"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




vineri, 4 ianuarie 2013

Carte urîtă, palme cui te-a scris!



Acum, la început de an, m-am hotărît să încep un serial despre cele mai sinistre cărţi care au invadat librăriile româneşti în ultima vreme. Aşa după cum mă pricep să popularizez cele mai reuşite apariţii editoriale - cred că mă pricep şi am dreptul moral să-i ard şi pe impostori. Care taie pădurile ţării de pomană. Care vor, şi ei, să fie scriitori. Aşadar, colegi de profesie şi de glorie cu Eminescu şi Caragiale - dar de ce nu şi cu Shakespeare şi Dostoievski?! Doar „produsele“ lor stau pe acelaşi raft, în aceeaşi vitrină. Una din devizele mele în viaţă este să strivesc licheaua oriunde o prind. În orice domeniu. Acum, în raza de acţiune a rachetei Pershing, care e stiloul meu, au intrat cîţiva grafomani netalentaţi, din aceeaşi specie ca Bădiliţă şi alţi cîţiva, ale căror nume, pur şi simplu, le-am uitat. De ce le-oi fi uitat?
N-am, eu, memorie? Oho, cred că şi un copil de o şchioapă a aflat că am o memorie de super-elefant! Le-am uitat pentru că aceşti zmîngălitori de hîrtie şi pereţi de toaletă sînt nişte efemeride, adică trăiesc doar o oră, sau o zi. Insectarul e completat acum cu alte gîngănii gălăgioase: Ion Ochinciuc (un ţigan şperţar, care a parazitat, zeci de ani, Radio România, iar acum îşi publică nişte zoaie de „amintiri“, sub titlul „Jurnal anapoda“); Emil Alexandrescu (n-am auzit de ăsta în viaţa mea, dar individul face parte din stirpea intolerantă şi de un anti-comunism de paradă, ca şi Ticu Dumitrescu; mizeria acestui imbecil sinistru se intitulează „Introducere în literatura română“, fiind publicată de Editura Didactică şi Pedagogică, aşadar are un gir oficial, ce ruşine!); Daniel Ioniţă (alt cretin, care se dă, şi ăsta, antologator literar, critic, istoric, scoţînd la Editura Minerva un jeg intitulat „Antologie de poezie română modernă“, Ediţie româno-engleză, el aducînd mulţumiri fiicei defunctului critic Romul Munteanu, pe nume Ana Munteanu, de la Minerva, precum şi, atenţie, „mătuşii mele, Lenuţa“!). Dar, să încep cu începutul. Adică invers: „Testament“, aşa-zisa antologie a acestui troglodit pe nume Ioniţă. Insul trăieşte în Australia. Are veleităţi de hartist. Dar cum să intre el într-o „istorie“ literară, cine să-l bage în seamă? Aşa că a recurs la o şmecherie: a încropit o antologie, care începe cu Vasile Alecsandri şi Mihai Eminescu şi se termină cu… el, Ioniţă! Îţi stă mintea-n loc cît de neruşinaţi pot fi unii. Pînă şi maimuţele furăcioase au mai multă ruşine decît chibiţii care o iau pe scurtătură, ca să fie băgaţi în seamă. Am notat cîteva nume inexistente pentru istoria literaturii române, care sînt îndesate, cu genunchiul, de cangurul Daniel: Zorica Latcu (poate Laţcu?), Irina Mavrodin (traducătoare, dar în nici un caz poetă), Rini Sylvia Manor, Lidia Săndulescu-Popa, Adrian Munteanu, Florin Lăiu, Gabriel Dumitru, Mihaela Malea-Stroe, Daniel Bănulescu şi repet, bomboana pe colivă, sau cireaşa de pe mort, Daniel Ioniţă. În vremea asta, sînt omişi poeţi importanţi: Andrei Mureşanu (autorul versurilor Imnului de Stat, care nu e „Deşteaptă-te, australiene!“, ci „Deşteaptă-te, române!“), Al. Mateevici (părintele capodoperei „Limba noastră“), Şt. O. Iosif, Aron Cotruş, George Topîrceanu, Otilia Cazimir, Nichifor Crainic, Vasile Militaru („A venit aseară mama“), Vasile Posteucă, Emil Botta, Emil Isac, Romulus Vulpescu, Constanţa Buzea, Ion Horea ş.a. Bă, Ioniţă, eşti nebun? Te treci, pe tine, un zero barat, într-o „Antologie de poezie română modernă“, dar îi ştergi cu buretele pe marii poeţi creştini Nichifor Crainic şi Vasile Militaru, ca şi pe Andrei Mureşanu, Şt. O. Iosif şi Al. Mateevici? Probabil că vina e împărţită, transfugul incult fiind „îndrumat“ de Ana Munteanu (pe care cretinul o consideră „un spirit erudit“), de dulapul umblător Alex. Ştefănescu (autorul Prefeţei, Elefantul cu Breton scriind că ăsta, Ioniţă, dă „dovadă de atîta candoare şi bună-credinţă“) şi, fireşte, de mătuşa lui, tanti Lenuţa. Dar, iată cum sună ultimele fraze ale „Notei traducătorului“ (antologatorului), care, de la „Trecut-au anii…“ şi „Glossa“ lui Mihai Eminescu plonjează direct în magazia familiei lui de handicapaţi: „În final, se cuvine să mulţumesc mamei mele, Rodica („Juna Rodică voioasă trece“, normal), atît pentru materialul genetic transmis (hai, că fac pe mine de rîs!), cît şi (mulţumită talentului natural şi, de asemenea, educat în privinţa literaturii) pentru sugestiile ei cu privire la unele dintre poeziile incluse aici. Acest talent provine, fără îndoială, de la bunicul meu Ioan Ogrean, un talent recunoscut de familie, deşi nepublicat, în privinţa poeziei. De cealaltă parte a familiei, am crescut cu dese recitări de poezie din partea tatălui meu, Constantin, ca şi a mătuşii mele Lenuţa şi a unchiului meu Marin“. Hai, taci! Lenuţa şi Marin/Îl crescură pe cretin! Nu ştiu cu ce s-o ocupa acest specimen în ţara cangurilor, dar se poate bănui că a spălat vase, ori a condus camioane, cel puţin la început. Băiatul zice despre „moftul“ lui de a scoate o Antologie că „era deja prea tîrziu ca să-mi mai pun întrebări cu privire la sănătatea mea mintală“ - eu îmi pun astfel de întrebări, handicapatule mic şi prost (îşi publică o poză cu o ghitară de folkist, pe manşeta interioară a coperţii). În textul introductiv, Ioniţă enumeră mai mulţi poeţi mari, de la Shakespeare pînă la Homer, „care au fost traduşi şi, prin aceasta, au intrat în conştienţa (?!) universală“. Ce face? Conştienţa? Poate a vrut să spună „conştiinţa“! Dar, năvlegul e şi agramat: „Aceasta a însemnat încercarea ca fiecare dintre elementele de mai sus să devină slujitoare ale (sic!) acestui ţel“, dezacord penibil, fiindcă nu e vorba de plural, ci de singular, formularea corectă fiind „fiecare (…) slujitoare a acestui ţel“. Concluzia? Maculatura de faţă e o catastrofă, ceea ce astralopitecul nostru a amuşinat deja: „O viitoare ediţie, în speranţa în care ediţia prezentă nu va fi un dezastru…“. Dar este un dezastru! Nu mai pomenesc de reproducerea eronată a unor versuri şi de greşelile de corectură, care sînt din abundenţă! Nu mai amintesc de ridicolul unor traduceri (de exemplu, titlul splendidei poezii a lui Radu Gyr, compusă în închisoare, „Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane!“, devine „Rise up now Gheorghe, Rise up now Ion!“). Apropo de Radu Gyr: în capodopera „Isus în celulă“, „vărgi“ rimează, în făcătura lui Ioniţă, cu „libarci“ - cuvîntul corect e „libărci“. Tot acolo se scrie despre „fum de cătui“ - versul real este „fum de căţui“. Altă eroare: cine-o fi marele artist Farcaş, din poezia „Basarabie cu jale“ a lui Grigore Vieru? Poetul s-a referit la Dumitru Fărcaş, nu la Farcaş! În compunerea unui scribălău pe nume Gabriel Dumitru (n-am auzit) se scrie: „Meldia/Vieţii“ - se poate bănui că ar fi trebuit să apară „Melodia“. Nu figurează Andrei Mureşanu şi Şt. O. Iosif, dar e nelipsit, ca martie din post, Mircea Cărtărescu. Mamutul îi sperie pe puţinii cititori ai acestei farse sinistre cu „versuri“ ca: „în maşină pute-a maieuri şi-a benzină“; „cum am intrat la bulandra/era antreul plin de gagici încoţofenite“ etc. Alte mostre de delirium tremens găsim la un oarecare Daniel Bănulescu: „În şosetele mele se bălăceşte moartea/Prin iarba sexului iubitei mele moartea sare ca un roi de lăcuste“; „De moarte mi-e frică şi totuşi către moarte zilnic alerg/Cu şliţul desfăcut de aţîţători colţişori de cucoană“. Concluzia o trage el, neica-nimeni ioniţă, care rupe o peniţă scriind ultima „poezie“ (ilustrată cu poza lui cu ochelari negri, de Amicii Orbilor): „mă năpădesc tramvaie, troleibuze/în care mă urcam“. Aferim! La aşa „poet“, aşa „antologie“. Ce facem cu editura asta, Minerva? E chiar editură, sau balamuc? La această întrebare aştept un răspuns de la patronul Minervei, Sorin Peneş. (va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

           Ziarul TRICOLORUL, nr 2646 / 04.01.2013

5 comentarii:

  1. Cind spui Corneliu Vadim Tudor spui: cultura, arta, inteligenta,istorie, literatura, biblioteca. Asta este definitia sa. E liber sa o completati. Mult succes maestre ( vorba promteristelor dar si a mea) LA MULTI ANI !

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna ziua domnule Vadim Tudor, numele meu este Alina Cristea si as vrea sa am o adresa de email la care sa va trimit cateva poezii scrise de mine pentru a-mi spune ce parere aveti despre ele. Eu am publicat cateva dintre ele intr-un volum colectiv in 2010 - "Petale lirice - antologie colectiva de poezie", in rest nu am publicat deocamdata un volum.
    Cu deosebita stima, Alina Cristea.

    RăspundețiȘtergere
  3. mai ionita nu umbla cu ciora vopsita -ca restu ati spus dv.AVETI DREPTATE NISTE PAPAGALI-CULMEA AU APARUT SI IN POLITICA .DL.VADIM EU SINT DAK DIN MOSI STRAMOSII [VZ, ISTORICI DE MAMALI..ZOE PETRE CARE N AUZIT PE NIMENI CA AR AVEA STRAMOSI DACI-IAR MADALIN VOICU CA NU SE MAI CINTA M AM NASCUT INTRE CARPATI ...CI INTRE MIZERII SI CACA..]-NOI FRONTUL SALVARII SPIRITULUI DAK -EXCLUDEM ROMANIZAREA-DORIM REVENIREA LA NUMELE NOSTRU MILENAR DACIA/DACI SA FIM CU DACII BASARABI SA NE UNIM===SI TINEM SA FELICITAM PT. EXPRESIA DE ASEARA DE LA TV. [PARCA ROU...TV]---CA NOI SINTEM STRAMOSI ROMEI/NU URMASII EI=NOI DACII ADEVARATIIROMANI APRECIM /E F.ADEVARAT [VZ. VEDICA CREDINTA A FACERII LUMII..]/VA PRETUIM CA ISTORIC SI VA ACORDAM TITLU DE REX DACUS VEDICA.

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte amuzantă această recenzie d-le Vadim Tudor! Râspund în speranța că ceea ce scriu va fi citit cu buna credință cu care am facut-o.
    Nu mă voi referi la caracterizările personale. Doresc să subliniez doar câteva puncte despre lucrare, în speranța că vor fi evaluate obiectiv, de dvs și de cititorii acestei pagini.
    A) Audiența căreia se adresează acest volum este cea cititoare în limba engleză. Conaționalii mei români au la dispoziție minunatul peisaj al poeziei românești în original, ne e nevoie să vin eu din Sydney ca să li-l prezint. Volumul prezintă citiorului de limba engleză (nu în primul rând românilor) o parte din acest minunat univers. Și cei din afara granițelor au dreptul să cunoască frumsețea neasemuită a poeziei românești. Deci, lipsa unui ă sau â nu-i va deranja pe cititorii din Australia, USA, UK.
    În consecință o recenzie completă trebuie să comenteze mai ales cu privire la varianta ENGLEZĂ a volumului.
    B) Bine spuneți că mulți poeți de valoare (cel puțin egală cu cei din volum...) ar fi trebuit să fi fost prezenți. Chiar eu scriu acest lucru în introducerea mea la volum. Limite editoriale (prezentarea cărții la Gaudeamus 2012) nu mi-au permis să-i includ. Volumul 2 va cuprinde o mare parte din cei pe care-i menționați, ca și pe alții.
    Am intenționat ca cititorul în engleză să poate avea o privire de ansamlu, să guste căteva din poeziile care vor suna bine sensibilității poetice engleze. În limita timpului, am ales poezii care au o anumită muzicalitate și "traversează" bine această punte lungă, îngustă și periculoasă dintre două limbi, două culturi, în esență două feluri de a privi lumea.
    Am ales POEZII, și nu neaparat POEȚI. De exemplu: poate că Șt.A. Doinaș nu este un Topârceanu, Vlahuță, Crainic - care vor urma în volumul 2. Dar Mistrețul cu Colți de Argint rezonează cu teme existențiale universale, și sună excelent în engleză. Acelaș lucru se poate spune despre Zorica Lațcu (Maica Teodosia)ș.a. O sută de specialiști vor avea 100 de opinii cu privire la acest subiect... Toți având dreptate!
    Aceast volum are intenția de a de a DESCHIDE POFTA publicului cititor în engleză pentru poezia românească. În 256 de pagini nu se putea realiza o lucrare atot cuprinzătoare.
    Am prezentat apoi unii poeți (câțiva) necunoscuți în România. Eu însumi sunt plecat din Romania din 1980, de la 20 de ani.
    D) "Troglodirea" mea (cel puțin în România), se datorează faptului că sunt plecat din România 34 de ani. Predau în cadrul Business Faculty a Universitații Tehnologice Sydney. Tema mea de doctorat se ocupă tocmai cu traducerile de poezie din română în engleză - ce înseamnă să interpretezi spiritualitatea poeziei românești în această lingua franca pe plan modial, vrem nu vrem). Lucrarea va fi publicată și prezintă deja interes pentru mulți traducatori de versuri românești în alte limbi (există interes din Japoia până în Portugalia, USA etc...)
    E) În Australia, 1 Decembrie 2012 ziua României, în Parlament, un cunoscut actor de teatru, Tug Dumbly, a recitat Glossa lui Eminescu, din Testament. Parlamentarii împreună cu cei 15-20 de demnitari stăini, ridicați în picioare, au ovaționat la scenă deschisă! Asta s-a datorat geniului Eminescian, dar și unei traduceri fidele, actorul reușind să pătrundă genialitatea Glossei, interpretând-o poate cum doar un George Vraca ar fi putut-o face. Și asta pentru că a avut acces la o traducere care să-l reprezinte fidel pe Eminescu pentru spectatorul Australian.
    F) În conlcuzie, cu respectul pentru dvs și pentru contribuția dvs la cultura românească - în opinia mea (subiectivă desigur) oameni ca mine, care își dedică o mare parte din timpul lor promovarii culturii românești pe plan mondial, ar trebui încurajați. În special atunci când lucrările lor sunt primte bine în străinatate (spre exemplu, dupa lansarea de carte din Sydney, toate volumele Testament - Anthology s-au vândut în câteva zile...). Voi accepta oricând critici care se refera la obiect. Cele personale nu ma ajută. Dacă m-ar ajuta le-aș îmbrățișa și pe acelea...
    Cu respect,
    Daniel Ioniță

    RăspundețiȘtergere
  5. O antologie mult aşteptată, căreia nu am să-i menţionez titlul şi editura (din motive lesne de înţeles), a văzut relativ recent lumina tiparului. Personal, o consider aproape desăvârşită. Ceea ce impresionează este faptul că editorul s-a străduit să prezinte o paleta largă de poeţi ( clasici şi în devenire) precum: Aron Cotruş (Ai noştri sunt aceşti munţi), Radu Gyr (Românie, Crezul, Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!), Marin Sorescu (Ardealul, strarea mea de spirit), Grigore Vieru (Scrisoare din Basarabia), Vasile Posteucă (Bucovină, Bucovină), Ştefan Octavian Iosif (Când a fost să moară Ştefan), Adrian Păunescu (Rugă pentru neam, Dacii liberi, Români prin Europa), Gabriela Genţiana Groza (Scrisoare către Basarabia), Mihai Eminescu (Scrisoarea III, Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie), George Coşbuc (O scrisoare de la Muselim Selo, Scut şi armă, Spadă şi credinţă, Dunărea şi Oltul, Imnul studenţilor, Paşa Hassan, , Cântec ostăşesc, Cântec [Ţară avem şi noi sub soare], Cântec [Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai] ), Ioan Alexandru (Aura, Ego Zenovius, Strămoşii,Ţăran, Ţăranii, Testamentul lui Ştefan cel Mare, Identitate), Vasile Militaru (Ţara mea…scrisoare unui străin, Credinţa în popor, Eroilor, Chiot către neamul meu), Vasile Alecsandri (Imn lui Ştefan cel Mare), Nicolae Nicoară Horia (Transilvania, Eu vin din Ţara Moţilor), Sf. Ioan Iacob Hozevitul (Imnul românesc, Îndemn frăţesc, La noi acasă, Popor martir, Turmă fără Păstor)), Sf. Ioan Iacob Hozevitul (Va veni cândva), Teofil Lianu (Zarca), Pr. Alexei Mateevici (Limba noastră), Nichifor Crainic (Cântecul potirului), Dimitrie Bolintineanu (Daniel Sihastru, Muma lui Ştefan cel Mare), George Buznea (Doina Prutului), George Buznea (Durerea Prutului), Kostas Varnalis (învaţă), Gabriel Iordan-Dorobanţu (Poarta Raiului), Dumitru Paulescu (Ravaş de pribegie). Totodată, editorul subliniază faptul că numai Ortodoxia desăvârşeşte efortul creator, conferind sacralitate lirismului patriotic.

    RăspundețiȘtergere