şi te dau cu zgaibaracele în sus, cînd îţi e lumea mai dragă. În „Corul javrelor" se bagă în seamă şi traficantul de copii Cristian Burci, care, în stufoasa şi insipida publicaţie „Adevărul" mă înfierează cu mînie proletară. A semnat, prin punerea deştiului, un neica-nimeni, Alin Boghiceanu. E sub demnitatea mea să polemizez cu un picol al fostului chelner Burci. Pe aceeaşi pagină, un tîmpit pe nume Sorin Bocancea (care pretinde că e politolog, aşa, ca Alvin Toffler) slobozeşte, şi el, nişte minciuni: „Degeaba trăncăne (?!) Vadim Tudor că nu a fost (,) niciodată (,) la guvernare, a fost, a avut miniştri pînă în 1996, cînd a venit la putere CDR". Hai sictir, Bo(u)cancea! Ce miniştri am avut eu mă, boule? În 1996, PRM a avut 2 secretari de Stat (la Cultură şi la Turism), pe care i-a retras, prin demisie, după numai 3 luni! Prin urmare, n-au fost miniştri - ci oameni din linia a treia, care şi-au dat demisia, în semn de protest faţă de greşelile pe care începuse să le facă Ion Iliescu, mai ales prin protejarea mafiotului ţigan din Strehaia, Dumitru Iliescu. Am avut dreptate? Am avut, dacă ar fi să ne gîndim doar la noile dezvăluiri cu privire la afacerile necurate ale fostului director al SPP. Cui servesc asemenea minciuni, Burci? Ce legătură are un analfabet ca tine şi cu presa, şi cu masoneria?

Am lăsat la urmă unul dintre cele mai serioase motive pentru care eu nu-l pot susţine pe neamţul second-hand şi, vorba aia, refuzat la export Klaus Iohannis: nu pot fi de aceeaşi parte a baricadei cu slugoii şi profitorii băsişti Alina Mungiu-Pippidi, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu ş.a. Aici vine mănuşă zicala: „Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti!". Mai bine să te înjure Răzvan Theodorescu decît să te laude Andrei Pleşu! Ce li s-a promis acestor linge-blide? Cîţi bani? Ce avantaje? Doi dintre ei au fost consilierii Matrozului la Palatul Cotroceni, dînd startul dezastrului care avea să nenorocească ţara. Oh, sfîntă mare neruşinare! A se observa că îi ignor, total, pe minoritarii Niels Schneker (evreu) şi Teodor Atanasiu (ţigan), care s-au obrăznicit la România TV, cu mine de faţă - românii au văzut că am măturat podelele cu zdrenţele astea. 

Am să pun punct aici acestei... puneri la punct! Acum, în noiembrie 2014, se reeditează „Complotul bubei", din decembrie 2000. Am devenit, din nou, ţinta vie a unor rapandule şi chelneri de bacşişuri mici, care nu merită nici să-mi facă pantofii. Acum am înţeles, definitiv, că alegerea mea a fost corectă. Între un sas retardat mintal şi un român (care are păcatele sale, desigur) un naţionalist pe cine vreţi să aleagă? Eu nu am ajuns în finală, fiindcă nu mă lasă maşinăriile fraudei electorale şi Serviciile Secrete, dirijate de stăpînii yankei. Asta-i situaţia. Dar ce facem cu electoratul naţionalist, care mă urmează pe mine, necondiţionat? Îl trimit către reziduurile regimului ciumat al lui Băsescu? Îl mai ţinem în viaţă pe îndrăcitul ăsta, care a făcut praf o ţară şi care nu vrea să se dea plecat? Haida-de! Repet: am produs mare deranj! E o teribilă panică în şobolănime! Aceşti profitori şi pleşcari nu se aşteptau ca eu să intru în luptă. Dacă eu am 3,68%, cum a minţit Mafia Sondajelor, în cîrdăşie cu echipele de fraudare a urnelor, atunci de ce e agitaţia asta? De ce acest bombardament? Foarte simplu: scorul meu real e de cel puţin 20%, da? Repet ceea ce am spus şi la Conferinţa de Presă pe care am susţinut-o marţi, împreună cu primarul Sectorului 2, Neculai Onţanu: decizia mea a fost luată luni, atunci cînd am aflat că slăninosul mutant Klaus Iohannis s-a milogit la telefon de Laszlo Tökes (după dialogul lui Traian Băsescu cu Viktor Orban) pentru a cere votul şovinilor unguri. Iar Satana în sutană i-a cerut abrogarea Art. 1 din Constituţia României, adică dispariţia afirmaţiei că România e stat naţional unitar. Lucrurile sînt clare: un patriot român nu poate fi de acord cu federalizarea, transilvanizarea (?!) şi ciopîrţirea României. Eu am morţi în ambele războaie mondiale. Dar minoritarul traficant de copii ce înaintaşi o fi avut? În ce armată au luptat ăştia şi în primul, şi în cel de-al II-lea război mondial? Şi în cine au tras? În români. În înaintaşii mei. E mai mult decît o problemă electorală - e o chestiune de sînge, de identitate naţională. Asta nu pot pricepe nişte imbecili cu foamea (setea) în gît, ca Ion Cristoiu, Cristian Burci, Radu Banciu (Cap de Porc), Niels Schneker, Teodor Atanasiu, Virgil Asztaluş Măgureanu, Lavinia Şandru, Cozmin Guşă-Căpuşă, Vasile Blaga şi, cu voia Dezalcoolizării, ultimul pe listă, Trăienică Băşinică. Şi-au ales prost candidatul. Nemţălăul fără charismă, care vorbeşte de parcă ar face clismă, nu e cal de curse - e o gloabă ruginită, cu foarte multe bube-n cap, aşa că nu ţine la trap. „Mai trageţi o dată" - scrie pe lozurile în plic necîştigătoare. Pînă atunci, nici nu ştiţi cît mă distrează că trageţi în mine, cu petarde ude. De genul execuţiilor, cu mitraliera, pe stadioane - aberaţie pe care eu n-am rostit-o niciodată. Am să închei cu un proverb al transhumanţei româneşti, pe care nişte străini de Neam şi Lege n-au de unde să-l ştie: „Cînd vine lupul la stînă, cîinii se urnesc!".

CORNELIU VADIM TUDOR

Noaptea de 5 spre 6 noiembrie 2014

(miercuri spre joi)

ZIARUL TRICOLORUL , Anul XI, nr. 3103, VINERI 7 NOIEMBRIE 2014

Cartea neagră a U.D.M.R. – Acţiunile antiromâneşti, 2002 (III)

U.D.M.R. a fost adusă la Putere de către odioasa Convenţie Democrată, iar C.D.R a fost adusă la Putere de către liderii P.D.S.R. Aceştia au fost sfătuiţi, în mod ocult, în Occident, să cedeze Puterea, pe de o parte, pentru a se mima democraţia demonstrată prin alternanţa la Putere, devenită, astfel, realitate prin cîştigarea alegerilor de către C.D.R., în noiembrie 2006; iar, pe de altă parte, pentru a se compromite Opoziţia prin accederea la Putere şi exercitarea acesteia în mod incompetent, ştiindu-se că C.D.R. nu dispune de specialişti – chiar dacă se lăudase cu „cei 15.000 de specialişti“ – care să conducă România altfel decît pe direcţia iniţiată de P.D.S.R., ex-F.D.S.N., ex-F.S.N.: adică la fel de fraudulos şi de slugarnic faţă de organismele internaţionale occidentale, ruinînd şi mai rapid economia României şi înfeudînd-o organizaţiilor financiare transnaţionale. De altfel, un diplomat al unei Mari Puteri (a se citi: Mari Putori) şi-a informat şefii, prin februarie 1997, cum că el are impresia că guvernanţii (adică liderii P.D.S.R.) au vrut să cedeze Puterea! În acest sens pledează inclusiv comportamentul de atunci al lui Teodor Meleşcanu. Într-adevăr, să ne amintim că, în vara lui 1996, ministrul de Externe Teodor Meleşcanu, venit dintr-o vizită oficială făcută în S.U.A., a declarat presei că „este nevoie de schimbare“. Prin aceasta, el recunoştea, implicit, că primise misiunea de la „Marele Licurici“ să pregătească psihologic opinia publică în vederea alternanţei la Putere şi, prin această pregătire, chiar să uşureze accederea Opoziţiei la conducerea României, pentru că îi încuraja pe alegătorii nedecişi să voteze „schimbarea“. Ca expresie a „schimbării“ avea să năpîrlească şi el şi să treacă din „barca“ P.D.S.R. la un partid pe care şi l-a confecţionat, repejor, singur, numit „Alianţa pentru România“ (ApR). Schimbarea a ce şi în ce? A echipei de la guvernare şi în mai bine? Da de unde! Avea să revină la conducerea ţării clicocraţia care sărăcise poporul în intervalul 1990-1996 şi care, ajungînd în minoritate după alegerile parlamentare din 1996, avea să se unească – în vederea guvernării – exact cu inamicul de pînă mai ieri, U.D.M.R.! Iar traseistul Teodor Meleşcanu, după ce partiduleţul său a sucombat, avea să migreze la P.N.L. – adică avea să facă slalom de la stînga la dreapta, ca dovadă că doctrinele partidelor sînt doar o faţadă demagogică şi că toate partidele ajunse la Putere nu formează decît cleptocraţia, care are o singură „doctrină“: jefuirea banului public!

Astfel, dacă pînă acum cîţiva ani, P.D.S.R., ex-F.S.N. – devenit, între timp, P.S.D. – deţinea recordul de longevitate la guvernare în aceste două decenii de tranziţie criminală, acest record  îl deţine acum U.D.M.R., care a fost mereu la guvernare, din 1997 pînă acum. Acest lucru a devenit posibil deoarece U.D.M.R., deşi nu este partid politic, este cîrja pe care s-a sprijinit orice partid care a acces la Putere şi care, neputînd să guverneze singur, a făcut alianţa „contra naturii“ cu U.D.M.R. Exemplul cel mai elocvent este chiar P.D.S.R., care, revenind la conducerea ţării după alegerile parlamentare din toamna anului 2000, a făcut alianţă cu U.D.M.R., „duşmanul de pînă ieri“ – cum remarcase, ironic, prin ianuarie 2001, un reporter de la B.B.C.

Toate partidele care au guvernat ţara sînt trădătoare şi jefuitoare, formînd cleptocraţia descrisă în articolul „!“. De aceea, trebuie pedepsite ca atare. De altfel, chiar cînd U.D.M.R. nu a fost la guvernare oficial (în intervalul 1990-1996), ea a a avut o mare influenţă inclusiv în acei ani. Ca să pară „europene“, partidele aflate la Putere au făcut concesii inadmisibile într-o ţară occidentală, ca Franţa, Germania, Anglia sau chiar Grecia.Trebuie să ne trezim şi să ne dumirim că, de 20 de ani, România a fost, practic, guvernată de U.D.M.R. şi, în esenţă, de Ungaria! Prin propaganda şi acţiunile sale, U.D.M.R. nu face decît să-şi îndeplinească, prin „politica paşilor mărunţi“, obiectivele hungariste stabilite după Trianon şi aplicate cu ajutorul Germaniei hitleriste şi al Italiei fasciste.

În fond, prin faptul că U.D.M.R. nu este partid politic, înscris în Registrul partidelor, prezenţa ei în Parlament şi în Guvern este ilegală şi, ca atare, toate legile votate de Parlament şi toate Ordonanţele şi Hotărîrile guvernamentale sînt ilegale şi, esenţial, antiromâneşti. Un exemplu peremptoriu de politică antiromânească îl constituie toate legile şi hotărîrile – legiferate în principal de C.D.R., dar şi de P.S.D. – de aplicare criminală a  politicii restitutio in integrum, prin care s-a reinstaurat horthysmul în Ardeal şi, în genere, a fost distrusă economia României. Un alt exemplu de lege antiromânească, antinaţională şi antistatală este recentul proiect propus de doi U.D.M.R.-rişti – şi susţinut, pe ultima sută de metri, de către Guvernul Boc V, doar pentru a nu cădea guvernul – privind desfiinţarea Arhivelor Centrale ale României.

Referitor la acest proiect, renumitul istoric Dinu C. Giurescu a declarat:„Eu cred că nu îşi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României. Dacă legea este adoptată şi de Camera Deputaţilor, înseamnă ştergerea memoriei, odată ce arhivele dispar din centru, din Arhivele Naţionale. (...) Dacă le-aş propune în S.U.A. să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale Centrale din Washington D.C. la diferiţii emitenţi din Statele Unite, eu cred că ar spune că este un act de trădare naţională, de destrămare a unităţii ţării“. Dar renumitul istoric greşeşte cînd presupune că „nu îşi dau seama oamenii“ – adică parlamentarii şi guvernanţii – „de catastrofa pe care o pregătesc României“. Îşi dau seama, dar o fac deliberat, ca să facă noi concesii fasciştilor din U.D.M.R., ca să se menţină, toţi, la Putere.

De aceea, este necesară o revoluţie autentică, românească, în interesul românilor şi care să lichideze toată clasa politică parvenită, îmbogăţită prin jefuirea ţării, cu concursul xenocraţiei ce conduce România. (Sfîrşit)

Colonel (r) VASILE ZĂRNESCU

Ziarul TRICOLORUL, nr 2383 / 06.02.2012

Cartea Neagră a UDMR - Acţiunile antiromâneşti, 1997 (I)

1997

UDMR, ajunsă la guvernare alături de CDR, îl determină pe Victor Ciorbea, primul-ministru al României, să dea Ordonanţa 36/1997, prin care profesorii români din judeţele Harghita şi Covasna aveau datoria să predea în limba maghiară.
Ordonanţa satisfăcea o mai veche revendicare a UDMR, prin care cerea nu „însuşirea”, ci „obligativitatea studierii limbii maghiare”, text introdus în Ordonanţă de Ministrul Învăţămîntului, Virgil Petrescu (PNŢCD).

Ianuarie

Consiliul Local al oraşului Sfîntu Gheorghe, dominat de UDMR, împiedică amplasarea unei troiţe comemorative a eroilor români în centrul oraşului.
15 ianuarie – Conducerea primăriei Municipiului Cluj-Napoca, în frunte cu primarul Gheorghe Funar, dau publicităţii o declaraţie în care protestează împotriva deschiderii Consulatului maghiar la Cluj-Napoca. În declaraţie se arată că acest consulat a funcţionat în Cluj, între anii 1980-1988, fiind desfiinţat de Guvernul României întrucît lucrătorii lui desfăşurau activităţi de spionaj şi propagandă antiromânească.
22 ianuarie – Datorită epurării etnice, în Odorheiu Secuiesc au rămas doar 2% români. La Liceul Marin Preda din localitate, doar 12 cadre didactice sînt de naţionalitate română, faţă de peste 100 cîte erau înainte de 1989.

Februarie

11 februarie – La Cluj-Napoca se strîng semnături, la iniţiativa primarului Gheorghe Funar, pentru interzicerea deschiderii Consulatului ungar.
12 februarie – Aflat la guvernare, UDMR face presiuni în vederea urgentării rezolvării problemelor de autonomie etnică în România.
21 februarie – Deputatul Mădălin Voicu, de la Partida Romilor, îl acuză pe Gyorgy Tokay, ministrul Minorităţilor, că duce o politică de maghiarizare în ministerul său, unde se vorbeşte aproape numai ungureşte.

Martie

15 martie – La Odorheiu Secuiesc a avut loc o adevărată demonstraţie de forţă cu prilejul sărbătoririi zilei naţionale a Ungariei. Participanţii au fost îmbrăcaţi în costume de epocă: uniforme militare, săbii, bonete, pentru evocarea mai fidelă a momentului de la 1848.
16 martie – În timp ce ţara este în mizerie, primul-ministru Victor Ciorbea se preocupă de aplicarea programului UDMR de permeabilizare (destrămare) a societăţii româneşti.
25 martie – Presa mureşeană semnalează continuarea maghiarizării numelor prin facturile de plată ale energiei electrice; exemple: Alexandru Cociş devine Kocsis Sandor, Ioan Socaciu devine Szakacs Janos etc. UDMR dă publicităţii o listă de 1.600 de localităţi din Ardeal în care cere introducerea inscripţionărilor bilingve.

Aprilie

4 aprilie – Sînt prezentate în presă noi acţiuni de maghiarizare a numelor româneşti, mai ales acolo unde funcţionarii stării civile sînt maghiari.
5 aprilie – Controversele privind divizarea Universităţii Babeş-Bolyai agită spiritele la Cluj-Napoca.
14 aprilie - Primarul UDMR, Jenö Szasz, organizează manifestaţii maghiare împotriva călugăriţelor greco-catolice de la Orfelinatul din Odorhei.

Mai

2 mai – Ministrul pentru Minorităţi, Gyorgy Tokay, într-o încercare de a controla autorităţile statului, anunţă înfiinţarea la Cluj-Napoca a unui Birou teritorial menit de a culege date şi informaţii din teritoriu în privinţa modului în care autorităţile asigură protecţia minorităţilor.
6 mai – Reacţii dure ale UDMR la Raportul SRI, prezentat de la tribuna Parlamentului României.
20 mai – La Cernat, în judeţul Covasna, a fost elaborată de către fostul demnitar comunist Karoly Kiraly „Cartea autodeterminării Transilvaniei” şi este „denunţată” Poliţia română, calificată drept „xenofobă, antiminoritară şi agresivă”.
În oraşul Covasna, consilierii UDMR au propus schimbarea a 35 de nume româneşti de străzi, folosind Legea 100/1990, care, însă, se referea doar la numele unor străzi de origini şi de aspect comunist. Străzi cu numele Luceafărul, Trandafirul, Unirii, Prietenia, Ştefan cel Mare, Podul, Brazilor au fost schimbate cu nume maghiare ca: Jókai Mor, Rakoczi Ferenc, Ady Endre, Huniady Janos, Miklos Kelemen, Bethlen Gabor, Tamasi Aron etc. Este evidentă forţarea Legii 100/1990 şi procesul de maghiarizare prezidat de UDMR. În plus, Aron Tamasi este unul din scriitorii cu manifestări extremiste antiromâneşti, în anul 1940, în Nordul Transilvaniei ocupate de armata ungară.
21 mai – UDMR, reprezentată de către deputatul Istvan Antal la tribuna Camerei Deputaţilor, dezinformează opinia publică în legătură cu abuzurile UDMR în Odorhei.
27 mai - Gabor Kolumban, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, membru UDMR, ameninţă călugăriţele greco-catolice de la Orfelinatul românesc din Odorhei că vor avea de-a face cu furia mulţimii. Preşedintele Ungariei, Arpad Goncz, şi preşedintele României, Emil Constantinescu, s-au întîlnit la Tîrgu Mureş. Vizita s-a desfăşurat fără incidente şi a reprezentat o încercare de reconciliere istorică.

Iunie

Primarul Sandor Farkas, dintr-o comună din secuime, a refuzat, printr-o adresă oficială, ridicarea unei cruci comemorative pe locul unei biserici distruse de unguri în anul 1940.
11 iunie – Ministrul Culturii şi Învăţămîntului din Ungaria a făcut o vizită la Tg. Mureş, ocazie cu care s-au abordat probleme legate de reînfiinţarea Facultăţii de medicină-farmacie în limba maghiară în acest municipiu.
18 iunie  - Liderul UDMR, Marko Bela, a declarat că are un contract cu UDMR, şi nu cu România şi, în consecinţă, el apără interesele UDMR-ului, şi nu pe cele ale României.
 20 iunie – Consilierul judeţean UDMR, Csaba Bardoczy, incită pe postul local de Radio locuitorii oraşului Odorheiu Secuiesc şi 3.000 de maghiari iau cu asalt clădirea orfelinatului, sparg uşa, agresează şi aruncă-n stradă pe cele 4 călugăriţe greco-catolice ale Congregaţiei „Inimi neprihănite” şi pe Cyrill Burgel, preşedintele Asociaţiei umanitare Basel Hilft, cetăţean elveţian.
Presa maghiară a prezentat cu mîndrie, în fotografii, asaltul udemerist împotriva celor 4 călugăriţe greco-catolice.
30 iunie - Soseşte la Tg. Mureş ambasadorul Ungariei, Ferenc Szöcs, pentru a aduce mulţumiri Executivului mureşean pentru modul în care a fost pregătită şi s-a desfăşurat vizita preşedintelui Arpad Göncz. Prefectul Dorin Florea şi primarul Imre Fodor nu au participat, ei fiind chemaţi la Bucureşti de către premierul Victor Ciorbea în problema plăcuţelor bilingve.

Iulie

18 iulie – Noul Executiv, în frunte cu Victor Ciorbea, dă o Ordonanţă de Guvern pentru modificarea Legii Învăţămîntului, în vederea eliminării unor „grave erori de conţinut, sesizate mai ales la capitolul învăţămînt minoritar“. Aceasta în urma presiunilor UDMR, aflată în coaliţia de guvernare.
21 iulie – La Tg. Mureş se naşte o puternică opoziţie românească împotriva inscripţionării bilingve a tăbliţelor de intrare în municipiu.
23 iulie – În ciuda opoziţiei primarului Gheorghe Funar, la Cluj-Napoca are loc deschiderea oficială a Consulatului general al Ungariei.
26 iulie – La Odorheiu Secuiesc s-a organizat un miting al UDMR, în vederea alungării din localitate a Congregaţiei greco-catolice „Inimi neprihănite”, ale cărei călugăriţe au fost maltratate la îndemnul consilierului local Csaba Bardoczy.

Septembrie

UDMR îl şantajează pe preşedintele Emil Constantinescu (CDR) cu ieşirea de la guvernare, întîrziind dezbaterea Ordonanţei 37/1997 în Senat. UDMR se aliază în Senat cu ApR, care îi susţine toate cererile. În acest timp, Ordonanţa 37/1997 se aplică, iar UDMR cîştigă timp.
4 septembrie – Într-o declaraţie făcută la Consulatul ungar de la Cluj-Napoca, şeful diplomaţiei ungare a afirmat că Ungaria va intra în Uniunea Europeană, dar nu şi România.
5 septembrie - Consiliul Reprezentanţilor UDMR, întrunit la Cluj-Napoca, hotărăşte ieşirea de la guvernare, dacă pînă la 30 septembrie nu se adoptă în Senat Ordonanţa 37/1997 fără modificări. UDMR cere capul lui George Pruteanu, senatorul care s-a opus privilegiilor maghiare în învăţămînt şi în viaţa socială.
12 septembrie - La Cernatul de Jos, jud. Covasna, „radicalii“ UDMR (Laszlo Tökes, Imre Borbely şi alţii) ţin sub presiune Guvernul României, cerînd „autonomie pentru secui”, „dublă cetăţenie” etc. Preşedintele de onoare al UDMR, László Tökes, cere ca Transilvania să fie o unitate teritorială independentă în cadrul Statului Român.
17 septembrie -În Piaţa Avram Iancu, din Cluj-Napoca, preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, ţine un discurs împotriva „Statutului de autonomie al Ţinutului Secuilor“, elaborat de Jozsef Csapó, senator UDMR, prin care judeţele Harghita şi Covasna şi o parte din judeţul Mureş se prevede că vor deveni o regiune autonomă maghiară.

Octombrie

1 octombrie – Se profilează un puci la Congresul al V-lea al UDMR, reluîndu-se o veche dispută între aripa „moderaţilor“şi a hiperextremistului Ádám Katona, şeful „Iniţiativei Maghiare“ din Ardeal.
7 octombrie – La Congresul UDMR, cele două aripi, a „moderaţilor“ în frunte cu Belá Marko şi a „radicalilor“ în frunte cu László Tökes, îşi manifestă o singură voinţă în ceea ce priveşte obiectivele fundamentale ale UDMR.
23 octombrie – Premierul ungar Gyula Horn, aflat în vizită în România, obţine de la Victor Ciorbea promisiunea de a se înfiinţa o universitate maghiară în România, în alt oraş decît Clujul. UDMR şi consilierii săi din Odorhei pun la punct, cu prilejul vizitei premierului Gyula Horn în România, un plan privind ocuparea Orfelinatului românesc şi a schimbării destinaţiei clădirii, conform intereselor maghiare, cu concursul Budapestei.
28 octombrie – O delegaţie parlamentară PDSR-PUNR-PRM, condusă de vicepreşedintele Camerei Deputatilor, Adrian Năstase, a efectuat o vizită în judeţele Harghita şi Covasna. Cu acest prilej, episcopul Covasnei şi Harghitei, IPS Ioan Selejan declara: „Dacă nu vom fi susţinuţi, teritoriul se pustieşte. Avem de-a face cu o Insulă a Şerpilor nu în Marea Neagră, ci în inima României. O vom pierde oare şi pe aceasta?“.

Noiembrie

19 noiembrie – Încep în Senat dezbaterile pe marginea Legii Învăţămîntului.

Decembrie

Inspectoratul şcolar din jud. Covasna a comandat în Ungaria o hartă a României cu denumirile ungureşti şi a distribuit-o, apoi, tuturor şcolilor din judeţ, cheltuind 639 milioane lei din Bugetul Statului Român pe un material didactic revizionist .
4 decembrie – „Initiaţiva maghiară din Ardeal“ se pronunţă pentru un sistem de învăţămînt independent în limba maghiară, arătînd că Guvernul Ciorbea nu prevede nimic „pe termen lung“ în acest sens.
8 decembrie - Autorităţile locale din Odorhei, alcătuite din udemerişti, îl lasă, efectiv, în stradă pe secretarul general al Guvernului României, Remus Opriş, deplasat la faţa locului în mod oficial. UDMR a voit să arate că Guvernul României nu are nici o autoritate în Covasna şi a demonstrat-o.
11 decembrie - La Tg. Secuiesc, membrii UDMR din Consiliul Local au adoptat trei Hotărîri – 94, 95, 96 – prin care se schimbau 25 de nume româneşti de străzi, se impunea limba maghiară ca limbă unică pentru funcţionarii Primăriei, iar documentele Primăriei să fie scrise în limba maghiară. Numele româneşti de străzi, ca Independenţa şi 1 Decembrie 1918, au fost înlocuite cu nume istorice exclusiv ungureşti. Tendinţa separatistă este evidentă. (Va urma)

Colonel (r) VASILE ZĂRNESCU

Ziarul TRICOLORUL, nr 2361 / 11.01.2012

MASTERATE ÎN VRĂJEALĂ?!

Mai ales după anul 2000, universităţile private şi cele de stat au dat posibilitatea multor tineri să-şi continue studiile după absolvirea facultăţilor şi să-şi ia masteratul în numeroase domenii. Pe lîngă aceşti specialişti cu diplome, au apărut în Guvern, în Parlament, la posturile de televiziune şi radio, tot mai mulţi politicieni care se străduiesc să demonstreze că au masterat în vrăjeală. Foarte mulţi dintre cei cu masterat în vrăjeală caută să se impună în timpul campaniilor electorale pentru alegerile parlamentare, prezidenţiale, locale şi europarlamentare, dar şi atunci cînd au ajuns la Putere. Vom prezenta cîteva exemple pe această temă:

1)   În perioada de pre-aderare la Uniunea Europeană, Regimurile Iliescu-Năstase şi Băsescu-Tăriceanu i-au vrăjit pe cetăţenii români cu avantajele pe care le vor avea începînd cu anul 2007. După aproape 4 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, niciodată preşedintele Băsescu şi Guvernele Tăriceanu I-II şi Boc I-V nu au făcut şi nu au prezentat în Parlament un bilanţ post-aderare.
Dar nici Opoziţia de catifea a  U.S.L. (P.S.D., P.N.L. şi P.C.) nu manifestă vreo preocupare pe această temă. Nici Puterea (P.D.L., U.N.P.R. şi U.D.M.R.) şi nici Opoziţia (P.S.D., P.N.L. şi P.C.), care au făcut cu schimbul la guvernare, în perioada 2007-2011, avînd şi susţinerea Parlamentului, nu-i mai pot vrăji pe români cu efectele concrete ale aderării României la Uniunea Europeană, respectiv: atragerea a doar 3%-4% din fondurile europene nerambursabile, existînd riscul pierderii a circa 20 miliarde euro; acordarea celor mai mici salarii, pensii şi ajutoare sociale din U.E.; ocuparea ultimului loc în U.E. în ceea ce priveşte sănătatea populaţiei şi speranţa de viaţă; alocarea celor mai  mici procente din P.I.B. pentru Învăţămînt, Sănătate, Cercetare ştiinţifică şi Armată; neadmiterea în Spaţiul Schengen, datorită corupţiei generalizate şi emigrării în massă, mai ales a ţiganilor. Pe tema neatragerii fondurilor europene, preşedintele Băsescu a susţinut public la Televiziunea Română, în 21 septembrie a.c., că nu miniştrii sînt de vină, nici Guvernele Boc I-V, ci funcţionarii incompetenţi. Acelaşi preşedinte Băsescu a omis să precizeze că acei funcţionari au fost puşi pe posturi pe criterii politice şi, în plus, au beneficiat lunar de un spor de 75% la salariu, probabil un spor de incompetenţă. În urmă cu cîteva săptămîni, preşedintele Băsescu i-a asigurat pe români că, din luna octombrie a.c., România va intra în Spaţiul Schengen. După ce Olanda şi Finlanda s-au opus intrării României în acest spaţiu european, preşedintele Băsescu a declarat la televiziune că îşi asumă personal eşecul neintrării în Spaţiul Schengen. De fapt, eşecul aparţine Guvernului Boc şi în special Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.
2) În perioada post-decembristă, preşedinţii Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, împreună cu guvernele pe care le-au format şi tutelat, au declarat şi repetat de nenumărate ori că investiţia cea mai bună este în educaţie. De regulă, la începutul fiecărui an şcolar şi universitar, politicienii i-au asigurat pe dascăli, pe elevi şi pe studenţi de tot sprijinul lor, inclusiv în privinţa salarizării cadrelor didactice. Practic, însă, nu le-au asigurat creşterea salariilor cu 37%-50%, stabilită prin lege, pe care au promis cu toţii că o aplică. Mai mult, au tăiat 25% din salariile cadrelor didactice şi aproape toate sporurile, astfel încît cîştigurile lor reale s-au redus cu 40%-60% în fiecare lună. La zecile de mii de cadre didactice care au cîştigat procesele în instanţă, pe tema drepturilor salariale, Guvernul Boc a amînat plata lor pentru anii 2012-2013, iar recent a amînat-o pînă în anul 2016. Cei care au masterat în politică zic că aşa se comportă un stat de drept. În baza înţelegerilor cu Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.) şi Banca Mondială, Regimul Băsescu-Boc a închis 3.000 de şcoli, inclusiv unităţi de învăţămînt modernizate în acest an, urmărindu-se creşterea numărului analfabeţilor, după ce că România se află pe locul întîi în Europa la analfabetism.
3) În anii 2007-2008, Regimul Băsescu – Tăriceanu susţinea că nu a aflat de criza internaţională declanşată în S.U.A. şi Marea Britanie. Apoi, Regimul Băsescu-Boc i-a asigurat pe români că această criză va ocoli România. După ce ţara noastră a intrat în criză, Regimul Băsescu – Boc nu a adoptat nici un Program anti-criză, bazîndu-se numai pe împrumutul de 20 miliarde euro luat, în condiţii înrobitoare, de la F.M.I., Banca Mondială şi Comisia Europeană. Opoziţia (P.S.D., P.N.L. şi P.C.) a întocmit un Program anti-criză pe care l-a mediatizat şi apoi l-a pus în sertar, pentru Istorie. Apoi, Regimul Băsescu-Boc s-a lăudat, în prima jumătate a anului 2011, că a scos România din recesiune, dar nu şi din criză. Cunoscînd realitatea şi mai ales uriaşa datorie externă de peste 150 miliarde euro, în luna septembrie a.c., preşedintele Băsescu i-a avertizat pe români că a început etapa a doua a crizei internaţionale, care va ţine pînă în anii 2014-2015. Cu toate că acum ştie de agravarea crizei în România, preşedintele Băsescu nu a cerut Guvernului şi Parlamentului să elaboreze şi să aplice un Program anti-criză. Între timp, Regimul Băsescu – Boc se împrumută de la băncile străine cu 1,5-2 miliarde euro în fiecare lună. Guvernele Boc I-V s-au împrumutat şi au îndatorat Poporul Român cu 80 miliarde euro, pînă în luna septembrie a.c. Ce au făcut cu aceste împrumuturi nu se ştie, dar nici Opoziţia nu-i întreabă.
4) Mai ales în timpul campaniilor electorale, politicienii de la Putere şi din Opoziţie au căutat să-i vrăjească pe pensionari cu tot felul de promisiuni şi cu mita electorală. După alegeri au încercat să le taie 15% din pensii, dar au fost blocaţi de decizia Curţii Constituţionale. Apoi le-au redus pensiile reale, ca urmare a creşterii T.V.A.  de la 19% la 24% şi a majorării preţurilor şi tarifelor. În ultimele zile ale lunii septembrie a.c., Puterea i-a înştiinţat pe pensionari că pregăteşte impozitarea tuturor pensiilor, iar ministrul Muncii, doamna Sulfina Barbu (P.D.L.), i-a inclus pe pensionari în categoria asistaţilor sociali. Pentru a le da de 2 lei speranţă pensionarilor, guvernanţii şi unele autorităţi locale anunţă că se gîndesc să redeschidă unele magazine speciale pentru cei sărăciţi şi defavorizaţi de Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, unde să poată găsi cîteva alimente la preţuri ceva mai mici. Se pun la cale o nouă discriminare şi o dezbinare între pensionari în ceea ce priveşte accesul în magazinele speciale pentru săraci.
5) Majoritatea politicienilor români s-au adresat cu multe promisiuni categoriilor celor mai defavorizate ale populaţiei, celor care beneficiază de ajutoare sociale. Cu toate că românii au parte de cele mai  mici ajutoare sociale din Uniunea Europeană, s-a pus la cale o înţelegere între F.M.I. şi Regimul Băsescu – Boc care vizează modificarea rapidă a 8-10 legi, cu scopul de a elimina circa 50 de ajutoare sociale, rămînînd doar 4-5 dintre acestea, între care şi ajutorul de înmormîntare. Scopul acestei înţelegeri oculte îl constituie exterminarea cît mai rapidă a circa 7-8 milioane de cetăţeni români, mult mai mulţi decît cei lichidaţi în Holocaustul împotriva evreilor, desfăşurat cu ocazia şi în timpul celui de-al II-lea război mondial. Acest nou demers al Regimului Băsescu – Boc, controlat de F.M.I. şi Banca Mondială, face parte din Holocaustul împotriva românilor, care se desfăşoară începând cu 23 decembrie 1989.
6) Încă din vară, Regimul Băsescu – Boc a avertizat mai multe milioane de români că va fi eliminată, din această toamnă şi în iarna care urmează, subvenţia pentru încălzire şi apă caldă. Ca urmare, va creşte mult costul vieţii, iar între locuitorii României se va institui o nouă discriminare şi încă un motiv de îngrijorare şi mai ales de dezbinare. Preţul gigacaloriei va fi diferit pe localităţi, iar subvenţiile vor fi acordate diferenţiat, în funcţie de posibilităţile bugetelor locale. Pentru multe milioane de cetăţeni români va reveni frigul în locuinţe, ca spre finalul Regimului Ceauşescu. Chinul care se apropie face parte din înţelegerea convenită de Regimul Băsescu – Boc cu F.M.I. împotriva Poporului Român.
7) După năpîrlirile reuşite ale unor partide politice, în anul 1996, sub denumirea de Convenţia Democrată şi apoi, în anul 2004, sub titulatura Alianţa D.A. (Dreptate şi Adevăr), acum, pentru o nouă vrăjeală politică, în vederea alegerilor din anul 2012, s-a pus la cale, sub coordonarea şi cu spijinul familiei Băsescu, să se nască înainte de termen o alianţă electorală botezată Mişcarea Populară, marcă înregistrată la O.S.I.M. de fiica preşedintelui Băsescu. Se încearcă, din nou, păcălirea electoratului şi abaterea atenţiei acestuia de la rezultatele catastrofale ale Regimului Băsescu – Boc. Cei aflaţi acum la Putere (P.D.L., U.N.P.R. şi U.D.M.R.) speră că la adăpostul noii Mişcări Populare, unicat în Europa, nu vor fi întrebaţi şi taxaţi în campania electorală din anul viitor în legătură cu neîndeplinirea promisiunilor electorale, a Programului de guvernare şi pe tema numeroaselor acte normative şi acţiuni îndreptate împotriva Poporului Român.
În nici una dintre ţările Uniunii Europene populaţia nu este obligată de Guvern să emigreze în massă, după ce au fost lichidate peste 6 milioane locuri de muncă în urma privatizărilor frauduloase şi a închiderii a peste 500.000 I.M.M.-uri, dar nici nu este înfometată şi chinuită să trăiască iarna în locuinţe neîncălzite.

Treziţi-vă, români!

Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar general al P.R.M.,
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/masterate-n-vrjeal.html

Prabusirea colosilor cu picioare de lut

Aştern pe hîrtie aceste rînduri luni dimineaţa, deci înainte de afişarea rezultatelor finale ale alegerilor. Românii au dovedit, încă o dată, că sînt un popor înţelept, blînd, spulberînd toate prognozele violente ale unora şi altora, care poate că ar fi vrut ca alegerile să se transforme în grave conflicte, menite să demonstreze străinătăţii că sîntem o naţiune imposibil de guvernat. Nimic din toate astea.

Fireşte, nu înseamnă că pot uita ruşinea agresiunii de la Timişoara, sau violenţa ţărăniştilor, paciştilor şi ticudumitreşţilor, între care, dacă ai ghinionul să nimereşti la un miting, om te-ai făcut, te ia cu targa! Din cauza acestor agitatori bolnavi, Partidul România Mare a evitat să ţină vreo întrunire electorală în Bucureşti, cuibuşorul lor de nebunii. N-aş fi cu totul satisfăcut, dacă n-aş remarca prestaţia deosebită a lucrătorilor din Televiziune, care s-au aflat în permanenţă între ciocan şi nicovală, între cele două focuri ale Comisiei Parlamentare pentru Acordarea Timpilor de Antenă şi reprezentanţii partidelor. Acum, la aflarea rezultatelor, ne dăm seama cît de mulţi nervi ne-au tocat degeaba atîtea şi atîtea formaţiuni politice, pe cît de zgomotoase, pe atît de inexistente în realitate. În ceea ce priveşte partidul nostru, apreciez că am fost jefuiţi de dreptul legitim de a ne prezenta mai temeinic în fata naţiunii. Bine, în schimb, că a apucat să ne intoxice Lucian Cornescu-Ring, căruia nu îmi e teamă să-i mai spun o dată în faţă că este un escroc evreu de cea mai groasă extracţie, care nu face cinste poporului Bibliei. Insistenţa cu care acest prăpădit poticnit în limbă a prezentat prin mass-media tombola lui ridicolă, m-a făcut să mă gîndesc că mai există unii arendaşi de teapa acelora de la 1907, care n-au nimic sfînt şi cred că, dacă pun la bătaie doi poli şi un clondir de rachiu, au cumpărat sufletele oamenilor. Tot la capitolul „zurbagii” - deşi la alte dimensiuni - se înscrie şi ungurul Veres Peter, din comuna Sînsimion (jud. Harghita), care s-a îmbătat în ziua votării, a dat năvală ca hunii în curtea postului de Poliţie, a spart cu furca geamurile şi neonul unităţii, urlînd ca o fiară: „N-avem nevoie de Poliţie română în comună”. Odată ajunşi aici, să remarcăm prezenţa, ca la conscripţia militară, a minorităţii maghiare la vot. Practic, ambele judeţe din care a fost evacuat elementul etnic românesc, Harghita şi Covasna, au răspuns somaţiei UDMR-ului, votînd nu numai foarte repede, ci şi în massă. Prezentarea, pe micul ecran, a voturilor masive date de unguri lui Emil Constantinescu arată limpede că individul e dubios şi face jocul unor forţe străine. Fără milionul de voturi ungureşti, nu ştim dacă acest rătăcitor (cu figură nu de Don Quijote, ci de Rosinanta) ar mai fi ajuns în turul II de scrutin. Tot la capitolul „anomalii ungureşti”, să reţinem şi trimiterea de urgenţă la Budapesta, de către ziarul maghiar de limbă română „România liberă”, a micului honved Simion Buja jr., care s-a şi grăbit să publice, ca pe o mare victorie: „Românii din Ungaria au votat Convenţia”. Numai că, indiferent de votul acestora, CDR a feştelit rău steagul. Tot ceea ce am scris noi s-a adeverit: Convenţia este un colos cu picioare de lut, care n-a reuşit să păcălească decît în măsură redusă electoratul. Să aduni cam 15 partide şi grupări politice, să blindezi bine cu benzile lor nichelate prin Occident sarcofagul PNŢCD şi, cu toate astea, să pierzi alegerile — iată o performanţă care sperăm că-i va pune cu botul pe labe pe aşa-zişii reprezentanţi ai democraţiei. Şi, la urma-urmei, cu ce-ar fi aceştia mai democraţi decît noi sau decît alţii? Mister! Poate pentru că aşa au stabilit nişte trăgători de sfori de prin Occident, dar uite că nu le-a ieşit pasienţa. Este evident pentru orice om de bună-credinţă că, în turul II al alegerilor prezidenţiale, această jalnică figură inventată de americani, E.C., va pierde definitiv şi irevocabil. Pentru simplul motiv că el nu există, e nevăzut - necunoscut, pe lîngă faptul că s-a dovedit a fi un cameleon fără pereche, un mincinos şi, nu în ultimul rînd, un prost-crescut, care, la ultima apariţie televizată, a dezgustat pe toată lumea. E foarte important ca, în turul II, lumea să vină la vot şi ca o serie de lideri de partide care au ieşit din cursă să-şi îndemne alegătorii să voteze cu omul care este mai echilibrat, mai experimentat şi, în orice caz, mai cinstit - iar acesta este preşedintele Ion Iliescu. Mă refer, cu precădere, la echipa conducătoare a PUNR-ului, care, sperăm, la gafele comise pînă acum, din aroganţă şi teribilism, nu va mai adăuga una, adică nu-şi va îndemna electoratul să intre sub flamura ungurimii revizioniste. Măcar atîta lucru inteligent faceţi pentru ţară, domnilor Ceontea, Gavra şi Burcă! În fine, un al doilea colos cu picioare de lut s-a dovedit a fi FSN-ul. I-am văzut cu toţii la televizor, duminică noaptea, pe domnii P. Roman, C.T. Dragomir ş.a. Erau negri de supărare, dar noi n-avem nimic împotriva negrilor. Ce-i cu voi, dragi diversionişti, vi s-au înecat corăbiile? Apare cu atît mai ridicol pronosticul d-lui Constantin Sorescu, care a pariat că FSN-ul va cîştiga în alegeri 30-35%, deci cam de 3 ori mai mult decît avea să se întîmple în realitate. Urletul de disperare al lui Victor Boştinaru („Ce se va întîmpla cu ţara asta?”) a reprezentat bomboana pe coliva de înmormîntare a acestui singular şi veştejit trandafir. În exact 1 an, din septembrie 1991 pînă în septembrie 1992, diletantul politician Petre Roman, care vorbeşte pînă i se încleştează fălcile, a reuşit să pună pe catafalc un partid falnic, îndepărtînd peste 80% dintre alegătorii săi din mai 1990, şi, dacă el nu poate conduce un partid, cum era să conducă o ţară, ca prim-ministru? Lichelismul lui iese la iveală în clipa în care declară: „Dar mai rămîne o chestiune spectaculoasă: CDR + FSN = 50,5%”. Deci, se face frate şi cu dracul ca să treacă lacul, mai exact spus, să vină după el potopul şi să-l mai lovească o dată pe binefăcătorul lui, dl. Ion Iliescu! Dar vedeţi cum se consideră el proprietar peste voturile celor 11% dintre cetăţeni, care optaseră pentru FSN? Pe ei i-a întrebat cineva dacă vor să treacă de la stînga la dreapta, dacă vor să-şi renege - de dragul unui pui de general kominternist sovietic - tinereţea, idealurile, speranţele? Sincer să fiu, l-am crezut pe acest Roman-Neulander mai deştept, dar e prost ca noaptea. Am lăsat special la urmă „afacerea Băcanu”. Deşi e ocrotit de nişte declaraţii stranii ale domnilor Ionescu-Quintus (ministru liberal) şi Babiuc (ministru fesenist), micul escroc de maşini a călcat rău pe bec, tentativa de fraudă e vizibilă şi individul ar trebui arestat fără discuţie. S-a întrebat cineva ce furtună fenomenală se năştea dacă acele 38.000 de procese-verbale falsificate ar fi fost tipărite de Partidul România Mare, sau de FDSN, ori PDAR? Păi nu ne mai spălau toate apele Dunării, agenţiile internaţionale ar fi protestat pînă la Crăciun şi aşa ceva ar fi fost comparat cu o veritabilă mineriadă, care a şifonat cumplit prestigiul României în lume ş.a.m.d. - cunoaşteţi placa.
Un element picant - candidatul nostru pentru judeţul Vaslui, dr. Leonard Gavriliu, a fost întîmpinat de numeroşi ţărani cu furci şi topoare, care i-au strigat: „Nouă să ni-l înviaţi întîi pe Ceauşescu şi pe urmă să veniţi aici!”.
În privinţa Partidului România Mare, n-aş putea spune prea multe. Rezultatele sînt bune, în orice caz, am devansat partide cu mari pretenţii, ca PNL, PDAR, PR, PSDT, PSUD şi altele. Prin numărul mai mare de voturi înregistrat în oraşe, s-a adeverit, încă o dată, că acesta este partidul unei reviste, care a pătruns mai lesne în aglomerările urbane şi mai greu la sate. Noi sîntem mulţumiţi. De pe noua noastră platformă parlamentară, altfel vom lucra pentru fericirea, demnitatea şi independenţa României.


CORNELIU VADIM TUDOR

(Text reprodus din „România Mare“,nr. din 2 octombrie 1992)

http://www.ziarultricolorul.ro/pentru-improspatarea-memoriei/prbuirea-coloilor-cu-picioare-de-lut.html