Săptămîna pe scurt - 10.11.2016

– Se strînge laţul în jurul Cîrpei Kaghebiste – Reptilieni, mînca-ţi-aş!
– Boala românilor: insuficienţa cardiacă – Mircea Cărtărescu despre Victor Ponta – Sfîntul Arsenie Boca – Preafericita Alina Gorghiu – De la ,,Cucuveaua Mov” la ,,Steaua Polară” – Mita erectorală – Justiţia e oarbă, sau proastă? – 65 de ani de şpriţuială şi sperjur – Cum s-a ars Andreea Submarin în incendiul dragostei – Zăvoranca iubeşte, fireşte, la nebunie
– Jucătorii Stelei, porumbeii păcii – Frumoasa şi Bestia – Interviu de angajare în ţîţele goale – Statul dac în tranziţie – Lipsa de respect faţă de putori * Cioloş: ,,Uşcheala din România!”


– Parchetul General a emis, în 2 noiembrie 2016, un Comunicat istoric, în care se confirmă ceea ce am scris de atîţia ani: emanaţii revoluţiei, mai precis Cîrpa Kaghebistă şi şatra lui de criminali, sînt vinovaţi de uciderea a 957 de oameni şi rănirea a peste 3.000, începînd cu 22 decembrie 1989, ora 12. Deci nu teroriştii lui Ceauşescu au măcelărit populaţia nevinovată, ci diversioniştii lui Iliescu, care voiau să justifice lovitura de stat şi executarea fostului preşedinte. În curînd vine Crăciunul, şi zidul de WC de la Tîrgovişte îl cheamă pe Iliescu la apel. Moarte pentru moarte, parcă aşa se striga în decembrie 1989. Să se facă dreptate pînă la capăt! România postdecembristă a fost clădită pe minciună şi crimă. Atunci s-au pus bazele desfiinţării statului naţional, atunci s-a renunţat la independenţa României. Atunci ne-au condamnat pe toţi la moarte. – Încă mai sînt ipocriţi care consideră că ţiganilor trebuie să le spui romi, ca să nu-i jigneşti. Nu-i nici o ofensă, mînca-v-aş portofelul, cei mai mulţi se dau mari cu asta (Bă, te fac, eu sînt ţigan! – parcă sună cunoscut…). Dacă ne punem la mintea voastră, ar trebui să le spunem reptilieni. – Boala care face ravagii printre români e insuficienţa cardiacă. Se manifestă ori de cîte ori n-ai suficienţi bani pe card. – Mircea Cărtărescu dă semne că îşi revine: ,,Ponta este simbolul a tot ce e mai corupt, mai mincinos şi mai toxic în România de azi”. P-asta am înţeles-o, că nu sîntem grei de cap. P-aia cu homosexualii trebuie s-o rumege mai mult scriitorul favorit al lui Băsescu, pe care Matrozul Chior nu l-a citit, dar l-a cinstit… Totuşi, cînd scrie succint, Cărtărescu pare că merită să stea în sala de aşteptare a Premiului Nobel.
– Suprasaturat de musafirii care se rugau să cîştige la 6 din 49, sau măcar la 5 din 40, Arsenie Boca se va retrage (şi) oficial în rîndul sfinţilor. Actele au fost redactate, iar taxa de timbru a fost plătită în avans de valurile de credincioşi săraci cu duhul, care şi-au asigurat un loc în paradis.
– Jupîn Titircă Inimă-Rea vrea înfiinţarea unei Gărzi Naţionale aflate în subordinea Parlamentului Ruşinii Naţionale. Ce-i trebuia chelului de Nicolicea tichia de mărgăritar?! De parcă nu făcuse Parlamentul destule fărădelegi. Sau speră să se apere de asaltul DNA? – ,,Eu mă simt foarte bine cu Dacian Cioloş. S-au aliniat astrele pentru PNL”, a declarat preafericita Alina Gorghiu. Dar cu cine nu se simte ea bine?! – Tot Alinuţa: ,,Unde mă duc eu, niciodată nu sînt probleme”. Cu modestia? Cu orgasmul politic? Cu accesoriul ăla căruia i se spune coeficient de inteligenţă? Aşteptăm cu inima cît un purice precizări suplimentare, mai ales că de la capătul lulelei o pîndeşte Marele Pleşcar Toader Paleologu, celălalt vizionar al stabilimentului naţional-libertin, care afirmă, citînd din Florin Salam: ,,Salvarea PNL-ului de la mine vine”. E posibil, dacă a sunat cineva la 112 înaintea Alinuţei. – Suprafaţa agricolă utilizată a României este de 13,3 milioane de hectare (55,8% din suprafaţa ţării), din care cea arabilă ocupă 8,3 milioane de hectare. Peste un milion de hectare au încăput pe mîna străinilor. După ce două mii de ani ne-am bătut pentru fiecare petic de pămînt, acum îl dăm de bunăvoie şi aproape gratuit. Ia spuneţi, oameni buni: mai vrem pămînt, sau ne sperie munca?
– Naţionala de handbal cu mîna a României a învins cu 26 la 23 Belarusul. A fost o victorie cu Cîntec, deoarece jucătorul cu acest nume (sperăm că nu este un pseudonim al lui Nicolae Guţă!) a marcat patru goluri. – 23% dintre tinerii americani preferă să fie izbiţi de un meteorit decît să-i voteze pe Hillary Clinton sau Donald Trump. La fel ca restul omenirii. – Multe secrete din celebrul caz Black Cube vor rămîne înmormîntate în cutia poştală a Cucuvelei Mov, deşi spionii i-au spart e-mail-ul cu un tîrnăcop, furat din magazia de scule a Barajului Bicaz. În aceste condiţii, nu-i de mirare că sensibiloasa şefă a DNA a primit distincţia ,,Steaua Polară” din partea statului suedez, care apreciază lupta tardivă împotriva corupţiei. Îl plîngem pe ambasadorul care a oferit distincţia, fiindcă nu ştie cu cine s-a încurcat, şi e foarte probabil să fie chemat la sediul DNA Ploieşti pentru dare de mită în formă continuată.
– O curiozitate bolnăvicioasă nu lasă lumea românească să doarmă; sub ce formă se va da mita anul acesta: erectorală sau elect/orală ? – În România, dacă eşti un mic afacerist şi nu plăteşti un leu TVA, vine ANAF-ul, te dezbracă la nudul gol, te bate cu biciul în public, îţi violeaza nevasta şi-ţi vinde copiii pe piaţa de sclavi din Occident. Dar, dacă faci o evaziune de la 100 de milioane de euro în sus (cazul Murfatlar, peste 130 de milioane!), pe mînă cu politicienii şi cu oamenii pe care aceştia i-au plantat la conducerea diverselor instituţii publice, premierul te invită la cină, iar preşedintele te decorează cu titlul de ,,Erou al Muncii Capitaliste”. Peste tot vei fi în capul mesei, lîngă naşul mare. Cu greu, într-un episod intermediar, te trezesc din somnul ne-raţiunii nişte mascaţi, te trec prin faţa camerelor mincinoase de luat vederi, te bagă prin faţă la cremenal şi te scot prin spate. Dacă ai ghinion, primeşti 2-3 ani cu suspendarea executării pedepsei. După care ţi se returnează restul de TVA, prin intermediari. Că România nu mai e demult a noastră. E a urmaşilor urmaşilor hoţilor noştri.
– La 4 noiembrie, cel mai odios preşedinte din istoria României, după Ion Iliescu, a împlinit 65 de ani de şpriţuială şi sperjur. – Contestaţiile unor dubioşi, certaţi cu legea bunului-simţ la adresa PRM, au fost atît de stupide, încît zeci de judecători s-au prăpădit de rîs. Locuitorilor haznalei politice numite PTRU nu le convenea cine a semnat listele parlamentare ale PRM, deşi le putea semna orice membru al conducerii, desemnat de Consiliul Naţional. Dacă te luai după mintea lor, listele PNL ar fi trebuit semnate de I.C. Brătianu, iar cele ale PSD, de I.V. Stalin. Într-un singur punct aveau dreptate: listele fuseseră semnate cu mîna, nu cu piciorul, ca ale lor. Oricum, cele mai multe dintre candidaturile PTRU vor fi contrasemnate de Laura Codruţa Kövesi… – În telenovela ,,Tuncay o face pe Andreea de mălai”, nepotul lui Soliman Prolificul dă o declaraţie care l-ar face gelos şi pe Pavel Zăgănescu (din cauza cavalerismului căruia, pompierii îşi sărbătoresc ziua, în fiecare an, la 13 septembrie): ,,…focul (adică dragostea – n.n.) a fost atît de puternic încît nu l-am putut ţine sub control şi ne-a ars”. După care Tuncay a ars-o pe asistenta lui, o blondină de 25 de primăveri. Degeaba a aruncat Andreea Submarin o găleată cu apă rece ca gheaţa peste ei, incendiul ăla era şi mai mare. Totuşi, dacă simţiţi în aer un miros de cenuşă vulcanică, să nu vă speriaţi! Vulcanul iubirii s-a stins, şi la poalele lui s-a înălţat un munte de vrăjeală. – Oana Zăvoranu are un nou soţ. Pe care-l iubeşte, fireşte, la nebunie. Dar nu singură, ci împreună cu Sfîntul Ban, Goofy, Sonny, Snoopy şi ceilalţi membri ai familiei de evadaţi din realitate. – Steaua Bucureşti a reuşit contraperformanţa de a face de două ori egal cu FC Zürich, echipă din liga a doua elveţiană. Norocul jucătorilor e că Becali nu ştie asta. El crede că-n Liga Europa toate echipele sînt puternice ca FC Voluntari, Concordia Chiajna sau Gaz Metan Mediaş. – Rusofilul Igor Dodon şi unionista Maia Sandu se vor confrunta pentru postul de prefect al Basarabiei. Pînă una-alta, Ucraina s-a supărat pe Tontonel fiindcă a declarat că Peninsula Crimeea aparţine Rusiei. Bine, în viziunea acestui gogoman, şi Basarabia ar ţine tot de Putin. Cu alte cuvinte, la alegerile din 13 noiembrie, se confruntă doi unionişti; unul cu Rusia, celălalt (de fapt, cealaltă) cu România. Niciodată nu a fost ilustrată mai bine celebra expresie ,,Frumoasa şi Bestia”. – Dacă eşti femeie, ai între 19 şi 35 de ani, şi vrei să te angajezi la Poliţia de Frontieră Iaşi, e obligatorie experienţa erotică, fiindcă va trebui să defilezi în sînii goi prin faţa unei comisii medicale formată din trei bărbaţi: un ofiţer şi doi labagii (pardon, tablagii). Nu, subofiţerii nu sînt doctori sau asistenţi, ei sînt obsedaţi sexual. ,,E un fel de videochat!”, a declarat o tînără umilită în acest mod. Centrul Medical Judeţean al Ministerului de Interne a refuzat să comenteze situaţia invocată de tinerele candidate. Dar pe membrii comisiei nu i-a putut opri nimeni din bîrfit. Chiar atît de mult s-a degradat societatea, încît femeile au ajuns să fie privite ca simple obiecte sexuale?! Dacă era vorba de angajare la un bordel (PSD, PNL, PMP etc.), înţelegeam, dar aşa? – Ia să folosim noi ,,Istoria necenzurată a românilor”, a cronicarului Adi Sfinteş, şi să ne amintim cum s-a făcut tranziţia de la Burebista la Decebal, deoarece, după cum o să vedeţi, istoria e repetabilă şi, de cele mai multe ori, e şi băşcălioasă! ,,După trecerea lui Burebista la domnul Zalmoxe (sau Zamolxe, cine mai ştie după 2.000 de ani?), Deceneu s-a suit pe tron, mîndru nevoie mare. Problema era că nu prea mai avea pe cine să conducă. Ţara era vraişte, se împărţise în regiuni, cică istorice, iar economia era un morman de fiare sălbatice mari şi înspăimîntătoare. Marele noroc al lui Deceneu era că producţia de vin se menţinea la cote acceptabile, datorită dărniciei naturii şi nicidecum hărniciei dacilor. Consultat de urgenţă, Silvius Brucanus, un pseudonim de altfel, a pronosticat că e nevoie de 150 de ani ca ţara să se trezească la realitate. Dacii au protestat, ei considerînd suficiente cîteva ulcele pline cu zeamă de varză roşie pentru a infirma vedeniile oracolului de la Dămăroaia, fostă Sugidava. Acesta, iritat la culme, le-a aruncat printre ultimii 32 de dinţi un «stupid people», de s-au crucit bieţii oameni vreo două ceasuri. Că ei, săracii, n-avuseseră cînd să înveţe limbi străine, fiindcă se culcau devreme şi se trezeau, pardon de expresie, tîrziu. După remarca lipsită de tact, Brucanus şi-a continuat prognozele. Potrivit acestora, lucrurile ar fi trebuit să meargă bine, «n-aşa?», că va apărea capitalul roman. Şi aşa a fost. La 150 de ani după predicţii, capitalul roman a apărut sub cele mai diverse forme: catapulte, berbeci de dărîmat ziduri, săbii, săbioare şi alte scule. Inclusiv Apollodor din Damasc, un fel de Traian Băsescu, dar mult mai uman. După ce l-a ascultat pe celebrul oracol, fiindcă se plictisea, Deceneu s-a hotărît să facă şi el ceva pentru ţară. Şi a făcut un cumul de funcţii. Mai întîi a cumulat funcţia trecătoare de rege cu cea eternă de popă-şef, motivînd că nu-i ajunge leafa, el fiind suferind, după cum bine ştiţi din capitolul doi, de ciroză. După ce a analizat situaţia şi a ajuns la concluzia că vremurile sînt tulburi, compensaţiile la medicamente abia de se văd, iar duşmanii atît aşteaptă, să dai un semn de slăbiciune, s-a instalat şi în jilţul de mare judecător. Rămîne de apreciat că a făcut lucrurile pe faţă, nu s-a ascuns, ca alţii, în spatele principiului separării puterilor în stat. Şmecher fără pereche, Deceneu a dat o hotărîre de guvern (că el era şi guvern, am uitat să vă spun) prin care a abrogat pedeapsa cu moartea pentru regii în exerciţiu. În sfîrşit, Europa putea respira liniştită: în Dacia era mare ştab unul care nu părea să aibă vreo abilitate managerială. Popa a rămas mare sculă pe basculă la Sarmizegetusa, pînă cînd a dat colţu’ şi i-a luat locul unul Comosicus. Tot un popă. «Tot un drac», murmura norodul, atît cît mai rămăsese. Că am uitat să vă spun, după moartea lui Burebista, Dacia se împărţise în patru, apoi în cinci euroregiuni, c-aşa-i învăţase cineva că s-ar putea integra mai repede în lumea civilizată. Astfel explică analiştii politici evenimentele, dar realitatea e că dacii se săturaseră pînă peste cap de conducătorii lor, de prescură şi de apa sfinţită pe care-o beau în lipsa cuvintelor tradiţionale – miel, brînză, vin, chiar şi viezure – pe care mai că le uitaseră. Singura faptă mai acătării a lui Comosicus a fost că a murit şi i-a lăsat locul lui Scorillo. Ăsta se ţinea de filosof, de stăteau dacii zile-n şir uitîndu-se-n gura lui, întrebîndu-se ca proştii: «Mă, de unde le tot scoate, c-o are destul de mică?!». În sfîrşit, deşi nu prea agreau filosofii, dacii l-au păstrat vreo 40 de ani la conducere, numai de frică să nu le vină dracului în fruntea ţării vreun nenorocit de popă. Că nu puteau uita cît pătimiseră sub cei de dinainte. Dar, pînă la urmă, şi filosofii înghit gutuia, ceea ce făcu şi Scorillo, care, din acest motiv, destul de întemeiat, nu mai prinse scandalurile cu care a umplut fi-su lumea antică. Diurpaneus îl botezase tac-su, care, ca orice dac, era precursor la orice a apărut ulterior pe mapamondul lumii, dar după cum se va vedea, numele nu i s-a părut prea cool şi îşi va lua un altul, devenit renume, în urma unor cafteli petrecute pe ambele maluri ale Dunării”. Dar astea le vei afla, iubite cititorule, de-abia în capitolul următor. – Deşi nouă ni se pare uşoară, tranziţia a fost grea pentru daci. Dar ei nu băgau de seamă, săracii, că trăiau din amintiri. E drept că Brucanus le prezisese 150 de ani de tranziţie, dar amintirile din vremea lui Burebista le ţineau de cald pe puţin 300 de ani. Că nu se puteau uita aşa uşor chefurile de la plenarele şi congresele de tot felul, nici cum îşi făceau concediile la mare, unde, după două-trei ulcele de vin, îi căsăpeau pe turiştii greci, pătrunşi în spaţiul carpato-danubiano-pontic fără viza aferentă. Rugăciunile de tristă amintire din vremurile lui Deceneu şi Comosicus îi iritaseră vizibil, şi de-aia unii îşi luaseră cîmpii, cîte zece hectare, conform Legii 18. Codrii nu şi-i luaseră, fiindcă aşteptau legea junglei, prin care prefecţii, parlamentarii şi toţi ceilalţi tarabostes din aparatul de stat şi-i vor însuşi, prin interpuşi, ca să aibă DNA-ul de lucru măcar vreo două mii de ani. Scăpaţi cu greu de talibani, şurubul reformelor s-a mai lărgit cu un deget, iar ajutoarele din Imperiul Roman începuseră să le dea speranţa că, odată şi-odată, se vor integra în lumea bogată şi civilizată, deşi civilizaţia nu-i interesa nici un pic. – Andreea Paul Vass îi îndemna pe români să muncească, dacă vor să iasă din sărăcie. Primul care i-a ascultat îndemnul a fost soţul ei, unul dintre cei trei acţionari ai firmei ,,Romcontrol” S.A., care s-a spetit cu dosarele de restituire a proprietăţilor, dosare care au fost, de regulă, supraevaluate. Şi, fiindcă nu-i place să-şi vadă bărbatul trîndăvind, l-a încurajat să aibă contracte fără număr cu statul, pe care ea îl reprezenta (cu clanţa) la cel mai înalt nivel. – Elena Udrea s-a supărat că un aşa-zis ziarist a făcut-o ,,paţachină, adică tîrfă, incultă şi maimuţă care se suie în copac”. E incredibil pînă unde s-a ajuns, în ţara asta, cu lipsa de respect faţă de putori. Pardon, faţă de valori. – Personajul hamletian (a fi sau a nu fi penelist, asta-i întrebarea întrebătoare) Dacian Trabantian Cioloş, care încă-i plătit de U.E. cu 8.333 de euro pe lună pentru a nu face prostii (dar face!), ne îndeamnă pe noi, urmaşii lui Burebista, Decebal şi compania de sunet şi lumini, să ,,colonizăm inteligent Occidentul”. În traducere liberă: uşcheala din România, că sînt incapabil să fac lucruri bune…

Contele de Monte-Cristo

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-90/

Săptămîna pe scurt - 04.06.2016

Cine-i mai apără pe români? – Voicu are o rîmă mică
– Reforma reformei reformelor din educaţie – Mafia din sănătate nu se dă bătută – Dopajul şi etajul – Reţete ţigăneşti – Teoria transpiraţiei – Iar se retrage Mutu (nu cel de la Cotroceni)

Ana Maria Nedelcu, românca acuzată că şi-a răpit fiul, din Canada, va fi extrădată, riscînd 10 ani de închisoare. Pentru cine încă nu ştie, românca a fost măritată cu-n diliman care a căzut în butoiul cu whisky cînd era mic (nu ştim dacă era butoiul preşedintelui-jucător) şi n-a mai ieşit nici pînă astăzi. Acolo procreează, acolo doarme, acolo mănîncă. Pardon, nu mănîncă, deoarece, şi în Canada, la anumite categorii de filatelişti pasionaţi, mîncarea-i fudulie, băutura-i temelie. Dacă Ana s-a lăsat aburită de acest bezmetic, care se poza cu sticlele de bere în mînă, alături de copilaş, trage ponoasele propriei inocenţe. Sau propriei mîncărimi. Are şi sexul rolul lui, e un proces tehnologic destul de plăcut, dar e indicat să te gîndeşti de două ori şi să-l faci o singură dată. Şi tot aşa: de patru ori, dacă vrei să-l faci de două ori, de opt ori, dacă vrei să intri în Cartea Dezacordurilor… Mult mai gravă mi se pare decizia instanţei româneşti care, în acest caz, nu protejează nici mama, nici copilul, ba, mai mult, îi trimit în iad. Dar de ce ne mirăm?! Cine-i mai protejează pe români? Nimeni. După ce politicienii trădători i-au împins să fie slugi la străini, ca să poată supravieţui, acum îi abandonează ca pe maidanezi. Am devenit sclavii lumii, fiind vînduţi de conducătorii noştri. Aici a dus politica de deznaţionalizare de după 1989. Cît despre justiţie, să-i fie ruşine, a devenit o cîrpă de şters suflete, în mîinile vidanjorilor politici! – Reforma curriculară a pătruns adînc şi în Abecedar. Copiii pot citi despre tragedia lui Voicu (,,Voicu are o rîmă mică.”), ori despre norocul mamei (,,Mama are multă lînă.”). Se pune o întrebare: cum îi ajutăm pe aceşti nefericiţi? Pe mă-sa o epilăm, fie cu maşina de tuns, fie cu bricheta. Cu ceară sau cu benzi epilatoare ar fi imposibil, iar biata creatură ar putea sfîrşi în chinuri groaznice. Şi dacă, prin minune, ar scăpa cu viaţă, nu s-ar mai reproduce în veci, indiferent cît de metrosexual ar fi berbecul. Problema e cum îl ajutăm pe Voicu, că are o rîmă mică. Îi mai înşurubăm una? Tragem de ea cu patentul, poate se mai lungeşte?! În literatura de specialitate se zice că mărimea nu contează, dar, dacă bietul Voicu citeşte aceste rînduri, ar fi bine să se aplece serios asupra problemei şi să ia nişte măsuri. Alte măsuri. Sau măcar să se retragă cu demnitate din Abecedar, pînă nu-i sînt dezvăluite toate secretele. Mai ales cele legate de prietenul său, Niki Scorpion. Căci, după atîte detalii tulburătoare, prenumele lui Voicu nu poate să fie decît Mădălin. Fiindcă pe aceeaşi pagină, e şi o tipă, Ana, care cîntă. Acum nu ştim dacă, pentru acompaniament, foloseşte vioara sau fluierul piciorului, cert este că are înclinaţii muzicale. Sîntem convinşi că e un cîntecel vesel, pe placul DNA-ului. – Oricum, mi se pare o idee genială înlocuirea Abecedarului cu educaţia sexuală. Fără să ştii să scrii şi să citeşti nu se moare în Ţara Românească, ba, dimpotrivă, poţi să ajungi parlamentar, milionar sau scriitor de penitenciar, dar, fără să ai noţiuni fundamentale despre epilare, masturbare şi rinocerizare, eşti condamnat le moarte civică. Nu vei mai fi privit drept Voicu cu vioara, ci Voicu cel cu rîma mică. Aşadar, grăbiţi-vă să aprofundaţi reforma reformei reformelor din educaţie, pînă nu e prea tîrziu şi-i creşte mamei lîna la loc. Iar berbecului, coarne (de unde şi programul ,,Cornul şi laptele”). – Corupţia din sănătate n-are leac. Deşi ştiau că Sistemul Informatic Unic Integrat din Sănătate a fost nefuncţional de la început, şefii Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate au acoperit neregulile şi au derulat contractul ca şi cum nici ceapă n-au mîncat, nici gura nu le miroase a rahat. Valoarea contractului a fost de peste 200 de milioane de euro, aşa că ne aşteptăm ca, după o anchetă riguroasă a DNA, capii răutăţilor să fie condamnaţi la doi ani cu suspendarea executării pedepsei sau, mai drastic, la o lună-două de muncă în folosul comunităţii. Din păcate, printre cei aflaţi în culpă, se numără şi eminentul doctor Irinel Popescu.
– Aceeaşi mafie se află şi în spatele afacerii cu cardul de sănătate, care creează periodic probleme pacienţilor şi medicilor de familie. – Directorul Spitalului Judeţean Constanţa, un oarecare Căpăţînă, şi-a făcut offshore pentru a încasa şpăgile. Om de omenie, fidel jurămîntului lui Hippocrate, accepta şi plata în rate, ba, dacă era cu treabă la Bucureşti, nu-l deranja să primească plicul nici în sediul Ministerului Nesănătăţii. Bine-a zis poporul român acum vreo două sute de ani lumină: unde nu-s picioare iuţi, ca să fugi de DNA, vai de Căpăţînă! – Călin Popescu Tăriceanu a dat de necaz. Nu, nu l-a părăsit a nu ştim cîta nevastă, deci nu trebuie să alerge iar după ea cu motoreta Mobra ca să-i redea libertatea, ci l-a prins DNA cu aia mică. Cu ocaua mică, nu vă mai gîndiţi la ce se gîndesc şi fostele consoarte. Omul, dacă ne permite să-i zicem aşa, că-i ditamai preşedintele Senatului, ar fi minţit ca să-şi apere tovarăşii de haiducie economică transfrontalieră, adică pe Tal Silberstein, Dan Andronic şi Marius Marcovici, cercetaţi pentru retrocedări de 145 de milioane de euro, în dosarul ,,Ferma Băneasa”. Dar domnul Călin Anton Popescu Tăriceanu susţine că este nevinovat. Din păcate, nu-l prea ajută faţa. – Un final cît se poate de trist pentru cariera de mare sportiv a lui Lucian Bute, care, vorba cotoarbelor de la APACA, din 1990, referitoare la premierul fără gît, te bate pînă te lasă pe ,,mute”. Nu ştiu dacă era foarte cunoscut cuvîntul ,,mute” pe atunci, însă strigătele lor orgasmice puteau fi interpretate şi astfel. După meciul cît se poate de aranjat cu un arbore de cauciuc, mai negru decît cerul gurii Laurei Cruduţa, în urma căruia a încasat mălai frumuşel, a fost depistat pozitiv. Pozitiv nu în sensul că practicase cine ştie ce box, ofensiv, spectaculos, ci că halise medicamente interzise cotonogarilor. Şi ăsta n-ar fi singurul necaz al gălăţeanului, fiindcă mai are şi un proces pe cap, după ce balconul unei proprietăţi de-a lui, din Canada, s-a prăbuşit, făcîndu-i knock-out pe cei care admirau gaura din stratul de ozon. Degeaba a numărat arbitrul printre dărîmături, de la podea nu s-a mai ridicat nimeni. La fel ca şi după ,,gala Bute” de la Bucureşti, care a pus-o la pămînt pe Elena Udrea. Rudel Obreja şi negrişmanul din ring au fost victime colaterale. Cîteodată mă gîndesc dacă nu avea dreptate Doroftei, alt caftangiu profesionist, care afirma, cu oarecare invidie, dar şi ca fin cunoscător al subteranelor boxului, că mai toată cariera lui Lucian a fost dirijată subtil, din umbră, de iubitorii de arginţi. Adevărul e că Bute, un băiat respectuos şi la locul lui, părea aterizat de pe altă planetă în aşa zisa lume a boxului profesionist. Lucru pe care l-a cam demonstrat Carl Froch. – Între timp, tot lotul de coniac-canoe a fost depistat pozitiv cu meldonium, gustarea preferată şi a Sharapovei. Aşa că la Olimpiadă ne bazăm tot pe Ivan Patzaichin şi pe pagaia sa ruptă. Vremurile eroilor legendari au apus. Astăzi pînă şi sportivii sînt hoţi. Pînă la urmă ei nu
sînt altceva decît oglinda societăţii în care trăiesc.
– Moartea patronului de la Hexipharma, sinucis de prietenii lui Codruţ Marta pe altarul luptei anticorupţie, a devenit mai misterioasă decît asasinarea lui JFK. Singurul martor credibil, copacul, a intrat în programul de protecţie a martorilor şi a devenit mut ca o lebădă. În cazul în care îi va foşni vreo frunză, se va împiedica, absolut întîmplător, de vreo drujbă model mai vechi, sovietic. – A fost descoperit locul unde-şi dormea, aproape liniştit, Aristotel din Stagira, eternitatea. Ţinînd cont că a fost incinerat, cenuşa s-a păstrat foarte bine în urna volantă. Dacă o vor trage pe nas, există posibilitatea ca grecii să iasă din criza care nu-i mai părăseşte de două mii de ani. Şi atunci s-ar putea apuca de muncă, deşi îi cam încurcă soarele mediteranean, plajele cu nisipul fin, apa cristalină şi împrumuturile de la UE şi alţi fraieri. – Ştiţi cum începea o reţetă ţigănească clasică de prăjituri? Cam aşa: mai întîi se fură patru ouă…Dar societatea a evoluat, iar consumatorii de negrese şi pandişpan s-au perfecţionat, au devenit mult mai rafinaţi. Şi, evident, mult mai practici. În zilele noastre, orice reţetă care se respectă începe aşa: mai întîi se dezactivează sistemul de alarmă de la cofetărie…
– Mie, afacerea ,,Black Cube”, cea în care doi şpioni de comedie îi sunau cu număr ascuns pe tatăl şi pe iubitul Laurei Cruduţei Kövesi, mi se pare o făcătură ridicolă, menită să acopere nişte matrapazlîcuri legate de povestea terenurilor haşmanglite de la ferma Băneasa. Şi, în general, am dreptate. – Vanghelie vrea să facă, citez, ,,un oraş” în Sectorul 5. Care, se ştie, e la ţară. Se înţelege că, în acest oraş, nu vor exista Poliţie, DNA şi alte instituţii care nu te lasă să furi… – Aţi văzut cîţi pungaşi sînt pe lista ruşinii publicată de ANAF? Dar nu orice fel de pungaşi, ci dintre aceia care cer să fie votaţi la alegerile din 5 iunie. Că dacă vor ajunge primari, vor avea de unde să-şi plătească datoriile. Sau vor face altele şi mai mari, ca să aibă motive să vă ceară să-i mai votaţi o dată. – Teoria conspiraţiei a devenit teoria transpiraţiei. Mai că te apucă rîsul cînd vezi cine o alimentează cu gogoşi. După nora lui Măgureanu, a ieşit la rampă o altă nesatisfăcută: prima nevastă a lui Condrea. Dacă un regizor cu un pic de umor le-ar vedea în exerciţiul funcţiunii, ar putea turna un sitcom cu titlul ,,Nevestele vesele de pe Dîmboviţa”. Şi le-ar putea duce cu pluta, din televiziune în televiziune. Că regizorul ăsta de le tot scoate în faţă nu le pune deloc în valoare calităţile irefutabile (ce cuvînt frumos!).
– Căţeluşa Adelinei Pestriţu este imaginea unui centru de înfrumuseţare canină şi primeşte parale pentru asta! Oase nu, că e vegetariană. Singura chestie nasoală e că nu se pricepe la contabilitate. Dar ce, Cioloş se pricepe? Şi uite ce bine o duce! – Nicoleta Luciu, pe care unii o tot calomniază, considerînd-o frumoasă, e o mamă-model. Nu scapă nici o ocazie să meargă cu puradeii în parc unde, împreună, dau cu pietre în păsărele, smulg iarbă şi omoară furnici. În ciuda faptului că nu-i deloc simplu să realizezi toate astea, mai ales cînd ai tripleţi, susţine cu toată tăria că-i înnebunită după ceea ce face şi i se pare că a te sacrifica pentru a le da copiilor cea mai bună educaţie este cel mai important lucru pe care poate să-l facă o mamă siliconată din encefal şi pînă în tălpi. E păcat că alte mămici nu procedează la fel. Că materie primă e destulă: şi pietre, şi iarbă, şi furnici. – Degeaba îl acuză poporul pe Iohannis că nu face nimic pentru el, că l-a dezamăgit, întrucît Klaus i-a oferit tot ce şi-a dorit: un alt preşedinte decît Ponta. – Iar s-a retras Adi Mutu. Cariera lui poate fi rezumată astfel: cînd n-ai caracter, talentul nu face doi bani. Sau, cum mi-a spus mie un antrenor pe vremea cînd eram copil şi am marcat 5 goluri într-un meci: ,,Măi, băiatule, tu te-ai născut talent şi-o să mori speranţă. Că-ţi place cartea”. Ăsta o fi blestemul cărturarilor, că şi lui Mutu i-a plăcut cititul. În fiecare cantonament ştergea praful de pe noptieră ca idiotul. Pardon, cu ,,Idiotul”, romanul lui Dostoievski. Asta cînd nu arunca cu el după vreun chelner care nu-i pasa la timp. – Cristian Mungiu a luat premiul pentru regie la Cannes. Băiatul ăsta nu e prost deloc. Nu seamănă cu soră-sa.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-67/

MICA PUBLICITATE: „PARTID COMPROMIS POLITIC CAUT CANDIDAT LA PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI"

Ne-au trebuit cîteva zile bune pînă să „desţelenim" cîte ceva din mesajele codificate pe care şi le-au trimis lideri ai PSD şi PNL cu ocazia unor întruniri de partid, dar să ne şi luminăm asupra intenţiilor lui Traian Băsescu în ceea ce priveşte viitorul său politic. Însă nu am înţeles deloc această poveste cu „stînga" şi „dreapta". Doctrine care nu au legătură cu partidele pe care le tot invoca, derutînd un electorat şi aşa obsedat de Bianca, Guţă, sau de cuplul Prigoană. Ceea ce ştim noi despre „stînga" revendicată de PSD este că ea a dat startul celor mai corupte regimuri din România postdecembristă, a creat monştri denumiţi, blajin, de poporul iertător, „baronii roşii", a demarat vînzarea ţării şi, cu un tupeu inimaginabil, specific celor ce se cred nu de neatins, ci de-a dreptul nemuritori, au defilat la recentul Consiliu Naţional cu bolizi de lux, unii valorînd cît 500 de salarii minime pe economie.

Ipocrizie şi nesimţire, nedemne de un partid de stînga. Şi că tot veni vorba, Guvernul Ponta ar vrea ca, de la anul, CAS să scadă cu 5 procente şi salariul minim să crească. Domn' procuror, dottore, ce hal de consilieri aveţi pe probleme economice? Dacă va creşte salariul minim, nu creşte şi CAS-ul pe care, cică, îl „reduceţi"? Tot mediul de afaceri rîde de aceste afirmaţii. De la cei ce vînd gogoşari peste drum, pe care îi hărţuiţi în fel şi chip, pînă la patronii firmelor îmbogăţite din contracte cu statul, pe care ANAF le ocoleşte speriat ca dracul de tămîie, deşi comit fraude inimaginabile. Dar „stînga" nu a fost mereu aşa. Culmea, PSD-ul a luat şi măsuri de „dreapta", chiar dacă nu le-a dus pînă la capăt. Nu ştim dacă Ion Iliescu, Petre Roman, sau Nicolae Văcăroiu credeau, cît de cît, în economia de piaţă, în concurenţa loială, sau în eficienţa acestora cînd urmau să fie aplicate imediat după căderea unui regim totalitar. Mai ales că nici unul dintre cei menţionaţi nu stătea la coadă la tacîmuri de pui. Cert este că, după 1990, am asistat la o explozie de firme care, indiferent cu ce se ocupau, au creat locuri de muncă, au plătit impozite la stat, iar economia României părea că se va dezvolta armonios, mai ales că românii sînt inventivi, talentaţi şi muncitori, atunci cînd sînt motivaţi. Dar, ghinion! Cine a orchestrat „căderea comunismului" aici, în Europa de Est, nu avea în vedere convertirea acestor ţări la „valorile" capitalismului şi ale „democraţiei". Ele urmau să devină pieţe de desfacere pentru produsele străine, de la cartofi la ace de siguranţă, sau de la iaurt la avioane. Cel puţin, în România aşa s-a întîmplat. Capitalismul autentic nu avea ce să caute aici, într-o ţară cu un potenţial natural şi uman demn de invidiat. România ar fi devenit un stat prea puternic şi cu un cuvînt greu de spus în orice for internaţional. Aşa încît, cu ajutorul unor cozi de topor, căci altfel nu s-ar fi putut atît de repede, ţara noastră, cu datoria externă achitată în 1989, a ajuns ţinta asasinilor economici. Vă amintiţi cînd Theodor Stolojan a confiscat valuta firmelor? Au existat oameni care s-au sinucis din cauza implicaţiilor unei asemenea decizii iraţionale. Oare proaspătul ales în fruntea tineretului PSD, „cîntăciosul" Sturzu, cîţi ani avea pe atunci? Cîţi ani avea şi cu ce se ocupa cînd, tot sub flamura unui PSD deja mult mai corupt, care dăduse de gustul banului public, nemuncit, această formaţiune a determinat 3 milioane de români să plece din ţară şi să muncească în străinătate, să devină contribuabili la bugetele altor state? Iar după asta, PSD-ul a început  să se vaite că nu are bani pentru bugetari şi pensionari şi, drept urmare, soluţia era (este) mărirea impozitelor şi a taxelor, cu riscul de a mai lichida cîteva sute de mii de locuri de muncă. Pe dl. Pogea l-am făcut cu ou şi cu oţet, pe bună dreptate. Impozitul forfetar a aruncat în insolvenţă sute de mii de firme. Chiar dacă aveau un singur angajat, vă daţi seama cîte locuri de muncă s-au pierdut atunci? Un studiu arată că, anul acesta, au mai dispărut 100.000 de firme şi 280.000 de locuri de muncă, sub guvernarea USL, de data aceasta. Reamintim - sub cei care „vor" să creeze locuri de muncă, pentru că ei sînt de stînga, şi… pace. Dar am făcut un salt prea mare în timp. Cine are ţinere de minte mai ştie ce s-a întîmplat în 1998, sub guvernare de dreapta, cînd leul s-a depreciat peste noapte, făcînd una cu pămîntul altă parte din economia românească? Nu avem timp de explicaţii, cei tineri, care nu au simţit pe pielea lor toate acestea şi se întreabă de ce viitorul lor este atît de imprevizibil, pot să facă cercetări pe Internet. Acum, PSD-ul caută prezidenţiabil. Vestea bună este că nu prea are aşa ceva în dotare. Vestea proastă este că va găsi pe cineva. Cu toate acestea, le dăm, şi noi, o mînă de ajutor: Marian Oprişan, care s-a şi autopropus, Liviu Dragnea, anchetat penal, Viorel Hrebenciuc, Mircea Geoană (încercarea moarte n-are!), sau, de ce nu, Cătălin Voicu, aflat, încă, la închisoare. Nici Sile Cămătaru n-ar fi de lepădat, dacă ar putea fi şantajat, cumva, să îngroaşe rîndurile acestui partid despre care deja am scris prea mult şi s-ar putea interpreta că avem ceva de împărţit cu „domniile" lor, care sînt de „stînga", şi nu le e ruşine cu asta (îl cităm, din memorie, pe premier). Dar, în acest timp, ce face, sau, mai bine zis, ce a făcut „dreapta" românească? PNŢCD şi-a dat măsura valorii, motiv pentru care, practic, a dispărut, deşi cîţiva disperaţi, cu relaţii pe la televiziuni, îşi mai arată chipul ca să ne amintească dezastrul guvernărilor din anii 1996-2000. Noi vrem să ne referim la altă „dreapta“, care a guvernat din 2004 pînă în 2008. De alt partid istoric, ai cărui urmaşi l-au făcut de rîs. Simţind răsuflarea fierbinte a PDL-ului, PNL a decis să rupă Alianţa DA (Dezorganizare şi Aroganţă) şi să guverneze de unul singur, sprijinit, în secret, de un PSD cică din ce în ce mai înfometat. Ce credeţi că a făcut PNL-ul, marele partid de „dreapta"? E vorba de domnii aceia tari în gură, cu „economia de piaţă", „statul minimal", „descentralizarea", şi alte vorbe în vînt. Ca să cîştige voturi şi un procent negociabil cu orice alt partid, lucru care s-a şi întîmplat, au născocit şi au pus în aplicare un aparat administrativ mamut, o caracatiţă înfiorătoare de instituţii şi cu angajaţi inutili, cu activitate demnă de plîns. Care, în timp, s-a transformat în statul de tip mafiot de astăzi, în care fiecare instituţie, sau agenţie nu numai că este căpuşată din exterior de firme ale prietenilor politici şi secătuită de bugetul alocat, dar este căpuşată şi din interior, de angajaţi aleşi pe ochi frumoşi, fără pregătire, fără competenţe, fără chef de muncă, dar care votează cu PNL-ul care i-a scos din foame pe unii, sau i-a recompensat pentru loialitate pe alţii. Acest aparat administrativ uriaş, lăsat moştenire de Tăriceanu şi preluat, fără crîcnire, şi de PDL, şi de USL, este adevăratul cancer al economiei româneşti. Cancerul se vindecă rar. România nu mai are timp. Leacul este extirparea tumorii care se extinde asupra bugetului de stat, îndepărtarea trîntorilor din administraţie, a cumnaţilor, finilor şi a amantelor (sau a amanţilor, Ha! Ha!) şi redirecţionarea fondurilor către medici, profesori, poliţişti, pensionari (ne referim la cei cu venituri modeste). Guvernul Ponta intenţioneaza să dea o coajă de pîine categoriilor susmenţionate începînd cu 2014, an electoral, desigur. Dar, atenţie, pe spinarea micilor întreprinzători şi a tuturor contribuabililor cinstiţi, care îşi declară veniturile. De aparatul de stat, de mafioţi, de firmele-fantomă nu se atinge nimeni. Atenţie, domnule premier! Primiţi voturi de la pensionari, pe ei puteţi să-i păcăliţi - creşterea pensiilor este mai mică decît rata reală a inflaţiei  - dar pierdeţi alte voturi. Deocamdată, sîntem siguri că cei 280.000 de angajaţi ai firmelor dispărute de pe piaţă, împreună cu neamurile lor, nu vor mai dori să audă de USL şi de candidatul la Preşedinţie. Beneficiarul de salariu nesimţit de la stat şi poseor de „gipan" de serviciu vrea să-şi conserve privilegiile pe spinarea comerciantului din colţul străzii, sau al unui agricultor mărunt. Deh, aşa o fi politica asta de „stînga" şi nu o înţelegem noi.

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

ZIARUL TRICOLORUL , Anul X, nr. 2862, JOI 14 NOIEMBRIE 2013

Ziarul TRICOLORUL, nr 2292 / 14.10.2011

JEFUIREA RESURSELOR NATURALE

În Dacia Edenică, Bunul Dumnezeu a lăsat Poporului Primordial şi urmaşilor lui o mulţime de bogăţii ale subsolului şi de pe suprafaţa ţării. Iată ce spune Constituţia României, la art. 136, alin. 3: „Bogăţiile de interes public ale subsolului(...) fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice“. La art. 136, alin. 4 din Constituţie se precizează: „Bunurile proprietate publică sînt inalienabile”. Aceeaşi Constituţie, la art. 135, alin. 2, lit. d, stabileşte că „Statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional”. Toţi cei care au fost aleşi în ultimii 21 de ani preşedinţi ai României (Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu), cei care au ajuns prim-miniştri (Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu, Adrian Năstase, Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu şi Emil Boc) şi miniştri, precum şi toţi parlamentarii au jurat cu mîna pe Biblie că vor respecta Constituţia. Ce au făcut în realitate, cea mai mare parte dintre ei ? Au încălcat Constituţia şi au iniţiat proiecte de legi din partea guvernelor şi apoi majorităţile parlamentare le-au votat, legi prin care sînt jefuite resursele naturale din România, iar în Bugetul de Stat au intrat sume derizorii. Contrar prevederilor Constituţiei, începînd cu Regimul Constantinescu-Ciorbea, s-a trecut la un program diabolic de închidere a sute de mine, pentru ca bogăţiile naturale să nu mai fie exploatate de firme de stat româneşti în Interes Naţional, ci să fie oferite aproape gratuit unor firme de stat şi private străine. Regimurile Constantinescu, Iliescu şi Băsescu i-au asigurat României statutul de colonie europeană, unde uriaşele bogăţii naturale sînt exploatate de străini, iar Poporul Român este îndatorat la bănci, sărăcit, umilit, batjocorit şi supus la genocid. Ca şi în ţările coloniale din Africa, Poporul Român şi Parlamentul nu au voie să cunoască prevederile din contractele de concesionare şi licenţele de exploatare a bogăţiilor naturale din România, ele fiind secrete sau confidenţiale. Zilnic sînt exploatate şi exportate din ţara noastră mari cantităţi din bogăţiile naturale, iar Poporul Român şi Bugetul de Stat obţin 1-5% din valoarea acestora. Un asemenea jaf nu există în nici o ţară din lume !

Vom prezenta 3 exemple edificatoare şi de mare actualitate.

I) Legea minelor, Legea nr. 85/18 martie 2003, modificată şi completată, precizează la art. 1 că: „Resursele minerale situate pe teritoriul şi în subsolul ţării şi al platoului continental în zona economică a României din Marea Neagră (...) fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin Statului Român”. Autoritatea competentă abilitată pentru aplicarea Legii minelor este Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.), instituţie publică în subordinea guvernului. A.N.R.M. are 15 atribuţii principale, dintre care menţionăm cîteva:

- gestionează resursele minerale şi fondul geologic naţional, proprietate publică a statului;

- stabileşte clauzele şi condiţiile licenţelor, acordă şi emite licenţe;

- urmăreşte şi verifică producţia de resurse minerale pentru calcularea redevenţelor;

- stabileşte taxele pentru activitatea de prospecţiuni, de explorare şi de exploatare a resurselor minerale, precum şi tarifele din care îşi asigură venituri extrabugetare, care sînt cheltuite pentru dotări, pentru acordarea unor uriaşe stimulente personalului şi pentru numeroase deplasări în străinătate, în aproape toate ţările lumii. 

Cheltuielile şi stimulentele pentru personal sînt stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.R.M. Pînă în anul 1989, resursele naturale din România au fost exploatate de către firme de stat româneşti în Interes Naţional. În timpul Regimurilor Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, resurselor naturale ale Poporului Român au fost concesionate de A.N.R.M., de regulă, unor firme străine, care le exploatează în interesul lor şi obţin profituri uriaşe. Toate resursele minerale care se exploatează în România aparţin integral firmelor care au primit licenţe de la A.N.R.M., iar Statul Român beneficiază doar de redevenţe şi de taxe derizorii. Titularul licenţei de exploatare, care se acordă prin negociere, plăteşte anual o taxă pe activitatea de exploatare şi o redevenţă minieră, cea mai mică din lume. Taxa anuală pentru activitatea de prospecţiune este de 250 lei/km², pentru activitatea de explorare este de 1.000 lei/ km², pentru activitatea de exploatare este de 25.000 lei/ km². Redevenţa minieră cuvenită Bugetului de Stat se stabileşte la încheierea licenţei şi este de:

- o cotă procentuală de 4% din valoarea producţiei miniere pentru minereuri feroase, neferoase, radioactive, cărbuni, ape minerale terapeutice şi geotermale, nămoluri terapeutice etc.;

- echivalentul în lei a 4 euro/1.000 litri pentru apele naturale.

 Conform art. 20, alin. 4, „Titularul licenţei de exploatare constituie o garanţie financiară pentru refacerea mediului, în conformitate cu instrucţiunile tehnice emise de A.N.R.M. Pentru exploatarea de la Roşia Montană se păstrează secretul de către A.N.R.M. în privinţa garanţiei bancare pentru refacerea mediului, care ar trebui să fie cu mult peste 1 miliard euro, dar în realitate este o sumă extrem de mică, cu care Roşia Montană Gold Corporation şi nici preşedintele-avocat Băsescu nu se pot lăuda, evitînd sistematic să o mediatizeze.

Licenţa de exploatare intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României a Hotărîrii Guvernului de aprobare a acesteia. Licenţa de exploatare se acordă pe maximum 20 de ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de cîte 5 ani.

În Legea nr. 85/2003 există o prevedere incredibilă, la art. 21, alin. 2, respectiv: „Prevederile legale existente la data intrării în vigoare a licenţei rămîn valabile pe toată durata acesteia, cu excepţia apariţiei unor eventuale dispoziţii legale favorabile titularului”.

Pînă nu este abrogat acest text, rămîn simple promisiuni cele făcute de Regimul Băsescu-Boc cu privire la renegocierea redevenţei pentru zăcămîntul de la Roşia Montană, de la 4 % la 6 %. Proiectul acestei legi a fost elaborat în timpul Guvernului Năstase, iar toate prevederile împotriva Interesului Naţional şi Bugetului de Stat nu au fost abrogate de Guvernele Tăriceanu I-II şi Boc I-V. Toate au susţinut interesele străinilor în România, pentru a fi jefuite legal bogăţiile naturale ale Poporului Român şi pentru a nu se încasa anual la Bugetul de Stat cel puţin 15 miliarde euro.

II) Legea petrolului, Legea nr. 238 din 7 iunie 2004, modificată şi completată, precizează la art. 1 alin. 1, că: „Resursele de petrol situate în subsolul ţării noastre şi al platoului continental românesc al Mării Negre (...) aparţin Statului Român”. Aceste resurse de petrol au fost concesionate de către A.N.R.M. în schimbul unei redevenţe pe care titularii acordurilor petroliere o plătesc la Bugetul de Stat. Redevenţa petrolieră se calculează înmulţind valoarea producţiei brute extrase cu cota procentuală stabilită de Legea petrolului nr. 238/2004, unde valoarea producţiei brute extrase = producţia brută x preţul de referinţă de 22 dolari/baril, care rămîne neschimbat timp de 10 ani (pînă în anul 2015), indiferent de preţul ţiţeiului pe piaţa mondială. Durata iniţială a concesiunii poate fi de pînă la 30 de ani, cu posibilitate de prelungire de pînă la 15 ani. Acordul petrolier se aprobă de către guvern şi, conform art.31, alin. 2, „Prevederile acordului petrolier rămîn valabile pe toată durata acestuia, cu excepţia adoptării unor dispoziţii legale favorabile titularului acordului petrolier”. Pentru liniştea celor care exploatează ţiţei din România, la art. 61 se precizează, din nou că: „Prevederile acordurilor petroliere acordate de guvern rămîn valabile, pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate”. Ca urmare a aplicării Legii nr. 238/2004 şi a Legii nr. 555/2004 privind privatizarea PETROM, s-a ajuns ca firmele care exploatează ţiţei şi gaze naturale din România să plătească la Bugetul de Stat o redevenţă de cel mult 10 dolari/baril de ţiţei şi 15 dolari/1.000 m cubi de gaze naturale. În plus, conform art. 216 din Codul Fiscal, pentru produsele petroliere extrase şi exportate direct din România firmele respective sînt scutite de impozite la Bugetul de Stat. Pe cale de consecinţă, firma O.M.V.-PETROM a devenit cea mai profitabilă firmă din lume, iar Statul Român pierde anual 7-10 miliarde euro, deoarece nu vinde ţiţeiul şi gazele extrase din România la preţul de pe piaţa mondială.

Avînd în vedere profiturile uriaşe pe care le obţin firmele care exploatează ţiţei şi gaze naturale din România, rezultă că nu există nici o justificare economică pentru creşterea preţului carburanţilor la 6-7 euro/litru şi a gazelor naturale la circa 500 euro/1.000 m cubi.

III) Legea gazelor, Legea nr. 351 din 14 iulie 2004, modificată şi completată, reglementează sectorul şi piaţa gazelor naturale şi se coroborează cu prevederile Legii energiei electrice nr. 13/2007, care reglementează sectorul şi piaţa energiei electrice. Politica energetică a statului în domeniul gazelor naturale trebuie să asigure satisfacerea cererii de gaze naturale pentru toate categoriile de consumatori, în condiţii de creştere a eficienţei energetice, de competitivitate şi transparenţă. Unul dintre obiectivele acestei legi îl constituie transparenţa preţurilor şi tarifelor reglementate la gazele naturale. Realizarea obiectivelor prevăzute de Legea nr. 351/2004 revine Ministerului Economiei, Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.) şi persoanelor juridice din domeniul gazelor naturale. A.N.R.E. este instituţie publică autonomă (?!) de interes naţional, în subordonarea primuluiministru, finanţată integral de la Bugetul de Stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului. Prima atribuţie a A.N.R.E., înscrisă la art. 8, alin. 1, lit. a, o constituie elaborarea şi propunerea spre aprobare guvernului a Regulamentului privind acordarea autorizaţiilor şi licenţelor în sectorul gazelor naturale. De asemenea, A.N.R.E. elaborează, aprobă şi aplică criterii şi metode pentru aprobarea preţurilor şi pentru stabilirea tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale. Rezultă că Guvernul este cel care, de fapt, aprobă preţul gazelor naturale pentru consumatorii din România. Pentru a nu avea consecinţe în plan politic, la art. 99 din Legea nr. 351/2004 se menţionează că: „Preţurile şi tarifele reglementate în sectorul gazelor naturale se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.R.E”. Pentru gazele naturale din producţia internă, care asigură circa 66 % din necesarul anual, A.N.R.E. nu dă dovadă de transparenţă în ceea ce priveşte costul de producţie şi preţurile la care sînt vîndute către consumatorii casnici şi către persoanele juridice. Pe cale de consecinţă, cu toate că redevenţa plătită pentru gazele naturale extrase din România este cea mai mică din lume, periodic cei din sectorul gazelor naturale pretind să fie mărite preţurile şi tarifele practicate pentru consumatori. Un argument des invocat de A.N.R.E. şi Guvern este că acestea trebuie să ajungă la nivelul celor practicate în Uniunea Europeană, uitînd că pentru cetăţenii români nu sînt asigurate salarii şi pensii măcar la nivelul mediu al celor din U.E.

Din exemplele prezentate rezultă că, prin nerespectarea Constituţiei, a fost creat şi menţinut de către Regimurile Constantinescu, Iliescu şi Băsescu un cadru legal care să permită ca resursele naturale din România să fie exploatate şi valorificate de firme străine private sau de stat, fiind prejudiciat Bugetul de Stat cu peste 15 miliarde euro în fiecare an. Toate contractele şi licenţele privind bogăţiile naturale sînt dezavantajoase pentru Statul Român şi au prejudiciat Bugetul de Stat. După lichidarea programată a peste 6 milioane de locuri de muncă, în perioada post-decembristă, cea mai mare pierdere anuală pentru Bugetul de Stat o constituie nevalorificarea bogăţiilor naturale în Interes Naţional. Acesta este un subiect interzis în dezbaterile publice, inclusiv acum, în perioada crizei internaţionale, cînd Regimul Băsescu-Boc se plînge că nu are bani la buget pentru a plăti salarii şi pensii, fiind nevoit să se împrumute în fiecare lună de la bănci străine şi la dobînzi mari. Atît Opoziţia, cît şi Puterea şi cea mai mare parte a presei neglijează intenţionat să abordeze modalităţile de jefuire a bogăţiilor naturale şi stabilirea responsabilităţilor. La întîlnirile publice, tot mai rare, precum şi la dezbaterile televizate trebuie puse liderilor şi parlamentarilor P.D.L., P.S.D., P.N.L., U.N.P.R., P.C. şi U.D.M.R. cel puţin următoarele întrebări:

1) De ce au fost date pe nimic bogăţiile naturale din România, care aparţin Statului şi Poporului Român?

2) Cine sînt beneficiarii contractelor de concesiune şi ai licenţelor de explorare şi exploatare a bogăţiilor naturale din România?

3) Ce sume s-au încasat de la fiecare „ales” al A.N.R.M. la Bugetul de Stat şi ce comisioane au dat cei care au obţinut contracte de concesionare şi licenţe pentru exploatarea bogăţiilor naturale?

4) Cîte miliarde de euro s-au pierdut anual, ca urmare a faptului că nu au fost vîndute bogăţiile naturale din România la preţurile de pe piaţa mondială?

5) De ce nu sînt cercetaţi penal, de către Parchet sau D.N.A., pentru subminarea economiei naţionale, pentru genocid, pentru trădare şi pentru abuz în serviciu cei care au negociat şi au decis din partea A.N.R.M. şi Guvernului în legătură cu jefuirea resurselor naturale ale Poporului Român ? Este evident, şi viaţa a confirmat, că s-au încheiat contracte şi s-au eliberat licenţe de exploatare, a bogăţiilor naturale, de tip colonial de către A.N.R.M. şi Guvernele României.

În condiţiile crizei internaţionale, care se agravează şi loveşte mult mai rău România şi pe români, cînd Guvernul Boc V se împrumută cu 1,5-2 miliarde euro în fiecare lună, cînd au scăzut salariile reale şi pensiile, cînd continuă disponibilizările pentru încă 200.000 de bugetari, cînd se închid 3.000 de şcoli şi 200 de spitale, cînd povara datoriei externe a trecut de 150 miliarde euro, cînd nu au fost atrase circa 20 miliarde euro din fondurile europene nerambursabile, cînd lipsa locurilor de muncă, foamea şi frigul au devenit cei mai mari inamici ai cetăţenilor români, se conturează şi trebuie să se recurgă cît mai rapid la următoarele soluţii:

1) Invitarea preşedintelui Traian Băsescu în Parlament, pentru a prezenta un mesaj în legătură cu situaţia resurselor naturale din România, modalităţile de exploatare şi pierderile uriaşe suferite de Bugetul de Stat.

2) Modificarea Legii de privatizare a PETROM, a Legii minelor, a Legii petrolului şi Legii gazelor, pentru eliminarea prevederilor defavorabile pentru Statul Român şi valorificarea bogăţiilor naturale în Interes Naţional.

3) Înfiinţarea unui Minister al Resurselor Naturale, care să se ocupe de gestionarea şi valorificarea lor în concordanţă cu Interesul Naţional, pentru a asigura prosperitatea Poporului Român şi plata uriaşelor datorii externe.

4) Să fie desecretizate urgent toate contractele şi licenţele de exploatare a resurselor naturale din România.

Dr. GHEORGHE FUNAR,

Secretar general al P.R.M.,

Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

Încă o dovadă a uriaşei neruşinări a lui Traian Băsescu

DUPĂ CE A PIŞAT OCHII LA CĂPĂTÎIUL

LUI ADRIAN PĂUNESCU, ŞMECHERUL

ABSOLUT S-A FĂCUT CĂ BOCEŞTE

ŞI LA CĂPĂTÎIUL LUI ION DIACONESCU

- Replici: „Ce caută jigodia aici?” (ţărăniştii)

„Mortul pe masă, şi voi...” (sepepiştii)

Miercuri seara, pervers cum îl ştim, Traian Băsescu s-a dus să pişe ochii la catafalcul lui Ion Diaconescu, încercînd să joace încă o dată, pentru marele public, scena pioşeniei. Nu în calitate de gropar a venit Traian Băsescu la căpătîiul bătrînului ţărănist, deşi prin înverşunarea de a doborî, în 1998, Guvernul Ciorbea, a îngropat PNŢCD. Operaţiunea, o simplă manevră de imagine, a fost una aranjată de Pazvante Chiorul în complicitate cu aşa-zişii ţărănişti din Aripa Pavelescu, nimeni alţii decît cei pe care se bazează pentru a racola acest partid în proaspăt clocita „Mişcare Populară”. 

Aceştia l-au anunţat cînd anume să vină pentru a nu se întîlni cu eventuale persoane incomode, care i-ar fi putut reproşa prezenţa acolo. De altfel, la coborîrea din maşina prezidenţială, Traian Băsescu a fost întîmpinat de Aurelian Pavelescu („ăla mic cu capul mare“ - cum l-a bălăcărit Chiorul) care l-a ghidat spre sala unde era depus trupul neînsufleţit al lui Ion Diaconescu. Chiar şi aşa, Băsescu, a cărui prezenţă acolo era privită cu suspiciune, a avut parte de o serie de reproşuri, care l-au făcut să spele rapid putina, pentru a nu intra în conflict cu o parte din cei prezenţi în sediul PNŢCD. Concret, cum a intrat în sediu, lui Traian Băsescu i s-a ridicat brusc tensiunea arterială şi s-a făcut roşu ca racul cînd, la salutul de „Bună seara!”, i s-a răspuns prin replica „Trăiască Regele!”, replică preluată de o parte a ţărăniştilor aflaţi la priveghi. Sursele noastre spun că Băsescu s-a abţinut cu greu să nu se certe cu contestatarii lui. Unul dintre SPP-işti a încercat să-i calmeze, spunîndu-le  „Mortul e pe masă, şi voi…”. În cele aproximativ 10 minute în care Traian Băsescu a stat în sediul PNŢCD, cu tot cu drumul de la maşină pînă în încăperea unde era depus trupul neînsufleţit, pretutindeni se auzea un murmur de dezaprobare la adresa gestului său, iar întrebarea pe care ţărăniştii şi-o puneau în şoaptă, unii altora, era „Ce caută jigodia aici?”. Atmosfera ostilă cu care a fost întîmpinat acolo i-a provocat lui Băsescu o cumplită durere de cap, în ciuda medicamentelor sosite din Coreea de Sud. Pe drumul de întoarcere la Vila Lac 2, dar şi în incinta acesteia, mitocanul i-a înjurat ca un surugiu pe toţi cei care îi ieşeau în cale. Este de-a dreptul jenant, că în calitatea sa de preşedinte de stat, Băsescu nu mai poate participa nici măcar la un priveghi fără să fie contestat de mulţime.

Recunoaşteţi personajele din fotografie?

Bonn, 6 noiembrie 1972. Cancelarul german, socialistul Willy Brandt, îl primeşte pe ministrul de Interne al României de la acea vreme, Ion Stănescu (în mijloc). Reamintim că România a fost prima ţară socialistă care a stabilit relaţii diplomatice cu Republica Federală Germania, numind acolo şi cel mai tînăr ambasador, Constantin Oancea (ultimul din dreapta).

Blejnar, banii înapoi!

Fiscul, condus de Sorin Blejnar, a primit o mare palmă din partea Curţii de Apel Bucureşti, care a susupendat, printr-o sentinţă executorie, plata retroactivă a TVA pe drepturile de autor. Iată că magistraţii Curţii de Apel au pus la punct excesul de zel al Fiscului condus de Blejnar, care a decis să încalce orice principiu de drept, dar şi de logică, şi să aplice retroactiv TVA pe drepturile de autor.  Un număr de 25 de vedete au considerat că este ilegal să li se ceară retroactiv TVA pe drepturile de autor aferente activităţilor desfăşurate în urmă cu 5 ani. Mai ales că Fiscul i-a ştiut cu nume şi prenume pe toţi cei care ar fi trebuit, în opinia funcţionarilor acestei instituţii, să plătească acest TVA, dar nu i-a înştiinţat. Ba mai mult, le-a trimis an de an acasă Declaraţia de impunere fiscală, în care nu se amintea nimic de această taxă. Avocatul Gheorghe Piperea , care a cîştigat procesul, spune că acum Fiscul ar trebui să oprească orice acţiune împotriva celor plătiţi pe drepturi de autor, chiar dacă ar face recurs. „Paşii următori nu există, ar trebui să se oprească tot: atît notificările pentru înregistrarea ca plătitori de TVA, cît şi inspecţiile fiscale. Ar trebui oprite şi executările silite”, a spus el. Deşi tehnic decizia îi apără doar pe cei care au făcut demersul în Justiţie, efectele sentinţei se pot extrapola la toţi cei plătiţi pe drepturi de autor, după un precedent din acest an, cînd Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decretat că victoria pensionarilor militari împotriva statului se aplică în toate cazurile. „Cele 3 acte normative care reprezintă baza pentru acţiunile ANAF sînt suspendate. Adică n-au nici un fel de efect. Din punct de vedere legal, această hotărîre este executorie, cel puţin pentru cei 25 de reclamanţi reuniţi în Grupul pentru Corectitudine Fiscală. Curtea Supremă de Justiţie spune că hotărîrea este opozabilă pentru toţi. Organele fiscale ar trebui să se oprească pentru toţi cei 10.000 de oameni plătiţi prin drepturi de autor”, a mai afirmat Piperea. Avocatul spune că Fiscul poate face recurs, însă acesta nu poate suspenda executarea. Tot el crede că, în ciuda sentinţei, statul nu va opri acţiunile. „Dacă nu o va face, îl vom opri noi”, a declarat el. Legislaţia permite ca toţi cei afectaţi să poată cere daune atunci cînd acţiunea Fiscului continuă, deşi a pierdut procesul. Sorin Blejnar ar putea fi obligat la plata unor daune de 20% din salariul minim pe economie pe fiecare zi de încălcare a sentinţei. Dacă notificările şi executările ar continua 6 luni, asta înseamnă 134 de lei înmulţit cu 180 de zile, adică 24.120 de lei de persoană, spune Piperea. Reprezentanţii ANAF au refuzat să facă orice comentariu pe această temă. Sorin Blejnar nu a fost de găsit, iar în lipsa lui nimeni nu s-a băgat să declare ceva.

DANIELA IVAN,

DANIEL IONAŞCU

TABLETA DE ÎNŢELEPCIUNE

Cei ce respiră în necaz, respiră adevăr.

SHAKESPEARE

Piratul a respins propunerea premierului bulgar ca vameşii români să fie dublaţi de vameşi olandezi şi finlandezi

„ŞI ŞPAGA MEA?”

Discuţiile confidenţiale de la Palatul Cotroceni cu premierului bulgar Boiko Borisov l-au scos din sărite pe Traian Băsescu. Miercuri după-amiază, în jurul orelor 16,30, Băsescu l-a primit la Palatul Cotroceni pe primul-ministru al Bulgariei, aflat în România cu ocazia unei şedinţe de guvern comune, organizată de Emil Boc.

Oaspetele a propus ca, pentru a înlătura toate obiecţiile invocate de Olanda şi Finlanda în calea aderării României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen, cele două ţări să recomande, la Consiliul de Toamnă al şefilor de Stat şi de Guvern din Uniunea Europeană, din această lună, posibilitatea ca în viitoarele graniţe Schengen, respectiv actualele graniţe cu state non-UE, vameşii români şi bulgari să fie dublaţi de funcţionari europeni, chiar olandezi şi finlandezi, cel puţin 3 ani după aderare. Astfel, în opinia bulgarului, nimeni nu va mai putea ridica obiecţia că datorită corupţiei din aceste puncte de frontieră graniţele Schengen pot deveni vulnerabile. Sursele noastre spun că deşi Băsescu a promis că se va gîndi la această propunere, răspunsul va fi unul negativ, motivul fiind în principal că, dacă vin vameşi olandezi, şpaga colectată - milioane de euro lunar – din aceste puncte de frontieră, din care el are partea leului, va deveni zero.

Preşedintele CORNELIU VADIM TUDOR nu tolerează trădarea

Activitatea neobosită a preşedintelui PRM, Corneliu Vadim Tudor, se desfăşoară la unison cu Istoria. Deşi este ţinta valurilor răutăţii, invidiei şi a şicanelor de tot felul, europarlamentarul, precum granitul, rămîne inflexibil, puternic, demn. „Nu tolerez trădarea”, sună cuvintele Tribunului. De fapt, „o gaşcă de 7-8 profitori infiltraţi în partid” execută un joc periculos. Cui îi aparţine iniţiativa „jocului” şi de ce sfori sînt manevraţi aceşti tineri – se cunoaşte. Dacă se doresc dovezi, răspunsul este clar. Există lucruri şi situaţii evidente, care nu necesită dovezi. Cine are interesul să-l şicaneze pe Tribun şi să destabilizeze partidul este, de asemenea, cunoscut. În tot cazul, ingratitudinea se manifestă în cele mai hidoase forme. Tinerii, plimbaţi prin bunăvoinţa preşedintelui PRM pe la Bruxelles şi Waterloo, tinerii pe care i-a format, i-a ocrotit şi cărora le-a acordat afecţiunea sa îşi arată colţii. Domnişoara Alina Alupoaei „a confiscat” un site al ziarului fondat de Tribun. „Ce caută ziarul Tricolorul în mîna ei? Ce caută site-ul ziarului meu în mîna voastră”? i se adresează domnia-sa. Tribunul spune: „Este un război împotriva partidului şi a publicaţiilor mele”. Preşedintele cataloghează această acţiune a bunului plac drept „fraudă informatică”. Zîmbetul ironic al d-şoarei Alina Alupoaei, nonşalanţa cu care îşi motivează selecţia subiectivă a materialelor apărute pe site mi se par de domeniul SF. Coroborat cu această acţiune nedemnă, cîţiva tineri si-au permis să aibă o atitudine inadecvată în faţa sediului Realitatea TV, în momentul sosirii preşedintelui Vadim. Lipsa de respect este unul din atributele lichelelor. După ce i-aţi ciugulit din palmă preşedintelui, acum vă întoarceţi împotriva domniei-sale? Calific atitudinea voastră drept o blasfemie. Cum v-aţi permis, în faţa preşedintelui partidului, a unui europarlamentar doctor în Istorie, a unui erudit cu studii la Viena, scriitor prestigios, autor a peste 30 de cărţi, membru marcant al unor renumite Academii Internaţionale, deţinător al unor demnităţi publice de excepţie (16 ani senator, de 4 ori secretar al Senatului şi de 4 ori vicepreşedinte al Senatului) să coborîţi ştacheta la un nivel ruşinos şi degradant? Cînd Tribunul păstra vie flacăra patriotismului, voi nici nu văzuserăţi lumina zilei. Nici nu sînteţi demni de ea şi nici de deviza PRM: „Sus Patria! Jos Mafia!”. Astfel înţelegeţi să reprezentaţi interesele legitime ale României, lovind în cel mai curat şi mai onest simbol al românismului, Corneliu Vadim Tudor? Ceea ce aţi făcut vă descalifică. Să vă fie ruşine!

Conform art.109 din Statutul PRM, citez: „OTRM are ca principal obiectiv promovarea politicii pentru tineret a PRM”. Ce politică aţi promovat prin modul de a vă manifesta, discreditînd conducerea partidului?

Conform art.110 din Statutul PRM, citez: „Activitatea OTRM este controlată de preşedintele partidului şi coordonată de prim-vicepreşedintele partidului”. Constat că nu vă încîntă controlul şi coordonarea, mai mult chiar, lezaţi autorităţile de control şi coordonare ale partidului, acţionînd pe cont propriu.

În calitate de membri ai PRM, pe cine aţi reprezentat în acest spectacol grotesc? Cum se explică faptul că de cîte ori preşedintele Vadim creşte în sondaje, se amplifică şi încercarea „cozilor de topor” de a găsi teren permisiv, pentru a-i submina autoritatea? Nu au murit tinerii valoroşi din această ţară şi nici tinerii loiali doctrinei PRM. Aceia cu stiinţă şi conştiinţă vor strînge rîndurile şi vor elimina putregaiul strecurat în OTRM. Orice persoană cu o gîndire logică, şi nu zoologică, realizează că nu este vorba de sabotaj „din interiorul partidului” (aşa cum etichetau unele posturi TV), ci avem de-a face cu un sabotaj extern, care a ochit în interiorul partidului, cu un „dirijor“ care adună şi instigă viorile de mîna a doua, ca să croncăne, generînd dezordine în partid. Sau, mai precis spus, există o plasă externă dezgustătoare, care prinde peştişorii manevrabili şi îi lansează să tulbure apele. În fond, ce doriţi dragi tineri foşti membri OTRM, dezmembrarea partidului, discreditarea conducerii PRM? În acţiunea voastră iresponsabilă încercaţi să stăviliţi unica şansă reală şi viabilă de salvare şi redresare a României!

Amintiţi-vă, dragi compatrioţi, cuvintele biblice: „Nu vă temeţi!”. Partidul România Mare este prea puternic pentru a putea fi clintit de pe edificiul pe care se înalţă de 21 de ani (aproape de vîrsta d-şoarei Alupoaei), fondat şi condus de genialul Corneliu Vadim Tudor.

Partidul România Mare nu va lua apă, fiţi siguri! În schimb, vor intra la apă toţi aceia care au jefuit România de peste 20 de ani. Nu puteţi înăbuşi glasul României Mari, voi, care vreţi să o transformaţi într-o Românie mică, flămîndă, obedientă.

Prof. DANIELA VASILOSCHI

Rating-record făcut de Vadim miercuri noaptea, la Antena 1

„Minutul de Aur” - 3 puncte

A fost o lecţie memorabilă de... memorie, care a lăsat o ţară întreagă cu gura căscată

Încă o tentativă de intoxicare, făcută de dezertorii din UNPR

DEZMINŢIRE

În legătură cu informaţiile diversioniste transmise de agenţia.org, în 12.10.2011, fac următoarele precizări:

1) Nu am purtat nici un fel de negocieri cu lideri ai U.N.P.R. şi nu am primit şi nici nu pot accepta oferta U.N.P.R.;

2) Nu trec la U.N.P.R.;

3) Locul meu este în P.R.M., singurul partid naţionalist care apără interesele Poporului Român.

Regret că această agenţie transmite informaţii pe care nu le verifică.

Dr. GHEORGHE FUNAR,

Secretar general al P.R.M.,

Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

Cluj-Napoca, 12.10.2011

Ruşinea naţională

Mie nu mi-a fost ruşine că sînt român în urma tragediei petrecute în clubul din Giurgiu, oricît s-au străduit cîţiva colegi de breaslă să ne insufle sentimentul ăsta, prin comentarii pline de patos. Incidente ca acela de la Giurgiu se petrec oriunde în lume. Norvegienii n-au dus povara ruşinii naţionale în urma masacrului de pe insulă fiindcă sceleratul care a provocat-o se născuse în ţara lor. Mi-a fost, însă, ruşine cînd am aflat că paramedicii de la SMURD au uitat de procedurile impuse de „tăticul” lor, dr. Raed Arafat, şi au luat de bună indicaţia martorilor din club, precum că baschetbalistul american era în comă alcoolică. Mi-a fost ruşine că la spitalul din Giurgiu, oraş de graniţă, nu există tomograf în Secolul XXI.

Mi-a fost ruşine cînd şeful Poliţiei din localitate, un alt Şoric în uniformă, striga îmbăţoşat în microfonul reporterului TV că în oraşul lui nu există interlopi! Mi-a fost ruşine de parlamentarul ăla, Măgureanu de Giurgiu, de spiciul lui bolovănos, plin de scuze penibile despre petrecerile cu clanurile „de alegători”. Mi-a fost ruşine de atitudinea primarului oraşului, mult prea părtinitoare cu „domnul Grecu”, şeful clanului Butoane, cel despre care giurgiuvenii şoptesc că deţine puterea în oraş. Mi-a fost ruşine de laşitatea (sau trocul?) patronilor clubului, ce au anunţat imediat că în local nu funcţionau camerele de luat vederi, blocînd astfel cea mai importantă probă a anchetei. Mi-e ruşine că americanii pleacă acasă de frică. Acasă, la ei în ţară, unde violenţa şi armele nu lipsesc. De frică, fiindcă la Giurgiu Poliţia şi autorităţile locale nu stăpînesc situaţia, ba chiar se bat pe burtă cu interlopii.

Moartea sportivului american la Giurgiu nu are de ce să fie pusă pe umerii unui popor, ca o cruce care trebuie urcată pe Golgota. Poporul, însă, trebuie să simtă nevoia de revoltă împotriva instituţiilor statului, care permit, de regulă, ca astfel de indivizi ca aceia din clanurile Butoane, Ghenosu, Bercea Mondialul, Corduneni etc., etc, etc. să facă legea în cartierul, oraşul sau judeţul lor. Asta e ruşinea naţională care ne ţine încă la porţile Europei. „Un stat eşuat”, cum spunea şi ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, care, prea neimplicat, recunoaşte că magistraţii sînt clemenţi cu interlopii.

SIMONA IONESCU

La sediul PNŢCD, o femeie

l-a acuzat pe Traian Băsescu:

„ŞI DVS. ŞI FAMILIA AŢI FĂCUT NIŞTE AVERI URIAŞE! ŞI FIICA DVS. SE SCALDĂ ÎN LUX ŞI COPIII ŢĂRII MOR DE FOAME!”

Preşedintele Traian Băsescu a fost întîmpinat de către simpatizanţi ţărănişti, miercuri seară, la sediul PNŢCD, unde a mers pentru a se reculege la căpătîiul lui Ion Diaconescu, cu scandarea „Trăiască Regele!”.

Şeful statului a ajuns, miercuri seară, în jurul orelor 21,30, la sediul central al PNŢCD, aducînd un buchet de crizanteme albe. El a fost întîmpinat de cele cîteva zeci de oameni, cîţiva dintre ei strigînd: „Trăiască Regele!”. Preşedintele s-a recules cîteva momente la sicriul lui Ion Diaconescu, după care s-a retras doi paşi, stînd aproximativ un sfert de oră alături de cei prezenţi. El a schimbat, în şoaptă, marcat de moment, cîteva amintiri cu persoanele aflate în apropierea sicriului. După ce a semnat în cartea de condoleanţe, Traian Băsescu a avut o scurtă conversaţie cu Victor Ciorbea.

La ieşirea din sediul PNŢCD, Traian Băsescu, după ce aceleaşi persoane au strigat „Trăiască Regele!”, a refuzat să dea declaraţii de presă, el fiind condus spre maşină de cîţiva dintre cei prezenţi, printre care şi Constantin Dudu Ionescu, fost ministru ţărănist de Interne. „Dumnezeu să-l ierte”, a spus Dudu Ionescu. „De iertat, nu are ce-i ierta”, a răspuns Băsescu.

În timp ce se urca în maşină, Traian Băsescu a fost apostrofat de o femeie, care l-a acuzat că s-a îmbogăţit. „Şi dvs. şi familia aţi făcut nişte averi uriaşe. Şi fiica dvs. se scaldă în lux şi copiii ţării mor de foame!”, i-a strigat femeia. Singura remarcă a sa a fost pe un ton dojenitor, prin geamul întredeschis al maşinii: „Doamnă...”.

LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI

A început ancheta penală împotriva numiţilor Alina Alupoaei, Radu Geonea şi Adrian Marin, pentru fraudă informatică. Este vorba de Dosarul cu nr. P/200/512 din 11 oct. 2011. Aceşti imbecili se agită de nebuni şi dau comunicate şi telefoane. De pildă, aseară, începînd cu orele 19,30, ei s-au întîlnit la Restaurantul Torega, de pe Str. Mihai Eminescu, din Bucureşti. Ca să ce? Ca să facă rahatul praf. Aţi văzut cîtă dreptate a avut Vadim cînd i-a dat afară? Uite ce zăcea în ăştia...

NEWS ALERT

Traian Băsescu, lovit de un atac de panică - un Raport al Serviciilor Secrete arată că Mişcarea Populară va obţine (cu fraude cu tot) maximum 11%!

Fără votul prin corespondenţă şi fără reorganizarea administrativă a României, fenomen care va duce şi la redesenarea colegiilor electorale, Mişcarea Populară nu va putea obţine mai mult de 11% în alegerile generale, indiferent cît de bine vor fi puse în practică celelalte modalităţi de fraudare a votului cu care pedeliştii ne-au obişnuit. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de Serviciile Secrete ajuns joi dimineaţa pe masa lui Traian Băsescu. Documentul a fost discutat şi întors pe toate feţele de Chiriaşul de la Cotroceni, împreună cu Sebastian Lăzăroiu, în jurul orelor 8,30 la Vila Lac 2.

În acest context, Traian Băsescu a pus mîna pe telefon şi l-a sunat pe Emil Boc, cerîndu-i să dea UDMR-ului tot ce cere, cu condiţia ca liderii acesteia să accepte proiectul de reorganizare administrativă a României şi să susţină elaborarea Legii votului prin corespondenţă. Planurile Chiorului se află într-un impas serios pentru că UDMR a refuzat orice discuţie oficială pe marginea reorganizării administrative a ţării înainte de alegerile din 2012 şi, de asemenea, nu susţine votul prin corespondenţă. Raportul Serviciilor Secrete i-a creat lui Traian Băsescu un sentiment de panică şi neputinţă, stare care nu a fost atenuată nici măcar de Sebastian Lăzăroiu, care a încercat să îl calmeze, spunîndu-i că, pînă la urmă, el este sigur că ungurii vor cădea la pace. Sursele noastre spun că, mobilizat de convorbirea cu Chiorul, Emil Boc încearcă pe toate căile să îi readucă pe unguri la discuţii în chestiunea reorganizării teritoriale şi a votului prin corespondenţă, iar subiectele vor fi puse din nou pe masa coaliţiei guvernamentale la acest sfîrşit de săptămînă.

INGERI PAZITORI

Ziarul TRICOLORUL, nr 2292 / 14.10.2011

ANAFURA MĂ-SII DE CHIOR... ANAF a pus ochii şi pe Corneliu Vadim Tudor

Preşedintele Partidului România Mare, europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor, are probleme cu Fiscul. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) cere falimentul Editurii „România Mare”.
ANAF a deschis această acţiune din cauza datoriilor de 400 de milioane de lei vechi pe care le are editura lui Corneliu Vadim Tudor. „E vorba de încă o încercare disperată a «poliţiei politice» de a mă reduce la tăcere, de a închide gura celor două publicaţii ale mele, «România Mare» şi «Tricolorul»”, a spus Vadim Tudor. Europarlamentarul crede că în spatele acţiunii ANAF se află chiar preşedintele Traian Băsescu. „Eu am fost informat încă din august de ordinul dat personal de Traian Băsescu pentru hărţuirea mea“.
„În numărul din 26 august al publicaţiei «România Mare», pe pagina I scrie: «Băsescu le-a dat poruncă slugoilor de la DNA, ANAF şi Ministerul Finanţelor să îl scoată pe Vadim evazionist fiscal şi infractor».
E o hărţuială politică rudimentară, tipică pentru acest regim aberant”, a precizat Corneliu Vadim Tudor la Realitatea TV.

GEORGE TĂRÂŢĂ

http://www.ziarultricolorul.ro/special/anafura-m-sii-de-chior-anaf-a-pus-ochii-i-pe-corneliu-vadim-tudor.html

MAFIA TRANSPARTINICĂ TREBUIE DISTRUSĂ!

Zilele acestea se poartă o discuţie absolut imbecilă legată de declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu, „nevoit” să vîndă aurul României pentru a acoperi cheltuielile legate de salarii şi pensii - ne referim aici la cele aşa-zis plătite de la bugetul de stat. Fără să intrăm în subtilităţile care fac diferenţa între bugetele locale şi bugetul guvernamental, îi vom trece în revistă pe cei care beneficiază de sursele de venit, pe care le vom denumi, generic, „bani publici”, proveniţi din taxele şi impozitele persoanelor fizice şi juridice din România. În scopul de a învrăjbi, artificial, anumite categorii sociale, unele împotriva altora, într-un mod de-a dreptul sfidător şi manipulator, în massa bugetarilor au fost amestecaţi, de-a valma, pensionarii, profesorii, medicii, poliţiştii, cadrele militare şi diferiţi lucrători din administraţie sau alte sectoare care servesc, direct, interesele cetăţenilor, legate de necesităţi care le influenţează nivelul de trai: căldura, lumina, transporturi, telecomunicaţii etc.


În contrapondere, au fost aruncaţi, într-o opoziţie neverosimilă, cei care lucrează în domeniul „privat” şi care, vezi-Doamne, sînt puşi în aceeaşi oală cei care obţin venituri de 1.000 de euro lunar cu cei care derulează afaceri de zeci de milioane de euro, obţinuţi din contracte pe banii statului şi care se pretind, apoi, mari contributori la buget, asta dacă au chef sau nu să-şi achite impozitele. Sau, mai grav, inventează, după caz şi „oportunităţi”, cum ar fi retrocedări de TVA în valoare de zeci de milioane de euro. Dar, pentru că cinismul este la modă, am putea spune că nu e treaba noastră, ci a electoratului care îi votează de 20 de ani. La revedere şi-un praz verde! Dar nu putem să ne abţinem de a arăta naţiunii adevărul care este aruncat cu susul în jos într-o societate cu valorile răsturnate sau, în cel mai bun caz, anesteziate. N-avem spaţiul necesar să-i luăm la bani mărunţi pe toţi cei care se alimentează de la bugetul de stat, dar cîteva precizări trebuie făcute, nu de alta, dar nu vrem ca generaţiile viitoare, cititoare ale acestor rînduri, să ne catalogheze drept proşti grămadă, inconştienţi, incompetenţi sau, mai grav, complici la jaful naţional postdecembrist! Să analizăm, pe rînd: sistemul de pensii trebuie să se alimenteze din contribuţiile pe care cetăţenii le-au plătit de-a lungul vieţii de salariat; este vorba de un fond intangibil şi un drept inalienabil al fiecarui român. Punct. Nu are legătură cu bugetul de stat. În al doilea rînd: orice societate care se pretinde civilizată are nevoie de un sistem de învăţămînt, de sănătate şi de siguranţă naţională, fără de care nu poate funcţiona eficient, iar lucrătorii din aceste domenii trebuie retribuiţi decent - cred că nu există dubii în acest sens. Pentru sănătate şi învăţămînt, procentul alocat din PIB este mult sub media UE, aşa că nu putem discuta aici de risipă şi dezmăţ, cel puţin la prima vedere. Nu intrăm în analize mai aprofundate, în care ar trebui să ni se explice de ce, în învăţămînt, şi nu numai, cel mai mic salariu tinde spre 1.000 de lei, iar cel mai mare ajunge la peste 10.000 de lei, şi de unde pînă unde se justifică un astfel de decalaj neruşinat. Dar nu aici este buba răscoaptă care căpuşează societatea strîmbă, neechitabilă şi profund polarizată de azi. Adevăraţii „bugetari” care sifonează banii publici în interes propriu şi al clientelei politice pe care o deservesc trebuie căutaţi în altă parte. În România desfăşoară, actualmente, diverse activităţi, de interes general sau particular, ministere mai mult sau mai puţin utile, regii autonome, agenţii guvernamentale, ONG-uri „independente”, dar finanţate de stat (sic!) şi diverse „societăţi comerciale”, care s-au înscăunat şi profită din plin de baza tehnico-materială a fostului regim, clădită, pardon că îndrăznim să vă reamintim, prin eforturile tuturor cetăţenilor acestei ţări, indiferent de „unitatea administrativ-teritorială” în care au trăit şi muncit. Privatizate în mod fraudulos sau înfiinţate în scopul clar de a se conecta la conducta de bani publici, aceste entităţi „comerciale” ce se vor stat în stat duc politici fiscale şi salariale de sine stătătoare, fără legătură cu economia reală şi în dauna interesului cetăţeanului, care are nevoie, vrînd-nevrînd, de serviciile lor. Altele sînt doar forme fără fond, inutile, menite doar să satisfacă o anumită clientelă politică pînă la a noua spiţă de la roată. Fraţi, nepoţi, verişoare, fini, cumetre şi amante fără pregătirea profesională necesară fişei postului petrec vremea la „serviciu” plimbînd trei hîrtii pline de greşeli gramaticale sau navigînd pe Internet, pe site-uri ale căror denumiri ne e şi ruşine să le pronunţăm! Culmea este că, deşi bugetivore ca fond, aceste structuri, pe care nu le considerăm oportune pentru nevoile actuale ale societăţii româneşti, deseori sînt datoare la buget cu o sumedenie de taxe şi impozite la care ANAF este surdă, oarbă şi mută! Dar asta nu e tot. Din nefericire, mai avem o categorie de căpuşe conectate la bugetul de stat. Vorbim, acum, despre „oamenii de afaceri de succes”, care şi-au făcut averea din contractele oneroase provenite din bani publici. Care „afacerişti”, cu vile şi automobile de lux, confruntaţi cu piaţa liberă, mustind de concurenţă neloială şi evaziune fiscală de proporţii, ar fi fost muritori de foame sau cerşetori în colţul străzii. Care nu au creat un loc de muncă în viaţa lor prin inteligenţă, tenacitate sau spirit antreprenorial autentic. Dar care au cunoscut şi şpăguit pe omul potrivit, la locul potrivit şi în momentul potrivit, ceea ce nu-i de colea. Şi care huzuresc pe banii contribuabililor, dimpreună cu beizadelele lor analfabete, arogante, conducătoare de bolizi ucigaşi pe drumurile publice şi spărgătoare de mii de euro, pe seară, în cluburile de noapte, alături de prostituatele de lux care fac deliciul tuturor televiziunilor, fără excepţie. Şi care, mîine- poimîine, vor deveni politicieni şi guvernanţi ai României. Pînă atunci, trebuie să facem cumva ca ei să dispară din viaţa social-politică, din peisajul mass-media, o dată cu toată clientela bugetofagă, aservită Mafiei transpartinice, adevărata cauză a lipsei de fonduri pentru pensii şi salarii, că doar n-or fi mai puternici decît ciuma bubonică, pînă şi ea a fost eradicată de vreo sută şi ceva de ani!

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/mafia-transpartinic-trebuie-distrus.html