După ce am ascultat sute de dezbateri şi de păreri ale
multor neaveniţi, pe zeci de posturi, după ce am citit zeci de articole scrise
de toţi cei care nu aveau altceva mai bun de făcut, am procedat, şi noi, ca
orice om normal la cap. Am pus mîna pe carte ca să pricepem, mai exact, ce este
eutanasia. Iată ce am aflat, pentru cei dornici să înceapă măcelul cîinilor
fără stăpîn: „EUTANASÍE (s.f.) 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare a
unei morţi nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinţă
îndelungată şi grea. Din fr. euthanasie“. Reţinem: „moarte nedureroasă“, „boală
incurabilă“. Fără legătură cu legea, greşit botezată, ca fiind a „eutanasierii
cîinilor comunitari“, avînd în vedere că, încă dinainte de promulgarea legii,
aceste animale nevinovate au început să fie adunate de pe străzi şi omorîte
prin metode brutale, de o cruzime inimaginabilă, care ne aduce aminte de Auschwitz. Şi, că tot veni vorba, nu putem
uita imaginile şocante ale celor doi căluţi loviţi cu biciul, în mod crud şi
repetat, de două (nu le putem spune „animale“, pentru a nu jigni regnul animal)
bestii umane, cărora le-am fi aplicat, şi noi, cîteva lovituri de bici, ca în
Evul Mediu întunecat. Ce amendă, ce Dosar Penal, ce puşcărie, eventual cu
suspendare? Dacă pentru cazul, încă neelucidat, al lui Ionuţ Anghel s-a cerut
„dinte pentru dinte“, haideţi să aplicăm metoda şi invers.
Acum, după ce legea s-a promulgat, depinde de primari
cum o vor pune în aplicare. Unii dintre ei, speriaţi că îşi vor pierde
mandatele, declară că vor pune osul la treabă şi vor construi adăposturi, vor
aplica metoda sterilizării şi nu vor lăsa cîinii pe stradă. Unde, aşa cum spun
ONG-urile, nimeni nu îi vrea hoinărind flămînzi, bolnavi şi hăituiţi, cu bîte,
pietre şi răngi, de specimene de teapa celor care au pus doi căluţi la pămînt
cu biciul pentru că nu puteau urni din loc o căruţă cu oiştea strîmbă. Cît
despre iubitorii de animale, scandalizaţi de legea votată în Parlament, trecută
de CCR şi promulgată de preşedintele României, le amintim că „vinovaţii“ sînt
aleşii dumnealor, şi degeaba mai protestează acum, cînd faptul e consumat.
Degeaba îşi exprimă dezaprobarea la anumite intervale de timp, dacă nu o fac,
prin vot, atunci cînd trebuie. Cîţi dintre cei care se declară „iubitori de
animale“ s-au prezentat la vot? Cîţi dintre aceştia au votat partide (printre
care Partidul România Mare) care s-au declarat împotriva eutanasierii (adică a
măcelăririi) cîinilor fără stăpîn? Cîţi şi-au convins neamurile şi prietenii să
voteze cu partide (tot la PRM
ne referim) care au prezentat soluţii viabile şi ieftine pentru gestionarea
acestei probleme? S-a dovedit că protestul cîtorva ONG-uri nu a clintit decizia
„aleşilor“. Mîine-poimîine, ne vom trezi că Parlamentul va cere „eutanasierea“
persoanelor cu dizabilităţi. Nu vă miraţi, s-a întîmplat în
Europa, acum cîţiva zeci de ani. Dar ce s-ar putea întîmpla în acest caz?
Probabil că vor ieşi în stradă doar rudele apropiate ale celor vizaţi şi o
astfel de lege va trece prin cele două Camere ca prin brînză. Dar, ce vorbim
noi aici? În România, mii de oameni sînt „eutanasiaţi“, zilnic, din cauza
lipsei medicamentelor, din lipsa unor tratamente mai speciale, din lipsa
organelor pentru transplant (doar dacă nu eşti „vedetă“), din lipsa unei
alimentaţii sănătoase, din cauza apelor contaminate şi poluate cu diverşi
agenţi patogeni. E adevărat, cu cianură nu s-a încercat, dar urmează...
Roşia Montană.
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
ZIARUL TRICOLORUL Anul X, nr. 2828, VINERI 27 SEPTEMBRIE 2013
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu