Ne-au trebuit cîteva zile bune pînă să „desţelenim"
cîte ceva din mesajele codificate pe care şi le-au trimis lideri ai PSD şi PNL
cu ocazia unor întruniri de partid, dar să ne şi luminăm asupra intenţiilor lui
Traian Băsescu în ceea ce priveşte viitorul său politic. Însă nu am înţeles
deloc această poveste cu „stînga" şi „dreapta". Doctrine care nu au
legătură cu partidele pe care le tot invoca, derutînd un electorat şi aşa
obsedat de Bianca, Guţă, sau de cuplul Prigoană. Ceea ce ştim noi despre
„stînga" revendicată de PSD este că ea a dat startul celor mai corupte
regimuri din România postdecembristă, a creat monştri denumiţi, blajin, de
poporul iertător, „baronii roşii", a demarat vînzarea ţării şi, cu un
tupeu inimaginabil, specific celor ce se cred nu de neatins, ci de-a dreptul
nemuritori, au defilat la recentul Consiliu Naţional cu bolizi de lux, unii
valorînd cît 500 de salarii minime pe economie.
Ipocrizie şi nesimţire, nedemne de un partid de
stînga. Şi că tot veni vorba, Guvernul Ponta ar vrea ca, de la anul, CAS să
scadă cu 5 procente şi salariul minim să crească. Domn'
procuror, dottore, ce hal de consilieri aveţi pe probleme economice? Dacă va
creşte salariul minim, nu creşte şi CAS-ul pe care, cică, îl „reduceţi"?
Tot mediul de afaceri rîde de aceste afirmaţii. De la cei ce vînd gogoşari
peste drum, pe care îi hărţuiţi în fel şi chip, pînă la patronii firmelor
îmbogăţite din contracte cu statul, pe care ANAF le ocoleşte speriat ca dracul
de tămîie, deşi comit fraude inimaginabile. Dar „stînga" nu a fost mereu
aşa. Culmea, PSD-ul a luat şi măsuri de „dreapta", chiar dacă nu le-a dus
pînă la capăt. Nu ştim dacă Ion Iliescu, Petre Roman, sau Nicolae Văcăroiu
credeau, cît de cît, în economia de piaţă, în concurenţa loială, sau în
eficienţa acestora cînd urmau să fie aplicate imediat după căderea unui regim
totalitar. Mai ales că nici unul dintre cei menţionaţi nu stătea la coadă la
tacîmuri de pui. Cert este că, după 1990, am asistat la o explozie de firme
care, indiferent cu ce se ocupau, au creat locuri de muncă, au plătit impozite
la stat, iar economia României părea că se va dezvolta armonios, mai ales că
românii sînt inventivi, talentaţi şi muncitori, atunci cînd sînt motivaţi. Dar,
ghinion! Cine a orchestrat „căderea comunismului" aici, în Europa de Est,
nu avea în vedere convertirea acestor ţări la „valorile" capitalismului şi
ale „democraţiei". Ele urmau să devină pieţe de desfacere pentru produsele
străine, de la cartofi la ace de siguranţă, sau de la iaurt la avioane. Cel
puţin, în România aşa s-a întîmplat. Capitalismul autentic nu avea ce să caute
aici, într-o ţară cu un potenţial natural şi
uman demn de invidiat. România ar fi devenit un stat prea puternic şi cu un
cuvînt greu de spus în orice for internaţional. Aşa încît, cu ajutorul unor
cozi de topor, căci altfel nu s-ar fi putut atît de repede, ţara
noastră, cu datoria externă achitată în 1989, a ajuns ţinta asasinilor economici. Vă
amintiţi cînd Theodor Stolojan a confiscat valuta firmelor? Au existat oameni
care s-au sinucis din cauza implicaţiilor unei asemenea decizii iraţionale.
Oare proaspătul ales în fruntea tineretului PSD, „cîntăciosul" Sturzu,
cîţi ani avea pe atunci? Cîţi ani avea şi cu ce se ocupa cînd, tot sub flamura
unui PSD deja mult mai corupt, care dăduse de gustul banului public, nemuncit,
această formaţiune a determinat 3 milioane de români să plece din ţară şi să muncească
în străinătate, să devină contribuabili la bugetele altor state? Iar după asta,
PSD-ul a început să se vaite că nu are
bani pentru bugetari şi pensionari şi, drept urmare, soluţia era (este) mărirea
impozitelor şi a taxelor, cu riscul de a mai lichida cîteva sute de mii de
locuri de muncă. Pe dl. Pogea l-am făcut cu ou şi cu oţet, pe bună dreptate.
Impozitul forfetar a aruncat în insolvenţă sute de mii de firme. Chiar dacă
aveau un singur angajat, vă daţi seama cîte locuri de muncă s-au pierdut atunci?
Un studiu arată că, anul acesta, au mai dispărut 100.000 de firme şi 280.000 de
locuri de muncă, sub guvernarea USL, de data aceasta. Reamintim - sub cei care
„vor" să creeze locuri de muncă, pentru că ei sînt de stînga, şi… pace.
Dar am făcut un salt prea mare în timp. Cine are ţinere de minte mai ştie ce
s-a întîmplat în 1998, sub guvernare de dreapta, cînd leul s-a depreciat peste
noapte, făcînd una cu pămîntul altă parte din economia românească? Nu avem timp
de explicaţii, cei tineri, care nu au simţit pe pielea lor toate acestea şi se
întreabă de ce viitorul lor este atît de imprevizibil, pot să facă cercetări pe
Internet. Acum, PSD-ul caută prezidenţiabil. Vestea bună este că nu prea are
aşa ceva în dotare. Vestea proastă este că va găsi pe cineva. Cu toate acestea,
le dăm, şi noi, o mînă de ajutor: Marian Oprişan, care s-a şi autopropus, Liviu
Dragnea, anchetat penal, Viorel Hrebenciuc, Mircea Geoană (încercarea moarte
n-are!), sau, de ce nu, Cătălin Voicu, aflat, încă, la închisoare. Nici Sile Cămătaru
n-ar fi de lepădat, dacă ar putea fi şantajat, cumva, să îngroaşe rîndurile
acestui partid despre care deja am scris prea mult şi s-ar putea interpreta că
avem ceva de împărţit cu „domniile" lor, care sînt de „stînga", şi nu
le e ruşine cu asta (îl cităm, din memorie, pe premier). Dar, în acest timp, ce
face, sau, mai bine zis, ce a făcut „dreapta" românească? PNŢCD şi-a dat
măsura valorii, motiv pentru care, practic, a dispărut, deşi cîţiva disperaţi,
cu relaţii pe la televiziuni, îşi mai arată chipul ca să ne amintească
dezastrul guvernărilor din anii 1996-2000. Noi vrem să ne referim la altă
„dreapta“, care a guvernat din 2004 pînă în 2008. De alt
partid istoric, ai cărui urmaşi l-au făcut de rîs. Simţind răsuflarea fierbinte
a PDL-ului, PNL a decis să rupă Alianţa DA (Dezorganizare şi Aroganţă) şi să
guverneze de unul singur, sprijinit, în secret, de un PSD cică din ce în ce mai
înfometat. Ce credeţi că a făcut PNL-ul, marele partid de
„dreapta"? E vorba de domnii aceia tari în gură, cu „economia de
piaţă", „statul minimal", „descentralizarea", şi alte vorbe în
vînt. Ca să cîştige voturi şi un procent negociabil cu orice alt partid, lucru
care s-a şi întîmplat, au născocit şi au pus în aplicare un aparat
administrativ mamut, o caracatiţă înfiorătoare de instituţii şi cu angajaţi
inutili, cu activitate demnă de plîns. Care, în timp, s-a transformat în statul
de tip mafiot de astăzi, în care fiecare instituţie, sau agenţie nu numai că
este căpuşată din exterior de firme ale prietenilor politici şi secătuită de
bugetul alocat, dar este căpuşată şi din interior, de angajaţi aleşi pe ochi
frumoşi, fără pregătire, fără competenţe, fără chef de muncă, dar care votează
cu PNL-ul care i-a scos din foame pe unii, sau i-a recompensat pentru
loialitate pe alţii. Acest aparat administrativ uriaş, lăsat moştenire de
Tăriceanu şi preluat, fără crîcnire, şi de PDL, şi de USL, este adevăratul
cancer al economiei româneşti. Cancerul se vindecă rar. România nu mai are
timp. Leacul este extirparea tumorii care se extinde asupra bugetului de stat,
îndepărtarea trîntorilor din administraţie, a cumnaţilor, finilor şi a
amantelor (sau a amanţilor, Ha! Ha!) şi redirecţionarea fondurilor către
medici, profesori, poliţişti, pensionari (ne referim la cei cu venituri
modeste). Guvernul Ponta intenţioneaza să dea o coajă de pîine categoriilor
susmenţionate începînd cu 2014, an electoral, desigur. Dar, atenţie, pe
spinarea micilor întreprinzători şi a tuturor contribuabililor cinstiţi, care
îşi declară veniturile. De aparatul de stat, de
mafioţi, de firmele-fantomă nu se atinge nimeni. Atenţie, domnule premier!
Primiţi voturi de la pensionari, pe ei puteţi să-i păcăliţi - creşterea
pensiilor este mai mică decît rata reală a inflaţiei - dar pierdeţi alte voturi. Deocamdată,
sîntem siguri că cei 280.000 de angajaţi ai firmelor dispărute de pe piaţă,
împreună cu neamurile lor, nu vor mai dori să audă de USL şi de candidatul la Preşedinţie. Beneficiarul
de salariu nesimţit de la stat şi poseor de „gipan" de serviciu vrea să-şi
conserve privilegiile pe spinarea comerciantului din colţul străzii, sau al
unui agricultor mărunt. Deh, aşa o fi politica asta de „stînga" şi nu o
înţelegem noi.
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu