"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




joi, 31 ianuarie 2013

Carte urîtă, palme cui te-a scris! (7)



Am să trec acum la un caz patologic. Rareori mi-a fost dat să văd un impostor şi un profitor mai neruşinat ca acest Ion Ochinciuc. Individul e un ţigan obraznic, care a căpuşat Radio România, timp de zeci de ani. Ştiţi specia: portbagaje pline, mese-ntinse, mai nişte alimente pe uşa din dos, mai un plocon de Sărbători etc. „Dacă nu curge, pică“ - ăsta era imnul acelei epoci, nu „Trei culori“. Necazul cel mare al acestui Ochinciuc e analfabetismul. Mai exact spus, tipul e incult, nu ştie chestiuni elementare, dar plezneşte ca un cimpoi de atîtea ifose şi închipuiri. Aşa-zisa lui carte are titlul „Jurnal anapoda“ şi a apărut la Editura Trans Arte. În realitate, nu e o carte, ci o ladă de gunoi, în care bulibaşa Ochinciuc a îndesat, cu o furcă de Scaraoţchi, tot ce i-a zbîrnîit lui prin scăfîrlie, tot ce şi-a adus aminte, tot ce a ciupit de la alţii. Individul n-are pic de talent. El are doar o ambiţie de om tîmpit, să-şi satisfacă acea glandă comună tuturor rataţilor, care le biciuieşte simţurile şi-i face să nu aibă linişte pînă ce le arată tuturor cine sînt ei, ce performanţe au avut în viaţă. Pe coperta interioară a maculaturii e trecut un pomelnic cu toate romanele ochinciuce, 13 la număr. N-am auzit de nici unul. Titluri ca (pardon de expresie!) „Capcana din bulevardul primăverii“ (ar fi trebuit iniţiale mari), „Norocul era şchiop“ (o fi vorba despre Silviu Prigoană?) şi „Acasă fugarule“ (fără virgulă, fără semnul exclamării) - nu spun nimic, dar absolut nimic cititorului român. Grafomanul s-a folosit de poziţia lui la Radio România şi a tras sforile pentru a-şi publica „romanele“. Dacă toate acestea sînt ca „Jurnalul“ său, atunci e jale mare. Supratitlul acestuia din urmă e straniu: „Oameni şi întîmplări: De vorbă cu spiriduşul meu!“. Şi Ochinciuc chiar vorbeşte în răstimpuri, cu un fel de duh, care îl mai urechează şi îi dă poveţe demne de lecţiile de Învăţămînt Politic. Evident, după ce a stors, ca pe-o lămîie, regimul comunist - negrişmanul s-a dat de trei ori peste cap şi s-a metamorfozat, şi el, în anti-comunist, cît a suferit el, c-o fi, c-o păţi, că boul bălţii etc. Pe pagina de gardă figurează un MOTO (corect, MOTTO): „Fi (sic!) tu însuţi şi spune ce simţi pentru că cine se supără nu contează şi cine contează nu se supără“. Citatul îi aparţine unui dr. Seuss - nu ştim cine este, dar ştim că şmecherul bătrîn păşeşte, de la debut, cu stîngul: se scrie „Fii tu însuţi“. Nu ştie nici cine este autorul Prefeţei, Christian Crăciun, care scrie despre „maestrul Ion Ochinciuc“. Băi, Crăciune, în ce e ăsta maestru? În cacofonii? În agramatisme? (Va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR



      ZIARUL TRICOLORUL, nr. 2665,  31.01.2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu