"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




marți, 26 iulie 2016

Săptămîna pe scurt - 19.07.2016

– O neruşinată: Simona Halep – Pegra ţigănească – Homo sovieticus – Puşcăriada – Evra şi cei 24 de fraţi – Larry, mai tare ca Mata Hari – Sfatul medicului – Cristian Boureanu a luat-o iar în mufă – Predica de pe muntele de brînză – Rahat turcesc

– Aşa cum era de aşteptat, Simona Halep a anunţat că nu va participa la Olimpiadă, de teama virusului Zika. În realitate, pe domnişoară o doare-n paişpe de România. Nu e decît o neruşinată avidă după bani. Nu vă întristaţi, fiindcă, la halul în care joacă, n-ar fi avut nici o şansă la vreo medalie. Cel mai tare deranjează ipocrizia duduii, care a devenit un antimodel pentru generaţia ei. Să sperăm că individualismul acestei bidinele cu rachetă de tenis în loc de coadă nu va converti pe nimeni, deşi există o fascinaţie a răului… Păi poate fi comparată distinsa mulgătoare de CAP, cu atitudine de tractoristă fruntaşă, cu magica Nadia Comăneci, care acum 40 de ani (la 18 iulie 1976) lua primul 10 din istoria gimnasticii? Iorga spunea că boala societăţii româneşti este lipsa caracterelor. De unde o fi cunoscut-o marele savant pe Simona Halep, singura aromâncă din ultimii o sută de ani care, în loc de inimă, are un portofel?! – Pegra ţigănească continuă să păteze obrazul ţării prin Europa. Marea majoritate a acestor migratori multiseculari se ocupă cu cerşitul, furatul, prostituţia şi datul în cap (nu în sensul bagatelizat de Tudy, viceprimarul-fantomă). Peste tot pretind că sînt români, mai puţin în România, unde rangul de ţigan îţi conferă mai multe drepturi, iar obligaţiile lipsesc aproape cu desăvîrşire. Unii dintre ei sînt oameni cinstiţi, au ocupaţii onorabile, dar ce ne facem cu borfaşii? Ce ne facem cu odioşii stăpîni de sclavi de la Berevoieşti, care îi ţineau pe nişte copii, ţigani şi ei, în lanţuri, îi băteau ca pe coasă, numai în gură, iar cînd aveau chef de activităţi ludice, le smulgeau părul din cap cu patentul?!!! Există vreo pedeapsă îndeajuns de drastică pentru bestiile care au comis asemenea atrocităţi? Mereu mă întreb – şi nu-mi răspunde nimeni: cine are interesul să ţină în întuneric etnia ţigănească, etnie care, educată, ne-ar face să ne simţim mai liniştiţi? Ce-au făcut liderii lor cu fondurile europene fără număr, cu destinaţie specială, de nu se schimbă nimic în comportamentul acestor barbari? Le-au furat (întrebam şi eu aşa, ca să mă aflu în treabă)? De ce nu apreciază ţiganii şcoala, unde merg numai ca să-şi bată colegii sau, dacă sînt mai figuranţi, profesorii? De ce termină gimnaziul şi, mai ales, liceul atît de puţini ţigani? Poate aici, în lipsa de apetenţă pentru educaţie, poate fi găsit şi răspunsul la închistarea în obiceiuri barbare a celei mai mari părţi dintre ei. Cum poate fi stăvilită această maree neagră, vorba unui clasic al pamfletului românesc, care a oripilat Europa, asumîndu-şi calitatea de români atunci cînd săvîrşesc fapte reprobabile şi pe cea de ţigan cînd ies în evidenţă? Pot fi opriţi aceşti indivizi care, de cele mai multe ori, provoacă teamă, suferinţă şi dezgust? Se poate, dar nu în această societate bolnavă, care tolerează abuzul, hoţia şi prostia. Singura soluţie este recursul la educaţie. La educaţie cu orice preţ, pentru că preţul ignoranţei este imens. Toleranţa excesivă s-a dovedit o cale falimentară în evoluţia acestei etnii. Se înregistrează un regres surprinzător. E absolut necesară luminarea acestor oameni, care se raportează la un cod de valori eronat. Departe de mine ideea de a globaliza, de a-i pune pe toţi în aceeaşi oală de noapte, de a fi intolerant, dar nu ne putem preface că e în regulă ceea ce se întîmplă, iar cazul Berevoieşti nu e decît picătura care a umplut paharul cu cucută. Există ţigani cu un comportament ireproşabil, mult mai demni de respect decît unii dintre români. (E vorba despre acei români care se ocupă cu ,,nobila” meserie de borfaş, de la politicienii-scursuri şi pînă la vagabonzii de la colţul străzii). Lăutarii-artişti, marii sportivi, oamenii de ştiinţă, meşterii din cele mai diverse domenii de activitate şi mulţi, mulţi alţii, sînt dovada concludentă că la această etnie nu e vorba neapărat de o genă a răului, ci de lipsa educaţiei. Din păcate, raportul între cei needucaţi, pentru care încălcarea normelor e înscrisă în legea firii, şi cei care le fac cinste e catastrofal. Cei buni sînt mai degrabă excepţia. Başca faptul că mai sînt unii, ca Ion Iliescu, pe care nu ştii în care categorie să-i incluzi… – Că tot veni vorba de celebrul bolşevic… Ion Iliescu, groparul României, s-a născut la 3 martie 1930, fiind o combinaţie mortală de mamă cu origini ţigăneşti şi tată comunist. A fost crescut o vreme de bunicii din Olteniţa, în cartierul lăutarilor, unde a învăţat, după urechea aia bleagă, cum se abureşte alde gură-cască, cum poţi să-i operezi la portofel cu zîmbetul pe buze. A doua mamă, Marioara, a dispărut şi ea vreo 2 ani din peisaj, în timp ce ta-su, Alexandru Iliescu, era la studii aprofundate, prin diferite instituţii educative, cărora li se spunea popular puşcării, unde era coleg de seminarii şi cu Nicolae Ceauşescu. Ionel îl vizita pe ăl bătrîn prin bunăvoinţa Elenei Ceauşescu şi a surorii acesteia, care-l culcau în aceeaşi cameră cu ele. Nu ştim dacă îl legănau sau dacă-i dădeau ţîţă, dar îi cumpărau dulciuri şi îl lăsau să le vadă furoul. Cînd aveau. Cînd n-aveau, micuţul îşi imagina cum ar fi fost să aibă, ceea ce n-o deranja deloc pe Lenuţa Petrescu, care îl îndrăgise pe micuţul prostănac. De fapt, Elena era foarte apropiată familiei, întrucît măcelarul Eftimie Iliescu, fratele tatălui puradelului, o ajutase să ajungă regina unui bal muncitoresc, în anul 1939, prin cumpărarea de cărţi poştale. Aceste amănunte nu l-au împiedicat pe viitorul revoluţionar s-o ciuruiască, în 1989, deşi se jucaseră de-a mama şi fiul, ca Irina Loghin cu Fuego, ba dormiseră şi în acelaşi pat. După ce s-a îmbîrligat cu Nina Bercovici, o poloneză cu origini evreieşti, ca şi bunicul patern, a studiat la Moscova, unde a fost coleg şi cu Ling (ce nume predestinat!) Peng, viitorul premier al Chinei din perioada 1988-1998. Modelul homo-sovieticus a fost fundamental în formarea acestui borfaş cu faţa umană, lucru asumat în celebrul articol ,,Fericirea de a studia în Uniunea Sovietică”, publicat în ,,Scînteia” şi-n care se lupta din greu inclusiv cu celebri canibali americani, mari amatori de muşchi ţigănesc. După ce se întoarce în ţară, devine şef pentru toată viaţa. Iliescu n-a dat cu sapa măcar o singură zi de cînd umbreşte pămîntul degeaba. Era omul cu mapa. Lucrător cu gura, a nenorocit pentru 50 de ani o naţiune, a întors cu susul în jos tabla de valori a acestui popor. Şi toate astea, pentru că vroia să fie şef. N-a ştiut niciodată să fie altceva. Nu s-a dat la o parte de la nici o faptă odioasă pentru a-şi atinge scopul. A manipulat, a ucis (la revoluţie şi mineriade) şi nu are nici cea mai mică mustrare de conştiinţă. Asasinul perfect. Iliescu a fost un Stalin deghizat în om de bine, iar răul pe care l-a făcut unei Românii aflate în sevraj, e ireparabil. Clasa de tîlhari, care jefuieşte şi umileşte astăzi ţara, a ieşit din jobenul acestui rînjit. Homo sovieticus este, de fapt, nu un om, ci o bestie cu chip de om. A dispreţuit dintotdeauna valorile naţionale. În 1959 a aprobat exmatricularea unui student transilvănean care sărbătorise Unirea! Deşi Gheorghe Gheorghiu-Dej îl detesta, pentru că ta-su îl sprijinise (fără succes) pe Lucreţiu Pătrăşcanu să ajungă liderul comuniştilor din lagărul de la Tg. Jiu, Ceauşescu l-a protejat şi l-a promovat permanent. Ba, ca o ironie istorică, l-a desemnat să compună şi să trieze mesajele de condoleanţe cu ocazia morţii lui Dej! Iliescu este primul comunist promovat de Ceauşescu, la 1 aprilie 1965, ca şef al Secţiei Propagandă şi Agitaţie a CC al PCR, înlocuindu-l pe Leonte Răutu, ajuns secretar al aceluiaşi organism! Aşa-i că viaţa e o mare curvă? Dar nu atît de mare ca Iliescu. Dej îl avertizase pe Ceauşescu că ,,este lipsit de caracter, ca taică-su”, dar dictatorul a avut încredere în Elena, care-l considera aproape fiul ei, încă din tinereţea-i revoluţionară. Singurul lucru bun cu acest individ dubios al istoriei contemporane este că nu s-a reprodus direct. Marea nenorocire este că s-a reprodus prin clonare. Dincolo de zîmbetul lui de motan sovietic prins la oala cu smîntînă, Iliescu rămîne cel mai odios personaj al vremurilor noastre, care nu s-a abătut de la nici o fărădelege pentru a-şi atinge scopurile meschine. Nu e decît un gunoi pe care pînă şi măturii istoriei îi e silă să-l arunce la canal, în mausoleul şobolanilor roşii. – Specialiştii în bălării susţin că duşmanul numărul 1 al acestora ar fi cînepa. Ierbicidul e apă de ploaie. (O fi existînd şi o Hexipharma a ierbicidelor?) Nu ştiu cum face, le intră pe nară sau în vene, dar n-au nici o şansă de supravieţuire. Unul dintre cei mai mari duşmani ai buruienilor este fostul ministru al Agriculturii şi, totodată, mult mai important, socrul Simonei Amânar, Valeriu Tabără, care dădăceşte cînepa de cînd iese din sămînţă şi pînă cînd este trasă în fire. Resturile sînt transformate într-o pulbere fină ce înlocuieşte prin liceele patriei programul umanitar-golănesc ,,Unicornul şi laptele”. – Noua catastrofă de la Educaţie susţine că nici cei care au tradus din chineză şi din sanscrită nu cunoşteau limbile respective, dar au făcut treabă bună. Aşa este, numai că traducerile nu semănau deloc cu originalele. D-aia chinezii folosesc beţişoarele, iar dl. Dumitru se zgîrie cu furculisionul. Ce mănîncă e treaba lui, în orice caz, nu îmbalotează orez, pentru că politrucii au alte gusturi. Afinate, rafinate, dublu-rafinate…
– Telefoanele inteligente au ajuns să ne fure viaţa, am început să semănăm cu cîinele din reflexul Pavlov, au concluzionat specialiştii care n-aveau nici o treabă şi se chiombau pe tabletă. Teoria este falsă, pentru că nici un obiect, oricît ar părea de deştept, nu poate subjuga omul, dacă acesta nu vrea. Bine, nu toţi indivizii care rîgîie, se scălămbăie sau îşi bagă degetele în nas sînt oameni, chiar dacă posedă obiecte cu IQ ridicat. În schimb, telefonul meu are un ghinion teribil: sînt mult mai inteligent decît el, în ciuda faptului că are disc şi e mai trecut prin viaţă decît Neagu Djuvara. – De ce îşi vinde România resursele şi se duce, cu viteza sunetului, pe toboganul istoriei? Pentru că a fost condusă de trădători. Ar cam fi timpul să îndreptăm lucrurile. Ce părere ai, Popor Român, te deranjează subiectul? – Un matador spaniol a fost ucis de un taur însîngerat. De ce-or fi spaniolii atît de cruzi încît ucid pentru distracţie? Dacă le era foame îi înţelegeam, dar aşa n-au nici o justificare. Nu le ajunge cît se distrează pe seama românilor, pe care-i muncesc ca la ei, dar îi plătesc un pic mai bine ca la noi? – Primarii condamnaţi îşi pierd mandatele, dar parlamentarii aflaţi în aceeaşi situaţiune comit legi în continuare. Şi vă mai întrebaţi de ce ne ducem de rîpă, de ce sînt legile strîmbe! D-aia sînt, pentru că dormiţi în bocanci, nu ieşiţi în stradă să-i întrebaţi de (ne)sănătate pe aceşti impostori.
– Populaţia României scade zilnic cu 247 de persoane. În mod paradoxal, putregaiurile politice se înmulţesc. – Evra, fundaşul stînga al Franţei, provine dintr-o familie cu 25 de copii, dintre care 23 sînt în viaţă. Tatăl său, originar din Guineea, s-a străduit, nu glumă, beneficiind de larga deschidere a celor trei soţii. Născut în Senegal, a preferat să joace pentru Franţa, ceea ce i-a atras simpatia poporului african, care i-a adresat nenumărate urări călduroase. Dar nu i-a păsat prea tare şi, la 35 de ani, este încă titular la naţionala cocoşului portugalic, care a dat jucătorul turneului, pe Griezmann, fotbalistul madrilen alungat din Franţa, unde n-a jucat nici un minut la vreo echipă de club, nefiind considerat suficient de talentat. Ciudată mai e lumea fotbalului! De exemplu, la naţionala României vin periodic nişte băieţi care nu joacă ceea ce se numeşte fotbal, dar pe care nu-i alungă nimeni. Adică ne trag în piept. Acum, că a sosit neamţul Daum, renumit pentru metodele lui revoluţionare, ne vor trage şi pe nas. – Întîlnirea NATO (la care ţara noastră a semnat Tratatul de aderare în 2004, pe finalul celui de-al treilea mandat al lui Iliescu) a consfinţit un adevăr de necontestat: România nu contează în jocurile strategice, dacă deranjează interesele Rusiei. Fiindcă s-a supărat Putin pentru instalarea scutului antilubeniţe de la Deveselu, au lăsat-o şi aliaţii mai moale cu flancul ăsta. Ba-i trimit şi pe americani acasă, fiind înlocuiţi cu români şi bulgari de-ai noştri, din popor, obişnuiţi să vîndă orice nu le aparţine, inclusiv componente din scutul antiprostie. Cît despre pornirile războinice ale lui Iohannis, care se visa căpitanul piraţilor din Marea Neagră, le-au retezat din faşă. Aşa că preşedintele s-a dus la Tratatul de la Varşovia (mă rog, Summitul NATO) Klaus şi s-a întors Werner. Cît despre aplaudacii care apreciază că degustarea de gogoşi geostrategice a fost un succes, vorbesc ca să nu tacă. Măi băieţi, spălaţi-vă jumările de sub ochi, scoateţi degetele din organul gîndirii şi apucaţi-vă de o meserie cinstită. Bateţi ţăruşi cu creierul mare, că mapamondul lumii nu se învîrte după cum vreţi voi, ci după interesele Marelui Licurici. Pe care-l doare la bască de toată lumea, dacă are petrol suficient. Şi ca să ştiţi şi voi, că văd că nu prea vă duce capul, singura dată cînd România a contat în politica externă a fost pe vremea lui Ceauşescu. Nu mai insist, subiectul vă depăşeşte. – În timp ce preşedintele făcea politică planetară, funcţionarii din primării au intrat în grevă generală (la 12 iulie)…- Înalţii ierarhi bisericeşti Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, şi Teodosie Snagoveanu, arhiepiscopul Tomisului, au luat-o la picior spre DNA pentru o exorcizare. Nu se ştie cine a scos dracii din cine, cert este că au fost chemaţi pe acolo împinşi de unele păcate ale ilustrului scriitor de bastonaşe, Gheorghe Becali (fost Gigi). E de-a dreptul revoltător cum procurorii amuşinează urmele acestui titan al literaturii orale, pe care-l paşte zilnic Premiul Nobel pentru Impostură. Mai este cineva în ţărişoara asta care se îndoieşte că Becali n-ar şti să scrie? Această prigoană împotriva scriitorilor de capodopere ar trebui să înceteze. Niciodată nu s-a mai întîmplat aşa ceva! Ce, îl urmărea caraula pe Sadoveanu să vadă ce legătură are el cu neamul Şoimăreştilor (de altfel, fie vorba între noi, destul de recalcitrant şi gagicar), sau cu mult mai celebri fraţi din clanul Jderilor, locotenenţi de-ai lui Fane Barosanu? Nici vorbă, realitatea cruntă e că marii noştri scriitori de penitenciar traversează o perioadă nefastă, mai cumplită decît zodia cancerului. Mai bine s-ar lăsa de nobila meserie a caligrafiei şi s-ar apuca de o meserie cinstită, cum ar fi, de exemplu, schimbul de terenuri cu M.Ap.N. – Tudy şi-a dat demisia din funcţia de viceprimar general, la numai două zile după ce a fost ales ca să avem de cine rîde. Cine va mai lua la mînă problemele bucureştenilor? A fost un act politic atît de scurt că n-a avut timp nici măcar să se gîndească la Oana Zăvoranu. – Virusul Zika a ajuns şi la noi. A venit cu avionul, normal, că doar nu era să meargă pe jos, ca toţi ţăranii. S-a ascuns sub sutienul unei tipe de 27 de ani, care venea din Martinica, şi a întrebat la vamă de Simonica. Să te ţii de acum interviuri, că-i place publicitatea ceva de speriat. Virusului, nu domnişoarei Halep. Nu intraţi în panică şi ascultaţi sfatul medicului: daţi-i cu ţuică! O să intre în comă alcoolică şi o să moară într-o salvare, trimis de la un spital de nebuni la altul. Vai de capul lui, nu ştie unde a ajuns. De aici fug încotro văd cu ochii şi oamenii, măi, dragă virusule, că tovarăşii tăi din politică, stafilococii, sînt mai periculoşi decît tine. Tu nu te uiţi la ştiri? – În România a fost legalizată căsătoria între persoane de acelaşi sex, aşa că PMP şi UNPR şi-au oficializat relaţia imorală. Să nu fim răi şi să le urăm casă de piatră, fiindcă, ştiţi cum se spune, pînă la urmă tot curvele au noroc. Chiar dacă aici e vorba de o formă rară de dragoste canibalică: PMP a înghiţit un rahat. – David Cameron a fredonat un cîntecel vesel (,,Prinţişorul meu”) şi i-a lăsat locul în fruntea guvernului britanic Theresei May, care, spre deosebire de G.V. Firea, nu procreează. Fie nu-i place procesul tehnologic, care, între noi fie vorba, e destul de plăcut, fie îi lipseşte vreun şurubel. Ca să nu se plictisească, David i l-a lăsat şi pe motanul Larry, care are un ,,instinct de prădător” ceva de speriat, lucru dovedit în cei 5 ani de cînd s-a instalat în Downing Street 10. La cîte i-au auzit urechile, nici nu cred că ar risca cineva să-l lase de capul lui, pe mîna tabloidelor. E posibil ca Larry, care e mai tare decît Mata Hari, să fie adevăratul artizan al ieşirii Regatului Unit în decorul istoriei. Ştiţi cum se spune: toarce, toarce şi le face. Asta înseamnă că nu e Brexit pentru toată lumea. Nici măcar pentru nenea Eddie Hall, care a intrat pe brînci în Cartea Recordurilor, ridicînd 500 de kg., cu 30 mai puţine decît dacă ar fi trecut-o pragul dintre aroganţă şi prostie pe Alina Mungiu-Pippidi. – Deţinuţii din saloanele de relaxare de la Arad, Galaţi şi Iaşi au protestat împotriva condiţiilor de detenţie inumane. Ei susţin că mîncarea e naşpa, căpuşele şi păduchii se simt ca acasă, iar asistenţa medicală e praf. Dacă ar mai fi puşi să plătească şi facturi, ar trăi aproape la fel de rău ca oamenii liberi. Pentru supraaglomerarea infractorilor ar fi disponibilă soluţia transferării lor în Suedia, unde penitenciarele se închid din lipsă de muşterii. Acolo ar putea să fure, să violeze, să ucidă, fără teama că n-au condiţii civilizate de detenţie. – Încă o performanţă macabră a sistemului de (ne)sănătate: o pacientă a murit la 7 zile după ce i s-a făcut o transfuzie cu o altă grupă de sînge. În acelaşi spital de arşi pe creier, un bolnav agoniza în timp ce viermii îi curăţau rănile. Larvele de muşte, nu viermii care-şi zic medici. – În sfîrşit, România a ajuns pe locul I în Europa. La salarii mici. Peste 65% din cei 4,7 milioane angajaţi au salarii sub 2.000 de lei net pe lună, adică sub salariul mediu, care este de 2.063 de lei. 27% depăşesc acest prag şi doar 7% cîştigă peste 4.000 de lei. Prăpastia sărăciei se adînceşte, guvernul tehnocrat îşi face datoria. – După 14 zile de muncă asiduă, Gabriela, fina lui G. Becali, a intrat în concediu. Dacă rămîne însărcinată (se mai întîmplă în concediu, depinde cu cine-l faci), ne-am scos cel puţin 24 de luni. Gabrielo, nu te lăsa manipulată de efemerul viceprimar Tudy, dă-i bice, situaţia demografică e naşpa! – Au luat Bacul 66,7% dintre călătorii prin liceu. Restul au luat trenul vieţii, în care se suiseră deja aceia care nu s-au mai obosit să se prezinte la examenul de (i)maturitate. – 57% dintre români dau colţul din cauza bolilor cardiovasculare. Restul, tot de scîrba politicienilor. De altminteri, în România nu se trăieşte, ci se moare lent. – Aşa că e de înţeles mărturisirea vicepremierului Costin P(b)orc: ,,La Palatul Victoria am intrat cu jumătate de inimă”. Aia lipsă. – Dar nici Liviu Dragnea nu se lasă: ,,Ţinta mea este Poporul Român”. Pînă la pomenirea de 7 ani, ca să respectăm adevărul şi Codul Penal. – În aceste condiţii, e imposibil să-i dăm like României, după cum ne-a îndemnat deşteptul solemn Vasile Dâncu. – Într-o predică creştinească, omul de largă respiraţie internaţională, stîlp al culturii româneşti contemporane, geniul tutelar al bişniţei cu terenuri, arhanghelul luminii în luptă cu balaurul întunericlui din cutia ucrainiană proprietate personală, indefinibilul Gheorghe Becali, fost Gigi, continuă lupta fără prihană cu demonii pe care i-ar scuipa non-stop, cu condiţia să-i întoarcă şi celălalt obraz. Ultimul demon căzut în bătaia jintiţei sale e unul Remus Cernea, care, spre ruşinea lui, nici măcar nu-i homosexual, deşi o arde aiurea prin Parlament, luîndu-le apărarea. O, dacă ar şti războinicul luminii de la capătul strungii că acel derbedeu nu-i nici măcar delfin, dar se dă în bărci cu ei, cred că ar mai scrie o carte monumentală. Cu minima condiţie ca DNA-ul să-i întoarcă foaia. Oricum, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului; dacă nu ar fi reapărut Tudy, domnul Cernea ar fi încasat cea mai răsunătoare labă din spaţiul carpato-danubiano-erotic. – Recunosc, nu sînt în temă; laba pe care a luat-o C. Boureanu peste bot, de la un chelner, la mare, e tot aia de anul trecut, sau e una nouă? Şi dacă e nouă, e acelaşi chelner, sau fac prin rotaţie? Totuşi, o întrebare pentru distinşii chelneri: de ce i-o trag numai în mufă? E obligaţie profesională, sau sînt obsedaţi sexual? – Un dezaxat islamist a intrat cu un camion în mulţimea care sărbătorea ziua Franţei şi a ucis 84 de oameni. Mulţi erau copii. Cît va mai tolera lumea civilizată aceste nesfîrşite acte de barbarie? Încotro ne îndreptăm, Doamne? – La 16 iulie 1054 a avut loc Marea Schismă. Mai interesează pe cineva subiectul? Papa Francisc, acest Messi al papilor, ce părere are? Ne mai unim, sau o ardem în continuare ca băieţii? – În Turcia, militarii au încercat să dea o lovitură de stat în noaptea de 15 spre 16 iulie. Rahat turcesc. Pe Aeroportul din Istanbul a fost reperat şi deputatul liberal Cezar Preda. Mai mult ca sigur e mîna lui. Uitaţi-vă ce căutătură fioroasă are! – Alina Gorghiu-Dej zice că nu ştie de unde să-l apuce pe Victor Ponta. Perversă mai eşti, fato! Ia-l de doctorat!


CONTELE DE MONTE-CRISTO


http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-74/




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu