Aseara in emisiunea "VORBE GRELE" de pe Antena 3 !

Emisiunea poate fi revazuta aici:

http://inregistrari.antena3.ro/view-09_Dec-2011-Vorbe_grele_cu_Victor_Ciutacu-30.html

Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (XXVII)

28 IANUARIE 1990. O nouă duminică. Un nou prilej de odihnă pentru Ziditorul Lumii. „Naturii îi place să se ascundă“ – scria Heraclit. Atît de bine se ascunde, încît pînă la urmă ne ascunde şi pe noi. În pămînt, în ape, în cenuşă. Uneori, mă bate gîndul sinuciderii. Mai ales în momentele în care parcă un înger blazat îmi şopteşte la ureche cît de zadarnică şi inutilă e viaţa. S-o ascunde aici un pleonasm? Nu cred, zadarnic e mormîntul sărăcăcios de la ţară, dar inutil e mausoleul de marmură. N-am să mă sinucid. Pentru că L-aş mînia pe Dumnezeu. Nu fiindcă aş suprima, ceea ce numai El, Creatorul, are dreptul s-o facă. Ci fiindcă, pentru cîteva clipe, aş putea fi egalul Lui. Eminescu a descris magistral starea asta, de beatitudine periculoasă, în finalul nuvelei „Sărmanul Dionis“: „Nu cumva sînt chiar eu Dumne...“ – zicea eroul (citez din memorie), iar atunci se prăbuşeau, cu larmă mare, lumile. Aş putea spune că aici rezidă una dintre strălucitele biruinţe ale creştinismului: condamnă sinuciderea cu asprime şi cu ameninţarea cazanelor de smoală clocotită, ceea ce înseamnă o limitare drastică a fenomenului. De altfel, pe urnele sinucigaşilor din Toledo stă scris, din generaţie în generaţie, de sute de ani: „Hic jacet cinis, pulvis et nihil“ („Alici se află cenuşă, pulbere şi nimic“). Dar, la naiba cu toate astea! Îmi e bine azi. Îmi imaginez bisericile ca pe nişte furnicare de oameni. Aud clopotele Bisericii din Bd. Titulescu. Prin spatele ei, prin nişte bălării şi movile de nisip, îmi plimb cîinii în fiecare dimineaţă şi noapte. Am numai trei: unul de rasă şi doi maidanezi, dar o liotă întreagă se ţine după mine, fiindcă ştie că va fi răsplătită, în final, cu ceva resturi. Acum, verdeaţa cea veche a dispărut, n-au mai rămas decît nişte ramificaţii noduroase, cu uşoare petice de zăpadă. Nu ştiu de ce, astăzi se vorbeşte la televizor, mai mult decît de obicei, despre Eminescu. Mă şochează o afirmaţie a Smarandei Jelescu, care, referindu-se la volumul X al „Operei Omnia“, zice: „În obsesia unora, Eminescu nu avea voie să fie cel mai mare poet român“. Dacă se referea, discret, la Moses Rosen, atunci e încă bine. Dacă a vrut să-1 atace pe Ceauşescu, atunci nu e bine, ba chiar e incorect, din două motive: ea a fost cea mai zeloasă „cîntăreaţă“ a regimului şi a familiei respective, pînă în ultima clipă, deci, într-o vreme în care aproape nimeni nu mai scria nimic pe tema asta, fiindcă se produsese înălţarea la cer a lui Nea Nicu şi nu mai asculta de muritori; apoi, să mă ierte Cel de Sus, dar factorii Puterii dăduseră ordin să fie tipărită Integrala Eminesciană, numai că s-a lăsat cu proteste evreieşti, ruseşti şi chiar ungureşti, din acest motiv (şi nu din altul) fiind întîrziată difuzarea unor volume.

Pe micul ecran îşi face apariţia fiica lui Victor Eminescu (parcă-parcă îmi aduc aminte că de la acest nepot colateral a cumpărat Augustin Z.N. Pop unele obiecte ale Poetului). Femeia e însoţită de fiul ei, pe nume Vasilescu. Am înţeles că-i cheamă Victoria şi Petrică Vasilescu. Trebuie să recunosc că de la Eminescu la Vasilescu e o cale lungă. Ca de la Mahler la Paler. Cei doi „descendenţi“ lansează neadevărul că, pe 15 iunie 1989, cu prilejul comemorării unui secol de la moartea Luceafărului, „Securitatea n-a dat voie nimănui să se apropie de mormîntul lui Eminescu“. Ce urmăresc oamenii ăştia prin asemenea minciuni? Eu, unul, am fost acolo, la mormînt, chiar pe 15 iunie. Trecuseră exact zece zile de la actul meu disperat de a-mi depune carnetul de partid pe adresa lui Ceauşescu. Zile şi nopţi întregi, în faţa balconului meu, peste drum, a staţionat o Dacie albă, cu antenă şi perdeluţe trase. Era evident că mă fila, dar o făcea grosolan, ostentativ. Am comandat la florăria de la „Athénée Palace“ o coroană superbă, din flori proaspete, stropite cu roua zorilor, la care am rugat să se pună şi o panglică de mătase Tricoloră. Nu mai ţin minte ce am scris pe panglica albă, alăturată, dar ştiu că am semnat şi eu, şi Eugen Barbu. Patronul n-a vrut să vină, lui îi face rău orice cimitir.

– Du-te tu, ştii cît îl iubesc pe Eminescu, dar orice intrare într-un cimitir mă deprimă la culme, nu mai sînt om zile în şir. Cred că n-o să particip nici la propria mea înmormîntare.

L-am rugat pe cumnatul meu, Liviu, să mă ducă cu maşina. Eram îmbrăcat într-un costum alb, veşmintele Adevărului. La mormînt era multă lume. Români simpli, de-ai noştri, mai mult pensionari, femei evlavioase, cu degete impregnate de colivă şi picuri de ceară pe pantofii simpli. Am simţit că toţi aceşti oameni mă primesc cu o căldură extraordinară. La cimitir nu se aplaudă, dar se face mai mult decît atît: se murmură. Şi atît m-au murmurat oamenii aceştia, încît m-au rugat să fac o poză cu ei la mormînt. Printre ei, basul Nicolae Florei. Atunci l-am văzut, în carne şi oase, prima dată. Mi-a vorbit despre daci, despre Zalmoxis şi Pithagora, despre monumentele megalitice. Unde o fi poza aceea, ce fotograf o fi făcut-o? Între timp, prin 1992, un cititor anonim a expediat-o pe adresa revistei „România Mare“ şi ea a apărut pe pagina I a publicaţiei, tot la un 15 iunie.

Mă vizitează doctorul Puiu Drăghici. Încerc să culeg de la el mai multe, fiindcă în 21 decembrie a lucrat pe Salvare. Reproduc, în rezumat, ceea ce mi-a spus acest om profund cinstit, poate că depoziţia lui va servi istoricilor viitorului: „La mitingul organizat de Ceauşescu erau 3 grupuri distincte: lîngă Restaurantul Cina, lîngă gardul Palatului Regal şi pe strada Oneşti, lîngă clădirea Direcţiei a V-a a Securităţii. Aceste grupuri erau organizate. Unii au dat cu petarde şi tot ei au strigat: – Se trage! În acelaşi timp, alţii i-au înţepat cu ace pe cei adunaţi, ceea ce a declanşat o reacţie isterică, de panică şi teroare. Am auzit cu urechile mele banda radio, care reproducea uruit de tancuri, şi care se pare că era pusă la o staţie de amplificare, aflată la una dintre ferestrele Hotelului Athénée Palace. Ca medic, mi-am dat seama că cei care au tras în oameni, în noaptea de 21 spre 22, au luat doze de amfetamină. E un energizant, te ţine treaz, vreo 7 zile, îţi dă altă reprezentare a lucrurilor. Dar, înainte de asta, formaţiunile operative au încercat să golească piaţa de oameni. Pe la ora orele 17,30, un camion militar a intrat în plin şi a zdrobit 2 oameni. La Sala Dalles s-a tras cu mitraliera, atunci ştiu că au murit 8 oameni, şi cu cei 2 călcaţi de maşină, au fost 10. Primii 10. Pe la ora 2 noaptea, jetul de apă al unui furtun de pompieri a scos ochiul unui tînăr. La Universitate, se desfăşura un spectacol nemaivăzut: trasoare colorate, din spate – gloanţe, din faţă. Răniţii şi morţii erau aruncaţi peste gard la Spitalul Colţea. Pe la 2,15 a fost curăţată complet Piaţa Universităţii. Ce-am mai aflat eu? La Spitalul de Urgenţă au murit 2 oameni. La spitalele din Cluj, nişte studenţi palestinieni în medicină au venit, alături de colegi de-ai lor, ronmâni, să dea ajutor“. Pleacă doctorul. Mă gîndesc la ce mi-a spus. „Toate dictaturile încep frumos şi se termină urît“. Păcat de Ceauşescu. N-a ştiut să se retragă la timp, în plină glorie. Am să scriu o dată un eseu despre „cezarismul asiatic“. Pe micul ecran, îşi face apariţia actorul Victor Rebengiuc. Spune că în Piaţa Victoriei totul e în ordine şi că oamenii în genunchi cer comuniştilor să rămînă în picioare. Reproşează Televiziunii că e partizană cu F.S.N.-ul, pentru că n-a transmis în direct mitingul de ieri. De asemenea, actorul declară că e stupefiat că Frontal participă la alegeri. Acolo, la miting, a fost – din simplă curiozitate – şi fratele meu, Pavel. Îmi spune la telefon că s-a întîlnit cu actorul Florin Zamfirescu. Şi că, pe la orele 17, au năvălit peste manifestanţi nişte beţivi cu bîte şi cuţite, care strigau pentru F.S.N. O cugetare adîncă a lui Emanuel Valeriu, rostită la TV: „Strada nu poate să conducă un stat“. Dar cînd a făcut Revoluţia, ea, strada, a fost bună, nu-i aşa? Ce uşor se poate transforma o stradă într-un cimitir! Cum, de altfel, şi un cimitir se poate transforma într-o stradă, cum a fost cazul mormintelor de la Bartolomeu, din Braşov, ale eroilor din primul război mondial, care au fost strămutate în urmă cu cîţiva ani, ca să se toarne asfaltul unei autostrăzi. Îmi pare rău pentru Ion Iliescu, dar 300.000 de oameni i-au cam făcut viaţa grea în Piaţă, nu l-au lăsat să scoată nici un cuvînt. E rezistent omul, încasează, înghite şi tace. E el şef de stat? E! Va intra în Istorie în galeria acelora care, într-un moment sau altul, au condus ţara aceasta? Va intra, ba chiar a şi intrat! Ce-şi poate dori un om mai mult? Pe la miezul nopţii, se transmite un fel de interviu-anchetă al lui P.M. Băcanu cu A.D. Munteanu. Fostul meu coleg de la „România liberă“ îl întreabă pe fostul meu coleg de la „Magazin“ (de fapt, toţi 3 eram colegi la acelaşi trust de presă, patronat de Frontal Democraţiei şi Unităţii Socialiste): „Credeţi că e compatibil să fiţi, concomitent, şi purtător de cuvînt al F.S.N., şi preşedinte al Radio-Televiziunii Române?“. Şi acum se produce marea şmecherie a acestui evreu infatuat şi fără pic de talent literar: anunţă că se retrage din funcţia de purtător de cuvînt al F.S.N. şi membru al Consiliului Naţional al F.S.N., ca să rămînă numai preşedinte al RTVR. Logic ar fi fost invers, întrucît contaminarea politică e aceeaşi, cu sau fără apartenenţă la noul partid-stat. Pe la 2 noaptea, urmăresc, în reluare, procesul celor 4 fruntaşi C.P.Ex. Mă revoltă, din nou, insolenţa agresivă a acestui colonel de Justiţie, încă nu ştiu cum îl cheamă. E de-a dreptul scandalos, parcă ar fi un extraterestru, care n-a trăit în ţara asta şi care n-a avut tangenţă cu cei 4 demnitari pe care, probabil, înainte îi vedea de la distanţă, iar acum, iată, îi umileşte certăreţ şi grosolan. Oare asta să fie Justiţia noastră militară? Dacă acum, în 1990, un colonel de Justiţie se poartă aşa cu 4 înalţi demnitari ai unui regim care s-a prăbuşit abia de o lună, îmi dau seama cum a fost călcat în picioare de un magistrat, pe nume Pistol, nefericitul meu unchi Dumitru Barta (Mituş), căpitan M.F.A., care, pe la începutul anilor ‘60, a destăinuit unei prietene locul unde se fac manevre comune cu trupele sovietice, aia l-a denunţat (din răzbunare, pentru că n-a luat-o de nevastă), el a fost arestat şi condamnat la vreo 15 ani, detenţie politică, pentru înaltă trădare. După eliberare, s-a încadrat muncitor la „Vulcan“, ca mai toate rudele mele bucureştene.

În puterea nopţii, pe fondul halucinaţiilor pe care ţi le dau oboseala şi toropeala somnului, îmi trece prin cap o idee. Pur şi simplu îmi vine să scriu Procuraturii Generale o epistolă, prin care să cer să fiu martor în procesul celor 4, pentru o informaţie extraordinară, dar odată ajuns la bară aş spune doar atît: „Onorată Curte, acest preşedinte de instanţă este cel mai mare dobitoc al României!“. După care, fireşte, m-aş duce spre puşcărie. Pentru ultraj adus Curţii. Dar, nu-i mai bine oare să mă duc eu la culcare? (Va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

Explicaţie poză: 

Delegaţia Senatului României „se trage în poză“ în faţa unuia dintre cele mai vestite monumente ale lumii: Sfinxul egiptean (martie 1994). Atunci s-a sufocat rău, în interiorul Piramidei lui Keops, părintele-senator Simeon Tatu. Exact după 5 ani, în martie 1999, acesta s-a prăpădit...

Ziarul TRICOLORUL, nr 2340 / 10.12.2011

Incredibil, dar penibil: Mafia de la FRF a desfiinţat Universitatea Craiova din cauza ţiganului barbugiu Victor Piţurcă (?!)

MEMORIU

Domnule preşedinte CORNELIU VADIM TUDOR,

Avem onoarea să vă prezentăm cîteva date despre situaţia tragică prin care trece clubul de legendă al fotbalului românesc, F.C. UNIVERSITATEA CRAIOVA.

- Comitetul Executiv al Federaţiei Române de Fotbal, din data de 20 iulie 2011 a decis excluderea provizorie a clubului F.C. UNIVERSITATEA CRAIOVA din cadrul membrilor afiliaţi ai FRF, urmînd ca această decizie să fie validată de prima Adunare Generală Ordinară a FRF, care a fost programată pentru data de 16 mai 2012. Acest lucru este menţionat inclusiv în hotărîrea trimisă clubului nostru, în condiţiile în care prima întrunire a Adunării Generale a FRF este programată pe 16 mai 2012!

-Motivul oficial pentru care Comitetul Executiv al FRF a luat această decizie a fost acela că F.C. UNIVERSITATEA CRAIOVA s-a adresat instanţelor de judecată, în speţă Curţii de Apel Bucureşti, într-un litigiu cu VICTOR PITURCA, litigiu în care fusesem judecaţi de comisiile neautonome şi neindependente de FRF, conduse de avocaţii de familie de ani de zile ai lui Victor Piţurcă, şi numiţi în aceste funcţii de Mircea Sandu, dovediţi în acest sens, fără tăgadă, de noi, prin acte care nu lasă loc interpretărilor. Potrivit acestei decizii, am fost obligaţi să plătim suma de 7.000.000 de euro lui VICTOR PIŢURCĂ!?!

-Ca efect al acestei excluderi abuzive, FRF a continuat cu abuzurile, hotărînd ca 39 de jucători aflaţi sub contract cu F.C. UNIVERSITATEA CRAIOVA să devină liberi de contract, în baza deciziei de excludere provizorie, şi să poată semna contracte cu noi cluburi, din postura de liberi de contract.

Consecinţele acestei decizii sînt următoarele:

- Clubul F.C. UNIVERSITATEA CRAIOVA a fost, practic, desfiinţat;

- Patrimoniul societăţii a fost devalizat;

- Cca. 100 de salariaţi au rămas fără serviciu (muncitori stadion/ cantonament, angajaţi club);

- Cca. 2 milioane de simpatizanţi sînt îndureraţi.

Abuzurile săvîrşite de Mircea Sandu, Dumitru Dragomir şi acoliţii lor sînt extrem de grave şi fac obiectul mai multor reglementări penale, dar primează:

- încălcarea accesului liber la justiţie, prevăzut şi garantat de Constituţia României;

- încălcarea dreptului la apărare, prevăzut şi garantat de Constituţia României, dar şi de Legea Sportului, act normativ în baza căruia FRF a luat fiinţă;

- întreruperea abuzivă a relaţiilor contractuale dintre club şi jucători, jefuind, practic, patrimoniul clubului, munca de selecţie şi formare, desfăşurată, de ani de zile, de clubul nostru.

Pentru o mai bună înţelegere a situaţiei, vă anexăm rezoluţia procurorilor DNA (17 pagini), purtînd semnătura procurorului-şef adjunct Petru Narita, cu privire la această cauză.

Vă mulţumim.

Director General, ADRIAN MITITELU

Craiova, 9 decembrie 2011

Explicaţie poză: Mircea Sandu nu mai are cancer, dar ştiţi de ce? L-a dat Federaţiei Române de Fotbal, pe care a îmbolnăvit-o mortal!

Ziarul TRICOLORUL, nr 2340 / 10.12.2011

La Mulţi Ani, Mitzura Arghezi!

Astăzi, doamna Mitzura Arghezi împlineşte o frumoasă vîrstă. Fiica marelui poet Tudor Arghezi a rămas la fel de tînără, fiind înnobilată de spiritul justiţiar pe care l-a moştenit de la tatăl său şi căruia i-a dat strălucire în generoasa familie a Partidului România Mare. Actriţă de teatru şi film - a jucat în nemuritorul „Titanic Vals“ - doamna Mitzura Arghezi a fost deputat, în două rînduri, în Parlamentul României, din partea Partidului fondat şi condus de Tribun. La Mulţi Ani, Mitzura Arghezi!

Ziarul TRICOLORL, nr 2340 / 10.12.2011

Agentul Mossad Elan Schwartzenberg - un păduche analfabet care se dă rechin de presă

Domnule Elan Schwantzenberg, ai început să te comporţi infect: zi de zi, postul Realitatea TV (pe care l-ai pus la picioarele satanistului Traian Băsescu şi l-ai distrus!) mă înjură ca la balamuc, dar eu sînt împiedicat să mă apăr. Nu eşti primul evreu cu apucături naziste pe care l-am întîlnit. Eu ştiu cu ce treabă ai fost paraşutat din Israel în România, dar o să-ţi rupi gîtul, fiindcă românii nu sînt proşti şi te-au mirosit. Mai ştiu şi că ai dat ordin slugilor cu foamea-n gît de la Realitatea TV (de teapa derbedeilor Cozmin Guşă şi Sergiu Toader) să cenzureze ştirea conform căreia femeia decapitată fusese împuşcată, de fapt, pe terenul de vînătoare care îţi aparţine - fiindcă eşti un mare ucigaş de animale. Te mai miri că te-a lăsat nevasta şi a fugit mîncînd pămîntul, îngrozită de afacerile murdare în care eşti amestecat, ca şi de faptul că nu te prea speli. Nutresc speranţa că nu va avea, şi ea, aceeaşi soartă macabră ca nefericita româncă. Nimic nu e mai ridicol ca un păduche analfabet care se dă rechin de presă! Mai bine te-ai căra înapoi, în Israel, fiindcă bate războiul la uşă şi e mare nevoie de spălători de morţi.

Dar, iată cum sună o NOTĂ, pe care am primit-o, chiar azi, de la nişte cadre specializate în munca de informaţii: „Cu un trecut oficial «romanţat», Elan Schwartzenberg, actualul patron al postului Realitatea TV, se screme să devină o figură publică onorabilă, pozînd în mare om de afaceri şi investitor. De fapt, puţini ştiu cine este, cu adevărat, Elan (în acte Emilian) Schwartzenberg. Surse din Serviciile Secrete ne-au dezvăluit că acesta este un individ născut în România, dar care a emigrat cu familia în Israel, unde a făcut liceul şi armata. Personajul se află încă dinainte de anul 2000 în vizorul SRI, fiind suspectat că este agent Mossad. Conform surselor noastre din Serviciile Secrete,  Elan Schwartzenberg a fost recrutat de Mossad încă de cînd şi-a satisfăcut stagiul militar în Israel, iar momentul în care a fost trimis la Iaşi, pentru a face Facultatea de Medicină, nu a reprezentat altceva decît o venire la post. Acest impostor şi mafiot internaţional este un personaj care, în anul 2000, în urma unor plîngeri depuse de nişte parteneri de afaceri din Marea Britanie, a fost cercetat de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru fals, uz de fals şi înşelăciune sub semnătură privată. Englezii s-au plîns Statului Român că Elan i-a ţepuit cu aproape 1,5 milioane de dolari. Nu se cunosc foarte bine circumstanţele în care dosarul a fost muşamalizat în 2000. Ulterior, în 2004, aceeaşi instituţie - Parchetul de pe lîngă Î.C.C.J. - l-a cercetat din nou, de această dată sub acuzaţia de evaziune fiscală. Concret, Elan Schwartzenberg a fost acuzat că nu a înregistrat în contabilitatea firmei Exclusive Site Development suma de 1.341.808 dolari, bani pentru care nu s-au plătit taxele legale. Şi acest dosar a fost, discret, închis, prin Neînceperea Urmăririi Penale".

CORNELIU VADIM TUDOR,

Preşedintele Partidului România Mare,

Membru al Parlamentului European

9 decembrie 2011

Ziarul TRICOLORUL, nr 2340 / 10.12.2011

Săptămîna pe scurt

* Traian Băsescu a fost şi a rămas un mitocan * Şi un porc * Nici cu Victoriţa şi Crinuţa nu ne e ruşine: Angajament voios de pionieri! * Farse amuzante la Pro TV, făcute de soţul cîntăreţei Andra * Fiţuica jegoasă Cancan“ îi dă lecţii de patriotism (?!) liderului PRM * Alcoolicul Alin Teodorescu (IMAS) scoate sondajele din burtă * Elefantul cu Breton s-a făcut măgar...

* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. Lumea e revoltată de comportarea de mitocan a lui Traian Băsescu, care şi cu prilejul ultimului 1 Decembrie (chiar că e ultimul, în ceea ce-l priveşte) a demonstrat că are pe dracul în el. E vorba de obiceiul lui de a nu-i saluta pe foştii înalţi demnitari numai şi numai pentru că aceştia se află, în Tribuna Oficială, lîngă... Vadim! În 2009, la Arcul de Triumf, a tăiat-o, scurt, la dreapta, către slugile lui din PDL, evitîndu-i pe Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. Anul acesta, a tăiat-o la fel de scurt, dar la stînga, către aceleaşi slugi, ca să nu se salute cu Emil Constantinescu şi Nicolae Văcăroiu. Şi în 2009, şi în 2011, el l-a bunghit pe Tribun, cu ochiul ăla sticlos (singurul cu care vede) şi a zis că e mai sănătos pentru el să nu se apropie prea mult de cel care o să-i mănînce coliva. Ceea ce s-a întîmplat în acest an a fost remarcat şi de ziaristul Petru Calapodescu, de la Libertatea“, care a scris editorialul intitulat Solidaritate pe bisericuţe“: În rest, la Arcul de Triumf, momente jenante. Un perimetru unde urma să stea Băsescu, înţesat de sepepişti şi de invitaţi selectaţi cu grijă. Un preşedinte al tuturor românilor, acelaşi care îndemna la solidaritate şi armonie naţională, sosind băţos, dînd mîna şi salutîndu-se cu amicii şi curtenii săi (Blaga, Udrea, Funeriu, Paul Lambrino) dar ocolindu-i, ostentativ, pe reprezentanţii Opoziţiei, între care preşedintele PRM, europarlamentarul Vadim Tudor“.  Publicistul a sesizat bine: Chiorul parcă avea un băţ în cur, încerca să braveze, dar toţi şi-au dat seama că face eforturi mari să se ţină ţeapăn, el fiind o mogîldeaţă, o umbră, îl sufla vîntul. Şi atunci, cum să se ducă Vadim la recepţie, seara, la Palatul Cotroceni? El primise invitaţia, prin e-mail, cu două săptămîni înainte, pe cînd se afla la lucrările  Parlamentului European din Strasbourg, secretarii săi au răspuns, tot prin e-mail, că va participa la eveniment, fiindcă aceasta a fost intenţia sa iniţială  dar cînd a văzut că Băsescu se poartă tot ca un porc şi doar se preface că vrea reconciliere naţională, a renunţat. Asta-i situaţia: România e condusă, de 7 ani, de un golan IRECUPERABIL care, într-o ţară civilizată, din Occident, n-ar fi primit nici măcar la o cîrciumă, fiindcă trage pîrţuri la masă, vomită în decolteul doamnelor şi, în general, mai dă-l în morţii mă-sii de idiot. * Nici cu aşa-zişii lideri ai Opoziţiei nu ne e ruşine: Victoriţa şi Crinuţa s-au dus la Cluj, unde s-au făcut că lucrează (vorba lui Ion Caramitru), prezentînd un Angajament pionieresc de-a dreptul infantil şi vorbindu-le românilor de  Interesul Naţional  asta, după ce s-au tot milogit de şovinii unguri să sară în bărcuţa lor de hîrtie. Nu merge, băi, aceştia. Nu păcăliţi pe nimeni. Alături de Ambasada SUA, voi sînteţi principalii vinovaţi pentru menţinerea la Putere a acestui cadavru viu, Băşinescu. * Prezent la ambele ceremonii organizate în Capitală, preşedintele PRM şi-a ţinut rangul, de lider incontestabil nu numai al Opoziţiei, ci al tuturor românilor care se roagă la Dumnezeu să scape de impostori şi de hoţi. La Mormîntul Eroului Necunoscut, clasa politică s-a comportat infect: cu două excepţii (Vasile Blaga, de la Senat, şi Andrei Chiliman, de la Sectorul 1) nici un şef de instituţie oficială nu şi-a mişcat fundul, trimiţînd nişte secretare, portari, cioflingari: Preşedinţia, Guvernul, Camera Deputaţilor, SRI, SIE, SPP, STS, Primăria Capitalei, Primăriile de Sector, Parchetul General ş.a.m.d. Cîţiva dintre cei care au făcut pe oficialii erau de-a dreptul comici, fiind nişte pitici care nici nu se vedeau în spatele coroanelor. O notă proastă pentru PNL care, al doilea an consecutiv, a boicotat, prin absenţă, această festivitate  asta, deşi figuranţii care se revendică de la Brătieni şi pretind că au făcut România Mare (Varujan Vosganian, Adrian Iorgulescu, Relu Fenechiu, Puiu Haşotti ş.a.) se bat cu pumnii în piept, îşi dau aere de mari patrioţi, care pot salva ţara. Adevărul e că numai şi numai la ei se gîndesc, la burdihanul şi la averea lor şi a neamurilor lor. Are legătură armeanul Vosganian cu făuritorii României Mari tot aşa cum are şchiopîrlanul Puiu Haşotti cu Crosul de 1 Mai, sau escrocul ieşean Relu Fenechiu cu Limba Română. Aceasta e una dintre marile nedreptăţi ale Istoriei contemporane: a murit partidul lui Iuliu Maniu (ţărăniştii fiind oale şi ulcele), dar s-au strecurat şi s-au salvat aşa-zişii liberali, prin şmecherie şi orientare turistică“. Dar, PNL nu va rezista mult, îl bagă Mireille Mathieu în frigiderul de la Morgă. * Despre programele posturilor de Televiziune ce-am putea zice? Tîmpite, ca de obicei. Cu o excepţie: cele de la Pro TV. În special farsa pe care i-a făcut-o Cătălin Măruţă preşedintelui PRM, trimiţînd o zuză cu un copil în braţe (interpretată excelent de actriţa Aniella Petreanu, de la Serviciul Român de Comedie) a atras milioane de oameni în faţa televizoarelor, mai ceva ca un meci internaţional de fotbal. De altfel, ratingul a fost imens: Minutul de Aur“  8 puncte, dublu faţă de concurenţa de la Antena 1. Tribunul a avut o reacţie plină de umor, zicîndu-i tinerei (drăguţă fată): Ascultă domnişoară, ăsta nu-i copilul meu. Dar, dacă insişti, pot să-ţi fac unul“. Şi, nici una, nici două, a întins-o pe juna cu pricina pe o pufoaică de muncitor, sub schelele noului sediu al PRM, şi i-a făcut bucuria, posedînd-o sălbatic, în uralele spectatorilor ocazionali şi ale trecătorilor profesionişti. Arhitecta Anca Petrescu, prezentă la faţa locului, striga entuziastă: Hai acuma! Hai Rapidu! Aşa, domn preşedinte. Sînteţi mai tare ca Nicolae Ceauşescu, care zguduia Casa Republicii cu mine, ah, ce vremuri!“. Iar Marius Marinescu a dat glas slăbiciunii sale faţă de culturism: Nu vă lăsaţi, domn Vadim! Se vede că aţi făcut fizicaţie, ba chiar şi flotări, un-doi, un-doi, mai la stînga, mai la dreapta, iar tu, domnişoară, ciocu mic, na, ai căpătat ce-ai dorit, ţi-ai căutat-o cu lumînarea, poate naşti un căţel, să le oftici pe hingheresele alea de Elena Udrea, Sulfina Barbu şi Sorina Plăcintă“. În final, din pricina trepidaţiilor, schelele s-au prăbuşit peste cei doi, moment în care şi-a făcut apariţia Marian Vanghelie, care ţipa ca din gură de reptilă: Ejaculare! Ejaculare!“. Curios să vadă cine îl deranjează într-un asemenea moment, preşedintele PRM s-a întors către agitator şi, în loc s-o fecundeze pe mica farsoare, l-a stropit cu un jet (jumbo-jet, normal) pe primarul care este“, drept între ochi, umplîndu-l de mult respect. Această scenă fabuloasă a fost filmată de Pro TV şi va fi difuzată în Noaptea de Revelion. (Hooo, nebunilor, doar nu credeţi tot ce apare aici, mai glumim, şi noi, că doar nu sîntem la priveghi). * O altă farsă făcută de Cătălin Măruţă s-a difuzat chiar de 1 Decembrie: gardul casei cîntăreţei de muzică populară Ionela Prodan a fost vopsit în culorile naţionale, roşu, galben, albastru. Mai făceaţi mişto de Funar, dar uite că îl plagiaţi; să-i plătiţi drepturi de autor. * Apropo de 1 Decembrie: de-a dreptul ordinară ancheta“ publicată de fiţuica scremută Cancan“, sub titlul: Greii politicii româneşti, total indiferenţi de 1 Decembrie. Li se fîlfîie de Ziua Naţională“. Mizeria asta e semnată de un oarecare Doru Brăileanu. Băiatul e dement! De ce? Iată cine este incriminat de lipsă de... patriotism, cu poză pe pagina 1: Vadim, Theodor Stolojan, Mircea Geoană, Marian Vanghelie şi Adrian Năstase. Nu se poate atîta ticăloşie la un ziar, fie el şi de rahat! Bă, nenorociţilor, drapelul naţional se arborează la instituţii publice, nu pe case particulare! Asta, ca să nu mai vorbim că steagul îl porţi în inimă, nu faci paradă de el. Cine e atît de sifilitic la foaia asta jegoasă, ca să-l acuze pe cel mai mare patriot român că e total indiferent, de 1 Decembrie“ şi că i se fîlfîie (?!) de Ziua Naţională“? N-am mai pomenit atîta mîrşăvie! N-are rost să amintim ce a făcut Vadim pentru Tricolor şi  pentru redeşteptarea mîndriei naţionale la români. Cu prostia, înşişi zeii se luptă în zadar“, scria Schiller (autorul piesei, cu titlu atît de actual, Hoţii“). Cine e patriot“, însă, în mintea crăcănată a golanilor de la Cancan“? Atenţie: Traian Băsescu şi Elena Udrea, care şi-au pus Tricolor. Pe care casă, băi, muiştilor, fiindcă au fără număr, fără număr? Două  slugi ale bozgorilor, care aruncă Tricolorul românesc în mocirlă (la modul propriu!), îşi pun doliu de 1 Decembrie, îl spînzură pe Avram Iancu şi le fac, zi de zi, imposibilă viaţa românilor din Ardeal  da, ăştia sînt patrioţi! Repetăm: tătarul şi curva lui ţigancă sînt patrioţi, iar Tribunul nu e patriot, fiindcă au trecut labagiii de la Cancan“ pe strada lui şi au văzut că nu a înălţat drapelul pe casă, sau pe gard! În 22 de ani de aşa-zisă democraţie, e prima oară cînd are loc un astfel de denunţ de oameni proşti! Mîine ce-o să mai pîndiţi bă, zdrenţelor? Că, atunci cînd se trezeşte din somn şi cînd se culcă, preşedintele PRM nu cîntă Imnul Naţional? Că nu se înscrie, voluntar, în batalioanele care apără“ ţara în Afganistan şi Irak? Fir-aţi ai dracului de imbecili, cu cine v-a mai pus condeiul în mînă, ce presă de rahat faceţi voi... * E atît de patrioată“ curva de arabi şi de negri Elena Udrea încît Cancan“ scrie, în acelaşi număr, despre o femeie, pe nume România, care s-a născut, acum 71 de ani, unde credeţi? În satul Pleşcoi. De bine“ ce trăia în ţara condusă de Paraşuta din Pleşcoi, familia acestei femei de 71 de ani (ea şi copiii) au emigrat în Spania. * În acelaşi număr din gazeta miliţienească intitulată Canci-Canci“ dăm nas în nas cu încă o mostră a diletantismului acestor tîmpiţi, cu foamea-n gît. E vorba de articolul intitulat Psihologa Mirela Vascan, client special pentru designerul Cosmina Englezian“. Două vorbe, trei minciuni (băga-v-am în cur cărbuni). În primul rînd că pe fata respectivă o cheamă NICOLETA VASCAN, aşa cum se poate constata şi din rubrica pe care a ţinut-o, cîteva zeci de săptămîni, în România Mare“. În al doilea rînd, femininul de la psiholog“ e psiholoaga“ (e urmată regula care stă la baza formării altor cuvinte de genul feminin, precum pisăloaga“, oloaga“, miloaga“ etc.)
* În acelaşi număr din Cancan“ ni se spune că, în Craiova, există Piaţa Mihai Viteazu“. Ce-i asta mă, analfabeţilor? Numele corect al Domnitorului primei noastre Uniri (că tot vă daţi voi patrioţi) este MIHAI VITEAZUL. * Acum, că ne-a provocat cu un atac atît de abject, jegul Cancan“ trebuie să se aştepte la ce e mai rău din partea noastră. Am luat la purecat acelaşi număr, de vineri, 2 decembrie. Ploaie de greşeli şi cacofonii! Iată, de pildă, scurtul necrolog închinat regizorului Andrei Blaier care, deşi s-a stins ieri, la 78 de ani“, atenţie, e Născut în 1953“(?!). Păi, ori avea 78 de ani, ori 58?! Alte formulări idioate: Noul preşedinte executiv al giuleştenilor NU este o persoană DELOC agreată de suporteri“. Referitor la un multimilionar din Constanţa, Cârstocea, ni se spune: Pe lîngă acestea, pasiunea lui pentru iahturi şi cai-putere l-au (?!) determinat“... Altă perlă“: promitea că nu va arunca cu (?!) banii“. Şi uite tot aşa. Hotărît lucru, Cancan“ e produsul intestinului gros şi fomist al unor japiţe care n-au nici şcoală, nici caracter.
* Adrian Pătruşcă încearcă, în Evenimentul zilei“, să facă din ziua de 10 mai cea mai importantă dată din Istoria României. Asta e o şmecherie fumată, pe care au practicat-o şi modeştii compilatori Neagu Djuvara şi Lucian Boia. Numai că el, Pătruşcă, nu le vede la Istorie şi face gafă după gafă. Poftim una dintre ele: Pe 10 mai 1866, Carol I intră în Bucureşti şi devine Domn al Principatelor Unite“  pardon de expresie, dar, încă din 1862, ţara se numea ROMÂNIA. Pe 10 mai 1877, acelaşi Carol I proclamă independenţa ţării“  eroare, puştiulache, Independenţa României a fost proclamată cu o zi înainte, la 9 mai, în Adunarea Deputaţilor, atunci cînd ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, a spus: Sîntem independenţi, sîntem naţiune de sine stătătoare“. Şi un sfat pentru Pătruşcă, fost şef la defuncta publicaţie Ziua“: evită cacofoniile, sună urît. De exemplu, nu se zice să gătească ca Onţanu“. * Tot în bulina portocalie“ am întîlnit acest titlu contorsionist: Ce cadouri le poţi lua de Moş Niculae (sic!) celor dragi de pe net“. Întîi de toate, se zice Moş Nicolae. Apoi, ce-i asta, celor dragi de pe net“? Reiese că cei dragi  nu cadourile  se află pe net. Exprimarea corectă este: Ce cadouri le poţi lua de pe net, celor dragi, de Moş Nicolae“. Mai ales că în textul propriu-zis, numele sfîntului e scris aşa cum trebuie: NICOLAE (vine din cuvintele greceşti NIKE = VICTORIE şi LAOS = POPOR, deci BIRUITORUL POPOARELOR). * Am primit la redacţie nr. 29 (pe lunile noiembrie-decembrie) al revistei Clipa“, condusă de Dinu Săraru. Un număr sărbătoresc, bogat în texte memorabile. Cu o excepţie: articolul lui Valeriu Râpeanu, intitulat Regele tinereţii noastre“. Plin de greşeli inadmisibile pentru un om care se pretinde prof. univ. dr. şi e teribil de fudul. Una dintre aceste greşeli se află în fraza de debut: În seara zilei de marţi 25 octombrie 1921, mai precis la orele nouăsprezece şi patruzeci de minute, la castelul Foişor din Sinaia s-a născut primul avea să fie singurul (?!)  fiu al principelui Carol“... Nu se poate una ca asta, maistre! Pe cînd erai membru al CC al PCR parcă ştiai mai multă carte, sau erai mai lucid. Să nu fi auzit matale de copilul pe care viitorul Carol al II-lea l-a făcut cu Zizi Lambrino, botezat Carol Mircea, născut înaintea lui Mihai? El a existat, a fost o realitate, nu poţi contesta asta fără a te face de rîs. Altceva: Vintilă Brătianu nu a condus ,,Partidul Naţional”, ci Partidul Liberal. Dar, cea mai uluitoare greşeală ni se pare aceasta: ,,O nouă epocă  s-a crezut o eră  se deschidea în istoria României. La 37 de ani, Carol Caraiman  cum primise numele la 4 ianuarie 1926  devine Carol I (?!), Regele României, iar fiul său (primeşte  nota red. R.M.) titulatura de Marele Voievod Mihai de Alba Iulia”. Fie că Valeriu Râpeanu s-a sclerozat, la cei 80 de ani ai săi, fie că nu stăpîneşte bine subiectul: este evident că fiul Regelui Ferdinand a domnit sub numele de Carol al II-lea, nu de Carol I. Altă gafă: ,,deasupra cerului ţării noastre se năpustiseră, începînd de la 4 aprilie 1944 şi pînă la 19 august, superfortăreţele anglo-americane, ale căror bombe loveau obiective” etc. Alo, coane Valerică, ai uitat de bombardamentele din 1943? Pe ele cui le laşi? Sau poate că atunci ţi-o fi căzut o bombă-n cap şi o puternică amnezie te-a lovit drept în memorie, mai ştii? O formulare ridicolă (în care V. Râpeanu e un vechi ,,maestru”): referindu-se la război, el scrie că acesta avea să aducă ,,pagube materiale şi morale, care nu s-au cicatrizat” (?!). De cînd se cicatrizează pagubele, tataie? În acest caz, poate că rănile se recuperează, sau se repară, ori se despăgubesc. Exemplele pot continua. În ciuda proverbialei şi vechii sale înfumurări, Valeriu Râpeanu e un gafeur înnăscut. Başca situaţia de năpîrlit: după ce ai fost, ani de zile, membru al CC al PCR şi editor suprem al mai tuturor volumelor de OMAGIU închinate lui Ceauşescu, ca director bătut în cuie şi atotputernic al Editurii Eminescu, nu mai face, băi, acesta, pe monarhistul, că provoci scîrba. * În aceeaşi revistă am citit un interesant eseu al lui D.R. Popescu, scriitor pe care noi îl preţuim, sincer. Totuşi, meştere Trafulică (asta-i porecla lui în lumea literară) fii mai precaut cînd scrii despre Isus Christos. Ne referim la această opinie vecină cu blasfemia: ,,Cînd vine vorba despre Brâncoveanu vorbim despre tragedia sa unică  mai cumplită decît răstignirea lui Iisus, pentru că Iisus n-avea copii şi nu i-a putut vedea decapitaţi în faţa sa înainte de a fi el bătut în cuie pe cruce!”. Asta-i o foarte mare prostie, dragă D.R. Popescu. Ai mare grijă să nu atragi mînia lui Dumnezeu. Dar o prostie şi mai mare este cea referitoare la Iuda, a cărui moarte i se pare scriitorului ,,chiar mai tragică decît a lui Brâncoveanu şi chiar a lui Iisus!”. Nu se poate una ca asta! Noi credem că niciodată, nimeni, n-a debitat o asemenea tîmpenie, ca să nu-i zicem sacrilegiu: carevasăzică, moartea murdară a vînzătorului Iuda Iscarioteanul, care se spînzură de remuşcare şi i se revarsă maţele peste cei 30 de arginţi ai trădării, i se pare scriitorului român D.R. Popescu, nepot de paracliser ortodox din Mehedinţi şi fost membru (şi el!) al CC al PCR, mai tragică decît moartea lui Isus Christos! De unde ai scos-o, omule? Ce duh rău te-a bîntuit cînd ai pus pe hîrtie o asemenea imbecilitate? Asta-i tot ce ştii tu în materie de religie? Atunci închină-te la Iuda, că, oricum, la Isus nu credem că te închini. Şi încă ceva: în ceea ce-L priveşte pe Fiul lui Dumnezeu, te sfătuim să foloseşti majuscule, aşadar El, Sa etc. Din păcate, sponsorul revistei ,,Clipa” este tot Gold Corporation Roşia Montană  ceea ce intră în contradicţie cu pleiada de academicieni din Redacţia publicaţiei, ştiută fiind opoziţia, categorică, a Academiei Române faţă de mafioţii lui George Sörös. Noi ştim că nu se poate scoate o publicaţie fără bani, dar mai ştim că, în acest caz, preţul e mult prea mare şi distruge chiar creditul moral al revistei. * În ,,Evenimentul zilei”, Cătălin Botezatu îşi suflă mucii pe piept: ,,Cine mă face bulangiu e complexat şi n-are p”. Tupeu de curist. Stai, mă, în banca ta, că o iei pe coajă. Tu n-ai puţă, de fapt  ai numai popou. * Titlul săptămînii a apărut pe pagina 1 a ziarului ,,Naţional”: ,,Generalii Lucian Pahonţu şi Marcel Opriş au umerii prea înguşti pentru ploaia de stele abătută asupra lor. Daţi drumul la mareşali!”. Autor, Tache. Aceste înălţări în grad făcute de Băsescu, la apelul bocancilor, reprezintă o veritabilă degradare a noţiunii de militar. Prin ce s-a remarcat ţiganul Marcel Opriş, cu capul lui teşit, de maimuţă strivită de zăbrelele cuştii, ca să fie general de armată, cu 4 stele? A furat alegerile prezidenţiale, din 2009. Va plăti el, nici o grijă. Dar ar fi prea simplu să plătească numai el, va plăti şi tot neamul (şatra) lui. * Iar a primit alcoolicul Alin Teodorescu o căruţă de bani, aşa că a mai vomitat un ,,sondaj” IMAS. În care gaşca muribundă PDL ,,se apropie de 26%”. În realitate, criminalii ăştia au maximum 7%, dar beţivanul cu faţă de sodă caustică, Alin cel Porcin, a mai pus de la el 20 de procente, ce contează, Marcel Opriş veghează să potrivească ,,sondajele” cu ,,rezultatele”. * În acelaşi ziar (Naţional“) am întîlnit un titlu ridicol, din păcate: ,,Ce îi place creierului să mănînce”. Aha, carevasăzică şi creierul mănîncă. Şi dacă el vrea creier pané? * Şerban Huidu e golan pînă la moarte! Presa ne anunţă că nevasta şoferului omorît de blestematul ăsta în carnagiul pe care l-a provocat se plînge: ,,Huidu nu mi-a dat 15 milioane de lei, aşa cum s-a lăudat”. * Un titlu nostim dă Andi Topală editorialului său din ziarul ,,Puterea”: ,,Să-ţi fie ruşine, Traian Băsescu!”. Nu contează pentru ce, aşa, în general. * Ziarista Arina Avram, de la ,,Click!”, are magnet la subiecte pe cît de rare, pe atît de interesante. Recent, ea a publicat un articol cu titlul: ,,Blestemul unei familii italiene care a îngrozit lumea întreagă. 3 fraţi loviţi de infarct în acelaşi timp”. Ne gîndim că Mircea şi Traian Băsescu, fiind numai 2, treaba se poate aranja mai uşor. Dar să n-o mierlească, numai să damblagească. * Tot în ,,Click!” poate fi citită o anchetă tristă: ,,Blocul lui Valeriu Stoica ne lasă fără soare în case. Fostul ministru al Justiţiei şi-a pus în cap vecinii din Cotroceni”. De unde are Albinosul ăsta atîta bănet? Păi, din traficul internaţional de copii. Din şpaga încasată pentru vînzarea ALRO Slatina. Din procese aranjate. Vine ea plata ticăloşiilor acestui criminal * Am pomenit de numele cu care viitorul rege Carol al II-lea a voiajat prin lume, între 1926 şi 1930: Carol Caraiman. Ei, bine, chiombălăul Cristian Preda (bufniţa PDL) scrie acest nume, de mai multe ori, într-o ,,carte” a lui, Carol Caraman. Nu-i o greşeală de tipar, ci este expresia inculturii acestui bou cu ifose (biogaz). În aceeaşi maculatură, el scrie numele unuia dintre sfetnicii lui Al. I. Cuza, tot de mai multe ori, Filip Lenj. Numai că pe om îl chema Filip Lenş. Greşeli de factura asta sînt cu nemiluita în făcătura respectivă, de care ne vom ocupa, pe larg, într-unul din numerele viitoare. * Tot incult, dar tot plin de sine, este şi pretinsul critic şi istoric literar Alex. Ştefănescu. Poreclit de noi Elefantul cu Breton, fostul activist CC al UTC (pe cînd lucra la ,,Scînteia tineretului”) şi propagandist ateist (pe cînd a fost făcut şef al publicaţiei ,,ştiinţifice” pe nume ,,Magazin”) s-a dat de 3 ori peste cap, arătîndu-şi fundul enorm, de pachiderm, şi a devenit  vicepreşedinte al PNŢCD!  Pe vremea Ţapului, el scria, în ,,România liberă”, că visul lui e să fie portar (?!) la uşa ăstuia, aşa mult îl iubea. Malacul nu-i sănătos la cap: deşi arată ca un monstru, el se dă macho, toate femeile fiind moarte după hoitul lui. Am intrat în posesia ultimei lui cărţulii: ,,Jurnal secret. Dezvăluiri secrete. 2003-2009” (Editura Corint). Ca aperitiv, vă oferim cîteva mostre din ,,gîndirea” bătrînului aurolac Alex. Ştefănescu: ,,Unui alpinist îi stă bine să escaladeze Everestul. Everestului nu-i stă bine să-l escaladeze pe alpinist” (pg. 8); ,,Am sărutat-o pe Andreea Marin şi mi-am simţit buzele electrizate. Fratele meu, profesor la Politehnică, mi-a explicat cauza: ecranul televizorului este încărcat cu electricitate statică” (pg. 10); ,,Plimbare prin Bucureşti. Mă uit la domnişoarele de pe stradă şi constat că mi s-a împlinit, în sfîrşit, un vis din adolescenţă: toate îşi arată buricul” (pg. 11-12); ,,Trecerea de la o situaţie la alta mă zăpăceşte. Îmi vine foarte greu ca (,) după ce stau de vorbă cu generalii de poliţie (,) emoţionaţi de prezenţa mea (?!) să constat că, în troleibuzul care mă duce acasă, hoţii de buzunare, deloc emoţionaţi, mă jefuiesc” (pg. 17); ,,Sînt la mare. Azi-dimineaţă, cînd m-am dus să fac baie, mai era în apă o singură persoană, o femeie tînără, care înota în larg, acolo unde eu n-aş fi avut curaj să mă aventurez ()  Vă rog să mă salvaţi. Mi-am lăsat sutienul şi şi chiloţii pe plajă, crezînd că am să fiu singură. Aduceţi-mi dumneavoastră chestiile astea, vă rog din suflet. M-am conformat“ (pg. 33); Mi-ar plăcea să fiu ţigan. Ţigan fiind, nici un taximetrist n-ar îndrăzni să refuze să mă ia cu maşina, întrucît aş invoca legea care interzice (şi pedepseşte) discriminarea rasială în România“ (pg. 41); Ce caraghios îşi fac oamenii rost de mîncare! Le trag pe vaci de ţîţe ca să le extragă laptele (la concurenţă cu viţeii), pîndesc fundurile găinilor, în aşteptarea momentului cînd ies pe acolo ouăle“ (pg. 42); În redacţia în care lucrez a intrat (,) pe neaşteptate (,) o tînără care, fără nici o sfială, s-a aşezat cu fundul pe biroul meu, chiar pe un dosar cu manuscrise, a întors către mine o privire cu care voia să mă fascineze şi mi-a făcut o propunere consternantă:  Domnule Alex. Ştefănescu, dacă îmi publicaţi o pagină de versuri, mă culc cu dumneavoastră. Atunci eu, cu o spontaneitate de care sînt mîndru, i-am răspuns:  Bravo, domnişoară, adică vreţi să vă fac două servicii?“ (pg. 50-51); La restaurantul Uniunii Scriitorilor. Dau să duc furculiţa cu o bucată din şniţel la gură, cînd aud o voce suavă:  Nu-mi vine să cred! Domnul Alex. Ştefănescu în persoană! Cea care face remarca este o femeie tînără şi frumoasă, atît de tînără şi frumoasă, încît mă zăpăcesc şi mă ridic în picioare (,) făcînd să zdrăngăne farfuriile de pe masă.  Sînt A.S. Admiratoarea dvs. Şi zicînd acestea, A. S. mă sărută pe amîndoi obrajii, întîrziind puţin asupra fiecăruia şi creînd astfel o intimitate semnificativă. Sînt derutat. Peste plăcerea, anticipată, de a mesteca o bucată de şniţel s-a suprapus (s-a suprapus peste, halal scriitor  nota red. RM) o plăcere de cu totul altă natură () A. S. mă sărută entuziastă, de data aceasta mai îndrăzneţ şi mai promiţător, pe colţul buzelor“ (pg. 66-67). Şi uite-aşa e toată poluţia acestui imbecil. Toţi trag de corpul lui, să-l convingă să scrie despre ei  el fiind, de fapt, un grafoman idiot, care se crede foarte important, aşa, ca Călinescu, ca Caracostea, ca Cartojan. Cît despre obsesiile sale sexuale, ele sînt patologice. Cine l-a văzut la televizor, în ce hal arată, cu o pleoapă căzută şi fălci de hipopotam abia ieşit dintr-o baie de nămol, îşi dă seama de ridicolul acestei imense discrepanţe: orgoliul bolnav al acestui accident genetic şi dimensiunea lui liliputană, de scribălău fără talent, ulcerat de ambiţii şi puturos ca o hazna turcească. Revenim noi, nici o grijă. * Dacă tot am vorbit de scriitori“ a venit momentul să întrebăm: ce mai face Cornel Cotuţiu? E bolnavul psihic din Beclean, care are zgrăbunţe“ (bubiţe) pe creier şi care a făcut, şi el, tumbe, devenind, din fost activist şi propagandist comunist  mare dizident. Deşi prostul acesta se dă cult la cap, el e un urechist nenorocit. Un singur exemplu: în cărticica de baliverne La noi“ (volumul II, apuca-ne-ar de un c) Cotuţiu şi Pişcotuţiu debitează următoarea trăznaie: Poate vîntul l-o fi determinat pe Henry VIII (corect Henric  nota red. R.M.) să-şi decapiteze trei din cele nu ştim cîte neveste a avut“ (pg. 193). De ce te bagi mă, nărodule, dacă nu ştii carte? Regele Angliei Henric al VIII-lea a avut 6 neveste, din care n-a omorît 3, ci doar 2. Atunci cînd ai formulări de genul Privind înainte prin înapoi“ (?!) să nu te miri că lumea rîde de tine ca de o caricatură bună. * Datorită greşelilor inadmisibile şi repetate (de gramatică, de logică etc.) existente în textele unora dintre colaboratorii revistei noastre  ne vedem nevoiţi să întrerupem, definitiv, orice legătură cu aceştia. Îi rugăm să nu ne mai trimită nici un articol. S-a depăşit orice măsură. Revista România Mare“ nu e lada de gunoi a presei române, să găzduiască toate mizeriile. N-are nimeni timp să plivească buruienişul din încercările diletante ale acestor oameni, pe care nu-i obligă nimeni să devină ziarişti“. Am manifestat multă bunăvoinţă, dar şi răbdarea noastră are o limită. * O incredibilă greşeală face, chiar în titlu, Nicoleta Savin: aceasta publică, în Evenimentul zilei“, un articol intitulat Mat la USD“. Ea se referă la tîmpenia colosală, inimaginabilă pe care a făcut-o Victor Ponta de a deposeda PSD-ul de funcţia de preşedinte al Senatului României! Aşa ceva e fără precedent nu numai în Istoria României, ci şi în Istoria lumii! Dar ce-o fi aia USD? Fusese, acum vreo 12-13 ani, o construcţie artificială, a lui Petre Roman, care a murit pe limba ei (lui, adică ivrit). Autoarea a vrut să scrie Mat la USL“, ceea ce e cu totul şi cu totul altceva  ca titulatură, fireşte, fiindcă acest USL e la fel de fals ca şi USD şi va avea aceeaşi soartă, la popa la poartă, o pisică moartă * În acelaşi ziar e făcut, la pielea goală,  şmecherul care a înhăţat echipa de fotbal Dinamo Bucureşti: Vrăjeala cu mercur a lui Borcea nu e înghiţită de doctori“  aşa sună titlul unei anchete, realizată de Daniel Conţescu. E reprodusă, în chenar, şi o afirmaţie a fostei soţii a ţigănuşului cu cap ţuguiat şi păr vopsit, Mihaela bale(ri)na: N-am făcut analizele, dar am reuşit să scot acele metale. Nu stau să caut cauzele. Nu mă mai interesează. M-am făcut bine!“ Cum poate minţi o femeie (mamă a 3 copii) în halul ăsta? Teribile şi murdare secrete mai are familia asta * Încet şi sigur, fostul post Realitatea TV (rămas în sediul din Casa Scînteii) a început să funcţioneze, ba chiar iese şi pe cablu. Numele său e România TV. Acolo a apărut sîmbătă seara, în direct, timp de o oră, preşedintele PRM. El a fost invitat la Ştirile prezentate de o fată foarte drăguţă, din Timişoara, Raluca Culcea (a nu se confunda cu cotoroanţa de la TVR Rodica Culcer, care ne-a îmbolnăvit de ulcer, că nu vrea să plece la pensie). În unele momente, România TV bate Realitatea TV, acaparată de Virgil Asztaloş-Măgureanu, prin slugoii săi, Cozmin Guşă şi Sergiu Toader. E stupefiantă repeziciunea cu care a dat ortul popii Realitatea TV! Acum 2 luni, acel post făcea şi 5,4 puncte de rating (emisiunea Danei Războiu, cu Tribunul invitat special, sîmbătă seara)  pentru că acum să aibă 0,2 puncte, ca o televiziune“ de cartier! Nici nu-i de mirare, din moment ce, de 1 Decembrie, a apărut capul de cartof bărbierit al caţavencului“ Liviu Mihaiu, la care nu se uită nici mă-sa. Sinceri să fim, l-am crezut pe israelianul Elan Schwarzenberg ceva mai inteligent. Ne-am înşelat. * Ziarul Tricolorul“ face cît un post de Televiziune. Ba chiar mai mult, în sensul că Scripta manent“ (Scrisul rămîne“), pe cînd Verba volant“ (Vorba zboară“). Prezentăm sumarul ultimelor numere ale acestei publicaţii formidabile. MIERCURI, 30 noiembrie (nr. 2.332): Troica machitorilor fruntaşi. Beţie crîncenă a «sugativelor» Traian Băsescu, Vasile Blaga şi Sebastian Lăzăroiu“; Opoziţie generoasă, naivă şi decorativă!“ (editorial de Gh. Funar); Azi, mare praznic creştinesc: Sfîntul Apostol Andrei, ocrotitorul Poporului Român“; Scrisoarea săptămînii. «Mult succes în apărarea demnităţii româneşti!»“ (Nicolae Paul Mihail); Licheaua săptămînii: Analfabetul cu pretenţie de «analist» şi «strateg» Cozmin Guşă mai nou se dă şi istoric (?!)“; Şi alte publicaţii ne dau dreptate. Limbricul Cozmin Guşă ar putea să fie fugărit, din nou, de bucureşteni“ (text apărut în ziarul Azi“); ULTIMA ORĂ. Chelnerul Gabriel Oprea i-a turnat pe unguri la urechea Beţivului Naţional“; Noi şi aberante pretenţii ale UDMR“; Rating record realizat de preşedintele PRM, luni seară, la Pro TV (Happy Hour): «Minutul de Aur»  8 puncte (dublu faţă de Antena 1!)“; Svetlana Alliluieva, singura fiică a lui Stalin, a murit în SUA“; Calendar  30 noiembrie“; Fenomene Paranormale. Levitaţia“ (Hélne Renard) Marii bolnavi ai Istoriei: Franklin Delano Roosevelt“ (Paul Ştefănescu); Mîna care te bate, te si mîngîie“ (Grid Modorcea); REBUS (Paul Băgneanu); CARICATURI (Miron Dinulescu); Enciclopedia «Tricolorul». Pămîntul este văzut de extratereştri ca un fel de grădină zoologică“ (Erich von Däniken); HOROSCOP; Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte“ (reproducerea, în serial, a cărţii cu acelaşi titlu de Corneliu Vadim Tudor). JOI: a fost zi liberă, ziarul nu a apărut. VINERI: În timp ce preşedintele PRM a fost aclamat de mulţime, Traian Băsescu şi Emil Boc  baie de scuipaţi de 1 Decembrie!“; Scene triste de Ziua Naţională a României“ (editorial de Dumitru Avram); Deşi chelnerul Gabriel Oprea a mobilizat 400 de militari în civili  Traian Băsescu a fost făcut «hoţ» şi «trădător»!“; Şi totuşi, glanda megalomană a Matrozului Chior trebuia gîdilată“; Din nou despre Spitalul Fundeni. Directorul S.I.E. cenzurează site-ul ziarului «Tricolorul»“; Elena Udrea a împiedicat arestarea lui Florin Popescu“; LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. A încetat din viaţă marele regizor de film Andrei Blaier“; Ambasador la Bucureşti, sau agent al Serviciilor Secrete militare?“ (Eduard Ovidiu Ohanesian); Emil Boc, huiduit de mulţime la ceremoniile de la Alba Iulia“ (Dan Lungu); Cum acţionează, în nordul ţării, o reţea de «crimă organizată» formată din cumetrii şi relaţii politice“ (Costel Oprea); Cărţi interzise. «De veghe în lanul de secar㻓; Fenomene stranii. Totul despre cadavrele de extratereştri de la Roswell“ (Timothy Good). SÎMBĂTĂ: Matrozul Chior a fost boicotat de liderii Opoziţiei. Marea Crăpelniţă de la Palatul Cotroceni putea avea loc şi la Golden Blitz“; Mafia Sondajelor“ (editorial de Ruxandra Lungu); Emil Boc, izolat ca un ciumat“; Ne-am săturat de tupeul tău! Aşa îi răspundem lui Tökeş“ (text reprodus din ziarul Libertatea“); Solidaritatea pe bisericuţe“ (Petru Calapodescu, Libertatea“); SCUIPAŢI AICI! Pe handicapatul Radu Banciu, de la B1 TV, îl trădează subconştientul de bulangiu: în noaptea de Sf. Andrei, cretinul s-a dezbrăcat în maieu (?!)“; Primim la redacţie: Apel împotriva uciderii cîinilor, semnat de 133 de persoane publice“; Amnesty International cere arestarea lui George W. Bush“; China ameninţă: «Vom apăra Iranul, chiar dacă asta ar însemna al III-lea război mondial»“; Marii bolnavi ai Istoriei: Dwight Eisenhower“ (Paul Ştefănescu). LUNI: Moartea Televiziunilor Băsiste. Traian Băsescu controlează nu mai puţin de 9 posturi de Televiziune: TVR1, TVR2, TVR Info, TVR Cultural, TVR Internaţional, B1 TV, 10 TV, OTV, Realitatea TV (?!)“; La vila lui Ceauşescu, de la Predeal, se fac repetiţii cu piesa «Hoţii», de Schiller. Fraudarea alegerilor din 2012 a intrat în linie dreaptă“; SCUIPAŢI AICI! Chiombălăul PDL Cristian Preda (poreclit Viermele) iar mănînca rahat pe seama preşedintelui PRM  lăturile vor fi plătite de famiglia Udrea  Cocoş cu 50.000 de euro“; Mai rău de atît nu se poate“ (editorial de Dumitru Avram); Elogierea fascistului Miklos Horthy, duşmanul fanatic al Poporului Român. Timp de 20 de ani, conducerea superioară a UDMR nu a adoptat niciodată o poziţie oficială impotriva odiosului cult horthyst“; Înmormîntarea marelui regizor Andrei Blaier“; Nimic nou sub soare“ (Emil Cioran); Părintele euro: Moneda era sortită eşecului din start“; De cîţi bani are nevoie Europa ca să nu dea faliment la anul“ (Adrian N. Ionescu); Un pamflet inedit, dăruit de Adrian Păunescu prietenului său Vadim, în urmă cu aproape 5 ani“; 220 de ani de la moartea lui W.A. Mozart“ (Corneliu Vadim Tudor, din volumul Aforisme“, 2002); Adevărat Baba Vanga: A fost descoperită Arca lui Noe!“. MARŢI: O nouă diversiune a chelnerului Gabriel Oprea: Mizînd pe confuzie, USP încearcă să fure din voturile USL (?!)“; Bugetul pe 2012  Bugetul prăbuşirii economice“ (editorial de colonel Dan Zamfirescu); Ilie Năstase: «Tökeş ar trebuie expulzat din România!»“; Un Prost cu P Mare: băiatul de mingi C. T. Popescu“; În 2010, Cozmin Guşă îl făcea albie de porci pe Mihai Tatulici. În 2011, îi dă o leafă mare la Realitatea TV“; S.O. Vântu nu vrea ca Realitatea TV să se transforme într-o cocină băsistă  evreul şmecher Elan Schwanzenberg trebuie să-i dea înapoi 15.000.000 de euro!“; Pariu pe libertatea lui Adrian Năstase. Mulţi judecători zic că doar Dumnezeu îl mai scapă!“ (Lumea Justiţiei“); NEWS ALERT. Revoltă mocnită în tabăra Puterii: cca. 40 de senatori şi deputaţi refuză să participe la reducerea numărului de parlamentari“; Fenomene stranii. Fantoma voievodului Mihai Viteazul a fost filmată la Muzeul Militar“ (Radu Comănescu). * Jurnalul Naţional“ de luni face să ne tresalte inima, de emoţie şi mîndrie: Românul care ar putea conduce lumea. Intuiţie de geniu: Universul e pe cale de a fi controlat“. Haide, Marius Tucă, las-o jos, că măcăne (măcănele, opusul la păcănele). Religia spune chestia asta de mii de ani, ba chiar mai mult: Universul nu e numai controlat, ci şi creat. De cine? De Dumnezeu. Dar, apropo, cum îl cheamă pe acel român genial“? Aha, Albert-Laszló Barabási. Ridicol. * Tot Jurnalul Naţional“ găzduieşte, la Mica Publicitate, sub genericul Comemorări, următorul anunţ: Eu i-am spus dar nu m-a crezut  «Clopoţel, trăieşti cît te iubeşte cineva!» Azi, se împlineşte UN AN de cînd a înţeles. Şi trăieşte!“. Cîtă confuzie! N-am înţeles nimic: Clopoţel trăieşte, sau a murit? E mult prea abscons pentru mintea unui om normal. * Ziarul Azi“ îi bate cap în cap pe Daniel şi Gabriel: Am auzit că amicul ÎPF Daniel (corect PF  nota red. R.M.) ar fi fost decorat, de Ziua Naţională a României, de nimeni altcineva decît de Gabriel Oprea, care i-a oferit Emblema «Onoarea Armatei României», cea mai înaltă distincţie a Ministerului Apărării Naţionale! Desigur, pentru faptele de vitejie care i-au inspirat pe oştenii săi întru practicarea a tot felul de ciudăţenii, ca pedofilia, sodomia, curvia sau preacurvia. Şi, bineînţeles, pentru a-i stimula înaltei feţe bisericeşti apetitul pentru porpovăduirea binefacerilor regimului Băsescu“. Fondul problemei e acesta: cine îi permite fostului chelner Gabriel Oprea să decoreze? Ca ce chestie? Nici măcar un prim-ministru nu conferă decoraţii, şi vine acest neica-nimeni, care învîrtea mititei pe grătar şi turna bere cu guler“, să facă pe şeful de stat. Iar Popa Şapcă Portocalie se pune la mintea lui * Presa ne anunţă că s-ar putea să avem, din nou, mamuţi. E vorba de încercarea unor oameni de ştiinţă din Japonia de a-i clona. Dar de ce atîta efort? În România, trăieşte, deja, un mamut adevărat: Mircea Că-că-cărtărescu, poreclit, încă din şcoala elementară, Mamutul, datorită fălcii sale prelungi şi mîinilor pînă la genunchi.
* LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. În noaptea de luni spre marţi (Moş Nicolae), preşedintele PRM a fost invitatul postului Antena 1, la îndrăgita emisiune a lui Dan Capatos. Cu acest prilej, Tribunul  a făcut daruri, printre care şi un frumos brad înpodobit, pe care l-a lăsat, ca ofrandă, în studioul emisiunii, ca să lumineze pînă dincolo de Anul Nou.

ALCIBIADE

http://www.revistaro-mare.cabanova.com/#/6

http://www.revistaro-mare.cabanova.com/#/7

Nr.1115 / vineri 9 Decembrie 2011

Singur, cu palmele goale, împotriva tuturor hienelor

Motto 1: De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu!". ALEXANDRU LĂPUŞNEANU
Motto 2: Pînă la moarte te luptă pentru adevăr, iar Dumnezeu Se va lupta pentru tine". BIBLIA

Luni, 31 iulie 1995, mi-a fost dat să văd una dintre cele mai uluitoare scene din viaţa mea. Părăsisem celebra rezervaţie naturală National Krüger Park" şi ne îndreptam, cu maşinile, spre micul Aeroport Skukuza, pentru a lua avionul spre Johannesburg şi, mai apoi, spre Cape Town. Întreaga delegaţie senatorială se afla sub puternica impresie a uriaşei rezervaţii, în care petrecuserăm 3 zile de neuitat, despre care, cu siguranţă, voi scrie mai pe larg.
Am apucat să vedem, în stare naturală, mai toate animalele lăsate de Dumnezeu să populeze savana africană: elefanţi, girafe, hipopotami, zebre, antilope impala, antilope gnu, cerbi de apă, hiene, şacali, maimuţe, vulturi, şopîrle albastre şi multe altele. Parcă ne aflam pe legendara Arcă a lui Noe.
Impresia era cu atît mai grozavă, cu cît le vedeam la doi paşi de noi, traversînd şoseaua spre ochiurile de apă sau către unul din cele 5 rîuri ce străbat marele parc natural, ba chiar, într-o bună zi, eu cu profesorul Nicolae Manolescu am coborît din maşină (ceea ce, fireşte, nu era voie) şi am alergat după o girafă superbă, să ne prindă” în poză Cristian Dumitrescu. Numai rinoceri n-am văzut. Vînaţi în mod sălbatic, ei sînt pe cale de dispariţie - în unele ţări africane nu mai există nici măcar un exemplar, iar în National Krüger Park” mai sînt doar vreo 250, număraţi din helicopter. Explicaţia? Fiare cu chip de om, mai fiare decît sălbăticiunile, le tot măcelăresc, cu convingerea că vestitul corn al bietului animal ar putea servi pentru obţinerea unui afrodisiac. Şi n-am mai văzut alte două specii: lei şi leoparzi. Dar Creatorul îi răsplăteşte pe cei răbdători şi încrezători! În ultima zi, aveam să dăm ochii cu ambele specii, care fac mîndria Africii şi înflăcărează imaginaţia atîtor şi atîtor generaţii de oameni, de pe toate meridianele lumii. Leopardul (din specia Cita) l-am văzut datorită unei agitaţii neobişnuite printre cîrdurile de antilope, sporită şi de salturile fulminante ale unui fel de iepure mai mare (sau căprioară mai mică): Cineva le vînează!“ - a exclamat şoferul microbuzului nostru roşu, marca Toyota, care nu era altul decît unul dintre cei 4 şefi supremi ai rezervaţiei, Christo Van Der Linde (german de origine, din părinţi sosiţi în Africa de Sud în anul 1710). A oprit maşina şi a început să dea înapoi. Leopardul şchiopăta, probabil fusese rănit de vreun animal, ori se înţepase într-una din labele din faţă. A renunţat la pradă. S-a tolănit într-un crîng, a căscat prelung şi s-a culcat la umbră. Impresia extraordinară ne-au produs-o, însă, doi lei, femelă şi mascul. Prima a fost identificată leoaica, nu de către noi, ci de ceilalţi vizitatori, care veneau cu maşinile din sens opus, pe şosea, şi ne-au informat. Într-adevăr, ceva mişca în iarba înaltă şi îngălbenită de seceta iernii africane. Era la mai puţin de 150 de metri de noi. Şi-a ridicat capul. Unii dintre noi am crezut că vietatea se spală, ca orice felină. Eu am bănuit că mănîncă ceva, prea făcea mişcări bruşte cu capul. Impresia mea dintîi s-a întărit atunci cînd am văzut, în jurul ei, dînd tîrcoale, tot mai multe animale de pradă. Parcă o ştafetă nevăzută a savanei a vestit că acolo e un ospăţ, aşa că s-au adunat, în cercuri tot mai strînse, toţi mîncătorii de cadavre. Primii sosiţi au fost şacalii, vreo 20 la număr. Pe urmă, a înaintat tiptil, cu precauţii, trădînd o rafinată viclenie, un animal mai mare decît şacalii: o hienă. În scurtă vreme, au săgetat văzduhul tremurător de căldură cîteva stoluri de păsări de pradă. Nimeni, însă, nu cuteza să se apropie: regina animalelor încă era acolo! Orice lovitură a ei ar fi putut fi fatală fiecărei sălbăticiuni care stătea la pîndă. Într-un tîrziu, leoaica a isprăvit cu masa. M-am uitat, instinctiv, la ceas. Era 8,30 dimineaţa. A pornit agale spre... noi! Da, da, venea spre noi, tacticoasă şi plictisită. A trecut la vreo 15 metri de noi şi a traversat şoseaua. E rănită!” - a exclamat cunoscătorul desăvîrşit care e Van Der Linde. Într-adevăr, în zona interioară a pulpei drepte, sus, aproape de pîntec, o rană mare şi roşie trăda o proaspătă încăierare; poate tot cu o leoaică, fiindcă mi-e greu să cred că vreun alt animal s-ar încumeta să atace o leoaică. Preşedintele Senatului Africii de Sud, interesantul domn Koetsee (localnicii pronunţă Kuţia), care ne-a însoţit tot timpul, a fost de părere că e rănită la ambele picioare din spate. Şi acum, începe spectacolul: nici nu s-a îndepărtat leoaica la cîţiva paşi, nici nu s-au oprit din balans firele de iarbă ridicate de sub povara greutăţii sale, şi prădătoarele s-au şi repezit asupra rămăşiţelor acelui leş! După hălcile de carne şi oasele cu care tot fugeau, era vorba de un animal ceva mai mare: poate o zebră, poate o antilopă gnu, care e ca un tăuraş negru, cu coamă şi coarne, cunoscută mai mult din romanele comice ale lui Ilf şi Petrov. Întîi au hărtănit cadavrul şacalii: mici şi ageri ca o vulpe, galbeni spre roşietici, chiar simpatici la înfăţişare, ei au fugit, însă, repede din calea hienei şi a marilor păsări de pradă pogorîte din înalturi. Iar acestea, la rîndul lor, au dispărut ca prin farmec la apariţia Lui, a Regelui Animalelor, fără de care Cartea Junglei n-ar avea nici un farmec: Măria Sa, Leul! M-am mîndrit ca un copil că am fost primul care l-a văzut, în fundul zării, sub dunga de un verde închis a unui deal. Atunci, au început o agitaţie şi o vînzoleală imposibil de descris în cuvinte, poate doar peliculele prezentate sîmbătă seara, la Teleenciclopedia, v-ar putea convinge. Parcă întreg pămîntul se cutremura de pasul majestuos al magnificului animal. Era un exemplar fabulos, cu un cap uriaş şi o coamă ca o aură cosmică, aşa cum mai văzusem pe ţărmul Mediteranei, la Nisa, în cuşca unei Grădini Zoologice ambulante, în februarie 1987. Numai că leul de la Nisa se plimba neputincios între 4 pereţi de gratii, traversînd cuşca în diagonală, dus-întors, de mii de ori pe zi, iar leul din savană era liber şi în stare naturală. Era unul dintre acei lei care, cînd rag noaptea (după cum ne spunea fotoreporterul Günther Komnick), fac să vibreze aerul pînă la mari depărtări. La vreo 200 de metri de el, o antilopă gnu se dădea de ceasul morţii: cum l-a simţit, a ciulit urechile, a mai fremătat o dată nările în vînt, s-a arcuit pe picioarele din spate, şi cu un salt năpraznic a pornit ca o bezmetică în partea opusă. Era spaima dezordonată a morţii. Numai că leul nu părea că are chef să ucidă. Mergea leneş şi trist, ca un suveran părăsit de consoartă. Părea decupat dintr-o altă variantă de final la filmul Out of Africa“; mai ţineţi minte leul şi leoaica tolăniţi pe mormîntul pilotului întruchipat de Robert Redford. Leul nostru, probabil, îşi căuta perechea, ar fi venit el către şosea, dar prea se strînseseră vreo 10 maşini gălăgioase şi prea multe braţe ridicau prin ferestrele deschise aparate de filmat şi de fotografiat. Şi aşa am văzut noi, pe parcursul unei jumătăţi de ceas, doi lei despărţiţi de o şosea argintie, după vreo ceartă matinală, de-a lor. Se ciorovăiseră, pesemne, pe cursul dolarului. Şi aşa am mai văzut şi un întreg ciclu al pîndei şi al vînătorii, în toată sălbăticia lui. Atunci m-am gîndit, cu tristeţe, la însuşi destinul meu. Asistam la propria mea vînare! Tot astfel, în urmă cu vreo 15 ani, un operator şi-a filmat, involuntar, propria moarte: a fost atacat în adîncul Oceanului de un rechin, a scăpat aparatul din mînă, iar acesta, fiind pornit, a înregistrat uciderea omului, secundă cu secundă. Ce sînt eu, oare, în jungla societăţii româneşti: leoaica rănită, cadavrul nevăzut din care smulgeau şi fugeau şacalii şi hienele, ori poate antilopa ameninţată de fălcile morţii, sau, cine ştie, poate chiar leul care i-a pus pe fugă pe toţi? Cine ştie, s-ar putea să fiu cîte puţin din toate. În orice caz, de un lucru pot fi sigur: la ora la care urmăream scena asta tocmai bună de Premiul Oscar pentru imagine, şacalii, hienele şi păsările de pradă rupeau din mine de zor, în contumacie, năpădind presa cu cele mai scelerate minciuni. Cînd stăpînul nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă“ - proverb etern! Familia şi colaboratorii mei apropiaţi, cu care vorbeam la telefon aproape în fiecare seară, nu mi-au relatat nimic din toate astea, ca să nu-mi strice plăcerea acestei experienţe unice pe care am avut-o în Africa de Sud. Ce nu ştiu, însă, oamenii din jurul meu este că sînt mult mai tare decît se poate bănui şi că Noul Testament pe care îl ţin în buzunarul de la cămaşă, deasupra inimii, îmi dă izvoare nesecate de putere. Liber-cugetătorii nu vor putea intui niciodată ce forţă tainică întăreşte şi păzeşte casa omului credincios. Ei şi-au simţit poziţia ameninţată, aşa că au declanşat, din umbră, un atac furibund împotriva mea. Pentru nişte personaje care au mîinile pătate de sîngele lui Nicolae Ceauşescu şi al atîtor şi atîtor oameni nevinovaţi, în acel abator cu public“ din decembrie 1989, nici măcar nu e foarte greu să însceneze diversiuni împotriva unui simplu om, care n-are nici armată, nici conturi în bănci, nici sprijinul unor Servicii Secrete străine. Practic, vînătoarea împotriva mea a început atunci cînd, exasperat de dezastrul fără precedent al ţării, m-am spovedit în faţa celor 100 de bătrîni de care am grijă, prin programul umanitar Cina Creştină“, şi am spus cu năduf: În faţa ticăloşirii acestei ţări, n-am decît o alternativă: ori mă retrag definitiv din viaţa publică, ori îmi depun candidatura la Preşedinţia României“. Sărmanii mei bătrîni! Au izbucnit în lacrimi, au aplaudat cu mîinile lor umflate de muncă şi strîmbate de artrită, unii mi-au sărutat mîna într-un elan pe care mi-a fost imposibil să-l opresc, deşi eu nu sînt vrednic - vorba Bibliei - nici să le spăl lor picioarele. Ei, bine, atunci a intrat multă pleavă politică într-o adevărată panică! Unii eterni candidaţi mi-au dat de înţeles că, dacă voi face eu acest pas, ei se retrag de pe acum. Eu, în realitate, nu anunţasem nici o opţiune politică, darmite o candidatură! Pur şi simplu mă aflam într-un moment de maximă surescitare şi revoltă: un general de Aviaţie intrase în greva foamei din pricina Mafiei Caselor, un număr impresionant de gangsteri zburdau în libertate şi ne sfidau pe toţi, băncile încăpuseră pe mîna unor nemernici fără scrupule, ţiganii răpeau copii de români în Roşiorii de Vede, iar un maior de Poliţie, colorat şi el, o teroriza pe mama unuia dintre copii, care venise la sediul P.R.M. într-o stare de şoc imposibil de reprodus etc. Aşadar, şandramaua cu păianjeni şi şobolani s-a cutremurat din temelii! Păzea, nenorocire, vine ăsta, care a anunţat că în 48 de ore ne va băga la puşcărie şi ne va confisca averile!“ - cam aşa se şoptea, pe la colţuri. Iar o ziaristă năbădăioasă şi cu ochii împrăştiaţi, care lucrează pe la B.B.C., o intimă a Convenţiei Democratice, dar şi a Palatului Cotroceni, a mărturisit recent cuiva: S-a dat undă verde ca în două luni Vadim să fie lichidat!“. Desigur, e vorba de o lichidare politică, fiindcă nu-l cred pe cineva atît de inconştient să mă lichideze fizic, întrucît a doua zi ar fi o revoltă populară greu de stăvilit. Carevasăzică, s-a deschis sezonul de vînătoare! Toate lepădăturile mă atacă, din toate părţile! Se pun pariuri, se organizează concursuri de scenarii care mai de care mai demenţial, pentru a fi aruncate pe piaţă! Se fac monstruoase coaliţii“ valabile numai în perioada vînării mele, după care foştii atacanţi se vor sfîşia, din nou, între ei. Nici o armă din panoplia minciunii, a calomniei, a falsului grosolan, a murdăriei, a intrigii şi a ticăloşiei n-a fost cruţată şi n-a rămas agăţată în cui, s-a pus la bătaie toată recuzita de tip K.G.B. şi Mossad, pentru a fi compromis cu orice preţ. Şi cum orice gogoaşă nu poate lua naştere decît ca o secreţie a viermelui de mătase, a avut loc şi anomalia secolului: un Serviciu de Protecţie şi Pază, care funcţionează încă ILEGAL, a aruncat pe piaţă, cu voie de la stăpînire, demenţiala acuzaţie că aş fi colaborat cu Securitatea! Imediat, în jurul acestui vierme al intoxicării informaţionale, s-a ţesut şi s-a umflat gogoaşa, zi de zi, tenace, diabolic. Canaliilor de profesie le picase un plocon nesperat, din partea unei instituţii oficiale, normal că au intrat în joc şi l-au dus pe culmile nebănuite ale delirului. Adevărul? Nu contează, important e să-l exterminăm pe Vadim! Întîi, a apărut în ruşinea presei româneşti, Ziua“, minciuna jenantă că m-aş fi îmbătat (?!) la Restaurantul Select, aş fi căzut cu scaunul (?!), m-aş fi lovit la cap (?!), apoi m-aş fi dus val-vîrtej la Institutul Medico-Legal, ca să-mi scot un certificat medical, cum că m-ar fi lovit (?!) nişte salariaţi ai S.P.P. Aici, una din două: ori cineva a intoxicat, cu bună-ştiinţă, ruşinoasa publicaţie, pentru a o compromite definitiv, ori altcineva şi-a pierdut complet simţul măsurii şi publică fabulaţiile unor minţi bolnave, la grămadă, şi să-şi vîndă şi fiţuica, şi să-i tragă în mocirlă pe patrioţii români. Înclin să cred că a doua variantă e cea corectă, pentru că ştirea“ a fost preluată şi de ziarul unguresc de limbă română România liberă“. Fireşte, s-a profitat de absenţa mea din ţară. Dar autorii diversiunii au uitat că Partidul România Mare are şi un Comitet Director, care în numai cîteva ore a spulberat toate aberaţiile astea: 1) Patronul localului cu pricina atestă, cu martori, că eu n-am mai fost pe-acolo de 8 luni (în realitate, n-am mai luat masa acolo de exact 3 ani, din vara lui 1992); 2) Institutul Medico-Legal declară că n-am fost acolo după nici un certificat; 3) Nimeni nu poate susţine că m-a văzut vreodată în stare de ebrietate, darmite să mai cad şi cu scaunul (?!); 4) În fine, la ora la care pretind lichelele astea că s-ar fi produs încăierarea, mă aflam de două zile la 10.000 km distanţă, la capătul lumii! Profitînd de absenţa mea din ţară, nedemnul minoritar care s-a proţăpit în fruntea fiţuicii Ziua“ şi care, pentru a şterge impresia dezastruoasă produsă de turnătoriile lui, cu plată, la Securitate, produce nişte zgomote tot mai jenante - publică un fel de serial despre viaţa mea, abject şi mincinos de la un capăt la altul. N-are rost să repet tîmpeniile acestui rebut uman, ele aparţin de domeniul patologicului şi i-ar da satisfacţie individului, care abia aşteaptă să-l bage cineva în seamă, să-i ridice vreo minge la plasă, ca să ţipe ca o broască pe care a călcat-o căruţa, să dea în judecată, să facă sondaje de opinie despre cocina aia în care îşi amestecă tărîţele cu fierea etc. De la un asemenea specimen, care a fost în stare să-şi bată tatăl şi să o declare pe mama copilului său, lunile trecute, în Tinerama“, ţigancă sută la sută, ne putem aştepta la orice. Îi e foame animalului, şi sete, are maţul gros şi nesăţios, el din ce să trăiască? Ca la un semnal, s-a lansat pe piaţă, tot în lipsa mea, o altă diversiune, la fel de prost ticluită: cică o Asociaţie Naţională a Patrioţilor din Securitate (?!) a trimis un fax ciudat, cu pagini lipsă şi reveniri ulterioare, din care reiese că eu aş fi colaborat cu Securitatea (?!), aş fi fost infiltrat prin cercurile arabe (?!) şi vorbeam pe telefonul guvernamental (?!) din localurile de noapte, pentru a-mi informa legăturile superioare. Multă lume necăjită! Cine poate crede asemenea imbecilităţi? În faţa mărturiilor scrise ale generalilor Iulian Vlad, Ion Coman şi Aron Bordea, dar şi ale colonelului activ de S.R.I. Ilie Merce, care din proprie iniţiativă au declarat public că n-am avut nici o legătură, cu nici o Securitate, în faţa celor 2 dosare imense (de circa 1.000 de pagini), pe care le am deocamdată, şi care atestă că, dimpotrivă, am fost urmărit şi interceptat zi şi noapte de Securitate - cine e atît de idiot să creadă invenţiile unei asociaţii“ care nici nu există, nu e înregistrată nicăieri? Cea mai sinistră acuzaţie e chestia cu arabii, la fel de adevărată“ ca şi falsificarea semnăturii ambasadorului unei ţări ca Irakul, acum vreo 3-4 ani, din care reieşea că aş fi primit ca mită milioane de dolari, astfel încît diplomatul a trimis României libere“ o dezminţire vehementă. Cel mai mult regret tîrîrea în noroi, de către un personaj primitiv, ca Dumitru Iuga, a memoriei generalului Ioan Alexandru Munteanu, care, fiind mort de cîteva luni, nu mai are cum să se apere. Sărmanul om a fost chinuit toată viaţa lui: singurul lui copil e handicapat din naştere, el a fost închis 6 ani, pe motive de divulgare a secretelor Securităţii, după care, cînd a zis şi el că a ieşit la lumină, a făcut ciroză din pricina tratamentului din închisoare (îmi mărturisea că mînca fiertura de urzici cu cozi de şopîrlă tăiate cu secera pe cîmp) aşa încît, la numai 50 şi ceva de ani, a murit. A fost înmormîntat cu onorurile cuvenite, sub drapel, şi cu salve de armă, la Cimitirul Ghencea Militar. În privinţa colonelului (nu maiorului, cum greşit se scrie) Ilie Merce, nu pot să spun decît că îmi era vecin, stătea la doi paşi de mine, tot la bloc, şi a fost, şi a rămas un om sărac. Pentru a pune lucrurile la punct, voi spune, o dată pentru totdeauna, că atît eu, cît şi Eugen Barbu, am fost PRIETENI cu aceşti doi ardeleni minunaţi pe nume Ioan Alexandru Munteanu (fost student la Istorie al academicianului David Prodan) şi Ilie Merce, aşa cum toate familiile din ţara asta au avut cîte un prieten în Miliţie, în Securitate, în Consiliul Popular, fără a considera aşa ceva ca fiind degradant. Adevăraţii patrioţi din Securitate au fost oameni ca Vlad, Merce, Munteanu, Bordea (nu Bondrea, cum tot îi scriu eronat fax“-iştii anonimi) - iar nicidecum membrii aşa-zisei Asociaţii inexistente, care mint de îngheaţă apele. Nutresc speranţa că aceşti securişti rataţi nu au pretenţia să ne rescrie ei viaţa şi să ne interzică a fi fost prieteni cu cine am dorit noi. Eu atîta le spun acestor secături: să producă dovada aşa-zisei mele recrutări, adică ANGAJAMENTUL meu la SECURITATE. Există aşa ceva? Nu există! Există vreun alt ofiţer de Securitate, în afara unui general mort şi a unui colonel activ, prieten în continuare cu mine şi cu familia mea, care poate fi invocat de fantomele astea ca pretinse legături“ ale mele? Nu există! În schimb, există un colonel Georgescu, care, pe cînd era maior, m-a anchetat în februarie 1969, în căsuţa noastră de paiantă, împreună cu un locotenent, există toate notele şi rapoartele prin care eram pîrît, încă din 1967, că cer Basarabia şi Bucovina pentru România, că iau apărarea studenţilor demonstranţi, în decembrie 1968, că protestez faţă de demolarea bisericilor, că mă bat pentru viza de ieşire din ţară a artistului Nuni Anestin (bolnav de cancer, plecat să se opereze în Spania, aşa e, Olga Bucătaru?) şi pentru viza de intrare în ţară a istoricului Radu Toma ş.a.m.d. Dar, n-ai cu cine dialoga. Aşa e la vînătoarea politică, se folosesc toate trucurile, toate capcanele, prada trebuie să fie hăituită pînă la epuizare. Am învăţat de mult să nu mă mai mir de porcăriile publicate în Ziua“, impostorul care conduce fiţuica fiind în stare să-l acuze, post-mortem, de colaborare cu Securitatea, pînă şi pe fostul nostru ambasador la Washington, Mihai Botez, care fusese, de fapt, un autentic rezistent. De fapt, inepţia asta a fost lansată de un alt isteric, Cornel Dumitrescu.
Dar nu vă spun că apare, hop-ţop, la spartul tîrgului, şi Nicolae Dide? Acesta, după ce a colindat prin lumea largă pe bani de furat, îşi face apariţia la Ziua“, şi debitează porcăriile lui cunoscute, pentru care o să-l bag o dată, cu mîna mea, la puşcărie! De bună-seamă, cel mai indicat ar fi să-i ascult pe unii din preajma mea şi să nici nu-i bag în seamă pe troglodiţii ăştia. Aşa aş face, dacă aş fi numai scriitor. Dar sînt senator şi şef de partid. Un om ca mine n-are voie să lase nimic neexplicat, fiindcă orice umbră de suspiciune planează asupra formaţiunii politice pe care o conduc. O altă variantă comportamentală a adoptat istoricul Dan Zamfirescu, care a declarat, încă de acum aproape 2 ani, într-un interviu, că a colaborat cu Securitatea şi că se mîndreşte cu asta! Personal, cred că bravează pe undeva, dar sînt de admirat sîngele rece şi curajul lui de a spune, răspicat, că Securitatea a făcut şi unele lucruri bune în ţara asta. Aş vrea să am motive să mărturisesc sus şi tare, în dispreţul pigmeilor: Da, am lucrat cu Securitatea, pentru binele ţării mele, aşa cum au făcut englezii cu Intelligence Service, francezii cu Biroul 2, israelienii cu Mossad, americanii cu C.I.A.!“. Dar nu pot să spun aşa ceva, fiindcă n-ar fi adevărat. Fie din prostie, fie din netrebnicie, există puşlamale politico-gazetăreşti care încurcă epocile: şi anume, pun pe acelaşi plan partidul dintre 1945 şi 1965 cu partidul dintre 1965 şi 1989, care a demascat fărădelegile comise de falanga staliniştilor. Aşa şi cu Securitatea. A fost, într-adevăr, odioasă în perioada 1945-1965, dar, o dată cu venirea la putere a lui Nicolae Ceauşescu, s-au mai primenit cadrele, arestările au scăzut sub 5% faţă de perioada anterioară şi, în general, s-a urmărit apărarea Interesului Naţional. Toate ţările au voie să aibă Servicii Secrete. România nu are voie, decît, desigur, dacă ele devin o anexă a altora. Nutresc speranţa că volumele 5 şi 6 ale lucrării Cartea Albă a Securităţii” vor depăşi pragul de subiectivism afişat pînă acum de unii şi de alţii şi vor prezenta nu numai actele de eroism“ ale unor ţărănişti bătrîni, care sînt scuzaţi, astfel, pentru tonele de Note Informative PLĂTITE de Securitate, ci vor publica şi Notele referitoare la rezistenţa românească a altora. E clar că se urmăreşte, prin toate mijloacele  scoaterea mea din minţi. Se mizează pe eventuale greşeli din partea mea. Am informaţii că echipa de zgomote“ încă e în dubiu, nu s-a hotărît ce să mai arunce pe piaţă: am fost un curvar şi jumătate - sau un homosexual, chestiuni antagonice şi imposibil de verificat, tocmai de aceea sînt utilizate în arta diversiunii“. Numai cîteva cuvinte despre un serial publicat în obscura foaie Bursa“, de un şi mai obscur politolog“, căruia nu-i fac onoarea de a-i publica numele. Denunţul lui public, cacofonic şi leşinat, se pare că a fost comandat tot din sferele unde am băgat groaza în oase cu o posibilă candidatură. El poartă titlul cantemiresc Mărirea şi decăderea revistei şi Partidului «România Mare»“. Încă din primele rînduri, tot eşafodajul e pus pe un teren greşit, ca un turn de paraşutişti clădit pe o groapă de gunoi: Un eveniment politic important, care a avut loc de curînd, a fost tratat mai degrabă cu indiferenţă atît de politicieni, cît şi de mass-media. Revista «România Mare» şi anexa ei, «Politica», şi-au încetat apariţia“. Ce fenomen curios, fraţilor: deşi declarate moarte, uite că revistele apar, ca dovadă că răspunsul de faţă nu e scris pe ziduri, ci chiar în România Mare“, care are un tiraj de vreo 10 ori mai numeros ca mortuara Bursa“ şi o audienţă şi o circulaţie de cîteva sute de ori mai mari. Penibilul analist“, care după primul nume e tiz al lui Lenin, iar după al doilea e vînzător de paste făinoase (Vladimir Pasti - nota red.), se bate singur cap în cap: într-un loc scrie despre mine Nu este un bun ziarist şi nici nu şi-a propus să facă ziaristică“, iar mai la vale, afirmă exact contrariul, adică Partea de revistă care i-a asigurat succesul a fost tot timpul scrisă de Vadim însuşi (...). Ca polemist, este un adversar redutabil şi stăpîneşte o tehnică rară şi adusă de el pentru prima dată în politică  cea a grotescului“. Pizma micului cîrcotaş depăşeşte, însă, pragul grotescului de care vorbeşte, atunci cînd citim o inepţie colosală: În rest, revista funcţiona ca un debuşeu pentru o echipă de intelectuali care nu ar fi putut publica în altă parte“. Hai să-i enumerăm pe intelectualii care, din 1990 şi pînă azi, au publicat la noi, dintre care unii au fost laureaţi cu Premiul Naţional România Mare“: Edgar Papu, Ion Lăncrănjan, Raoul Şorban, Mihai Ungheanu, Mitzura Arghezi, Ileana şi Romulus Vulpescu, Mircea Muşat, dascălul de Drept Tudor Popescu, George Sbîrcea, Mircea Micu, Adrian Păunescu, Eugen Teodoru, Carmen Stănescu, Valentin Teodorian, Titus Raveica, Corneliu Sturzu, Horia Zilieru, Vasile Rebreanu, Dumitru Fărcaş, Emilia Şt. Milicescu, Florin Piersic, Leonida Lari, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Nicolae Dabija, Alice Vera Călinescu, Mihai Brediceanu, Dan Iordăchescu, Hajdu Gyözö, Iuliu Ioan Furo, George Alboiu, Gabriel Iuga, Manole Neagoe, Iosif Constantin Drăgan, Mihaela Brukenthal-Ţuţuianu, Ion I. Brătianu, Gh. Romanescu, Titus Gîrbea, Teofil Vîlcu, Tudor Gheorghe, Antonie Iorgovan, Liviu Maior, Şerban C. Andronescu (S.U.A.), Alexandru Frîncu (Brazilia), C. Michael-Titus (Anglia), dr. Ana Tătar (Germania), Albert Poch (Israel), Demetrius Kricopol (S.U.A.), Andrei Alexandru şi Doina Damian (Canada), Anghel Rugină (S.U.A.) şi mulţi alţii. Ca şi în cazul nedemnei publicaţii Ziua“, şi Bursa“ face o gravă confuzie de planuri: ia drept reală o iluzie de-a sa, adică prezintă ca sigură dispariţia publicaţiilor noastre, ceea ce vede orice om normal că este ireal, deci descalificant pentru cei care au minţit opinia publică. Şi, astfel, m-am întors eu din feerica savană africană, în sinistra junglă balcanică! Iată că iar am călcat pe un şomoiog de şerpi. Le-am pus oglinda în faţă, le-am arătat şi le-am dovedit că fură, aşa că a intrat din nou în funcţiune impresionanta solidaritate a canaliilor. Mîine, aceeaşi bandă va născoci alte acuzaţii împotriva mea. Inutil. Steaua mea urcă vertiginos. Asta, deşi bandiţii au darul de a te face să te simţi tu vinovat că le-ai demascat fărădelegile!

POST SCRIPTUM: Tocmai cînd am zis eu că am scăpat cu viaţă după ce am traversat Planeta de la un capăt la altul cu avioanele, tocmai cînd mi-am luat copilaşii să-i duc în vacanţă, în Poiana Braşov, uite că am dat peste nişte canalii care se îndeletnicesc tot cu vînătoarea de oameni. Mai întîi de toate, o oarecare Electra Ghiza (am crezut, la început, că e vorba de un magazin Fero-Metal, sau de fiare de călcat) publică într-o fiţuică nou-creată, intitulată Bună dimineaţa Braşov“ (agramat titlu, fiindcă lipseşte o virgulă, le e foame, săracii, au mîncat-o), nişte porcării inimaginabile despre o masă creştinească pe care am luat-o la ,,Coliba Haiducilor“, condusă de inegalabilul Viorel Nica. Eu, deputatul Iuliu Ioan Furo, Mitzura Arghezi şi Cornel Ciontu, ca şi două distinse doamne din S.U.A., care ne însoţesc, şi anume cîntăreaţa Mariana Bădoiu şi cercetătoarea în sociologie Aurelia Anderson, am băut numai apă minerală; dar madam Electrica bagă deştele în priză şi scrie că am făcut un chef monstru. Noi am ascultat Mozart, la casetofon - coana Reşou inventează lăutari, care, într-adevăr, circulau de la un butuc la altul, dar ei sînt ai localului respectiv de vreo 20 de ani, iar, în ceea ce ne priveşte, i-am plătit ca să tacă, nu ca să cînte. Noi părăsim localul la ora 18, fiindcă trebuia să îmbăiem, să hrănim şi să culcăm fetiţele - tanti Ghiza-Electroliza zmîngăleşte hîrtia cum că am chefuit pînă noaptea tîrziu (?!). Ne-am lămurit imediat cînd am aflat cine se afla în spatele acestei cópii a ziarului Ziua“, că tot seamănă la titlu: partiduleţul în derivă P.D.-F.S.N., mai exact patronii publicaţiei, deputatul Vasile Bran şi senatorul Aristotel Căncescu. Din păcate, cei doi ciraci ai lui Petre Roman sînt sponsorizaţi de proprietarul firmei de construcţii ,,DOMOREX“, ing. Mircea Suman (fratele lui, cunoscutul Radu Suman, parcă era ceva mai român). O altă suită de mizerii a declanşat-o un individ pe nume Nicolae Goia - personajul e un paranoic pur-sînge, care-şi atribuie mai multe identităţi, îşi schimbă vocea, joacă teatru, e agitat etc. Întîi a sunat la vila unde trag şi unde, de altfel, de ani de zile plătesc totul pînă la ultimul bănuţ. A pretextat că e un prieten al meu. Numai că eu nu am prieteni cretini, am avut unul pe nume Radu Theodoru, dar a ieşit la pensie. După 10 minute a telefonat cu vocea schimbată, prezentîndu-se colonelul Octav Dumitrescu, de la U.M. 01224, informîndu-mă că se îndreaptă spre noi două camioane pline cu revoluţionari“ de la GHIMBAV“ şi NITRAMONIA“ - Făgăraş. Fireşte, la cea mai sumară verificare s-a dovedit că totul fusese o alarmă falsă, nu există nici un colonel cu numele acesta, iar unitatea militară este la fel de inexistentă. Apoi, psihopatul a mai dat nişte telefoane, pentru întreţinerea psihozei, s-a interesat unde luăm masa de seară, după care s-a prezentat în persoană la locuinţa unde sîntem găzduiţi, recomandîndu-se doamnei care administrează vila cum că este Nicolae Goia de la postul local de Televiziune PRO TV - Canal 8. M-am lămurit repede şi ce e cu canalul ăsta, care pretinde că reprezintă celebrul CNN din S.U.A. E tot un fel de bişniţă a Mafiei locale. Aşadar, cu banii furaţi din visteria statului, partidul care a ruinat o ţară şi-a cumpărat şi amenajat posturi de Televiziune şi Radio, tipografii, publicaţii, cu care torturează un popor întreg. Din păcate, marele, puternicul judeţ Braşov e terorizat cam de 100 de puşlamale care n-au scrupule, şi nici un Dumnezeu. Sincer să fiu, pe mine m-ar amuza toate acestea, fiindcă vreo 5-6 boboci din ăştia înfulec la micul-dejun, toată viaţa m-am luptat cu lichelele, n-o să mă dau bătut tocmai acum, cînd biruinţa este atît de aproape. Totuşi, eu nu sînt de capul meu, am doi copilaşi mititei, care sînt ţinuţi sub teroare şi pe care trebuie să-i apăr. Eu am venit la Braşov, care este oraşul mamei mele, din dragoste, deşi există zeci de localităţi ale ţării care mă invită să-mi petrec concediul, dar am venit şi pentru că m-au invitat muncitorii de la Uzina TRACTORUL“, cu care mă voi vedea zilele acestea. Îi rog pe aceşti nobili fii ai muncii să măture pleava asta cu furtunul cu apă rece.

CORNELIU VADIM TUDOR
( 18 august 1995)

http://www.revistaro-mare.cabanova.com/#/4

http://www.revistaro-mare.cabanova.com/#/5