Iniţial, am vrut să scriem cîte ceva despre
descentralizare, măsură impusă, prin Ordonanţă de Urgenţă, la presiunea
baronilor roşii, care vor avea şi mai multă putere, pe lîngă accesul la sume
mari de bani, numai buni pentru finanţarea campaniilor electorale. Şi, mai
ales, pentru că acesta este primul pas
către federalizarea României. După care ne-am gîndit mai bine. Cui îi va păsa,
în afară de naţionaliştii autentici, că România se va fărîmiţa şi că jertfa din
1918 şi din 1944, a
străbunicilor şi bunicilor noştri, a fost inutilă? După cum se manifestă
populaţia faţă de acest Guvern abuziv, se pare că nimănui nu-i prea pasă de
implicaţiile acestui proiect. Aşa că vom schimba subiectul. Fiindcă nu dorim ca
acest editorial să rămînă necitit. Ne-am gîndit să scriem despre intenţia
Guvernului de a mări accizele la carburanţi şi despre efectele acesteia, în
cazul în care va fi aplicată. Dar ne-am răzgîndit, din nou, după ce am discutat
cu nişte alegători din Colegiul în care am candidat. Mulţi dintre aceştia nu
aveau maşină şi „nu le păsa" care va fi preţul carburanţilor. Şi ce dacă
va creşte preţul la toate produsele care se transportă cu maşina? De la pîine, la biletul de troleibuz -
toate se vor scumpi. Nimeni nu comentează, sau toţi se resemnează, în mod
„mioritic", cu ideea. Şi, din nou, riscăm să nu fim citiţi de români. Am
vrut să scriem şi despre Codul Insolvenţei, respins de Curtea Constituţională
din motive întemeiate pe care, din păcate, nu le înţelege oricine. Deja
am ridicat „nivelul“ discuţiei. Problema este că acest subiect nu face
„rating“, ca să preluăm un termen specific televiziunilor. Proiectul Codului
Insolvenţei i-ar fi nemulţumit pe micii întreprinzători (cei care au mai
rămas!) şi nu pe marii evazionişti, majoritatea protejaţi politic. În plus, ar
fi părut o răfuială cu postul Realitatea TV. Din nou, riscul era imens ca nici
pe Internet acest articol să nu prezinte interes, deoarece necesită cultură
juridică, dar şi un dram de bun-simţ. Aşadar, ne-am gîndit să facem şi noi
„rating“, chiar dacă numai pentru o zi. Ce subiect să alegem? Numărul de
emisiuni televizate şi comentariile consumatorilor de net ne-au „convins“. Hai
să „tragem cu tunul“ în Ioana Băsescu. Nu pentru că o cheamă Ioana, ci pentru
că o cheamă Băsescu. Mai greu e să ne hotărîm din ce poziţie să „tragem“, aşa
că o să mergem la întîmplare. În primul rînd, cunoaştem o mulţime de notari.
Majoritatea, cu averi fabuloase, mult mai mari decît averea fiicei
preşedintelui. Ne referim strict la
Ioana, nu la întreaga familie. În 5 minute, un birou notarial
obscur te poate scutura de 400 de lei, jumătate din salariul minim pe economie.
Ioana Băsescu este, de cîţiva ani, notar în Bucureşti. Acum, nici noi nu putem
să facem pe proştii la nesfîrşit şi nu ne imaginăm că marile tranzacţii ale
pedeliştilor, de la baroni judeţeni, locali şi pînă la plevuşcă, n-au trecut
prin Notariatul Ioanei Băsescu. De bună voie, şi nesiliţi de nimeni. Fără să le
pună nimeni pistolul la tîmplă, ci doar ca să se pună bine cu „Şeful al mare“.
Ba îndrăznim să ne imaginăm că şi nişte români de rînd, neimplicaţi politic, ar
fi putut trece pragul Notariatului. Un act semnat de dumneaei putea avea relevanţă,
la o adică. La fel cum era şi cu un act semnat de fosta doamnă Tăriceanu, la
vremea respectivă. Nu trebuie să furi, să speli bani sau să comiţi vreo
infracţiune, ci doar să îţi alegi profesia potrivită, la vremurile potrivite,
cu părinţii potriviţi, cu soţul potrivit. În anii '90, nenumăraţi colegi mi-au
propus să deschidem un birou notarial, sau să intru în magistratură. Eu aveam
alte intenţii, şi i-am refuzat. Acum, regret şi te invidiez, Ioana Băsescu, nu
că eşti fiica lui X, ci că eşti notar. Şi avem tendinţa să credem că avansul
dat pentru terenurile achiziţionate e cîştigat din această afacere notarială.
Vă repet, cunoaştem notari, avocaţi, magistraţi cu averi fabuloase, fără amici
politicieni, din cîte ştim noi, cel puţin. Şi mai credem că, în această
„afacere", toate părţile s-au acoperit cu hîrtii, cum se spune în jargon.
O diversiune, menită să lovească într-un preşedinte magician care a făcut să
dispară o Flotă despre care nici nu se mai discută. După cum nu se mai discută
despre Mafia cerealelor, Mafia alcoolului, Mafia ţigărilor, Mafia organelor
pentru transplant, Mafia din Consiliile Judeţene, Mafia din Primării, Mafia din
Sănătate, Mafia din Învăţămînt etc., etc., etc. Nici măcar despre falimentarea
deliberată a sistemului bancar românesc, controlat de străini. Aceste subiecte nu fac „rating“ la românul
debusolat, manipulat de televiziuni. Putem băga mîna în focul Gheenei că
oricare cetăţean care ar cunoşte „bine“, sau ar fi înrudit cu un oarecare
preşedinte de filială bancară ar obţine orice fel de credit vrea el, sau ea, cu
toate şansele de a nu-l mai returna. Au existat în România nenumărate cazuri
care explică modul cum au fost falimentate atîtea bănci. Şi, că tot veni vorba,
singura bancă, atît de dragă românilor, CEC-ul, a rămas în picioare, a rezistat
eroic. Asta şi datorită faptului că PRM s-a opus, categoric, la
privatizarea instituţiei. Dar românul cu mintea scurtă a uitat. Şi-ar fi
amintit doar dacă s-ar fi produs
„privatizarea“ şi şi-ar fi pierdut economiile de o viaţă. Acum constatăm
că se alcătuiesc „comisii parlamentare“, care să ia în discuţie „afacerea
Călăraşi", dar şi activitatea CEC de unde, coincidenţă, sau nu, Ioana
Băsescu a luat controversatul credit. De parcă ar fi prima, sau ultima. Vă
reamintim, în caz că aţi uitat, că nu sîntem naivi. Normal că numele ei de
familie a contat în toată povestea, după cum şi multe alte nume, înrudite cu
şefi de bănci, sau simpli funcţionari bancari, angajaţi pe sprînceană, contează
în astfel de chestiuni. Dar nu putem să nu ne întrebăm: oare nu cumva
implicarea numelui fiicei preşedintelui este doar o diversiune, pe lîngă
dorinţa perversă a actualei Puteri de a se răzbuna pe fiică, dacă pe tată nu se
poate? Nu cumva gogoaşa asta umflată este menită să distrugă credibilitatea
CEC-ului? Nu cumva vorbim, de fapt, despre CEC? Pe care guvernanţii îl vor
împroşcat cu noroi şi apoi „privatizat“, fără să stîrnească furia populaţiei?
Cu ce preţ, oare? Comparabil cu al BCR-ului, Petrom-ului, Sidex-ului , sau
CFR-ului?
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu