"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




vineri, 22 martie 2013

PERICOLUL COLOSAL AL RETROCEDĂRILOR ILEGALE



În zilele de 10 şi 15 martie a.c. s-au desfăşurat numeroase adunări publice organizate de Ungaria şi U.D.M.R. pe teritoriul României, unde au fost cerute autonomia teritorială a Ardealului şi anularea Tratatului de la Trianon, din 4 iunie 1920. Premierii Ungariei şi României le-au transmis participanţilor la acţiunile antiromâneşti, din 15 martie a.c., mesaje de felicitare pentru uciderea de către unguri a peste 40.000 de români şi incendierea a 300 de sate româneşti în timpul Revoluţiei de la 1848-1849. Probabil că premierul alogen al României, Victor Viorel Ponta, nu a aflat de la consilierul personal Frunda Gyorgy (lider al U.D.M.R) că în anul 1939 a apărut la Budapesta cartea „Fără îndurare“, scrisă de Dücsö Csaba, unde se precizează că: „Naţia ungară este cea mai splendidă realizare a rasei dominante mongole, care nu cunoaşte decît victoria“.
În capitolul „Mărturisirea leventului“ autorul scrie următoarele: „Eu nu aştept să vină răzbunarea. Nu aştept! Voi suprima pe fiecare valah ce-mi iese în cale! Pe fiecare îl voi suprima! Nu va fi îndurare. Voi aprinde satele noaptea - satele valahe! Voi trage în sabie toată populaţia, voi otrăvi toate fîntînile şi voi ucide pînă şi copiii în leagăn, în genere, voi distruge acest neam! Nu va fi pentru nimeni nici o milă! Nici pentru copiii din leagăn, nici pentru mama care va naşte un copil... voi suprima pe fiecare valah şi atunci nu va mai fi în Ardeal decît o singură naţionalitate, cea maghiară, naţiunea, sîngele meu! Voi face inofensivi pe viitori Horea şi Cloşca. Nu va mai fi milă!“ Acest program al Ungariei de exterminare a populaţiei româneşti din multe localităţi din Ardeal a fost pus în aplicare după Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, pînă la 25 octombrie 1944.
Istoria riscă să se repete în Ardeal după Diktatul de la Bruxelles, pregătit pentru anul 2014. Preşedintele României şi primul-ministru Ponta se încăpăţînează să nu supună atenţiei Consiliului Suprem de Apărare al ţării (C.S.A.T.), acţiunile Ungariei şi U.D.M.R. vizînd acordarea cetăţeniei ungare la milioane de români get-beget, precum şi obţinerea a numeroase clădiri şi suprafeţe uriaşe de terenuri agricole şi păduri pe calea retrocedărilor către cultele religioase maghiare şi Statusul romano-catolic, pe baza unor acte false. Regimul Băsescu-Ponta sfidează învăţămintele Istoriei şi se pregăteşte să sprijine decisiv Ungaria şi pe minoritarii unguri din România în politica revizionistă şi teroristă pe care o duc, în ultimii 23 de ani, împotriva populaţiei majoritare româneşti şi a Statului Naţional Unitar Român. Regimul alogenilor aflaţi în conducerea instituţiilor Statului Român intenţionează ca, în 26 martie a.c., să treacă prin Parlament, fără dezbateri şi fără vot, un proiect de lege privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România. Este posibil să fie, din nou, amînată pentru sfîrşitul lunii aprilie a.c. angajarea răspunderii Guvernului Ponta II, pînă cînd Ungaria şi stăpînii străini de la Bruxelles îşi dau acordul pe textul proiectului de lege. Una dintre consecinţele sigure ale acestui demers legislativ va fi dezmembrarea teritorială a României ca urmare a dobîndirii numeroaselor proprietăţi de către Ungaria şi alte persoane juridice şi fizice ungare, pe bază de acte false sau documente falsificate. Graba cu care acţionează Guvernul Ponta II pe tema retrocedărilor dovedeşte că nu a fost informat de armata de consilieri şi nici nu a dorit să se informeze şi să afle adevărul prin citirea a cel puţin trei cărţi, respectiv:
a) „Un anahronism şi o sfidare: Statul rom. cat. ardelean“, apărută la Cluj în anul 1931 (avînd 466 pagini) şi „Acte şi documente privitoare la Statul rom. cat. ardelean“, tipărită la Cluj în anul 1933 în numai 25 de exemplare (avînd 878 pagini), cărţi scrise de prof.univ.dr. Onisifor Ghibu, de la Universitatea din Cluj şi preşedinte al Comisiunii Istorico-Juridice şi delegat special al Guvernului României pe lîngă Sf. Scaun în chestia Statului Catolic (Statusul romano-catolic ardelean).
b) „Studiu privind retrocedările de bunuri către cultele religioase maghiare şi alţi solicitanţi“, carte scrisă de clujeanul Corneliu D. Pop şi apărută în anul 2006.
În Raportul adresat regelui României despre misiunea de la Roma în chestiunea Statusului romano-catolic ardelean, marele patriot Onisifor Ghibu, membru corespondent al Academiei Române, preciza în legătură cu cele două cărţi: „Dacă m-am hotărît la publicarea lor, am făcut-o pentru două motive: 1.pentru a da celor în drept toate elementele necesare cunoaşterii complete a chestiunii catolicismului, devenită armă politică a ungurilor împotriva României întregite, şi 2. pentru a feri de peire o seamă de documente, pe cari atîţia au tot interesul să le facă să dispară din dosarele oficiale“. Cărţile profesorului Onisifor Ghibu au servit şi Tribunalului Cluj „ ca punct de plecare pentru acţiunea publică în contra a 51 conducători ai Statului catolic pentru escrocherie, fals în acte publice, administraţie frauduloasă şi trădare.“
Profesorul Onisifor Ghibu a descoperit şi publicat o sentinţă pronunţată de Înalta Curte de Casaţie, în anul 1924, care stabilea că Statusul romano-catolic nu este proprietar al bunurilor, ci are numai delegaţie din partea Statului pentru administrarea lor. Curtea a constatat că Statusul romano-catolic, sub guvernare românească, „a prefăcut instituţiile de sub conducerea sa în institute de maghiarizare şi cu tendinţe direct contrare Statului Român“. În „Anuarele oficiale ale vechii Ungarii“ a aflat profesorul Ghibu că Statusul romano-catolic a fost încadrat, pînă în anul 1921, la Ministerul Cultelor, cu atribuţia de Consiliu, fără a avea calitatea de proprietar. Vaticanul nu a eliberat nici un document cu privire la recunoaşterea canonică şi legală a Statusului romano-catolic. Parchetul Tribunalului Cluj a ajuns la concluzia că acest Status este un uzurpator al Statului Român. Universitatea din Cluj a acuzat Statusul catolic că a ajuns, prin fraudă, stăpîn pe imobilele acesteia. Siguranţa Generală a Statului a întocmit „un lung şi amănunţit raport despre activitatea iredentistă a conducătorilor Statului cat. de la Unire încoace. „Ministrul de Justiţie, Valeriu Pop, a declarat presei că: „Statul cat. a ajuns la posesiunea bunurilor pe care le deţine, prin uzurpare, şi că Guvernul e dator să cerceteze de aici înainte situaţia lor juridică“. Profesorul Ghibu a ajuns la concluzia că „o primejdie mortală pentru România este catolicismul unguresc“, iar „toată preoţimea (catolică ungurească) este în serviciul maghiarismului agresiv, revanşard şi iredentist, duşman hotarelor ţării noastre. „Spre finalul Raportului său către regele alogen al României, Românul Onisifor Ghibu a scris: „Trebuie să se treacă, odată, de la diplomaţia interesată a diplomaţilor, la diplomaţia naţională a neamului şi a ţării - cu energie, cu demnitate şi cu echitate şi pentru Români, nu numai pentru minoritarii care ne terorizează, ne umilesc şi ne stăpînesc.“ Economistul clujean Corneliu D.Pop, după ce a studiat retrocedările de bunuri către cultele religioase maghiare şi alţi solicitanţi, a constatat următoarele:
- „Autorităţile din România au sfidat Interesul Naţional, munca, demnitatea şi suferinţa de secole a iobagilor români şi a clericilor români, aşa cum sfidează şi în prezent Interesul Naţional, munca şi demnitatea generaţiei prezente şi a generaţiilor viitoare de români.“
- Bisericile ungureşti din România şi proprietăţile lor aparţin Ungariei, ele fiind biserici de stat!
- Bisericile maghiare din România revendică cu neruşinare imobile pe care niciodată nu le-au avut în proprietate.
- Bisericile ungureşti solicită Statului Român retrocedarea în întregime a bunurilor avute în perioada Imperiului Austro-Ungar, în anii 1867-1918, precum şi a altora dobîndite pînă în anul 1948.
- Dreptul de proprietate al bisericilor maghiare a fost dobîndit prin: „expropriere“ de la ţăranii români; „posesia faptică“; „donaţii“ din partea împăratului Iosif al II-lea.
- În perioada ocupaţiei ungare în Ardeal (1940-1944), după Diktatul de la Viena, au fost transcrise toate cărţile funciare din limba română în limba ungară şi cu această ocazie au fost falsificate foarte multe dintre ele.
- Cărţile funciare pe care le invocă bisericile maghiare nu sînt făcute de Statul Român şi nici după legile româneşti. „Ele nu sînt documente de luat în considerare în cazul retrocedărilor.“
- La cărţile funciare nu există, în majoritatea cazurilor, actele de vînzare-cumpărare ori de „donaţie de bună voie“ din partea foştilor proprietari prin care bisericile ungureşti au intrat în proprietatea clădirilor, terenurilor agricole şi pădurilor pe care, după anul 1989, le-au revendicat.
- Orientarea după cărţile funciare falsificate este un act antiromânesc, care ne readuce la fostele proprietăţi ale grofilor unguri din Ardeal şi la Austro-Ungaria.
- Retrocedările către bisericile maghiare nu au nimic religios în ele, totul este politic şi vizează anexarea Ardealului la Ungaria.
- Revendicatorii sfidează dreptul de proprietate al românilor.
- După decembrie 1989, principalii revendicatori sînt: cultele religioase ungureşti (biserica romano-catolică, reformată, unitariană şi luterană); ordinele călugăreşti catolice maghiare; Statusul romano-catolic şi minoritarii unguri. Solicitanţii revendică averi imense, constînd în: clădiri (licee, şcoli, grădiniţe, spitale, policlinici, dispensare medicale, biblioteci, muzee, arhive ş.a.), terenuri arabile, păşuni, fîneţe, păduri, mobilier sacru etc.
- Ordinele călugăreşti catolice (ex. Ioaniţii, Franciscanii, Carmeliţii, Iezuiţii, Piariştii, Minoriţii) au primit de la Stat imobile în folosinţă pe perioada cît a durat misiunea lor şcolară. „Ordinele călugăreşti nu erau persoane juridice.“
- Bisericile maghiare din Ardeal au fost construite şi, apoi, întreţinute prin contribuţia decisivă a românilor, populaţia întotdeauna majoritară.
- Foştii uzufructari, cultele religioase minoritare, doresc acum să devină proprietari şi „vor să intre în proprietatea muncii de secole a iobagilor şi clericilor români.“
- „Izvorul de averi pentru biserica  romano-catolică l-a constituit furtul pios.“
- Cea mai mare parte a bunurilor care au intrat în stăpînirea bisericilor maghiare au la bază documente false.
- „Falsificatorii de meserie ai documentelor erau exclusiv preoţii“ unguri.
- „Falsurile se referă, de obicei, la dotaţiuni de bunuri, transcrieri şi confirmări.“ Falsul şi uzul de fals în înscrisuri oficiale constituie suportul pentru revendicări.
- Puterea legislativă şi executivă a promovat, „în necunoştinţă de cauză, acte normative, ce sfidează adevărul istoric şi cele mai elementare principii de drept.“
- Revendicatorii de rea-credinţă au intrat în proprietatea unor imobile pe care niciodată nu le-au avut în proprietate.
- Sub masca religioasă maghiară este ascunsă politica perfidă şi antiromânească a Ungariei, susţinută de trădătorii de Neam şi ţară.
- Statusul romano-catolic a fost „o înjghebare tolerată, fără personalitate juridică“, ce „nu putea legal să deţină proprietăţi“ şi nu a avut proprietăţi.
- „Guvernul ungar nu a recunoscut în Statul catolic o organizaţie legal definită.“ Ca urmare, Statusul nu putea deţine proprietăţi, nici în Ungaria şi nici în România.
- „Statusul romano-catolic ardelean a intrat în primul război mondial cu starea de fapt şi de drept a unui simplu organ tolerat al Guvernului Ungariei.“
- „Vaticanul nu a recunoscut niciodată Statusul romano-catolic.“
- „Organizaţia Statusul romano-catolic nu a fost aprobată prin nici o lege ungară sau română. Instanţele de judecată au confirmat lipsa calităţii de persoană juridică a Statusului romano-catolic.“
- „Statusul romano-catolic este o organizaţie politică maghiară, care este îndreptată împotriva unităţii şi siguranţei Statului Român.“
- Prin articolul IX al Concordatului încheiat între Statul Român şi Sfîntul Scaun, la 10 mai 1927, nu este recunoscut Statusul romano-catolic din Ardeal ca persoană juridică.
- În perioada 1945-1989 şi ulterior, pînă în august 2001, Statusul romano-catolic nu a existat.
- La 1 august 2001, Judecătoria Miercurea Ciuc, în dosarul nr.2179/2001, a pronunţat sentinţa civilă nr.1515/2001 şi a constatat că persoana juridică Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice Alba - Iulia este identic cu Statusul Romano-Catolic din Ardeal, „ca fiind una şi aceeaşi persoană juridică îi revin atribuţiile, drepturile şi obligaţiile în virtutea continuităţii de drept“. În acest proces, pîrîtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu a fost reprezentat în instanţă şi nici nu a făcut recurs la hotarîrea judecătorească pronunţată de către instanţa de fond. Judecătorul ungur a pronunţat sentinţa civilă nr.1515/2001 în baza unui act emis de o autoritate fără calitate procesuală, respectiv Secretariatul de Stat pentru Culte, din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Astfel, prin încălcarea Legii nr.21/1924 s-a ajuns ca Statusul romano-catolic să devină (ceea ce nu a fost niciodată) persoană juridică şi apoi să revendice şi să obţină un număr uriaş de imobile în Ardeal, pe care niciodată nu le-a avut în proprietate! „Această sentinţă trebuie imediat anulată, la fel cum trebuie anulate toate consecinţele aplicării ei.“ Legea nr.21/1924 precizează la art.1 că: „persoanele juridice de drept public se creează numai prin lege.“
- Prin Încheierea civilă nr.5348/2005, pronunţată în data de 25 noiembrie 2005, în şedinţa Camerei de Consiliu a Judecătoriei Cluj-Napoca, fără citarea părţilor şi fără dezbateri, s-a dispus dobîndirea calităţii de persoană juridică pentru Fundaţia Statusul Romano-Catolic din Ardeal, cu sediul în Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu nr.5.
- În perioada post-decembristă au fost retrocedate mii şi mii de imobile fără ca în dosarele acestora să existe actele originale de dobîndire a lor. Din păcate, Parchetul şi Direcţia Naţională Anticorupţie refuză să facă cercetări penale în aceste cazuri de împroprietăriri şi să apere interesele Statului Român.
- În Ungaria le-au fost retrocedate bisericilor numai lăcaşurile de cult.
- Prin politica retrocedărilor, „Statul Român practică un mod original de autodesconsiderare, de sinucidere economică, de autodizolvare a patrimoniului public şi o autosubminare a siguranţei naţionale.“
- Este obligatoriu ca „toate cererile de revendicare să fie analizate de la ORIGINI“ de către o Comisie Specială învestită cu autoritate decizională. Această Comisie Specială trebuie obligată, prin dispoziţii legale imperative, să verifice toate dosarele de revendicare în care s-au dat soluţii. Comisia Specială urmează să înlocuiască Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (A.N.R.P.).
Din cărţile profesorului Onisifor Ghibu rezultă că, în perioada interbelică, împotriva acţiunilor şi pretenţiilor ilegale ale Statusului romano-catolic au intervenit regele şi primul-ministru, ministrul Justiţiei şi ministrul Culturii, inclusiv prin demersuri la Vatican. Cu toţii au stabilit, inclusiv Înalta Curte de Casaţie, că niciodată Statusul romano-catolic nu a avut personalitate juridică, nu a fost proprietar pe bunurile pe care le-a administrat şi nu a fost recunoscut de Vatican şi de Ungaria. Nici pînă la începutul anului 2013, Statusul romano-catolic nu a dobîndit personalitate juridică în baza Legii nr.21/1924. Cu toate acestea, Regimurile Iliescu şi Băsescu au tolerat împroprietărirea ilegală a Statusului romano-catolic cu multe sute de clădiri şi suprafeţe uriaşe de terenuri agricole şi forestiere ale Statului şi Poporului Român. De ce au făcut-o? De ce nu apără Interesul Naţional? Nimeni nu le întreabă! De aceea Guvernul Ponta II perseverează în problema retrocedărilor ilegale şi împotriva Poporului Român şi a integrităţii României. Începînd cu anul 1991, prin multe legi şi ordonanţe de urgenţă, Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu au facilitat restituirile în natură şi mai ales împroprietăririle pentru bisericile ungureşti şi Statusul romano - catolic, punînd în pericol integritatea României şi viitorul Ardealului. Motivul real şi tot mai evident al acţiunilor diabolice ale Ungariei, U.D.M.R.-ului, bisericilor ungureşti şi Statusului romano-catolic pentru dobîndirea de proprietăţi, pe toate căile şi prin toate mijloacele, este Ardealul! La reuniunea conducerii U.D.M.R., desfăşurată la Tîrgu Mureş, în 23 februarie a.c., au fost premiaţi cu „Bradul de argint“ cei care au reuşit să obţină cele mai mari şi spectaculoase retrocedări şi împroprietăriri din averea Poporului Român.
Serviciile de Informaţii din România i-au înştiinţat pe conducătorii Statului Român că marea majoritate a imobilelor revendicate şi obţinute de bisericile ungureşti, Statusul romano-catolic şi samsarii stigmatizaţi de premierul Ponta au la bază documente false. Cunoscînd realitatea, Regimul Băsescu-Ponta nu a sesizat Parchetul şi nici nu a suspendat retrocedările. Faptele respective constituie infracţiuni!
Legea Ponta urmăreşte să asigure înstăpînirea rapidă a Ungariei şi a ungurilor asupra Ardealului! În paralel, continuă acordarea extrem de rapidă a cetăţeniei ungare pentru românii get-beget. Urmarea sigură va fi Diktatul de la Bruxelles, pregătit pentru anul 2014, împotriva României. În faţa acţiunilor extrem de periculoase ale Ungariei şi revizionismului unguresc, din campania de primăvară, împotriva României şi a Poporului Român se impun cel puţin următoarele:
1. Guvernul Ponta II să renunţe la angajarea răspunderii în Parlament şi să supună dezbaterii publice şi parlamentare proiectul de lege privind finalizarea procesului de restituire.
2. Să fie adoptată o ordonanţă de urgenţă privind înfiinţarea Comisiei Speciale de verificare, împreună cu Parchetul, a tuturor dosarelor de restituire şi a legalităţii soluţiilor date.
3. Sesizarea de către Guvernul Ponta II a Consiliului Suprem al Magistraturii şi a procurorului general al României în legătură cu faptele penale săvîrşite pentru apariţia şi împroprietărirea  Statusului romano-catolic.
4. Convocarea Consiliului Suprem de Apărare a ţării pentru a analiza şi decide în legătură cu acţiunile Ungariei şi U.D.M.R. vizînd dezmembrarea teritorială a României şi obţinerea autonomiei Ardealului.
5. Prezentarea în Parlament a unor rapoarte de către directorii Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.) şi Serviciului de Informaţii Externe (S.I.E.) privind acţiunile revizioniste ale Ungariei, U.D.M.R.-ului, bisericilor ungureşti şi Statusului romano-catolic, în special prin acordarea cetăţeniei ungare pentru români şi prin retrocedările în natură bazate pe fals şi uz de fals în înscrisuri oficiale.
Deşteptaţi-vă şi uniţi-vă, români!

Dr. GHEORGHE FUNAR
Secretar general al P.R.M.
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj


ZIARUL TRICOLORUL, nr. 2701, 22.03.2013 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu