Săptămîna pe scurt - 24.11.2016

– Moartea diplomaţiei româneşti – Antiunioniştii din fruntea ţării – Marile epave – Moştenirea lui Ceauşescu – Premierus captivus – Mîndria de a fi ţigan – Oltencele şi încălzirea globală – Acadeaua lui Dragnea – Dispreţocraţia – Sperietoarea rusă – Brigitte schimbă strategia – Israela, amanta lui Leonard Cohen! – Andreea Marin face precizări importante – Valentina Pelinel s-a iubit şi cu alţi scriitori – Ce miracole a mai făcut Cioloş – Cel mai scump brad din lume – Nărozii pămîntului – Viruşii istoriei e mortali

– România a devenit o insulă de occidentalism într-o mare slavă. Bulgaria, Ungaria şi aşa-zisa Republică Moldova au guverne pro-sovietice, pardon, pro-ruseşti. Nici Ucraina nu se simte prea bine, iar Marea Neagră e pe jumătate lac rusesc. Despre prietenii noştri sîrbi, nu prea mai avem ce să zicem, întrucît, după ce jalnicul Emil Constantinescu a fost ventrilocul americanilor atunci cînd yankeii îi bombardau cu sîrg, chiar şi în noaptea de Paşte, nu vor să-şi amintească de ipocrizia românească. Strategii valahi au dat chix introducînd România, pe post de vidanjă, într-un joc planetar bizar, de tip Caritas, care s-a prăbuşit odată cu alegerea lui Donald Trump la Casa Albă. Experienţa istorică ar fi trebuit să îndemne la prudenţă şi la mai multă înţelepciune. Întotdeauna e mai sănătos să ai relaţii bune cu vecinii, fiindcă-i mai aproape de piele cămaşa, decît haina. Altfel, rişti să rămîi la pielea goală, taman cînd dinspre Siberia bate viscolul. Rusia trebuia tratată cu mult mai multă diplomaţie, şi chiar cu mult mai mult interes economic, dată fiind poziţia ei de mare putere şi apropierea geografică. Zburlelile unui consumator de varză acră ca Băsescu şi pro-occidentalismul ipocrit al altor politruci de Dîmboviţa, care stau cu ochii numai după furat, ne aduc numai necazuri. După marea mahmureală a diplomaţiei externe, care nu este altceva decît oglinda societăţii postdecembriste, ar trebui revenit rapid la principiile simple, dar benefice, ale lui Ceauşescu: relaţii cordiale cu toate ţările lumii, pe baza neamestecului în treburile interne ale celuilalt. Să nu uităm că, la o vodcă mică, sau la vreun hot-dog, oricare dintre mai-marii lumii ăsteia poate să scoată un şerveţel, pe care să traseze noua hartă politică a Estului Europei. Marea problemă a României este că scena politică a fost invadată de politruci, de diletanţi şi de trădători, în timp ce bărbaţii de stat lipsesc cu desăvîrşire. – Pe unii i-a surprins lipsa de sprijin a lui Werner şi Julien pentru unionişti şi, implicit, pentru Maia Sandu. Pe mine, nu. Faptul că Tontonel a ajuns pîrcălab între Prut şi Nistru e şi meritul cuplului germano-francez. Poate e singurul lucru notabil pe care l-au făcut. Desigur, vor deconta acest lucru, dar cui foloseşte amînarea revenirii Basarabiei la Patria-Mamă? – Publicaţia ,,FourFourTwo” a stabilit, cu subiectivitate, că primii zece decari din istoria fotbalului au fost, în ordine: Maradona, Puskas, Pele, Baggio, Platini, Hagi, Zico, Messi, Laudrup şi Francescoli. Ei, dacă stabilea care ar fi fost primul filosof dintre decari, îi priveam de sus. De foarte sus. Dar cum lor le-a fost frică de lup, n-au intrat în pădure. – A murit Daniel Prodan, unul dintre fundaşii centrali ai Generaţiei de Aur. Avea doar 44 de ani, vîrstă la care a dat colţul şi Gérard Philipe (actorul principal din ,,Fanfan la Tulipe”). Măcinat de un conflict cu Zburleanu, Didi a făcut infarct. Dumnezeu să-i ofere un post de titular în apărarea porţii Raiului. – Moartea lui Prodan a scos la iveală că Serviciul de Ambulanţă Bucureşti funcţionează cu personal înjumătăţit. De ce? Pentru că nenorociţilor care au condus ţara asta nu le pasă de sănătatea oamenilor. Au interzis angajările, prin subfinanţarea sistemului. Glonţul ar fi o pedeapsă prea uşoară pentru ticăloşii ăştia. – În Marea Neagră, o echipă bulgaro-britanico-americană de scufundaci mişto a descoperit 41 de epave în stare perfectă de conservare, datînd de acum 11 secole, din vremea cînd navele Imperiului Byzantin erau comandate de de-alde Băsescu. O echipă de cîini vagabonzi, care făcea duş unui imens coş de gunoi din Centrul Civic, a descoperit peste 500 de epave parlamentare în perfectă stare de putrefacţie morală, vechi de cel mult 26 de ani. Răutăcioşii de profesie susţin, cu argumente irefutabile (ce cuvînt înălţător!), că în ambele cazuri e mîna lui Băsescu şi a şatrei politice din care se trage. Probabil din cauza blazonului: două oase încrucişate, aşezate pe un craniu care se uită cu un ochi la făină şi cu altul la Elena Udrea. – România încă mai are de recuperat aproape un miliard de dolari din activitatea de export şi din alte acţiuni externe desfăşurate de regimul Ceauşescu, de la ţări precum Cuba, RPD Coreeană, Zair, Congo, Sudan, Mozambic, Libia, Irak. Şi mai zic proştii, de care România îmbogăţiţilor de război nu duce lipsă, că Nicolae Ceauşescu n-a fost un mare preşedinte. A fost cel mai mare preşedinte pe care l-a avut România. Urmaşii lui, la un loc, nu-i ajung nici la degetul mic. Chelneri de bacşişuri mici. – Tehnocraţii au hotărît, cu înţelepciunea caracteristică habarniştilor, ca şi posesorii de căruţe să plătească RCA! Pentru cei cu tracţiune băligoasă pe bază de ovăz (posesorii de gloabe, altele decît Alina) e simplu, plătesc în funcţie de caii putere. Mai nasol e pentru cei care posedă boi şi care, de regulă, votează precum tovarăşii de călătorie. Cît despre măgari, nu-i o problemă, fiindcă, de cînd sînt demnitari, taxa e plătită de stat. Se aude că, în curînd, vor trebui să plătească RCA şi posesorii de ştromeleag, să fie asiguraţi în caz de premierus captivus. Nici posesoarele de păsărică nu vor fi iertate, ele trebuind să-şi lipească la vedere o diafragmă autocolantă, ca să ştie participantul la traficul de persoane dacă, atunci cînd va da în gropile din carosabil, mai poate recupera ceva. – Ciprian Necula, un distins ciorditor, pardon, un distins ţigan, fost secretar de stat degeaba pe la Ministerul Fondurilor Europene Haşmanglite, declara prin 2014 că ar fi bine ca românii să-şi zică valahi – ceea ce noi facem deja -, ca să nu-i mai confunde lumea nebună cu romii, ei folosind denumirea asta mai de demult, adică sînt mai vechi. Asta e clar: se vede după rugină. Acest nepot al lui Parpanghel candidează din partea neamurilor sale de la PSD-ul lui Iliescu pentru un post de deputat în circumscripţia Bucureşti, judeţul Ferentari, cu oprirea pe buzunarul stîng. De ce n-o fi el mîndru că e ţigan şi e mîndru că e pesedist, nimeni nu poate să înţeleagă! O fi mai mult de furat în şatra respectivă? O fi împărţeala mai corectă? O fi mai puţin fum? – Fostul ministru de Externe (parlamentar, europarlamentar şi alte ocupaţii ruşinoase) Adrian Severin a primit o condamnare de 4 ani de închisoare cu executare, pentru intenţia de a face trafic de influenţă şi pentru alte glume proaste. Deputatul Titi Holban a încasat 3 ani cu suspendare pentru niscaiva şpagă, iar Ana Maria Pătru, şefa AEP, a fost reţinută cu ceva treburi la DNA pentru o presupusă mită (circa 200.000 de euro, sub forma unui apartament şi a unui autoturism de teren). Astea s-au întîmplat doar săptămîna asta. Aşa-i că viaţa bate filmul cu mafioţi? – Un italian de 80 de ani, însurat cu o ţigancă de 30 de ani, din Podari (Dolj), a dispărut fără urmă. Să sperăm că nu în vreun incendiu, dat fiind adevărul biblic că oltencele e fierbinţi. Potrivit bulibaşei Donald Tramp de la Strehaia, ele sînt principalele vinovate de încălzirea globală. – În România, 100 de indivizi dubioşi sînt de 4 ori mai bogaţi decît 50% din restul populaţiei! Să nu uitaţi asta cînd mergeţi la vot! Sper să nu mai funcţioneze atracţia victimei faţă de călău. – Presa de sub chiloţi susţine, cu fotografii şi certificate de naştere, că Livache (54 de anişori) ar avea o gagică bătrîioară, care a depăşit infernala vîrstă de 24 de primăveri. După ce a fost căsătorit cu Bombonica, femeia care i-a adus numai bucurii cu firmele ei, a trecut la acadele. Îl paşte diabetul DNA, dulciurile nu e bune. – Putin a cîştigat alegerile din SUA, Moldova şi Bulgaria, zic apostolii (Doamne, iartă-mă!) aşa- zisei politici corecte. E, ca de obicei, o exagerare. Dacă rezultatele ar fi fost invers, învingătorii de astăzi s-ar fi plîns că a cîştigat Sörös. Dacă vreuna dintre variante ar fi adevărată, înseamnă că democraţia nu e bună. Sau nu există. De fapt, ăsta e adevărul: democraţia a fost înlocuită cu dispreţocraţia. – ,,A fi tolerant nu înseamnă a fi tăntălău”, zice Klaus Werner Iohannis. Reciproca o fi valabilă?
– Discursul anti-justiţie al lui Băsescu atinge cote alarmante: ,,Dacă Trump şi Clinton ar fi activat în România, îi aresta Kövesi de zece ori”. Şi ce-ar fi fost rău în asta, mă, maestre? Păi dacă au luat bani de la Bercea Mondial, pardon, Banca Mondială, şi nu i-au mai dat înapoi? Ce, ai fi vrut să le facă vreo statuie? Traiane, trezeşte-te! (Scuze, am uitat că e imposibil.) – În lipsa unor proiecte viabile, care să demonstreze că UE e un factor de bunăstare după care se topesc popoarele din centrul şi estul Europei, a fost reactualizată sperietoarea rusă: ,,Dacă nu sînteţi cuminţi, vă papă ruşii!”. Se pare că nu-i chiar aşa, cîtă vreme vecinii noştri, fără să-i ameninţe tancurile sovietice, au hotărît că o politică normală faţă de Rusia n-are cum să le dăuneze la nivelul de trai. Ba, dimpotrivă. UE ar trebui să ştie că dragostea faţă de un sistem sau altul trece prin stomacul burţii abdomenului. Vrăjeala perpetuă din interiorul Uniunii, precum şi discrepanţele dintre membrii de categoria întîi, de categoria a doua, plus România, au dus la slăbirea şi la prăbuşirea în derizoriu a acestei construcţii suprastatale, generoasă în teorie, dar păguboasă în practică. – Brigitte, nevasta lui Ilie Năstase, s-a săturat de cumpărat maşini şi e hotărîtă să dea de pămînt cu orice curvă care atentează la virginitatea soţului. Mai ales dacă faptele se reproduc, pardon, se petrec, în patul conjugal. Parcă era mai haioasă cînd achiziţiona automobile, dar, probabil, i s-a umplut garajul. – Personajul biblic Israela Vodovoz se laudă cu gura pînă la urechi că a fost amanta lui Leonard Cohen. Cel care a iubit-o atît de mult pe Marianne habar n-are. Ba chiar îl lasă destul de rece dezvăluirile. Totuşi, pe viitor, n-ar fi exclus ca Israela să aibă o aventură cu Leo. Cu Leo de la Strehaia. Căci fac parte din aceeaşi sectă a gîndacilor de televiziune şi se pot împerechea în pauzele publicitare. Care vor fi, evident, filmate cu camera ascunsă în borcanul cu murături. – Andreea Marin precizează că nu a fost măritată cu un doctor, ci cu un chiropractician, un fel de fizioterapeut, care-i mai îndrepta oasele din cînd în cînd, dar nu după modelul Ştefan Bănică Junior. Nimeni nu-i perfect! – Ştiaţi că Valentina Pelinel, înainte de a fi potcovită cu 99 de ocale de marele scriitor pe pereţi Cristi Borcea, a fost îmbîrligată 5 ani cu Victor Hugo? Nu ştiaţi, aşa-i? Mai puneţi, mă, mîna pe carte, că nu vă muşcă! Pentru că a stat atît cu Hugo, cică nu s-a simţit deloc o femeie ieftină (aviz amatorilor!), ca pe vremea cînd mima orgasmul cu Boureanu. Realitatea e că, după ce i-ai citit din card în card pe Victor Hugo şi pe Cristi Borcea, ai un alt preţ de catalog. – Ştire de presă: Cioloş a traversat strada! Mă, voi sînteţi nebuni? Pe cînd ştirea că Julien s-a scobit în nas şi a dat de creierii capului?! – Primăria Tg. Jiu a plătit circa 100.000 de euro pentru un brad gigant (cu sclipiciul aferent). Un singur copac! Attila Verestoy a crăpat de invidie.
– Rafael Garay, un economist celebru din Chile, a anunţat, în luna septembrie, că are cancer la creier, că-şi va lichida firma, iar cei 36 de investitori vor fi despăgubiţi. Din cei peste un milion de dolari n-a văzut nimeni vreun cent, ba nu l-au mai văzut nici pe el. Pînă la 18 noiembrie, cînd Rafael a fost reţinut la Braşov, tocmai cînd îşi bea cafeaua, la o terasă, cu viitoarea soţie, o blondină platinată din Harghita. Cu siguranţă, omul venise în România ştiind că în spaţiul carpato-danubiano-erotic escrocii nu sînt pedepsiţi. În cel mai rău caz, ajung demnitari. – Cioloş n-ar mai da bani pe ,,Cuminţenia pămîntului”, fiindcă o notă secretă a SRI (Serviciul Român de Ipocrizie) l-a informat că bagaboanta ar fi petrecut două zile şi două nopţi la un club de bolovani, alături de Gînditorul de la Hamangia (fără consoartă) şi Klaus Werner Iohannis…
– Ia să mai vedem noi care a fost treaba cu tipul ăla de pe columnă, de-i băgase pe romani în boală, aşa cum a fost descrisă situaţia în ,,Istoria necenzurată a românilor”, a cronicarului Adi Sfinteş. Nu vă speriaţi, nu vă povestim totul, restul îl găsiţi în carte. ,,Cînd Scorillo a înghiţit gutuia, adevărul istoric impunea apariţia cuiva care să normalizeze situaţia. Domiţian, un tip care se credea buricul pămîntului, l-a trimis pe Cornelius Fuscus să cucerească Dacia şi să rezolve criza economică. Criza economică a Imperiului Roman. Duras, regele dacilor, de-l strigau comati mai neduşi la biserică «Moş Tăgîrţă», a uitat că sînt în anul 87 şi că au război cu vecinii nepoftiţi de la sud, şi nu s-a prezentat. Că am uitat să vă spun: romanii se învecinau cu cine vroiau ei, adică cam (sic!) cu toată lumea. Norocul dacilor a fost că-n familia regelui era un nepot plecat de acasă de la naştere. Unde era gîlceava mai mare, hop şi el să dea cîteva bucăţi, că numai aşa îţi făceai un renume printre tovarăşi. Diurpaneus îl chema şi, nervos peste măsură, s-a prezentat la Tapae, i-a bătut pe romani de le-a sunat coifu-n cap, le-a luat ţoalele, steagurile, tot, tot, tot. Ba, ca tacîmul să fie complet, l-a mai şi decedat pe Cornelius Fuscus. După toată trebuşoara asta, romanii, care au ajuns cu chiu, cu vai la Roma (deşi nu înţelegem de ce, că-n mod normal toate drumurile duceau într-acolo), au povestit cu lux de amănunte şi cu lacrimi de crocodil brăzdîndu-le obrazul ce se întîmplase. Furia a cuprins Cetatea Eternă, mai ales că era zi de meci (Lazio – AS Roma) şi veştile cutremurătoare ar fi putut afecta moralul gazdelor, indiferent care ar fi fost alea. Domiţian căută o soluţie. (…) Dar ce se întîmplase? După bătălia de la Tapae, Duras a primit un picior bine plasat în sud şi a renunţat de bunăvoie la tron, în favoarea nepotului Diurpaneus. Acesta a intrat în istorie fără să se descalţe la uşă, a călcat-o bine în picioare, pe ambele maluri ale Dunării, după care s-a instalat la Sarmizegetusa ca un belfer. A făcut şi cîteva schimbări nesemnificative, în sensul că şi-a luat un pseudonim, Decebalus, care s-ar traduce prin «cel puternic», fiindcă dădea bine în societate, şi şi-a mai tras şi trei neveste, ca să nu se plictisească între două războaie. Că, pentru el, între romani şi cotoarbele sale nu era cine ştie ce diferenţă, şi-i (le) trîntea pe unde-i venea bine, de le săreau ochii din orbite de plăcere. Numele, sau renumele, cum vreţi s-o luaţi, i s-a potrivit atît de bine, încît nimeni nu s-a încumetat să i-l schimbe pînă la ora redactării acestui capitol. (…) Domiţian se înfurie peste măsură şi trimise numaidecît la Sarmizegetusa soli cu multe daruri. Regele dacilor îi întîmpină cu vorbe meşteşugite, de le merseră drept la inimă trimişilor stăpînilor lumii, după cum se autointitulau cu emfază: «Bă, voi, romanii, aţi început să-mi fiţi simpatici…(…) În sfîrşit, să nu credeţi că sînt ţigan, spuneţi-i împăratului că sînt de acord cu pacea impusă de el, cu mici corecturi. Adică, primesc paralele voastre, dacă dublaţi suma, şi nu vă mai atac, dacă-mi trimiteţi arme şi cincisprezece mii de specialişti, de preferinţă ingineri. De profesori n-am nevoie, că la noi învăţămîntul e la pămînt, şi acolo vreau să rămînă. De asemenea, primesc şi celelalte daruri de preţ, dar cu o condiţie: doresc să nu vă-nghesuiţi prea tare la Ramona Bădescu, că-i fată curată, geto-olteancă de-a noastră din popor, şi nu vreau s-o stricaţi. (…) Şi cu asta închei spiciul de astăzi, că am de făcut, după-amiază, cîteva expediţii de jaf, iar mai pe seară, vreo două cuceriri la balul de la curte. Totuşi, să nu uit: nu mi-l mai trimiteţi pe cap pe Tettius Iulianus, că mi-e profund antipatic şi n-are decît simţul omorului»”.
– Promouşăn: Despre ce s-a întîmplat cu Decebal, ba şi cu Dacia însăşi, o să aflaţi în episodul următor. E deranj mare, s-a lăsat cu vărsare de sînge, că la Roma a venit împărat un tip din Sevilla, care avea boală pe daci încă din 86, cînd, în cîrdăşie cu germanicii, reprezentaţi de unul Helmut Dukadam, le-au luat Cupa Campionilor Europeni. Îi avertizez pe cei sub 18 ani: nici să nu deschideţi calculatorul, că viruşii istoriei e mortali.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-92/
 

DOCTRINA NAŢIONALĂ – DOCTRINA PARTIDULUI ROMÂNIA MARE

Partidul România Mare este un partid care are toate atributele partidelor politice, în conformitate cu Constituţia României şi legislaţia specifică, acţionînd cu mijloace democratice pentru atingerea obiectivelor cuprinse în programul său. Nici partidul nostru nu poate face abstracţie de adevărul istoric, că scopul politicii e preluarea puterii, iar scopul puterii e realizarea binelui cetăţeanului şi al obştii.
Documentele de bază ale activităţii Partidului România Mare sînt Statutul şi Programul. Statutul şi Programul Partidului România Mare reprezintă cadrul organizatoric, normele interne şi, respectiv, obiectivele concrete ale partidului, obiective ce decurg din DOCTRINA NAŢIONALĂ – doctrina Partidului România Mare. În acord cu importanta tradiţie socio-politică a României, Partidul România Mare a fost conceput şi acţionează ca o asociaţie liberă de cetăţeni, uniţi prin interese şi idei comune, cu caracter creştin, democratic şi umanist.
Partidul România Mare are rădăcini adînci în viaţa socială a Ţării, atît în planul economic, cît şi în planul ideatic. Ceea ce particularizează Partidul România Mare în peisajul politic românesc este prezenţa primordială a INTERESULUI NAŢIONAL în toate obiectivele, luările de poziţie şi acţiunile partidului. Doctrina Partidului România Mare are în vedere, concomitent, studierea, cunoaşterea şi popularizarea marilor valori naţionale româneşti, a poziţiei Naţiunii Române în lume, identificare a relaţiilor şi interdependenţelor în care este implicată.
Doctrina Naţională este baza teoretică şi ideologică a partidului nostru, fiind expresia sintetică a existenţei multimilenare a românilor, avîndu-şi izvoarele atît în religia creştin-ortodoxă în care s-a format Poporul Român, cît şi în ideile de libertate, dreptate şi neatîrnare ale marilor figuri ale Neamului. Doctrina Naţională înmănunchează credinţa, sentimentul de libertate şi dreptate, dragostea pentru glia străbună şi tradiţiile strămoşeşti. Principiile şi idealurile Doctrinei Naţionale se constituie într-un concept doctrinar modern, rezultat din altoirea pe tulpina naţională a unor valori ale doctrinelor social-democrată şi creştin-democrată.

BAZELE DOCTRINEI NAŢIONALE A PARTIDULUI ROMÂNIA MARE 
 
În conformitate cu obiectivele pe care şi le-a propus încă de la înfiinţarea sa, în anul 1991, şi pe care le-a urmărit permanent, Partidul România Mare intenţionează să cucerească, pe căile oferite de democraţie, puterea politică necesară pentru a guverna Ţara. Caracteristicile esenţiale ale acţiunii politice a Partidului România Mare decurg din dragostea neţărmurită faţă de Patrie şi Naţiunea Română a întemeietorilor partidului, a tuturor membrilor şi simpatizanţilor săi. În consecinţă, acţiunea politică a Partidului România Mare va fi destinată permanent reconstrucţiei naţionale şi sociale, descurajării tendinţelor – considerate de noi extrem de primejdioase – de slăbire a autorităţii statului democratic, de subminare a bazelor economice, sociale, morale, educaţionale ale Naţiunii Române, prin proliferarea dispreţului fără limite faţă de iniţiativa şi munca cinstită, faţă de talentul şi spiritul creativ, care, singure, trebuie să poată justifica bunăstarea într-o societate bine rînduită şi bine condusă. Noi credem cu fermitate în comentariul marelui sociolog român Dimitrie Gusti, care, în 1922, afirma că „Un partid de ordine şi de autoritate poate fi şi un partid de libertate“.
Partidul România Mare concepe „reconstrucţia naţională“ ca un proces care trebuie să vizeze, în mod ideal, refacerea României Mari, respectiv readucerea la sînul Patriei a tuturor teritoriilor istorice româneşti răpite în mod samavolnic. Adevărul că România are de recăpătat teritorii etern româneşti, care au fost răpite în urma Pactului Ribbentrop – Molotov, între nazişti şi bolşevici, este unul dintre motivele pentru care Naţionalismul Luminat trebuie să mai aibă, încă vreme îndelungată, dreptul de cetăţenie la poporul nostru. Pentru apropierea de acest ideal, Partidul România Mare are în vedere folosirea exclusivă a procedeelor democratice, a normelor de drept internaţional, a acţiunii politico-diplomatice sistematice, perseverente, documentate, fundamentate pe o perfectă cunoaştere a istoriei Patriei şi a umanităţii. În acţiunea sa pentru atingerea idealului României Mari, partidul nostru va proceda pornind de la realitatea evidentă că unirea tuturor românilor se va putea realiza numai în condiţiile unei evoluţii social-economice interne favorabile, la care situaţia României, marile calităţi ale Neamului nostru ne dau dreptul să aspirăm. Deviza Partidului România Mare – „Unire în Belşug“ – este mult mai mult decît o simplă lozincă, este conştiinţa fermă a datoriei unui partid, este expresia sintetică a unui program politic. Preconizată de Partidul România Mare să se materializeze odată pentru totdeauna, „Unirea cea Mare“ trebuie, în concepţia noastră, pregătită cu asiduitate şi în plan cultural, nu numai în plan economic, cu înţelepciune şi tact, cu profunda înţelegere a mutaţiilor pe care decenii de asuprire, de deznaţionalizare, le-au produs asupra comunităţilor de etnici români aflate în prezent în afara graniţelor Ţării.
Partidul România Mare a identificat importanţa forţei de atracţie pe care o viaţă normală, ordonată, corectă, sub protecţia legii, o viaţă senină, într-o ambianţă politico-economică şi culturală destinsă, o poate avea pentru românii din afara graniţelor, în care dăinuie dragostea de Neam şi care au nostalgia vetrei străbune.

DOCTRINA NAŢIONALĂ – DIRECŢIILE PRACTICE DE MANIFESTARE 
 
Pornind de la însuşirea concepţiei conform căreia între realitatea socială prezentă (înfăptuită) şi realitatea socială viitoare (ideală) se desfăşoară procesul de transformare a societăţii în acord cu idealul etic, Partidul România Mare şi-a proiectat acţiunea politică pentru realizarea unui progres multilateral, a unei democraţii avansate, care să se armonizeze cu ansamblul celorlalte ţări ale lumii, toate acestea în interesul Ţării şi al Naţiunii. Avînd în vedere faptul că doctrina politică este, în fond, ansamblul de noţiuni care serveşte drept îndrumar pentru organizarea forţelor şi stabilirea programelor partidelor, şi doctrina Partidului România Mare va conduce la transpunerea corectă a ideilor şi concepţiilor noastre politice, în politica internă şi în politica externă, pe care le vom promova în procesul de guvernare.
Astfel, în conceperea Programului nostru, care conţine un mic sistem sociologic şi un mare tratat etic, se are în vedere complexul de factori care defineşte societatea românească, pentru că societatea se exprimă fenomenologic printr-o mulţime de activităţi economice, juridice, politice, religioase, artistice. Partidul România Mare îşi propune ca prin Doctrina Naţională să acţioneze ca un catalizator pentru derularea unui program activ de solidaritatea naţională. Acest program trebuie să fie expresia voinţei naţionale.

POLITICA INTERNĂ 
 
Vizînd transformarea societăţii într-o societate a prosperităţii şi a echilibrului social, într-un stat de drept, Partidul România Mare evidenţiază situaţia particulară a Naţiunii Române, formată pe una dintre vetrele imemoriale ale civilizaţiei europene. Recunoscînd necesitatea de a se respecta toate preceptele statului de drept în legătură cu protecţia tuturor cetăţenilor, Partidul România Mare subliniază necesitatea de a se recunoaşte şi combate nocivitatea oricăror discriminări. Noi susţinem că toţi cetăţenii români trebuie să fie egali în faţa legii şi nimic nu trebuie să confere privilegii unor minorităţi. În concepţia noastră, toţi cetăţenii Ţării sînt datori să o apere, să o respecte şi să contribuie la propăşirea sa. Loialitatea faţă de România trebuie să fie sacră.
Pentru obţinerea unei adevărate justiţii sociale, în concepţia noastră, guvernanţii Ţării trebuie să trateze cu mare atenţie realizarea unui contract social care să asigure o justă distribuire a bogăţiei Naţiunii, o efectivă protecţie socială. Respectînd principiul proprietăţii şi legile economiei de piaţă, Partidul România Mare are în vedere promovarea unor măsuri eficiente de protecţie a producţiei naţionale, atît pe piaţa internă, cît şi în confruntarea produselor româneşti în competiţia internaţională. Protecţia producţiei naţionale va avea în vedere baza materială, forţa de muncă şi producţia însăşi, dar şi ocrotirea mărfurilor româneşti în raport cu cele străine, prin utilizarea tuturor pîrghiilor care stau la dispoziţia statului.
Partidul România Mare îşi propune să determine o concepţie corectă despre corelaţia dintre munca şi statutul social al cetăţeanului, repunînd munca, talentul şi iniţiativa pe primul loc în preocuparea Naţiunii Române, ca determinante ale bunăstării membrilor societăţii. „Boala de care suferă societatea românească este lipsa de caractere“ – afirma, cu mîhnire, Nicolae lorga, dar o asemenea anomalie trebuie să ia sfîrşit.
Nemunca, mijloacele ilicite de acumulare a valorilor, corupţia, criminalitatea economică trebuie să fie pedepsite şi discreditate ferm în faţa societăţii, prin metode educative adecvate, de reinstaurare a unei moralităţi asumate în mod unanim.
Partidul România Mare acordă, totodată, o mare atenţie făuririi civilizaţiei săteşti moderne – dat fiind faptul, printre altele, că satul este leagănul Naţiunii Române şi că peste 50% dintre cetăţenii României trăiesc la ţară. Civilizaţia sătească are în Ţara noastră cel mai profund caracter naţional. În civilizaţia sătească se regăsesc cele mai mari realizări ale geniului românesc, creaţii muzicale, literare, de artă plastică, creaţii tehnice ingenioase, care nu încetează să surprindă şi să entuziasmeze omenirea. Din civilizaţia satului românesc şi-au tras izvoarele artişti şi savanţi cu care astăzi se mîndresc şi alte culturi, ca fiind ai lor.
Partidul România Mare apreciază că strategia pentru înflorirea civilizaţiei săteşti trebuie să constituie o prioritate incontestabilă a Doctrinei Naţionale. Mai ales în condiţiile acestui sfîrşit de Secol şi Mileniu, în care grija pentru ridicarea culturală a mediului rural a încetat să mai preocupe majoritatea forţelor politice ale Ţării, iar dominanta pentru satele României este, din păcate, pe toate planurile, cuvîntul „mizerie“. Atîta vreme cît pentru români muzica naţională se identifică, în mare măsură, cu muzica ţărănească, portul naţional cu cel ţărănesc, creaţia literară naţională cu Balada Mioriţa, nici o forţă care se pretinde a fi naţională nu are dreptul să neglijeze civilizaţia sătească. Partidul România Mare îşi propune ca, în procesul de guvernare a Ţării, să determine o judicioasă angrenare a satului în circuitul de valori materiale şi spirituale din Ţară, pornind de la ideea că trebuie să se evite involuţia ţărănimii române, că trebuie să se aloce mai mult din resursele naţionale pentru protecţia socială şi culturală a satului. Şcoala sătească şi Căminul cultural trebuie să fie, şi pe viitor, alături de Biserica străbună, focare de cultură, de iradiere a spiritului patriotic naţional, izvoare de valori umane. În pofida convingerilor unor spirite elitiste, străine de neamul nostru, de durerile şi aspiraţiile sale, vigoarea Naţiei rezidă încă, în mare măsură, în filonul curat, nealterat, al ţărănimii româneşti.
Modern şi pragmatic, Partidul România Mare nu se va cantona niciodată într-un paseism idealist, dimpotrivă, el susţine necesitatea introducerii tehnologiilor de producţie agricolă avansate, a acordării de sprijin concret, în primul rînd financiar, pentru consolidarea gospodăriei agricole ţărăneşti, a fermei
rentabile, a folosirii integrale şi intensive a fondului funciar al Ţării. Partidul va acţiona, totodată, pentru păstrarea tehnologiilor tradiţionale ale gospodăriei ţărăneşti, pentru organizarea şi menţinerea unor muzee locale, pentru înregistrarea în sisteme multimedia a creaţiilor artistice ţărăneşti, a arhitecturii specifice.
Conştient de rolul politicii financiare şi fiscale în dezvoltarea întregii societăţii bazate pe economia socială de piaţă, Partidul România Mare va lua în consideraţie, cu toată atenţia, acumulările de date specifice provenind din Ţările cu mare experienţă în domeniul financiar-bancar, procedînd, însă, cu discernămînt în angajarea de credite, respingînd îndatorarea inutilă a Ţării. Este o datorie patriotică, de primă urgenţă, ca populaţia să fie informată sistematic cu privire la gestionarea şi utilizarea împrumuturilor externe.
În cadrul Doctrinei Naţionale, Partidul România Mare pune înaintea oricărei raţiuni politicianiste sau oportuniste adevăratul Interes Naţional, cel care aduce beneficii Ţării în perspectivă, evitîndu-se ipotecarea resurselor materiale şi umane pe termen lung şi transferarea responsabilităţilor şi eforturilor către generaţiile viitoare.
În Doctrina Naţională a Partidul România Mare, un loc important îl deţine grija pentru o protecţie socială eficientă, fără de care populaţia Ţării este atacată în însăşi fibra sa biologică. Prin toate mijloacele care îi vor sta la dispoziţie, în timpul guvernării sau pe care şi le va crea, Partidul va rezolva, în mod optim, în temeiul moralei creştine, problema copiilor străzii, a cerşetorilor, a semenilor fără adăpost, pentru că această problemă este o pată pe obrazul Naţiunii, şi o guvernare va fi veşnic condamnată de Istorie dacă nu se va apleca asupra dezmoşteniţilor sorţii. Ţinînd cont de faptul că demnitatea naţională a fost afectată, în cea mai mare măsură, de popularizarea, cu obstinaţie, în exterior, a imaginii dezolante a săracilor noştri, Partidul România Mare va utiliza toate fondurile disponibilizate sau realizate prin confiscarea marilor averi obţinute fraudulos, pentru crearea bazei materiale de susţinere a copiilor şi bătrînilor nevoiaşi, a tuturor cetăţenilor lipsiţi de resurse. În paralel cu măsurile de urgenţă, se vor pune în aplicare măsurile strategice capabile să lichideze, într-o manieră civilizată şi umană, problema pînă la sfîrşitul acestui Secol. Îngrijindu-ne de bătrîni – ne respectăm trecutul. Îngrijindu-ne de copii – ne asigurăm viitorul.

POLITICA EXTERNĂ 
 
În problematica deosebit de complexă a relaţiilor internaţionale ale Ţării, Doctrina Naţională a Partidului România Mare porneşte de la realitatea incontestabilă că Ţara noastră este o componentă a lumii contemporane, în care trebuie să joace un rol pozitiv şi activ. În acelaşi timp, noi concepem totalitatea raporturilor noastre prin prisma aceluiaşi etern Interes Naţional. Această chestiune reprezintă Steaua Polară a Doctrinei Naţionale. Dată fiind concepţia noastră conform căreia Naţiunea, departe de a-şi fi epuizat resursele de progres şi de a-şi fi terminat rolul istoric, îşi va pune şi în viitor amprenta asupra configuraţiei politico-geografice a Umanităţii, Partidul România Mare va susţine şi în continuare necesitatea existenţei statelor naţionale, opunîndu-se argumentat unor teorii ireale despre „spiritualizarea“ sau „transparenţa“ graniţelor, sau despre „Europa regiunilor“.
Faţă de procesul de integrare a României în structurile Euro-Atlantice, Doctrina Naţională a Partidului România Mare se pronunţă favorabil. Vom milita activ împotriva tuturor forţelor care încearcă să izoleze România de concertul mondial de valori, în care i-a fost locul dintotdeauna. Pentru eficienţa acestei integrări, care se cere a fi înţeleasă şi asumată de milioane de români, solicităm respectarea de către organismele internaţionale a demnităţii şi tradiţiilor poporului nostru, deziderat fără de care chiar fundamentele democraţiei moderne pot fi periclitate. Pe deplin conştienţi de costurile unei asemenea integrări, ne exprimăm convingerea că aceasta nu va afecta negativ unitatea naţională şi nivelul de trai al populaţiei României, dimpotrivă, va reprezenta un factor de progres. Noi pornim de la premisa absolut realistă că în aceeaşi măsură în care România are nevoie de structurile euroatlantice pentru garantarea securităţii sale, şi aceste structuri au nevoie de România, datorită poziţiei geo-strategice exemplare şi a puternicului potenţial, uman şi material. În spiritul acestor adevăruri, conducerea Partidului România Mare a semnat Documentul de la Snagov, în iunie 1995, pe care şi-l asumă în continuare. Aşadar, nu vom accepta să fim trataţi ca o Ţară de categoria a doua, ci ca o Ţară cu drepturi şi îndatoriri egale.

ÎNVĂŢĂMÎNTUL ŞI POLITICA CULTURAL-ŞTIINŢIFICĂ 
 
Partidul România Mare concepe domeniile învăţămîntului şi culturii ca fiind de cea mai mare importanţă pentru viitorul unei naţiuni. Considerăm că educaţia patriotică, în spirit naţional, trebuie să înceapă de la cele mai fragede vîrste, că această educaţie trebuie să cuprindă, necondiţionat, Cultul Patriei, promovarea valorilor naţionale, cunoaşterea istoriei, formarea caracterelor şi a personalităţilor în spiritul cinstei şi al muncii. Partidul România Mare apreciază că educaţia în conformitate cu respectul pentru valorile universale, pentru creaţiile altor popoare, trebuie să completeze educaţia de bază, în spirit naţional. Mîndria de a fi român, de a face parte dintr-un popor atît de talentat şi plin de calităţi, conştiinţa necesităţii de a se edifica un viitor fericit şi prosper Naţiunii Române, trebuie să fie induse tinerei generaţii şi ocrotite ca nişte plante rare.
Partidul România Mare înţelege cultura ca pe un domeniu extrem de important de manifestare a personalităţii umane, o activitate care pune în valoare cele mai reuşite exemplare ale umanităţii, pentru înfrumuseţarea vieţii în familie şi în colectivitate. În ceea ce-i priveşte pe români, calităţile native trebuie să găsească condiţii materiale pe măsura geniului poporului, iar condiţiile materiale şi organizatorice asigurate trebuie să preîntîmpine, pe de o parte, emigrarea marilor valori, pe de alta, degradarea artei şi culturii autentic româneşti, prin manifestări decadente şi poluarea folclorului.
Strîns legată de rezultatele procesului educaţional, activitatea ştiinţifică, în optica Partidului România Mare, trebuia să se bucure de o atenţie majoră, pornindu-se de la realitatea că naţiunile – deci şi Naţiunea Română – progresează în special datorită descoperirilor ştiinţifice şi a noilor tehnologii. În epoca actuală, dacă nu vom participa cu fruntea sus, cu aplomb şi cu drepturi egale la „războiul informaţional“, riscăm să rămînem în urmă faţă de imperativele progresului.
Partidul România Mare, prin Doctrina Naţională, va acţiona ca, pe viitor, să fie exclusă apariţia unor situaţii în care priorităţi mondiale româneşti în domeniul ştiinţific să fie batjocorite sau ignorate la noi în Ţară, ori însuşite de sistemele posesive ale altor ţări, cum s-a întîmplat în trecut cu Ştefan Odobleja, care a formulat principiile Ciberneticii, cu dr. Nicolae Paulescu, descoperitorul Insulinei, sau cu fizicianul Ştefan Procopiu, descoperitorul Magnetronului, invenţii şi descoperiri pentru care alţi cercetători au primit Premiul Nobel.
A venit timpul ca geniul nativ al Poporului Român să lucreze plenar, cu maximă eficienţă, pentru propăşirea Ţării noastre – numai astfel vom fi respectaţi în lumea largă. Pentru că „migraţia popoarelor“, încheiată ca proces istoric acum aproape 1.000 de ani, nu trebuie să fie înlocuită cu „migraţia valorilor“.

ARMATA ŞI SIGURANŢA NAŢIONALĂ 
 
Partidul România Mare concepe Armata şi structurile speciale de apărare naţională drept domenii esenţiale pentru existenţa României ca stat suveran şi independent. Doctrina Naţională a partidului nostru susţine că Armata Ţării şi structurile speciale de apărare naţională sînt formaţiuni care aparţin Naţiunii, că ele sînt în serviciul Ţării, că au datoria sfîntă să protejeze necondiţionat, la ordin, teritoriul, patrimoniul naţional, viaţa şi liniştea locuitorilor întregii Ţări. Pentru aceste structuri nu poate exista raţiune externă superioară care să le oprească din executarea ordinelor. Doctrina Militară a României trebuie să exprime pe mai departe dragostea de Ţară, devotamentul neţărmurit faţă de popor şi cultul glorioaselor fapte ale Armatei de-a lungul istoriei. Nici o raţiune politică sau diplomatică nu poate transforma glorioasa noastră Oştire într-o armată de mercenari.

CONCLUZII 
 
Doctrina Naţională vine din Istorie şi merge în Istorie. Ea reprezintă cu mult mai mult decît fiecare doctrină considerată clasică: liberală, conservatoare, creştin-democrată, social-democrată, corporatistă şi altele. Doctrina Naţională poate trăi şi fără ele, dar acestea nu pot fi viabile în rîndul populaţiei, dacă nu au şi elemente ale Doctrinei Naţionale.
Spre deosebire de toate celelalte doctrine, Doctrina Naţională e inconfundabilă şi poate fi recunoscută cu uşurinţă. Ea nu poate trece drept altceva, decît ceea ce este cu adevărat. Într-o lume în continuă prefacere, de la începutul Secolului XX şi pînă acum – o perioadă zbuciumată în care s-au confruntat, s-au compromis, s-au năruit şi au fost uitate atîtea programe şi ideologii – Doctrina Naţională nu numai că a supravieţuit, dar a ieşit întărită şi proaspătă, aşa cum sînt înseşi popoarele care au o misiune pe Pămînt. Pentru că ea este, vorba lui Nicolae lorga, „mîntuitoare“, în materie de teorie politică, Doctrina Naţională e Alfa şi Omega, e refugiul tuturor mulţimilor care cred cu tărie că Patriile nu pot şi nu trebuie să fie şterse de pe hartă. Vom fi universali, exact în măsura în care sîntem români.
Aproape în mod involuntar, făuritorii şi votanţii Constituţiei României, din 1991, au inclus în legea Fundamentală a Ţării însăşi esenţa sau rădăcina Doctrinei Naţionale – e vorba despre Articolul 1: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil“. Doctrina Naţională este fundamentată pe principiile moralei creştine, ale Decalogului biblic şi, ca atare, respinge orice expresie sau manifestare de intoleranţă, xenofobie, şovinism, segregaţionism, izolaţionism şi extremism. Fiind o oglindă teoretică a Naţiunii, ea nu poate fi altfel decît e Naţiunea însăşi: generoasă, creativă, vitală.
Cine se teme de Doctrina Naţională? Numai acea Reacţiune veche de cînd lumea, care unelteşte la jefuirea, vlăguirea şi dispariţia neamurilor. „Ţineţi cu poporul, toţi, ca să nu vă rătăciţi!“ – grăia Tribunul Simion Bărnuţiu, în anul crucial 1848, din mănunchiul căruia se desfac razele României Mari. Prin însăşi longevitatea sa multiseculară, Doctrina Naţională veştejeşte ipocrizia şi spiritul îngust, limitat, al atîtor aventurieri politici, care pun interesul personal sau de grup mai presus de Interesul Obştesc.
Eroarea cea mai mare a majorităţii politicienilor, de la noi, şi de aiurea, este aceea că ei cred că sînt predestinaţi să lumineze poporul, cînd, în realitate, toţi sîntem datori să învăţăm de la popor, zi de zi, bunul-simţ, măsura în lucruri, înţelepciunea, cinstea primordială, devotamentul total faţă de tot ce e nobil şi frumos. Are Poporul Român o misiune pe lume, ori el a fost creat de Dumnezeu întîmplător? Răspunsul îl poate da numai Doctrina Naţională: da, sîntem un Popor Mesianic (însărcinat cu o menire), iar misiunea noastră este aceea de a reprezenta o punte vie la marea răspîntie a drumurilor Nord-Sud, Est-Vest, pentru edificarea unei lumi a Păcii, Concordiei şi Bucuriei de a trăi.

http://romaniamare.info/doctrina-nationala-doctrina-partidului-romania-mare/

Săptămîna pe scurt - 22.11.2016

– Strigoiul care bîntuie ţara pe trei cărări – Jos Mafia! Sus Patria! – Dragnea recunoaşte hoţiile alor săi – Desenele animate nu e ce pare – Madonna a rămas necîntată – Campania electorală s-a încheiat – Distanţa dintre viaţă şi moarte – Dacă Florin Piersic candida… – Megaescrocheria tarifelor RCA – Culmea deturnării de fonduri – Pe Kelemen Cap de Lemn îl mănîncă pielea de măgar – Pe Ilie Năstase îl mănîncă Brigitte – Ce spunea Blaga despre Cioloş – Domnul Diavol – Naţionala de petarde

– „În această campanie voi bîntui ţara”, ne-a ameninţat Matrozul Chior. N-a precizat pe cîte cărări. Totuşi, să se ferească de usturoi şi de răscruci fiindcă, din cîte îmi amintesc de la lecţiile de materialism dialectic şi istoric, pe acolo li se înfige un ţăruş nu unde-şi doresc ei, ci în inimă. Şi cum chefliul n-are corazon, e posibil ca alegătorii să-l tragă în clasica ţeapă, taman în Piaţa Victoriei. Va fi o bucurie de scurtă durată. – La aceeaşi adunătură de cheflii a pronunţat de mai multe ori numele ţării (România, pentru cititorii udemerişti), fără să-i crape pingeaua obrazului. – Ministrul Nemuncii, Dragoş Pîslaru, celebrul producător de curent, a deschis iarăşi gura, pornind instantaneu reactorul doi de la Cernavodă: ,,Statul Român dă bani unor oameni care stau, lîncezesc şi sînt trîntori!”. Şi votează PSD-ul sau PNL-ul, în funcţie de culoarea bandiţilor care-şi zic primari, şi care sînt principalii vectori de corupţie electorală. P-asta n-a mai zis-o băiatul ăsta, care, în ciuda aparenţelor, nu-i prost, doar se preface. Atîta doar că-i pare rău că majoritatea beneficiarilor de ajutor social votează cu ceilalţi. În rest, are dreptate să-l confirme pe Cioloş: cel puţin 20% dintre asistaţii sociali primesc bani degeaba. În frunte cu membrii guvernului prostocrat. – Liviu Dragnea recunoaşte că banii destinaţi autostrăzilor au fost furaţi. Pentru colaborare cu Justiţia, ar trebui să primească o pedeapsă cu suspendare din viaţa publică. – Dar nu vă povestesc cum i-a izbit patriotismul pe hoţomanii care s-au înscris în competiţia electorală cu scopul nobil de a-şi continua cariera bazată pe îndemînare şi nebăgarea de seamă a celorlalţi! Ia fiţi atenţi ce sloganuri şi-au tras iubitorii de arginţi: ,,Îndrăzneşte să crezi în România!” (PSD), ,,Îndrăzneşte să crezi în România condusă de oameni cinstiţi!” (PNL), ,,Redăm România românilor!” (ALDE), ,,Luptăm pentru România!” (PMP). Mucuşor Dan s-a trezit şi el că ,,… în sfîrşit, ai cu cine!” (dar, evident că n-ai cu ce), iar udemeriştii sînt corecţi faţă de Ungaria pînă la capăt: ,,Salvaţi Transilvania de Bucureşti!”. Măi, băieţi, ce-aţi zice voi de ,,Jos Mafia! Sus Patria!”. Ho, de ce-aţi zbughit-o ca puii de potîrniche?! Nu vă place prima parte? Că de-a doua ştiu că nu vă pasă. – Mitingurile electorale ale PNL, PMP şi ale celorlalţi trampalii par întîlniri ale alcoolicilor anonimi. – Anul 2016 va rămîne anul Brexit şi al alegerii lui Trump, se plîng sörösiştii. Şi care-i problema? Am observat că românii se dau cu capul de pereţi mai abitir decît americanii. Staţi cuminţi la locurile voastre, nu s-a schimbat nimic. Doar stăpînul e altul. – Aşa cum v-aţi prins deja, şi dacă nu v-aţi prins nu-i timpul trecut, al 45-lea preşedinte al imperiului american este Donald Trump. Alegerea lui a fost prezisă într-un episod (,,Bart în viitor”) din celebrul desen animat ,,Familia Clinton”, pardon, ,,Familia Simpson”, difuzat în anul 2000. Miliardarul Trump va fi înlocuit, după un mandat dezastruos, de către Lisa Simpson, ,,prima femeie heterosexuală” (te-ai prins, Remus Cernea?) preşedinte al SUA. Ia să ne uităm cu mai multă atenţie la desenele animate, că nu mai sînt demult ce par a fi. Oare şi în America sînt apanajul Serviciilor? Vă mai amintiţi cît am tras noi cu Popeye Marinarul? – Dar alegerile americane au stîrnit mai multă patimă în România decît peste Ocean. Marii gînditori muioritici, dedulciţi la banii unor mari bandiţi contemporani, mascaţi în filantropi universali, s-au dat de ceasul morţii în campania electorală (în campania lor), că Donald este pentru ei ceea ce a fost Vadim pentru România în 2000. Au uitat, însă, să spună că la ei nu se schimbă rezultatele din pix sau din soft. Atît îi duce pe ei trotineta, între Vadim şi Trump sînt miliarde de ani de cultură, tot aşa cum, în sens invers, sînt miliarde de dolari. Singura asemănare este sprijinul popular de care s-au bucurat amîndoi, numai că în SUA regulile jocului sînt respectate. În România, regulile sînt făcute ca să fie încălcate, şi nu contează cum se votează, ci doar cine numără voturile. Aşa s-a instalat Mafia la butoanele oficiale ale puterii, de unde supraveghează distrugerea metodică a naţiunii române. Jaful instituţionalizat, corupţia înfiorătoare, dispreţul absolut faţă de valorile acestui neam sînt caracteristicile definitorii ale regimului politic românesc. Doar măştile s-au schimbat, piesa s-a jucat cu aceiaşi actori, dirijaţi de acelaşi regizor de filme de groază. Spre deosebire de România, americanii respectă cutumele, chiar dacă nouă ni se par bizare. Hillary a cîştigat la votul popular, dar a pierdut la numărul de electori (la fel ca Al Gore în confruntarea cu George Bush jr., în 2000). Şi-a recunoscut înfrîngerea (probabil va primi şi ea, în compensaţie, Premiul Nobel pentru Pace între două dobitoace), ţara trebuie să meargă mai departe pe drumul pe care poporul american l-a hotărît, după propriile reguli. Fanii ei vor mai demonstra două-trei zile, după care se vor lua cu altele (sex, drug and rock and roll) şi vor uita de meandrele concretului. Poate ăsta-i secretul succesului americanilor: respectul faţă de dorinţa majorităţii, dar şi faţă de învinşi. Imediat, noul preşedinte, care a dezbinat societatea americană într-atît încît să cîştige, şi-a asumat rolul de unificator al ,,măreţului popor american” (aşa a zis în primul discurs). Toată manipularea electorală, toate teoriile absurde au fost aruncate la coşul de gunoi al istoriei încă din momentul începerii votului. Preocuparea noului lider este pentru ca poporul american să continue să viseze la o viaţă şi mai bună, indiferent ce se va întîmpla cu restul lumii. La noi, a doua zi după alegeri, învingătorii frauduloşi sînt preocupaţi să le dea la cap învinşilor şi susţinătorilor lor. Pentru ei, poporul nu există, există numai interesele de grup. Cuvinte ca ,,visul românesc”, ,,fericire”, ,,naţiune măreaţă”, ,,bunăstare” nu se aud nici măcar în campaniile electorale mizere şi absurde. Noi nu sîntem SUA, noi nu mai sîntem nici măcar România. Şi dacă nu cîştigă la vot cine vor structurile mafiote transpartinice care ne sufocă, există instituţii specializate care schimbă rezultatul din condei. Dumnezeu să binecuvînteze America! Dumnezeu să binecuvînteze România! De la oameni nu-i nici o speranţă. – Cea mai dezamăgită de alegerea lui Trump e Madonna, care a vrut să profite de ocazie şi să facă o tură cu toţi aceia care-o votează pe Hillary. Aşa a rămas coarda bătrînă, şi necîntată, şi cu banii luaţi, ca să-l cităm pe Herodot de la Medgidia. – În condiţiile în care votul identitar din Marea Britanie şi din SUA întoarce civilizaţia din drumul ei către nicăieri, conducătorii aflaţi la cîrma României, ascunşi sub un strat gros de propagandă libidinoasă, vor izbi foarte curînd corabia ţării de stîncile realităţii. Are poporul puterea de a discerne binele de rău şi de a se întoarce în istorie, sau aşteaptă să-i facă alţii revoluţiile electorale? Asta-i întrebarea. – O ţară ca a noastră, aflată la o aruncătură de băţ de Rusia, ar trebui să aibă relaţii bilaterale strînse (şi) cu aceasta. Numai cacealmiştii mizează pe o singură carte. Liderii României au pus ţara pe o pantă periculoasă. Preţul nu va fi plătit de ei, cu dobînzile şi penalizările aferente, ci de Poporul Român. Care nu e vinovat că e condus de ticăloşi impuşi din afara ţării. Deşi, uneori, pare complice. Prea acceptă orice i se dă, prea doarme-n opinci. – Cioloş penelistul a căzut şi şi-a rupt pliscul. Din băiatul simpatic, care se bătea pe chimir cu păstorii, pe la tîrguri agricole, n-au mai rămas decît mătreaţa şi gropile din obraz. Care, de cînd cu înrolarea pe frontul alegerilor, au devenit mai adînci decît Groapa Marianelor, de nici nu mai zici că are obraz.
– Unii zic, în necunoştinţă de cauză, că a început campania electorală. Eroare în falş, vorba celebrei academiciene din Petreşti. La 11 noiembrie, campania electorală s-a încheiat. Bine, şmecherii o numesc precampanie. Sîntem singura democraţie (v-aţi prins de glumă?) unde se întîmplă aşa ceva. În aşa-zisa campanie se fac doar ultimele reglaje. Îmbogăţiţii din furt cumpără spaţiile de emisie, îşi revarsă burdihanele pe canapelele din studiouri şi stabilesc viitoarele direcţii ale jafului. Şi pentru că România este ţara tuturor imposibilităţilor, jefuitorii îşi vor face campanie tot pe banii statului, adică ai noştri. Ipocrizie, batjocură şi sperjur, asta caracterizează viaţa politică din România. – Totuşi, o veste bună pentru DNA. Aruncînd un ochi pe listele de candidaţi, îmi dau seama că au mult de lucru şi pe viitor. – Întrebare întrebătoare: Se mai îndoieşte cineva că bursierii Sörös au pătruns în toate instituţiile Statului Român, pe care-l torpilează zilnic cu substanţa mucilaginoasă care le ţine loc de creier? Dacă mai există o singură persoană care nu s-a lămurit cum stă treaba cu onaniştii, oengiştii, prostocraţii şi alţi viruşi de sistem, să se suie pe scaun ca să-i trag o pereche de palme. – ,,Pe o capodoperă nu te aşezi cu fundul, chiar dacă este de piatră”, a bîiguit Matrozul Chior de Beat, bătînd şaua să priceapă gloaba prezidenţială. A uitat cum a tratat el România! Poate după o stacană de varză murată îi va reveni memoria minţii. Dacă nu, să ţină cont de sfatul din textul de mai sus şi să mă caute. Pe mine mă găseşte treaz. – Bine, el a zis şi că ştie ,,ce ştiu toţi” şi ştie şi ce ştie el! Iar noi ştim ce ştim noi despre acest strigoi, care bîntuie pe trei cărări posturile de tembeleviziune. – Faptul că dispare presa scrisă românească nu este neapărat o consecinţă a avîntului presei virtuale (în general, de foarte proastă calitate), ci rezultatul afundării în prostie şi analfabetism funcţional a societăţii româneşti. Moartea educaţiei serioase echivalează cu moartea spiritului. – Rezultatul celui mai mare accident de pe Autostrada Soarelui (A2), produs la 5 noiembrie: 4 morţi, 56 de răniţi şi 30 de maşini bulite. Cauza? Prostia şoferilor care îi dau talpă şi pe ceaţă, fără să respecte distanţa dintre viaţă şi moarte. Ţinînd cont de urmările tragice ale acestui accident, au dreptate şi autorităţile româneşti să nu se strofoace prea tare în ceea ce se numeşte, la mişto, programul construcţiei de autostrăzi. – În sfîrşit a fost arestat luptătorul pedelist împotriva corupţiei, Sorin Blejnar, bănuit că între apropiaţi i s-ar spune ,,Regina”. Poate ne spune ceva şi de Codruţ Marta, că prea a dispărut ca măgarul în ceaţă. Gurile rele zic că a plecat, doar cu bilet dus, într-o lume unde nu-i nici întristare, nici suspin, nici taxe de protecţie la partid. O fi în Cuba? – Presa de sub chiloţi a descoperit că Florin Piersic s-a apucat de stand-up comedy, la 81 de primăveri. Măi copii, măi ciocoflenderilor, stand-up-ul încă n-a ajuns la nivelul lui Florin. El e un personaj unic, care poate să facă umor pînă la sfîrşitul lumii, cînd o să constate că nici extratereştrii n-au toată ţigla pe casă, din care cauză pot să-i giugiulească bîrzoiul, ca Ion Iliescu. Dacă se năştea în SUA, acum nu mai era Trump preşedinte. – În orice caz, alegerea lui Trump au făcut-o Serviciile Secrete americane, care veghează ca alternanţa la putere să nu fie vorbă în vînt. Şi, în general, preşedinţii republicani au fost oamenii CIA. Lucrurile au fost clare din momentul în care s-au deschis tot felul de proceduri împotriva Killăriţei Clinton, doamna respectivă fiind conducătoarea de facto a SUA şi pe vremea în care Monica Lewinski era o simplă stagiară. Şi nici Barack nu-i punea la îndoială calităţile organizatorice şi setea de putere. Dacă punea gura la pămînt, ea scotea petrol din Orientul Mijlociu. – Noile tarife RCA ne scot din buzunare şi ultimii gologani. Nu se mai termină cu hoţia din ţara asta! – Culmea deturnării de fonduri nu a fost atinsă în România, cum ar fi fost normal, ci în Statul Islamic. Dacă şi teroriştii au început să se fure între ei, detonînd valizele cu dolari prin cazinouri, planeta a devenit o bagabonţeală generală. – Brigitte Sfăt, nevasta lui Ilie Năstase, nu divorţează, deoarece este penticostală şi nu-i permite religia. Dar, de cîte ori Ilie face cîte un tie-break, ea atacă insistent cu reverul şi îşi cumpără cîte o maşină. Deci, dacă vreţi să vă lămuriţi cîte seturi a cîştigat Năstase în ultima vreme prin neprezentarea în patul conjugal, deschideţi uşa garajului Brigittei. Dacă e plin, înseamnă că marele cuceritor încă mai cîştigă turnee de Grand Slam, iar Brigitte demonstrează cîtă dragoste sălăşluieşte sub siliconul inimii. Cam pe mulţi bani, dar merită, mai ales că ilustrul ei soţ a luat-o la ciocane şi pe Iulia Albu, nu cum ar fi vrut ea, dar orişicît. A stricat-o la fizionomia obrazului, fiindcă Şmecherita, care se dă mare modistă, n-ar fi ştiind să facă o ciorbă bună. Vă daţi seama ce-a fost pe găina aia care-i ţinea loc de pălărie! Cred c-a mîncat-o căţelul-poşetă şi s-a îmbolnăvit de buba mînzului. – Kelemen Cap de Lemn nu poate trece peste durerea provocată de Unirea Veşnică a Transilvaniei cu România, aşa că, de durere, mănîncă rădăcină de gard (un fel de muştar bio, consumat în pragul alegerilor de udemerişti). După ospăţ, speră să continue petrecerea scabroasă în Parlament. La cît de dezbinaţi sînt românii, acest lucru se va întîmpla cu siguranţă. Peste durerea asta nu se poate trece decît agăţînd o opincă pe clădirea Parlamentului maghiar. Cunoaştem drumul… – Băiatul cumsecade care părea Cioloş, cu faţa aia a lui de ţopîrlan crescut printre limba vacii şi pilda ţigăncii, a dispărut de parcă n-ar fi fost. În locul lui a răsărit un vulpoi avid de putere, care s-a împodobit cu penele altcuiva, în dorinţa de a ateriza pe scaunul de premier. ,,Cu penele altcuiva te poţi împodobi, dar nu poţi zbura!”, spunea Blaga. Lucian Blaga. Cît despre penele PNL-ului, cu ele nu mai pot zbura nici măcar urmaşii lui Blaga. Vasile Blaga.
– Marţianul Nebun, căruia unii îi zic CTP, vrea să interzică sărutul! În plus, are pretenţia să i se spună Domnul Diavol, fiind, citez, ,,nonreligios”. Numai el ştie ce înseamnă asta, cert este că omul, e un fel de-a spune, nu e de pe lumea asta. Vine de pe planeta Guzganilor Rozalii. – Pe Arena Naţională, polonezii ne-au tratat ca la Auschwitz. N-a fost greu să ajungem acolo, întrucît neamţul Daum avea harta lipită de stomacul burţii, furajat cu 600.000 de euro anual, cel mai mare contract din istoria Naţionalei. 3 la 0, fără drept de apel. Polonezii au aliniat o echipă de fotbal, românii au trimis pe teren nişte cioflingari. Cum ar spune gînditorul de la Hamangia: petarde în tribune, petarde pe teren… – Senatorul PTRU (licenţiat la şcoala de hoţomăneli a PSD-ului, şi cu studii postuniversitare la academia din fundul curţii lui Oprea), Marius Isăilă, a fost condamnat definitiv la 5 ani şi 4 luni de închisoare cu executare. Nu mai departe de săptămîna trecută, vă spuneam că multe candidaturi ale acestui bordel politic vor fi contrasemnate de Laura Codruţa Kövesi. Vă ţinem la curent continuu şi alternativ cu ce se mai întîmplă în acest stabiliment, din care fac parte, printre alte monumente de moralitate, Avocatul Arpacaş şi Ghiţă din coteţ… 

CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-91/