Eveniment Editorial „EUROPA NAŢIUNILOR (I)”, de Corneliu Vadim Tudor

În aceste zile, a ieşit de sub tipar volumul I al lucrării „Europa Naţiunilor”, semnat de dr. Corneliu Vadim Tudor, membru al Parlamentului European, preşedintele Partidului România Mare. Este al 6-lea volum pe care cunoscutul om politic, scriitor şi istoric îl tipăreşte, în cei 2 ani şi jumătate de cînd este membru al celui mai înalt for al democraţiei parlamentare europene. Pe prima copertă este reprodusă o fotografie în care apar François Mitterand şi Helmut Kohl, o imagine sugestivă, care ilustrează reconcilierea istorică dintre Franţa şi Germania.
Pe coperta a IV-a apare autorul cărţii, la un Miting în Piaţa Victoriei din Bucureşti, protestînd paşnic, cu o floare în mînă. Iată numai cîteva capitole, ce recomandă această carte ca un adevărat eveniment editorial: „La Mulţi Ani, America, oriunde te-ai afla!”, „Regimul Băsescu pune la cale o crimă împotriva Europei”, „Aceasta e cauza principală a crizei mondiale: pe Planetă trăiesc cca. 1.500 de miliardari în dolari!”, „Aşa a murit şi a înviat Isus”, „Îngerul cu o carte în mînă”.

Ziarul TRICOLORUL, nr 2370 / 21.01.2012

Liderul P.R.M. şi-a lansat noua sa carte, intitulată „Cele mai frumoase aforisme”

Comunicat de Presă

Miercuri, 21 decembrie, Librăria „Mihail Sadoveanu“ din Capitală a găzduit un eveniment cultural deosebit: preşedintele P.R.M., domnul Corneliu Vadim Tudor, membru al Parlamentului European, şi-a lansat cea de-a 31-a carte a sa, intitulată „Cele mai frumoase aforisme“. Au trecut exact 32 de ani de cînd tînărul scriitor Corneliu Vadim Tudor prezenta publicului, în aceeaşi librărie (pe care ulterior, la începutul anilor 2000, avea să o salveze de la desfiinţare), volumul de poezii „Epistole vieneze“, în prezenţa prietenului şi mentorului său spiritual Eugen Barbu, a actorului Florin Piersic, a lui Ladislau Hegeduş, secretar de Stat în Ministerul Culturii la acea vreme, precum şi a însărcinatului cu afaceri ad-interim al Ambasadei Austriei la Bucureşti.

Festivitatea de miercuri a fost deschisă de directoarea de onoare a librăriei bucureştene, doamna Georgeta Munteanu, care a salutat faptul că înainte de încheierea acestui an scriitorul şi omul politic Corneliu Vadim Tudor este prezent la o nouă întîlnire cu cititorii săi.

Regizorul şi prof. univ. dr. Geo Saizescu a ţinut să sublinieze personalitatea complexă a autorului, în egală măsură scriitor şi istoric, polemist strălucit, un om şi un creator care nu i-a dezamăgit niciodată pe cei din jurul său. Scrisul lui Vadim Tudor este apropiat de cel al lui Tudor Arghezi, N. D. Cocea sau Pamfil Şeicaru, a apreciat vorbitorul, care a evidenţiat, de asemenea, faptul că această nouă carte semnată de liderul P.R.M. este una a unui om care nu numai că şi-a însuşit temeinic valorile culturii şi Istoriei Naţionale, dar a făcut din ele o adevărată armă de luptă împotriva a tot ceea ce întunecă prezentul acestei ţări.

La rîndul său, Viorel Roman, profesor la Universitatea din Bremen (Germania) şi vechi colaborator al revistei „România Mare“, a arătat că noua carte semnată de Corneliu Vadim Tudor ilustrează cum nu se poate mai sugestiv şi mai profund, asemenea tuturor lucrărilor sale, genialitatea românilor, o enigmă şi un miracol istoric, după cum spunea Gheorghe Brătianu.

Domnul Corneliu Vadim Tudor a mulţumit celor prezenţi şi presei pentru interesul manifestat faţă de acest eveniment cultural, anunţînd că ar fi deosebit de bucuros să-i revadă vineri, 23 decembrie, cu prilejul inaugurării noului Sediu Central al P.R.M., de pe Strada Vasile Lascăr nr. 14.

 După cum mărturisea autorul, în volumul „Cele mai frumoase aforisme“, însumînd cca 350 de pagini şi apărut la Editura Fundaţiei „România Mare“, sînt reunite notaţii mai vechi şi mai noi, meditaţii legate de marile simboluri naţionale şi sacralitatea românească, de care nimeni nu are dreptul să se atingă. Sînt lucruri cărora a dorit să le dea limpezime, dar şi valoare de durată. Autorul şi-a exprimat regretul că nu-i mai sînt aproape vechii prieteni, Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Fănuş Neagu, Mihai Ungheanu, Mircea Micu, Adrian Riza şi atîţia alţii, trecuţi în lumea umbrelor, care erau prezenţi la lansarea cărţilor sale, după cum şi el le era alături la astfel de evenimente culturale, ale căror protagonişti erau ei înşişi.

În încheierea festivităţii de la Librăria „Mihail Sadoveanu“, domnul Corneliu Vadim Tudor a dat autografe pe noua sa carte şi a servit o cupă de şampanie cu admiratorii şi prietenii săi.

BIROUL DE PRESĂ AL P.R.M.

21 decembrie 2011

Ziarul TRICOLORUL, nr 2350 / 22.12.2011

Astăzi, un important eveniment cultural PREŞEDINTELE P.R.M. ÎŞI VA LANSA CEA DE-A 31-A CARTE: „CELE MAI FRUMOASE AFORISME”

Comunicat de Presă

Astăzi, 21 decembrie, la orele 13, la Librăria „Mihail Sadoveanu“ din Capitală va avea loc un important eveniment cultural: dl. Corneliu Vadim Tudor îşi va lansa cea de-a 31-a carte, intitulată  „Cele mai frumoase aforisme“. Lucrarea are cca 350 de pagini şi a apărut la Editura Fundaţiei „România Mare“. Vor  vorbi doamna Georgeta Munteanu, directoarea de onoare a prestigiosului lăcaş, şi regizorul Geo Saizescu. Autorul va da autografe pe noua sa lucrare.

BIROUL DE PRESĂ AL P.R.M.

20 dec. 2011

Ziarul TRICOLORUL, nr 2349 / 21.11.2011

ANAFURA MĂ-SII DE CHIOR... ANAF a pus ochii şi pe Corneliu Vadim Tudor

Preşedintele Partidului România Mare, europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor, are probleme cu Fiscul. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) cere falimentul Editurii „România Mare”.
ANAF a deschis această acţiune din cauza datoriilor de 400 de milioane de lei vechi pe care le are editura lui Corneliu Vadim Tudor. „E vorba de încă o încercare disperată a «poliţiei politice» de a mă reduce la tăcere, de a închide gura celor două publicaţii ale mele, «România Mare» şi «Tricolorul»”, a spus Vadim Tudor. Europarlamentarul crede că în spatele acţiunii ANAF se află chiar preşedintele Traian Băsescu. „Eu am fost informat încă din august de ordinul dat personal de Traian Băsescu pentru hărţuirea mea“.
„În numărul din 26 august al publicaţiei «România Mare», pe pagina I scrie: «Băsescu le-a dat poruncă slugoilor de la DNA, ANAF şi Ministerul Finanţelor să îl scoată pe Vadim evazionist fiscal şi infractor».
E o hărţuială politică rudimentară, tipică pentru acest regim aberant”, a precizat Corneliu Vadim Tudor la Realitatea TV.

GEORGE TĂRÂŢĂ

http://www.ziarultricolorul.ro/special/anafura-m-sii-de-chior-anaf-a-pus-ochii-i-pe-corneliu-vadim-tudor.html

MEDITAŢII

* Nu ştiu dacă îngerii au sex, dar dracul, în mod sigur, e femeie.

* Shakespeare, omul care a scris atîtea despre fluvii, mări, oceane, bătălii navale, omul care s-a născut şi a copilărit lîngă un rîu, Avon – nu ştia să înoate…

* O scenă de o măreţie antică, povestită de aromânul Victor Eftimiu: „Cînd trupele germane biruitoare au intrat în Atena şi au arborat zvastica pe înălţimile Acropolei, paznicul cetăţii s-a înfăşurat în drapelul Patriei şi s-a aruncat în prăpastie“.

* Acelaşi Victor Eftimiu scria, acum vreo 80 de ani, ceva valabil şi azi: „Marea problemă a ţării noastre nu e nici «dreapta», nici «stînga», nici «fascismul», nici «comunismul» – e copilul“.

* Întîiul Patriarh al României, Miron Cristea, era poreclit de prietenii din tinereţe „Mefisto cu cap de Christ“.

* Snagov vine de la Zăpadă (din slavonul Sneag).

* Ce cîştigă, în faţa lui Dumnezeu, călugării prin post şi rugăciune, pierd prin homosexualitate.

* Un comediant irlandez, Spike Milligan, şi-a scris pe piatra de mormînt: „Eu v-am spus că sînt bolnav“.

* În lupta cu duşmanii, vine un moment cînd trebuie să faci o pauză, ca să poată lucra Dumnezeu.

* Un vers frumos al lui Constantin Virgil Gheorghiu („Ora 25“): „Cîini melancolici de restaurant“…

* Evreii se poartă de parcă Isus l-ar fi vîndut pe Iuda, nu invers.

* „Văduvă“ s-ar putea să vină din cuvîntul sanscrit „vadawa“, care înseamnă „iapă“.

* Fructul cel mai dulce pe care îl dă un copac e umbra.

* „A bea şi a mînca ţin sufletul şi trupul împreună“. (Heinrich Böll)

* Politica e o ştiinţă inexactă.

* „Revoluţia, precum Saturn, îşi devorează proprii copii“. (Georg Büchner)

* „Iadul e pavat cu intenţii bune“. (Samuel Johnson)

* Muzica proastă deranjează mai mult decît o carte proastă.

* Aflat la Bucureşti, ca tînăr ofiţer în Războiul Crimeii, Tolstoi îi scrie mătuşii sale, T.A. Ergolskaia, la 17 martie 1854: „Sînt năucit. Un oraş mare şi frumos, obligaţia de a te prezenta multora, opera italiană şi teatrul francez“.

* „Curajul italianului e un acces de furie, al neamţului un moment de beţie, iar al spaniolului, o formă de orgoliu“. (Stendhal)

* „Gîndesc cu mai multă uşurinţă atunci cînd stau lungit“. (Descartes)

* Era un jucător pătimaş: şi-a vîndut o rulotă ca să joace la ruletă.

* „Un liberal este un conservator care a fost arestat“. (Tom Wolfe, scriitor american)

* „Politicienii sînt pretutindeni la fel: ei promit să construiască un pod acolo unde nu e nici un rîu“. (Nikita Hruşciov)

* Nu învăţăm nimic, din nici o experienţă. Trăim de pe o zi pe alta, de pe o oră pe alta, la voia întîmplării.

* O profesiune de credinţă a lui Goebbels, pe care o aplică şi guvernanţii diabolici de astăzi: „Dacă vom avea Puterea nu vom renunţa, niciodată, la ea şi nu vom fi scoşi din birourile noastre decît morţi“.

* Istoria nu confirmă nici o doctrină filozofică – dimpotrivă, le anulează pe toate.

* În timpul Conferinţei de Pace de la Versailles (1919), preşedintele SUA, Woodrow Wilson, a exclamat: „Germanii sînt, într-adevăr, un popor de proşti. Fac, întotdeauna, exact ce nu trebuie“.

* Lumea modernă: agonie fără extaz.

* Ne înţelegem mai bine cu generaţiile de dinaintea noastră decît cu cele care vin după noi.

* Mă regăsesc într-un zodiac, care spune că Săgetătorul e intolerant, ahtiat după variaţie, născut să domine şi să fie profesor, mantra sa existenţială fiind: „De ce sînt înconjurat de idioţi?“.

* Rugat să cumpere tancuri, în primul război mondial, Împăratul Franz Joseph a refuzat: „Absolut, nu! Caii ar fi foarte deranjaţi!“.

* Dalai Lama înseamnă Mare cît Oceanul.

* Cea mai mare decepţie a noastră este ca lumea de apoi să nu fie mai bună, ci mai rea ca aceasta. Dar, probabil că ne vom adapta şi la aşa ceva, tot astfel cum s-au adaptat nobilii şi aristocraţii în puşcării.

* Bătrîneţea începe de la oase.

* În visele noastre le facem cîinilor, fără să vrem, o mare nedreptate. În vise, cîinii se reflectă invers, ca un ochean întors: ei nu înseamnă prieteni, ci duşmani!

* „Cel mai mare ucigaş al zilelor noastre nu este nici cancerul, nici boala cardiacă, ci reprimarea. Inconştientizarea este adevăratul pericol, nevroza e asasinul ascuns. Reprimarea – o forţă intangibilă, nevăzută – ne doboară pe mulţi dintre noi şi face asta ascunsă sub multe măşti: cancer, diabet, colită, măşti pe care nu le recunoaştem niciodată drept ceea ce sînt cu adevărat. Aceasta e natura ei complexă şi diabolică. Este a tot prezentă şi, totuşi, pretutindeni negată, fiindcă mecanismul ei de funcţionare este ascunderea adevărului.“ (Arthur Janov)

* „Oamenii se schimbă, dar uită să şi-o spună unul altora“. (Lillian Hellman)

* Măreţia naturii: o ceapă tăiată poate provoca mai multe lacrimi decît toate tragediile greceşti.

* „Există bărbaţi care plătesc femeile, dar mulţi le plătesc ca să nu le mai vadă“. (Paul Morand)

* Degeaba ţii Jurnale, dacă n-ai Operă.

* N-am ştiut că a mai existat un Napoleon Bonaparte, care a murit la scurt timp după naştere. El a fost primul născut al soţilor Bonaparte şi frate mai mare al viitorului împărat, născut după 4 ani.

* Foarte puţină lume ştie că homosexualii au tras şi de Napoleon! Iată ce scrie Jean Tulard, membru al Academiei Franceze: ,,Lui Napoleon nu-i plăceau homosexualii, mai ales de cînd a avut, aşa cum vor spune pamfletarii, o astfel de experienţă, eşuată, în Egipt – după ce apărătorii homosexualităţii ar fi încercat să-l convingă de faptul că toţi marii cuceritori, de la Alexandru Macedon pînă la Iuliu Cezar, au gustat din plăcerile contra naturii…”.

* Ultimele cuvinte ale lui Robespierre: ,,Republica e pierdută, bandiţii triumfă”.

* Evreul român Paul Celan, din Cernăuţi, îi scrie iubitei sale, poeta austriacă Ingeborg Bachmann, la 12 martie 1959, ceva memorabil prin sinceritatea sa dureroasă: ,,Minciună şi simplitate aproape pretutindeni. Sîntem singuri şi dezorientaţi”.

* Cortegiul sinucigaşilor din literatura română e întregit de Paul Celan: la 20 aprilie 1970, acesta se aruncă în Sena şi se îneacă. Înainte cu cîţiva ani, încercase, în două rînduri, s-o omoare pe soţia lui, Gisčle.

* Ah, lumea asta, Doamne, în două se împarte:

În oameni plini de viaţă şi oameni plini de moarte!

* Dumnezeu nu e un nume, e o funcţie: Dominus Deus – Stăpînul Strălucitor. Numele adevărat al Tatălui Ceresc nu-l ştie nimeni.

* ,,Deformarea abilă a faptelor e una din armele predilecte ale evreilor”. (Henry Ford)

* ,,Un păcătos care iubeşte este mai aproape de Dumnezeu decît un sfînt care se mînie”. (K.O. Schmidt)

* Icoanele pe sticlă, pictate-n bleu de lapte

Ferestre fermecate, ce scînteiază-n noapte…

* Nevoia de comunicare ar trebui inclusă printre necesităţile fiziologice. Uitaţi-vă la oamenii care vorbesc la telefonul mobil peste tot: ei sînt cu mult mai numeroşi decît cei care mănîncă pe stradă.

* ,,Dacă privim cu indiferenţă organele sexuale, dezbrăcate de orice admiraţie erotică, trebuie să admitem că sînt nişte instrumente oribile; e nevoie de toată puterea dorinţei pentru a trece dincolo de asta. În ceea ce priveşte penisul, nu poţi să îl vezi în stare de repaos fără să te pufnească rîsul”. (Paul Morand)

* ,,Ceea ce va ucide comunismul este lipsa de fantezie”. (Paul Morand)

* În zorii albi ca floarea de cais

Se şterge filmul fiecărui vis…

* „Joacă-te cu copiii, zbenguie-te, aleargă, amestecă-te chiar cu ei, în jocurile lor. Fii extravagant. Numai proştii sînt serioşi“. (G. Călinescu)

* În Tibet se fac trîmbiţe din femurul animalelor. Şi femurul femeii iubite poate fi un instrument de cîntat…

* „Mult mai periculoşi sînt evreii decît arabii“. (Regele Carol al II-lea, „Jurnal“, 7 ianuarie 1949)

* „Mîncători de ceaţă“ sînt avocaţii, în viziunea lui Rabelais; aceştia, datorită unei ordonanţe regale, din 1501, începeau pledoariile de la ora 6 dimineaţa.

* Lumea persistă în confuzie! Deviza „Cine nu e cu Mine e împotriva Mea“ nu aparţine lui Stalin, ci lui Isus Christos.

* Un plagiat: „Minima Moralia“ este o expresie şterpelită de Andrei Pleşu de la filozoful german Theodor Adorno, care a scris o carte cu acest titlu, dar cu cîteva decenii înainte.

* „ESCU“, terminaţia atît de frecventă şi misterioasă a numelor de familie româneşti, se pare că vine din latina populară, pe filieră aromânească. Aşa cred eu, cel puţin, după ce-am studiat, cu lupa, o carte monumentală: „Roma-Threicia. O încercare de etimologie a limbii române“, de Dan Botta. În Partea a III-a, intitulată „Cuvinte din latina populară“, întîlnesc următoarele verbe: Allibesco, escere – a iubi (de aici vin şi derivatele iubire, ibovnic, deci slavii l-au luat de la noi); Consigno, are – a înregistra, de aici istroromânul cunsenescu – a da în pază; Lucesco, ire – a luci; Maceresco, ire – a se înmuia de ploaie; Mancesco, ire – a se veşteji, a se vlăgui; Obsopesco, ire – a adormi (de aici şi Uspenia, adică Adormirea Maicii Domnului, care nu vine, deci, din slavă, ci din latina populară); Pallesco, ire – a se face galben, a păli; Plenesco, ire – a umple; Russesco, ire – a roşi; Stupesco, ire – a se mira (de aici românescul a scuipa); Tepesco, escere – a se încălzi (de aici românescul a topi). Într-o convorbire pe care am avut-o, în august 2002, la Vălenii de Munte, cu byzantinologul Stelian Brezeanu, acesta mi-a confirmat că ESCU e cel mai grăitor semn al latinităţii limbii române. De altfel, şi în alte limbi latine poate fi întîlnită această construcţie (Escobar, de pildă, la hispanici, dar şi Fresco, sau Tedesco, la italieni, denumirea pentru germani). În cartea „United Romania“, Charles Upson Clark scrie, în acelaşi sens: „Terminaţia «escu», din numele Eminescu, provine dintr-un adjectiv comun, al latinei tîrzii, şi înseamnă «aparţinînd la, ţinînd de», fiind înrudit cu «ish» din limba engleză. Numele Ionescu este la fel ca Jones – format de la John“. Prin urmare, numele de familie nu vine de la localitate (cum pretind diletanţii cu pretenţii ştiinţifice, adică Filipescu ar proveni din Filipeştii de Pădure), ci raportul este exact invers, numele de familie dă toponimia.

Corneliu Vadim Tudor

(Fragmente din cartea „Meditaţii“, aflată în curs de pregătire la Editura Fundaţiei „România Mare“)

http://rromare.wordpress.com/2011/02/15/meditatii/

Antologia pamfletului românesc: Molia de la Versoix

Mihai şi Margareta
Se plimbă cu şareta
La orice cotitură
Îi trage-un pumn în gură
Un rege şi-o prinţesă
Îi duce C.I.A.-n lesă
Ar vrea să ne conducă
Şi-au pus pe tron o bucă
Să dăm mînă cu mînă
Cu molia bătrînă
Trăiască Monarhia
Dar şi Geriatria!

CORNELIU VADIM TUDOR

21 iunie 1991
(Fragment din cartea „Pamflete – Opere Complete“, aflată în curs de apariţie la Editura Fundaţiei „România Mare“)

http://tricolorul.wordpress.com/2011/02/09/antologia-pamfletului-romanesc-2/ 

Antologia pamfletului românesc: Cum a făcut-o Ion Raţiu geloasă pe Margareth Thatcher

Raţiule n-ai avea parte
De şuruburile toate
Te-ai dus la Cabana Voina
Cu amanta Bâscă Doina
Margareth Thatcher a aflat
Şi a demisionat
Cît e ea „Doamna de Fier“
A dat în marşarier
Nu te saturi, crai bătrîn
Să te tăvăleşti prin fîn
Pe noi ne-ai cam tulburat
Şi-am greşit cînd am votat
Băgînd bila albă-n gură
Şi-aia neagră în untură
Să punem de-o dictatură
Măi tată, măi!

CORNELIU VADIM TUDOR

3 aprilie 1993
(Fragment din cartea „Pamflete – Opere Complete“, aflată în curs de apariţie la Editura Fundaţiei „România Mare“)

http://tricolorul.wordpress.com/2011/02/08/antologia-pamfletului-romanesc-cum-a-facut-o-ion-ratiu-geloasa-pe-margareth-thatcher/

Antologia pamfletului românesc: Dii, boală! - parodie după Vali Sterian

 

Fă Blandienelor

Fă Doina Cornelor

Fă Tia Şerbăneştilor

Fă Carmen Dumitreştilor

Fă Doina Bâşcilor

Fă Roxana Iordachelor

Fă Monica Lovineştilor

Fă Emil Constantineştilor

Fă Rodica Culcerilor

Fă Ana Paukerilor

Fă Neulanderilor

Fă Copoaselor

Fă Ciolănoaselor

Fă Rada Istraţilor

Fă Spaima Bărbaţilor

Fă Dide Puşcăriaşilor

Fă Împotriva Chiriaşilor

Fă Ileana Lucacilor

Fă Aurolacilor

Fă Dreptăţilor

Fă Pîndarii Proprietăţilor

Fă Băseştilor

Fă Naşparliilor

Fă Ţigaretelor

Fă Spirochetelor

Fă Ardei Umpluţilor

Fă Dincă Gogoşarilor

Fă Primarilor

Fă Cioflingarilor

Fă Bîlbîiţilor

Fă Mezinceştilor

Fă Frank Nicolettelor

Fă Midinetelor

Fă Mircea Fă-te Că Lucrezi

Fă Mircea Toma Care Şomezi

Fă Petre Zoe

Fă Boştinaru Domnul Goe

Fă Ţărănistelor

Fă Fesenistelor

Fă Stahanovistelor

Fă Damblagistelor

Noi nu vă mai suportăm

După cum zice şi cronicaru’

Ion al lui Rîmaru:

Să-mi giuguliţi bîrzoiul!

CORNELIU VADIM TUDOR

17 iunie 1994

(Fragment din cartea „Pamflete - Opere Complete“, aflată în curs de apariţie la Editura Fundaţiei „România Mare“)

Ziarul TRICOLORUL nr 2080 – 03.02.2011

Antologia pamfletului românesc

Hai la cros!


Foaie verde de susai

La Crosul de 9 Mai

Elevii şi tîrgoveţii

Au alergat ca orbeţii

Pîn' la Piaţa Charles de Gaulle

În tîrlici şi-n curul gol

"Ce se dă acolo, fato?"

"Se dă integrare-n NATO!"

Pe la 10 dimineaţă

În Golania la piaţă

Vine Ţapul ciufulit

Într-un pulovăr împuţit

Anturat de S.P.P.-işti

Şi de alţi contrabandişti

Lis, primarul negrişman

Amantul lui Bahmuţan

Ieşise şi el la aer

După cîte-un vot de fraier.

La momentul oportun

Ţapul se dădu Shogun

Şi îndreptă spre căscaţi

Un pistol marca "Carpaţi"

Da-n loc să-l bage în gură

Făcu gaură-n natură

În loc să-1 ducă la cap

Trase-n Inter domnul Ţap

Şi lumea o luă la trap!

Zoe Petre în chiloţi

Le dete avans la toţi

A stins într-un singur "team"

Firmele PURIM-ROMCIM

Trage tare, bulbucata

Şleampăta, fanarioata

E bună de spionaj

(Şterge urma din pavaj)

Ajunsă-n Piaţa Romană

Lupoaica o ia la goană

Iar Remus şi cu Romică

Au făcut pe ei de frică

Cînd dă colţul la Antipa

Pe mamuţi i-apucă gripa

Iar din Muzeul N. Iorga

Savanţii sună la Morga

Fiindcă trece Moby Dick

Cu ţîţele la buric

Zoe Petre-are fuleu

Precum Gavrilă Dejeu

Fugărindu-1 pe-al său frate

Să-1 dea la Securitate

Zoe Petre-are elan

Precum Dorin Marian

Cînd minte ca un golan.

Frunză verde de parai

La Crosul de 9 Mai

Tot norodul românescu'

Fuge după Truţulescu

Ba-i aici, ba nu-i aici

Ba-i la groapa cu furnici

E văzut, concomitent

Şi în Comitatul Kent

Şi-n Viena, şi-n Arad

Şi-n partid la Simirad

La Versoix, cu Molia

Ba chiar şi-n Jimbolia

Văzînd el atît popor

Truţi o luă la picior

Ameninţînd curioşii

Cu-n pistol cu infra-roşii

Şi-un cuţit cu infra-brînză

Mai pot şefii lui să-l vînză?

Iar procurorul Arthur

Poate să-1 pupe şi-n cur

Pe lîngă Sorin Moisescu

E un înger Truţulescu!

Cine mai băga gonetă

Pocnind ca o motoretă?

Charlot, zis Radu Vasile

În căruţul cu rotile

El conduce, în bermude

Un Guvern de paparude

Plin de unguri şi ţigani

Şi francmasoni de 2 bani

Radu are şi 2 tizi

Caţavenci şi Farfurizi

Unul este Radu Stroe

(Mai comic ca Domnul Goe!)

Altu-i Radu Kilowatt

(Care-n beznă ne-a băgat!)

Hop şi Dide Puşcărie

Traficant de carne vie

E rapid, ca orice cioară

Fiindcă nu aleargă - zboară

La un colţ de cotitură

Cine-o ia pe scurtătură

Şi se vîră în pluton?

În adidaşi de cochon?

Este Dosia Pippidoaica

Mai tare ca Babaraica

Care fuge, fuge, fuge

Trage vînturi, suflă, muge:

"Alelei, barbaţi voinişi

Hai să vînăm bolşevişi

Cînd videţi vreun românaş

Alungaţi-1 din oraş

Întîlniţi vreun ortodox

Luaţi-l ghinişor la box

Să umple micul ecran

Gulea, Sava şi Vartan

Să v-arate fofoloanca

Ciripoi şi Toader Anca

Dasfidania T.V.R.

Aiasta-i cocina mé

Mi-s sluga lui Sörös-baci

Şi-amu m-aburc în copaci!"

Frunză verde de negară

NATO ne-a lăsat pe-afară

Ne-am distrus corpuri de Oşti

Şi fugim ca nişte proşti

Am spart tancuri, avioane

Ca pe-o lada cu sifoane

Am pus la pămînt Turismul

Şi-apărăm pupincurismul

Legiferat de V. Stoica

Şi de Nicolae Noica

Ne-am distrus Agricultura

Mineritul şi Cultura

Şcoala nu mai este şcoală

Medicina dă în boală

Chelesc munţii pîn' la poale

Şi-o ia Ţara rău la vale

Sub guvernarea barbară

Sîntem slugi la noi în Ţară

Pe lîngă Ţapul Emil

Dracula e mic copil

"Ziua" şi PRIMA-TV

Parcă sînt P.C.U.S.

Ţapule, mergi la Omida

Ruda ta, mongoloida

Poate că-ţi dă vreo fiertură

Cînd te-o scuipa lumea-n gură

Leac, descîntec sau magie

Pentru vremea de urgie

Care sigur o să vie!

Ţapule, n-ai avea parte

De dolarii puşi deoparte

Lumea şi-a pierdut potolul

Şi tu te joci cu pistolul

Ţara tremură şi strigă

Tu o pui de mămăligă

Copilaşii plîng de foame

Tu le vîri pe gît programe

Mor creştinii prin spitale

Tu te-nhaiţi cu haimanale

Ai palmat, discret, paraua

Şi-ai tras iute muşamaua

N-ai cum să ne păcăleşti

Monstrule din Plătăreşti

Ţapule, lovi-te-ar DIA

Ne-ai adus pe cap Mafia

Acest Cros te-a dus rapid

La Tîrgovişte, la zid

Pune-ţi o ţigară-n cioc

Şi-o să-ţi dăm cu toţii: FOC!!!




CORNELIU VADIM TUDOR
15 mai 1998
(Fragment din cartea "Pamflete - Opere Complete", aflată în curs de pregătire la Editura Fundaţiei "România Mare")
 
http://ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=11319&format=html

Emil Constantinescu ratează decolarea !

Antologia pamfletului românesc

Cucuruz cu frunza-n sus

Ţapul zboară c-un Airbus

Taman, hăt, în Vietnam

Unde-i rost de-un nou bairam 

Căci Hanoiul, frăţioare

Pentru noi e-un Han mai mare

Şi doar acolo tresaltă

Franţuzeasca lui de baltă 

Pe cîmp putrezesc ştiulee

(Ţapul paşte prin turnee)

Foametea cuprinde Ţara

(Ţapu-l pupă pe Ciumara) 

N-au bătrînii spirt de frecţii

(Ţapul bea pe la recepţii)

Se-alege praful de toate

(Ţapul dă comunicate) 

Miliarde ne promite

Dar mîncăm răbdări prăjite

El şi Nadia-s plini de vicii

(Nouă ne cer sacrificii)

Frunză verde Trei Coceni

Pe pistă la Otopeni

Cine steagul îl ridică?

Trăienică Băşinică 

El se uită-mprăştiat

La pilotu-automat

El semnalizează stînga

Ţapu-şi freacă mătărînga 

El semnalizează centru

Lătrăii zic că sînt „Pentru“

Toţi sînt vinovaţi, mereu

Doar Piratul este zmeu 

Mucles! Pilotul dă bice

Dar nu poate să-1 ridice

Şi-o ia razna prin ridichi

Printre ciori şi potîrnichi 

Fiindcă hardughia-i plină

De fripturişti de duzină

Ţapul vrea să decoleze

N-are loc de căcăreze 

Vine-n cap şi cade-n coadă

De-i arde pe toţi la noadă

Larmă, spaimă, hărmălaie

(El se scarpină la c... .e) 

Roaba nu ia înălţime

Panică-n şobolănime

Airbus-ul 1-a cumpărat

Neulander cel pistruiat 

E-n stare de-asasinat

Ca să fie şef de stat

Avionul face-o tură

(Şuţii au spume la gură) 

Cade iar şi se ridică

(Hai noroc, Hopa Milică!)

Ce-aţi luat, mă, mii de bagaje

Prin şantaje-chiuretaje? 

Fiindcă nu era nevoie

Decît de biciul lui Zoe

Care dresează Guverne

Şi le sufocă cu perne 

Şi mai luaţi şi-un braţ de fîn

La cel şef de Stat Român

Să fie neapărat

Cît mai bine furajat 

Să creadă vulgul străin

Că a-nviat Ho şi Min!

Neică cu pingeaua groasă

Mai stai dracului pe-acasă 

Ce-ai cătat, mă, să valsezi

Cu studenţi vietnamezi?

Poporul moare de foame

Tu joci rişca-n avioane 

Lumea dîrdîie de frig

Tu dai găuri la covrig

Lumea n-are aragaz

Tu faci gropiţe-n obraz 

Apărat de Nicu Anghel

Ca Lenin de Troţki-Vranghel

Păzit ca un eunuc

De Moş Dejeu şi Babiuc 

Iar Poporul, în derivă

N-are grîu nici de colivă

Vrei să behăi franţuzeşte?

Fă summit cu Fraţii Peşte 

Ţapule, acest rateu

E semn de la Dumnezeu!

CORNELIU VADIM TUDOR

 21 noiembrie 1997

(Fragment din cartea „Pamflete - Opere Complete“, aflată în curs de apariţie la Editura Fundaţiei „România Mare“)

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2065 / 17.01.2011

CARTEA ANULUI 2010 - "Artificii"

La Editura Fundaţiei România Mare a apărut cea de-a 26-a carte a preşedintelui PRM, intitulată "Artificii".
Ea conţine aforisme, meditaţii şi fragmente de Jurnal. Are 210 pagini şi costă 40 de lei noi.

Lucrarea va fi în librării începînd de săptămîna viitoare, dar ea poate fi procurată şi de la sediul Fundaţiei, Str. Emile Zola, nr. 2, lîngă Televiziunea Română ( Telefon 021 / 230 20 63 ).

Cei care vor sa lanseze o comanda on-line, pot completa formularul din josul blogului, indicand adresa completa si numarul de telefon.


http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=9221&format=html

ARTIFICII

* Îngerul meu păzitor mă obligă - după ce am fost trădat de atîtea ori - să nu mai am încredere decît în mine însumi.
 * Referindu-se la înfrîngerea Germaniei în al II-lea război mondial, Winston Churchill a spus, la Zürich: "Am ucis porcul care nu trebuia".
* Nu botez şi nu cunun fiindcă nu-mi place să intre nici un străin în familia mea.
* Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, cînd m-oi duce,
Decît un nume adunat pe-o cruce.
* Francezul Paul Morand, despre turiştii americani din Europa: "Yankei imposibili, în grup tot timpul, ca bancurile de scrumbii, cu mîinile în buzunare, cu pipa în gură"...
* "Toţi regii, toţi miniştrii de Finanţe au fost, dintotdeauna, nişte falsificatori de bani; numai americanii au adus la scară mondială această piraterie numită inflaţie". (Paul Morand)
* Lumea de azi crede în orice - numai în Dumnezeu nu.
* "Ce aţi zice dacă haosul are un conducător?" (Adolf Hitler)
* "Ah, zise regina, dacă aveam testicole, acum eram rege!". (zicală britanică)
* Mîndra mea-i politicoasă:
Unde-i pui mîna, te lasă!
* Preşedintele american Andrew Jackson aduce un memorabil omagiu perechii sale: "Prefer să nu merg în Rai dacă nu îmi voi întîlni soţia".
* Nu vreţi cu frumosul? Vă iau cu urîtul:
Cine mă atacă îşi va rupe gîtul!
* Epifanie = fenomenul întrupării unui zeu în om.
* Problema nr. 1 a omului este că el vrea să cuprindă-necuprinsul şi să înţeleagă-neînţelesul. De aici toată dezorientarea lui în timp şi spaţiu.
* Ah, oameni fără suflet, vă implor:
Să nu luaţi puii de la mama lor!
* Fruntea bombată e semn nu numai de inteligenţă, ci şi de obiectivitate. La polul opus sînt cei cu fruntea teşită: nu prea deştepţi, dar foarte subiectivi.
* Hitler a fost hipnotizat de Bonaparte. După ce a vizitat Domul Invalizilor, în 1940, a spus: "Am trăit cel mai mare moment al vieţii mele lîngă mormîntul lui Napoleon".
* Ştiţi cum se numeşte bărbatul cu un singur testicol? Monohord.
* Banii n-au miros, dar lipsa lor miroase îngrozitor.
* Înainte, celelalte naţiuni ne cunoşteau prin Dimitrie Cantemir, George Enescu, Constantin Brâncuşi, Anna de Noailles, Martha Bibescu, Henri Coandă. Acum, ne cunosc prin ţigăncile cerşetoare, prin prostituate, prin violatori şi tîlhari. Aceasta mi se pare cea mai gravă decădere a Neamului Românesc.
* Cea de-a 13-a muncă a lui Hercule: într-o singură noapte, din 50 de fecioare a făcut 50 de femei. Scriitorul Jean-François Marmontel (1723-1799) a fost ceva mai modest: s-a culcat doar cu 10 femei la rînd, avînd şi martori.
* "Teatrul îndreaptă moravurile. Cinematograful face ravagii, din punct de vedere moral şi lingvistic". (Paul Morand)
* Mao Tze Dun spunea unei delegaţii franceze: "În 10 ani nu va mai exista nici un colţ din URSS pe care să nu îl pot atinge cu bombele noastre atomice".
* "Nu există cale de mijloc cu pederaştii: ori sînt complici, ori se urăsc. Oricum ar fi, se cunosc între ei". (Paul Morand)
* Într-o mînăstire este mai multă desfrînare decît într-un bordel.
* Lumea modernă se închină la o altă Sfîntă Treime: Sf. Telefon, Sf. Televizor, Sf. Computer.
* În anturajul lui Hitler au existat doi Bormann, nu unul; aceştia erau fraţi şi se duşmăneau de moarte.
* "Acest popor iresponsabil" - îi numea Hitler pe italieni.
* Nici despre ruşi nu avea Hitler o părere prea măgulitoare, mai ales după ce auzise de violurile, crimele şi alte atrocităţi săvîrşite de ei în drumul către Berlin: "Ăştia nu mai sînt oameni, sînt bestii venite din stepa asiatică; lupta dusă de mine împotriva lor este o luptă pentru demnitatea omului european".
* Exclamaţia populară "Zău" are aproape 2.000 de ani şi vine din formula latină "Per Deum" - "Pentru Dumnezeu".
* Prosper Mérimée a crescut 150 de pisici, dar nu i-a dat nume nici uneia.
* Prosper Mérimée asistă la înmormîntarea lui Stendhal (1842) şi a lui Alfred Musset (1857). El însuşi moare la Cannes, în vîrstă de 67 de ani, probabil de astm, avînd "insomnii groaznice şi sufocări dureroase" (cum afirmă într-o scrisoare către Turgheniev).
* "Patriotismul de cabinet este, peste tot, acelaşi". (Prosper Mérimée)
* În cele mai multe cazuri, după căsătorie, o curvă nu se cuminţeşte, ci devine şi mai curvă.
* "Nimic nu e mai antrenant decît o orchestră de ţigani" - îi scrie unui amic, în 1854, Prosper Mérimée, autorul lui "Carmen" (după care şi-a compus opera "Bizet") şi al lui "Tamango".
* "Limita fizică a fericirii mele", spune Borges că a trăit, la 23 august 1944, atunci cînd a aflat de eliberarea Parisului.
* Două tradiţii de esenţă paranormală: înaintea fiecărei nenorociri în familia Bourbonilor, un om roşu bîntuia prin Palatul Tuileries; la Habsburgi, îşi făcea apariţia, în Palatul Schönbrunn, o femeie în alb.
* Stendhal a vrut, mereu, să moară pe stradă. În bună măsură, visul i s-a împlinit: la orele 7 seara, ale zilei de marţi, 22 martie 1842, el suferă un atac de apoplexie pe trotuarul din faţa Ministerului Afacerilor Externe. Moare a doua zi, la orele 2 dimineaţa, în vîrstă de 69 de ani. A muri pe stradă se numeşte, în medicină, Sindromul Stendhal.
* Rabelais scrie că cea mai mare durere e cea de dinţi - dar nu e vorba de dinţii omului, ci de picioarele lui, muşcate de cîini.
* Lucrul cel mai frumos după sfîrşitul unui război nu este pacea, ci frenezia vieţii.
* Am pus oglinda lacului în ramă:
Din soare curg efluvii de aramă.
* Jorge Luis Borges ratează, în ultima clipă, Premiul Nobel, fiind pedepsit pentru că l-a lăudat pe dictatorul chilian Augusto Pinochet.
* Dacă s-ar acorda Premiul Nobel pentru Băşcălie noi, românii, l-am cîştiga în fiecare an.
* În 1974, cînd Nicolae Ceauşescu s-a proclamat Preşedinte şi a instituit un sceptru prezidenţial, Salvador Dali i-a trimis o telegramă de felicitare. Mulţi pretind astăzi că pictorul l-a ironizat. Aiurea! Tot aşa i-o fi ironizat Dali şi pe Hitler, şi pe Franco, pe care i-a elogiat? În realitate, pictorul, care avea, el însuşi, un sceptru, a fost foarte sincer.
* În civilizaţia rurală se spunea: "Nu ştie bărbatul, ce ştie tot satul". În civilizaţia urbană s-au schimbat cîteva cuvinte: "Nu ştie dobitocul, ce ştie tot blocul".
* Cine falsifică sondajele de opinie va trebui să falsifice şi banii, ca să dea salarii şi pensii.
* Sîmbăta morţilor se referă şi la telefon, care tace ca peştele.
* România e ţara în care ce s-a furat, rămîne bun furat.
* Ţăranul român are o expresie genială pentru terapia prin dragoste: "Ochiul stăpînului îngraşă vita".
* "Dobrogea, colţul nostru de Asie". (N. Iorga)
* Admirabilă vorbă de spirit a lui Alphonse Allais: "Cafeaua este o băutură care ne adoarme dacă nu o bem".
* Orice cal ajunge gloabă
Orice miss devine babă.
* Folclorul socialist a născut o "perlă" deosebită, care îşi verifică actualitatea în toate domeniile:
"Fie omul cît de prost
Mintea-i vine după post".
* Românii, care mereu aşteaptă să li se dea cîte ceva, nu au nevoie de Preşedinte, ci de Moş Crăciun.
* Rudolf Hess avea o expresie favorită, care, din păcate, nu l-a prea ajutat: "Stelele îi guvernează pe proşti, iar deştepţii îşi guvernează propriile stele".
* Napoleon a fost un mare băutor de cafea: ţinea, tot timpul, 7 ibrice pe foc! Aşa că să nu ne mirăm că a murit de cancer la ficat, la mai puţin de 52 de ani.
* Nu contează cîţi mă votează, ci cîţi se roagă pentru mine.
* Principesa Ileana îi spunea călugărului Arsenie Boca, despre asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu: "România este singura ţară unde succesul nu are succes".
* Un anonim scrie, în 1944, un imn închinat speranţei în nemurire: "Dacă şi ghimpii unei sîrme pot da-n floare, eu de ce nu? Nu voi muri, să ştiţi!"
* Opera completă a lui Goethe însumează nu mai puţin de 133 de volume!
* De ce oamenii mari s-au însurat cu femei primitive? E cazul lui Jean-Jacques Rousseau, dar şi al lui Goethe - acesta, la vîrsta de aproape 50 de ani (1788), face o pasiune pentru Christiane Vulpius, "o muncitoare la un atelier de flori artificiale", aşa zice un biograf, cu care se căsătoreşte după aproape 20 de ani (1806).
* Acelaşi Goethe, vizitat, la Weimar, de poeţii polonezi Mickiewicz şi Odyniec, e descris de acesta din urmă astfel: "S-a deschis uşa şi a intrat - Jupiter! M-au trecut fiori. Fără să exagerez, avea ceva de Jupiter în el. Înalt de stat, de-o conformaţie fizică extraordinară, cu chipul plin de demnitate, impunător şi cu fruntea - tocmai pe ea era acel ceva jupiterian. Fără să poarte coroană, fruntea lui radia maiestate".
* "Selecţie din hîrtiile diavolului" - iată un titlu îndrăzneţ, dat de neamţul cu nume franţuzesc Jean Paul, unei lucrări, acum mai bine de 200 de ani.
* "Moartea şi vulgaritatea sînt singurele lucruri care nu pot fi explicate". (Oscar Wilde)
* Un autor prea puţin cunoscut, H. G. Bohm, scrie ceva frumos şi adevărat: "Fiecare cîine este un leu al casei".
* "Dragostea dintre cîine şi om e idilică, întrucît cîinii n-au fost, niciodată, izgoniţi din Paradis". (Milan Kundera)
* Cîinele e mai liber ca omul: el nu poate fi şantajat cu scene de sex.
* Cea mai frumoasă expresie a unui cîine este atunci cînd el clipeşte blînd, ca un bătrîn înţelept...
* Aerul condiţionat ne poate face rău atunci cînd nu-l avem.
* În Evul Mediu, călugării din mînăstirile europene umblau prin locurile întunecoase avînd cîte o lumînare legată de degetul mare de la picior, pentru a le lumina doar pasul următor - atîta cît era nevoie.
* Românul debutează în viaţă genial, se maturizează talentat şi sfîrşeşte ratat.
* Abraham Lincoln era numit, de către un adversar politic, "Gorila originală". Asta nu l-a împiedicat pe preşedinte să-l numească ministru de război.
* Apocalipsa e o ciulama de ciuperci atomice.
* "Magia neagră" încearcă să corupă, cu pomeni, spiritele morţilor care ne protejează.
* Prin moartea mea voi îmblînzi neantul.
* Ţările fac război pentru mîndria rănită, fără a-şi da seama că războiul le va provoca umilinţe infinit mai mari.
* Păcătuim ca să avem ce să spovedim.
* Numai frica de Dumnezeu a ţinut în frîu suflul meu vital atît de nărăvaş.
* Un frumos gînd de tinereţe al lui Emil Cioran: "Naţiunile fără orgoliu nici nu trăiesc, nici nu mor".
* Cînd a scris "Emile", Jean-Jacques Rousseau s-o fi gîndit la Cioran...
* Mă întreabă unii care e filozofia mea de viaţă. Dar eu nu am aşa ceva. Efectiv, eu nu am filozofie de viaţă - eu am bucurie de viaţă.
* "Nu te teme, căci mai mulţi sînt cu noi decît cu ei". (Proorocul Elisei)
* Fiecare carte pe care o tipăresc e o scrisoare către Tine, Doamne.
* Mişcarea Gay nu e veselă, ci îngrozitor de tristă. Aceşti oameni sînt robi ai unui păcat de moarte şi, în sufletul lor, ei ştiu asta, dar nu se mai pot vindeca.
* La cuvintele Sfîntului Petru, "Iată, noi am lăsat toate şi am urmat Ţie: oare ce va fi nouă?" - Sfîntul Ioan Gură de Aur spune, după cîteva veacuri: "Care toate, Petre? Ai lăsat palate, ai lăsat demnităţi de seamă? Ce ai lăsat? O barcă pe care o aveai şi cîteva năvoade. Ce lucru însemnat ai lăsat ca să-L urmezi?"
* Doi mari artişti ai Secolului XX care ajung la aceeaşi concluzie: "Te-am trăit, sau te-am visat, doar, viaţă?" (Serghei Esenin); "Nu ştiu prea bine dacă visez, sau dacă-mi amintesc, dacă mi-am trăit viaţa, sau dacă am visat-o?" (Eugen Ionescu).
* Creierul meu funcţionează înaintea timpului, dar, din păcate, rareori pot să schimb mersul evenimentelor.
* În "Republica", Platon descrie un caz de moarte aparentă a soldatului Er, fiul lui Armenius, care e ridicat de pe cîmpul de bătălie "fără semne de putrefacţie". Tînărul revine la viaţă după aproape două săptămîni: "L-au adus acasă să-l înmormînteze, iar în a 12-a zi, fiind aşezat pe rug, a înviat. Şi, înviind, a spus ce văzuse pe lumea cealaltă. A zis: după ce a murit, sufletul său, întovărăşit de multe alte suflete, a plecat, şi toate au ajuns într-un loc uimitor, unde se aflau două deschideri în pămînt, care erau una lîngă cealaltă, şi, la fel, alte două în cer, în sus, de cealaltă parte. Între aceste deschideri erau aşezaţi judecători, care, după ce pronunţau sentinţa, le porunceau celor drepţi să o apuce prin deschiderea din dreapta şi din sus, din cer, punîndu-le înainte însemnele faptelor judecate. Celor nedrepţi le porunceau să se îndrepte prin deschiderea de jos şi din stînga, avînd şi aceste suflete la spate însemnele tuturor faptelor săvîrşite".
* Buffon, care suferea de epilepsie, descrie "clipa de geniu" aşa: "Se desfăşoară şi se dezvoltă treptat; simţi un mic şoc electric în cap, care îţi cuprinde, în acelaşi timp, inima: aceea este clipa de geniu".
* La naşterea lui Isus se petrece un fenomen foarte ciudat: timpul, brusc, încremeneşte! Asta o spune bărbatul Mariei, Iosif, care iese din staul în căutarea unei moaşe, conform Evangheliei lui Iacov - neinclusă, din păcate, în Biblie de către cei care au hotărît cum trebuie să ni se transmită Cartea Sfîntă. Iată pasajul: "Eu, Iosif, mergeam fără să înaintez nici un pas. Am privit aerul şi l-am văzut încremenit de uimire. Am privit bolta cerului şi am văzut-o nemişcată. Păsările îşi încetară zborul. Am privit pe pămînt şi am văzut cîţiva oameni aşezaţi în jurul unui blid, gata să mănînce. Dar mestecînd nu mestecau, luînd dumicatul nu-l luau şi ducîndu-l la gură nu-l duceau. Toţi stăteau cu ochii spre cer. Era şi o turmă de oi, care însă nu se mişca din loc. Păstorul ridicase toiagul, dar mîna îi încremenise deasupra capului. Am privit spre rîu şi am văzut cum stăteau mieii cu boturile aplecate, dar fără să bea. Apoi, dintr-o dată, toate îşi reluară mersul lor firesc".
* Cum să nu bată Dumnezeu Carthagina şi să n-o şteargă de pe faţa pămîntului? În anul 310 î. Chr., pentru a-l îndupleca pe Baal Hammon (Cronosul lor), zeul suprem al cetăţii, ca să rezolve o criză politică internă, cartaginezii sacrifică 200 de copii - această cruzime teribilă e descrisă de Dioclorus Siculus.
* Femeia în rochie verde tremură de nerăbdare ca frunza de lotus în vîntul serii...
* Oraşul Huşi e fondat de husiţii alungaţi din Boemia, dar nu de cei care l-au ars pe rug pe Jan Hus (1415), ci de husiţii alungaţi de Regele Ungariei Matei Corvin (1460).
* "Lucrurile sfinte li se arată oamenilor sfinţi; celor profani nu le sînt permise". (Hippocrate)
* Biblioteca din Alexandria a fost vandalizată de două ori. Primul a făcut-o episcopul Teofil pe la anul 390 d. Chr., iar al doilea a fost un calif arab, în Secolul VII, care şi-a creat şi justificarea cinică: "Dacă aceste cărţi sînt conforme cu Coranul, sînt inutile; dacă sînt contra Coranului, sînt periculoase".
* Lorenzo da Medici moare din pricina gutei, care i-a afectat rinichii. Nici nu-i de mirare că s-a prăpădit, din moment ce doctorul lui, Petrus Bonus Avogarius, i-a zis să poarte un inel cu safir, dar nu oriunde, ci la degetul mijlociu al mîinii stîngi, promiţînd că îl va vindeca definitiv cu ajutorul "celandei, care este o piatră roşie ce creşte în stomacul rîndunicii şi eu am s-o trimit Magnificenţei Voastre pentru a fi legată într-o bucată de pînză şi cusută în cămaşă sub sînul stîng, la sfîrc" (?!).
* Curioasă metamorfoza cuvîntului italian "bottega" (atelier în care se mînca şi se bea) în "bodega" noastră balcanică.
* Cel care a pictat mustaţă şi barbă Mona Lisei e dadaistul Marcel Duchamp, care a scris sub parodia lui, de parcă ar fi fost vorba de un calorifer: "Are fundul fierbinte".
* Ridicol obiceiul italienilor de a se deghiza! După ce eşuează în încercarea de a recuceri Milano, Lodovico Sforza s-a deghizat în soldat, dar a fost trădat de o slugă, fiind prins de francezi, care l-au plimbat prin Lyon ca pe un animal, apoi l-au închis într-un castel, unde a şi murit, după 8 ani. Mussolini s-a deghizat tot în soldat, dar nu italian, ci german; a fost recunoscut şi împuşcat de partizanii italieni, cadavrul fiindu-i spînzurat cu capul în jos, de streaşina unui garaj din Milano. Din nou Milano...
* A încerca să-i ţii pe ţigani pe loc şi a le face o viaţă sedentară e ca şi cum ai vrea să pui în lanţuri marea...
* Cum se face că din părinţi severi ies bunici atît de îngăduitori?
* Scenă de film tragic, cu părinţii Şcolii Ardelene în rolurile principale: la 13 mai 1806, la Budapesta, Samuel Micu-Klein moare în braţele lui Gh. Şincai...
* Tînărul Gh. Asachi îl vede pe Napoleon, la Schönnbrun.
* Maliţios acest rege Ludovic-Filip, care îi spune lui Victor Hugo: "Engleza e un schelet de cuvinte germane, îmbrăcat în veşminte franţuzeşti".
* Ar fi putut deveni germana limba oficială a Americii? Hitler suferea cumplit la gîndul că această propunere a căzut la un singur vot. Adevărul a fost cu totul altul. Şi chiar dacă ar fi trecut la vot, germana tot n-ar fi rezistat, datorită invaziei populaţiilor cu vocaţie colonizatoare: anglo-saxonii şi celţii (irlandezi, scoţieni, galezi).
* Profetul indian Osho spune ceva înţelept: "Singura speranţă pe care o mai are umanitatea este gingăşia femeilor, nu duritatea bărbaţilor".
* În timpul campaniei din Egipt, Napoleon a fost considerat de unii evrei drept Mesia cel mult aşteptat. Mai tîrziu, alţi evrei l-au văzut pe Mesia întruchipat de Hitler, pe motiv că acesta a contribuit, indirect, la crearea Statului Israel. Aşa după cum se vede, oricine poate fi Mesia - numai Isus Christos, nu! Îndărătnic neam.
* Mai păstrez pe micul ecran al telefonului mobil numele unor amici decedaţi. Ce senzaţie stranie! Eu aş putea să-i sun, fireşte. Nebunia ar începe dacă m-ar suna ei...

CORNELIU VADIM TUDOR

(Fragmente din cartea "Artificii",
aflată în curs de apariţie, la Editura Fundaţiei "România Mare")


http://www.romare.ro/?cmd=displaystory&story_id=3364&format=html

Cîntec de leagăn !

Un Cristoi atît de mic
făcea baie-ntr-un ibric
şi-1 freca pe la buric
cu un şmirghel şi-un limbric
chiar Motanul Arpagic
ăsta da, monstru pitic
ca o balegă sub dric
nespălat ca un mujic
care roade un arşic!
Este ziarist mai "chic"
în tot spaţiul balcanique?
Ce-i la gura lui, nu-ţi zic:
din morgă-a făcut butic
din prezervativ - trafic
ba pune şi spermă-n plic
şi-o trimite cu-n buick
în ovulul cel voinic
cinci curve la un gagic
şi-un negru din Mozambic
gol ca dracul şi şoltic
trei găini şi-un bibilic
violate-n mod sadique
de zgîmboiul luetic
curg mangoţii în fişic
el îi strînge la batic
ca tot hoţul venetic
a halit un polonic
pentru U.T.C. şi Nick
iar acum e amnezique
Are un metru şi-un pic
n-ajunge nici la lăptic
care i-l dă un amic
Neulander cel bolşevic.
Asta-i presă? Mă dezic!
Ăsta-i om? E un nimic
avorton şi pişpiric
mintea lui e-n ombilic.
Mîine seară iau un cric
la microfon să-1 ridic
ca pe-un peşte să-1 despic
să-i curgă vodca "Tadjik"
la fel ca din alambic
să-i bag un măr în botic
pătrunjel şi borangic
ba chiar şi-un belciug să stric
şi să tai din el şoric
pînă cînd un biet pisic
îl spală la pipilic
cu gaz şi-alcool etilic.
Nani-nani, Muc cel Mic
Ardei Umplut cu fistic
să te culci la un pic-nic
să te scoli ocnaş calic
că Rîmaru ţi-e tătic.
Vrei să-ţi dau un pronostic
doar aşa, să te oftic?
Iată drumul, ţi-1 indic:
ai să naşti printr-un varic
un Cîrciog şi-un Tatulic
iar la Teatrul Majestic
toţi trei veţi juca şeptic
(în formol, să mă explic)
strigînd "Vive la République!"
Piei Satană, maţ peltic!

Corneliu Vadim Tudor
9 aprilie 1993

(Text reprodus din lucrarea "Pamflete - Opere Complete", aflată în curs de apariţie, la Editura Fundaţiei "România Mare")

http://www.romare.ro/?cmd=displaystory&story_id=3299&edition_id=48&format=html