ANUNŢ IMPORTANT - donatii pentru cateii din adapost

După cum ştiţi, Corneliu Vadim Tudor a înfiinţat, singur, un adăpost, în care a avut grijă, zilnic, de peste 70 de cîini fără stăpîn. În speranţa că nu vă este indiferentă soarta atîtor inimi neprihănite, ne vedem nevoiţi să vă solicitam ajutorul pentru întreţinerea adăpostului de cîini din Pantelimon.

 Într-o carte de Aforisme pe care a publicat-o recent, Vadim afirma: „Cine nu iubeşte animalele, nu iubeşte nici oamenii”.


Aşadar, persoanele dispuse să hrănească aceşti căței din adăpost, să intre pe http://vadim-tudor.ro/donatii/

Contul în lei este:

RO44BRDE410SV34431024100

Titular cont: Lidia Vadim Tudor
Banca: BRD


https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor

PAMFLET INEDIT - Oameni şi Fiare

Această vreme rece îmi dă o stare bună

Încă sînt viu şi morţii nu-i dau nici o arvună.

E iarnă timpurie, cu burniţă şi ploaie

Îmi beau încet cafeaua, e bine în odaie.

Maşinile au faruri aprinse de la prînz

Prin parcuri, vîntul toamnei nechează ca un mînz.

Figuri de oameni clare, de parcă sînt tăiate

În stînci de alabastru, ca în Antichitate.

Femeile în blănuri sînt mai misterioase

Eu le dezbrac cu ochii. Oh, cît sînt de frumoase!

Nu ninge încă. Totuşi, miroase a zăpadă

Precum Stendhal, pe vremuri, aş vrea să mor pe stradă,

Cînd inima mea mare, cu pîlpîiri de stea

Va întîlni femeia ce mă va fulgera.

Trăim între extreme: extaz sau agonie

Cei meteosensibili depind, fără s-o ştie.

Rămas-au goi copacii, a amuţit şi mierla

Mai moare-un sfînt din iadul de la Aiud sau Gherla.

Mai moare o femeie de inimă, la moaşte

Poporul se tîrăşte de la Crăciun la Paşte.

Lucrarea morţii merge, eroic, înainte

Apar noi generaţii, cu sîngele fierbinte.

Un clopot se aude departe, în surdină

Revăd copilăria: „Veniţi de luaţi lumină!“

Cum am pornit în viaţă... Şi unde am ajuns

Enigmele astrale rămîn de nepătruns.

Primim în somn mesaje, un vis premonitoriu

Imagini voalate în zorii de ivoriu.

Şi auzim, cu toţii, de întîmplări ciudate

Poveşti paranormale, coincidenţe poate.

Experienţa celor care se-ntorc din moarte

Mai dă cîte-o speranţă acestei vieţi deşarte.

Ne îndreptăm, cu spaimă, spre staţia finală

Fantoma rea, cu coasa, ne pune capu-n poală.

Ticăloşiţi de boală şi de medicamente

Ne dă televizorul doar şocuri violente.

Hipnoză şi Psihoză, ce joc nebun de zaruri!

Ei fac cîştig din rating - iar noi avem coşmaruri.

Eu m-am salvat la vreme - închid televizorul

Am alt ecran: Icoana, şi-n ea, Mîntuitorul!

Egale ca mărime, dar cîtă diferenţă:

Icoana-i bucurie, iar plasma e demenţă.

Ne facem singuri viaţa mai grea, sau mai uşoară

Avînd deasupra noastră o forţă tutelară.

Nu sîntem fără martori şi singuri, niciodată

Ne vede cîte-un înger, pe-un tron de judecată.

El ne fereşte, zilnic, de rele - sau ne bate

Aureola sacră ne-o pune - sau ne-o scoate…

Începe-o nouă iarnă, cu ploaie înspicată

Peste această ţară mereu crucificată.

Nu mai simţim nici vinul, şi nici aroma pîinii

Mafia primitivă iar ne vînează cîinii.

Eu le blestem pe bestii cu Cerul şi Pămîntul

Le ardă lumînarea, dar să le-o stingă vîntul.

Să îi muncească dracii în mii şi mii de feluri

Să-i sature Satana de pofta de măceluri.

Eu îi blestem, în lacrimi, pe-aceşti hingheri barbari

Ce masacrează cîinii de parc-ar fi ţînţari.

Îşi zic „oameni politici“… Ce ifose! Ce morgă!

Azvîrle, Doamne, şleahta în frigider, la Morgă!

Şi fă ca măcelarii, în lumea de apoi

Muşcaţi să fie, veşnic, de pittbulii-strigoi.

Pîn' la a şaptea spiţă să-i bată Dumnezeu

Copiii şi nepoţii să sufere, din greu.

Analfabeţi şi curve, scursori şi bişniţari

Nu ştiţi ce este mila, vă credeţi mari şi tari,

Nu ştiţi cîtă iubire e-n ochii unui cîine -

Murdari şi diabolici, crăpar-aţi pînă mîine!

Aţi revoltat o ţară şi aţi însîngerat-o

În Epoca de Piatră, brusc, aţi retrogradat-o.

E Ţara lui Enescu? Nici vorbă, ce şacali!

E Ţara lui Rîmaru şi-a altor canibali!

Fanatic în iubirea pentru aceşti căţei

Mi-aş da, fără crîcnire, şi viaţa pentru ei.

De ce le facem asta, de ce îi omorîm?

Nu mor destui, năpraznic, sub roţi, pe caldarîm?

Nu îi fac terci şoferii bezmetici şi beţivi?

Tot noi sîntem de vină, că sîntem... milostivi!

Sar ştoarfele bătrîne şi cîte-un imbecil

Şi varsă lacrimi false şi reci, de crocodil.

Fac spume verzi la gură, nevrotici şi urîţi

(Dacă iubeau copiii, nu avortau atîţi!)

Ne pun pe noi, creştinii, la stîlpul infamiei

Iar Imnul României e „Oda Isteriei“.

Ah, ce spectacol jalnic şi-atît de degradant

Dau scorpiile astea, cu gură de hidrant!

Acest popor se-mparte în două taberi clare:

În oameni buni la suflet - şi fiare sangvinare.

Îmi dă idei potopul de-afară, şi sugestii

Să iau mitraliera şi să le-mpuşc pe bestii.

La fel ca-n „Rinocerii“, de Eugen Ionescu

Şi jur că aş începe cu Ponta şi Băsescu.

Minoritari obraznici, cu look-ul asiatic

Pociţi şi răi la suflet, ca orişice sălbatic.

Le putrezească mîna cu care au semnat

Şi viermii să mănînce acest tandem ciumat.

Ei sînt ruşinea lumii, par nişte şerpi turbaţi

E mult prea mult, Părinte, e timpul să îi baţi!

E timpul să le iasă pe nas nelegiuirea

În şbilţ ridică-i, Tată, şi fă-le pomenirea.

Cu ce-am greşit noi, Doamne, de ne-ai adus pe cap

Un marinar alcoolic şi un mongol satrap?

Le taie, zilnic, pofta de viaţă la români...

În lături, puşcăriabili, că prea sînteţi păgîni!

Maimuţe ucigaşe, eu vă mănînc coliva!

Şi-acest blestem se prinde, de Sfînta Paraschiva…

CORNELIU VADIM TUDOR

Sîmbătă - Duminică

12-13 octombrie 2013

ZIARUL TRICOLORUL , Anul X, nr. 2839, LUNI 14 OCTOMBRIE 2013

PARLAMENTUL HINGHERILOR NU MAI E CREZUT DE NIMENI - De la Holocaustul cîinilor la Holocaustul evreilor

Marţi dimineaţă am prins, cu totul întîmplător, postul TV News. Nu-l frecventez, fiindcă e prost şi n-am timp de pierdut. Am avut surpriza să constat că era difuzată, în direct, o şedinţă solemnă a Camerei Deputaţilor. Şedinţă care avea să dureze cca. 2 ore – o premieră pentru un canal dedicat ştirilor scurte (news). Tema? Ziua Internaţională a Holocaustului. Am devenit curios. Reamintesc că, la 15 ianuarie 2004, eu am dezvelit, la Braşov, statuia fostului premier al Israelului Yitzhak Rabin (un veritabil martir al Păcii, ucis de un fanatic israelian), monument realizat pe cheltuiala mea. Şi mai reamintesc că, în luna mai, a aceluiaşi an, am efectuat un pelerinaj la Auschwitz, împreună cu fiicele mele, cu soţia mea, cu fratele meu şi cu nu mai puţin de 100 de senatori, deputaţi şi tineri din PRM. Acolo, la doi paşi de cuptoarele morţii, am rostit un scurt discurs: „Aici, în acest loc, mă angajez şi jur solemn, în primul rînd mie, să nu se mai întîmple aşa ceva niciodată. Trebuie păstrată memoria Holocaustului şi a altor crime împotriva umanităţii“. Aşa că şmecheriile unor profitori, de teapa lui Radu Ioanid şi Marco Maximilian Katz, care se reped cu acuzaţii stupide, de antisemitism, mă lasă rece. Aceşti „holocaustologi“ de profesie au transformat tragedia poporului Bibliei într-o vacă de muls. Eu însumi sînt un om al Bibliei, iar cartea cărţilor m-a învăţat să spun, cinstit, ce gîndesc. E inutil să mai precizez că nu sînt antisemit. Nu-l simpatizez nici pe Hitler, care s-a aflat la originea a două acte criminale, în urma cărora Poporul Român a avut mult de suferit: Pactul Ribbentrop-Molotov (în virtutea căruia URSS ne-a răpit Basarabia şi Bucovina de Nord) şi Diktatul de la Viena (cînd Ungaria a primit „cadou“ Transilvania de Nord-Vest). Ca istorie, ştiu bine ce vorbesc. Numai că încercarea unora de a include România pe Harta Holocaustului reprezintă o gravă insultă a acestui popor plin de omenie – care i-a ajutat şi i-a salvat pe evrei, nu i-a cedat „lagărelor morţii“ – şi o falsificare, grosolană, a adevărului istoric. La începutul anilor ’90, am intrat în posesia unui document incredibil: stenograma discuţiilor de la Ministerul Afacerilor Externe, dintre Teodor Meleşcanu şi unele căpetenii evreieşti, în care acestea din urmă susţineau că în România ar fi fost ucişi 400.000 de evrei (?!), pentru care Statul Român trebuie să cedeze 400.000 de proprietăţi (?!). Nu-mi venea să-mi cred ochilor!

Aşadar, totul era un troc penibil. Ulterior, am aflat şi ce despăgubiri cereau evreii, de la o ţară pe care tot ei o azvîrliseră în labele ursului stalinist şi o tîlhăriseră: 50 de miliarde de dolari. Tot timpul presiuni, acuzaţii, puneri la zid. Această atmosferă infernală a culminat cu o rafală de mizerii, ieşite din gura impostorului Elie Wiesel, la Bucureşti, în 2002: „România a ucis, a ucis, a ucis!“. Iar Ion Iliescu, care stătea lîngă el, a tăcut ca un laş. Dar, de ce-ar fi vorbit? Să-şi taie craca de sub picioare? Nu evreii bolşevici l-au crescut? Nu sionismul mondial l-a adus la Putere, ultima oară (la al treilea mandat, total contra Constituţiei!) în decembrie 2000, împotriva votului popular copleşitor, care stabilise că eu cîştigasem alegerile? În faţa tăcerii complice a acestui minoritar, care n-are nici o legătură cu România, eu i-am răspuns obraznicei Nevăstuici (asta înseamnă Wiesel în germană): „Elie Wiesel e un porc, e un porc, e un porc!“. Asta, ca să bage bine la cap că n-a murit curajul în România şi că astfel de acuzaţii de factură teroristă nu pot fi înghiţite, la nesfîrşit. Eu cred că mi-am cîştigat dreptul să spun, deschis, ce gîndesc. La un om liber, ca mine, nu ţine vrăjeala raduioanidă.

Dar, să revenim la oile (măgarii) noastre (noştri). O sală aproape goală, populată, ici-colo, de personalul tehnic şi auxiliar. (Asta s-a văzut la sfîrşit, cînd electricianul cu cărare pe mijloc, de frizer, Valeriu Zgonea a supus la vot un fel de Declaraţie, dar cei mai mulţi n-au ridicat mîna, fiindcă nu aveau drept de vot.) Acum am văzut, cu ochii mei, ce înseamnă un Parlament născut cu forcepsul fraudei, adică mort. Fiecare venea la microfon, umil, pentru a arăta cît de mult suferă el pentru ce s-a întîmplat acum 70 de ani (?!) – toţi fiind reprezentanţii unor găşti politice care îi fac pe români să sufere acum, de foame, de lipsă de medicamente, de nedreptăţi, strigătoare la cer. Depopularea României, prin plecarea a 4.000.000 de cetăţeni, care şi-au luat lumea-n cap, pentru o amărîtă de bucată de pîine – nu seamănă tot a Holocaust? De aceşti semeni vii, ai lor, de ce nu se preocupă aşa-zişii parlamentari? Ei se ocupă de cîini, de evrei şi de afacerile personale! Ei au votat Declaraţia de supunere oarbă faţă de stăpînirea iudeo-yankee cu aceleaşi mîini cu care au votat uciderea, în massă, a cîinilor. Asta-i realitatea: erau mîini pline de sînge! Nu toate, fireşte, pentru că sînt unii care s-au şi opus „soluţiei finale“, dar părerea lor nu a contat. Le pasă lor, cu adevărat, de suferinţele evreilor de acum 70 de ani? Varsă, ei, lacrimi de durere şi compasiune? Dar ştiu ei ce înseamnă aceste trăiri? Dacă ştiu, de ce au votat, cu entuziasm, pentru măcelărirea şi otrăvirea a sute de mii de cîini inocenţi? Cine le-a dat, lor, drept de viaţă şi de moarte asupra unor făpturi ale lui Dumnezeu? Fireşte, nu fac o paralelă între evrei şi cîini (deşi eu am cunoscut evrei mari iubitori de cîini, cum au fost graficiana Tia Peltz şi soţul ei, care se jucau, ca nişte copii, cu primul meu dalmaţian, Zar) – dar una dintre cele 10 porunci biblice spune „Să nu ucizi!“; nu se precizează dacă e vorba de oameni sau animale, ci e vorba de crimă, de suprimarea vieţii unei fiinţe. Ce drept moral are un Parlament de hingheri să ţină predici despre milă, toleranţă, dreptul la viaţă? Aaa, cîinii nu conduc lumea, pe cînd evreii, da, o conduc, deci pot aplica pedepse şi ostracizări. Aşadar, impresia generală a fost jalnică. Mai ales că şuşaneaua farisee era condusă de Valeriu Zgonea, care a făcut o gafă diplomatică de proporţii: a dat cuvîntul însărcinatului cu afaceri ad-interim al Americii, Duane C. Butcher, care… Pauză. Jenantă. Omul era absent. Ce Serviciu de Protocol are Camera Deputaţilor? Aşa ceva se adaugă lungului şir de gafe diplomatice al acestui regim politic de ageamii. În schimb, participa nelipsitul Aurel Vainer. Intrat în Parlament prin FRAUDĂ (din moment ce el însuşi a zis că în România mai trăiesc doar 4.000 de evrei, cum o fi fost votat de peste 20.000?), acest bătrînel face figura mîţei blînde care zgîrie rău. În primul rînd că e incult: a vorbit despre alegerile parlamentare din România anului 1936. Ce alegeri au fost în 1936, Vainer? Toată lumea ştie că acestea au avut loc la sfîrşitul anului 1937. Pe urmă a minţit că în pogromul de la Iaşi au murit 14.000 de evrei. Ce ruşine! De ce ne tot fac evreii ăştia, pe noi, românii, un popor de criminali? În realitate, documente istorice vorbesc de 124 de victime, majoritatea bolşevici, care se făcuseră vinovaţi de acte de ostilitate faţă de forţele româneşti. O altă aberaţie debitată de Vainer: „Extrema dreaptă în unele ţări occidentale e într-o revigorare apreciabilă“ (?!). Carevasăzică, el, evreul Aurică, o apreciază... Antisemitule! La microfon se înfiinţează şi ambasadorul Israelului, care susţine că şi în România a avut loc Holocaustul. Nu, excelenţă, aşa ceva nu corespunde adevărului. Holocaustul înseamnă „Ardere de tot“, aşadar e vorba de „cuptoarele morţii“ - dar România a refuzat să-i trimită pe evrei acolo. Din nou se practică alba-neagra cu Istoria: evreii ucişi de nemţi în Transnistria şi de unguri în Transilvania de Nord-Vest sînt contabilizaţi în sarcina României, mistificare pe care documentele o infirmă, categoric. E invitat şi ambasadorul Federaţiei Ruse, Oleg Malghinov, care rosteşte, şi el, un neadevăr: cică România e o „ţară polietnică“. Nu, domnule ambasador, România e Stat Naţional Unitar. Rusia e „polietnică“, nu România. La microfon îşi face apariţia şi un oarecare Alexandru Florian. E prezentat de zgubiliticul Zgonea drept director al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesell“. Un analfabet, care nu ştie nici să citească un text (ca, de altfel, majoritatea vorbitorilor). Acest Florian a jucat rolul turnătorului: profitînd de posibilitatea ca un neica-nimeni, ca el, să vorbească în Parlament, acest „kapo“ a minţit că, atenţie, „Statul Român a dus o politică de exterminare“ (?!). Neruşinat şi delator, el i-a atacat, post-mortem, pe martirii luptei antibolşevice, Valeriu Gafencu şi Iustin Pîrvu, pe motiv că, deşi au fost legionari, au primit, post-mortem, titlul de „Cetăţean de onoare“ al unui oraş sau al altuia. Da, şi? Care-i problema ta, Sandule? Cine eşti tu să judeci doi mari români, care nici nu se pot apăra? N-ai depăşit măsura intoleranţei? Cu astfel de spume la gură nu le faci, cumva, un deserviciu evreilor, pe care pretinzi că îi aperi? Tînăra generaţie e deja cu capsa pusă şi ştie că n-are bani nici măcar de o cafea pentru că ţara a fost jefuită de alde Shimon Nahor, Niels Schneker, Mark Gittenstein, Bechtel, George Sörös, Arin Stănescu ş.a. „Uşor cu pianul pe scări“ – vorba titlului unei cărţi, scrisă de amicul meu Marin Sorescu. Dar, acest Alexandru Florian e şi slab de minte şi greu de cap – ce paradox! Agramat de profesie, el zice: „Resuscitarea aduc (sic!) un grav deserviciu“. Pe urmă vorbeşte de părintele Iustin Pîrvu, care devenise „un frecvent difuzor“ (?!). Bine că nu un „tranzistor“. Tot felul de ciudaţi îşi fac potecă la microfon, pentru a acuza România, sau a face temenele Stelei în 6 colţuri. Un moşulică pe nume Zeev Schwarz, care cică e preşedintele Asociaţiei evreilor originari din România, pretinde că „soldaţii români“ i-au împuşcat pe ta-su şi pe fratele lui, în Transnistria. El avea 5 ani, dar ţine minte totul. Totuşi, el cum a scăpat? Păi, a scăpat ca să fie „acuzator public“ şi să condamne „profanarea cimitirelor evreieşti din România“ – altă porcărie sinistră, care n-a fost dovedită. Sclerozat în ultimul hal, tovarăşul Schwarz (Negru) e negru în cerul gurii, dar face gafe antologice: „Vă pot jura cu inima pe mînă!“. Asta-i una dintre cele mai mari „perle“ de Gîgă auzite în România ultimilor 24 de ani. Ce jură Moş Schwarz? Atenţie: „Nici unul din noi nu se gîndeşte la satisfacţii materiale!” Asta să i-o spui lui Ariel Sharon, că tot nu te aude… Apare şi un oarecare Gabriel Vlad, de la nu ştiu care partid, care vorbeşte despre „progromuri” (?!). Valeriu Zgonea l-a sărit pe un alt client al „Azilului de Noapte”, de Maxim Gorki: Iancu. Dar nu Avram Iancu, ci Iancu Zuckerman. Cu ochelari negri, de soare, parcă interpreta rolul lui Fantomas. Extrem de modest intelectual, „Omul de zahăr” (Zuckerman) s-a dovedit un „Om de Piatră Vînătă”, minţind, şi el, că 14.000 de evrei au murit la Iaşi. Şi lui i-a trecut glonţul Holocaustului pe la ureche: un plutonier major (român, desigur), i-a tras două palme şi i-a furat ceasul (?!). Mă, neică Zuckermane, nu l-ai confundat, cumva, cu un soldat sovietic? Ăştia erau cu „davai ceas”, nu românii. Măsura prostiei native a acestui judecător improvizat, care, după 72 de ani, vine în Parlamentul de la Bucureşti să ne spună poveşti de adormit copiii, cum i-a şterpelit lui, unul, ceasul, e dată de această afirmaţie: „Ne sărbătorim ziua de naştere în ziua în care ne-am născut”. Aferim. Şi eu, care credeam că ne sărbătorim ziua de naştere în ziua în care am mierlit-o… Totuşi, să fiu drept cu Conu’ Iancu: el şi-a adus aminte ce i-a spus Moses Rosen, că în România au murit 270.000 de evrei. Prin urmare, nu 400.000, cum se minte acum. Evident, şi cifra de 270.000 e umflată. Nu vă zic că apare şi o deputată PSD, pe nume Maria Drăghici? Nu s-a făcut remarcată, prin nimic, pînă acum. Brusc, ea sare la beregata României, care, ca şi Germania, ar face parte dintre „statele genocidare” (?!). Ce-i aia? Acest cuvînt nu există! Madam Drăghici, înţeleg că-ţi place mai mult să mănînci decît să citeşti, dar n-ai voie să dai un spectacol atît de penibil, pe un ton de Ana Ipătescu avînd pistoalele la brîu! Nu se poate să zici „nepragmatică care”. La fel, e inadmisibilă construcţia „Avem obligaţia să ne curăţim (sic!) de noi înşine”. Cum adică, „să ne curăţim”? Adică să ne sinucidem în grup, ca secta din Guyana? Un alt vorbitor de două parale: Andrei Dominic Gerea, de la PNL. Parcă vorbea Niels Schneker, adevăratul şef al PNL. De Ioan Oltean, ce să mai zic: iar înghiţise o broască! Omul ăsta nu-i capabil nici măcar să citească un text: la fiecare cuvînt o bîlbă, sau o poticnire. L-a pomenit pe fostul preşedinte al Israelului, Moshe Katsav (de la care eu am o scrisoare de mulţumire, pentru o carte a mea), dar el i-a stîlcit numele: Katasav (?!). L-a citat pe Simon Wiesenthal, cu o glumă tembelă a acestuia: „Dumnezeu a fost în concediu în timpul Holocaustului”. Jenant. A urmat la microfon Liliana Mincă: ea îi dădea zor cu ziua de 9 decembrie, cînd toată lumea ştie că Ziua Holocaustului e la 9 octombrie. „Ne închinăm în faţa statului evreu” – asta e prea de tot, Liliana. Ne închinăm în faţa lui Dumnezeu, nu a unui stat, fie el şi evreu. Nu putea lipsi din „Corul Robilor” un UDMR-ist. Numele? Szabo Odon. Fireşte, ungurul a profitat de moment şi a cerut proprietăţi. Cît mai multe. Pentru că, poate nu ştiaţi, Cristofor Columb şi Amerigo Vespucci au navigat spre Lumea Nouă folosind harta făcută de un ungur, la Oradea. Tot ce-a fost mai important în Istoria lumii s-a datorat ungurilor, asta nici nu se discută. În Secolul XIX, un  istoric maghiar pretindea că Dumnezeu S-a adresat perechii biblice în limba maghiară.

Uf, bine că am scăpat cu viaţă. A fost o zi de doliu pentru limba română, ca şi pentru noţiunea de ruşine. Eu, unul, am tot respectul faţă de poporul evreu, care ne-a dăruit Biblia. Dar au, oare, evreii de azi vreo legătură cu patriarhii biblici? Hai să zicem că pe ei îi poţi înţelege, au suferit, asta nu se poate contesta. Ce ne facem însă cu lacheii de pe la noi, care se gudură din calcul şi din lipsa şirei spinării? Poate că ar fi mai bine ca, în loc de cîini, să-i ia  hingherii pe ei. Rog ca acest text să fie considerat ceea ce şi este: un pamflet. (Şi, după cum se vede, am pus surdină, n-am dat drumul la toate motoarele).

CORNELIU VADIM TUDOR

8 octombrie 2013

ZIARUL TRICOLORUL , Anul X, nr. 2836, MIERCURI 9 OCTOMBRIE 2013

Întîlnire Vadim - Sorin Oprescu pentru rezolvarea problemei cîinilor fără stăpîn din Capitală

Comunicat de Presă

Duminică, 29 septembrie, între orele 13 şi 14,30, la noul sediu al Primăriei Generale a Capitalei a avut loc o întîlnire între domnii Corneliu Vadim Tudor şi Sorin Oprescu. A fost discutată problema cîinilor fără stăpîn din Bucureşti. 

Liderul PRM i-a spus primarului Capitalei că, în următoarele săptămîni, el şi iubitorii de animale cu care colaborează vor construi un adăpost pe un teren de 10.000 de metri pătraţi, situat nu departe de Bucureşti, care poate găzdui cca. 1.000 de cîini.  

Fondurile vor proveni de la donatori din ţară şi de peste hotare. De asemenea, Tribunul l-a rugat pe primul gospodar al urbei să nu uite că e medic şi că a salvat atîtea vieţi, prin urmare, să nu recurgă la soluţia barbară a uciderii cîinilor. Liderul PRM s-a oferit să-i adopte, personal, pe TOŢI cîinii din adăposturi, pe care să-i şi hrănească, pentru a satisface pretenţiile aberantei legi.

La întîlnire au participat doamna avocat Paula Iacob, domnul prof. dr. Victor Iovici (fost viceprimar PRM al Capitalei), familia Ema şi Şerban Manu (care locuieşte în Franţa) şi domnul Radu Rizescu, consilier al primarului general.

BIROUL DE PRESĂ AL PRM

29 sept. 2013

ZIARUL TRICOLORUL , Anul X, nr. 2829, LUNI 30 SEPTEMBRIE 2013

EUTANASIEREA CÎINILOR FĂRĂ STĂPÎN A DIVIZAT ROMÂNIA

După ce am ascultat sute de dezbateri şi de păreri ale multor neaveniţi, pe zeci de posturi, după ce am citit zeci de articole scrise de toţi cei care nu aveau altceva mai bun de făcut, am procedat, şi noi, ca orice om normal la cap. Am pus mîna pe carte ca să pricepem, mai exact, ce este eutanasia. Iată ce am aflat, pentru cei dornici să înceapă măcelul cîinilor fără stăpîn: „EUTANASÍE (s.f.) 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare a unei morţi nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinţă îndelungată şi grea. Din fr. euthanasie“. Reţinem: „moarte nedureroasă“, „boală incurabilă“. Fără legătură cu legea, greşit botezată, ca fiind a „eutanasierii cîinilor comunitari“, avînd în vedere că, încă dinainte de promulgarea legii, aceste animale nevinovate au început să fie adunate de pe străzi şi omorîte prin metode brutale, de o cruzime inimaginabilă, care ne aduce aminte de  Auschwitz. Şi, că tot veni vorba, nu putem uita imaginile şocante ale celor doi căluţi loviţi cu biciul, în mod crud şi repetat, de două (nu le putem spune „animale“, pentru a nu jigni regnul animal) bestii umane, cărora le-am fi aplicat, şi noi, cîteva lovituri de bici, ca în Evul Mediu întunecat. Ce amendă, ce Dosar Penal, ce puşcărie, eventual cu suspendare? Dacă pentru cazul, încă neelucidat, al lui Ionuţ Anghel s-a cerut „dinte pentru dinte“, haideţi să aplicăm metoda şi invers.

Acum, după ce legea s-a promulgat, depinde de primari cum o vor pune în aplicare. Unii dintre ei, speriaţi că îşi vor pierde mandatele, declară că vor pune osul la treabă şi vor construi adăposturi, vor aplica metoda sterilizării şi nu vor lăsa cîinii pe stradă. Unde, aşa cum spun ONG-urile, nimeni nu îi vrea hoinărind flămînzi, bolnavi şi hăituiţi, cu bîte, pietre şi răngi, de specimene de teapa celor care au pus doi căluţi la pămînt cu biciul pentru că nu puteau urni din loc o căruţă cu oiştea strîmbă. Cît despre iubitorii de animale, scandalizaţi de legea votată în Parlament, trecută de CCR şi promulgată de preşedintele României, le amintim că „vinovaţii“ sînt aleşii dumnealor, şi degeaba mai protestează acum, cînd faptul e consumat. Degeaba îşi exprimă dezaprobarea la anumite intervale de timp, dacă nu o fac, prin vot, atunci cînd trebuie. Cîţi dintre cei care se declară „iubitori de animale“ s-au prezentat la vot? Cîţi dintre aceştia au votat partide (printre care Partidul România Mare) care s-au declarat împotriva eutanasierii (adică a măcelăririi) cîinilor fără stăpîn? Cîţi şi-au convins neamurile şi prietenii să voteze cu partide (tot la PRM ne referim) care au prezentat soluţii viabile şi ieftine pentru gestionarea acestei probleme? S-a dovedit că protestul cîtorva ONG-uri nu a clintit decizia „aleşilor“. Mîine-poimîine, ne vom trezi că Parlamentul va cere „eutanasierea“ persoanelor cu dizabilităţi. Nu vă miraţi, s-a întîmplat în Europa, acum cîţiva zeci de ani. Dar ce s-ar putea întîmpla în acest caz? Probabil că vor ieşi în stradă doar rudele apropiate ale celor vizaţi şi o astfel de lege va trece prin cele două Camere ca prin brînză. Dar, ce vorbim noi aici? În România, mii de oameni sînt „eutanasiaţi“, zilnic, din cauza lipsei medicamentelor, din lipsa unor tratamente mai speciale, din lipsa organelor pentru transplant (doar dacă nu eşti „vedetă“), din lipsa unei alimentaţii sănătoase, din cauza apelor contaminate şi poluate cu diverşi agenţi patogeni. E adevărat, cu cianură nu s-a încercat, dar urmează... Roşia Montană.

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2828, VINERI 27 SEPTEMBRIE 2013

Scrisoare Deschisă către Comisia Europeană şi Parlamentul European - ROMÂNIA NU MAI MERITĂ STATUTUL DE MEMBRĂ A UNIUNII EUROPENE!

Doamnelor şi domnilor,

Astăzi, 25 septembrie, e Zi de Doliu Naţional în România. Astăzi, cei 9 judecători ai Curţii Constituţionale a României au rupt, în public, Legea fundamentală şi au aruncat-o la gunoi. România nu mai are Constituţie. Aceşti aşa-zişi magistraţi şi-au pătat mîinile cu sînge inocent, votînd, în unanimitate, pentru uciderea, fără milă, a sutelor de mii de cîini comunitari existenţi în această ţară. A fost un vot politic, la ordinul tartorilor care i-au trimis acolo, pe bani grei: Traian Băsescu (PPE), Crin Antonescu (ALDE), Victor Ponta (PSE). În România s-a instaurat o stare de spirit infernală. Asemenea măsuri de exterminare în massă i-au caracterizat numai pe cei doi mari răufăcători ai Istoriei: Hitler şi Stalin. Nu permiteţi unor terorişti primitivi să readucă, în Europa Mileniului III creştin, atmosfera de teroare din anii '40-'50 ai Secolului XX. În eventualitatea în care veţi îngădui asemenea atrocităţi, familiile voastre politice (creştin-democraţii, liberalii, socialiştii) se vor sinucide public, nu mai au nici un drept moral să ne ţină predici despre democraţie şi bună convieţuire. Nu mai este oare în vigoare Convenţia Internaţională pentru Drepturile Animalelor, la care România a aderat în 1991? Nimeni nu dă voie, în lumea civilizată, să fie ucise, în chinuri groaznice, sute de mii de fiinţe nobile, care n-au nici o vină. Rog insistent să-i opriţi pe cei 3 măcelari amintiţi, care taie şi spînzură într-o ţară europeană mai rău decît au făcut-o Pol Pot, Idi Amin şi Bokassa. Nu-i mai primiţi. Izolaţi-i ca pe nişte ciumaţi. Nu fiţi pasivi şi nu vă faceţi complici la crimă. În caz contrar, România este, definitiv, pierdută şi nu mai merită statutul de membră a Uniunii Europene!

CORNELIU VADIM TUDOR,

Membru al Parlamentului European,

Preşedintele Partidului România Mare

Bucureşti, 25 septembrie 2013

ZIARUL TRICOLORUL , Anul X, nr. 2827, JOI 26 SEPTEMBRIE 2013

Apel către iubitorii de animale din Parlamentul European şi Comisia Europeană: S.O.S.! OPRIŢI MASACRAREA CÎINILOR DIN ROMÂNIA!

Doamnelor şi domnilor,

de cîteva zile, în România s-a declanşat o inimaginabilă vînătoare a cîinilor comunitari. A fost găsit şi un pretext mincinos: se pretinde că un copil de 4 ani ar fi fost ucis, pe un maidan de la marginea Municipiului Bucureşti, de cîţiva cîini. Numai că experţi ai Poliţiei Judiciare şi ai Procuraturii au avansat alte ipoteze: 1) copilul ar fi fost abuzat sexual şi ucis de un pedofil, care, ulterior, a dus cadavrul într-un loc greu accesibil, pentru a nu fi găsit aşa repede; 2) copilul ar fi fost omorît de un cîine de luptă, rasa rottweiler, scăpat din lesă de stăpîn care, speriat, a luat cadavrul în braţe şi l-a abandonat pe acel teren accidentat. Zonă în care, s-a stabilit cu certitudine, un copil de 4 ani NU avea cum să ajungă prin forţe proprii! Primarul acelei zone a Bucureştilor mi-a spus, personal, că, la locul unde a fost găsit micuţul, erau suspect de puţine urme de sînge. Există foarte multe enigme şi necunoscute în acest caz. Din păcate, la ordin politic, ancheta a fost direcţionată greşit şi totul a fost muşamalizat. De ce? Atît preşedintele ţării, Traian Băsescu, cît şi primul-ministru, Victor Ponta, încearcă să lovească în primarul Capitalei, Sorin Oprescu, pentru a-l forţa să îşi dea demisia şi a-l elimina din cursa pentru funcţia de preşedinte al României, care va avea loc în 2014. Dar ce vină au cîinii? Pot fi ucise zeci de mii de animale, doar din pricina unor calcule şi răfuieli politice? În ziua de 10 septembrie 2013, spre veşnica sa ocară, Parlamentul de la Bucureşti a votat uciderea, în massă, a cîinilor comunitari. Asta, împotriva protestelor asociaţiilor şi fundaţiilor pentru protecţia animalelor, inclusiv în dispreţul comunităţii internaţionale. A fost încălcată, fără ruşine, Convenţia Europeană privind Protecţia Animalelor, la care România a aderat încă din 1991. Zi de zi, noapte de noapte, în ţara mea - membră a Uniunii Europene - sînt otrăviţi şi împuşcaţi cîinii fără stăpîn! Vietăţi care n-au absolut nici o vină că s-au înmulţit şi  care nu sînt ţînţari, ci fiinţe nobile,  avînd suflet - după cum au demonstrat studiile ştiinţifice. Spectacolul macabru pe care îl dă această campanie criminală este terifiant, mai ales pentru copii şi bătrîni. Există oameni care mi-au declarat că, dacă Apocalipsa cîinilor va continua, ei se vor sinucide, în semn de disperare şi protest. Niciodată, în Europa ultimilor 20 de ani, nu s-a practicat o asemenea manipulare toxică a populaţiei! România s-a întors în Comuna Primitivă! Pentru prima dată în viaţa mea de scriitor şi istoric îmi e ruşine că sînt român! Acest „abator cu public" e declanşat şi  întreţinut de partide care fac parte din principalele familii politice europene: P.P.E., A.L.D.E., P.S.E. Puteţi tolera asemenea atrocităţi? Dormiţi liniştiţi noaptea? România a devenit frontiera sălbatică a Europei. Numai naziştii aplicau pedepse colective (amintiţi-vă de răzbunarea morţii lui Heydrich, cînd Hitler a ordonat ca satul Lidice, din Cehoslovacia, să fie ras de pe suprafaţa pămîntului!).

În concluzie, opriţi rîurile de sînge din România! Nu puteţi fi colegi cu ucigaşii celor mai buni prieteni ai omului!

Al dvs.,

Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,

Preşedintele Partidului România Mare

Finalist al alegerilor prezidenţiale din anul 2000

Membru al Parlamentului European

(Mesajul a fost tradus în limbile engleză şi franceză şi trimis tuturor demnitarilor europeni)

11 septembrie 2013

Strasbourg

ZIARUL TRICOLORUL , Anul X, nr. 2817, JOI 12 SEPTEMBRIE 2013

HAI, LA EUTANASIERE, NEAMULE!

Nu vom comenta dezbaterile din mass-media în urma morţii tragice a copilului Ionuţ Anghel. Bineînţeles că opinia publică este împărţită, iar instituţiile statului dau din colţ în colţ, aruncînd responsabilitatea unele pe altele, în veşnica lor laşitate cînd trebuie să  dea ochii cu alegătorul, mai ales în preajma alegerilor. Pentru prima oară în România, s-a organizat un miting pentru eutanasierea cîinilor comunitari. Un cetăţean propunea „să fie chemată armata“ (care, cea plecată în Afganistan?), să înconjoare fiecare Sector şi să pornească „vînătoarea“. Cetăţeanul, aflat la o vîrstă respectabilă, trăia, probabil, în trecut şi a uitat că România nu mai are de multă vreme armată în adevăratul sens al cuvîntului, pentru că o ţară lipsită de apărare este mai uşor de jefuit şi de transformat în colonie. Dar, să revenim la oile, pardon, la cîinii noştri, consideraţi, dintotdeauna, cei mai buni prieteni ai omului. Care om, orice nenorocire ar comite, este scutit de eutanasiere. Deşi, dacă toţi căţeii maidanezi „trebuie“ eutanasiaţi, după unii, hai să extindem şi noi cercul celor pentru care eutanasierea ar fi o moarte chiar blîndă.  E greu să compari: oare ce fel de moarte poate fi mai teribilă? - să mori mutilat de animale înfometate, să mori ars de viu (precum bebeluşii de la Maternitatea Giuleşti), să mori de frig în propria casă (cum s-a întîmplat cu atîtea persoane vîrstnice), să mori de foame, sau să mori cu zile, plimbat printre spitale care îţi refuză internarea, sau  precum copiii bolnavi de cancer sau de alte boli pentru care nu există medicamente sau bani pentru tratamente scumpe. V-aţi uitat toţi în ochii lui Ionuţ, dar în ochii copilaşilor care agonizează pe paturi insalubre de spital, la care se văd efectele chimioterapiei şi ai căror părinţi nu au bani pentru tratamente sofisticate în Austria sau Italia, s-a uitat cineva? A căutat cineva „responsabilii“, ca în cazul copilului care a fost tratat pentru o mînă ruptă şi s-a stins din viaţă după ce a ajuns acasă? Vă mai aduceţi aminte de cazul adolescentei decedate după o banală operaţie de apendicită? În ochii părinţilor acestor victime inocente, ucise de mîna omului, s-a uitat cineva? A fost cineva tras la răspundere? Dar de copiii care s-au spînzurat de dorul părinţilor goniţi, practic, de sistemul nostru „democratic“ să muncească în străinătate, răspunde cineva? Oare cine s-a uita în ochii părinţilor tinerei spulberate de bolidul unei beizadele drogate? Propunem ca participanţii la mitingul pro-eutanasiere, după ce şi-au expus punctul de vedere, să-şi canalizeze energia şi pentru căutarea responsabililor pentru moartea prematură a atîtor suflete la fel de nevinovate ca Ionuţ. Şi să propună eutanasierea vinovaţilor. Dar, deh, cine ştie pe cine găsim printre vinovaţi: autorităţi locale, primării, politicieni, parlamentari, personaje care sînt de neatins de 23 de ani, orice „crime“ ar comite, nu numai împotriva copiilor, ci şi împotriva adulţilor, vîrstnicilor şi, în final, împotriva unei întregi naţiuni ajunsă acum în pragul dezmembrării şi deznaţionalizării forţate. Aceştia de ce scapă de „eutanasiere“ (în sens figurat, desigur)? Împotriva lor de ce nu se organizează proteste? Vă spunem noi, de ce. Pentru că i-am cocoţat acolo şi adevăraţii vinovaţi sîntem noi, adică cei care votează aceeaşi gaşcă mafiotă din 1989 încoace. Eutanasiere plăcută!

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

ZIARUL TRICOLORUL , Anul X, nr. 2814, LUNI 9 SEPTEMBRIE 2013 

PAMFLET Propun şi eu (nu dau cu parul) eutanasierea ucigaşului de copii şi de bătrîni Traian Băsescu

Un nou tsunami de isterie s-a abătut peste ţara noastră. Sînge pentru sînge! Moarte! Moarte! Moarte! Cine să moară? Cîinii fără stăpîn, dar şi iubitorii lor! Părinţii îndoliaţi ai unui nefericit copil, sfîşiat de nişte cîini sălbăticiţi, pe un maidan de la periferia Capitalei, au avut proasta inspiraţie să-i invite pe iubitorii de animale la capelă, să vadă, şi ei, cît este de desfigurat micuţul lor. Numai să vadă? Sau să fie înjuraţi, blestemaţi, linşaţi - ca, vezi, Doamne, autori morali? Adică aceşti oameni (printre care mă număr şi eu) sînt de vină că primarii, de 23 de ani, n-au făcut NIMIC pentru soluţionarea acestei probleme. De fapt, unii au făcut ceva: au furat bani. Mulţi bani. E cazul ţiganului spilcuit, care „targhetează“ şi „prioritizează“ bani pînă şi în găoază (vorba Crocodilului Chelios) - evident, mă refer la fostul vînzător de varză din Piaţa Moghioroş, Adriean Videanu. Adică la succesorul lui Traian Băsescu, în fruntea Primăriei Generale a Capitalei. Nu mai puţin de 13 ani a condus PDL-ul Capitala - 9 ani Băsescu + Videanu şi 4 ani prefectul sangvinar Atănăsoaie. Au rezolvat ceva? Nimic. În 2001, fostul marinar bişniţar (nu i-ar mai muri mulţi înainte) a dat măsura crucilor în sînge pe care le are (sifilis ereditar) şi a hotărît, el, din capul lui macerat în alcool, uciderea cîinilor. Atunci, am organizat o manifestaţie de protest, în faţa vilei de pe Bd. Mareşal Prezan, de lîngă Arcul de Triumf, unde fostul vînzător de blugi şi de ţigări de contrabandă locuia, alături de Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu. Nenorocitul era acasă, dar făcuse pe el, s-a ascuns ca un laş. Timp de 1 an, bestia a ucis peste 70.000 de cîini. Măcel inimaginabil. Fără precedent în Europa. Rezultatul? Cîinii s-au înmulţit şi mai vertiginos. Era clar că NU asta e soluţia. Pentru simplul motiv că au scăpat de acest „abator cu public“ numeroase căţeluşe, care au fătat cîte două rînduri de pui pe an şi au umplut habitatul la loc. Başca faptul că unii oameni şi-au abandonat cîinii, fiindcă nu mai aveau ce să le dea să mănînce. La toate astea se adaugă şi obiceiul unor ţărani din zonele limitrofe de a aduce puii la Bucureşti. Că, vorba aia, şi pentru cîini soarele tot de la Bucureşti răsare! Tot astfel, nici condamnarea la moarte, a oamenilor (pedeapsa capitală), nu rezolvă nimic, atîta timp cît nu se umblă la profilaxia socială, adică nu se soluţionează cauzele (în special sărăcia şi lipsa de educaţie). În perioada 2001-2002, Traian Băsescu şi-a pătat mîinile de sînge nevinovat. Dacă ar fi putut, ar fi smuls inimioarele din pieptul puilor şi le-ar fi mîncat, după care şi-ar fi stins setea cu o gură de whisky. Sau, cine ştie, poate că în bezna sulfuroasă a minţii lui a şi făcut-o. Credeţi că el a rezolvat, măcar, altceva cît a fost primar? Aiurea, nu şi-a făcut decît interesul, al lui şi al familionului său de tătari. A avut grijă de copiii altora?  Nici pomeneală, dimpotrivă - l-a pocnit peste gură pe acel copil de 12 ani, din Ploieşti, de-i mai ţiuie urechile şi acum bietului băiat. Poate niscaiva bătrîni? Haida-de! El a fost unul dintre tartorii Mafiei Imobiliare, care a ucis, efectiv, oameni, aruncaţi pe drumuri, victimele fiind, mai ales, cei cu părul alb. Astăzi, japiţa asta cu ochii din cuvinte încrucişate încearcă să se suie, cu picioarele lui rahitice, pe sicriul copilului omorît de cîini. Ba a avut tupeul sinistru să-l trimită pe lacheul Gabriel Berca, să ducă o coroană de flori, cu Tricolor. Mă mir că nu l-a şi decorat pe copilul de 4 anişori. „Nu putem pune cîinii mai presus de un copil nevinovat!“ - latră hingherul pleşuv. Hai sictir! Dar cînd i-ai dat borşul „copilului nevinovat“, de 12 ani, tu ce-ai pus mai presus? Laba ta, antrenată, din greu, în ridicarea şpăgilor şi a stacanelor de băutură - sau copilul? Şi atunci cînd, în anul 2010, aşadar pe timpul regimului tău asasin, au murit nu mai puţin de 6 bebeluşi, la Maternitatea Giuleşti, prăjiţi, ca nişte pui la rotisor, tu ce-ai făcut? De ce n-ai propus eutanasierea ministrului Sănătăţii, ungurul şovin Cseke Attila, a medicilor şi a asistentelor? Ei nu aveau nici o vină? Dar cînd ai tăiat, ca un dr. Mengele, salariile şi pensiile, tot în 2010, nu te-ai gîndit la „copiii nevinovaţi“ din acele familii? Ei ce-au mai mîncat? Şi atunci cînd „gorilele“ înarmate pînă-n dinţi şi plătite f.f. bine, ca să păzească stîrvul tău, au stîlcit în bătaie alţi „copii nevinovaţi“, în ianuarie 2012, te-ai întristat, sau ţi-ai frecat palmele de bucurie, exclamînd, din reflex, „change money“? Dar cînd l-ai arestat şi l-ai împins la sinucidere (din fericire, ratată), pe Adrian Năstase, la copiii lui şi la mama sa bătrînă te-ai gîndit?  Ehei, moare greu (die hard) drăcosul ăsta de Băsescu, dar îl asigur că eu o să-i mănînc coliva. 

Acum, hai să mă ocup puţin şi de presă. De departe, cea mai sinistră campanie contra cîinilor este cea iniţiată de postul România TV. De ce? Pentru că Sebastian Ghiţă este, acum, la mîna lui Băsescu, adică are un grav dosar de fraudă şi corupţie, muşamalizat de tătar la ordinul traficantului de influenţă Gitenstein (de profesie evreu). Iar Ghiţă joacă după cum i se cîntă, punîndu-şi ciracii să asmută populaţia împotriva cîinilor. Azi am văzut-o, la acel post TV, pe nevropata Monica Tatoiu, urlînd şi umflîndu-şi venele la gît, cu o furie de broască tăiată de tren. O căţea turbată, despre care publicaţia noastră a mai scris, este o oarecare Ramona Ursu, care publică în fiţuica stufoasă „Adevărul“ o mizerie, intitulată „Oameni şi javre“. Oare chelnerul „ţepar“ de bănci Cristian Burci, care a cumpărat foaia falită de la mafiotul ţigan Dinu Patriciu, în ce categorie s-o încadra? Că om nu poate fi, ci numai javră. Un alt individ fără Dumnezeu, tot ofiţer acoperit, SRI, ca şi Sebastian Ghiţă, e Octavian Andronic. Un jeg uman, cu nasul borcănat şi bubos. Din ce credeţi că trăieşte parazitul ăsta intestinal? Din compunerile şcolare şi beţigaşele pe care le desenează prin diverse gazete de perete? Aiurea! El primeşte bani grei de la SRI. Ca să facă ce? Ce meserie are el? Ce produce capul lui, în afară de mătreaţă? Păi, iată ce produce în foaia fesenistă „Azi“: „Teroriştii de lîngă noi“. Noi fiind ei, adică „milostivii“, „iubitorii de fiinţe umane“. Aşa de mult iubeşte oamenii jigodia asta de O. Andronic, încît, pe cînd era şef la defunctul post Tele 7 ABC, a încercat să o violeze pe frumoasa crainică Savina Stan, noroc că tînăra femeie s-a apărat, a scăpat şi l-a reclamat, însă totul s-a muşamalizat, că doar violatorul e ofiţer SRI. Cine sînt teroriştii de lîngă ei? Iubitorii de animale, printre care mă număr şi eu. De ce sînt eu terorist mă, golan bătrîn? Eu ajut şi copii, şi bătrîni, şi cîini fără stăpîn. Am înfiinţat, singur, un adăpost, în care am grijă, zilnic, de peste 70 de cîini fără stăpîn. Am dat spre adopţie alte cîteva sute de cîini. Am deparazitat, am vaccinat, am sterilizat. Ce-aş putea face mai mult? Nu am atîţia bani. Aaa, aş putea rezolva, în maximum 2 ani, problema cîinilor maidanezi din întreaga ţară, dar trebuie să am pîrghiile administrative şi fondurile necesare. Însă, atunci, adio jaf! Le voi pune botniţă videnilor şi băseştilor! (De altfel, în după-amiaza acestei zile am comunicat intenţia mea şi ministrului Economiei, Varujan Vosganian, şi primarului Capitalei, Sorin Oprescu, cu care am vorbit la telefon.)

Cam astea ar fi, pe scurt, gîndurile care mă frămîntă acum, în erupţia vulcanului de ură declanşată împotriva acestor animăluţe. Care n-au nici o vină că sînt pe străzi şi că, uneori, pot fi agresive. Dar cei care ar trebui să-i supravegheze pe copii şi să nu-i mai lase, de capul lor, pe maidane, n-au nici o răspundere? Acea bunică, lipită cu fundul de bancă, de lîngă care a dispărut băieţelul de 4 ani, împreună cu frăţiorul lui mai mare, doarme liniştită? Au fost cazuri - nu numai în România, ci în multe ţări ale lumii - în care şi copii, şi oameni maturi au băgat mîna printre gratiile cuştilor din Grădinile Zoologice, imprudenţii alegîndu-se cu răni grave, la mîini şi la cap, ba chiar unii fiind omorîţi. Dar nimeni, absolut nimeni nu a propus eutanasierea urşilor, a tigrilor, a leilor care au provocat tragediile. Nu demult, o ursoaică şi-a apărat puii, omorînd un pădurar. Proaspăta ministresă a Mediului, Rovana Plumb, s-a urcat în elicopter, şucărită că ursoaica a zgîriat-o la o mînă şi pe o mătuşă a ei, tanti Aurica, şi a pornit la vînătoarea ursoaicei. A fost împuşcat, din aer, un animal, dar nu era cel vinovat, ci altul. Vorba aia: „S-a suit scroafa-n copac şi de-acolo face pac, pac, pac!“. În orice caz, nimeni n-a propus să fie ucişi TOŢI URŞII. Tot aşa, zi de zi mor oameni, inclusiv copii, ucişi de taximetrişti, de alţi şoferi, de vatmani de tramvaie etc. De ce nu face România TV, sau postul băsist B1 TV, campanii de linşare a celor care produc asemenea accidente mortale? Pe ăştia de ce nu-i face ticălosul O. Andronic „terorişti“? Numai animalele sînt scoase „ţapi ispăşitori“. Ele nu sînt bune decît să fie sacrificate. Vă mai amintiţi de uciderea acelei tigroaice splendide, care, din neatenţia unui paznic beţiv (aşa, ca Băsescu) a scăpat de la Grădina Zoologică din Sibiu? În loc să fie tranchilizată şi băgată, înapoi, în cuşcă, ea a fost împuşcată, cu o armă cu lunetă, ceea ce arată că acea crimă fusese premeditată. Nu demult, Şerban Huidu a omorît nu mai puţin de 3 oameni cu maşina. Acum ce-o să facem, o să cerem, şi noi, exterminarea tuturor realizatorilor de televiziune? Problema nu e a animalelor, care atîta ştiu, atîta fac, n-au discernămînt, nici responsabilitate. (Deşi există atîţia cîini-eroi salvatori, grăniceri, vînători de droguri.) Problema e a noastră, ca popor. Adevărul este că ne barbarizăm, pe zi ce trece. Nu mai sîntem poporul lui Eminescu, nici măcar al lui Caragiale. Devenim, din nefericire, poporul lui Rîmaru al II-lea. Adică al lui Băsescu. El nu ştie altceva decît să bea, să ciordească şi să ucidă. El n-are timp de pierdut, este expeditiv şi vrea soluţii radicale. A cam venit vremea să-l trîntească Dumnezeu, aşa cum ştie El mai bine. E, deja, prea mult. Sînt 9 ani pierduţi pentru România. E îngrozitor! E cea mai neagră pagină din Istoria României, după „obsedantul deceniu“, al temniţelor staliniste. Face, această piază-rea, procesul comunismului? Dar procesul alcoolismului cînd va avea loc? Ah, şi încă ceva, apropo de grija faţă de copii a acestui aurolac îmbătrînit în rele: ascultă, Băsescule, atunci cînd l-ai arestat, de două ori, pe Gigi Becali, răpindu-l de lîngă fiicele lui, nu te-ai gîndit la „copiii nevinovaţi“? Ai şi tu fiice, mai nou, ai şi o nepoată - la ele nu te gîndeşti? În ce ţară vor trăi ele? Sau, aidoma Iedului, beizadeaua Ţapului, avînd mulţi bani îşi vor permite să huzurească pe alte meleaguri, unde nu se ştie sursa imensei lor bogăţii? Pînă atunci, însă, va mai curge ceva whisky pe albia gîtlejului băsist. Aşa că cer, din nou, răspicat: eutanasiaţi-l pe Traian Băsescu! E singura soluţie, ca să nu se mai chinuie nici el, şi să nu-i mai chinuie nici pe alţii... Cît despre marţafoii care defilează, acum, pe micile ecrane şi cer uciderea cîinilor comunitari, la grămadă, cu cine seamănă ei? Cu naziştii! Numai ăia omorau sate şi grupuri întregi pentru un singur om al lor.

CORNELIU VADIM TUDOR

4 septembrie 2013

ZIARUL TRICOLORUL , Anul X, nr. 2812, JOI 5 SEPTEMBRIE 2013

Elegie pentru vietăţi

Prietenilor mei Mitzura Arghezi, Carmen Stănescu, Anca Petrescu, Paula Iacob, Florin Piersic, Gheorghe Zamfir, Dinu Săraru, Emil Cărămizaru, Constantin Duţu, Soby Ceh, Marius Marinescu şi celorlalţi mari iubitori de animale din această ţară.

Încerc să înţeleg un animal

O pasăre, un peşte sau un cal

Să intru-n mintea şi-n tiparul său

De ce e unul bun şi altul rău?

Ne vede el cum îl vedem şi noi?

Trage speranţa vieţii de apoi?

Eu nu cred în Big-Bang, nici în azot

Eu cred în Dumnezeu - atîta tot.

El mii şi mii de specii-a revărsat

Din cornul abundenţei fermecat.

Acei savanţi ce cred în evoluţii

Ajung într-un blocaj şi n-au soluţii.

Zadarnic tot încerc să le explic

Că din nimic se naşte tot nimic.

Şi dintr-un haos n-avea cum să iasă

O faună atît de fabuloasă.

N-a apărut, nicicum, din fund de mare

Nici din bacterii, melci sau protozoare.

N-a evoluat un milion de ani

Aşa cum mint ateii talibani.

În orice vietate ce văd eu?

E mîna sacră a lui Dumnezeu!

Cît le iubesc! Cum aş putea trăi

Fără aceşti neprihăniţi copii?

Îngeri din cer, miracole divine

Ce demon sadic le-a numit „jivine"?

Eu le hrănesc şi le feresc de rele

Mă rog la Domnul, zilnic, pentru ele.

Sînt mai curate şi cu mult mai bune

Decît e omul - Biblia ne-o spune.

Pe mine nu m-a dat în judecată

Nici o păpuşă binecuvîntată

Nici puişorii proaspăt alăptaţi -

Ci numai oameni răi şi blestemaţi.

Noi toţi pe Domnul Îl vom descifra

Prin fiecare operă a Sa,

Privind la peşti, la păsări şi la cai -

Aceasta-i poarta care dă spre Rai.

Îţi mulţumesc, din inimă, Părinte

Că ne-ai făcut atîtea daruri sfinte.

Dă-mi forţă, Doamne, să le ţin deoparte

Să le salvez, ca Noe, de la moarte.

Ca Sfîntul Francisc să botez cu vin

Pe căprioare şi pe lei. Amin.

CORNELIU VADIM TUDOR

20 august 2013

(Aproape de Castelul Bran)

ZIARUL TRICOLORUL, Anul X, nr. 2801, MIERCURI 21 AUGUST 2013

Liderul PRM a participat la inaugurarea unui adăpost de cîini la Cernavodă - Comunicat de Presă

La invitaţia, scrisă, a italiencei Sara Turetta, preşedintele PRM a participat, joi, 4 octombrie - de Ziua Internaţională a Animalelor - la inaugurarea unui adăpost de cîini la Cernavodă. Tribunul s-a deplasat în oraşul de la Dunăre din dragoste pentru aceste vieţuitoare, pe care, şi el, le îngrijeşte cum se pricepe mai bine. De altfel, liderul PRM s-a implicat în obţinerea aprobărilor necesare: în anul 2009, el a fost rugat, la Strasbourg, de Sara Turetta să ia legătura cu şefii PSD pentru a o determina pe primăriţa de atunci a localităţii respective să rezolve doleanţele fundaţiei italiene - dl. Vadim Tudor a vorbit, imediat, cu preşedintele PSD, Mircea Geoană, şi cu vicepreşedintele formaţiunii, Viorel Hrebenciuc. Rezul-tatele n-au întîrziat să apară. Totuşi, joi a fost, din păcate, o festivitate ratată, din mai multe motive:

1) Ambasadorul Italiei, dl. Mario Cospito, anunţat că va fi prezent, n-a reuşit să ajungă la timp, rătăcind drumul (?!) - nimeni dintre oficialităţile locale, sau de la fundaţia respectivă, nu l-a aşteptat pe traseu, pentru a-i arăta oaspetelui itinerariul corect.

2) La inaugurare s-au rostit trei ,,alocuţiuni“: Sara Turetta, Andrea Zanoni (europarlamentar italian) şi Gh. Hânsă (primarul PNL al oraşului Cernavodă). Rareori ne-a fost dat să auzim atîtea platitudini şi inepţii într-un spaţiu public.

3) Organizatoarea Sara Turetta s-a purtat ca o femeie-komisar, ceea ce a deranjat pe toată lumea.

4) Un moment penibil s-a produs atunci cînd Sara Turetta i-a invitat pe primarul Gh. Hânsă şi pe europarlamentarul Andrea Zanoni să taie panglica roşie inaugurală, dar, surpriză! - nu exista decît o singură foarfecă, aşa că primarul localităţii a tăiat de două ori (?!).

5) Pe panoul existent la intrare, scrie că proiectul a costat 250.000 de euro (?!). În realitate, după evaluarea unor cunoscători, acolo nu s-au cheltuit mai mult de 50.000 de euro, existînd suspiciunea că diferenţa a intrat în buzunarele unor pretinşi iubitori de animale.

În concluzie, adăpostul este un lucru util - dar displac aerele de stăpîni pe care şi le dau unii străini pe meleagurile noastre. În privinţa sumelor de bani cheltuite, este de dorit ca organele Statului Român să efectueze verificările necesare.

În vizita la Cernavodă, preşedintele PRM a fost însoţit de: colonelul (r) Dan Zamfirescu, consilierul Silviu Crăescu, Radu Comănici (preşedintele Filialei Judeţene Constanţa a PRM), Ion Mincă (consilier PRM la Primăria Mangalia) ş.a.

BIROUL DE PRESĂ AL PRM

4 octombrie 2012

ZIARUL TRICOLORUL, nr. 2585, 05.10.2012