Trepte şi etape de realizare a unei dictaturi:
Lecţie la Serviciile Speciale: creare sau contracarare a acţiunilor subversive, dezinformare, destructuralizare, schimbări structurale ale societăţilor şi statelor - contracararea acţiunilor de război psihologic ale adversarului;
- exersarea capacităţii de reacţie - individuală şi de massă - pe categorii socio-profesionale pentru subjugarea (slăbirea) treptată a acestora;
- crearea convingerii că partidul la conducere trebuie să realizeze revizionismul prin putere, nu prin înţelegere socio-civică;
- învrăjbirea claselor sociale (A+B); cît se desfaşoară conflictul A+B, se pregăteşte şi se lansează alt atac asupra altei categorii sociale, rezultînd conflictul C+D (ultima clasă socială vizată fiind Armata);
- distragerea atenţiei prin lucruri inutile, cu impact emoţional, iar unele dintre ele cu impact material major;
- formarea unui nucleu destabilizator (slab pregătit profesional, dar care este uşor de condus şi doreşte autoritate, deoarece membrii acestuia nu au putut fi lideri şi nu ar fi putut dobîndi vreodată, prin propriile capacităţi, ceea ce li se oferă acum) şi convingerea şi a altor persoane prin stimulente ierarhice;
- numirea în funcţii-cheie a celor slab pregătiţi (sau care au avut diverse probleme), aceştia fiind cel mai uşor de influenţat;
- crearea unui „ghid“ pentru influenţare prin discuţii, atitudini etc. (membrii nucleului de la putere urmînd să îşi adapteze orice discurs, atitudine, poziţie publică sarcinilor prevăzute prin ghid).
Detalii de punere în aplicare a planului de bază şi metode de contracarare:
1) Serviciile de Informaţii - pentru a deţine toate informaţiile necesare despre persoane, vor recurge la punctarea, supravegherea, racolarea, influenţarea şi, bineînţeles, adoptarea de măsuri specifice informative şi jocuri operative. În plus: identificarea persoanelor cu mare potenţial de stopare a acţiunilor (de ex. lideri formali sau informali) şi a celor cu potenţial financiar (care se punctează şi cu care se acţionează diferit, în funcţie de apartenenţă, la nucleul de Putere sau la Opoziţie). Concret, la nivelul Serviciilor Secrete se acţionează pentru:
A. Crearea unei structuri paralele de informaţii, care reanalizează şi verifică autenticitatea informaţiilor primite de la alte structuri. Planuri şi măsuri concrete (ex. concret: Reichssichercheitsamt - RSHA, în al II-lea război mondial).
B. S.I.E. - Stabileşte, creează şi transportă din valorile celor care conduc, prin imunitate diplomatică (pot crea şi firme etc.).
2) MINISTERUL JUSTIŢIEI - Procuratura - orice încercare de ripostă legală să fie oprită - anihilarea Plîngerilor.
3) M.A.I. - Slăbirea puterii de ordine şi linişte publică, desfiinţarea anumitor structuri de impact social, crearea de motive pentru discreditare. Crearea stării de frică şi nesiguranţă prin asocierea puterii cu lumea interlopă, aceasta din urmă căpătînd astfel forţă destabilizatoare.
4) ARMATA- Avansarea în grad a celor care nu au merite (se vor dovedi foarte eficienţi), crearea, din rîndul Unităţilor Militare de Cercetare-Diversiune, a unei structuri pentru intervenţie în forţă.
5) M.A.E. - Crearea de confuzii diplomatice, nerespectarea acordurilor, ignorarea atenţionărilor internaţionale, atacuri virulente împotriva statelor care au influenţă (se doreşte demonstrarea independenţei faţă de hotărîrile acestora şi sfidarea lor), urmărindu-se o izolare faţă de acestea şi îndepărtarea lor de la o posibilă soluţionare a problemelor care vor urma.
IZOLAREA este o necesitate pentru dictatură, care se asigură astfel de neimplicare externă, deoarece aceasta ar putea zădărnici menţinerea ei. Se schimbă conducerile tuturor instituţiilor importante cu: rude, apropiaţi, devotaţi.
6) BNR - Acapararea resurselor financiare ale ţării. Cele mai tari acţiuni pornesc de la BNR: nedeclararea patrimoniului naţional, nedeclararea rezervelor, destabilizare totală (într-o oră poţi bloca toată ţara prin cursul de referinţă).
7) ANULAREA FORŢEI OPOZIŢIEI. Guvernul preia treptat puterea Parlamentului, prin decizii directe.
- Liderul ţării trebuie să se identifice cu naţiunea (Salvator Naţional), unicul îndrumător (ştie tot, poate schimba tot).
- Toţi cei care au condus societatea trebuie găsiţi vinovaţi de prezent, culpabilizarea colectivă generînd frica de ripostă.
- Egalizarea claselor sociale.
- Cei cu averi din rîndul Opoziţiei (şi chiar al unor apropiaţi care nu mai prezintă interes) vor fi blamaţi şi făcuţi responsabili de dezastrul economico-financiar (justificare pentru următoarea etapă - confiscarea bunurilor sau şantajarea acestora pentru a-i deposeda de bunuri).
- Înlăturarea pe etape progresive a mass-media (se vor folosi persoane cu notorietate de contrapunere, ofiţeri acoperiţi).
- Se observă clar gradualitatea acţiunilor.
- Destabilizarea întregii societăţi.
După anihilarea Armatei, urmează ultima fază:
- Crearea unui conflict violent pentru justificarea intervenţiei prin unităţi special pregătite. Declararea stării de urgenţă, închiderea graniţelor pentru „binele naţional“, neagresarea externă. Sau:
- Generarea unui conflict pentru justificarea trecerii la o guvernare singulară-prezidenţială = dictatorială. Sau:
- Generarea unui conflict major pentru justificarea plecării din ţară cu o mare parte a averii naţionale.
Şablonul după care sînt selectaţi cei care vor duce la îndeplinirea dorinţei unui dictator (testul celor 13 întrebări).
1) Lipsă de caracter - esenţa disfuncţionalităţii:
- confuzi;
- inumani;
- duplicitari;
- se înjosesc;
- uşor manevrabili;
- nu recunosc ierarhia valorilor;
- nu pot fi profunzi;
- sînt virulenţi
2) Psihic labil - recomandaţi paranoicii şi schizofrenicii;
3) Frustraţi social;
4) Probleme fizice vizibile;
5) Neîmpliniţi social pe baze proprii - numai aşa se pot afirma;
6) Un trecut imoral ori infracţional etc.
Disoluţia puterilor de stat - element principal: anarhie; dictatura restabileşte ordinea: rezultă o nouă ordine.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu