O ÎNTREBARE PE ZI

 

Ştiaţi că numele conspirativ sub care activa Traian Băsescu la Anvers, ca maior (acoperit), de Securitate, era „Zamfir“? Nu am aflat dacă a ales, el, acest pseudonim, sau i l-au dat şefii lui din D.I.E., dar ştim că „Zamfir“ rimează cu „Sictir“. 

http://tricolorul.wordpress.com/2011/02/09/o-intrebare-pe-zi-2/

Medicii oncologi din Anvers i-au recomandat lui Băsescu să se interneze, de urgenţă…

Vineri, începînd cu orele 14, Traian Băsescu a efectuat o consultaţie la clinica oncologică din Anvers, unde medicii conduşi de prof. dr. Christian Picard au analizat evoluţia cancerului său, de la ultima vizită făcută la acest spital, în noiembrie 2010. Pacientul Naţional avea cu el şi tomografiile realizate la precedenta deplasare, de la Strasbourg. Sursele noastre spun că, la clinică, Băsescu a fost însoţit doar de un medic SPP, de şeful de obiectiv pe post de şofer, precum şi de nelipsitul Aliodor Manolea. Nu există informaţii despre cele întîmplate la clinică, unde s-a stat aproximativ o oră, dar în rîndurile SPP-iştilor care l-au însoţit pe nebun se vorbeşte despre faptul că medicii belgieni l-au avertizat foarte serios asupra necesităţii internării, de urgenţă, într-o clinică neurologică, pentru că evoluţia tumorii canceroase, plasată la nivelul lobului drept al creierului, a avansat. Momentan, Chiorul nici nu vrea să audă de aşa ceva. Dincolo de vizita medicală, singurele activităţi notabile ale Chiorului au fost două întîlniri bilaterale, de circa 30 de minute fiecare, pe care le avea aranjate cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, şi cu comisarul european pentru afaceri interne, Cecilia Malmström, cînd el a încercat un lobby pentru admiterea României în Spaţiul Schengen, la termen, în martie, măcar cu vămile aeroportuare. Nici unul dintre oficialii europeni nu i-a dat un răspuns concret, favorabil, cu privire la această rugăminte, ambii răspunzîndu-i cu stereotipiile consacrate, de tipul „voi face tot ce îmi stă în putinţă” etc.

http://tricolorul.wordpress.com/2011/02/04/medicii-oncologi-din-anvers-i-au-recomandat-lui-basescu-sa-se-interneze-de-urgenta/ 

Umbrele trecutului. Colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea (II)

După mai multe demersuri, o adresă a Ministerului Apărării Naţionale (MApN) din 30 septembrie 2004, trimisă Judecătoriei Sectorului 2 ca răspuns la cererea instanţei care avea pe rol Dosarul nr. 1949/2004 (Băsescu versus Ciuvică), avea să provoace noi valuri de acuzaţii şi dezminţiri cu privire la colaborarea „părţii vătămate“. Adresa afirma că „Băsescu Traian a fost colaborator al organelor de Contrainformaţii militare, pe timpul cît era elev al Institutului de Marină, avînd Dosarul personal nr. 3990/09.11.1973“

Băsescu contraatacă: „Pînă la poliţie politică e cale lungă“

În primele momente după ce aceste noi informaţii au fost făcute publice, Băsescu a declarat că „instanţa a primit de la MApN un document falsificat de Serviciile Secrete“. Acuzaţia, extrem de gravă, s-a dovedit a fi nefondată – probabil îşi pierduse cumpătul, sub asaltul trecutului. Ulterior, autenticitatea registrului din arhivele militare a fost confirmată de conducerea MApN şi recunoscută de acesta. Dar Traian Băsescu, vicepreşedinte al Alianţei Dreptate şi Adevăr, susţinea în continuare că este victima unui şantaj politic. În 30 septembrie 2004, referitor la documentul MApN, care fusese trimis deja şi se afla la Judecătoria Sectorului 2, document potrivit căruia ar fi colaborat cu Contrainformaţiile militare de cînd era pe băncile Institutului de Marină, el a dezvăluit că „am primit şi eu acest document cu 7 zile în urmă, sub formă de şantaj, de la o persoană care îmi cerea să negociez, altfel hîrtia va ajunge în dosarul de la Judecătorie. Am refuzat orice înţelegere, dar nu am făcut public documentul pe care l-am primit, pentru a nu fi acuzat de scenarită. Acum, informaţia a ajuns la presă pe alte căi decît de la mine şi pot să spun că este o încercare de discreditare puerilă“. Traian Băsescu a mai declarat că documentul (cu antetul UM 01150, care deţine arhiva MApN) face trimitere la un registru din anii 1972-1973 şi, cum este vorba de un Serviciu de contraspionaj, trimiterea ar fi trebuit făcută la un dosar, nu la un simplu registru. În mod ciudat, Traian Băsescu nu a făcut nici o precizare în legătură cu identitatea persoanei care l-ar fi şantajat - nici atunci şi nici mai tîrziu - şi nici una dintre acţiunile sale ulterioare nu arată că ar fi încercat să facă în aşa fel ca acesteia să i se administreze cuvenita pedeapsă legală - cu atît mai mult ar fi trebuit să lămurească această chestiune în Justiţie, din postura sa de preşedinte al României. Căci, în fond, este vorba de o acţiune gravă, de şantajare a unui candidat la alegerile prezidenţiale. Singurul atac a fost atunci cel la adresa „Serviciilor Secrete“, acuzate cu acea ocazie că sînt „implicate în campania electorală“: „Documentul de la „Libertatea“ (cotidianul care l-a publicat –n.n.) este similar cu cel clasificat, prezentat doar judecătoarei? Atunci, înseamnă că avem un Serviciu implicat în campania electorală şi mai ales Servicii care scot documente de dragul de a face un joc politic“, a acuzat Băsescu. Dacă cele publicate în presă corespund cu documentele depuse la instanţă, adăuga el, „înseamnă că Serviciile de Informaţii ale Armatei s-au implicat în şantaj şi în campanie electorală“, mai preciza el. Cît despre conţinutul în sine, Traian Băsescu a spus că se face trimitere doar la un registru din 1972-1973, deşi, cum este vorba de un Serviciu de Contraspionaj, trimiterea ar fi trebuit făcută la un dosar, şi nu la un simplu registru. Altfel, Băsescu recunoştea că „în 1973, cînd se zice aici că am devenit colaborator al Serviciului de Contrainformaţii al Armatei, eram în anul II, la Facultatea de Marină. În luna mai a acelui an, am avut o ieşire cu şcoala în Mediterana. Pentru a ieşi peste hotare, la vremea aceea, trebuia să completăm un formular al Serviciului de Contrainformaţii şi să trecem printr-un interogatoriu al ofiţerului de Contrainformaţii. Acesta ne-a întrebat fel de fel de stupizenii, despre felul în care se înţeleg părinţii, ce prieteni am, cu ce se ocupă, ce muzică ascult, ce rude am în străinătate şi altele de acest gen. Asta este tot. De aici pînă la poliţie politică este cale lungă“. Dincolo de aceste afirmaţii şi de cele care i-au urmat, atît ale sale, cît şi ale altora, prieteni sau inamici politici, dezlănţuite într-un adevărat carusel – urmărind aceeaşi axă a legăturilor lui Băsescu cu Securitatea –, cert este un lucru: procesul îl vătăma, în sine, mai mult decît o făcuse afirmaţia lui Ciuvică de la începutul anului 2004. De atunci încoace, Traian Băsescu nu a mai putut relua niciodată ceea ce spusese în prima declaraţie făcută în instanţă, sub jurămînt, la data de 17 martie 2004: „Nu am avut legături cu persoane ce făceau parte din Securitate“.

„Aţi colaborat cu Securitatea?“ „Categoric, da!“

Subiectul colaborării lui Traian Băsescu cu Securitatea i-a provocat acestuia replici care reaminteau, prin ritmul apariţiilor publice, de reacţiile pe care le-a avut atunci cînd fusese incriminat pentru distrugerea flotei comerciale a României. Era însă mult mai nuanţat decît în trecut, ferindu-se de afirmaţii categorice, precum cea făcută în martie 2004 în faţa instanţei, şi făcînd apel la distincţiile operate de Legea 187/1999 privind deconspirarea Securităţii ca poliţie politică. Sintagma, care i-a folosit (ca multora) de minune în demersurile publice menite să-l apere de umbrele trecutului, a fost introdusă în Lege, pe parcursul dezbaterilor parlamentare care i-au precedat adoptarea, de fostul senator jurist Corneliu Turianu. La vremea respectivă, faptul a atras reacţia iniţiatorului proiectului, Constantin Ticu Dumitrescu, care în final a renunţat la paternitatea asupra Legii. După alegerile din 2004, cînd componenţa conducerii CNSAS s-a schimbat, Corneliu Turianu a fost recompensat, cu susţinerea lui Traian Băsescu, cu un loc în Colegiul Consiliului, ca reprezentant al Partidului Democrat, care a depus eforturi de a-l propulsa chiar în obţinerea preşedinţiei acestuia, prin sacrificarea inutilă a unui valoros membru al Colegiului (silit de „disciplina de partid“ să voteze împotriva conştiinţei sale, Dan Lazea, celălalt membru al Colegiului susţinut de Partidul Democrat, a ales calea demisiei de onoare). Numai reacţia publică vehementă (inclusiv a angajaţilor CNSAS) l-a făcut pe preşedintele Băsescu, pentru prima oară huiduit public, să revină asupra acestor demersuri.

Dar, să revenim la „războiul declaraţiilor“ cu privire la colaborarea sa cu Securitatea, care avea ca fundal procesul de calomnie pe care Băsescu i-l intentase lui Ciuvică la începutul anului 2004. Traian Băsescu devenise ceva mai prudent. Într-un interviu din 8 octombrie 2004, întrebat dacă a avut legături cu Securitatea, el spunea: „Categoric, da. Cine ar spune că s-a pregătit într-un institut militar de marină, pentru a ieşi în străinătate, şi spune că n-a văzut Serviciul de Contrainformaţii este mincinos (...). Eu am făcut serviciu într-un domeniu în care legăturile cu Securitatea erau pur şi simplu de serviciu“. Întrebat, în acelaşi interviu, de cînd au început legăturile sale cu Securitatea şi în ce constau rapoartele pe care le scria, Traian Băsescu a răspuns: „Din momentul în care mi-am făcut primul dosar pentru avizul de navigaţie, în Institutul de Marină. Cînd urma să plecăm în practica de anul II, ne-a trebuit un aviz de navigaţie. În acel moment, m-am prezentat în faţa organului de Contrainformaţii şi mi-am completat formularul, plus discuţiile, care mergeau pînă la a se interesa de relaţiile de familie“. În final, întrebat dacă regretă relaţia pe care a avut-o cu Securitatea, Traian Băsescu a declarat: „Nu. Pentru că făcea parte din meseria mea. Nu aveam cum să navighez, în raport cu legile Statului din acea vreme, iar astăzi să vin să spun: eu, dragi români, n-am văzut ofiţer de Securitate. Ar fi o mare minciună“. Era tocmai ce spusese, în urmă cu 6 luni, în faţa instanţei de judecată. Băsescu a fost pus în dificultate pe acest subiect şi în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale. De pildă, cu prilejul dezbaterii electorale dintre candidaţii la Preşedinţia României, găzduită de cotidianul Adevărul în 18 noiembrie 2004, Petre Roman a amintit ce declarase Traian Băsescu, în contextul în care „colegului nostru, Adrian Vilău, i s-a găsit angajamentul la Securitate“. Atunci, Traian Băsescu ar fi spus: „Şi eu a trebuit, cînd am absolvit Şcoala de Ofiţeri, să semnez un asemenea angajament, pentru că altfel nu aş fi putut să fac carieră“. Fiindcă, de faţă fiind, Traian Băsescu a negat că ar fi spus aşa ceva, Cristian Tudor Popescu, moderatorul dezbaterii, l-a întrebat pe Petre Roman dacă poate să numească vreun martor al acelei discuţii. Răspunsul lui Petre Roman a fost categoric: „Sigur. Era de faţă toată conducerea partidului, şi Duvăz, şi Severin, şi Babiuc, şi oricine vreţi dumneavoastră“. Controversele pe acest subiect au continuat pe parcursul întregului an care a urmat succesului în alegeri al lui Traian Băsescu, devenit preşedinte al României. Faptul că instanţa de judecată l-a incriminat pe Mugur Ciuvică, în 14 februarie 2005, pentru calomnie la adresa noului preşedinte al ţării i-a servit prea puţin. În 13 decembrie 2005, Traian Băsescu avea din nou de furcă din cauza colaborării cu Securitatea, pentru că nu apăruseră nici un fel de documente lămuritoare privind natura acesteia. Războiul se purta, în continuare, pe tărîmul declaraţiilor, dar, la data de mai sus, fostul preşedinte Emil Constantinescu a cerut CNSAS redeschiderea cercetărilor privitoare la relaţia lui Traian Băsescu cu fosta Securitate. Audiat în acea zi de către Colegiu, „a ţinut un speech impecabil“, după cum s-a exprimat acelaşi Mircea Dinescu, care a adăugat: „Vom cîntări nişte lucruri pe care, de exemplu, acum un an nu le înţelegeam prea bine“. El a observat şi că i se pare „ciudată“ o coincidenţă: „La exact ora cînd domnul Emil Constantinescu era audiat la noi, s-a programat tăierea panglicii la arhivele de la marginea Bucureştiului“. Într-adevăr, oferindu-i un neaşteptat gir controversatului Gheorghe Onişoru, preşedintele de atunci al Colegiului, preşedintele Traian Băsescu a participat la inaugurarea noului sediu al arhivelor CNSAS de la Popeşti-Leordeni. (Va urma)

MARIUS OPREA

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2081 - 04.02.2011

Trădarea licuriciului

WikiLeaks a mai lansat pe piaţă un document de senzaţie. Care vizează România. Şi care demonstrează, din nou, că una spune preşedintele Traian Băsescu şi alta face. Conform acestui document, a cărui autenticitate nu poate fi pusă la îndoială, în 2008, România se pregătea să exporte o mare cantitate de arme în Libia. Şi asta, în timp ce statele occidentale refuzau să acorde licenţe de export de armament pentru Libia, întrucît erau de notorietate relaţiile dintre acest stat şi vecinii săi de pe continentul african supuşi embargoului. Ceea ce Londra a refuzat, noi am acceptat. Şi asta, în timp ce preşedintele României, Traian Băsescu, afirma sus şi tare că este aliatul de nădejde al marelui licurici pe faimoasa „Axă Bucureşti – Londra – Washington”. O trădare de toată frumuseţea. Am fost acuzat, şi nu o singură dată, de la cel mai înalt nivel, adică de însuşi şeful statului, precum şi de consilierul său în probleme de Securitate Naţională, că, prin dezvăluirile pe care le-am făcut, am pus în dificultate Statul Român. Informaţiile şi documentele pe care le-am prezentat opiniei publice, în cea de-a doua jumătate a anului 2009, se refereau exact la acest tip de operaţii ilegale şi condamnate, ca atare, pe plan internaţional. Armament produs în România sau tranzitat prin România cu documente false de însoţire şi care, pe rute ocolitoare, ajungea în zone fierbinţi ale lumii. În state în care fie existau organizaţii teroriste, fie focare de război civil. Odată identificate aceste zone periculoase pentru stabilitatea întregii Planete, statele lumii au instituit un set de reguli, prin care exportul de armament urma să nu mai fie licenţiat şi era interzis sub sancţiune internaţională. În 2008, anul în care a fost semnat un contract între firma românească NFI şi statul libian, preşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi, totodată, preşedintele României era tot Traian Băsescu. Este exclus ca autorităţile de la Bucureşti să nu fi ştiut că, livrînd armament în Libia, încalcă, în mod grosolan, reglementările internaţionale. Pentru că şi noi trebuie să acordăm licenţă de export. Pentru că şi la noi licenţele de export se dau respectînd aceleaşi reguli. Şi, de asemenea, este exclus ca preşedintele României să nu fi fost informat. Să nu-şi fi dat acceptul. Sau poate – cine ştie? – nu cumva această operaţie a fost iniţiată chiar de Traian Băsescu? Întrebările de mai sus nu sînt inutile. La fel cum nu e deloc inutil să ne întrebăm ce dezvăluiri face, în acest moment, cel mai mare traficant de armament din lume, a cărui arestare a eşuat în condiţii suspecte în România şi s-a produs abia mai tîrziu în Thailanda şi care acum este anchetat de autorităţile americane. Dezvăluiri referitoare la activităţile lui pe teritoriul României şi la legăturile sale cu autorităţile de la Bucureşti, inclusiv cu preşedintele României, Traian Băsescu, pe care îl cunoştea încă din perioada cînd primul om al Statului Român conducea, sub acoperire, reprezentanţa Navrom la Anvers. Acum cine se face vinovat de atentat la siguranţa naţională? Autorul acestor rînduri, aşa cum a afirmat repetat şi insistent preşedintele Traian Băsescu, sau însuşi preşedintele, sub umbrela căruia s-a încălcat legislaţia internaţională? Sînt eu vinovat că spun sau este preşedintele vinovat că face?

SORIN ROŞCA STĂNESCU

https://tricolorul.wordpress.com/2011/02/03/tradarea-licuriciului/

Ziarul „Lumea Justiţiei“ confirmă ceea ce am publicat noi

Arme pentru două fronturi: Libia şi Liban. Traian Băsescu, citat martor în SUA în procesul traficantului Bout? WikiLeaks scrie despre arme din România pentru Libia! Într-un Comunicat de Presă, semnat şi parafat de europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor, se fac referiri la un proces de la New York în care este judecat traficantul internaţional de arme Viktor Bout şi unde ar fi fost citat, conform sursei amintite, ca martor, şi şeful Statului, Traian Băsescu. Lumeajustitiei.ro a decis să publice acest Comunicat, întrucît, în ultimele două zile, unul dintre cele mai importante capete de afiş ale Revistei Presei îl reprezintă dezvăluirea din Wikileaks conform căreia un om de afaceri străin declară că o firmă din România urma să exporte arme în Liban. Subiectul comun din aceste informaţii venite de pe două canale diferite de informaţii este cuvîntul „arme“.Mai întîi, iată ce se afirmă în Comunicatul semnat de liderul PRM, europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor: „Absolut tot ceea ce am scris şi am publicat noi despre fărădelegile lui Traian Băsescu s-a adeverit. În repetate rînduri, ne-am referit la implicarea sinistrului personaj în traficul internaţional de armament. Iată că astăzi, 31 ianuarie 2011, la orele 9 dimineaţa, ambasadorul SUA în România confirmă, involuntar, dezvăluirile noastre. În mod concret, dl. Mark Gitenstein i-a telefonat lui Traian Băsescu, dîndu-i o veste «bună»: s-a aprobat cererea lui insistentă de a vizita America – dar nu la Casa Albă, ci la un Tribunalul Federal din New York. Deocamdată, în calitate de martor în procesul faimosului traficant de arme Viktor Bout, care a livrat «uneltele morţii» şi gherilelor columbiene FARC. Mai mult ca sigur, calitatea de martor se va schimba în aceea de inculpat. Are ea, America, destule păcate – dar trebuie să recunoaştem că Justiţia îşi face datoria ca la carte! N-avem decît să ne amintim de maniera decisă în care «mîna lungă a Legii» i-a zguduit pe mai mulţi preşedinţi ai Americii, între care Richard Nixon şi Bill Clinton. În nebunia lui paroxistică, s-ar putea ca Traian Băsescu să-şi facă iluzii că îi corupe, sau îi şantajează pe magistraţii de peste Ocean, aşa cum face cu slugile din România. Îl duce mintea. Deocamdată, ştiu că telefonul primit, la sfîrşitul acestei prime luni a anului şi la începutul săptămînii, de la reprezentantul Casei Albe la Bucureşti, i-au provocat răufăcătorului de la Palatul Cotroceni mari dureri de cap. Ce făcea el spume la gură din senin, dar ce-a dat în clocot după lovitura de măciucă pe care a primit-o în moalele capului său mic şi ţuguiat, de la ambasadorul SUA! Auzi minune: să-i facă, lui, atotputernicului şantajist, un ambasador una ca asta! Să-i pomenească, lui, MARK de FARC! Eu, unul, consider că, abia acum, Traian Băsescu e terminat politic. Definitiv. Şi-a început «preşedinţia» cu Dosarul Flota şi şi-o va termina tot la Tribunal, cu Dosarul Armamentul. Iată un Raport pe care l-am primit, în această zi, pe filiera Serviciilor Secrete:

«NOTĂ SPECIALĂ. Traian Băsescu va fi audiat oficial ca martor în procesul traficantului de arme Viktor Bout, care va începe în septembrie 2011 la un Tribunal Federal din New York. Conform unor surse de la Palatul Cotroceni, luni dimineaţa, în jurul orelor 9, Băsescu a fost înştiinţat telefonic de ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, că în scurt timp autorităţile americane vor face demersuri oficiale pentru citarea sa ca martor în celebrul proces al traficantului morţii. Convorbirea a durat cca. 3 minute. Rechizitoriul procurorilor americani conţine probe şi documente care atestă complicitatea unor înalţi demnitari români cu celebrul traficant. De altfel, conform informaţiilor noastre, acesta este un prim rezultat al interviurilor discrete luate lui Traian Băsescu anul trecut de către directorul adjunct al FBI, Sean Joyce, care a venit de două ori în România şi a stat de vorbă cu Chiriaşul de la Cotroceni despre complicatul subiect al traficului de armament. Aceleaşi surse ne-au mai dezvăluit că autorităţile americane au informat periodic, începînd cu anul 2005, Ministerul Justiţiei din România despre investigaţiile lor, precum şi despre personajele politice româneşti suspectate a avea legături cu afacerile cu armament ale lui Viktor Bout. Evident că toate aceste schimburi de informaţii au fost trecute sub tăcere şi îngropate adînc de către organele corupte de la Bucureşti, cu atît mai mult cu cît în capul listei de complici este Traian Băsescu, considerat de către americani un personaj-cheie în activităţile ilegale ale lui Viktor Bout din 1998, cînd se pare că acesta a încărcat armamentul traficat chiar de pe Aeroportul Otopeni, iar «liberul» de decolare a aeronavei morţii a fost dat de autorităţile aeronautice româneşti, sub presiunea şi la ordinul direct al Matrozului, aflat atunci la conducerea Ministerului Transporturilor. Acest transport era pentru gherilele FARC, ale traficanţilor de droguri din Columbia. De altfel, în anul 2009, agenţii americani care l-au arestat pe Viktor Bout la Bangkok s-au dat drept membri ai gherilelor FARC. Este de aşteptat ca americanii să-l întrebe pe Băsescu şi despre vînzarea de armament şi rachete către Miliţiile Libaneze Hezbollah, pe care o patronează direct, împreună cu fratele său». În această situaţie, ca membru supleant al Comisiei de Politică Externă a Parlamentului European şi deţinător al unor informaţii preţioase pe tema implicării lui Traian Băsescu în aceste activităţi criminale, mă ofer să compar ca martor în procesul de la New York”. Comunicatul poartă semnătura şi parafa europarlamentarului Corneliu Vadim Tudor.

Ce scrie WIKILEAKS?

Site-ul WikiLeaks a publicat o telegramă diplomatică de la Ambasada SUA din Tripoli, din data de 6 noiembrie 2008, din care reiese că o companie britanică, York Guns, ar fi trebuit să exporte în Libia 130.000 de arme automate Kalaşnikov, acţionînd ca intermediar între o parte ucraineană, neidentificată, şi responsabilii cu achiziţiile din Comitetul de Apărare din Libia (echivalentul Ministerului Apărării). Ambasada Marii Britanii la Tripoli se temea însă că guvernul libian ar putea intenţiona să reexporte armele către guverne sau grupări rebele armate din Ciad şi Sudan, motiv pentru care guvernul britanic a decis, în 30 octombrie 2008, să nu aprobe licenţa de export pentru York Guns. Conform site-ului citat, Muhammad El-Obeidi, un om de afaceri libian care are legături cu regimul lui Muammar El Khadafi, a afirmat în 23 octombrie că a semnat un contract cu o companie românească (NFI), pentru exportarea din România, în Libia, a 100.000 de arme automate de tip AK-47. Potrivit notei diplomatice, El-Obeidi a semnat contractul la sfîrşitul lui septembrie, la Paris, în timpul unei călătorii de afaceri. El a afirmat că a fost însărcinat să ajute la facilitarea achiziţiilor pentru Jafl al-Khamis (Brigada Khamis), o unitate a forţelor speciale condusă de Khamis Khadafi, unul dintre fiii liderului libian. Potrivit lui El-Obeidi, căpitanul Ahmed Ben Shragaa, responsabilul cu achiziţii al unităţii, are instrucţiuni să lucreze cu ajutorul său la un număr de „achiziţii speciale”. El-Obeidi a vorbit deschis despre contractul respectiv, dar a evitat să spună dacă armele urmau să fie folosite în Libia, sau Libia să fie „end user” (destinaţie finală), care să le reexporte.

Cine e Viktor Bout?

Rusul Viktor Bout, născut în 1967, fost ofiţer al forţelor aeriene sovietice şi cunoscut pentru afacerile sale din domeniul traficului internaţional cu armament drept „Comerciantul morţii”, a fost capturat în Thailanda la data de 6 martie 2008 şi extrădat de autorităţile acestei ţări în Statele Unite ale Americii, unde este acuzat de terorism. Despre el au apărut informaţii conform cărora Bout ar fi livrat arme, timp de 15 ani, în Africa şi America de Sud, în Afganistan şi pentru Al-Qaida. Justiţia din SUA îl acuză pe Bout de conspiraţie în uciderea unor agenţi federali, pentru achiziţionarea de rachete sol-aer şi în vederea sprijinirii materiale a organizaţiei teroriste FARC. Pe blogul „Mercenarul român” (http://mercenarul.weblog.ro/2011/01/11/ basescu-si-viktor-bout-traficantul-mortii), într-un material interesant, apar motivele pentru care românii ar fi foarte interesaţi de dezvăluirile traficantului. Iată un fragment din acest material al cărui titlu este „Băsescu şi Viktor Bout”: „De ce ne interesează pe noi cazul Viktor Bout şi dezvăluirile pe care acesta ar urma să le facă în Statele Unite, pentru a obţine o sentinţă mai uşoară şi aducerea familiei sale pe teritoriul american? Din două motive cît se poate de simple. În aparenţă. Primul este că, prin cooperarea Serviciilor Speciale româneşti şi americane, traficantul morţii ar fi trebuit să fie capturat în 2008, la Fabrica de rachete de la Crîngu. Dar Viktor Bout a fost prevenit şi nu a mai căzut în cursa întinsă în România. Din informaţiile noastre, această scurgere gravă de informaţii s-a produs, în mod deliberat, prin intermediul consulului economic al României la Moscova, Gigel Bratiloveanu, acesta fiind un apropiat şi un protejat al lui Traian Băsescu încă de pe vremea cînd preşedintele României era ministru al Transporturilor. Şi acum venim la al doilea motiv. În anii în care Traian Băsescu a fost ministru al Transporturilor sau secretar de Stat la Transporturi, activitatea flotilei lui Viktor Bout, prin intermediul Aeroportului Otopeni Militar, s-a intensificat în mod semnificativ. Personal, am postat numeroase documente care vor fi utile anchetei din Statele Unite, care demonstrează atît traficul de arme săvîrşit prin intermediul Aeroportului Otopeni, cît şi modul în care se falsificau documentele de provenienţă şi de destinaţie. Şi, nu mai puţin, asemenea probe ilustrează complicitatea lui Viktor Bout cu autorităţile române de la nivelul Ministerului Transporturilor. Dacă nu cumva au fost implicate şi Servicii Secrete. În trecutul ceva mai îndepărtat al lui Viktor Bout există o perioadă în care destinul său s-a intersectat, în mod straniu, cu cel al actualului preşedinte al României, Traian Băsescu. Este vorba de perioada în care domnul Traian Băsescu a deţinut funcţia de şef al reprezentanţei Navrom la Anvers. În locul imediat învecinat din Anvers îşi îndeplinea o misiune secretă şi Viktor Bout. Care făcea acelaşi lucru, de astă dată sub aripa protectoare GRU”.

„LUMEA JUSTIŢIEI“

https://tricolorul.wordpress.com/2011/02/03/ziarul-%E2%80%9Elumea-justitiei%E2%80%9C-confirma-ceea-ce-am-publicat-noi/ 

O nouă vizită la Clinica Medicală de la Anvers

Traian Băsescu şi-a organizat încă o vizită la Clinica Medicală de la Anvers. Sub pretextul participării, la Bruxelles, la o reuniune a Consiliului European, vineri, lui Traian Băsescu i-a fost programată de către medicii SPP şi o nouă evaluare a evoluţiei cancerului, la Clinica oncologică din portul unde a lucrat ca maior de Securitate, sub acoperire. Joi, medicii SPP munceau din greu la organizarea deplasării de la Bruxelles la Anvers, unde se pare că Pacientul Naţiunii va ajunge pe la orele 14. Pe lîngă un consult medical, Băsescu doreşte de la specialiştii clinicii şi o opinie autorizată despre tomografiile cerebrale efectuate cu prilejul ultimei deplasări la Strasbourg, unde a fost scanat cu unul dintre cele mai performante tomografe din Europa.

https://tricolorul.wordpress.com/2011/02/03/o-noua-vizita-la-clinica-medicala-de-la-anvers/

=================================

NEWS ALERT: Escrocul Aliodor Manolea îl însoţeşte pe Muribundul Neamului, în delegaţia oficială, la Bruxelles! Pe bani publici! 

 

Traian Băsescu merge la Bruxelles însoţit de escrocul violet Aliodor Manolea. Surse din preajma Palatului Cotroceni ne-au informat că cei doi au stabilit un program intensiv de şedinţe bioenergetice. Escrocul îi va face în fiecare dimineaţă şi seara cîte o frecţie, care va presupune şi pase magnetice, durata unei şedinţe fiind de aproximativ 45 de minute. De asemenea, şarlatanul va încerca să îi calmeze puternicele dureri de cap. Joi, după ce a avut o primă şedinţă (în jurul orelor 9) – pe la orele 17, la Cotroceni, Traian Băsescu s-a mai retras, încă o dată, cu Aliodor Manolea în camera de odihnă, special amenajată în apropierea cabinetului. Sursele noastre ne-au mai comunicat că Manolea l-a însoţit pe Băsescu şi miercuri noaptea, la Cluj, cînd Chiorul s-a dus la căpătîiul lui Bartolomeu Anania.

Încă nu se ştiu amănuntele înţelegerii pe care au perfectat-o cei doi. Aşa cum se cunosc relaţiile lor, precis că magnetizatorul va încasa din aburirea Chiorului mai multe zeci de mii de euro.

CIOCĂNITOAREA WOODREA

 https://tricolorul.wordpress.com/2011/02/03/news-alert-escrocul-aliodor-manolea-il-insoteste-pe-muribundul-neamului-in-delegatia-oficiala-la-bruxelles-pe-bani-publici/