Emisiunea poate fi revazuta aici:
http://antena2.ro/video/agentul-vip-441
vineri, 5 aprilie 2013
CLOACA
În „comunism“, pasarea funcţiilor de conducere între cei
aflaţi în cercul agreat de conducerea ţării se numea „rotaţia cadrelor“. Nu ne
înţelegeţi greşit, în ultimii ani ai vechiului regim, criteriul profesional şi
capacitatea organizatorică aveau importanţa lor recunoscută, pe lîngă sistemul
de „pile“. Aici, la
Porţile Orientului, această meteahnă nu va dispărea
niciodată. Cu toate rigorile impuse de UE. Riscul de a-i contamina noi pe ei de
obiceiul bacşişului şi promovării pe criterii îndoielnice este mai mare decît
ca societatea noastră să se însănătoşească din punct de vedere moral. Pentru
că, nu-i aşa, obiceiurile rele se deprind mai uşor decît cele bune. Dar, să
revenim la subiect. Vom lua un singur exemplu, cunoscut de toată lumea: Ion
Iliescu. Oricine doreşte îi poate studia biografia. Punctul-cheie al acesteia,
înainte de 1989, este aşa-zisa cădere în dizgraţie, îndepărtare, persecutare
etc. a lui Ion Iliescu în raport cu ceea ce numeam atunci conducerea de partid
şi de stat. O „nenorocire“, deşi personajul rămăsese membru al Marii Adunări
Naţionale şi al CC al PCR cu mult timp după ce fusese trimis la „reeducare“, nu
la şaibă, nu la lopată, nu în vreun lagăr de muncă, nu în vreo puşcărie, aşa
cum se procedează şi azi în ţări nedemocratice cu opozanţii regimului.
Îndepărtat de la Bucureşti,
Ion Iliescu a exercitat funcţii de conducere în ţară
şi în diverse instituţii ale statului. Chiar şi la Editura Tehnică,
unde l-au surprins evenimentele din 1989, „opozantul“ regimului era director,
nu portar, nu pompier, nu şef peste femeile de serviciu. Acesta nu este un atac
(pentru că ar fi inutil) la adresa fostului preşedinte Ion Iliescu. Este doar
un exemplu de „rotaţie a cadrelor“, cu suişurile şi coborîşurile inerente unei
cariere din sfera puterii, indiferent de domeniu. Într-un acces de sinceritate,
Ion Iliescu a calificat modul de organizare a noii noastre societăţi
„democratice“ drept „capitalism de cumetrie“. În traducere liberă, cei care,
printr-un concurs de împrejurări, au intrat pe uşa din faţă sau din dos a
actualei conduceri a României, scindată, artificial, în Putere şi Opoziţie,
rămîn acolo pe veci, cu neamul lor cu tot. Noi nu vom fi atît de subtili ca Ion
Iliescu şi vom denumi această adunătură care ne conduce de 23 de ani încoace
aşa cum merită: o cloacă de hoţi, infractori şi profitori nedovediţi sau
scăpaţi de acuzaţii de sistemul judiciar pe care singură (ea, cloaca) şi l-a
creat şi aservit. Aşadar, dragi români, la ce v-aţi fi aşteptat voi, în
dezarmanta voastră naivitate? Ca şeful DNA, domnul Daniel Morar, să rămînă
şomer? Să se întoarcă de unde a venit, ca simplu procuror? S-o ia de jos? Sau,
dacă ne referim la doamna Kövesi, fost procuror general, la ce v-aţi fi
aşteptat? Să rămînă pe drumuri? Să intre în avocatură, unde concurenţa este
acerbă? În justiţie s-a produs o simplă „rotaţie a cadrelor“, în ciuda
speculaţiilor şi a declaraţiilor înfierbîntate ale politicienilor. Nu ne
interesează nici măcar dacă Bruxellesul a avut ceva de spus. Pentru că, în
România, funcţionează perfect „recuperarea“ alor noştri, bugetari de lux, ca nu
cumva să dea cu nasul de sistemul privat care cere performanţă şi disciplină.
Aşa s-a întîmplat şi cu actualul consilier prezidenţial Cristian Diaconescu,
rămas fără funcţiile de conducere promise de PSD-UNPR, că doar nu era să
trăiască pe spinarea economiilor soţiei, fosta directoare la Eximbank (ce familie
norocoasă!). Un caz similar este al liberalului Radu Stroe, rămas în 2008, în afara
Parlamentului. La primele alegeri dintr-un colegiu vacant, prietenii au avut
grijă şi l-au „băgat“ în Parlament, să nu moară omul de foame, iar acum e
ditamai ministru în Guvernul Ponta. Radu Stroe şi-a recuperat locul în
Parlament după plecarea ca viceguvernator al BNR (?!) a lui Bogdan Olteanu,
fost preşedinte al Camerei Deputaţilor. Că doar nu era să rămînă Bogdănel, fin
al lui Tăriceanu şi nepot al nomenclaturistei Gizella Vass, cerşetor pe
stradă... De aceea, aşa-zisele mişcări de pe scena politică românească nu ne
miră şi în nici un caz românul cu capul pe umeri nu ar trebui să fie influenţat
de speculaţiile presei, care are în vizor numirile din justiţie. Mafia
transpartinică, denumită azi cloacă, şantajabilă şi coruptă, nu lasă pe nimeni
pe drumuri, ca nu cumva să ciripească vreun nemulţumit pe unde nu trebuie.
Slavă Domnului, România este o ţară a
făgăduinţei pentru înalţii demnitari şi bugetarii de lux. Iar cu această
cloacă, patrioţii şi justiţiarii nu au de ce să se amestece.
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
ZIARUL TRICOLORUL,Anul X, nr. 2711, VINERI 5 APRILIE 2013
joi, 4 aprilie 2013
PLANUL SECRET AL UNGARIEI PENTRU ANEXAREA ARDEALULUI (1)
Persoanele aflate în conducerea României
au fost informate de către Serviciile Secrete ale ţării despre pregătirile care
se fac pentru Diktatul de la Bruxelles, din anul 2014, vizînd dezmembrarea
teritorială a ţării noastre. Cu toate că ştiu ce se pregăteşte împotriva
Poporului Român şi a României, cei informaţi nu acţionează, dar nici măcar nu
reacţionează. Mai mult, preşedintele României, primul-ministru, preşedinţii
Senatului şi Camerei Deputaţilor, directorii Serviciului Român de Informaţii
(S.R.I.) şi Serviciului de Informaţii Externe (S.I.E.) refuză să facă cunoscut
Poporului Român şi Parlamentului planul secret al Ungariei pentru anexarea
Ardealului. Principalele direcţii de acţiune ale Ungariei şi revizionismului
unguresc împotriva României şi Poporului Român sînt următoarele.
1. Dobîndirea dreptului de proprietate asupra a
peste 60% din bunurile (clădiri, terenuri agricole şi păduri) din Ardeal de
către Ungaria, prin persoane juridice şi persoane fizice maghiare, pe
următoarele căi:
a) Retrocedările în natură (cele mai multe,
bazate pe acte false) către bisericile maghiare (romano-catolică, reformată,
unitariană şi luterană) care aparţin Ungariei.
b) Împroprietăririle ilegale ale Statusului
romano-catolic şi Ordinelor călugăreşti catolice maghiare cu imobile pe care
niciodată nu le-au avut în proprietate, ci doar în administrare.
c) Exproprierea românilor de către titularii unguri
ai licenţelor de exploatare a bogăţiilor naturale din România, în baza
modificărilor şi completărilor la Legea minelor, Legea nr.85/2003, votată în
Senatul României (la 27 octombrie 2009) şi care aşteaptă doar votul final în
Camera Deputaţilor, pînă în luna iunie a.c.
d) Cumpărarea terenurilor agricole din România
de către persoane juridice din Ungaria, la care se vor adăuga persoanele fizice
ungare. Se ştie că în Ungaria, la fel ca şi în alte ţări din Uniunea Europeană,
ca şi în Israel,
este interzisă vînzarea pămîntului la străini.
2. Acordarea rapidă şi gratuită de către Ungaria a dublei cetăţenii pentru
românii get-beget. În timp ce ţara-Mamă, România, acordă cetăţenia română
pentru un număr foarte mic dintre fraţii noştrii români din Republica Moldova
şi Ucraina, după un calvar de cîţiva ani şi percepînd taxe uriaşe - Ungaria
vitregă şi perfidă a organizat un sistem diabolic şi antieuropean de acordare a
dublei cetăţenii pentru români. Zilnic, în 920 de localităţi din Ungaria, ţară
vecină şi neprietenă, numeroşi de români get-beget primesc cartea de identitate
şi paşaportul din partea Ungariei, în mod gratuit, în maximum 30 de zile. La
începutul aplicării Legii dublei cetăţenii de către Ungaria pentru minoritarii
unguri din România aceştia trebuiau să
plătească taxe şi să dea un examen, scris şi oral, care să ateste
cunoaşterea limbii ungare, a
Constituţiei, istoriei şi geografiei acestei ţări. Din vara anului 2012, legea
respectivă a fost modificată şi românii care cer şi obţin cetăţenia Ungariei nu
trebuie să cunoască limba ungară, nici Constituţia, nici Imnul, nici Istoria de
1.100 de ani şi nici geografia acestei ţări. S-a ajuns ca peste 2,5 milioane de
cetăţeni români să dobîndească deja cetăţenia Ungariei şi astfel să intre în
Spaţiul Schengen. În cel mult 12 luni, alte 2-3 milioane de români get-beget
vor intra în Spaţiul Schengen, cu ştiinţa şi acordul tacit al Consiliului
Europei, Parlamentului European, Comisiei Europene, obţinînd formal cetăţenia
Ungariei. Pînă să decidă, în mod discriminatoriu, intrarea României în Spaţiul
Schengen, probabil în 2014 sau 2015,
komisarii de la Uniunea Europeană vor constata că peste 5 milioane de români au
obţinut accesul şi dreptul la muncă în toate ţările din U.E. Românii sînt singurii cetăţeni dintr-o ţară
membră a Uniunii Europene care intră în Spaţiul Schengen prin obţinerea dublei
cetăţenii din altă ţară europeană, în timp ce ţara lor, România, nu este admisă
în această zonă. Este pentru prima dată în Istoria Poporului Român, urmaş al
Poporului Primordial în Grădina Maicii Domnului, cînd Ungaria a devenit
generoasă pentru români. Doar în aparenţă! În fond, Ungaria intenţionează să
păcălească organismele europene şi cele de la O.N.U., urmînd să susţină, fără
legătură cu realitatea faptică, numărul de 4,5-5 milioane de „unguri" din
Ardeal, pe care să-i confirme cu paşapoartele şi cărţile de identitate
ungureşti. Această acţiune diabolică a Ungariei, unică în Europa, nu este
demascată la Bruxelles de către preşedintele şi premierul României, deşi ei o cunosc
şi îi ştiu consecinţele. După ce Ungaria ajunge să acorde dubla cetăţenie la
peste 4 milioane de români get-beget va acţiona, în anul 2014, pentru autonomia
Ardealului pe criterii etnice, solicitînd aplicarea principiului
autodeterminării popoarelor.
3. Falsificarea Istoriei Poporului Român.
Specialiştii în domeniul Istoriei din Europa şi S.U.A. au aflat şi susţin că
leagănul civilizaţiei pe Planeta Pămînt a existat în spaţiul
carpato-danubiano-pontic, în Grădina Maicii Domnului, în Dacia Mare, cu cel
puţin 10.000 de ani înainte de naşterea Fiului Domnului, Isus Christos. Limba
şi Scrierea Primordială au aparţinut geto-dacilor în Dacia Edenică, în Ţara Havila (Valahia) despre care scrie în Biblie, în
Facerea, Întîia Carte a lui Moise. Se ştie că ungurii sînt urmaşii unui popor
barbar, venit în Cîmpia Panonică din îndepărtata Asie, în anii 890-900. Despre
unguri, în anul 889, Reginonis, în cronica sa, scrie următoarele: „Neam feroce
şi mai crud decît orice fiară...ei nu trăiesc ca oamenii, ci ca fiarele: se
hrănesc cu cărnuri crude, beau sînge, şi inima oamenilor prinşi în războaie o
mănîncă drept leac; ei nu ştiu ce este mila şi nici un sentiment de pietate nu
mişcă inima lor“. Despre venirea ungurilor şi aşezarea lor în Cîmpia Panonică
vorbesc izvoarele istorice, mai ales „Cronica notarului anonim al regelui Bela“
şi „Cronica lui Simon de Keza“, precum şi cartea „Continuitatea românilor în
Dacia - Dovezi noi“, a lui G.Popa-Lisseanu, care ar trebui să fie retipărită în
tiraj de massă, pentru a-i reduce la tăcere pe cei care susţin, în mod fals, că
Poporul Român s-a format în sudul Dunării, în Secolele al XII -lea şi al
XIII-lea, de unde s-ar fi infiltrat în Ardealul ocupat de unguri. Adevărul
istoric este că la sosirea lor în Ardeal, ungurii au găsit în Grădina Domnului,
sau Cetatea Domnului, mai multe voievodate ale urmaşilor geto-dacilor, care au
avut o unitate de limbă şi o continuitate neîntreruptă în Vatra Strămoşească,
de mai bine de 11.000 de ani.
Ungaria are ca politică de stat falsificarea
propriei Istorii şi, mai ales, a Istoriei Ardealului şi a Daciei Mari.
Numeroaselor cărţi şi articole apărute în Ungaria socialistă, prin care se
falsifică Istoria Poporului Român şi a României, Regimul Ceauşescu le-a dat o
replică, în anul 1986, printr-o culegere de studii şi articole apărute în
cartea „Jocul periculos al falsificării istoriei“. Dintre autorii români care
au prezentat ADEVăRUL ISTORIC cu privire la România, Ardeal şi Ungaria amintim
pe: prof. univ. dr.Mircea Muşat, acad. Ştefan Pascu, prof. univ. dr. Ştefan Ştefănescu,
dr. Augustin Deac, prof. univ. dr. Francisc Păcurariu, prof. univ. dr. Dinu
C.Giurescu, prof. univ. dr. Florin Constantiniu, prof. univ. dr. Viorica
Moisuc, prof. univ. dr. Ion Coja, prof. univ. dr. Mihai Ungheanu, dr. Alexandru
Savu, prof. univ. dr. Gh. I. Ioniţă, dr. Cristian Popişteanu. De remarcat că
deşi România şi Ungaria făceau parte din
lagărul socialist, duşmanii de 1.100 de ani ai Poporului Român au continuat să
falsifice, de la Budapesta, ADEVĂRUL ISTORIC despre Poporul Primordial şi
continuitatea sa de mai mult de 11.000 de ani în Grădina Maicii Domnului, în
Vatra Strămoşească. Acum, cînd Ungaria şi România fac parte din N.A.T.O. şi
Uniunea Europeană, se continuă de la Budapesta aceeaşi politică revizionistă
împotriva ţării noastre, vizînd, în principal, Ardealul. Spre deosebire de
Regimul românului Ceauşescu, Regimurile alogenilor Iliescu, Constantinescu şi
Băsescu nu au dat nici o replică fermă acţiunilor antiromâneşti şi revizioniste
ale Ungariei; mai mult, le-au facilitat şi tolerat, punînd în mare pericol
integritatea teritorială a României.
Tot pe tema ADEVĂRULUI ISTORIC trebuie ştiut că
falsa legendă cu „Dracula-vampirul“ a fost creată tot de unguri cu scopul
viclean de a încerca să o ascundă pe „Femeia - vampir“, contesa Erzsebet,
unguroaică (1560-1614) vinovată de asasinarea, rînd pe rînd, a 600 de femei
tinere, pentru ca ea să se îmbăieze în sînge, spre a încerca să rămînă veşnic tînără
şi frumoasă (?!) După numeroase plîngeri ale părinţilor fetelor dispărute, la ordinul
regelui Mathias al II-lea, s-a declanşat o anchetă, care a stabilit
modalităţile prin care contesa-vampir Erzsebet le-a ucis pe cele 600 de tinere.
Contesa-vampir a fost condamnată la moarte şi zidită de vie într-o cameră a
castelului din Csejthe, pe care ungurii refuză să-l facă punct de atracţie
turistică. Încă nu-i prea tîrziu, iar românii pot să-i ajute. Aflîndu-se
adevărul despre unguroaica respectivă, este posibil ca, în curînd, să fie
turnat despre aceasta un film, care are mari şanse să cîştige Premiul Oscar.
Pentru a nu se cunoaşte adevărul despre contesa-vampir, propaganda ungară a
creat şi a întreţinut falsa legendă a lui „Dracula-vampirul“. Adevărul este că
domnitorul Vlad Ţepes a fost drept,
viteaz, un conducător care a luptat împotriva turcilor şi pentru neatîrnarea Ţării
Româneşti.
4. Pregătirea paramilitară a tinerilor unguri
din Ardeal şi existenţa depozitelor cu armament şi muniţii, despre care S.R.I.
şi S.I.E. i-au informat pe preşedinţii României, primii-miniştri, preşedinţii
Senatului şi Camerei Deputaţilor, precum şi pe parlamentarii din Comisille de
Control al Serviciilor Secrete. De la sfîrşitul anului 1989 şi pînă azi, au
fost aduse din străinătate şi au fost depozitate, în multe locuri din Ardeal,
mari cantităţi de armament (pistoale şi pistoale mitralieră) cu şi muniţia
aferentă, care ar urma să fie folosite
pentru atacarea unităţilor militare, a sediilor Poliţiei şi Jandarmeriei,
precum şi pentru săvîrşirea de atrocităţi împotriva românilor, similare cu cele
de după Diktatul de la Viena. Scenariile cu insurgenţii din alte state sînt
arhicunoscute şi aşteaptă să fie aplicate şi în Ardeal. În faţa acestui mare
pericol, Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu au refuzat să acţioneze
pentru aplicarea Legii şi pentru confiscarea depozitelor ungureşti de armament
şi muniţie din Ardeal şi pentru arestarea persoanelor vinovate de tentativa de
genocid.
5. Intensificarea lobby-ului unguresc,
împotriva României şi pentru anexarea Ardealului, în capitalele importante ale lumii: Washington,
Berlin, Londra, Paris,
Moscova, Roma, Viena, Bruxelles, şi, mai ales, la Vatican.
Dr. GHEORGHE FUNAR
Secretar general al P.R.M.
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj
ZIARUL TRICOLORUL, Anul X, nr. 2710, JOI 4 APRILIE 2013
miercuri, 3 aprilie 2013
Antologia pamfletului românesc - LUCEAFĂRUL
A fost odată ca-n poveşti
a fost ca niciodată
din rude ruso-evreieşti
profetul „Limbă Lată"
Şi Silviu îl chema pe el
iar de alint Tăchiţă
vioi ca orice Brucănel
cădea de pe oliţă
„Oi, oi, ce mai băiet diştept -
ţinuse mă-sa spiciul -
nu că-i al meu, dar îl aştept
să-l botezăm cu briciul!"
Şi era unul la părinţi
şi pistruiat ca dracul
cum este ciunga între dinţi
şi între flori spanacul
N-a mers la scoală, că ciordea
şi îl bătură bine
aşa fascişti în el să dea
să-l facă de ruşine?!
Îl bate azi, îl bate mîini
astfel pogromu-i gata
ba l-au muşcat şi vreo doi cîini
şi n-a făcut armata
În vremea asta, pe la Iaşi
Armia bolşevică
fura purceii cei mai graşi
şi ceasuri, şi mastică
Iar Tache Brukner jubila
trăgînd mahorcă fină:
„Papaşa Stalin, vino-ncoa'
de ce nu vii tu? Vină!
Cobori în jos de la Kremlin
o tai prin Dămăroaia
te-aştept, tovarăşe Stalin
ca să furăm balşaia!"
Şi taica Iosif i-a trimis
pe Pauker Anica
ce-i drept, avea un sifilis
(să bage-n burgheji frica)
Au mai găsit ei şarlatani
vreo două mii prin ţară
evrei, şi unguri, şi ţigani
chiar importaţi de-afară
Vasile Luca, Neulander
Drăghici şi Kişinevski
au pus pe noi un jug de fier
ca pe Prospektul Nevski
E vremea marii epurări
din stat şi din armată
cu demascări şi arestări
în ţara decimată
Cu două răni la Nord şi Est
de unde curg mizerii
iar noaptea deportări pe şest
prin gheţuri de Siberii
Aveam un rege (n-ar mai fi!)
cu mintea ca sugarii!
l-au mituit cu jucării
şi cazacioc - tîlharii
„O, eşti frumos ca porcu-n vis -
lui Tache-i zice Ana -
dar prea puţini noi am închis
iar mai învîrte-ţi pana!"
Şi la „Scînteia" ea l-a uns
ca mare mahăr, nene
şi astfel ţara a
ajuns
în gură de hiene
Ilegalişti, escroci şi hoţi
un jaf la drumul mare
în timp ce bravii patrioţi
mureau în închisoare
În vremea asta Walter-baci
NKVD-ist la bază
dintr un neam vechi, de tolomaci
bolnavi de-o grea gălbează
Pe Ana o pîndea Liubov
la miting şi şedinţe
şi-ntr-o maşină Molotov
o-mbie cu seminţe
„Dar ce gagică se făcu
cu părul pe-o ureche
ei, Walter baci, acu-i acu
ca să o bagi în streche"
Atunci i-a scos într-un ungher
pufoaica ei, enormă
„Ce vrei, tavarisci Neulander?
Ia mergi de îţi fă norma!"
„Ce voi? Aş vrea neîncetat
s-ascut lupta de clasă
să faci cu mine un băiat
el premier să iasă
Căci norma mea şi planul meu
eşti tu, tovărăşico
cînd vei simţi al meu tupeu
zi-mi cîntecul Sulico".
Atuncea ea îl deporta
lascivă-n fundul şurii:
„Arată-mi, Walter, ce-ţi făcea
Dolores Ibarruri!"
Acolo ei s-au strofogit
în balegă şi paie
pînă cînd Tache le-a trîntit
o mamă de bătaie.
„Din ARLUS am venit cu greu
ştiam c-o faceţi lată
Ceapaev este tatăl meu
şi mama mea e beată
Eu la «Scînteia» fac bairam
să afle şi Papaşa
aţi deviat de la Program
n-aşa şi iarăşi n-aşa".
Porni Brucan! Pe la Kremlin
bea vodcă cu zacuscă
vroia să toarne la Stalin
că Ana-i rea de muscă
El, care-atît a înscenat
procese ca un uliu
pe Antonescu l-a-nfundat
şi pe Maniu Iuliu
Ruşine mare a păţit
şi de trei zile-ncoace
el „stupid people" ne-a numit
şi usturoi nu-i place
Dar vai, nu-l ia pe mitocan
în seamă Djugaşvili
nu pierde vremea un tiran
cu proştii şi debilii
Trecut-au anii. Au crăpat
mai toţi protagoniştii
doar conu Tache s-a salvat
el luptă cu fasciştii
Aşa că-i trage un răvaş
(Scrisoarea celor 6)
lui Ceauşescu mintenaş
să-i spună ce-ndurase
Cum le-a găsit în fundul gol
pe-acele vechi schelete
şi Ana a fătat nasol
un doctor de chiuvete
El zboară ca şi-n alte dăţi
din Moscova-n Chicago
îi ia pe toţi de beregăţi
deşi are lumbago
Mai ieri marxismul ne-nvăţa
acum - capitalismul
dolarul este mama sa
iar tatăl - sionismul
Dar Ceauşescu 1-a mutat
pe moş la
Dămăroaia
(ba i-a transmis prin fax cifrat:
„eşti prost ca Doru Braia!")
Normal că la aşa afront
Brucan agenţi aduse
şi guraliv, şi bagabont
strigoi al limbii ruse
Iar înainte de-a muri
nea Nicu strigă tare:
„Trădare! Agenturili!
Vreau Marea Adunare!"
Ce-ţi pasă ţie, chip de lut
cu buza ca jumara
azi eşti aici, mîine-n Sascut
şi mie-mi arde ţara
Măi Lucifer de prin Dudeşti
jigodia nu-ţi trece?
Vedea-te-aş lîngă Ceauşeşti
Nebotezat şi rece!
CORNELIU VADIM TUDOR
22 ianuarie 1993
ZIARUL TRICOLORUL, Anul X, nr. 2709, MIERCURI 3 APRILIE 2013
În atenţia celor care rîdeau de Elena Ceauşescu NERUŞINAŢI ŞI AGRAMAŢI, RĂUFĂCĂTORII VICTOR PONTA, CRIN ANTONESCU ŞI LIVIU DRAGNEA AU AVUT TUPEUL SĂ ŢINĂ „DISCURSURI" ÎN AULA ACADEMIEI ROMÂNE!!!
Oh, sfîntă mare neruşinare! Nu credeam că voi apuca să
trăiesc ziua în care un bişniţar judeţean, cu frică de muci sub nas, pe nume Liviu Dragnea, va
sta în prezidiul Academiei Române! Aceeaşi remarcă şi pentru acest plagiator
dezgustător, Victor Ponta. Ce să mai spun de găgăuzul cartofor Crin Antonescu,
care a rămas repetent, timp de 2 ani, la facultate? În dimineaţa zilei de
marţi, 2 aprilie 2013, am deschis televizorul, ca să văd ce se mai întîmplă în ţară şi în lume. Surpriză de proporţii! Mai multe posturi
transmiteau, simultan, din Aula Academiei Române, în prezidiul căreia rînjeau
fasolea mutrele tîmpe ale tripletei care s-a cocoţat la Putere pe iureşul eroic al
tineretului, din ianuarie 2012. Îi găzduia, slugarnic, acest neica-nimeni pe
nume Haiduc Ionel, aşa-zisul preşedinte al Academiei Române, impostor care, în
2007, se scremea să îndeplinească ordinul lui Traian Băsescu, de a mi se
retrage decoraţia „Steaua României“. Astăzi, pretinsul Haiduc a făcut o piruetă
de căluşar, pe călcîie, devenind preş la ţurloaiele schiloade ale unor
şarlatani politici. Ce degradare! M-am uitat, bine, la calendar: nu, nu era 1
aprilie, Ziua Păcălelilor, era 2 aprilie. Aşa s-ar fi comportat predecesorii
acestui Haiduc, care, din 1866, au condus supremul for cultural-ştiinţific al ţării?
Dar ajunge, oare, un Alecu Constantinescu-Porcul, sau un Lumînăraru, ori o Miţa
Biciclista să se aburce la prezidiul Academiei Române, să măture sala cu
privirea şi să ţină un discurs? Acolo, în acea Aulă pe cît de veche, pe atît de
prestigioasă, au răsunat vocile unor personalităţi de anvergură mondială, ca
Nicolae Iorga, Titu Maiorescu, Spiru Haret, Octavian Goga, Emil Racoviţă, Gh. Ţiţeica,
Liviu Rebreanu... Pînă şi comuniştii au avut respect faţă de Academie, probabil
din calculul de a-şi spori propria legitimitate. Da, a fost cooptat printre
„nemuritori“ un zero perfect, pe nume A. Toma, care n-avea alt talent decît
acela de a fi evreu - dar, zilele trecute, a devenit academician plin un alt
zero perfect, Nicolae Manolescu, cel care, în 1962, scria în
„Contemporanul" despre V.I. Lenin, Gh. Gheorghiu-Dej şi colectivizarea
agriculturii. Nu credeţi că acest parazit de 74 de ani, cu gura lui severă ca o
butonieră, de duşmănos incurabil, e copleşit de prea multe onoruri, cum sînt
funcţiile de ambasador la
UNESCO, preşedinte al Uniunii Scriitorilor, director la
„România literară“, prof.univ.dr., iar, mai nou, academician? Pentru care
merite? Individul e uscat ca iasca. Lucrările lui nu se pot citi, fiindcă
grafomanul n-are strop de talent. Acea „cărămidă rea“, intitulată „Istoria
literaturii române“ (ceva de genul ăsta) e ulcerată de vendete şi poliţe, fiind
o oglindă strîmbă a tot ceea ce a însemnat scrisul în cultura noastră. Aşa-zisa
autoritate morală şi profesorală a acestui prost fudul, care strîmbă din nas la
orice, e de rîsul curcilor, impresionîndu-i numai pe idioţii de teapa acelora
care băteau labele, ca maimuţa, la gala „10 pentru România“, organizată şi
finanţată de S.O. Vântu. Am scris toate astea pentru a-mi exprima mîhnirea faţă
de degradarea Academiei Române. Stare de lucuri jenantă, care transpare şi din
urcarea pe piedestal a altui şmecher cu ifose, Ioan Păun Otiman. Coleg, şi
ăsta, cu Nicolae Manolescu în P.A.C. Mai ştiţi ce însemnau iniţialele astea?
Partidul Alianţei Civice. Care, cu aşa căpetenii, a dat ortul popii după cîţiva
ani. Nu-i nici o problemă, P.A.C. s-a refăcut sub cupola Academiei Române.
Vorba aia: „Căpitane, nu fi trist/ Garda merge înainte/ Prin Partidul
Comunist“.
Revenind la şedinţa de ieri, pot spune că au fost
momente de groază. Rînd pe rînd, s-au perindat la microfon Victor Ponta, Crin
Antonescu, Liviu Dragnea. Fiecare a pălăvrăgit verzi şi uscate, improvizînd cîte
ceva pentru a părea credibil şi a capta bună-voinţa. Ascultîndu-i, mi-a revenit
în memorie o cugetare a lui Tristan Tzara, despre dicteul antamat: „Gîndul se
alcătuieşte în gură“. Tema era: regionalizarea. Aşa cum o gîndesc cele trei
haimanale care se erijează în conducători ai României, avem de-a face cu o
cacealma ordinară, mascată în… cerinţă a
Uniunii Europene, absolut necesară pentru dezvoltarea ţării şi accesarea
fondurilor comunitare. Dar cine împiedică formele existente şi tradiţionale -
judeţele - să facă asta? Adică să contribuie la dezvoltarea ţării şi la
accesarea banilor comunitari? Nimeni! Încă o nouă formă fără fond. Dar cu…
fonduri dacă ne gîndim la clientela politică din ce în ce mai lacomă şi mai
nerăbdătoare, care de-abia aşteaptă crearea acestor structuri-mamut! Proşti
vorbitori, cei trei gargaragii mi-au provocat sila. Uite cine a ajuns să
conducă ţara asta, să dea direcţia, să
lumineze norodul! Şi iar m-am gîndit la Titu Maiorescu,
care vorbea despre „maimuţe“ şi „beţia de cuvinte“. Astăzi, maimuţele nu mai
stau la Grădina
Zoologică - ele populează Guvernul, Parlamentul ba, mai nou,
şi Academia Română. Scot ţipete stridente, scuipă, zgîrie, din cînd în cînd se încaieră
pe cîte o banană, iar cînd pun laba pe pradă îşi arată fundul roşu şi se
refugiază într-un colţ, s-o devoreze în linişte. Apoi revin, la fel de agresive
şi gălăgioase. Asta e clasa politică, iar cea mai mare parte a ei: o colonie de
maimuţe. Unii chiar seamănă, izbitor, cu nişte maimuţe, cum sînt Victor Ponta
şi Valeriu Zgonea. Alţii aduc cu porcul dictator, din „Ferma animalelor“, de G.
Orwell. Am numit, nu demult, acest nou Parlament al Ruşinii -
Parlamentul Nechezol. De ce? Fiindcă au intrat în el „înlocuitori“ de
personalităţi: nu e Gh. Funar, de exemplu, dar e şoferul lui Dan Diaconescu. Cît
poate dura mascarada asta sinistră? Nu am motive să fiu un nostalgic, al nici unui regim, dar mă văd nevoit să o
spun, răspicat: în comparaţie cu lăturile astea umane, comuniştii par nişte
sfinţi. Pe cei Trei Crai de la
Maglavit - Plagiatorul, Cartoforul şi Zombi - nu-i urmează
nimeni, fiindcă toată lumea aşteaptă să-şi rupă gîtul şi să fie judecaţi pentru
dezastrul ţării, dar alături de comunişti tot au mers, o bună perioadă, George
Călinescu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Petre Dumitriu, Tudor Arghezi,
Marin Preda, Nicolae Labiş… Aici se vede diferenţa. Şi mai e ceva: cît a costat
această şuşana penibilă? După plecarea celor Trei iezi, cucuieţi de la Academia Română ar
fi trebuit să vină Sanepidul, să dea cu spirt. Dar mai este, oare, spirt în
România? Aud că nu mai este, l-a băut Băsescu…
CORNELIU VADIM TUDOR
2 aprilie 2013
ZIARUL TRICOLORUL, Anul X, nr. 2709, MIERCURI 3 APRILIE 2013
marți, 2 aprilie 2013
Săptămîna pe scurt nr 1184 - 02.04.2013
* În America Latină, derbedeii Victor Piţurcă şi
Mircea Sandu ar fi fost împuşcaţi * Un chibiţ SRI: caricaturistul fără umor
Octavian Andronic (turna-i-am în cur gin tonic) * „Asasinul economic“ Mark
Gitenstein se întoarce la locul crimei * Spre ştiinţa slugilor ospătarului
Cristian Burci: Iulius Cezar NU a fost împărat! * Cadavrul ambulant * Găinuşă e un porc
* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. România este, încă, în stare de
şoc, după catastrofa din dublă manşă a meciului de fotbal cu Olanda. Şi şocul e
tot dublu: întîi, proporţiile dezastrului (1-8!) şi, apoi , nesimţirea celor
doi derbedei, Victor Piţurcă şi Mircea Sandu, de a se înşuruba cu noada pe
scaun, adică în funcţie. Cum e posibilă atîta abjecţie? De unde au apărut
aceste lepre, din ce canale de scurgere a dejecţiilor citadine? Ţiganul
barbugiu Piţurcă mai are tupeul să... critice echipa (?!), pe care, tot el, o
făcuse, din zgîrciuri şi petice: „Este inadmisibil să joci atît de prost!“ (sau
cam aşa ceva). Ce e, mă? Inadmisibil? De unde ai învăţat cuvîntul ăsta? Deci,
tu n-ai nici o vină, puradel bătrîn... Mereu şi mereu alţii sînt de vină. Ni se
taie respiraţia de revoltă, cînd vedem că poate exista un asemenea deşeu uman.
Uş, cioară! * Acelaşi troglodit întunecat la faţă şi la suflet i-a spus
fostului fotbalist Neşu, paralizat, după cum se ştie, într-un scaun cu rotile:
„Mare şmecherie, cînd eşti bolnav te iubeşte toată lumea“ (?!). Nici n-avem ce
să comentăm la o mitocănie atît de sub-umană. * L-am ignorat, ani de zile, pe
un alt minoritar obraznic: Octavian Andronic. De profesie evreu (fiindcă nu
poţi să-i spui nici ziarist, nici caricaturist, el fiind muist). Gurile rele
spun că ar fi şi ofiţer acoperit al unui Serviciu Secret. Dacă e adevărat, e
foarte trist, aşa ceva dovedind în ce hal s-au degradat Serviciile Speciale, de
îndoapă cu bani un parazit plin de fumuri, dar fără nici o valoare. Ce credeţi
că a făcut Octavian Andronic în foaia tizului său, Octavian Ştireanu, „Azi“? A
lătrat ceea ce i-au zis, şi lui, nişte şefuleţi din acel Serviciu Secret, care,
cînd nu ard gazul şi nu joacă bambilici, se dau combinagii de alianţe şi
scoruri electorale. Pe boul ăsta bătrîn şi cu nasul buburos îl zgîrmă-n fund
de... Parlamentul European! Fiindcă asta e preocuparea tuturor caricaturiştilor
fără umor, să-şi dea cu părerea (de fapt, să influenţeze) – pe tema alegerilor
europarlamentare. De la o poştă se vede fesenistul din el: faceţi loc, faceţi
loc, PSD pe primul loc! Idiotul nu pricepe că pînă la alegerile din vara lui
2014 o să mai curgă multă apă pe Dîmboviţa, iar gaşca hrebenciucă n-o să mai
stea decît pe o bucă, fiindcă e şi proastă, făcută grămadă, şi lacomă. Priviţi
ce argumentaţie de chibiţ epileptic are acest O. A.: „Atu-ul principal îl va
deţine PSD-ul, pentru că, la aceste alegeri, nu se va candida pe listele comune
ale USL. Liberalii sînt pe a doua poziţie, iar migraţia dinspre PDL vizează şi
această şansă. Faţă de cei 10 europarlamentari actuali, PDL va mai rămîne,
probabil (,) doar cu jumătate, iar PRM şi independenţii vor ieşi din joc. Lista
PSD se va consolida, de la cei 11 membri actuali, la aproape 20, doar vreo 5
urmînd să-şi păstreze poziţiile“. Hai, să moară mă-ta, Andronice? De unde ştii
tu chestiile astea? Carevasăzică, PRM dispare, gata, a murit (deşi nicăieri în
lume un partid aflat în Opoziţie nu se erodează, că n-are de ce), pe cînd PSD
îşi dublează scorul, urmînd să aibă nu mai puţin de 20 de europarlamentari
(deşi banda asta e la Putere şi îi înjură lumea ca la balamuc). Zi-i Andronic,
şi trage apa. Acum e clar că dobitocul primeşte grăunţe de la un Serviciu
Secret, probabil SRI, doar G. C. Maior e naşul de cununie al lui V. Ponta. * Ce
penibilă e condiţia de slugă! Ete „România liberă“, care, mai mult ca sigur,
încasează ceva mărunţiş de la stăpînii yankei. Altminteri nu se explică poziţia
jenantă, de capră rîioasă, în care stă foaia mortuară, sfidînd logica,
bunul-simţ şi spiritul public. Dacă întrebaţi 10 români ce părere au despre
neobrăzarea fostului ambasador SUA, Mark Gitenstein, de a reveni în România
ca... reprezentat al acţionarilor Fondului Proprietatea (cu un salariu de
26.000 de dolari pe lună, plus diurnă de 500 de dolari – aşadar, în fiecare zi
– masă, casă, şofer la scară) – toţi cei 10 ar scuipa şi ar înjura. Normal,
jigodismul e mult prea mare, depăşeşte orice limită suportabilă. Se vede şi din
Lună rapacitatea de rechin rîios a bătrînului evreu, care şi-a dat seama că
România e o vacă de muls şi nu se dă plecat. Cine îl ia în braţe pe acest
nenorocit? „România liberă“! Infamul text se intitulează „Cui i-e frică de
americani“, fiind semnat de mai vechiul nostru client Cristian Câmpeanu. Nu,
bă, aurolacule, nu-i e frică, nimănui, de americani. Nouă ne e silă de golanul
ăsta cu foamea-n gît, Gitenstein, care a tot dat tîrcoale, ca o hienă
astmatică, funcţiei din care abia fusese debarcat, milogindu-se de Băsescu să
tragă sforile pentru a-l face, din nou, ambasador al SUA la Bucureşti – dar
atunci cînd a priceput, şi el, că noul secretar de Stat, John Kerry, nici nu
vrea să audă, acesta venind cu echipa lui şi îndepărtînd ciurucurile zdrenţuite
rămase de la Hillary Clinton, s-a răsucit pe călcîie ca un căluşar împăiat şi a
pus ochii pe funcţia, extrem de bănoasă, de la Fondul Proprietatea. Nu se poate
atîta abjecţie! Un alt evreu cu tupeu, care, după ce pierduse funcţia de
ambasador, a încercat să se strecoare într-un post presărat cu oase de ros, pe
care şi-l pregătise din timp, a fost Sandu Mazor. Ştiţi care, ambasadorul
Israelului în România. Numai că israelienii s-au opus, categoric – şmenul era
prea ordinar. * Ce vînt de incultură suflă prin scăfîrliile figuranţilor din
presă! A tunat şi i-a adunat! Încă un exemplu: în „Libertatea“, din 26 martie,
o găină zăpăcită, din cotcodăceala căreia am înţeles, cu greu, că o cheamă Ana
Maria Păsat, scrie, în titlu, că transsexualul „Ouatu se crede Cezar
Împăratul“. Inepţia e repetată şi în text. Ce şcoală a făcut fetiţa asta? Dar
redacţia ziarului? (Că de la agentul străin Ringier, patronul foii, n-avem nici
o pretenţie). Încă o dată ne vedem nevoiţi să o spunem: Iulius Cezar NU a fost,
niciodată, împărat! A fost general, consul şi dictator, dar NU împărat, funcţie
care nu exista pe atunci, fiind înfiinţată (abia după asasinarea sa) de către
nepotul lui, Octavian (nu Andronic, nici Ştireanu). Aşadar, întîiul împărat al Romei
a fost Octavian August. Dar, ce pretenţii să avem de la o oarecare Păsat, din
moment ce însuşi Ardei Umplut a făcut gafa asta, în cartea „Prin dormitoarele
Casei Albe“? * Ca să vedeţi care e „valoarea“ echipei de chelneri cu care
Cristian Burci scoate maculatura „Adevărul“, vom da titlul apărut marţi, 26
martie, înaintea meciului de coşmar cu Olanda: „Atacăm Olanda cu «Dodel»“. Iar
subtitlul: „Arma noastră «secretă» e Cristi «Dodel» Tănase, preferat în dauna
lui Maxim“. Ce-a făcut şontorogul puturos a constatat toată lumea. Dar ce
„ziarişti“ sînt ăia care n-au văzut în ce hal a înotat paraliticul ăsta, cu
meclă de milog, în meciul cu Ungaria? Cu ce putea el să atace Olanda? Cu
proteza lui Prigoană? * Constant bun, incisiv şi plin de informaţii inedite – ziarul
„Tricolorul“. Publicul a priceput ce apare în ziarul Tribunului – şi ce apare
în celelalte publicaţii, care sînt azvîrlite la coş după cîteva minute de
frunzăreală. Prezentăm sumarul ultimelor apariţii ale acestui cotidian cu nume
atît de frumos. JOI, 28 martie, nr. 2.705: „Vadim şi Funar vin în apărarea
fetiţei cu Tricolor“ (Denunţul Penal depus la Parchetul General de cei doi
patrioţi, împotriva teroristului Zsolt Lendvay Simon); „Tricolorul îi trezeşte
şi îi uneşte pe români“ (editorial de Gh. Funar); „NEWS ALERT. «Asasinul
economic» Mark Gitenstein se întoarce la locul crimei, cu un salariu de 26.000
de dolari pe lună (?!)“; „Hemoragia PDL nu mai poate fi oprită“; „Mesaj din
închisoare“ (Geo Berghea, deţinut la Penitenciarul Arad); „Nimic nou sub soare“
(Emil Cioran); „Actualitatea Clasicilor“ (Simion Bărnuţiu, 2 mai 1848); „Un jeg
uman: Victor Ciutacu“; „Aşa a murit marele scriitor rus Puşkin“ (Jean Des
Cars); „SUA: În premieră, o femeie va conduce un Serviciu Secret“; „Hai să (ne)
rîdem prin gîdilare reciprocă!“; HOROSCOP; REBUS (Paul Băgneanu); CARICATURI (Miron
Dinulescu). VINERI: „Patria în primejdie!“ (Scrisoare Deschisă, adresată de
preşedintele PRM primului-ministru, în legătură cu asaltul dat de Ungaria şi
UDMR pentru sfîrtecarea teritorială a României); „Ce se ascunde în spatele
manevrelor pe care le face fostul ofiţer de Securitate Dinu Patriciu? Salvarea
unei averi colosale: 2,8 miliarde de euro (?!)“; „Occidentul ne trădează, de
sute de ani“ (editorial de Maria Diana Popescu); „«Telefoane fierbinţi» de la
Godzila în călduri. Laura Codruţa Kövesi îl bombardează cu mesaje pe fostul ei
amant, Klaus Iohannis, pentru a fi unsă şefă la DNA“; „Primarul-conservă Radu
Mazăre încearcă să pună mîna pe afacerile de 1 miliard de euro din Portul
Constanţa“; „Prietenia româno-maghiară“ (Soby Cseh, „România Mare“, nr. din 12
iunie 1992); „Cît timp există un Laszlo Tökeş, este necesar un Corneliu Vadim
Tudor“ (Mircea Dumitrescu, „Universul Bucureştilor“, 13 oct. 1992); „80 de ani
de la naşterea lui Nichita Stănescu“ (Victoria Anghelescu); „Revista 22,
subvenţionată de Statul Român, porneşte «cruciada împotriva copiilor»“
(handicapatul Sorin Ioniţă o jigneşte pe eleva Sabina-Elena, făcînd-o „o
proastă mică, dar cu tupeu“); „Putem scăpa de hahalera alintată Piţi?“ (Lucian
Avramescu, „Jurnalul Naţional“, nr. din 28 martie 2013); „«Olteanul Piţurcă e
mîndru şi încăpăţînat». Mari calităţi!“ (Răzvan Ioan Boanchiş, „Naţional“, 28
martie 2013); „Gitenstein îşi ia tainul“ (Dan Constantin, „Jurnalul Naţional“,
28 martie 2013); „Cum se obţinea o audienţă la Napoleon“ (Basil Hall);
„Fenomene stranii. Sindromul «cadavrului ambulant»“; „SPORT. Eroi contemporani“
(Silviu Dumitrescu, antrenor emerit). LUNI: „Curg darurile de nuntă de la naşul
G. C. Maior către finul V. Ponta – Încă un sondaj ordinar, clocit de căpitanul
S.R.I. Sebastian Ghiţă şi de rîmătorul P.S.D. Bogdan Teodorescu“; „Regatul
Mazăre“ (editorial de colonel Dan Zamfirescu); „NEWS ALERT. Este, oare, posibil
ca Ecaterina Andronescu să aibă un amant mai tînăr cu 25 de ani?“; „ULTIMA ORĂ.
Mafiotul Nicu Gheară a dispărut fără urmă (?!)“; „Gangsterii politici din
România au conturi în băncile din Cipru de sute de milioane de euro“; „Noi am
constatat primii... Antonescu Crin/ E un vechi cretin!“ (24 decembrie 1993);
„L-am ghicit şi pe-ăsta... Un mardeiaş din Port în Parlamentul României: Traian
Băsescu“; „RESTITUIRI. Mesajul din SUA al marelui profesor Anghel Rugină“ (26
ianuarie 1994); „Fătălăul“ (pamflet de Mihai Antonescu, 4 martie 1994); „Marile
dregătorii ale Moldovei şi Ţării Româneşti“; „Biografia postumă a Mareşalului
Ney“; „Care este mesajul secret pictat de Michelangelo în Capela Sixtină din
Roma?“. MARŢI: „O nouă doctrină în politica românească: Pişatul Boului. Gigi
Becali încearcă să sară din motoreta PNL în barca spartă a PDL (?!)“; „Pupat
Piaţa Endependenţi. Buldogul şi Nimfa din Pleşcoi s-au împăcat la cîrciumă...“;
„Crin Antonescu n-o vrea pe Kövesi în fruntea DNA“; „SCUIPAŢI AICI! Un preot
ortodox o şantajează pe o văduvă săracă: «Dacă nu-mi dai 7.000.000 de lei,
nu-ţi îngrop bărbatul (?!)»“; „RESTITUIRI. Fraţii Băsescu, hoţii hoţilor“ (4
iunie 1993); „Abuzivul ambasador Mark Gitenstein îşi dă arama pe faţă“ (Silviu
Crăescu); „Ni se fură arhivele istorice şi se fabrică un nou Holocaust!“
(Corneliu Vadim Tudor, 23 iulie 1993); „Pe cine nu laşi să fure, nu te lasă să
băseşti. TRAIAN A FOST ROMAN DIN SEVERIN“ (Corneliu Vadim Tudor, 10 septembrie
1993); „O gaşcă de nebuni şi incompetenţi ne conduce ţara spre dezastru!“
(editorial de Ruxandra Lungu); „Un cîine dintr-un sătuleţ din Belarus a
moştenit 1 milion de dolari de la un bătrîn nostalgic“; „Fenomene stranii. Omul
maimuţă din Venezuela“. * Diletantul Narcis Voica scrie, în „Naţional“, că
românii ascultau, înainte de decembrie 1989, Vocea Americii şi... România
Liberă (?!). Hai, să-i dea un miel, deşi postul de radio la care prostul s-a
gîndit – Europa Liberă – e mort în coteţ...
* Suplimentul sclipicios „Evenimentul TV“ are o rubrică
intitulată „Poveştile vedetelor“. Cine credeţi că e „vedetă“, în mintea acestor
muhaiele? Clovnul penibil Orlando, care se screme să fie imitator, deşi nu-l
ajută nici vocea, nici creierul ăla de broască (după vivisecţie). Idiotul care
face pereche cu Liviu Vîrciu-Zgîrciu zice: „Mă simt ca o maimuţă pe plajă“. Ca
o maimuţă? Poate ca un rahat de maimuţă... * Continuă să-şi facă nevoile în public
derbedeii de la Prima TV, Mihai Găinuşă şi Codruţ Kegheş. Tot fără pic de umor.
Tot fără cel mai elementar bun-simţ. După tripla crimă comisă de mentorul şi
inventatorul lor, Şerban Huidu, am crezut că nenorociţii ăştia se vor ascunde
definitiv, scutindu-ne de băşcălia lor răsuflată. Ne-am înşelat. Atunci cînd te
cheamă Găinuşă şi arăţi în halul în care arăţi – fîlfîi din aripi, te dai cu
tîrtiţa de pămînt, ca să nu mori de foame. Din păcate, CNA-ul e varză,
tolerează orice murdărie a acestor limbrici. Nu-i nimic, o să-i bată Dumnezeu.
Acelaşi Dumnezeu care i-a bătut şi pe Toni Tecuceanu şi Şerban Huidu. După care
iar vor schelălăi pe la garduri. * Un titlu ambiguu, în „Libertatea“, din 30
martie: „Cu sînii la vedere la fundaţia lui Adrian Năstase“. La fundaţia? Bine
că nu La fundul... * Revenim la tupeul de om dement al lui Victor Piţurcă: „Ar
trebui să mă plătiţi încă 20 de ani!“. Hai sictir! Zi mersi că încă n-ai luat-o
pe cocoaşă de la suporterii pe care îi tot umileşti... * Noi o simpatizăm pe
Floriana Jucan, care a avut „elasticitatea“ acrobatică (şturlubatică) de a
trece din patul lui Emanuel Valeriu în patul lui Gigi Kent, iar din patul
ţiganului în patul Şarpelui cu Ochelari, care, apoi, a strecurat-o în patul
ambasadorului Elveţiei, Vetovaglia ş.a.m.d. Deşteaptă fată! O Mata Hari
rîrîită. Ce ne facem, însă, cu ambiţia ei de a fi patroană de publicaţie?
Poziţie din care a dat numai rateuri. Ne-a căzut în mînă un exemplar din „Q
Magazine“, nr. din 14 dec. 2009. Pe o singură pagină, două profeţii care... nu
s-au împlinit: „Radu Mazăre îşi pregăteşte demisia“ (Tania Ivan) şi „Lovitură
de teatru: PNL îl va propune ca prim-ministru pe Crin Antonescu“ (Floriana
Jucan). Nici vorbă. Punct ochit, punct... tîmpit. * Surse din Justiţie ne-au
informat că avocata masoană (?!) Graţiela Bîrlă a fost îndrăgostită, lulea, de
un client al ei: criminalul Passaris. Ne şi imaginăm cum ar fi beregăţit-o
grecul sîngeros pe ascuţitoarea de creioane... * Nu se mai dezvaţă Radu Tudor
de pleonasmul „enorm de multă lume“. * Alte greşeli pe micul ecran: „Îmi place
să navig“ (Radu Mazăre, la RTV – verbul corect este „să navighez“);
„Anchetatorii au avut surpriza să găsească cantităţi“ (Denisa Soare, România
TV).
* LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. Cel mai recent barometru de opinie, efectuat de
Serviciile Secrete pentru uzul Palatului Cotroceni, arată următorul clasament:
1) USL: 37%; 2) PRM: 27%; 3) PDL şi PP-DD, la egalitate: cîte 9%; 4) UDMR: 3%.
E un sondaj realist şi plauzibil, care îi vîră cu botul în propria vomă pe
boschetarii Bogdan Teodorescu şi Mirel Palada, incapabili să explice lumii cum
de se prăbuşeşte un partid, pînă dispare, deşi nu a fost la guvernare, nu e
corupt şi e singurul care ţine piept fascismului unguresc. Ar fi prea mult să
cerem logică unui individ rudimentar, cum e agentul CIA Harry Giknavorian – dar
pretinşii cercetători ar fi trebuit să ştie că sociologia asta e o ştiinţă,
care are legile ei, şi nu poate fi prostituată în halul ăsta.
ALCIBIADE
REVISTA ROMANIA MARE nr 1184 - 02.04.2013
O GAŞCĂ DE NEBUNI ŞIINCOMPETENŢI NE CONDUCE ŢARA SPRE DEZASTRU!
Aşa ceva nu s-a mai pomenit în Istoria
postdecembristă. În cadrul aceluiaşi partid de guvernămînt, nebunii se contrazic. Unul spune că există
bani de pensii şi salarii. Altul spune că nu avem deloc, sau numai pe termen
foarte scurt. Unul spune că pîinea se va ieftini prin reducerea TVA-ului, altul
spune că nici vorbă de aşa ceva: Nebunie curată! Nici noi nu mai ştim cum să
explicăm, ca să înţeleagă tot omul, fără să iscăm panică şi fără să credem că
ceea ce s-a numit „criză" a trecut. Prostia, reaua-credinţă, indolenţa,
furtul şi trădarea se pot explica, aducînd argumentele necesare. Dar nebunia?
La ce se întîmplă azi în România, în mediul politic, nici un medic psihiatru nu
ar face faţă dacă i s-ar cere explicaţii sau un studiu clinic. Unul, PDL-ist de
nădejde, reşapat şi reciclat de USL, aruncă piatra în baltă şi afirmă, la o oră
de maximă audienţă, că nu vor fi bani de pensii şi salarii.
Altul, preşedinte de ţară, îi întreabă pe
ziarişti, hăhăind cu subînţeles, ceva de genul: „depinde la ce oră din zi a
făcut respectivul acea afirmaţie“ (cităm din memorie). Membrii de partid
intervin ferm şi dezmint spusele proaspătului „coleg“. Numai că noi, cei de la
PRM, cunoaştem realitatea. Realitate pentru care nu e nevoie de doctorate,
masterate sau premii cumpărate de prin străinătăţuri. Ne este suficientă
aritmetica din clasa întîi sau clasa pregătitoare, dacă acolo se învaţă că 1+1
fac 2. În 1989-1990, echilibrul dintre populaţia activă care contribuia la
bugetul de pensii şi numărul pensionarilor era relativ normal. Aşa se putea,
bunăoară, ca femeile să iasă la pensie, la cerere, chiar şi la 55 de ani!
Puteau să trăiască ani buni de viaţă fără să cunoască bolile inerente ale
bătrîneţii, puteau să-şi crescă, în linişte, nepoţii. Astăzi, prin mărirea
vîrstei de pensionare, atît la femei, cît şi la bărbaţi (că aşa a vrut UE),
mulţi vor pleca de la serviciu direct pe năsălie. Evident, sînt semeni de-ai
noştri care interpretează ieşirea la pensie altfel şi ar dori să muncească, să
fie „activi“ pînă la moarte. În regulă, dar ce vină au ceilalţi români care au
contribuit la Bugetul de Stat şi vor un răgaz să se bucure de ce le-a mai rămas
din viaţă? Îngăduiţi-le celor sănătoşi şi fără astîmpăr să cumuleze pensia cu
salariul (în sistemul privat) şi gata! Dar, trecem de la una la alta şi ne
îndepărtăm de subiect. Azi, în 2013, cca. 3-4 milioane de români muncesc în
străinătate. Ce să spunem, bine că sînt apreciaţi acolo, bine că şi-au găsit o
soluţie pentru ei şi familiile lor. Dar, să nu uităm, aceşti români sînt
contribuabili la bugetele acelor ţări şi nicidecum la bugetul de pensii al
României. Aşadar, prin „dispariţia“ acestora, România are de suferit pe termen
scurt, mediu şi lung.
Nu mai discutăm despre cine e de vină pentru
această stare de lucruri, de dispariţia locurilor de muncă, de modul cum s-a
ajuns aici sau cine trebuie tras la răspundere, am făcut-o de nenumărate ori,
în diferite ocazii. Cert este că Bugetul de Stat este văduvit de contribuţii
uriaşe, care nu mai ajung nici la fondul de pensii, nici la sănătate, la
învăţămînt, sau în alte domenii, contribuţii fără de care o societate nu poate
funcţiona. Fără medici şi profesori, fără Poliţie şi Armată, sau un minimum de
aparat administrativ, nici un fel de stat, democratic sau nedemocratic, nu
poate supravieţui. Aşadar, nu ne referim la aceste categorii profesionale şi le
rugăm să nu se simtă în nici un fel vizate. Dezbatem doar faptul că un imens
potenţial de forţă de muncă a fost silit să-şi găsească un loc de muncă în
străinătate, discutăm despre faptul că acest potenţial nu mai contribuie la
bugetul României şi că populaţia noastră „îmbătrîneşte“ ca şi în alte state ale
lumii, de altfel. În România au rămas companiile de stat, cu salarii mari,
nemeritate, agenţii guvernamentale născocite pentru satisfacerea clientelei
politice, ONG-uri sponsorizate din bani publici şi un enorm aparat
administrativ. Dintre ele, unele nici nu îşi plătesc contribuţiile şi
impozitele legale. Din rea-credinţă, din motive de management defectuos corelat
cu o continuă căpuşare a companiilor relativ profitabile. Au mai rămas cîteva
IMM-uri autohtone, care trebuie să-i ducă în spinare pe ceilalţi. Pe leneşi, pe
proşti, pe cei care plimbă o hîrtie prin trei birouri cît e ziulica de lungă.
Cel gras (statul) s-a urcat în spatele celui slab, afirmase, la un moment dat,
Traian Băsescu. Ne pare extrem de rău că trebuie să-i dăm dreptate. Dar asta a
fost „moştenirea“ Guvernului Tăriceanu, care a supradimensionat aparatul de
stat, a lăsat libertate băieţilor deştepţi din energie şi regilor asfaltului,
în goana după cîteva sute de mii de voturi. Despre situaţia multinaţionalelor
nu discutăm, pe moment. Aţi văzut. Dacă treaba nu mai merge, îşi iau jucăriile
şi pleacă, după ce, în prealabil, îşi externalizează profiturile către
companiile ţărilor-mamă. Iar, acum, în timp ce scriem acest editorial, fac
restructurări şi concedieri pe capete! Nu avem ce să facem, acesta este
„capitalismul“. Dar, ne întrebăm şi noi: cei care afirmă că există bani de
pensii şi salarii la cine se referă? La pensiile nesimţite de peste 100 de
milioane de lei vechi, sau la salariile care ajung la 10.000 de euro în
companiile de stat? La primele, sporurile şi privilegiile la fel de nesimţite?
Sau la salariile neplătite la OLTCHIM şi MECHEL? Şi, staţi cuminţi, că mai
urmează alte disponibilizări, pentru că nu sînt bani şi pentru salarii, şi
pentru furat! Guvernul se preface că nu ştie despre ce vorbim şi că nu este de
competenţa lui să se amestece în treburile „privaţilor“, asta e „economia de
piaţă“, domnilor! Fără îndoială, actuala guvernare, ca şi clasa politică, la
putere sau în opoziţie, dacă-i va da mîna, va încerca să menţină un echilibru
bugetar cît să rămînă la putere cîţiva ani, apelînd la împrumuturi pe care le
vor plăti copiii şi nepoţii noştri. Între timp, îşi vor pune familiile la
adăpost, pentru multe generaţii de acum încolo. Atenţie, nu vă recomandăm
Cipru! Pe ei, pe profitorii murdari ai evenimentelor din 1989, tăvălugul
protestelor populare de anvergură nu îi va prinde nepregătiţi, ca din oală, ca
pe familia Ceauşescu. Au învăţat ceva din această lecţie a Istoriei şi vor
părăsi corabia precum şobolanii, la momentul potrivit. Şi atunci, românii vor
murmura, sărăciţi şi umiliţi, printre suspine, un slogan din campaniile PRM:
„Hoţilor, bandiţilor, ce-aţi făcut cu ţara
noastră?“ Români, chiar trebuie să ajungem în acest impas?
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei a Partidului
România Mare
ZIARUL TRICOLORUL,Anul X, nr. 2708, MARŢI 2 APRILIE 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
