Cea mai puternică Mafie din România este cea a armamentului. Ea are ca bază contrabanda de arme desfăşurată în jurul lumii. Pe lîngă aceasta sînt comisioane fabuloase, obţinute prin contracte militare. În vîrful acestei Mafii extrem de puternice se găseşte Traian Băsescu. Fiecare export de arme, conform legislaţiei, poartă semnătura comandantului suprem. Această Mafie, avînd la dispoziţie sume enorme, a cumpărat întreaga structură a democraţiei româneşti. Justiţia, Serviciile Secrete, Armata, Parlamentul sînt în mîna Mafiei armelor, care acţionează nestingherit. Despre această Mafie nu se aude mai nimic şi toate eforturile mele făcute în calitate de jurnalist de investigaţie, specializat în terorism şi transport ilegal de arme, se lovesc de zidul implacabil al tăcerii. În lume au existat 3 imperii globale de armament, conduse de 3 negustori ai morţii: Bout, Kassar şi Băsescu. Primi doi au transportat în jurul lumii armele produse de fabricile de armament ale Statului Român. Kassar a fost extrădat şi a luat 20 de ani de puşcărie, Bout a fost extrădat de curînd din Thailanda şi, în curînd, va avea loc procesul lui la New York. Antena 3 nu scoate nici un piuit despre faptul că Băsescu este citat ca martor principal (şi, în curînd, acuzat) în acest proces. Punctul principal al acuzării reprezintă rachetele sol-aer, pe care Bout a încercat să le procure pentru a le trimite teroriştilor columbieni FARC. Toate aceste rachete sînt de provenienţă românească. Absolut toate capetele de acuzare în acest proces leagă pe Băsescu de transportul de armament şi de terorismul internaţional. Flota aeriană a ucrainianului Bout (60 de avioane şi elicoptere) are ca bază cadoul făcut de Băsescu. Lumea vorbeşte de vînzarea flotei comerciale, dar nu se scoate nici o vorbuliţă despre vînzarea flotei aeriene de către Băsescu, la un preţ de nimic. Un Tupolev la preţul unui jeep sau al unui apartament.
(...) Traian Băsescu a fost informat, ca de obicei, la jumătatea fiecărei luni, despre reacţiile care există la populaţie vizavi de politica guvernului. Raportul a ieşit de data asta şi mai alarmant. Ceea ce l-a făcut pe şeful statului să poarte o discuţie cu consilierii săi pe probleme de Apărare, nu numai cei din comunitatea de informaţii, ci şi cu cei din zona militară.
La discuţii nu a participat, însă, Gabriel Oprea, despre a cărui demisie se vorbeşte tot mai des. Grav este că s-a constatat că posibilitatea izbucnirii unui război civil, în care să fie angrenate forţe populare, este maximă, iar foste cadre ale Armatei, fie la pensie, fie retrase în civilie în jurul numeroaselor firme sau ONG-uri, par să fie pregătite şi destul de organizate pentru a prelua Puterea în cazul unor ample mişcări populare. Informaţia ne-a fost furnizată din zona informaţiilor militare ale MApN, instituţie la care se caută o soluţie care să preîntîmpine planul „rezerviştilor“, care ar acţiona în sfera de influenţă a generalului Degeratu.
Controversatul Constantin Degeratu, implicat în numeroase scandaluri de presă, de la Dosarul Revoluţiei la Răpirea din Irak, a înfiinţat Federaţia Militarilor din România, un organism neguvernamental, în fapt, un soi de CADA, pentru cine îşi mai aduce aminte de zilele de după decembrie ‘89. Federaţia este formată din 11 asociaţii reprezentative, care acoperă un larg spectru din domeniul militar. Ca o definiţie „mai altfel“, FMR ar fi o „organizaţie civilă“ a militarilor, ce doreşte să pătrundă în societatea civilă românească. Zvonurile şi comentariile din partea politicienilor din Opoziţie sînt: dacă şi aşa preşedintele Traian Băsescu a izbutit să controleze o mare parte din societatea civilă, de ce n-ar controla şi asociaţia militarilor, altfel decît prin Statul Major? De altfel, FMR ne atenţionează: „Noua conducere îşi exprimă convingerea că prin activitatea sa viitoare va deveni una din vocile necesare şi credibile în demersurile societăţii româneşti de protejare şi promovare a demnităţii, onoarei şi drepturilor tuturor militarilor din structurile sistemului naţional de securitate din România”.
Sursa: News.ro stiri pe blog
Ziarul TRICOLORUL, nr 2076 - 29.01.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu