Ziarul TRICOLORUL, nr 2107 / 07.03.2011

Editorial > Pensionarii - la limita supravieţuirii

Un cetăţean al României, stat “democratic”, membru al UE, doreşte să fie eutanasiat de autorităţi. Fără să sufere de vreo boală fizică, dureroasă şi incurabilă. Doar pentru faptul că societatea actuală, care pretinde că apără drepturile omului, nu mai are nevoie de el. Firma la care lucra a dat faliment (mulţumită şi ex-ministrului Gh. Pogea!) iar, la 62 de ani, şansele ca acest om să-şi găsească un loc de muncă sînt nule, mai ales într-un judeţ (Satu Mare) care este printre cele mai afectate de şomaj. Autorităţile îi refuză o pensie pe măsura contributivităţii (termen larg vehiculat de guvernanţi) pe motiv că nu îndeplineşte vîrsta necesară. Pare o situaţie fără ieşire, din mai multe motive. Evident, cetăţeanul nostru nu face parte din clica vreunui partid politic şi nu se poate pune la adăpost în vreo agenţie guvernamentală bugetivoră sau în vreo instituţie a statului în care posturile sînt ocupate sau chiar special create pentru nepoţi, fini, amante, incapabili să facă faţă exigenţelor din economia reală.

Nu a încercat să se pensioneze, pe caz de boală, prin fraudă, ca mulţi alţi compatrioţi, iar de emigrare nici nu se pune problema. La 62 de ani, cînd ar trebui să fie la pensie şi să-şi vadă de nepoţi sau să călătorească prin lume, după caz, omul vrea să muncească. Dar, unde? Politica ultimilor 21 de ani a condus la desfiinţarea a milioane de locuri de muncă şi la exodul forţat al mîinii de lucru româneşti către ţări care au ştiut să o valorifice din plin. Iniţial, i-am suspectat numai de multă prostie pe cei care au făcut parte dintr-un plan amplu de distrugere totală, economică şi morală, a ţării noastre. Talk-show-urile televizate le creează românilor iluzia că sumele constituite ca fond de pensii sînt adunate undeva, într-un loc cu soare, de care, teoretic, nu se poate atinge nimeni. Aici, îi dăm dreptate preşedintelui Băsescu: fondul de pensii este aproape de colaps. Pentru că s-a furat, adăugăm noi. Şi nu de ieri, de azi. Încercînd să evite prăbuşirea totală, guvernanţii au mărit vîrsta de pensionare, atît la femei, cît şi la bărbaţi, considerînd, cu atîta cinism, că mulţi cetăţeni nu vor apuca pensia. Vestea cea mai rea, însă, nu s-a vehiculat, încă, în presă. Dacă nu se vor lua măsuri imediate pentru reînfiinţarea locurilor de muncă pierdute şi pentru crearea unora noi, în anii 2020-2025, în care vor ieşi la pensie aşa-numiţii “decreţei”, adică de aproximativ 4 ori mai mulţi pe an faţă de cifrele din prezent, fondul de pensii va suferi o prăbuşire totală. Aviz optimiştilor din Uniunea Social-Liberală care se pregătesc să guverneze România pe termen lung (cred ei!) de parcă mare parte dintre politicienii care o compun nu ar fi contribuit direct la starea de lucruri de astăzi. Dar, repet, românii nu sînt învăţaţi să-şi facă griji pentru viitorul mai îndepărtat, mulţumindu-se să gîndească “pozitiv, în stilul “Om trăi şi om vedea”! Cu amuzament, dar şi cu amărăciune asistăm la uşurinţa cu care opoziţia parlamentară şi mulţi moderatori TV, unii iscusiţi, de altfel, analizează, uimiţi, mecanismele Statului de tip mafiot în care trăim, de parcă pînă acum au fost plecaţi în misiune pe alte planete. Nimeni, dar absolut nimeni, în afară de PRM şi forţele naţionale, nu are dreptul să vorbească despre Mafia care stăpîneşte România prin instituţiile statului şi grupurile de interese care căpuşează banul public. Dar, în ţara în care “Hoţul strigă «hoţii!»“ este posibil orice. Inclusiv ca o firmă (printre multe altele, protejate de Fisc) să aducă prejudicii de 357 de milioane de euro Bugetului de Stat. Ne interesează prea puţin că responsabilii au Dosar Penal, pentru că prejudiciul nu va fi recuperat niciodată în România de astăzi, în care avem adepţi cu nemiluita ai principiului că ceea ce e furat rămîne bun furat, prevalîndu-se de un articol stupid, strecurat în Constituţie, cum că averea se prezumă a fi licită. Nu demult, Dinu Patriciu propunea amnistia fiscală şi ne sfătuia să uităm, să punem nisip peste tot ce s-a întîmplat (e vorba de marele Jaf Naţional postdecembrist şi de beneficiarii săi, printre care acesta se numără). Prejudiciile de sute de milioane de euro provenite din evaziunea fiscală, care ar putea asigura pensiile şi salariile a milioane de români, nu se fac, nicidecum, peste noapte. Şi, de ele, nu este străin Guvernul şi nici şeful ANAF care, întîmplător, azi se numeşte Sorin Blejnar. Departe de a ne lăsa manipulaţi de ideea că este “regina” de pe tabla de şah, va fi interesant de urmărit dacă actuala Putere îl va sacrifica, spre satisfacţia unei mari părţi a populaţiei. Căci noi, românii, în lipsa unui rechin, ne mulţumim şi cu un crăpcean...

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

=====================

Încă o şmecherie a Golanului Naţional

ŞI DEPLASAREA ÎN FINLANDA A AVUT UN SCOP MEDICAL: VIZITA LA CLINICA ONCOLOGICĂ DIN HELSINKI, UNDE O SINGURĂ ŞEDINŢĂ DE TRATAMENT COSTĂ 250.000 DE EURO!

Hotărît lucru, Traian Băsescu nu reuşeşte să mai păcălească pe nimeni! Imediat cum a aflat că Bolnavul Naţional urmează să viziteze Finlanda, chipurile, la o întîlnire a PPE (?!), lumea a priceput că motivul real e altul. Iar adevărul a ieşit la iveală în foarte scurtă vreme. Muribundul îşi programase un consult la Clinica Oncologică a Spitalului Universitar din Helsinki. Problema lui este dacă tumoarea pe care o are la cap poate fi eliminată printr-o procedură medicală specială, executată experimental în acel spital. Traian Băsescu a fost la control vineri, pe la orele 17, şi a stat în clinică circa o oră şi jumătate. Noi am aflat că, printr-un procedeu de iradiere, la acea Clinică Oncologică este experimentată cu succes, de circa 3 ani de zile, o metodă medicală de pionierat, care distruge celulele canceroase din zona capului şi gîtului.  E vorba de un complicat proces de iradiere cu BOR – 10 şi neutroni termici, care distruge ţesutul malign. Sursele noastre spun că ceea ce l-a determinat pe Traian Băsescu să vadă dacă poate testa şi metoda finlandeză este faptul că, în caz de reuşită, perioada de recuperare a bolnavului este aproape inexistentă, iar pentru un rezultat favorabil sînt necesare una, maximum două şedinţe de tratament. Conform informaţiilor noastre, costul unei singure şedinţe de tratament este de 250.000 de euro. Traian Băsescu urmează ca în circa două săptămîni să afle dacă medicii finlandezi îl vor considera un pacient apt pentru procedură, urmînd apoi programarea practică a intervenţiei, care nu se poate face decît în spitalul din Helsinki.

ADEVĂRATUL SERVICIU ROMÂN DE INFORMAŢII

==================

TABLETA DE ÎNŢELEPCIUNE

Începînd cu 23 august 1944, armata sovietică a intrat în România şi, foarte curînd după aceea, comuniştii au venit la putere în ţara noastră. Apoi a urmat coşmarul, care a făcut ca suferinţa din epoca fascistă să pară uşoară. Prigoana fascistă a fost mare, dar a fost doar o palidă umbră faţă de ceea ce avea să urmeze sub comunişti. Acest lucru nu s-a petrecut fără cooperarea conducătorilor americani şi britanici din acea vreme. Tragedia tuturor naţiunilor captive apasă ca o responsabilitate asupra creştinilor americani şi britanici. Americanii trebuie să ştie că i-au ajutat pe sovietici să-şi impună regimul de crimă şi de teroare asupra naţiunii noastre.

RICHARD WURMBRAND

======================

La şedinţa PDL, gaşca lui Băsescu a suferit un eşec usturător

Cu un motiv oficial deosebit de subţire, precum participarea la o întrunire a P.P.E., care a avut ca scop pregătirea unei agende de priorităţi legislative la nivel european, Chiriaşul de la Cotroceni s-a deplasat la Helsinki pentru a rezolva cîteva priorităţi personale. În primul rînd, Consiliul Naţional de Conducere (CNC) al PDL a fost intenţionat fixat pentru sfîrşitul săptămînii, cînd Traian Băsescu era plecat, pentru a arăta opiniei publice că acesta este un partid care ia decizii majore fără indicaţiile venite din Dealul Cotroceni. Nimic mai fals! Tot scandalul din forul PDL, privind modificarea statutului, a fost creat de Traian Băsescu, astfel încît el să se poată dispensa de oamenii incomozi, precum Vasile Blaga, Radu Berceanu şi Sorin Frunzăverde. Introducerea în statutul PDL a suspendării automate din partid a celor care sînt cercetaţi penal se dorea a fi o prevedere ce urma a fi folosită ca o armă. Răzbunătorul individ intenţiona ca, după adoptarea modificării de statut, să-i ordone lui Daniel Morar deschiderea unor dosare de cercetare penală pentru toţi cei ce îndrăznesc să-i conteste autoritatea. Deşi vineri şi sîmbătă Băsescu i-a presat cu zeci de telefoane pe liderii PDL din structurile locale şi centrale pentru adoptarea acestei modificări de statut, pe unii chiar ameninţîndu-i, planul său s-a dovedit un eşec. Instinctul de conservare al reprezentanţilor PDL cu drept de vot în CNC s-a dovedit mult mai puternic decît ameninţările venite din Finlanda, pentru că nici unul dintre aceştia nu a dorit, practic, să-i dea lui Băsescu puterea de a-i scoate discreţionar din calculele politice. De altfel, după eşecul acestui plan, sîmbătă după-amiază, încă înainte de a decola spre casă, Traian Băsescu i-a transmis lui Vasile Blaga, pe toate canalele de comunicare posibile, invitaţia să vină, în jurul orelor 22, la Vila Lac 2, pentru a avea o discuţie, după aterizarea la Bucureşti. Demersurile Chiorului au rămas fără nici un rezultat, Buldogul refuzînd invitaţia.

=======================

Să rîdem cu pupincuriştii portocalii...

De cîteva timp, Ramona Avrameasca realizează la TVR, pe bani publici, o emisiune la fel de proastă ca şi aceea realizată de  Rodica Culcereasa. Titlul: „Ultima ediţie“. În ciuda eforturilor de a părea echidistantă, fata cu faţa ca o Lună plină (e bucălată rău şi rîde ca proasta-n, vorba aia) nu reuşeşte să inducă în eroare pe nimeni: slugă a fost, slugă a rămas, hai să-i dăm un pumn în nas! La emisiunea de duminică, tovarăşa Avramescu i-a avut ca invitaţi pe slugoii băsişti Tia Şerbănescu (pe adevăratul nume Ecaterina Eftimie) şi Cristian Pătrăşconiu (pe adevăratul nume Pătrăşcoiu). Doi handicapaţi. Unul mai urît ca altul. Ea a fost poreclită de Alcibiade „Strămoşul caprei“, fiindcă nu egzistă să egziste ceva mai urît pe suprafaţa mapamondului Terrei: dinţi strîmbi şi putrezi, negi de castravete bubos, carnaţie veche şi afumată. Cît despre specimenul cu testicolul împărţit în patru (Pătrăşcoiu), ce să mai vorbim! Umflatul şi-a lăsat ţăcălie de ţîrcovnic ca să pară ’telectual şi să ascundă cele 2-3 rînduri de guşi care îi tremură, ca piftia, sub bărbie. Ce mai, două pocitanii! Duminică dimineaţa, în casele oamenilor... Ce ruşine! Dar, hai să zicem că nu asta ar fi problema noastră - în definitiv, cum e tătarul Băsescu, aşa e şi colonia de ploşniţe cuibărită în salteaua lui. Problema e că ăştia au spus numai prostii. Emisiunea fiind în direct, nu s-a mai putut corecta nimic, gata, păsărica a zburat! Ete ce-a scos prin orificiul păros al gurii Pătrăşcoiu: „Intrăm deja într-un aproape deceniu de confruntări electorale“. Hopa! Ce-i asta, mă, prostule?  Cine te-a învăţat să vorbeşti aşa? Şi nu ţi-e jenă să faci cacofonii, de genul „Pentru a indica cum“? La rîndul ei, şi Ecaterina (vedea-te-aş moartă, cu dric la poartă şi cai mascaţi) o zbîrceşte la limba română: „În plus, cînd eşti doar 3 persoane“... – a slobozit ea printre rădăcinile dinţilor tociţi, referindu-se la Monica Kakavei, Cristian Preda-Chiombălăul şi Sever Voinescu-Cotoi. Păi de cînd e Cotoi – persoană, Tia Băbătia? Dintre numeroasele greşeli ale acestei zgripţuroaice am mai reţinut una: „desconsideraţie“ – dar în contextul frazei ar fi trebuit să zică „desconsiderare“.

RALUCA MATRACUCA-TURCAN

===============================

Fluierat şi în Finlanda > TRAIAN BĂSESCU S-A ÎMBĂTAT CA PORCUL...

Chef-monstru la întrunirea PPE de la Helsinki, cu Traian Băsescu în capul mesei! Vineri seara, după încheierea primei zile a discuţiilor din cadrul întrunirii popularilor europeni, aceştia s-au împărţit în diverse grupuri, pentru întîlniri de socializare, sau pentru a-şi îneca amarul pricinuit de faptul că, la sosirea la Helsinki, majoritatea, inclusiv Traian Băsescu, au fost întîmpinaţi cu multă ostilitate de finlandezii adunaţi la aeroport, unde au fost fluieraţi copios şi huiduiţi pentru politica antisocială promovată la nivel european. Matrozul Chior s-a alăturat liderului PPE din Parlamentul European, Joseph Daul, şi secretarului general Martin Kamp, şi a tras o beţie cruntă. La chermeza de vineri seara a fost prezentă şi Elena Băsescu, care s-a întors separat de ta-su, sîmbătă la prînz, în Bucureşti. Revenind la cheful Chiorului, putem spune că acesta s-a cinstit cu vodkă finlandeză, iar apoi a revenit la whisky, băutura sa preferată. Petrecerea a început la orele 20 şi s-a spart în jurul orelor 2, cînd Traian Băsescu a fost dus la culcare, sprijinit de medicul SPP care l-a însoţit în deplasare.

=========================

O ÎNTREBARE PE ZI:

Cît de beat trebuie să fie un bărbat ca să se culce cu o curvă stafidită şi îmbătrînită în rele, care seamănă tot mai mult cu văduva lui Mao Tze Dun, pe nume Monica Macovei?

==========================

Proverbe amuzante (I)

* Trage-i un picior unui avocat ca să-l dai de-a rostogolul pe scară şi-o să se agaţe de tine pînă mori. (ANGLIA)

* Acoperişul de pe casele avocaţilor e făcut din pielea clienţilor. (ŢARA GALILOR)

* Cafeaua şi dragostea sînt bune fierbinţi. (GERMANIA)

* Burlac, eşti păun. Logodit, eşti leu. Însurat, eşti bou. (SPANIA)

* Să te căsătoreşti o dată e datorie; de două ori, e nesăbuinţă; iar de trei ori, e demenţă. (OLANDA)

* Bizuieşte-te mai mult pe căţea decît pe soţia frumoasă. (BULGARIA)

* E mai bine să te arunci în fîntînă decît să te măriţi cu un moşneag... (SRI LANKA)

* Patruzeci de ani e bătrîneţea tinerilor, iar cincizeci de ani tinereţea bătrînilor. (FRANŢA)

* Fereşte-te de femeile cu barbă şi de bărbaţii fără barbă. (ANGLIA)

* Cine nu iubeşte femeia a supt de la scroafă. (ANGLIA)

* Porcul e mai neruşinat decît ţapul, dar femeia îi întrece pe toţi. (IRLANDA)

* Femeile sînt sfinte la biserică, îngeri pe stradă, diavoli la bucătărie şi maimuţe în pat. (ANGLIA)

* Femeia are formă de înger, inimă de şarpe şi minte de măgar. (GERMANIA)

* Fata care rîde e pe jumătate cucerită. (ANGLIA)

* Cele trei vietăţi care pierd cel mai mult timp cu toaleta sînt pisicile, muştele şi femeile. (FRANŢA)

(Va urma)

=======================

Pentru că a plătit diverse publicaţii locale ca să-l atace pe Victor Ponta > SENATORUL ION TOMA A FOST EXCLUS DIN P.S.D.

Baronul PSD de Olt, senatorul Ion Toma, vicepreşedinte al PSD şi membru al Biroului Permanent Naţional, a fost exclus vineri din partid. Excluderea lui Toma a fost aprobată în şedinţa Organizaţiei PSD Olt cu un singur vot împotrivă şi o abţinere. Motivul oficial al acestei sancţiuni este încălcarea repetată a mai multor prevederi ale Statutului partidului. Motivele reale ale excluderii sînt legate de mai mulţi factori, pe primul loc fiind caracterul dificil al personajului în cauză, dar şi faptul că este perceput de cei de pe lîngă Victor Ponta ca făcînd parte dintre apropiaţii lui Mircea Geoană. Nici activitatea ca vicepreşedinte al partidului nu a pledat în favoarea sa. Din contră. Numit coordonator al Organizaţiei PSD Alba, senatorul Ion Toma a făcut-o zob organizaţia, luînd decizia de a-l schimba pe preşedintele acesteia. La scurt timp, membrii PSD din judeţul Alba au convocat conferinţa judeţeană şi l-au repus în funcţie pe fostul lider. Nici la Mehedinţi influenţa lui Toma nu a fost una fastă pentru social-democraţi. Tot atît de prost au stat lucrurile şi la Gorj. Nu a scăpat de efectele negative ale deciziilor acestuia nici propria organizaţie. În timp ce unul dintre cei mai valoroşi parlamentari PSD, Florin Iordache, apăra imaginea partidului pe posturile centrale de televiziune, el era bălăcărit în colegiu de către oamenii lui Toma prin intermediul a tot felul de fiţuici. Excluderea primarului din Caracal şi a consilierilor locali ai partidului din municipiul amintit, pe motiv că nu s-au dezis de edil, ca şi a deputatului Iordache, a fost o altă manevră care a ciuntit din zestrea de voturi a social-democraţilor. Mai nou, există informaţii din interiorul PSD conform cărora Ion Toma nu s-a împăcat cu ideea pierderii poziţiei de lider al senatorilor acestui partid, ca şi a celei de preşedinte al PSD Olt, iar acum, împreună cu alţi colegi nemulţumiţi de la centru, lucrează la o altă construcţie politică. Totodată, şi-a păstrat apucăturile mai vechi, denigrînd în presa locală pe unii lideri de la centru, în special pe Victor Ponta, ceea ce i-a atras şi mai mult antipatia acestora, ajungîndu-se la decizia de excludere. Numitul Toma plătea diferite publicaţii locale pentru a-l ataca pe V. Ponta. Pe de altă parte, Ion Toma figurează printre parlamentarii îmbogăţiţi de afacerile cu statul. El a cîştigat 13,5 milioane euro derulînd nu mai puţin de 21 de contracte, majoritatea cu primării oltene conduse de primari PSD, dar şi cu Ministerul Educaţiei, ANL şi CJ Olt (preşedinţia aparţinînd tot PSD) ori în cadrul SAPARD. El deţine şi 357.424 acţiuni la SC SCADT SA, cu valoare nominală 178.712 lei noi. SC SCADT SA Slatina provine din fosta Întreprindere Judeţeană de Construcţii-Montaj (IJCM) Olt, înfiinţată în anul 1969, avînd peste 40 de ani de experienţă în domeniu. Potrivit informatiilor oficiale postate la sfîşitul anului trecut pe site-ul propriu, în perioada 2007 - 2010 SCADT a cîştigat numeroase licitaţii pentru execuţii de lucrări specifice. Perioada de „glorie” a SCADT-ului coincide cu cea de plină ascensiune politică a lui Ion Toma. Majoritatea contractelor au fost încheiate cu diverse primării din judeţ, dar nu lipsesc nici contracte cu Ministerul Educaţiei, Compania Naţională de Investiţii şi ANL Bucureşti.  Potrivit Declaraţiei de Interese a senatorului, firma SCADT a cîştigat, în perioada 2007 - 2010, 21 de licitaţii pentru execuţii de lucrări, contractele avînd valori cuprinse între 850.000 lei şi 12.000.000 lei.

=========================

Un rabin acuză: >  „EVREII DIN ROMÂNIA SÎNT CONDUŞI DE NIŞTE CRIMINALI!”

După ce organizaţia „Athra Kadisha“ s-a pronunţat împotriva săpăturilor de la Popricani, s-au sesizat şi celelalte organizaţii evreieşti. Una dintre acestea este „Comitetul pentru Protejarea Cimitirelor Evreieşti din Europa“, în spatele căreia se află un rabin care a fost dat afară din organizaţia „Athra Kadisha“ în 2004, din cauză că a fost prins făcînd comerţ cu cimitire evreieşti cu un guvern dintr-o ţară est-europeană. Acest rabin se numeşte Eliachim Schlesinger şi este din Londra. În 2002, cînd încă era în organizaţia „Athra Kadisha“, rabinul Eliachim Schlesinger a trimis doi oameni de-ai săi la Iaşi – pe rabinul Ershel Glick din Anglia şi pe avocatul Beirish Rosenberg din Elveţia. Cei doi, împreună cu subsemnatul, au luptat să se închidă săpăturile de la Popricani, în toamna lui 2002, cu sprijinul domnului Rusu Banu, atunci prefect de Iaşi.

Schlesinger, ca parte a „Athra Kadisha“ la momentul acela, a decis, împreună cu alţi rabini, că nu e voie să se sape în morminte în nici un caz şi a dat ordin să fie ocolită FCER şi să se facă dialogul direct cu autorităţile române.

Din 2002 pînă în 2010, a curs multă apă pe Dunăre şi pe Tamisa, iar dl. Schlesinger s-a convins că banii sînt mai importanţi decît religia şi a început să lucreze cu toţi duşmanii religiei evreieşti care se ocupau cu săpături arheologice, iar din comerţul acesta au scos bani.

Între 2004-2005, Schlesinger a fost dat afară din „Athra Kadisha“, împreună cu tot tribul lui de fii şi nepoţi. Atunci ei au creat o organizaţie-fantomă, care semnează în numele unor rabini inexistenţi sau care nu ştiu că au fost trecuţi pe petiţia acestei organizaţii şi prin care ei adună bani, prin minciuni, manipulări şi vînzări de cimitire evreieşti din Europa.

În 2010, Schlesinger şi oamenii lui au fost chemaţi să ajute FCER şi să aprobe ce nu au aprobat în 2002, adică săpăturile de la Popricani. Domnul Beirish Rosenberg, care în 2002 încă aparţinea grupului lui Schlesinger, şi-a dat demisia şi a revenit la „Athra Kadisha“, refuzînd să plece încă o dată la Iaşi şi să se facă de rîs, cerînd de la Statul Român invers de cum a făcut-o în 2002. La Iaşi, a apărut, în noiembrie 2010, un anume Moishe Herschaft, care a început să dea FCER acordul pentru săpături, menite să dovedească faptul că Armata Română a făcut pogromul din 1941. Apoi, FCER urma să ceară de la Statul Român despăgubiri, cu motivaţia că acestea vor fi împărţite familiilor victimelor evrei, despre care nici nu se mai ştie care sînt sau dacă mai sînt în viaţă.

Dar, cînd a început organizaţia „Athra Kadisha“, cu subsemnatul şi cu rabinul Niederman din America, să lupte contra săpăturilor, a înţeles şi Schlesinger că nu va mai putea da aprobarea FCER. Dintr-o dată, se acuză România de antisemitism pentru săpăturile de la Popricani.

Unul dintre aceste anunţuri, semnat de 8 persoane, sună astfel: „Comitetul pentru Conservarea Cimitirelor Evreieşti din Europa (sub conducerea rabinului Eliachim Schlesinger din Londra. Subsemnaţii ne-am adunat din cauză că am auzit ceva grozav de pîngărire a mormîntului fraţilor noştri, al sfinţilor care au murit în Holocaust şi Dumnezeu va prelua rîzbunarea lor, în oraşul Popricani, în judeţul Iaşi, în România. Am auzit că au început să se facă cercetări şi alte analize şi, după ce am ascultat toate părţile prin trimisul nostru la faţa locului,noi vrem să anunţăm că părerea Torah este că nu e voie să se facă nici o săpătură pentru nici un motiv şi să nu se jignească morţii şi sufletul lor în cer. Şi încă mai mult, la oameni care au fost ucişi în mod groaznic în pogrom. Noi vrem să anunţăm Guvernul român să facă totul pentru a opri săpăturile şi să pună înapoi oasele, încă înainte de venirea precipitaţiilor de iarnă. Noi vrem să anunţăm că sînt mii de morminte ale fraţilor noştri în toată Europa şi încă în ţări ca Polonia, Ucraina, Germania, Austria şi altele şi nici un stat din acestea nu a pus mîna să facă vandalism la mormintele acestea şi România e primul stat care a decis să facă aşa un dezastru fără să întrebe părerea evreiască. Noi sîntem siguri că veţi respecta dorinţa evreilor din lume şi veţi pune oasele înapoi şi cerem scuzele dvs. printr-o scrisoare“.

Anunţul, format de Schlesinger împreună cu mai mulţi rabini (dintre care majoritatea nu au ştiut că a fost folosită semnătura lor), în sensul că trebuie oprite urgent săpăturile de la Popricani şi în care România este găsită vinovată de acestea, ajunge la concluzia că în nici o ţară europeană nu s-a făcut crimă în legătură cu gropile comune ale victimelor Holocaustului.

Rabinul Schlesinger l-a trimis pe rabinul Ershel Glick la Ambasada Română din Londra, să încerce să mintă că rabinul Menahem Hacohen (care a dorit aceste săpături) ar fi contra lor. Dar scrisoarea din America a rabinului Niederman, care prezintă scrisoarea ambasadorului american de origine evreiască la Bucureşti, dovedeşte opusul, că Menahem Hacohen este cel care a comandat săpăturile.

Aceasta nu e prima minciună a lui Schlesinger. Cu mai bine de un an în urmă, el s-a prezentat la Ambasada Română din Marea Britanie şi a acuzat România de comerţ cu oasele victimelor Holocaustului înmormîntate la Podul Iloaiei, deşi ştia de la dl. David Kahan că tocmai conducerea Comunităţilor Evreilor din Iaşi făcea un asemenea comerţ macabru.

Din decembrie 2010, România a hotărît să închidă săpăturile la Popricani, la rugămintea „Athra Kadisha“, dar negustorii de sînge şi oase de la FCER nu dorm bine noaptea, deoarece afacerile lor se anulează încă o dată, slavă Domnului. După ce nu au reuşit să-l convingă pe rabinul Rotter din Bnei Braq (acum 3 săptămîni), să revină el împreună cu alţi 3 prieteni ai lui să fie rabini marionete şi să aprobe săpăturile, pentru a dovedi că românii au făcut pogromul – şi astfel să primească despăgubiri – s-a întors FCER la Schlesinger (un moşneag şmecher, de 90 de ani) şi i-au cerut încă o dată ajutorul. Schlesinger le-a explicat că din cauza lumii evreieşti nu poate să le dea o aprobare scrisă, dar ei se pot folosi de numele lui şi să spună că el le aprobă să sape la Popricani, sub motivul că poate acolo sînt înmormîntaţi români, şi cu ei nu e nici o problemă de scos şi aruncat oasele. Dar scopul adevărat al FCER şi al lui Schlesinger e dovedirea faptului că acolo sînt înmormîntaţi evrei, pentru a se obţine despăgubiri.

Dl. Shie Schlesinger, fiul bătrînului şmecher, a fost trimis nu demult la Bucureşti, pentru a legitima FCER ca reprezentanţi legal al poziţiei evreieşti în problema de la Popricani, după ce toate rabinatele evreieşti au refuzat să facă acest lucru.

Poziţia „Athra Kadisha“ este următoarea:

1) Trebuie închise săpăturile de la Popricani, aşa cum a decis Guvernul român în decembrie 2010 şi cum a cerut Parchetul Militar Iaşi, cu ceremonie evreiască şi turnare de beton peste mormînt.

2) FCER, condusă de nişte criminali care fac comerţ cu oase şi cer săpături pentru cîştig de bani, nu poate fi recunoscută ca factor de decizie în problemele religioase evreieşti, cînd ei sînt contra tradiţiei şi religiei evreieşti.

3) V-am prezentat ambele feţe ale bandei de şmecheri din familia Schlesinger, care în lume, în limbile engleză, ebraică, idish, acuză România de săpături antisemite, dar pe la spate legitimează FCER să continue asemenea săpături, pentru a obţine despăgubiri de la Statul Român.

4) Organizaţia „Athra Kadisha“ e contra oricărei săpături în morminte, indiferent de religie şi naţiune, datorită deranjării morţilor.

Rabin ELI CAUFMAN, reprezentantul în România al organizaţiei „Athra Kadisha“ şi preşedintele Asociaţiei Evreieşti „Oel Sara“ din România

=================================

ULTIMA ORĂ

Astăzi, mare Miting de Protest în Capitală, împotriva ucigaşilor de cîini de la PDL

Astăzi, începînd cu orele 15, în Parcul Izvor din Bucureşti (vizavi de intrarea în Camera Deputaţilor), va avea loc un mare Miting de Protest împotriva intenţiei PDL de a eutanasia (ucide) cîinii fără stăpîn. Iubitorii de animale sînt aşteptaţi să participe şi să-şi exprime opinia. Persoana de contact pentru membrii şi simpatizanţii PRM este dl. Marius Marinescu.

=========================

Astenie de primăvară la CNI: scenă de scandal între Horia Georgescu de la ANI şi Centrul de Resurse Juridice

Scandal mare la Consiliul Naţional de Integritate, unde Codru Vrabie, membru CNI, Radu Nicolae, reprezentantul Centrului pentru Resurse Juridice, şi chiar unul dintre jurnaliştii prezenţi au fost victimele unui atac dezlănţuit, din senin, din partea secretarului general al ANI, Horia Georgescu, care este omniprezent peste tot pe unde reprezentarea „drăguţei” ANI îl cere, eclipsînd de multă vreme poziţia şefului lui, Cătălin Macovei. Acesta s-ar fi repezit la gîtul lui Codru Vrabie, căruia i-a cerut să plece din CNI, apoi a sărit şi la Radu Nicolae, care vroia doar să susţină viziunea Centrului de Resurse Juridice asupra strategiei ANI, şi s-a burzuluit la el, strigîndu-i: „Ştii ce face Georgiana Iorgulescu în timpul liber?”. După care tot el a continuat, ca şi cum ar fi fost şeful Serviciilor Secrete din România şi deţinătorul unor informaţii de filaj: „Dă consultaţii la avocaţii din diverse cauze ale ANI!”. Hai, nu mai spune! Cînd şi unde, că sîntem şi noi curioşi!

„LUMEA JUSTIŢIEI“

=============================

Cine este George Sörös? (I)

Maghiarul evreu, cu paşaport SUA, are statutul de superstar în rîndul marilor speculanţi. În clasamentul celor mai bine plătiţi directori şi finanţatori din America, publicat de distinsul magazin economic „Forbes”, Sörös se situa de departe pe primul loc. Numai în anul 1994, a cîştigat 550 de milioane de dolari, de 20 de ori mai mult decît conducătorul Disney. La strigarea lui Sörös, toate pieţele monetare internaţionale se pun în mişcare, iar băncile emitente încep să tremure. În septembrie 1993, a reuşit să îngenuncheze Bank of England. A mizat pe faptul că lumea trebuia să scoată şi să devalorizeze pfundul aflat sub presiune, din circuitul cursului valutar european. A pontat 10 miliarde de dolari ale grupului său financiar - cu succes. A cîştigat un miliard de dolari, pentru care astăzi contribuabilii englezi să stea drepţi. Declară singur în public că intenţionează influenţarea marilor pieţe financiare din lume. Acesta e un comportament extrem de neobişnuit pentru un investitor înţelept, care ar trebui să fie mai interesat de exploatarea tacită a acelor situaţii nedescoperite încă de concurenţii săi. Activităţile lui Sörös au devenit clare în martie 1993, cînd a prezis rapida creştere a preţului aurului. Se consideră că acest lucru a determinat achiziţii considerabile de metale preţioase, ceea ce a sporit cu 20% preţul lor, în comparaţie cu nivelul maxim atins în timpul Războiului din Golf. La începutul lunii iunie 1994, Sörös îşi anunţa intenţiile într-o scrisoare deschisă adresată redactorului de finanţe de la „Londoner Times”, Anatole Kaletsky, de a determina pieţele financiare să vîndă mai mult împrumuturile statale germane, în favoarea hîrtiilor de valoare franceze. Pe scurt: Jos cu marca germană şi atacarea băncii naţionale germane!

În diferitele ziare de pe mapamond, Sörös e lăudat ca un fel de „Robin Hood al epocii computerului“, pentru că ar lua, prin speculaţii de la ţările bogate din Occident, ceea ce dă Europei de Est şi Rusiei prin mai multe fundaţii Sörös, pentru a pregăti drumul „democraţiei“ în ţările „sărace”, marginalizate de comunism.

Dar cine este acest Sörös? Conform datelor oficiale, s-ar fi născut în 1930, ca fiu din părinţi evrei, iar în adolescenţa ar fi fost izgonit din Budapesta de către nazişti. Din Anglia, unde a studiat la „London School of Economics”, a ajuns în SUA la mijlocul anilor ’50. Acolo ar fi simţit o atracţie magică faţă de Wall Street, avînd însă pînă în 1969 o carieră care nu a atras atenţia nimănui. A preluat apoi, cu un partener, un fond de avere. A vîndut la termen acţiuni pe care nici măcar nu le avea, sperînd într-o scădere a cursului pînă la data-limită, pentru a le putea cumpăra mai ieftin decît la vînzare. Din aceste fonduri s-a format actualul „Grup Quantum”, o familie de fonduri de investiţii care operează din Antilele olandeze. Quantum reprezintă una din cele mai impresionante maşini de investiţii din lume. În 8 din cei 24 de ani care au trecut, fondul a obţinut un profit „oficial” de peste 50%, din care de două ori chiar peste 100%. Sörös şi-a predat între timp afacerile unui grup de directori şi el nu mai concepe decît „marile campanii”. Şi-a expus principiile în cartea intitulată „The Alchemy of Finance“ (,Alchimia finanţelor”), în care spune că „ceea ce cred speculanţii financiari ar fi mai important decît faptele economice reale”.

Aceasta este însă imaginea proiectată intenţionat către mediile pe care ştim că le conduce. Dar cine este el în realitate?

Iată ce ştie William Engdahl despre el: „Sörös speculează pe pieţele financiare cu firma lui secretă de offshore, «Quantum Fund NV», un fond particular de investiţii care «administrează» o avere de 4-7 miliarde de dolari pentru o serie de «clienţi». Fondul Quantum este înregistrat în oaza impozitelor din Antilele olandeze din Caraibe. Pentru a se sustrage supravegherii financiare a autorităţilor SUA, nici un cetăţean american n-a fost numit de Sörös în consiliul de control al fondului său Quantum. Directorii săi sînt un amestec ciudat de oameni de Finanţe din Elveţia şi Italia...Sörös a fost transformat în marioneta grupului bancar anglo-francez Rothschild. Se înţelege că în interesul ambelor părţi este reţinerea acestui lucru faţă de public, pentru a acoperi strînsele relaţii cu prietenii săi din «City-ul» londonez, din Ministerul de Externe britanic, din statul israelian şi importantele sale prietenii din cercul afaceriştilor americani”.

Printre membrii comitetului de conducere al fondului Quantum se numără şi un anume Richard Katz. El e în acelaşi timp şeful „Rothschild Italia S.pA” la Milano şi stă în consiliul de supraveghere al băncii comerciale londoneze „N.M. Rothschild & Sons”. Un alt membru al conducerii este Nils O. Taube. Acesta este partenerul unui grup de investiţii londonez numit „St James Place Capital”, considerat de către Lord Rothschild printre partenerii lui principali. Un partener frecvent al lui Sörös în diferite afaceri de speculaţie, îndeosebi la ridicarea preţului aurului, este James Goldsmith, înrudit cu dinastia Rothschild, la conducerea fondului Quantum se află printre alţii şi şefii unor foarte „discrete” bănci private elveţiene (care servesc sindicatelor crimelor organizate - arme şi droguri - drept spălare de bani). Se mai găsesc în continuare şi Edgar D. de Picciotto, directorul băncii private geneveze „Banque CBI-TDB Union Bancaire Privée”, un protagonist al pieţelor de aur şi de investiţii, Isodoro Albertini, directorul firmei bursiere ,Albertini & Co”, Beat Notz de la banca privată geneveză ,Banque Worms”, Alberto Foglia, directorul băncii din Lugano „Banca del Ceresio”. În vîrtejul scandalurilor de corupţie politică din Italia a ieşit la iveală că mai mulţi politicieni italieni îşi depozitaseră mitele în Banca del Ceresio. E evident că, la atacarea lirei din septembrie 1994, nu cunoştea doar din culise punctele slabe ale puterii italiene. William Engdahl explică în continuare: „Legătura lui George Sörös cu cercurile de finanţe internaţionale ultrasecrete ale clanului Rothschild nu este o legătură obişnuită sau întîmplătoare între bănci. Neobişnuitul succes al lui Sörös în speculaţiile de pe pieţele financiare cu grad înalt de risc nu poate fi calificat drept simplu «noroc al jucătorului»“. Sörös are acces la „Descoperirile insider-ilor”, una dintre cele mai importante reţele de informaţii statale şi private din lume.

De la al II-lea război mondial încoace, legendarii Rothschild se străduiesc să emane o aură de insignifianţă în public. În spatele acesteia se ascunde una dintre cele mai mari şi ne-transparente formaţiuni financiare din lume. Familia Rothschild a cheltuit mulţi bani pentru a cultiva despre sine imaginea unei familii aristocrate avute, dar retrase, în care unul adoră vinurile franţuzeşti, iar celălalt se angajează în asociaţii de binefacere.

Pentru cunoscătorii nucleului londonez, „N.M. Rothschild” trece drept una dintre cele mai influente personalităţi ale acelei fracţiuni a Serviciilor Secrete britanice, care este în legătură cu aripa neoliberalistă Thatcher a partidului Tory. În anii ’80, „N.M. Rothschild&Sons” a cîştigat sume uriaşe din privatizarea întreprinderilor britanice de stat, în valoare de mai multe bilioane (probabil miliarde - n.a.) de dolari, realizaţi pentru doamna Thatcher, în plus, banca Rothschild se află în centrul comerţului mondial cu aur. La această bancă se fixează de două ori zilnic preţul aurului de către cele mai influente 5 bănci de comerţ cu aur.

„N.M. Rotrischild & Sons” este implicată însă în unele operaţiuni foarte murdare ale Serviciilor Secrete, în cadrul cărora se negociază „droguri pentru arme”. Datorită bunelor relaţii pe care le au în sferele înalte ale Serviciilor Secrete britanice, le-a reuşit membrilor Rothschild să împiedice orice pomenire a complicităţii lor într-una dintre cele mai periculoase reţele ilegale de Servicii Secrete, anume BCCI (Bank of Credit and Commerce International). În realitate, Banca Rothschild aparţinea acelui ansamblu de bănci internaţionale de spălare a banilor format de CIA şi MI6, prin care au fost finanţate în anii ’70 şi ’80 proiecte CIA, precum „Contras” din Nicaragua.” (William Engdahl, „Ce se află în spatele războaielor valutare ale lui George Sörös?”, Studiul EIRNA „Derivate“ -Bomba financiară cu hidrogen a anilor ’90).

Influentul director al comisiei bancare din casa reprezentanţilor americani, Henry Gonzales, a mustrat guvernele SUA de sub Bush şi Reagan că acestea s-ar fi împotrivit sistematic urmăririi penale a BCCI. În repetate rînduri, ar fi refuzat şi Ministerul Justiţiei să coopereze la cercetările Congresului asupra scandalului BCCI, aflat în strînsă legătură cu scandalul de la „Banca Nazionale del Lavoro” (BNL). Acesta şi-a asumat cîştiguri de miliarde de dolari din credite acordate de Bush guvernului israelian, puţin înaintea Războiului din Golf. Gonzales a spus literalmente că Guvernul Bush ar fi avut un Minister de Justiţie „despre care afirm că este cel mai corupt, cel mai incredibil de corupt Minister de Justiţie pe care l-am văzut în cei 32 de ani de cînd sînt deputat în Congres”. De la acuzarea publică în mass-media a BCCI de încălcare a diferitelor legi, procurorul new-yorkez Henry Morgenthau a depus public o plîngere împotriva BCCI. Morgenthau acuza BCCI „de cea mai mare escrocherie bancară din istoria finanţelor. În timpul existenţei sale vreme de 19 ani, BCCI a activat ca o asociaţie criminală coruptă“.

Un director al BCCI, şeicul arabo-saudit Kamal Adham, era conducătorul Serviciului Secret arabo-saudit în timpul şefiei lui Bush la CIA

Nici un ziar occidental nu dezvăluise pînă acum faptul că gruparea Rothschild legată cu George Sörös se afla în centrul uriaşului ansamblu ilegal al BCCI. Personajul-cheie al acestor afaceri era Hartmann, directorul de afaceri al filialei elveţiene a BCCI (Banque de Commerce et de Placement SA), conducătorul Băncii Rothschild AG din Zürich şi membru în comitetul de conducere londonez al „N.M. Rothschild & Sons“. În afară de asta, Hartmann se afla şi în conducerea filialei elveţiene a băncii italiene BNL şi era reprezentant-şef al „N.Y. Inter Maritime Bank” din Geneva.

Un fost colaborator apropiat al Serviciilor Secrete care era familiarizat cu „cazul Sörös” a dezvăluit că, sprijinit de un grup enorm de parteneri „taciţi”, Sörös adunase în septembrie, avere de peste 10 miliarde de dolari pentru a-i putea folosi ca pîrghie împotriva monedelor naţionale europene. Se pare că s-au numărat printre aceştia mai puţin cunoscutul comerciant de petrol şi metale Marc Rich şi comerciantul israelian de armament Shaul Eisenberg. Eisenberg activează de zeci de ani pentru Serviciul Secret israelian şi face un important comerţ cu arme în întreaga Asie şi în Orientul Apropiat Un terţ partener al lui Sörös este Rafi Eytan, care activase la Londra ca om de legătură între Mossad şi Serviciul Secret britanic. George Sörös nu e de fapt decît un alt instrument în mîna războiului economic şi politic condus de Rothschild. El aparţine cercurilor care au iniţiat, în urmă cu 6 ani, campania de aţîţare „Al IV-lea Reich” împotriva Germaniei reunificate. Sörös este extrem de anti-german. În autobiografia lui din 1991, „Underwriting Democracy”, Sörös avertiza faţă de pericolul că o Germanie unificată „ar putea distruge echilibrul (de putere) din Europa... Nu e greu de văzut că pot apărea din nou relaţiile dintre războaie. O Germanie reunificată devine cea mai mare Putere economică şi transformă Europa de Est în spaţiul său vital... o licoare foarte periculoasă”. (Va urma)

JAN VAN HELSING

==========================

Noi am demascat reţeaua mafiotă din Vama Mocănaşu încă din anul 2003 - dar jaful a fost muşamalizat

MAFIA - VERIGA VIE A TUTUROR REGIMURILOR POLITICE DINROMÂNIA POST-DECEMBRISTĂ (II)

·       În premieră absolută publicăm o serie de documente Strict Secrete ale SRI * Contrabanda reprezintă un pericol grav pentru Siguranţa Naţională * Regimul Emil Constantinescu a muşamalizat activităţile de tip mafiot ale Regimului Iliescu, preluîndu-le şi storcînd mari profituri * Intră în scenă mafioţii şi teroriştii din Irak – din ordinul lor, a fost asasinat, la Bucureşti, Muddhafar Hayder * Fondurile erau trimise la Bagdad, prin intermediul Ambasadei Irakului la Bucureşti. (Alo, reprezentanţii CIA şi FBI în România ce păzesc, dorm pe ei?) * Mafia ţigănească lucrează, mînă în mînă, cu Mafia poliţienească * Armament, muniţie şi droguri * Politicieni amestecaţi pînă peste cap: Viorel Cataramă, Nini Săpunaru.

*  *  *

Serviciul Român de Informaţii  Strict Secret

Secţia de Informaţii Giurgiu Ex. nr. 1

Nr. 001.363.143/20.01.1997

Nota:

Date verificate, obţinute de către Serviciul Român de Informaţii, atestă existenţa în zona Giurgiu a unei grupări de tip mafiot, angajată permanent în comiterea a numeroase infracţiuni la regimul vamal, soldate cu prejudicii financiare considerabile pentru bugetul de stat. Reţeaua în cauză acţionează cu precădere în PCTF Mocănaşu, punct ce funcţionează în perimetrul societăţii comerciale particulare „Muca & Co Prodcom“ SRL, ce-l are ca asociat unic pe numitul Brumărel Muca.

În mod concret, structura reţelei, formată pentru derularea, în principal, a contrabandei cu ţigări şi alcool, cuprinde membri ai lumii interlope – cetăţeni români şi străini –, precum şi persoane din structura organelor vamale. Pînă în prezent au fost identificate ca făcînd parte din această grupare mafiotă persoane din cadrul organelor de vamă: 1) Marius Ungureanu, fiul lui Marin şi Necula, născut la 15 august 1963 în Giurgiu, domiciliat în Giurgiu, Şoseaua Bucureşti nr. 353, şeful Vămii Mocănaşu; 2) Laurenţiu Ivan, fiul lui Marin-Marinel şi Matilda, născut la 7 iulie 1969 în Giurgiu, domiciliat în Bucureşti, Str. Libertăţii nr. 3, scara 1, ap. 15, şef de tură în Vama Mocănaşu; 3) Marius-Sorin Cune, fiul lui Anghel şi Viorica, născut la 18 noiembrie 1968 în Giurgiu, domiciliat în comuna Slobozia, judeţul Giurgiu, şef de tură în Vama Mocănaşu; 4) Marian Vulcan, fiul lui Teodor-Vasile şi Lina, născut la 15 august 1969 în Giurgiu, domiciliat în Giurgiu, Str. Nicolae Bălcescu, Bloc 64, ap. 30, şef de tură în Vama Mocănaşu; 5) Virgil Georgescu, fiul lui Vasile şi Maria, născut la 18 februarie 1963 în Giurgiu, domiciliat în Giurgiu, Bulevardul Decebal Bloc 52/2D, ap. 44, şef de tură în Vama Mocănaşu. În cadrul activităţilor infracţionale, derulate de către cei menţionaţi, sînt angrenaţi, selectiv, şi alţi lucrători vamali din Vama Mocănaşu, mai relevante fiind cazurile numiţilor Gino Iorgulescu, Mario Predica şi Cristian Togoe. Efectiv, activităţile de contrabandă sînt executate de către diverse persoane, în general ţigani, din Giurgiu şi din Bucureşti. Coordonatorii activităţilor infracţionale ale acestei grupări, din care au fost identificate pînă în prezent 10 persoane, sînt numiţii: 1) Ion Cristian Măgureanu, zis „Tasoi“, fiul lui Dumitru şi Janeta, născut la 6 ianuarie 1955 în Giurgiu, domiciliat în Giurgiu, Str. Ştefan cel Mare nr. 20, patron al Restaurantului „Mioriţa“ din Giurgiu; 2) Marin Pencea, zis „Gogu“, fiul lui Paraschiv şi Maria, născut la 7 octombrie 1944 în comuna Slobozia, judeţul Giurgiu, domiciliat în Giurgiu, Str. General Berthelot, bloc 52/2D, ap. 44.

Cei doi sînt conducătorii unui grup format din membri marcanţi ai mafiei ţigăneşti locale, respectiv Marius Florea, zis „Dodana“; Alexandru Vlădescu, zis „Sandu Ciur“; Tudorel Mihai, zis „Flaibaru“; Octavian Grecu, zis „Butoane“; Viorel Stoica, zis „Lelele“; Marian Pădure, zis „Şchiopu“; Ion Dincă, zis „Jan Călare“; Dumitru Lis; Mihai Chiran şi Gheorghiţă Bălaşa. Planificarea şi organizarea de ansamblu a activităţilor ilicite derulate de către gruparea menţionată, în complicitate cu vameşii din punctul vamal Mocănaşu, sînt realizate de către doi lideri majori ai mafiei ţigăneşti din Bucureşti, respectiv: 1) Gheorghe Stoica, zis „Gigi Ursaru“, fiul lui Gheorghe şi Joiţa, născut la 3 iulie 1944 în comuna Româneşti, judeţul Dîmboviţa, domiciliat în Bucureşti, Str. Lt. Victor Manu nr. 25. Despre numitul Gheorghe Stoica se deţin date verificate conform cărora a fost şi este angrenat în multiple activităţi infracţionale ce se înscriu în sfera crimei organizate (contrabandă, şantaj, tîlhării etc.), din care obţine profituri uriaşe, reciclate prin aşa-zise afaceri comerciale, derulate în principal prin firmele „Geomag Impex“ SRL, „Gygy Mety Prodcom“ SRL, „Rom Dac Impex“ SRL, al căror patron sau asociat este. Prin corupţie şi şantaj, Gheorghe Stoica a beneficiat în decursul timpului de sprijinul interesat al unor funcţionari publici – cadre cu funcţii de răspundere în Ministerul de Interne, procurori, vameşi şi comisari ai Gărzii Financiare – , care, prin neluarea măsurilor legale în raport cu infracţiunile comise, i-au permis continuarea activităţilor ilicite şi chiar exonerarea de răspundere penală, în mai multe cauze penale aflate pe rolul Parchetului de pe lîngă Judecătoria Sectorului 2. Astfel, deşi în luna iunie 1995 a fost arestat preventiv de către organele de Poliţie pentru săvîrşirea unor infracţiuni de acest gen, în complicitate cu Ion Titişor, zis „Fane Spoitoru“ şi Gheorghe Constantinescu, zis „Gigi Boieru“ – capii mafiei ţigăneşti din Capitală – , a fost ulterior pus în libertate de către organele judiciare, pe motive de sănătate. În prezent, Gheorghe Stoica îşi continuă activităţile infracţionale prin intermediul complicilor săi, el deţinînd doar rolul de organizator şi coordonator.

2) Marian Stoica, zis „Dacian“, fiul lui Gheorghe („Gigi Ursaru“) şi Maria, născut la 18 mai 1969 în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, Str. Agricultori nr. 85. Marian Stoica a preluat o bună parte din „afacerile“ tatălui său, acţionînd însă doar cu aprobarea acestuia. În principal, activităţile sale constau în contrabandă derulată prin Giurgiu, cu complicitatea vameşilor menţionaţi. Mărfurile introduse prin contrabandă sînt descărcate în depozite închiriate pe termen scurt, de la persoane fizice sau juridice, fiind apoi revîndute rapid unor angrosişti, fără nici un fel de documente. Verificările întreprinse pînă în prezent au relevat că numitul Marian Stoica a acţionat în conexiune cu structuri ale crimei organizate din ţara noastră, dar şi din Bulgaria, Grecia şi Italia. A fost angrenat inclusiv în introducerea ilegală în România de armament, muniţii şi stupefiante, cu complicitatea unor vameşi corupţi, folosind ca acoperire o serie de firme aparţinînd unor membri arabi ai grupării sale. De asemenea, este angrenat şi în evaziune fiscală, prin întocmirea de acte contabile false, reciclare de fonduri ilicite, dare şi luare de mită, precum şi trafic de influenţă. În cadrul activităţilor sale infracţionale, Marian Stoica a reuşit să corupă o serie de funcţionari publici, care l-au favorizat în obţinerea unor paşapoarte de serviciu, înscrierea în circulaţie de autoturisme introduse clandestin în ţară, stoparea unor controale din partea Gărzii Financiare şi chiar schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunile comise de către unii membri ai grupării sale. Semnificativ este faptul că, la data de 7 mai 1994, Marian Stoica a fost reţinut în PCTF Giurgiu, în timp ce încerca, împreună cu un cetăţean turc, să introducă ilegal în România un TIR încărcat cu ţigări, precum şi 2 pistoale-mitralieră cu muniţia aferentă. Ulterior, amîndoi au fost puşi în libertate. Pe lîngă calitatea de planificatori şi organizatori, Gheorghe Stoica şi Marian Stoica mai au şi rolul de a întreprinde demersurile necesare, pe lîngă factori de decizie adecvaţi, realizării protecţiei sau scoaterii de sub incidenţa legii a membrilor grupării aflaţi în dificultăţi cu organele locale. Semnificativă din acest punct de vedere este situaţia petrecută în data de 16 ianuarie 1997, atunci cînd, pe fondul măsurilor declanşate în scopul combaterii criminalităţii organizate şi al apariţiei în ziarul „Adevărul“ a unui amplu articol incriminant, vameşii Marius Ungureanu, Laurenţiu Ivan şi Marius-Sorin Cune au fost convocaţi la Direcţia Generală a Vămilor; Marius Ungureanu a apelat imediat la Gheorghe Stoica, solicitîndu-i să iniţieze măsurile necesare pentru protecţia sa şi a complicilor săi. Filiera, condusă în Vama Mocănaşu de către Marius Ungureanu, are ca principală sarcină organizarea şi executarea nemijlocită a activităţilor de contrabandă majoră. Activităţile de contrabandă de mai mică amploare se desfăşoară aproape zilnic, pe fiecare tură de vamă. Acţiunile cu adevărat importante sînt însă exclusiv coordonate de către Marius Ungureanu, prin intermediul complicilor menţionaţi, la solicitarea expresă a coordonatorilor din Bucureşti. Semnificativ din acest punct de vedere este un incident petrecut în noaptea de 13/14 ianuarie 1997. Marian Stoica, împreună cu Marius Ungureanu şi cu Ion Cristian Măgureanu, a organizat introducerea clandestină în România, prin Vama Mocănaşu, a unui important transport de ţigări (auto-marfarul bulgăresc TIR cu numărul de înmatriculare C-6718-TA), provenind din Portul Burgas. Imediat după intrarea în ţară a transportului, bănuind iminenţa realizării unui flagrant de către organele abilitate (lucru de altfel real), Marian Stoica a dispus returnarea în Bulgaria a auto-marfarului respectiv, fapt ce s-a produs în mai puţin de o oră. Activităţile infracţionale ale grupării sînt favorizate şi de existenţa unor conexiuni externe bine organizate, ce se întind pînă în Cipru, Turcia şi Siria. De asemenea, un factor de sprijin deosebit este reprezentat de către cetăţeanul bulgar Boris, racolat de către Marian Stoica; bulgarul îşi desfăşoară activitatea în vama bulgară Ruse/travers Vama Mocănaşu. Ansamblul activităţilor infracţionale menţionate nu ar fi putut fi posibil, la amploarea şi durata înregistrate în prezent, fără complicitatea directă a unor cadre din Ministerul de Interne, angrenate constant în favorizarea, sprijinirea şi derularea efectivă a actelor ilicite. În acest sens, datele obţinute pînă în prezent relevă implicarea unor cadre de decizie sau de execuţie din Inspectoratul Judeţean de Poliţie Giurgiu, precum şi complicitatea tacită a unor factori de conducere din Ministerul de Interne, după cum urmează:

1) Colonel Silvestru Mincu, inspector-şef; * fiind informat, la data de 12 decembrie 1996, despre reţinerea în Vama Mocănaşu a unui transport de alamă şi cupru ce urma să iasă din România, a dispus, prin presiuni la adresa Poliţiei de Frontieră, ai cărei lucrători descoperiseră transportul interzis la export, predarea cazului la Serviciul economic, respectiv maiorului Constantin Moldoveanu, deşi cercetările nu fuseseră încheiate de către ofiţerii PCTF; * aflînd de la alte organe de stat despre implicarea unor cadre din Inspectoratul Judeţean de Poliţie Giurgiu, respectiv locotenent Emil Vucă şi plutonier Marian Stoica, în însoţirea în scop de protecţie a unui transport clandestin de mărfuri de contrabandă, a cărui introducere în ţară a fost realizată cu complicitatea vameşului Marian Vulcan, a muşamalizat cazul respectiv, împreună cu Marius Ungureanu, Marius-Sorin Cune şi Marian Vulcan, prin falsificarea, de către aceştia, a documentelor înregistrate în seara zilei de 16 decembrie 1996, iar cele două cadre au fost mutate într-un alt serviciu din inspectorat; * ca urmare a dispoziţiilor primite de la IGP şi a implicării personale a generalului Florin Sandu, a obstrucţionat cercetarea iniţiată de Poliţia Transporturi Navale asupra unor transporturi ilegale de alcool, săvîrşite la 31 iulie 1996 şi 3 august 1996, cu complicitatea vameşului Virgil Georgescu, cauza fiind dată spre finalizare la IGP, în scopul muşamalizării; „finalizarea“ cazului a constat în eliberarea lucrătorului vamal respectiv şi promovarea lui de către Marius Ungureanu, ca şef de tură; * ca urmare a relaţiilor de „prietenie“ în care se află cu Ion Cristian Măgureanu, a primit de la acesta, la data de 6 ianuarie 1997, mai multe bunuri, precum şi suma de 2.000 de dolari, pentru a le oferi medicilor de la Spitalul Militar Central Bucureşti, unde era în tratament.

2) Colonel Ion Ciumberică, locţiitor al inspectorului-şef; * aflat în relaţii apropiate cu Ion Cristian Măgureanu şi Marius Ungureanu, intervine, la solicitarea celor doi, pentru muşamalizarea cercetărilor iniţiate împotriva unor lucrători vamali sau membri ai lumii interlope locale; * s-a implicat în angajarea directă, cu sprijinul fostului ministru secretar de Stat Ghiciu Paşcu, a unor persoane în PCTF Giurgiu, în schimbul unor sume de 4-8 milioane de lei/angajare. (Va urma)

Texte reproduse din „România Mare“,nr. din 18 iulie 2003

===============================

Au apărut trei cruci pe cer deasupra unei biserici. Credeţi că e semn bun?

Pe 4 martie 2011, la 34 de ani de la marele cutremur din 1977, deasupra unei biserici din Botoşani au apărut nişte nori în formă de cruci de cimitir. Toţi cei care au observat şi fotografiat fenomenul au spus că este de rău augur, mai ales că au apărut într-o zonă evlavioasă, în Nordul Moldovei.

Fotografia alăturată ilustrează fenomenul la care au fost martori mai mulţi botoşăneni. Norii s-au văzut din mai multe direcţii şi au devenit subiect de ample cometarii. Este ştiut faptul că în Biblie se spune că un alt semn al apropierii sfîrşitului Vremurilor va fi cînd apare crucea pe cer. Atunci, cînd se iveşte semnul lui Isus, lumea trebuie să ştie că marea bătălie cu răul abia începe. Printre comentarii a apărut şi ideea că urmează să se declanşeze cel de-al III-lea război mondial, cu luptele din Libia, dar şi prin atacarea Iranului şi a Coreei de Nord.

10 noiembrie 1988, Minneapolis. Cabinetul de lucru al psihiatrului dr. van Lenk. D-na Louise Klimms, mătuşa lui Robin, prezintă medicului, de faţă cu băiatul, 4 desene stupefiante. Van Lenk nu pune la îndoială veridicitatea acestora şi realizează că are de-a face cu o premoniţie excepţională, în care subiectul şi-a materializat grafic o halucinaţie vizuală. Faptul că nu este crezut de propriul tată şi bănuiala că acesta minte în faţa instanţei în mod deliberat l-au transformat pe Robin într-un nevrotic: tulburarea conduitei alimentare, izolarea de exterior (autism). Dr. van Lenk decide imediat să înceapă tratamentul psihiatric adecvat. Părinţii lui Robin sînt de acord, dar băiatul refuză în continuare să meargă la şcoală şi să dialogheze cu ei.

18 noiembrie 1988, Tribunalul districtual Minneapolis. Este scos de sub urmărire penală Roy Denshire, suspectul principal. Motivul: mărturia lui William Cox, conform căreia o maşină de culoare roşie NU a fost prezentă în data şi la ora crimei, la adresa respectivă (în faţa casei familiei Cox). Aflînd acest lucru, Robin Cox suferă o agravare psihică. Anorexia mentală acută devine totală: refuză orice alimentaţie.

19 noiembrie 1988, Minneapolis. Dr. van Lenk propune părinţilor lui Robin internarea, pentru alimentarea forţată cu lichide. În aceeaşi zi, băiatul este internat la St. John Memorial.

21 noiembrie 1988, St. John Memorial. Starea fizică a lui Robin se ameliorează. Dr. van Lenk îl supraveghează îndeaproape. Băiatul cere unei asistente cărbune şi foaie de desen. Sub privirile siderate ale medicului, el schiţează portretul unui bărbat de culoare, de vîrstă incertă, cu trăsături destul de bine conturate; în colţul paginii desenează o spînzurătoare, cu laţul ştreangului anormal de mare.

22 noiembrie 1988, St. John Memorial. Tatăl lui Robin examinează contrariat schiţa. Deşi fiul său nu-1 văzuse niciodată pe suspectul principal şi nici nu ştia cum s-a produs crima, el recunoaşte portretul lui Roy Denshire, bărbat de culoare de 32 de ani, eliberat din lipsă de probe suficiente la 18.11.1988. Asasinatul se produsese prin strangulare cu un cablu metalic! Întrebat de unde-1 „cunoaşte”, Robin a răspuns doar atît: „El a fost ACOLO”. (Va urma)

TRAIAN  TANDIN

FENOMENE STRANII > REÎNCARNAREA (II)

Într-o zi, pe cînd contempla hieroglife pe un basorelief, o persoană în vîrstă, cu părul alb, care o remarcase deja la muzeu, s-a apropiat de ea şi a întrebat-o de ce nu era la şcoală. Ea a răspuns că la şcoală nu se preda ceea ce voia ea să înveţe.

 - Şi ce-ţi doreşti tu să înveţi?, a întrebat-o domnul în vîrstă.

 - Hieroglifele.

 - În cazul acesta, te voi învăţa eu ceea ce vrei să ştii.

Acest trimis al Providenţei nu era altul decît Sir Alfred Ernest Wallis Budge, curator al antichităţilor egiptene la British Museum, expert în istoria, limba şi religia Egiptului antic. Sub îndrumarea acestui mentor excepţional, fetiţa a învăţat cu o rapiditate surprinzătoare să citească hieroglifele fundamentale, apoi a fost capabilă să descifreze cîteva pasaje din Cartea egipteană a morţilor. Pe tot parcursul vieţii sale, Dorothy a manifestat o tandreţe indiscutabilă faţă de bătrînul egiptolog, care, la rîndul său, nutrea aceleaşi sentimente.

La 29 de ani, Dorothy a plecat în Egipt, unde s-a căsătorit cu un tînăr egiptean pe care îl întîlnise la Londra, Iman Abdel Meguid, cu care a avut un fiu. Familia Eady şi-ar fi dorit să îl cheme George, dar Dorothy s-a încăpăţînat să îi spună Seti, iar tatăl copilului nu a avut nici un cuvînt de spus în această chestiune.

La puţin timp după căsătorie, regele Seti i-a apărut cu regularitate, iar soacra şi socrul lui Dorothy au fost martorii uneia dintre apariţii. În unele nopţi, tînăra se scula pentru a scrie, ca şi cum i-ar fi dictate, mesaje formate din hieroglife. I s-a arătat şi un personaj nobil, care spunea că se numeşte Hor-Re şi care i-a spus povestea sa de pe vremea cînd ea se numea Bentreshyt, care înseamnă „harpă a bucuriei”. Orfană, ea a fost încredinţată templului, unde a devenit preoteasă, ceea ce însemna că trebuia să rămînă fecioară. Dar a rupt legămîntul cînd 1-a cunoscut pe faraonul Seti, venit în vizită la Abydos. Dorothy a fost căsătorită 3 ani de zile cu Imam Abdel Meguid, dar cînd acestuia i s-a propus un post de profesor în Irak, el s-a grăbit să accepte, în timp ce soţia lui s-a mutat împreună cu fiul său într-un cătun situat pe platoul Giseh, îndreptat cu faţa către piramide şi Sfinx. Mai tîrziu, copilul i s-a alăturat tatălui său, care spunea că nu îi făcea bine să trăiască atît de primitiv, între ruine şi un templu vechi. Dorothy a găsit un post de desenatoare la Departamentul de Antichităţi şi a fost prima femeie angajată aici. A lucrat sub conducerea dr. Selim Hassan, arheolog de renume mondial, care a publicat „Encyclopedia of Ancient Egypt“ în 16 volume, în care îi mulţumea lui Dorothy Eady pentru schiţe şi pentru redactarea indexului a 3 dintre volume. (Va urma)

SYLVIE SIMON

Un satelit de 3 tone a scăpat de sub control. Prăbuşirea e iminentă

Satelitul german ROSAT a stat pe orbită mai bine de 20 de ani, cîntăreşte aproape 3 tone şi cu greu mai poate fi controlat, anunţă DW. De fapt, nu mai poate fi controlat deloc. Acesta şi-a început căderea spre Terra, deocamdată pe o curbă destul de lină, dar, conform calculelor, prin octombrie-decembrie 2011, acesta va lovi Pămîntul.

„Ne aşteptăm ca satelitul de 2,46 de tone să intre în atmosfera terestră undeva între octombrie şi decembrie în acest an“, a spus Andreas Schütz, purtător de cuvînt al German Space Agency. „Nu se ştie deocamdată nici locul în care satelitul va lovi Pămîntul şi nici dacă acesta va arde în totalitate, în funcţie de viteza pe care o va căpăta şi de panta de intrare, la cele 982 grade celsius. Cel mai probabil nu o să ardă“. La fel, există şi probabilitatea ca acesta să nu cadă neapărat într-o zonă locuită. De fapt, pentru ca el să lovească o aglomerare de case, probabilitatea este foarte mică, de aproximativ 0,001, după cum au calculat cei de la GSA. Mai grav este că el poate contamina puternic suprafaţa de impact, în urma exploziei create. ROSAT are la bord o aparatură cu o concentraţie mare de radiaţii. El transmitea poze ale cerului folosind razele X. Aceste radiaţii ar putea să atingă, în urma exploziei, o cotă ridicată şi să pună în pericol sănătatea mai multor oameni şi animale, dacă va cădea pe o suprafaţă apropiată de o zonă locuită. Satelitul, care orbitează la 500 de km de Pămînt, nu poate fi distrus în spaţiu, pentru că în urma unei explozii acesta ar putea distruge şi alţi sateliţi care sînt în preajmă. Cea mai mare cădere pe Pămînt a unui satelit de pînă acum a fost cea a lui Skylab, din 1979, care cîntărea 80 de tone. Acesta a căzut într-o zonă nepopulată din Australia.

De unde provin numele lunilor şi zilelor săptămînii?

Denumirile celor 12 luni datează de dinaintea începuturilor creştinismului. Ele provin dintr-o perioadă în care anul începea o dată cu primăvara, în luna martie. Ciclul lunilor a fost oprit la 12, o cifră care, la fel ca 7, era considerată sacră atît la babilonieni, cît şi la romani. Cînd s-a trecut la aplicarea calendarului, în urmă cu mai bine de 2.500 de ani, lunile purtau numele unor cifre. Luna martie era prima; urma a doua, a treia, ... a şaptea (septembrie) ..., a zecea (decembrie), pînă la a 12-a (actuala lună februarie). În perioada Republicii Romane, numele lunilor au fost trecute sub protecţia unor divinităţi. Astfel, prima lună era plasată sub egida lui Marte, zeul războiului, a treia – sub cea a lui Maius, sau Maïa, o zeitate pre-romană, a patra era consacrată Junonei, soţia lui Jupiter, a unsprezecea – lui Janus, zeul cu 2 feţe, şi a douăsprezecea era denumită februarius, de la verbul arhaic de origine sabină, care însemna ,,a purifica”: februare. Aprilis, însemnînd ,,al doilea”, şi-a păstrat numele, acesta devenind aprilie. Ultimele transformări ale lunilor anului s-au petrecut în anii 716 şi 746, după naşterea Romei. Atunci, lunilor a cincea şi a şasea li s-au dat numele de iulius, pentru a-l omagia pe Iulius Cezar şi, respectiv, augustus, în onoarea Împăratului Augustus. Cele două modificări s-au păstrat şi în calendarul nostru. Cum Roma nu se putea decide care dintre cei doi împăraţi – Augustus şi Cezar – era mai demn de a fi socotit divin, aceste două luni au rămas singurele care, deşi consecutive, conţin, fiecare, 31 de zile... Acestea au fost ultimele schimbări în denumirea lunilor. Astăzi, lunile care nu se mai află pe locul dat de numele lor sînt: aprilie (aprilis), septembrie (september), octombrie (october), noiembrie (november), decembrie (december). Astfel, aprilie a devenit a patra lună din calendar, septembrie - a noua, octombrie – a zecea, noiembrie – a unsprezecea, decembrie – a douăsprezecea, anul începînd cu 1 ianuarie. În Franţa, această modificare a avut loc în epoca Regelui Carol al IX-lea (Edictul din ianuarie 1563, înregistrat la Parlamentul din Toulouse la 1564 şi, la Paris, în 1567).

Zilele săptămînii:

Conform calendarului lunar (există şi calendarul solar), zilele săptămînii sînt legate de fazele Lunii: 7 zile x 4. Denumirea lor pare să fi fost dată de către egipteni, după numele astrelor recunoscute de asiro-caldeeni: 5 planete, plus Luna şi Soarele. Această influenţă se regăseşte în majoritatea limbilor indo-europene: de la Lună: luni; în limba engleză: ,,Monday”, de la ,,moon”, care înseamnă Lună;

* Martie: marţi;

* Mercur: miercuri;

* Jupiter (jovis, la genitiv, în lb. latină): joi. Jupiter a fost asimilat cu divinitatea nordică Thor, zeul tunetului, de aici provenind şi numele de ,,Thursday” – în lb. engleză, şi ,,Torsdag” – în lb. suedeză;

* Venus (veneris, la genitiv, în lb. latină): vineri. Venus a fost asimilată cu zeiţa nordică Freie, sau Freyia, a fecundităţii şi a dragostei; de aici: ,,Friday”, în lb. engleză, şi ,,Freitag”, în lb. germană;

* Saturn: sîmbătă, ,,Saturday” – în lb. engleză, ,,Sontag”- în lb. germană;

* De la Soare: ,,Sunday”, în engleză, ,,Sontag”, în germană. În limbile de origine latină, avem de-a face cu singurul caz de creştinare a numelui unei zile din săptămînă, acesta provenind de la deformarea expresiei latineşti ,,Domini dies”, însemnînd ,,ziua Domnului”: în limba franceză - ,,dimanche”, în limba română ,,duminică” ş.a.m.d.

Anca Grigoriu

(Traducere din „QUID MAGAZINE“)

Teoria pămîntului gol şi civilizaţiile subterane (VII)

Cu cîteva luni mai înainte, dr. Nansen a trebuit să-şi ajusteze poziţia calculată cu o diferenţă de aproape 1 grad în numai 10 zile. Este foarte improbabil ca ei să se fi deplasat atît de repede într-un timp atît de scurt. Un lucru este sigur: nu erau deloc nişte amatori. Toate ciudăţeniile traseului lor au fost semnalate conştiincios şi sincer chiar în jurnalul expediţiei. Dacă ne imaginăm cadranul unui ceas suprapus deschiderii nordice, traseul lor ar fi undeva pe la ora 5, iar insulele ruseşti sînt la ora 6, poziţia polului undeva la ora 9 sau 10, insulele canadiene la ora 12, iar Strîmtoarea Bering la ora 2. George W. De Long a trecut prin Strîmtoarea Bering în august 1879, la bordul navei Jeanette. Cîteva zile mai tîrziu, pe 6 septembrie, nava a fost prinsă şi blocată între gheţuri. Poziţia era la 71:35 N, 175:06 E. Doi ani mai tîrziu, nava se scufunda la nord de Insulele Siberiene (77:15 N). Aşadar, nava s-a plimbat prin zona polară fără să ajungă la deschidere. Aceasta ne face să credem că deschiderea nu ajunge pînă la latitudini din zona 70-75 N, cel puţin cît priveşte zona Alaska - Siberia. Putem încheia călătoria noastră virtuală în jurul deschiderii polare amintind zborul cu dirijabilul al lui Amundsen, în mai 1926. El a trecut pe deasupra Polului Nord, apoi s-a îndreptat spre Strîmtoarea Bering dintre Alaska şi Siberia. El aminteşte cîteva anomalii polare: încălzirea aerului şi a apelor mării, precum şi prezenţa păsărilor de uscat prea departe de coastă. Dar şi mai interesant este că, atunci cînd dirijabilul lui Amundsen a ajuns în Strîmtoarea Bering, se afla la peste 150 km distanţă de coastă, în interiorul teritoriului rusesc. Aceasta ne sugerează că dirijabilul s-a deplasat de-a lungul unei depresiuni ca o farfurie (zona deschiderii polare), iar curbura neregulată i-a modificat cursul, ajungînd în Siberia, pe o tangentă uşoară. Dirijabilul a zburat deasupra norilor, majoritatea timpului, ca o pătură compactă şi continuă, ceea ce dă posibilitatea să fi ajuns chiar dincolo de marginea deschiderii, fără ca ocupanţii să-şi fi dat seama, avînd vizibilitate zero. Aerul cald din interiorul Planetei se amestecă cu cel rece din zona polară şi, astfel, se produc ceaţa şi norii. Este foarte probabil ca deschiderea să se afle între zona în care Nansen şi echipajul său au avut acele anomalii (localizată pe partea siberiană) şi pînă spre partea canadiană, peste bazinul polar de nord. Pînă acum toate probele sînt circumstanţiale. În cartea Patru ani în nordul alb, amiralul MacMillan aminteşte cîteva mărturii ale altor persoane despre zona polară pe care a străbătut-o. (Va urma)

EMIL STRĂINU

Casa ororilor (IV) > Poliţia şi Justiţia -pasivitate condamnabilă?

Ani de zile, s-au acumulat indiciile asupra comportamentului straniu şi pervers al cuplului West. Cu toate acestea, deşi, potrivit unor martori la proces, aceste anomalii erau cunoscute de către autorităţi, ei au putut să ucidă şi să tortureze, timp de aproape 20 de ani, fără ca vreo măsură preventivă să se ia împotriva lor. Rînd pe rînd, o fetiţă pe care vecinii o zăresc în casa West, legată de un scaun, o vecină drogată de soţii West şi care se trezeşte între cei doi, în patul lor conjugal, o tînără răpită şi violată, pedeapsa mai veche (foarte blîndă) pentru agresiune sexuală puteau conduce la o mai atentă supraveghere a cuplului ucigaş, ceea ce nu s-a întîmplat. A trebuit să vină anul 1994, pentru ca trupurile îngropate în Strada Cromwell nr. 25 şi în alte cîteva locuri să fie descoperite. Chiar şi în cazul în care victimele au depus plîngere la Poliţie, ca în cazul Carolinei Owens (martoră şi la proces), care s-a adresat autorităţilor încă din anul 1973, cercetările s-au oprit undeva pe parcurs. Denunţul său pentru răpire şi viol nu a fost „suficient” să-i aducă pe soţii West în faţa instanţei. Potrivit relatărilor sale, Caroline a încercat să ajungă la Tribunal, pentru a cere pedepsirea violatorilor, dar Poliţia i-a propus un tîrg: dacă îşi retrăgea acuzaţia de viol, soţii West s-ar fi recunoscut vinovaţi de atentat la pudoare cu uz de violenţă şi, în acest caz, Caroline n-ar mai fi trebuit să depună mărturie. În acea perioadă, magistraţii din Gloucester, cărora soţii West nu le erau necunoscuţi, au considerat că aceştia aveau, mai degrabă, nevoie de un tratament medical: „Nu credem că, dacă vă condamnăm la închisoare, lucrurile s-ar schimba în bine”, le-au spus celor doi ucigaşi. Pentru delictul descris mai sus, au fost amendaţi cu 50 de lire, fiind lăsaţi în libertate. Libertate de care vor profita, pentru a comite alte crime abominabile. În următorii 15 ani, ei vor ucide 9 persoane. După ce dispare Charmaine, fiica lui West, sora şi mama lui Rosemary s-au gîndit să angajeze un detectiv, pentru a o descoperi, dar au renunţat. Nici dispariţia, 15 ani mai tîrziu, a celei de a doua fiice, Heather, nu a ridicat prea multe semne de întrebare, lumea mulţumindu-se cu explicaţia dată de părinţii ucigaşi: Heather a plecat de acasă, fiindcă dorea să.devină independentă. În aprilie 1973, mama unei fete de 19 ani, Linda Gough, reclamă la Poliţie că fiica sa dispăruse de două săptămîni şi că urma ei se pierdea în casa din Strada Cromwell nr. 25. Poliţia nu întreprinde mai nimic, deşi ştia bine că, numai cu 5 luni înainte, în aceeaşi casă, Caroline Owens fusese bătută şi violată, scăpînd cu viaţă ca prin minune, nu înainte ca Frederick West să o ameninţe că o va îngropa „sub pavajul din Gloucester”. Doamna Agius, aceeaşi persoană care, drogată fiind, s-a trezit, goală, în patul soţilor West, a declarat că aceştia erau, totuşi, oameni cumsecade, deşi se povesteau unele ciudăţenii despre ei, pomenind şi de nişte escapade cu maşina la vînătoare de tinere care făceau autostopul. Chiar şi dacă Frederick îi spune că, într-o zi, va face din pivniţa casei cameră de tortură sau, gelos pe soţul doamnei Agius, promite să-1 îngroape pe acesta sub planşeul bucătăriei, ea nu 1-a luat în serios. În ceea ce o priveşte, Poliţia se disculpă: în urma efectuării unei anchete interne s-a ajuns la concluzia că nici un indiciu n-ar fi putut să-i conducă spre familia West, înainte de februarie 1994. Aceasta - cu toate reclamaţiile primite de la unele victime ale celor doi, ceea ce face ca scuza să pară puţin plauzibilă. În continuare, este invocat faptul că doar 5 din 12 dispariţii au fost reclamate la Poliţie şi că între cele 5 nu exista nici o legătură şi nici un indiciu nu stabilea vreo relaţie a acestora cu soţii West. Apoi, între dispariţia celor 10 victime ale lui Rosemary nu exista o unitate de loc şi timp, urma acestora pierzîndu-se în mai multe localităţi. Iar acestea fiind, din punct de vedere juridic, persoane adulte, cercetările, chiar şi cele solicitate de către familii, aveau un caracter limitat. În anii ’70, dispariţia unor persoane tinere nu era suspectă, mai spune Poliţia, în acea epocă fiind ceva obişnuit pentru tineri să-şi părăsească familiile şi căminele şi să cutreiere lumea cu grupurile hippy. La toate se mai adaugă şi discreţia victimelor, care frecventau o bucată de vreme casa West, înainte de a fi ucise. Unele locuiau în căminele asistenţei sociale, de unde fugeau adesea, pentru a veni în Strada Cromwell, în casa „primitoare” a familiei West, unde beneficiau de un pat, de hrană, participau la experienţe sexuale şi mai căpătau şi droguri. De altfel, Rosemary le recomanda să nu spună nimănui nimic despre ceea ce se petrecea acolo. (Va urma)

TUDOREL BUTOI

MI6 a desecretizat dosarele legate de OZN-uri în Anglia

În Anglia au fost desecretizate 35 de rapoarte legate de apariţia obiectelor zburătoare neidentificate (OZN) începînd cu anii ’50. Aceste documente cuprind atît relatările oamenilor obişnuiţi, cît şi pe cele ale militarilor şi fac parte din arhiva MI6

(celebrul Serviciu Secret britanic). Multe relatări se referă la apariţii misterioase care au fost amplu dezbătute în ziarele vremii.

„O navă solidă în formă de bomboană mentolată”, „un inel“, „o meduză“ sau „un titirez argintiu“. Cu asemenea cuvinte sînt descrise OZN-urile apărute pe cerul Angliei în decursul a jumătate de secol chiar de către cei care au avut curajul să trimită astfel de informări autorităţilor. Alături de relatări apar şi dovezi precum fotografii, desene, articole din ziarele vremii, dar şi scrisorile trimise de Ministerul Apărării ca răspuns la mărturiile englezilor. Spre exemplu, un astfel de dosar conţine mărturia unei femei, care povesteşte întîlnirea sa de pe 20 noimebrie 1989 cu un extraterestru ce vorbea cu accent scandinav. Ciudata întîlnire a avut loc în timp ce aceasta îşi plimba cîinele. Atunci se pare că a fost abordată de un „bărbat“ îmbrăcat cu o mantie maro de zbor, care i-ar fi comunicat că este vizitată de extratereştri. Alt raport vorbeşte despre experienţa unui ofiţer RAF, pensionat, care a povestit într-o scrisoare trimisă Ministerului Apărării cum a văzut un OZN în timp ce se afla în vacanţă în Sri Lanka, în aprilie 2004. În plus, acesta a ataşat şi o serie de fotografii „grăitoare”. Englezul a spus că a văzut o apariţie sub formă de inel pe cer. Autorităţile engleze au declarat că toate aceste apariţii şi apoi mărturiile legate de respectivele evenimente au fost atent analizate. De altfel, pentru fiecare s-a şi întocmit un raport, totul pentru a se stabili dacă au loc activităţi ostile sau neautorizate pe spaţiul aerian al Angliei. Guvernul britanic a luat atît de în serios ameninţarea OZN-urilor în 1950, încît şefii de la Serviciile de Informaţii s-au întîlnit atunci să discute despre această problemă. Premierul de atunci, Winston Churchill, a dat în timpul războiului un ordin prin care impunea ca informaţiile cu privire la OZN-uri să fie păstrate secrete, pentru a preveni o panică generală.

Ziarul TRICOLORUL, nr 2107 / 07.03.2011