SĂPTĂMÎNA PE SCURT - 14.06.2016

– România corupţilor – De ce umblă francejii cu cioara vopsită – Alianţa Noastră cu Securitatea – Parlamentari plini de fumuri – Rolul bananelor în istoria românilor – Meteo: Busu, surprins de un front atmosferic – Travaliul presei a luat sfîrşit – Ziua Mondială a Zonelor Umede

– Corupţia înfiorătoare şi corupătorii au creat deja o Românie paralelă, fără coloană vertebrală, dispusă la compromisuri josnice, uşor manipulabilă. Alegerile locale sînt oglinda acestei stări de fapt. Poporului îi place să fie condus în acest mod, de această clasă politică, de această castă mafiotă. A fi hoţ, în România, e suprema virtute. Să nu ne mai agăţăm de iluzia că aceia care nu au votat sînt mai buni decît aceia care au votat într-un anume fel. Nici vorbă: sînt laşi şi nepăsători. Indiferenţa lor, afişată cu-n fel de mîndrie prostească, denotă că, de fapt, sînt mulţumiţi cu starea de lucruri din societatea noastră debilizată, putredă pînă la ultima fibră, urît mirositoare. Şi atunci cînd mai clamăm că nu se mai poate aşa, vine realitatea votului şi a lipsei participării la actul electoral, care ne spune răspicat că majoritatea este mulţumită cu viaţa de rîmă. Mitul a 26 de ani de hoţie, batjocură, impostură şi nedreptate a dispărut. Se pare că au fost 26 de ani de progres, civilizaţie, corectitudine, competiţie a valorilor, de bunăstare materială şi spirituală, şi nu ne-am prins noi. Inconştient, am trăit într-un mediu în care oricine se poate manifesta plenar. Cîtă naivitate! Altminteri cum se poate explica alegerea în fruntea obştilor a unor penali dovediţi? Să aprecieze românul mai mult hoţia decît cinstea? Şmecheria decît buna cuviinţă? Cam da, vorba Gînditorului de la Hamangia. Şi atunci ce rost mai are DNA, cu aşa-zisa luptă anticorupţie? Doar de spectacol? Ostoieşte temporar setea de dreptate a părţii mai radicale din populaţie? Pentru că majoritatea cetăţenilor responsabili din Baia Mare, Deva, Rîmnicu Vîlcea şi multe alte localităţi bizare, nu apreciază deloc activitatea acestei instituţii. Ba chiar o deranjează maxim, ca să înţeleagă şi tineretul revoluţionar ce vreau să spun cu atîta înţelepciune. Alegerile acestea, fraudate prin lege de către PSD şi PNL (pentru că dacă ar fi existat două tururi de scrutin, peste 50% din localităţile ţării ar fi avut alţi borfaşi în fruntea lor), ne pun în faţă oglinda diformă a societăţii noastre. Nu ne place ce vedem, dar noi sîntem parte a acestei imagini groteşti. Unii din interes minor, alţii din laşitate, iar cei mai mulţi din prostie. Vorba lui Goga: ,,ţară minoră, ţară de secături…” Cîteodată constaţi cu tristeţe că această populaţie fără busolă nu doreşte împiedicarea furtului din propriul buzunar, ci o încurajează, într-un exerciţiu de masochism unic pe mapamondul lumii, ca să cităm din clasicii penitenciarelor. Dacă pui pumnul în pieptul furtunii, pentru a le apăra drepturile, se supără, întrucît au impresia că în felul acesta îi împiedici să participe la împărţirea prăzii. Că dacă ajung ai lor la butoane, le vor scăpa printre degetele de la picioare cîţiva firfirici. Partidele care conduc România pe ultimul drum nu sînt altceva decît nişte animale bolnave, conectate la perfuziile bugetare. Electoratul lor nu crede în viitor şi îşi vinde prezentul foarte ieftin. Asta au fost învăţaţi să creadă – că sînt săraci şi neputincioşi – asta cred. Ei sînt oamenii cu venituri puţine, ţinuţi în starea de dependenţă de factorul politic, care şi-a calculat cu cinism toate mişcările. S-au abrutizat şi dezumanizat, nemaiavînd încredere în ziua de mîine. Preferă să se înfrupte din mizeria zilei de azi. Ieşirea din acest tunel al istoriei nu se va produce pînă cînd nu va creşte nivelul de trai. Numai atunci, bunăstarea va înlocui această formă de impostură căreia bolşevicii i-au zis democraţie de cumetrie. De fapt, dispreţocraţie pe faţă. Hoţia a devenit şi o formă de supravieţuire, şi de aceea lupta anticorupţie n-are mulţi susţinători. E percepută ca un soi de bal mascat televizat. Din păcate, de multe ori, pe bună dreptate. – ,,Apărarea să fie fermă, hotărîtă şi decisă…”, a ordonat generalul Iordănescu, în prologul meciului de deschidere al Campionatului European de fotbal, cu bizara echipă a Franţei, cel mai uşor adversar al nostru din ultima vreme. Se pare că Clotilde Armand i-a înţeles truismele şi i le-a şoptit lui Giroud, care a profitat de disponibilitatea lui Tătăruşanu la aventuri aeriene, dîndu-i-o un pic în clanţă, ca să aibă orgasm galeria galilor, mare amatoare de săruturi franţuzeşti încă de pe vremea lui Pepin cel Scurt. Surse avizate, ascunse într-un breloc cu Arsenie Boca la Mall, posedat de Iordănescu, afirmă că, de fapt, autorul actului sexual premeditat a fost Keneth Anderson, deghizat în atacant francez, şi că FRF va contesta identitatea jucătorului la forurile abilitate de la Ciulniţa. Dar pînă să comită sacrilegiul de a-i contesta pe urmaşii lui Victor Hugo şi Kunta Kinte, Stanciu are o cădere de calciu, se împiedică de Evra, şi ungurul Kassai arată punctul cu var. A marcat Motanul, iar francezilor li s-a înmuiat Turnul Eiffel. Se părea că nu mai e nimic de făcut. Nimicitoarea echipă a României, care n-a mai legat cinci pase consecutive de pe vremea colectivizării forţate, condusă cu mînă de fier de activistul de stînga Gheorghe Hagi, ataca susţinut de-a latul terenului şi se agăţa de fiecare adversar mai colorat, ori de cîte ori împingeau chestia aia rotundă spre poarta noastră. De fapt, era tot a lor, că meciul s-a jucat la Paris, unde orice cîine cît de mic poartă în coadă un covrig cu susan. Însă era meciul pe care trebuia să-l cîştige Franţa, că d-aia au cheltuit oamenii atîta bănet cu organizarea. Şi, pînă la urmă, dacă nu baţi România, pe cine naiba să baţi? Şi atunci a intervenit unul Payet, singurul jucător de pe teren care nu şi-a greşit profesia, şi ne-a amintit că sîntem, totuşi, la un meci de fotbal. Cam tîrziu, abia în minutul 89, cînd cronicarii români se apucau să-i dedice ode lui nea Puiu, uitînd că noi am ajuns la Turneul Final dintr-o grupă din care n-ar fi trebuit să se califice nimeni. Există şi nişte certitudini: Franţa e o idee mai bună decît Feroe, iar România n-are nici un jucător de valoare în adevăratul sens al cuvîntului. Dacă doar Raţ şi Săpunaru păreau că ştiu cu adevărat ce se întîmplă pe teren, ei fiind curve bătrîne, trecute încă din anul 2008 prin ciur şi prin dîrmon, vă daţi seama ce jale e în urmă. Dar să lăsăm răutăcismele deoparte, vorba nemuritorului filosof cu numărul 10, şi să apreciem că echipa de salahori comandată de un general de operetă a încercat să-şi depăşească limitele. N-a reuşit, dar s-a străduit. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, şi, pînă la urmă, vorba unui franţuz mai de demult, de loc din Botoşani, Petrică Acubertinei, important nu este să cafteşti pe cineva, ci să fii şi tu acolo, să te vadă lumea interlopă a fotbalului. Din nenorocire, greul abia începe. Elveţia e obişnuită să ne bată la turneele finale, iar Albania abia aşteaptă să ne sară la jugulară. Cică i-am fi bătut odată cu 6 la 1, iar casele de pariuri nu prea s-au ţinut de cuvînt. Păcat că ne-a scăpat Franţa. Totuşi, nu-mi iese din creierii encefalului faza de la primul gol şi mă întreb de ce umblă francejii cu cioara vopsită? Nu mai e fraţii noştri de gintă latină?! – Atansion! Au început sfeştaniile pentru examenele de Evaluare Naţională şi Bacalaureat. Preoţii nu mai prididesc cu slujbele, iar elevii cu rugile. Cică ajută, dacă, în prealabil, elevii au pus mîna pe carte. Dacă n-au pus-o, au pus-o! Nici dracu’ nu-i mai scapă. Oare e vreo problemă că în schimbul unor mangoţi pupă poala popii? O fi asta vreo escrocherie ascunsă sub masca credinţei, sau pur şi simplu nu mai trebuie să înveţi, e suficient să dai cezarului ce e al cezarului şi ţi-ai cîştigat un loc mai în faţă în viaţa de apoi? Oare şi pe lumea ailaltă tot vrăjeala e de bază? Dacă-i aşa, e naşpa. – Prin modificarea Legii 321/2009, supermarketurile sînt obligate să aibă la raft 51% produse româneşti. Dacă mai e cineva care nu ştie, îl informez că, potrivit aprecierilor FAO, cu potenţialul său agricol, România ar putea hrăni 82 de milioane de oameni. În prezent, din cauza politicii de distrugere deliberată a tot ce-i românesc, promovată prin intermediul politicienilor-cozi de topor, peste 70% din mîncare este importată. Iată că este nevoie de o modificare a legii, pentru a ne hrăni cît de cît sănătos. Dar să nu vă închipuiţi că o va respecta cineva. Ce lege se respectă în spaţiul carpato-danubiano-mafiotic? Nici una, nici măcar legea gravitaţiei. La raft veţi găsi aceleaşi produse toxice, ba chiar cancerigene, peste care se vor pune etichete cu ,,fabricat în România”. Ca să vă convingeţi, mergeţi prin pieţe şi o să descoperiţi o mulţime de fructe şi legume româneşti, dintre care se remarcă, prin vigoarea lor, tradiţionalele banane. Care, de altfel, au avut un rol determinant în procesul de formare a poporului român. Şi a limbii române. – A fost sau n-a fost Marian Munteanu colaborator al Securităţii? Adversarii lui zic că da, el susţine că nu şi că-i va chema la cremenal. Din ceea ce se vehiculează prin presă, în 1988 ar fi colaborat, pentru puţin timp, fiind ,,rugat” să-l observe pe un şpion portughez, cu acoperire de lector universitar. Cele două informări au fost inofensive, aşa că s-a renunţat la serviciile lui. În schimb, în calitate de supravegheat, a dat declaraţii despre Petre Ţuţea, filosoful ce fusese, în tinereţea-i legionară, subsecretar de Stat pe probleme economice. Nici alea nu sînt incriminatoare, dar pe detractorii lui Marian Munteanu nu-i interesează aspectul. Ei vor să aibă dreptate cu orice preţ, iar acesta să-şi recunoască colaborarea. Fostul lider al studenţilor neagă că ar fi semnat vreodată vreun angajament, deşi un document plastografiat a circulat nestingherit prin presă. Povestea nu este şi nu va fi lămurită vreodată, fiindcă acum adevărul nu interesează pe nimeni. Singurul interes este ca Marian Munteanu să nu scoată capul în politică şi să deranjeze cu prezumtivul său partid (Alianţa Noastră cu Securitatea, sau cam aşa ceva) gaşca putredă care sufocă România. Chiar dacă are încolăcit de GPS ditamai şarpele cu ochelari şi, teoretic, n-ar fi urmat de masse. – Parlamentarii care ne trag frecvent în piept fac modificări la Legea antifumat. Măi băieţi, de ce nu vreţi voi să fim o societate civilizată? De ce fiecare lege care se apropie de decenţă trebuie s-o stricaţi voi? Numai pentru că nu puteţi rîgîi dacă nu vă iese fum pe nas, prin urechi, ori prin alte burlane ale corpului uman? Aţi rezolvat toate problemele esenţiale ale ţării, şi nu ştiu eu? Ia apucaţi-vă voi de treabă, dacă aveţi vreuna, şi mai lăsaţi fumurile! – DNA-ul s-a apucat de critică literară. Au luat la puricat operele monumentale ale marilor scriitori de penitenciar, dar îi cercetează şi pe mentorii lor, de la vlădică pînă la opincă. ÎPS Teodosie, Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, Dan Voinea, procurorul kafkian din procesul Ceauşescu, sau fostul ministru al Nesănătăţii, Eugen Nicolaescu, au girat unele capodopere. Evident că, dată fiind cinstea proverbială a feţelor bisericeşti, a procurorilor şi a liberalilor, pe gratis. – Guru Bivolaru se va integra în absolut (şi) în puşcăriile româneşti, întrucît francezii au catadicsit să-l extrădeze pe acest luptător pentru consumarea energiei vitale – căreia intelectualii îi zic urină, iar ţăranii un pic mai altfel – în stare naturală. În cele mai multe cazuri, direct de la hidrant. – Potrivit datelor Eurostat, România este ţara unde prăpastia dintre bogaţi şi săraci are cea mai mare adîncime, iar polii sărăciei din întreaga Uniune Europeană sînt la Vaslui şi Botoşani. Raportul veniturilor ar fi de 7 la 1, în timp ce media europeană este de la 5 la 1. Statisticile ONU arată că 40% dintre români sînt afectaţi de sărăcie, iar 34,1% dintre copii suferă de lipsuri extreme. Cifre înfiorătoare, dar şi aşa realitatea a fost fardată. Raportul dintre ghiftuiţi şi flămînzi este devastator, de cel puţin 20 la 1, iar de sărăcie cruntă suferă mai mult de jumătate din populaţia ţării. Cei mai mulţi dintre aceşti năpăstuiţi merg la vot cîntînd şi îşi aleg aceiaşi călăi. – Maria Sharapova a fost suspendată doi ani pentru consum de meldonium. Dacă ar mai fi suspendate vreo zece jucătoare, ar ajunge şi Simona Halep pe primul loc din lume. – Busu intră în reparaţii capitale. Va schimba uleiul, va desfunda jiglerul, îşi va înlocui cîteva bujii. Sau, după cum ne-a anunţat între două descărcări atmosferice şi o ploaie cu piatră, poreclită grindină, va înlocui ,,cîteva piese”. Să ne rugăm la Dumnezeu să nu fie piesele vestimentare, că ne-am nenorocit. N-am mai ştii cînd ne bat la uşă Crăciunul, Sorcova, ori sfîrşitul lumii. Că la rubrica Meteo, Halloween-ul e în fiecare zi. – După ce a dus o petardă la smotocit în Crimeea, un avocat rus a dat-o-n judecată pentru cheltuielile efectuate, care se ridicau la ridicola sumă de 685 de dolari. Că el, avocat de profesie, a plătit sejurul şi a rămas nesatisfăcut, şi cu banii luaţi. Concluzia instanţei a fost că, peste tot în lume, distracţia costă.
– Valentina Pelinel a născut o fiinţă umană. Travaliul presei a luat sfîrşit. Micuţul se numeşte Milan Cristian, iar pe ta-su îl reţin cititorii cu pulan la Biblioteca Academiei de Dansuri din Buric şi Bune Maniere, de la Poarta Albă. Acolo se pregăteşte intens pentru Liga Campionilor. D-aia micuţul se numeşte AC Milan. N-o să-i fie moale puiului de om conceput la ora de chimie, mai ales că mama n-are frunze-n buze, lapte-n ţîţe, ci doar botox şi silicon. – La 10 iunie a fost Ziua Paraşutismului Militar. Le doresc tot binele din lume celor cărora li s-au deschis paraşutele în aer sau în dormitor. Aceleaşi urări de bine şi acelora cărora paraşuta li s-a deschis rareori şi pe care i-am cunoscut în politică, în timp ce făceau salturi murdare între partide.
– Derutatul Victor Ponta a declarat în ziua alegerilor proaste că el, de la înălţimea sa de doctor în drept, îi susţine şi îi votează pe toţi Meşterii Manole din România. Întrebarea e de unde a făcut rost de atîtea pesediste pe care să le îngroape în zidurile de bani. Oare s-au îndurat să le sacrifice pe animatoarele de la RIN Hotel, care cercetau meandrele concretului pînă cădeau rupte în poala cîte unui activist burtos, cu care ulterior dezbăteau ordinea de zi sub privirile indiscrete ale camerelor de filmat cu circuit închis? Că nu cred să fi făcut faţă doar Rovana Plumb atîtor Meşteri Manole puşi pe furat. – În timp ce se baricadase în baie, ca să mai scape de afecţiunea lui Liviu, Isarela a constatat că nu poate trimite SMS-uri la 112, ca să-i informeze pe ăia că tînărul ei iubit nu mai are bani de băutură şi ar vrea să-i obţină, prin mijloacele seducţiei, de la ea. Aşa că a rămas fără bani şi de data asta. În schimb, are noroc în dragoste. – Carmen Hara a învăţat remediul anticancer de la Dalai Lama. E de ajuns să storci două lămîi, să le amesteci cu patru linguri de miere de albine, o lingură de bicarbonat de sodiu şi patru căţei de usturoi tocaţi mărunt, şi eşti ca nou. În plus, devii şi vizionară, că lumea-i plină de proşti gata să te creadă. – La vot, politicienii ar fi trebuit să poarte ţinute discrete, să nu li se vadă opulenţa, conform sfaturilor lui Cătălin Botezatu. Sper că nu s-a referit la obiectul vestimentar care l-a făcut celebru fiindcă, oricum, politicienilor români n-ar fi avut ce să li se vadă. – Oana Lis ar vrea să înfieze un băieţel de vreo 18 anişori, pentru 24 de ore. Ar fi un fel de fotografie temporară de profil. Sper să o ajute Viorel, fiindcă are o mulţime de strănepoţi care corespund criteriului. Problema e cu integritatea acestora fiindcă, după cît de pofticioasă pare Oana, îi haleşte cu oase cu tot. Că de zgîrciuri e sătulă. – Medicii au descoperit că pot crea copii cu ajutorul ADN-ului ciordit de la trei persoane. O fi bine, o fi rău, cine ştie? Cu siguranţă, în aceste condiţii, triunghiurile conjugale nu-şi mai au rostul. Decît dacă devin subiecte la Bac. – Ştiaţi că a fost Ziua Mondială a Zonelor Umede? Pentru Gabriela Vrânceanu-Firea a coincis cu ziua alegerilor.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-69/