"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




joi, 19 mai 2011

Cine şi ce scria înainte de 1990... BIBLIA DE LA BUCUREŞTI

- un articol publicat la 14 aprilie 1989 în „Săptămîna”, drept omagiu faţa de Biblia de la Bucureşti, pe vremea cînd escrocii politici de azi nu îndrăzneau să sufle o vorbă, ba chiar unii erau secretari de partid şi lectori ai CC. al P.C.R. -

În climatul de remarcabilă deschidere spirituală statornicit în România, au văzut, treptat, lumina tiparului multe şi felurite opere de căpătîi ale civilizaţiei noastre. Practic, nu există clasic al culturii române care să nu-şi aibă începută sau finalizată Opera Omnia, de la Dimitrie Cantemir, Nicolae Bălcescu, B.P. Haşdeu şi Titu Maioreseu, pînă la Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Vasile Pârvan ş.a. Tot astăzi, din perspectiva valorificării superioare a moştenirii lăsate de înaintaşi, vom interpreta şi ultimul eveniment editorial de seamă: tipărirea, pentru prima oară integral, în limba română, a Bibliei de la Bucureşti, patronată, în urmă cu 300 de ani, de luminosul domnitor Şerban Cantacuzino.
Popor profund raţionalist, cunoscut ca atare încă din zorii plăsmuirii sale, Poporul Român a constituit întotdeauna un ferment de civilizaţie în sud-estul european, de echilibru şi înţelepciune. Pentru cine ştie cu adevărat istoria zbuciumată a Evului Mediu din această zonă a lumii va fi limpede că legile credinţei noastre străvechi au fost, în primul rînd, o armă de luptă împotriva expansionismului otoman şi a tendinţelor ungureşti de deznaţionalizare, precum şi un factor de coagulare a conştiinţei de neam. Ceea ce n-a reuşit Şerban Cantacuzino pe plan politic - înfăptuirea visului său de a unifica toate cele trei provincii româneşti -, a reuşit pe plan spiritual, unificînd izvoarele de simţire şi de limbă ale acestui neam. Pentru că în tipăritura patronată de el s-au topit, ca într-un creuzet fermecat, toate sevele sufleteşti ale acestui neam greu încercat. Gloriosul voievod, care participase în 1683 la asediul Vienei, ajutîndu-i din răsputeri pe cei din cetate, avea să se stingă din viaţă cu puţine săptămîni înainte de a-şi vedea tipăritura isprăvită. Norocul de a cîntări cu palma şi ochii frumoasa carte i-a revenit lui Constantin Brâncoveanu, care i-a urmat în scaunul domnesc şi care, de altfel, se învrednicise tot timpul cu supravegherea lucrării ei, în calitate de mare logofăt. Destinul a făcut ca Brâncoveanu să-şi înceapă domnia şi s-o sfîrşească sub semnul de foc al aceleiaşi credinţe - care nu avea nimic bigot, ci era un sigiliu al identităţii de neam. Acea apariţie a fost, de asemenea, o izbîndă a artei grafice şi miniaturale româneşti, care, la sfîrşitul veacului al XVII-lea, atinsese o culme admirabilă. Cartea, tradusă atunci din greceşte, a constituit rodul muncii unei generaţii întregi de cronicari, grămătici şi meşteri tipografi, în marea lor parte anonimi.
Astăzi, avem bucuria de a o vedea din nou la lumină, în condiţii grafice excepţionale. Impresionează, mai cu seamă, procedeul ingenios de prezervare a farmecului dintîi al tipăriturii: pe paginile din stînga sînt fotocopiate coloanele originale ale cărţii, cu caractere chirilice, iar pe paginile din dreapta este redat textul cu caractere latine. Între ele, ca un simbol unificator peste trei veacuri de istorie românească, se află un semn de carte dintr-o strălucitoare mătase Tricoloră. Într-un emoţionant Cuvînt înainte, tipărit în limbile română, franceză, engleză şi germană, umanistul dr. Teoctist Arăpaşu scrie: „Biblia de la Bucureşti este o elocventă, strălucită şi netrecătoare sinteză, care uneşte într-un întreg - purtînd însă pecetea îmbunătăţirii tezaurului de grai, de simţire şi de cugetare al întregului neam românesc. Ea este temeiul sănătos şi trainic pe care s-a dezvoltat, printr-un lung proces de creaţie şi selecţie, limba noastră literară de azi. Le-a revenit cărturarilor neamului menirea de cinste şi de răspundere de a spori zestrea de cuvinte a acestui grai cu «frumuseţi şi preţuri noi» - cum spune Tudor Arghezi -, aducîndu-1 în starea de a da expresie celor mai înalte gîndiri şi celor mai alese simţăminte omeneşti. S-a spus, pe bună dreptate, că toată armonia poeziei eminesciene, ca şi farmecul fără seamăn al operelor marilor noştri scriitori de mai tîrziu se află - virtual - în limba românească a Bibliei de la Bucureşti, aşa cum floarea înmiresmată şi rodul de preţ se află în sămînţă”. Să mai consemnăm că strădaniile numerosului colectiv care s-a îngrijit de această restituire au fost coordonate de prof. univ. dr. doc. Ioan C. Chiţimia.
Această impunătoare carte cu încrustaţia stemei domneşti, care este înainte de toate un îndreptar de lege morală şi de pace între oameni, vorbeşte cu tărie despre minunata deschidere spirituală a acestor ani. Ani în care, din puţinul nostru, prin muncă şi dragoste de ţară, am reaşezat temeliile fireşti ale României, înscriind-o pe orbita progresului, dar ne-am învrednicit să ne gîndim şi la străbuni, aducînd într-o nouă lumină relicvele trudei lor. Cinstire celor de ieri şi celor de azi care, în această tipăritură cu valoare de document istoric, şi-au dat mîna pentru propăşirea spirituală a României!

CORNELIU VADIM TUDOR

http://www.ziarultricolorul.ro/pentru-improspatarea-memoriei/cine-i-ce-scria-nainte-de-1990-biblia-de-la-bucureti.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu