La Librăria "Mihail Sadoveanu", din Capitală, preşedintele PRM şi-a lansat cărţile "Europa Creştină" şi "Artificii"

Comunicat de Presă


Vineri, 12 noiembrie a.c., la Librăria "Mihail Sadoveanu" din Capitală au fost lansate cărţile "Europa Creştină" (în 3 volume) şi "Artificii", semnate de dr. Corneliu Vadim Tudor, membru al Parlamentului European, preşedintele Partidului România Mare.
Cei prezenţi i-au făcut o primire călduroasă autorului, care a ales, de fiecare dată, acest lăcaş de cultură din centrul Bucureştilor pentru a-şi prezenta în public ultimele apariţii editoriale. De menţionat că lucrarea monumentală "Europa Creştină" a apărut sub egida Parlamentului European. Pe prima copertă a fiecăruia dintre cele 3 volume - tipărite în culorile roşu, galben şi albastru - este reprodusă fotografia realizată la întîlnirea, de la Vatican, cu Papa Benedict al XVI-lea a domnului Corneliu Vadim Tudor, singurul om politic din România care a purtat dialog cu ultimii doi capi ai Bisericii Romano-Catolice.

Cele 3 volume cuprind discursuri externe, pastorale şi alte alocuţiuni rostite de autor, apreciat drept cel mai important orator din politica românească postbelică. Sînt reproduse, de asemenea, Mesajele primite de Tribun, pentru cărţile sale în limbi străine, din partea unor personalităţi internaţionale de prim-rang: Regina Marii Britanii, Regele Norvegiei, Regina Olandei, Regele Spaniei, Regele Suediei, Regina Danemarcei, preşedinţii Italiei, Franţei, Poloniei, Irlandei, Croaţiei, Estoniei, Israelului, Ciprului, secretarului general ONU ş.a.

Amfitrioana evenimentului a fost doamna Georgeta Munteanu, şefa Librăriei "Mihail Sadoveanu". Cărţile au fost prezentate de prof. univ. dr. Gh. Buzatu şi de Geo Saizescu. Înainte de a lua cuvîntul, îndrăgitul regizor i-a înmînat pamfletarului Corneliu Vadim Tudor Premiul de Excelenţă "Tudor Arghezi".

Vorbitorii au evidenţiat prodigioasa activitate scriitoricească şi politică a domnului Corneliu Vadim Tudor, subliniind prezenţa activă a acestuia atît în viaţa politică internă, ca singurul lider autentic al Opoziţiei din ultimele două decenii, cît şi în Parlamentul European, unde vocea domniei - sale este ascultată, întotdeauna, cu respect şi interes.

În încheiere, a luat cuvîntul autorul, care a mulţumit gazdelor sale, cît şi celor care i-au prezentat cele mai recente volume. El a adus un cald omagiu memoriei prietenilor săi Eugen Barbu, Mihai Ungheanu, Mircea Micu şi Adrian Păunescu, aflaţi în repetate rînduri la Librăria "Mihail Sadoveanu", cu ocazia unor asemenea evenimente editoriale. Domnul Corneliu Vadim Tudor a amintit cum a salvat sediul Librăriei "Mihail Sadoveanu" din ghearele Mafiei imobiliare, care vrea să pună mîna acum şi pe sediul central al Partidului România Mare. Domnia-sa a anunţat organizarea unui protest de amploare, care va aduce mii de oameni în faţa locuinţei lui Traian Băsescu, nedemnul ocupant al funcţiei de şef al Statului, care a băgat ţara în faliment şi i-a adus pe români în pragul disperării.

Autorul a dat, apoi, autografe pe lucrarea "Artificii". Menţionăm că "Europa Creştină" nu se află la vînzare, fiind o carte de propagandă comunitară, apărută sub egida Parlamentului European. În încheiere a fost oferit un cockteil.

BIROUL DE PRESĂ AL PARTIDULUI ROMÂNIA MARE

12 noiembrie 2010

http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=9864&format=html

Românii sînt pe jumătate poporul lui Eminescu, pe jumătate poporul lui Caragiale

Alocuţiune rostită la Librăria "Mihail Sadoveanu", din Bucureşti, vineri, 12 nov. 2010, cu prilejul lansării cărţilor "Europa Creştină" şi "Artificii"

Vreau să vă mulţumesc că aţi venit în număr semnificativ la această lansare de carte. Nu e un număr foarte mare; dacă vroiam să fie foarte mare, aduceam o filială a partidului aici şi ocupam bulevardul. E mai bine aşa. E dimineaţă, e o oră nefirească pentru lansări de cărţi, dar ne-am adaptat programul în funcţie de programul domnului profesor Gh. Buzatu. Şi de al meu, ca să fiu sincer, pentru că la ora 13 am tradiţionala Conferinţă de Presă de vineri, unde mă aşteaptă mulţi ziarişti.


În mod sigur, o altă categorie de ziarişti, nu cei care se ocupă îndeobşte de cultură, ci aceia care vor să afle noutăţi din politică, direct de la sursă, ce avem noi de gînd în următoarea perioadă. Aveţi aici 3 cărţi cu titlul "Europa Creştină". Vreau să vă anunţ, din capul locului, că ele nu sînt la vînzare, pentru că au apărut sub egida Parlamentului European şi nu avem voie să le comercializăm.

Ele sînt destinate propagandei Uniunii Europene şi beneficiază şi de o mică sponsorizare pentru tipărire. Aşa că ele sînt destinate bibliotecilor şcolare şi universitare, ale altor instituţii, însă mi-am zis că este bine să se vadă ce am muncit eu anul acesta. Poate că nu le-aş fi adus aici, în vitrină, dacă nu s-ar insista, cu minciuna asta politizată excesiv, că unii muncesc pe brînci în Parlamentul European, iar alţii nu muncesc. Este o ruşine! Nu vreau să fac polemici acum. Este o zi prea frumoasă şi pentru mine, şi pentru colaboratorii mei., pentru că, iată, prezint roadele muncii mele. Alţii fac palinkă, fac cîrnaţi de Pleşcoi, fac chiloţii lui Botezatu. Eu fac cărţi. Aşa cum Geo Saizescu face filme. Acesta e produsul muncii noastre. Aici, în asistenţă, se află şi regizorul Dan Puican, care a montat piese de teatru memorabile, în special la Radio România. Fireşte că, într-o vreme barbară, cărţile şi filmele nu mai sînt aşa gustate, pentru că lumea nu are bani, nu se cumpără presa scrisă, nici volumele. Este foarte greu. S-ar cumpăra ele, dar s-a prăbuşit difuzarea. Însă noi mergem înainte, aşa cum merg caii în Orient. Îşi pierd călăreţul din şa, dar ei aleargă mereu înainte, cu coama în vînt. E destinul lor. Aşa ne împlinim noi destinul. Zicea Geta Munteanu că sînt la a 30-a carte. Vă rog să mă credeţi că nici eu nu mai ştiu a cîta carte e. Nu ştiu cum să le mai socotesc. Cartea de discursuri a apărut în 2 volume masive, dar mai am vreo 5 sub tipar, în pregătire. Cartea asta a apărut în 3 volume. La începutul anului viitor mai tipăresc sub egida Parlamentului European încă două volume. Însă numărul contează mai puţin. Mateiu Caragiale a tipărit, în definitiv, o singură carte semnificativă: "Craii de Curtea Veche". Dar ce capodoperă! Excepţională! şi nu întîmplător el dă ca motto al cărţii o frază pe care a rostit-o Poincaré - , nu matematicianul, ci fratele său, viitorul preşedinte al Franţei, în timpul primului război mondial. Venise la un proces aici, să apere nişte interese ca avocet, şi a zis la un moment dat: "Ce vreţi? Sîntem aici la porţile Orientului, unde nimic nu este prea grav". În Ţara Românească băşcălia e regină.. Dacă s-ar da un Premiu Nobel pentru băşcălie, românii l-ar lua în fiecare an. Mereu bagatelizăm, mereu luăm în derîdere, nu ştiu ce drojdie fanariotă s-a depus pe fundul paharului nostru sufletesc. Românii sînt pe jumătate poporul lui Eminescu, pe jumătate poporul lui Caragiale. Aşadar, pe jumătate poporul "Sărmanului Dionis" şi al lui "Toma Nour", din "Geniu Pustiu", şi pe jumătate poporul lui Mitică, sau al lui "Conu Leonida faţă cu Reacţiunea". Asta e realitatea. Să fim realişti şi să selectăm ce e mai bun în zestrea noastră, pentru a ne salva ca ţară. Rînd pe rînd, se prăbuşesc toate redutele de rezistenţă, nu numai ale poporului nostru, ci ale popoarelor în general. Religia e batjocorită. În America, de pildă, nu se mai spune Merry Christmas, care înseamnă o Liturghie pentru Christos: Christ Mass ( Mesă pentru Christos) - era "Missa Solemnis" a lui Beethoven, din 1823. Nu se mai spune, ca să nu se folosească numele lui Christos, pentru a nu se insulta, chipurile, alte religii. Noi ştim care sînt acelea. Dar religiile alea ne insultă pe noi. Difuzează pe canalul Discovery tot felul de mizerii, cum că Mîntuitorul Nostru Isus Christos nu a murit pe Cruce, că S-a pierdut în lumea largă, eventual în India, sau în Egipt, cu Maria Magdalena, au făcut şi un copil ş.a.m.d. Nu se poate atîta blasfemie! După ce L-au crucificat pe Isus, acum Îl batjocoresc şi în posteritate. N-au loc de El în viaţă, n-au loc de El nici în moarte. Iată de ce am considerat necesar să dau acest titlu, direct, "Europa Creştină", pentru că la fundamentele Europei Unite stă Crucea Creştină. Acesta e liantul nostru. Eu am moştenit de la iubiţii mei părinţi această dimensiune religioasă. Cu orice preţ am să mă lupt pentru un Creştinism militant. Am fost aseară, pînă tîrziu, la sediul partidului, am avut de rezolvat mai multe probleme. Apoi am condus pe cineva la o biserică, unde erau Moaştele Sf. Mina. Am crezut că acolo sînt cîteva zeci, sau sute de persoane la coadă. Însă erau mii! Poate peste 10.000 de persoane, la orele 11 noaptea! Coadă care şerpuia şi ocolea cartiere, parcuri, străzi. M-am uitat şi am zis: Iată puterea credinţei! Iată ce forţă de iradiere are Creştinismul! Pe undeva, am inima strînsă, pentru că în loc să ne batem pentru drepturile noastre ca familie, ca ţară şi ca popor, ne ducem să pupăm Sfintele Moaşte, să atingem veşmintele vlădicilor. Dar s-ar putea ca asta să fie voinţa lui Dumnezeu. S-ar putea ca tocmai această smerenie să fie salvarea noastră. Pentru că celelalte formule nu au rezistat. Încet, încet am fost daţi înapoi, pînă aproape de Evul Mediu. Neîndoielnic, cunoaştem un regres istoric formidabil. Ar fi multe de spus în legătură cu această carte. Repet: nu vreau să se nască speculaţia că e la vînzare. Nici nu are preţ, de altfel. Dar e rodul muncii mele. Ne aflăm aici, la gazda noastră, care ne oferă ospitalitate de 31 de ani, Geta Munteanu. În decembrie 1979, eu am lansat prima carte aici. De debutat, o făcusem cu 2 ani înainte, în 1977, cu cartea "Poezii", prefaţată de Eugen Barbu, a cărei primă cronică a făcut-o Nichita Stănescu. Acesta era din altă generaţie, dar era prietenul meu din 1974. Mă simt dator să spun asta, întrucît există un scurt istoric al litigiului cu privire la sediul acestei librării. Mafia imobiliară a pus ochii şi pe acest spaţiu generos. Acum vreo 7-8 ani, Geta Munteanu a venit la mine,la partid. Trebuie să spun asta, pentru că noi ne luptăm şi cu această mafie îngrozitoare, care face victime. Prima victimă este un actor care a jucat într-una din piesele mele la Radio România , iar Dan Puican ştie, fiindcă eu am debutat la Radio în 1968, cînd eram ceea ce se cheamă un copil prodigios, sau minune. La 18 ani, să fii jucat la Radio de actori celebrii e o mare performanţă! Ulterior am avut o piesă "ştefan cel Mare", o piesă "Tudor Vladimirescu" şi o piesă contemporană în care a jucat şi prima soţie a lui Dan Puican, Stela Popescu. Prin urmare, am avut 4 piese jucate la Radio şi 1 la Teatrul Tănase, în decembrie 1989, o comedie socială, un musical, pe muzica unui alt amic regretat al nostru, Ion Cristinoiu. Ei bine, în piesa aceea, alături de Stela Popescu a jucat şi George Constantin. Ce voce de aur! Un om remarcabil! L-am văzut în ultimul spectacol "Tartuffe", al lui Moliere, la Teatrul Bulandra. În 1994, generoasa lui inimă a făcut explozie, pentru că l-a evacuat din casă Mafia imobiliară. La scurt timp, face explozie şi creierul unei soprane extraordinare, de talia Mariei Callas - Magda Ianculescu. Au evacuat-o şi pe ea. A murit şi generalul de aviaţie Gheorghe Catană, după ce a făcut greva foamei, în frig şi ploaie. Ce ţară mai face aşa cu valorile sale? Hoţii au vrut să evacueze şi Librăria "Mihail Sadoveanu", cu acte false. Aşa cum se încearcă acum să fie scos partidul nostru din sediul său, tot cu acte false. Nepotul de aproape 90 de ani, al unui fost criminal de război, nepot care locuieşte în SUA, revendică imobilul pe care ni l-a dat Guvernul Tăriceanu, în 2006. Îţi stă mintea-n loc! Tu vii, şi produci dovezi, şi le spui că e vorba de o altă adresă, dar bandiţii nu vor să ţină seama. Aşa că nici eu n-am să ţin seama de ei şi am să-i calc în picioare. Ei nu mă cunosc pe mine. Ajunge o bîtă la un car de oale. O să vedeţi ce le fac eu în următoarele zile acestor nemernici. Dacă ei, unui om ca mine, cu un partid puternic în spatele lui, îndrăznesc să-i facă o asemenea samavolnicie, pe oamenii de rînd îi omoară cu zile, cum i-au şi omorît, de altfel. Revin la problema librăriei: ne-am luptat atunci şi am salvat Librăria "Mihail Sadoveanu", care e Kilometrul 0 al literaturii naţionale, încă dinainte să îmi lansez eu cărţi aici. Îi vedeam pe Zaharia Stancu, pe Marin Preda, pe Nichita Stănescu, pe Eugen Barbu; de Adrian Păunescu nu mai vorbesc, de Dinu Săraru, Ioan Alexandru ş.a. Atîţia oameni şi-au lansat cărţile aici, nu în altă parte. De ce? Poate şi pentru amplasarea ultracentrală, dar şi pentru o serie de vecinătăţi deosebite. De exemplu, la cîţiva paşi e Cinematograful Scala. Geo Saizescu poate nu ştie că eu aici i-am văzut bijuteria de film "Un surîs în plină vară". Eram elev la Liceul Sf. Sava. Tot el a făcut şi "Dragoste la zero grade". Ce filme minunate! Cu cîtă bucurie ne uităm acum, la acele filme, mai ales prin prisma faptului că cei mai mulţi actori au trecut în lumea umbrelor. Ce filme se mai fac acum? Se plimbă impostori, vorba unui amic al nostru, Sergiu Nicolaescu, cu o cameră pe umăr şi se bagă prin closete publice, pe la Gara Filantropia, mai înjură unu, mai urinează în public altul şi gata, am făcut filmul! Asta este o ruşine pentru ţara care a dat mari regizori. Nu numai aici, dar chiar şi la Hollywood. Într-o ţară care a dat actori senzaţionali. De aceea am ţinut să vină şi Geo Saizescu aici. Nu numai pentru că a făcut lucruri extraordinare pentru cinematografia română. Îmi place să cred că şi eu sînt un cineast, present în dicţionarele cinematografiei româneşti prin scenariul la "Triunghiul morţii", pe care l-a regizat Sergiu Nicolaescu. Este un film despre primul război mondial. Iar acum, tot la rugămintea lui Sergiu, am scris "Candele de zăpadă", despre al II-lea război mondial. L-am invitat pe Geo Saizscu şi pentru faptul că el întreţine cu bani puţini, sau mai degrabă cu bani deloc, o revistă de umor cu totul remarcabilă. El face o revistă foarte bună pe seceta asta teribilă, cînd românii aproape au uitat să mai zîmbească.

Ar fi multe de spus. Mulţumesc gazdei noastre că ne primeşte aici. Mulţumesc şi profesorului Gheorghe Buzatu, care a fost conducătorul Tezei mele de doctorat în Istorie. Mă întreba Prinţul Sturdza acum aproape două luni la Baden-Baden (ne-am dus la biserica pe care a ctitorit-o străbunicul său, Domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza): "Cine îţi poate da ţie note? Cine te poate examina, Cornel, la cunoştinţele tale?" şi am răspuns: "Dragă Tinu, am dat un doctorat şi m-a examinat, m-a notat şi m-a dat şi înapoi cînd am greşit, profesorul Gh. Buzatu, din Iaşii tăi. ţin minte că în proiectul Tezei de doctorat, care e dificilă, are aproape 800 de pagini şi acoperă o epocă din Istoria făuririi României Mari, am comis, prin forţa lucrurilor, nişte erori de documentare, dar profesorul, cu tactul şi blîndeţea lui, mi-a atras atenţia unde am greşit. Eu vă mulţumesc că aţi venit în număr suficient de mare la acest eveniment din cariera mea literară. După cum vedeţi, azi nu am făcut politică, dar, în definitiv, tot ce facem noi e politică, într-o ţară aflată în ruine.

CORNELIU VADIM TUDOR


http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=9855&format=html

CARTEA ANULUI 2010 - "Artificii"

La Editura Fundaţiei România Mare a apărut cea de-a 26-a carte a preşedintelui PRM, intitulată "Artificii".
Ea conţine aforisme, meditaţii şi fragmente de Jurnal. Are 210 pagini şi costă 40 de lei noi.

Lucrarea va fi în librării începînd de săptămîna viitoare, dar ea poate fi procurată şi de la sediul Fundaţiei, Str. Emile Zola, nr. 2, lîngă Televiziunea Română ( Telefon 021 / 230 20 63 ).

Cei care vor sa lanseze o comanda on-line, pot completa formularul din josul blogului, indicand adresa completa si numarul de telefon.


http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=9221&format=html

ARTIFICII

* Îngerul meu păzitor mă obligă - după ce am fost trădat de atîtea ori - să nu mai am încredere decît în mine însumi.
 * Referindu-se la înfrîngerea Germaniei în al II-lea război mondial, Winston Churchill a spus, la Zürich: "Am ucis porcul care nu trebuia".
* Nu botez şi nu cunun fiindcă nu-mi place să intre nici un străin în familia mea.
* Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, cînd m-oi duce,
Decît un nume adunat pe-o cruce.
* Francezul Paul Morand, despre turiştii americani din Europa: "Yankei imposibili, în grup tot timpul, ca bancurile de scrumbii, cu mîinile în buzunare, cu pipa în gură"...
* "Toţi regii, toţi miniştrii de Finanţe au fost, dintotdeauna, nişte falsificatori de bani; numai americanii au adus la scară mondială această piraterie numită inflaţie". (Paul Morand)
* Lumea de azi crede în orice - numai în Dumnezeu nu.
* "Ce aţi zice dacă haosul are un conducător?" (Adolf Hitler)
* "Ah, zise regina, dacă aveam testicole, acum eram rege!". (zicală britanică)
* Mîndra mea-i politicoasă:
Unde-i pui mîna, te lasă!
* Preşedintele american Andrew Jackson aduce un memorabil omagiu perechii sale: "Prefer să nu merg în Rai dacă nu îmi voi întîlni soţia".
* Nu vreţi cu frumosul? Vă iau cu urîtul:
Cine mă atacă îşi va rupe gîtul!
* Epifanie = fenomenul întrupării unui zeu în om.
* Problema nr. 1 a omului este că el vrea să cuprindă-necuprinsul şi să înţeleagă-neînţelesul. De aici toată dezorientarea lui în timp şi spaţiu.
* Ah, oameni fără suflet, vă implor:
Să nu luaţi puii de la mama lor!
* Fruntea bombată e semn nu numai de inteligenţă, ci şi de obiectivitate. La polul opus sînt cei cu fruntea teşită: nu prea deştepţi, dar foarte subiectivi.
* Hitler a fost hipnotizat de Bonaparte. După ce a vizitat Domul Invalizilor, în 1940, a spus: "Am trăit cel mai mare moment al vieţii mele lîngă mormîntul lui Napoleon".
* Ştiţi cum se numeşte bărbatul cu un singur testicol? Monohord.
* Banii n-au miros, dar lipsa lor miroase îngrozitor.
* Înainte, celelalte naţiuni ne cunoşteau prin Dimitrie Cantemir, George Enescu, Constantin Brâncuşi, Anna de Noailles, Martha Bibescu, Henri Coandă. Acum, ne cunosc prin ţigăncile cerşetoare, prin prostituate, prin violatori şi tîlhari. Aceasta mi se pare cea mai gravă decădere a Neamului Românesc.
* Cea de-a 13-a muncă a lui Hercule: într-o singură noapte, din 50 de fecioare a făcut 50 de femei. Scriitorul Jean-François Marmontel (1723-1799) a fost ceva mai modest: s-a culcat doar cu 10 femei la rînd, avînd şi martori.
* "Teatrul îndreaptă moravurile. Cinematograful face ravagii, din punct de vedere moral şi lingvistic". (Paul Morand)
* Mao Tze Dun spunea unei delegaţii franceze: "În 10 ani nu va mai exista nici un colţ din URSS pe care să nu îl pot atinge cu bombele noastre atomice".
* "Nu există cale de mijloc cu pederaştii: ori sînt complici, ori se urăsc. Oricum ar fi, se cunosc între ei". (Paul Morand)
* Într-o mînăstire este mai multă desfrînare decît într-un bordel.
* Lumea modernă se închină la o altă Sfîntă Treime: Sf. Telefon, Sf. Televizor, Sf. Computer.
* În anturajul lui Hitler au existat doi Bormann, nu unul; aceştia erau fraţi şi se duşmăneau de moarte.
* "Acest popor iresponsabil" - îi numea Hitler pe italieni.
* Nici despre ruşi nu avea Hitler o părere prea măgulitoare, mai ales după ce auzise de violurile, crimele şi alte atrocităţi săvîrşite de ei în drumul către Berlin: "Ăştia nu mai sînt oameni, sînt bestii venite din stepa asiatică; lupta dusă de mine împotriva lor este o luptă pentru demnitatea omului european".
* Exclamaţia populară "Zău" are aproape 2.000 de ani şi vine din formula latină "Per Deum" - "Pentru Dumnezeu".
* Prosper Mérimée a crescut 150 de pisici, dar nu i-a dat nume nici uneia.
* Prosper Mérimée asistă la înmormîntarea lui Stendhal (1842) şi a lui Alfred Musset (1857). El însuşi moare la Cannes, în vîrstă de 67 de ani, probabil de astm, avînd "insomnii groaznice şi sufocări dureroase" (cum afirmă într-o scrisoare către Turgheniev).
* "Patriotismul de cabinet este, peste tot, acelaşi". (Prosper Mérimée)
* În cele mai multe cazuri, după căsătorie, o curvă nu se cuminţeşte, ci devine şi mai curvă.
* "Nimic nu e mai antrenant decît o orchestră de ţigani" - îi scrie unui amic, în 1854, Prosper Mérimée, autorul lui "Carmen" (după care şi-a compus opera "Bizet") şi al lui "Tamango".
* "Limita fizică a fericirii mele", spune Borges că a trăit, la 23 august 1944, atunci cînd a aflat de eliberarea Parisului.
* Două tradiţii de esenţă paranormală: înaintea fiecărei nenorociri în familia Bourbonilor, un om roşu bîntuia prin Palatul Tuileries; la Habsburgi, îşi făcea apariţia, în Palatul Schönbrunn, o femeie în alb.
* Stendhal a vrut, mereu, să moară pe stradă. În bună măsură, visul i s-a împlinit: la orele 7 seara, ale zilei de marţi, 22 martie 1842, el suferă un atac de apoplexie pe trotuarul din faţa Ministerului Afacerilor Externe. Moare a doua zi, la orele 2 dimineaţa, în vîrstă de 69 de ani. A muri pe stradă se numeşte, în medicină, Sindromul Stendhal.
* Rabelais scrie că cea mai mare durere e cea de dinţi - dar nu e vorba de dinţii omului, ci de picioarele lui, muşcate de cîini.
* Lucrul cel mai frumos după sfîrşitul unui război nu este pacea, ci frenezia vieţii.
* Am pus oglinda lacului în ramă:
Din soare curg efluvii de aramă.
* Jorge Luis Borges ratează, în ultima clipă, Premiul Nobel, fiind pedepsit pentru că l-a lăudat pe dictatorul chilian Augusto Pinochet.
* Dacă s-ar acorda Premiul Nobel pentru Băşcălie noi, românii, l-am cîştiga în fiecare an.
* În 1974, cînd Nicolae Ceauşescu s-a proclamat Preşedinte şi a instituit un sceptru prezidenţial, Salvador Dali i-a trimis o telegramă de felicitare. Mulţi pretind astăzi că pictorul l-a ironizat. Aiurea! Tot aşa i-o fi ironizat Dali şi pe Hitler, şi pe Franco, pe care i-a elogiat? În realitate, pictorul, care avea, el însuşi, un sceptru, a fost foarte sincer.
* În civilizaţia rurală se spunea: "Nu ştie bărbatul, ce ştie tot satul". În civilizaţia urbană s-au schimbat cîteva cuvinte: "Nu ştie dobitocul, ce ştie tot blocul".
* Cine falsifică sondajele de opinie va trebui să falsifice şi banii, ca să dea salarii şi pensii.
* Sîmbăta morţilor se referă şi la telefon, care tace ca peştele.
* România e ţara în care ce s-a furat, rămîne bun furat.
* Ţăranul român are o expresie genială pentru terapia prin dragoste: "Ochiul stăpînului îngraşă vita".
* "Dobrogea, colţul nostru de Asie". (N. Iorga)
* Admirabilă vorbă de spirit a lui Alphonse Allais: "Cafeaua este o băutură care ne adoarme dacă nu o bem".
* Orice cal ajunge gloabă
Orice miss devine babă.
* Folclorul socialist a născut o "perlă" deosebită, care îşi verifică actualitatea în toate domeniile:
"Fie omul cît de prost
Mintea-i vine după post".
* Românii, care mereu aşteaptă să li se dea cîte ceva, nu au nevoie de Preşedinte, ci de Moş Crăciun.
* Rudolf Hess avea o expresie favorită, care, din păcate, nu l-a prea ajutat: "Stelele îi guvernează pe proşti, iar deştepţii îşi guvernează propriile stele".
* Napoleon a fost un mare băutor de cafea: ţinea, tot timpul, 7 ibrice pe foc! Aşa că să nu ne mirăm că a murit de cancer la ficat, la mai puţin de 52 de ani.
* Nu contează cîţi mă votează, ci cîţi se roagă pentru mine.
* Principesa Ileana îi spunea călugărului Arsenie Boca, despre asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu: "România este singura ţară unde succesul nu are succes".
* Un anonim scrie, în 1944, un imn închinat speranţei în nemurire: "Dacă şi ghimpii unei sîrme pot da-n floare, eu de ce nu? Nu voi muri, să ştiţi!"
* Opera completă a lui Goethe însumează nu mai puţin de 133 de volume!
* De ce oamenii mari s-au însurat cu femei primitive? E cazul lui Jean-Jacques Rousseau, dar şi al lui Goethe - acesta, la vîrsta de aproape 50 de ani (1788), face o pasiune pentru Christiane Vulpius, "o muncitoare la un atelier de flori artificiale", aşa zice un biograf, cu care se căsătoreşte după aproape 20 de ani (1806).
* Acelaşi Goethe, vizitat, la Weimar, de poeţii polonezi Mickiewicz şi Odyniec, e descris de acesta din urmă astfel: "S-a deschis uşa şi a intrat - Jupiter! M-au trecut fiori. Fără să exagerez, avea ceva de Jupiter în el. Înalt de stat, de-o conformaţie fizică extraordinară, cu chipul plin de demnitate, impunător şi cu fruntea - tocmai pe ea era acel ceva jupiterian. Fără să poarte coroană, fruntea lui radia maiestate".
* "Selecţie din hîrtiile diavolului" - iată un titlu îndrăzneţ, dat de neamţul cu nume franţuzesc Jean Paul, unei lucrări, acum mai bine de 200 de ani.
* "Moartea şi vulgaritatea sînt singurele lucruri care nu pot fi explicate". (Oscar Wilde)
* Un autor prea puţin cunoscut, H. G. Bohm, scrie ceva frumos şi adevărat: "Fiecare cîine este un leu al casei".
* "Dragostea dintre cîine şi om e idilică, întrucît cîinii n-au fost, niciodată, izgoniţi din Paradis". (Milan Kundera)
* Cîinele e mai liber ca omul: el nu poate fi şantajat cu scene de sex.
* Cea mai frumoasă expresie a unui cîine este atunci cînd el clipeşte blînd, ca un bătrîn înţelept...
* Aerul condiţionat ne poate face rău atunci cînd nu-l avem.
* În Evul Mediu, călugării din mînăstirile europene umblau prin locurile întunecoase avînd cîte o lumînare legată de degetul mare de la picior, pentru a le lumina doar pasul următor - atîta cît era nevoie.
* Românul debutează în viaţă genial, se maturizează talentat şi sfîrşeşte ratat.
* Abraham Lincoln era numit, de către un adversar politic, "Gorila originală". Asta nu l-a împiedicat pe preşedinte să-l numească ministru de război.
* Apocalipsa e o ciulama de ciuperci atomice.
* "Magia neagră" încearcă să corupă, cu pomeni, spiritele morţilor care ne protejează.
* Prin moartea mea voi îmblînzi neantul.
* Ţările fac război pentru mîndria rănită, fără a-şi da seama că războiul le va provoca umilinţe infinit mai mari.
* Păcătuim ca să avem ce să spovedim.
* Numai frica de Dumnezeu a ţinut în frîu suflul meu vital atît de nărăvaş.
* Un frumos gînd de tinereţe al lui Emil Cioran: "Naţiunile fără orgoliu nici nu trăiesc, nici nu mor".
* Cînd a scris "Emile", Jean-Jacques Rousseau s-o fi gîndit la Cioran...
* Mă întreabă unii care e filozofia mea de viaţă. Dar eu nu am aşa ceva. Efectiv, eu nu am filozofie de viaţă - eu am bucurie de viaţă.
* "Nu te teme, căci mai mulţi sînt cu noi decît cu ei". (Proorocul Elisei)
* Fiecare carte pe care o tipăresc e o scrisoare către Tine, Doamne.
* Mişcarea Gay nu e veselă, ci îngrozitor de tristă. Aceşti oameni sînt robi ai unui păcat de moarte şi, în sufletul lor, ei ştiu asta, dar nu se mai pot vindeca.
* La cuvintele Sfîntului Petru, "Iată, noi am lăsat toate şi am urmat Ţie: oare ce va fi nouă?" - Sfîntul Ioan Gură de Aur spune, după cîteva veacuri: "Care toate, Petre? Ai lăsat palate, ai lăsat demnităţi de seamă? Ce ai lăsat? O barcă pe care o aveai şi cîteva năvoade. Ce lucru însemnat ai lăsat ca să-L urmezi?"
* Doi mari artişti ai Secolului XX care ajung la aceeaşi concluzie: "Te-am trăit, sau te-am visat, doar, viaţă?" (Serghei Esenin); "Nu ştiu prea bine dacă visez, sau dacă-mi amintesc, dacă mi-am trăit viaţa, sau dacă am visat-o?" (Eugen Ionescu).
* Creierul meu funcţionează înaintea timpului, dar, din păcate, rareori pot să schimb mersul evenimentelor.
* În "Republica", Platon descrie un caz de moarte aparentă a soldatului Er, fiul lui Armenius, care e ridicat de pe cîmpul de bătălie "fără semne de putrefacţie". Tînărul revine la viaţă după aproape două săptămîni: "L-au adus acasă să-l înmormînteze, iar în a 12-a zi, fiind aşezat pe rug, a înviat. Şi, înviind, a spus ce văzuse pe lumea cealaltă. A zis: după ce a murit, sufletul său, întovărăşit de multe alte suflete, a plecat, şi toate au ajuns într-un loc uimitor, unde se aflau două deschideri în pămînt, care erau una lîngă cealaltă, şi, la fel, alte două în cer, în sus, de cealaltă parte. Între aceste deschideri erau aşezaţi judecători, care, după ce pronunţau sentinţa, le porunceau celor drepţi să o apuce prin deschiderea din dreapta şi din sus, din cer, punîndu-le înainte însemnele faptelor judecate. Celor nedrepţi le porunceau să se îndrepte prin deschiderea de jos şi din stînga, avînd şi aceste suflete la spate însemnele tuturor faptelor săvîrşite".
* Buffon, care suferea de epilepsie, descrie "clipa de geniu" aşa: "Se desfăşoară şi se dezvoltă treptat; simţi un mic şoc electric în cap, care îţi cuprinde, în acelaşi timp, inima: aceea este clipa de geniu".
* La naşterea lui Isus se petrece un fenomen foarte ciudat: timpul, brusc, încremeneşte! Asta o spune bărbatul Mariei, Iosif, care iese din staul în căutarea unei moaşe, conform Evangheliei lui Iacov - neinclusă, din păcate, în Biblie de către cei care au hotărît cum trebuie să ni se transmită Cartea Sfîntă. Iată pasajul: "Eu, Iosif, mergeam fără să înaintez nici un pas. Am privit aerul şi l-am văzut încremenit de uimire. Am privit bolta cerului şi am văzut-o nemişcată. Păsările îşi încetară zborul. Am privit pe pămînt şi am văzut cîţiva oameni aşezaţi în jurul unui blid, gata să mănînce. Dar mestecînd nu mestecau, luînd dumicatul nu-l luau şi ducîndu-l la gură nu-l duceau. Toţi stăteau cu ochii spre cer. Era şi o turmă de oi, care însă nu se mişca din loc. Păstorul ridicase toiagul, dar mîna îi încremenise deasupra capului. Am privit spre rîu şi am văzut cum stăteau mieii cu boturile aplecate, dar fără să bea. Apoi, dintr-o dată, toate îşi reluară mersul lor firesc".
* Cum să nu bată Dumnezeu Carthagina şi să n-o şteargă de pe faţa pămîntului? În anul 310 î. Chr., pentru a-l îndupleca pe Baal Hammon (Cronosul lor), zeul suprem al cetăţii, ca să rezolve o criză politică internă, cartaginezii sacrifică 200 de copii - această cruzime teribilă e descrisă de Dioclorus Siculus.
* Femeia în rochie verde tremură de nerăbdare ca frunza de lotus în vîntul serii...
* Oraşul Huşi e fondat de husiţii alungaţi din Boemia, dar nu de cei care l-au ars pe rug pe Jan Hus (1415), ci de husiţii alungaţi de Regele Ungariei Matei Corvin (1460).
* "Lucrurile sfinte li se arată oamenilor sfinţi; celor profani nu le sînt permise". (Hippocrate)
* Biblioteca din Alexandria a fost vandalizată de două ori. Primul a făcut-o episcopul Teofil pe la anul 390 d. Chr., iar al doilea a fost un calif arab, în Secolul VII, care şi-a creat şi justificarea cinică: "Dacă aceste cărţi sînt conforme cu Coranul, sînt inutile; dacă sînt contra Coranului, sînt periculoase".
* Lorenzo da Medici moare din pricina gutei, care i-a afectat rinichii. Nici nu-i de mirare că s-a prăpădit, din moment ce doctorul lui, Petrus Bonus Avogarius, i-a zis să poarte un inel cu safir, dar nu oriunde, ci la degetul mijlociu al mîinii stîngi, promiţînd că îl va vindeca definitiv cu ajutorul "celandei, care este o piatră roşie ce creşte în stomacul rîndunicii şi eu am s-o trimit Magnificenţei Voastre pentru a fi legată într-o bucată de pînză şi cusută în cămaşă sub sînul stîng, la sfîrc" (?!).
* Curioasă metamorfoza cuvîntului italian "bottega" (atelier în care se mînca şi se bea) în "bodega" noastră balcanică.
* Cel care a pictat mustaţă şi barbă Mona Lisei e dadaistul Marcel Duchamp, care a scris sub parodia lui, de parcă ar fi fost vorba de un calorifer: "Are fundul fierbinte".
* Ridicol obiceiul italienilor de a se deghiza! După ce eşuează în încercarea de a recuceri Milano, Lodovico Sforza s-a deghizat în soldat, dar a fost trădat de o slugă, fiind prins de francezi, care l-au plimbat prin Lyon ca pe un animal, apoi l-au închis într-un castel, unde a şi murit, după 8 ani. Mussolini s-a deghizat tot în soldat, dar nu italian, ci german; a fost recunoscut şi împuşcat de partizanii italieni, cadavrul fiindu-i spînzurat cu capul în jos, de streaşina unui garaj din Milano. Din nou Milano...
* A încerca să-i ţii pe ţigani pe loc şi a le face o viaţă sedentară e ca şi cum ai vrea să pui în lanţuri marea...
* Cum se face că din părinţi severi ies bunici atît de îngăduitori?
* Scenă de film tragic, cu părinţii Şcolii Ardelene în rolurile principale: la 13 mai 1806, la Budapesta, Samuel Micu-Klein moare în braţele lui Gh. Şincai...
* Tînărul Gh. Asachi îl vede pe Napoleon, la Schönnbrun.
* Maliţios acest rege Ludovic-Filip, care îi spune lui Victor Hugo: "Engleza e un schelet de cuvinte germane, îmbrăcat în veşminte franţuzeşti".
* Ar fi putut deveni germana limba oficială a Americii? Hitler suferea cumplit la gîndul că această propunere a căzut la un singur vot. Adevărul a fost cu totul altul. Şi chiar dacă ar fi trecut la vot, germana tot n-ar fi rezistat, datorită invaziei populaţiilor cu vocaţie colonizatoare: anglo-saxonii şi celţii (irlandezi, scoţieni, galezi).
* Profetul indian Osho spune ceva înţelept: "Singura speranţă pe care o mai are umanitatea este gingăşia femeilor, nu duritatea bărbaţilor".
* În timpul campaniei din Egipt, Napoleon a fost considerat de unii evrei drept Mesia cel mult aşteptat. Mai tîrziu, alţi evrei l-au văzut pe Mesia întruchipat de Hitler, pe motiv că acesta a contribuit, indirect, la crearea Statului Israel. Aşa după cum se vede, oricine poate fi Mesia - numai Isus Christos, nu! Îndărătnic neam.
* Mai păstrez pe micul ecran al telefonului mobil numele unor amici decedaţi. Ce senzaţie stranie! Eu aş putea să-i sun, fireşte. Nebunia ar începe dacă m-ar suna ei...

CORNELIU VADIM TUDOR

(Fragmente din cartea "Artificii",
aflată în curs de apariţie, la Editura Fundaţiei "România Mare")


http://www.romare.ro/?cmd=displaystory&story_id=3364&format=html