În seara zilei de duminică, 30 ianuarie 2010, postul naţional de Televiziune a găzduit cea de-a doua ediţie a emisiunii „50 de minute cu Pleşu şi Liiceanu”. De data aceasta, cei doi pupincurişti portocalii, cu pretenţii de intelectuali rafinaţi, au vorbit „despre prostie” (fără să-şi dea seama nici o clipă că, astfel, vorbesc despre ei înşişi). Emisiunea cu pricina nu face subiectul acestui articol. Ţin numai să precizez că, asemenea lui Pleşu şi Liiceanu, şi eu studiez prostia umană cu cel mai viu interes. Iar cea mai generoasă şi mai suculentă parte a materialului de studiu mi-o oferă tabăra portocalie. Căci, dintotdeauna, încă dinainte ca javra ordinară să fure şefia statului, Traian Băsescu şi ciracii săi au debitat, pe bandă rulantă, cele mai halucinante cretinisme. Le-am amintit, într-un editorial anterior, pe cele mai cunoscute: Axa Washington-Londra-Bucureşti, Marea Neagră - lac rusesc, crimele din decembrie 1989, mineriadele din 1990, mogulii, comuniştii, securiştii, lustraţia, votul uninominal, parlamentul unicameral, cei 99% homosexuali, omul gras care stă în spinarea celui slab... Dar, dincolo de acestea, trepăduşii portocalii au produs, în diverse contexte, mii de alte imbecilităţi, care, deşi uitate astăzi, pot sta, fără ruşine, alături de cele deja menţionate. Mi-am adus aminte, de pildă, zilele trecute (se va vedea mai tîrziu de ce), de remarca, incredibil de prostească, făcută, în iulie 2004 (vremuri fericite, cînd Traian Băsescu nu pusese, încă, mîna pe putere), de retardatul Cătălin Avramescu, actual consilier prezidenţial. Lucrurile se petreceau în contextul în care Carmen Păunescu, soţia poetului Adrian Păunescu, tocmai fusese implicată într-un nefericit accident rutier. Instantaneu, vulturii hoitari din presă şi din viaţa publică dîmboviţeană s-au năpustit asupra tristului eveniment, întorcîndu-l pe toate părţile, în încercarea josnică şi disperată de-a arunca oprobriul asupra poetului însuşi şi a partidului din care făcea parte. Şi, deşi figura lui, parcă permanent speriată, cu ochi holbaţi, plasaţi imediat sub sprîncene, şi nas coroiat, îl recomandă mai curînd ca pe o cucuvea, Cătălin Avramescu s-a înscris, şi el, în stolul vulturilor hoitari. L-am auzit, atunci, pe acest handicapat mintal, cu pretenţii de filozof şi de conferenţiar universitar, făcînd, pe un ton grav, următoarea observaţie: „Constat că, în jurul domnului Iliescu (sic!), cadavrele se înmulţesc”. Încă de pe atunci, părerea mea despre Traian Băsescu şi susţinătorii săi era pe deplin formată: sînt, pur şi simplu, proşti ca noaptea, stăpînul şi slugile deopotrivă. Şi, totuşi, cînd am auzit mai sus citata tîmpenie avramesciană, nu mi-a venit să cred! Deşi între accidentul rutier în care fusese implicată Carmen Păunescu şi Ion Iliescu, pe atunci preşedintele republicii, nu exista nici cea mai mică legătură, Avramescu se străduia din răsputeri să fabrice una, „gîndind” într-un mod de un infantilism şi de o prostie stupefiante: Carmen Păunescu este soţia lui Adrian Păunescu, Adrian Păunescu este membru PSD, Ion Iliescu a fost candidatul PSD la preşedinţia republicii - aşadar, victimele rezultate din tragicul accident se adaugă, în ultimă instanţă, celorlalte cadavre din jurul lui Ion Iliescu (morţii de la revoluţie şi cei, de fapt inexistenţi, din timpul mineriadelor). Degeaba a încercat moderatorul emisiunii cu pricina să-i explice cucuvelei portocalii că sula n-are nimic de-a face cu prefectura, că, oricum ai da-o, Nea Nelu nu poate fi învinuit de moartea victimelor respective. Avramescu a ţinut-o langa, cu o expresie de o imbecilitate cruntă şi încăpăţînată întipărită pe faţă: „Eu nu spun că Ion Iliescu ar fi vinovat, eu fac o simplă constatare: în jurul domnului Iliescu, cadavrele se înmulţesc”.
Şi iată că, 6 ani şi jumătate mai tîrziu, cadavrele se adună, de data asta de-adevăratelea, fără să mai încerce nimeni să falsifice realitatea, în jurul actualului preşedinte al republicii, Traian Băsescu. Criminalele măsuri de austeritate dictate de acesta, care înfometează poporul şi îi îngraşă pe el şi camarila sa, arestările abuzive, care au transformat România într-un stat poliţienesc, menite să distragă atenţia masselor de la problemele adevărate, sub pretextul împărţirii dreptăţii - fac victime în toate straturile societăţii. Citez, la întîmplare, cîteva nume şi date. Pe 17 noiembrie 2010, Marian Ciobanu, electromecanic de ascensoare la televiziunea publică, s-a spînzurat în subsolul instituţiei la care lucra, din cauza datoriilor. O lună şi ceva mai tîrziu, pe 23 decembrie, Adrian Sobaru, electrician la TVR, s-a aruncat de la unul din balcoanele Parlamentului, la scurt timp după ce premierul Emil Boc îşi începuse discursul premergător dezbaterii Moţiunii pe Legea salarizării. Pe 28 decembrie, colonelul în rezervă Mihai Irimiea a făcut o congestie cerebrală care i-a fost fatală, după ce-i scrisese criminalului de la Cotroceni o scrisoare în care protesta împotriva reducerilor pensiilor militare; ultimele lui cuvinte au fost: „I-am scris o scrisoare lui Băsescu”. Pe 27 ianuarie a. c., şeful Consiliului Judeţean Argeş, social-democratul Constantin Nicolescu, a suferit un atac de cord şi un accident vascular cerebral, la aflarea veştii că va fi arestat preventiv, deşi putea fi anchetat în libertate, căci nu reprezenta un pericol public şi nu intenţiona să fugă nicăieri... Dar toate acestea sînt doar cazurile faimoase, cunoscute publicului larg graţie manierei spectaculoase în care s-au produs sau notorietăţii victimelor în cauză, le cadaveri eccellenti, cadavrele ilustre, cum le spun italienii notabilităţilor autohtone ucise de Mafie. Dincolo de ele, însă, regimul băsist comite crime aproape zilnic, iar victimele acestora mor în anonimatul în care au trăit o viaţă-ntreagă. O simplă căutare pe Internet, bazată pe cuvintele „s-a sinucis”, dă rezultate şocante şi macabre: „O fostă profesoară de chimie s-a sinucis din cauza sărăciei”, „Un poliţist s-a sinucis pentru că urma să fie disponibilizat”, „De teamă că, o dată ce i se va reduce pensia, nu va mai avea ce mînca, o pensionară din Braşov s-a sinucis”, „Un medic s-a sinucis pentru că a fost dat afară de la Spitalul Militar”... şi aşa mai departe.
Este, deci, cît se poate de clar că Traian Băsescu calcă pe mormane de cadavre. Ca să negi această evidenţă, trebuie să fii sau răuvoitor, sau handicapat mintal. Iată de ce, constatînd această realitate incontestabilă, mi-am amintit, fără să vreau, de imbecila remarcă de odinioară a lui Cristian Avramescu, potrivit căreia, în jurul lui Ion Iliescu, se înmulţeau cadavrele, şi m-am întrebat de ce retardatul consilier prezidenţial nu ţine, astăzi, cu aceeaşi conştiinciozitate, socoteala cadavrelor din jurul stăpînului său. Şi cred că, la această întrebare, a răspuns, involuntar, Avramescu însuşi, atunci cînd, în septembrie 2010, a declarat: „Eu nu mai sînt un client al sistemului de sănătate de vreo 15 ani. L-am părăsit îngrozit“. Rău ai făcut, Avramescule. Reîncepe, urgent, tratamentul psihiatric! Şi, mai ales, sfătuieşte-ţi şeful să facă la fel!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu