"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




vineri, 14 octombrie 2011

Ziarul TRICOLORUL, nr 2293 / 15.10.2011

O ALTFEL DE DICTATURĂ

Democraţia urmăreşte ca interesele majorităţii populaţiei să fie reflectate în direcţia de dezvoltare a societăţii. Însă de la instaurarea Regimului Băsescu-Boc în România, în loc de democrţie a fost introdusă o nouă formă de dictatură: dictatura majorităţii parlamentare. Chiar dacă aceasta este determinată numai de un vot, ea se numeşte „majoritate“ şi face ce vrea, deciziile luate astfel putînd avea consecinţe grave asupra destinelor unei ţări, în speţă a României. Noţiunea de dictatură a majorităţii parlamentare reflectă o situaţie de o gravitate deosebită care se constată în Parlamentul Romaniei şi înseamnă subordonarea acestuia unui grup restrîns de persoane. Practic, voinţa celeilalte părţi a Parlamentului, care, în fapt, exprimă voinţa unei mari părţi din populaţia ţării, este ignorată cu bună-ştiinţă, fapt care, în practica judiciară, poate îmbrăca aspectul unei fapte penale de o gravitate deosebită, definită în Codul Penal ca abuz de Putere. Persoanele cu interese asemănătoare se grupează în partide politice şi îşi afirmă aceste interese prin constituirea şi promovarea unui set de valori şi de măsuri de realizare a acestor valori care se cheamă programe politice. Totodată, persoanele grupate într-un partid politic, precum şi susţinătorii acestuia, îşi trimit prin vot reprezentanţi în Parlament, care să promoveze acel program politic. Astăzi constatăm că şefii unor partide se subtituie partidelor lor şi impun parlamentarilor acelor partide o linie politică arbitrară. Aceşti şefi de partide au ajuns să reprezinte nişte forţe politice aproape independente de voinţa politică a partidului lor, astfel că acţiunile lor nu se mai încadrează în linia generală a ideii de democraţie care presupune că iniţiativa politică să plece de jos în sus, de la membrii de partid şi susţinătorii partidului către şeful acestuia şi nu invers.S-a ajuns ca parlamentarii să fie obligaţi să exprime un sprijin politic dictat de şeful partidului sau şeful statului, după caz, iar orice abatere de la acest dictat să fie reprimată imediat. Ca urmare, Parlamentul nu mai exprimă voinţa alegătorilor, ci pe cea a şefilor de partide din majoritatea parlamentară sau, cel mai adesea, a şefului statului, ceea ce nu mai este democraţie, ci oligarhie (puterea unui grup restrîns de persoane, de la oligo – puţin).  Cu alte cuvinte, un partid promovează un program politic general, care presupune un set de valori pe care susţinătorii partidului le îmbrăţişează. În baza lui, propune un program de guvernare care presupune nişte măsuri pe termen scurt, al unei legislaturi, pentru realizarea programului politic. Apoi, promovează un prim-ministru şi un Guvern care se angajează să aplice acel program de guvernare. Nici unul dintre şefii de partide nu explică felul cum va aplica acest prim-ministru programul politic al partidului. Acum, după cum se prezintă lucrurile, este mai mult decât evident că, practic, programul de guvernare nu există, iar în lipsa unui program politic public, membrii de partid trebuie să spere că acest guvern le va susţine interesele politice şi trebuie să creadă orbeşte în cei care le cer să susţină acest guvern prin votul parlamentarilor lor. Această formă nouă de dictat vine să-l protejeze pe adevăratul dictator, care este Traian Băsescu, pentru că el se poate prevala în orice moment de faptul că Parlamentul este expresia cea mai democratică a unei ţări, iar acesta aprobă proiectele normative care, în fapt, exprimă dispoziţiile sau ordinele sale discreţionare. Orice i s-ar reproşa, el vine cu răspunsul potrivit, prin care demonstrează că nu el, ci Parlamentul, care este expresia voinţei populare, a aprobat acel ordin sau dictat. Sigur, noi sîntem originali în toate, aşa că am inventat-o şi pe-asta, în ciuda ţărilor dezvoltate, acolo unde democraţia parlamentară se manifestă ca la carte. Numai la noi se poate manifesta o astfel de dictatură, acum, cînd Parlamentul nu mai reprezintă expresia populară, pentru că, prin măsurile antipopulare luate, actuala Putere s-a descalificat total, iar pe fondul exploziei efective a corupţiei şi a statuării statului mafiot numai de putere legitimă nu se mai poate vorbi în România de astăzi. În aceste condiţii, reprezentanţii actualului regim sînt perfect conştienţi că, dacă pierd Puterea în favoarea unor forţe patriotice, praful şi pulberea se va alege de ei, de banii lor, de averile lor şi de tot cee ce îi înconjoară. Pentru a preveni acest lucru, Puterea face tot ceea ce este posibil pentru a-şi păstra pîrghiile, transformînd în acest sens Parlamentul într-un adevărat instrument de dictatură, cu ajutorul cărui caută să impună unei întregi ţări reguli care contravin flagrant bunului-simţ, dar şi democraţiei. A impune o astfel de opţiune fără a justifica interesul public este, cu adevărat, o dictatură. O dictatură a şefilor de partide din arcul guvernamental, a şefului statului şi a unor grupuri restrînse din jurul lor, ale căror interese politice sînt obscure pentru marea massă a populaţiei. Parlamentul României devine astfel, pe zi ce trece, o entitate tot mai puternică, o instituţie care îşi face propriile reguli şi ameninţă să dicteze tot ce se întîmplă în ţară, pentru că, vorba unui parlamentar PDL în plenul camerelor reunite din 27 septembrie a.c., „ce dacă e ilegal!”. Paradoxal, instituţia Nr. 1 a unei democraţii ar putea deveni primul reper dictatorial după 1989. Această practică, contravenind în mod real adevăratei democraţii occidentale, a făcut ca România să apară în exterior ca o „oaie neagră“ a Europei, ocolită, izolată şi hulită de lumea civilizată.

Colonel (r). DAN ZAMFIRESCU


Cîţi bani o fi plătit Mugur Isărescu pentru a deveni membru al organizaţiei ultra-secrete Bilderberg?



Oficial, prezenţa la Bucureşti a lui vicontelui Etienne Davignon, şeful Clubului Bilderberg, este motivată de participarea sa  la conferinţa „European Union – after the sovereign debts crisis”, găzduită de BNR, care a avut loc în ziua de 14 octombrie. Acesta a fost însoţit de Richard Haas, preşedinte al Consiliului pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Realtions). Venirea în Bucureşti a şefului celui mai influent grup economico-financiar la nivel global se petrece la exact un an după întîlnirea, tot în Capitala României, a membrilor Comisiei Trilaterale Europa, la care cei mai puternici oameni ai bătrînului continent au făcut planuri de depăşire a crizei şi au discutat despre guvernarea globală. Neoficial, din informaţiile noastre, vineri seara, la finalul conferinţei organizate de BNR, Etienne Davignon şi Richard Haas, împreună cu mai mulţi membri ai Clubului Bilderberg, s-au întîlnit într-un loc secret, pentru a discuta viitorul monedei euro. Întîlnirea a fost organizată de Mugur Isărescu şi Adrian Vasilescu. Sursele noastre spun că în cadrul acestei reuniuni s-a desfăşurat şi un alt eveniment: Mugur Isărescu a fost făcut membru cu drepturi depline  al Clubului Bilderberg. De menţionat că Isărescu este primul român care a intrat în această discretă societate secretă, fondată în 1954, considerată „Guvernul mondial nevăzut”. Pînă acum, România a avut doar doi reprezentanţi în Comisia Trilaterală, o altă organizaţie apropiată Clubului  Bilderberg: Mugur Isărescu şi Mihai Tănăsescu. Întrebarea care se pune este aceasta: cîţi bani a plătit Mugur Isărescu pentru a beneficia de această nouă calitate? Pentru a deveni membru al Academiei Române, el a plătit mai multe zeci de milioane  de dolari, cu care s-a construit o nouă Bibliotecă a acelui for, fapt pozitiv, dar de ce cu bani publici el şi-a cumpărat o astfel de funcţie?


Recunoaşteţi personajele din fotografie?



Triumviratul Naţionalismului Românesc: preşedintele PRM Corneliu Vadim Tudor, flancat de senatorii Gh. Funar şi Ilie Ilaşcu. E clar că fără ei nu se poate, de-aia merge treaba din ce în ce mai rău şi nu mai există nici o autoritate morală.


NEWS ALERT
Senatorii PDL ameninţă cu răscoala. Se solicită întîlniri de urgenţă cu premierul şi cu preşedintele

Scandalul mocneşte în Grupul PDL de la Senat. Deşi, împreună cu partenerii din UDMR şi UNPR, deţin o majoritate fragilă, PDL-iştii nu reuşesc să mai treacă nici o lege prin Senat. Mobilizarea este foarte foarte slabă şi de aici a pornit un întreg scandal. Vîrf de lance a fost fostul secretar general al PDL, Vasile Blaga. Nici mai mult nici mai puţin, senatorii democrat-liberali l-au mandatat pe şeful Grupului PDL din Senatul României să solicite în proxima şedinţă a BPN al PDL întîlniri urgente cu preşedintele PDL Emil Boc, dar şi cu preşedintele României. O şedinţă cu scîntei a avut loc miercuri, imediat după o şedinţă a plenului, în care senatorii Opoziţiei au făcut din nou jocurile. Senatorii democrat-liberali s-au arătat foarte nemulţumiţi de reproşurile publice făcute la adresa lor de către unii din conducerea centrală a PDL. „Nu se poate să se spună despre noi că sîntem chiulangii sau că nu participăm la plenuri, în timp ce la Cameră se chiuleşte pe rupte. E adevărat că se cunoaşte mai mult la Senat cînd absentează unul sau doi colegi, dar cei care absentează permanent sînt oameni cu funcţii”, a spus pentru pesurse.ro unul din senatorii PDL foarte nemulţumiţi.
După discuţii îndelungi s-a ajuns la concluzia că aşa nu se mai poate. Paradoxal, deşi unii din BPN al PDL au lansat zvonul că Gruparea Blaga ar boicota şedinţele Senatului tocmai pentru a-l pune pe Emil Boc în dificultate, cei care chiulesc la Senat sînt senatorii apropiaţi de şefii PDL. Un exemplu strălucit este senatorul Sorina Plăcintă: „Ea ne spune cu tupeu greţos că nu are timp să piardă prin Senat şi că lunea în timpul plenului ea mai bine merge să îşi rezolve problemele pe la ministere”, a declarat un alt important senator democrat-liberal. „Noi nu ştim ce va fi, dar e de neacceptat să aflăm ce va fi cu noi prin presă. Cu noi nu vorbeşte nimeni. Habar nu avem dacă vom mai putea candida, dacă va mai exista Senatul şi alte rahaturi de genul ăsta”, a spus un alt senator. Un altul s-a arătat supărat pe cei care sînt şi senatori şi miniştri: „Eu înţeleg că sînt în Guvern şi că au probabil destulă treabă de făcut. Dar cred că ar putea ca măcar 2 ore pe săptămînă să îşi facă timp de nişte sesiuni de voturi finale. Ne fac liberalii şi psd-iştii de nu avem aere de fiecare dată. Stai, că or veni în curând legi importante şi o să vedem pe unde vor scoate cămaşa”.
Deocamdată, revolta mocneşte şi se aşteaptă un răspuns de la conducerea partidului. În caz contrar, sub protecţia anonimatului, mai mulţi senatori PDL au spus că se gîndesc şi la o formă de boicot mai radicală.
IOSIF BUBLE

====================================
====================================

TABLETA DE ÎNŢELEPCIUNE

Cu cît gîndim mai puţin, cu atît vorbim mai mult.
PROVERB FRANŢUZESC


„Naşul”, slugă pînă la moarte!
GAŞCA LUI TRAIAN BĂSESCU I-A PROMIS LUI RADU MORARU O ŞPAGĂ DE 10.000 DE EURO PE LUNĂ...



După ce Radu Moraru a rămas fără emisiune şi post de televiziune, pentru că proprietarii RCS – RDS s-au plictisit să bage bani în falimentul Zero TV, un post de televiziune avortat direct mort – Naşul face pasul spre politică, punînd umărul la construirea aşa-zisului partid Noua Republică. Această viitoare formaţiune politică este doar o altă diversiune din programul de intoxicări pus la punct sub comanda lui Traian Băsescu, scopul fiind atragerea cît mai multor voturi la alegerile de anul viitor. Această glumă infantilă, ce se doreşte „partid prezidenţial”, ar urma să se nască pe baza sporovăielii pe Internet, sub îndrumarea lui Sebastian Lăzăroiu, penibila Madame Blogary.
Rămas şomer şi fără audienţă, Radu Moraru a fost cooptat de Cotroceni să pună umărul la noua făcătură, despre care chiar fondatorii ei, nişte neica-nimeni, care nici măcar nu merită menţionaţi, spun că e necesar să apară pentru a înlocui PDL-ul, partid care „a trădat agenda reformatoare din 2004 a preşedintelui Traian Băsescu”. În aceste circumstanţe, Radu Moraru şi-a făcut joi seara apariţia la prima întrunire a fondatorilor „mişcării”, care a avut loc la Casa de Cultură a Studenţilor, unde mai bine de o oră l-a pupat în fund pe Traian Băsescu, vorbind în faţa cîtorva zeci de speriaţi, cei mai mulţi dintre ei aduşi cu arcanul la întrunire de la organizaţiile de tineret ale PDL. Prestaţia lui Radu Moraru la această întrunire a fost una tocmită de Traian Băsescu, prin intermediul lui Valeriu Turcan. Concret, miercuri seara, la orele 19, cei doi s-au întîlnit în biroul lui Turcan, de la Palatul Cotroceni, unde acesta i-a promis lui Moraru o remuneraţie de 10.000 de euro lunar dacă se angajează la noua construcţie politică. La sfîrşitul discuţiei, peste cei doi a intrat şi Sebastian Lăzăroiu, care a contribuit la punerea la punct a aportului Naşului la această diversiune. Lui Radu Moraru i s-a mai promis un loc eligibil de parlamentar, pe listele de candidaţi din 2012, ce vor fi controlate de Băsescu, în numele Mişcării Populare. Pentru că, în final, şi partidul căruia i se pun bazele va eşua tot în cadrul Mişcării Populare. Întîlnirea a durat circa o oră şi jumătate.


Audienţă record, realizată de preşedintele PRM joi seară, la Antena 3
„MINUTUL DE AUR” - 5,6 PUNCTE



Prezent în emisiunea moderată de Gabriela Vrânceanu, Tribunul a adus, din nou, în faţa televizoarelor milioane de români, înspăimîntaţi de vremurile cumplite prin care trecem cu toţii. Nu ne ajungea sărăcia, acum ne confruntăm şi cu aceste manfiestări ameninţătoare ale crimei organizate, tipice disoluţiei Statului, unde Legea este la discreţia celor care fură, ucid sau îi înfometează pe români. Din acest punct de vedere, a arătat liderul PRM, ceea ce s-a întîmplat la Giurgiu, unde înseşi instituţiile abilitate să facă lumină au băgat şi mai mult în ceaţă moartea tînărului baschetbalist american, este mai mult decît sugestiv pentru putregaiul portocaliu care a pus stăpînire pe societatea românească. Dacă pînă şi un om cum este acest Costel Busuioc, care a făcut atîta cinste României, spălîndu-ne, cît de cît, de ruşine pentru comportamentul unor conaţionali de-ai noştri, a ajuns să fie bătut de o brută cu părul vopsit şi care nu e în stare să lege două vorbe, atunci sîntem cu totul pierduţi. Domnul Corneliu Vadim Tudor a adus un cald omagiu liderului ţărănist Ion Diaconescu, fostul său coleg de Parlament, plecat dintre noi la vîrsta patriarhilor biblici, dar atît de îndurerat de tot ceea ce vedea în jurul său.

ULTIMA ORĂ
A-nţărcat bălaia...
MATROZUL CHIOR NU MAI POATE SĂ PUNĂ STROP DE ALCOOL ÎN GURĂ

Traian Băsescu nu mai poate bea nimic, cel puţin în perioada în care îi este administrat tratamentul trimis de Elena Udrea de la Seul. Vineri seara, cam pe la orele 21, aflat în compania favoritului său de pahar Sebastian Lăzăroiu, Traian Băsescu a încercat să bea o gură de whisky, la aproximativ 30 de minute după ce medicii SPP îi administraseră injecţia din Coreea de Sud care îi ţine sub control durerile de cap şi tremurul mîinii stîngi. În momentul în care a mirosit alcoolul şi a luat în gură prima înghiţitură, Pazvante Chiorul a dat să o ia la fugă spre baie, lovit de nişte spasme cumplite de vomă. Cu greu s-a abţinut să nu vomite chiar în biroul de la Vila Lac 2, acolo unde s-a petrecut scena. Sursele noastre spun că, iniţial, el a început să urle, acuzînd că băutura are un miros ciudat şi că vor să îl otrăvească. Ulterior, cei doi medici SPP, aflaţi de gardă, care au năvălit în încăpere, i-au explicat că băutura nu are nimic, dar că datorită tratamentului simţul olfactiv îi este denaturat, iar mirosul de alcool îi provoacă senzaţiile de greaţă, spasmele şi convulsiile stomacale. De altfel, medicamentele din Coreea de Sud au în prospect menţiunea că alcoolul este, cu desăvîrşire, interzis. În urma acestui incident, în capul lui Băsescu s-a născut dilema: să-i tremure mîna de la tumoarea care-i apasă pe creier, sau să-i tremure tot din cauza sevrajului alcoolic?


Ţara clanurilor interlope

România a devenit ţara clanurilor interlope. Cred că nu există oraş care să nu aibă măcar o asemenea grupare. Că vorbim de Giurgiu, Târgovişte sau Bucureşti, situaţia este aceeaşi. Clanurile interlope sînt cele care fac legea de ceva vreme şi, din cîte se pare, o vor face şi de acum înainte. Asta este România reală, cea de care Emil Boc, Traian Băsescu sau Traian Igaş sînt total dezinteresaţi.
Ultimele zile au fost de ajuns pentru a ne da seama ce se întîmplă în România. Am aflat cum clanul Butoane conduce oraşul Giurgiu şi despre legăturile acestei grupări cu diverşi politicieni, fie că vorbim despre senatori sau primari. Tot în ultimele zile am văzut că legea nu reprezintă nimic pentru asemenea interlopi, căci altfel cine ar fi îndrăznit să se bată cu cuţite chiar în faţa Curţii de Apel Bucureşti. Clanuri interlope au existat în România şi vor continua să existe. Problema cea mai gravă este însă că aceste grupări au o putere din ce în ce mai mare. Că vorbim despre clanul Butoane, clanul lui Sile Pietroi, cel al lui Ghenosu sau despre Cordunenii din Iaşi, toţi au reuşit să-şi asigure protecţia mituind şi oferindu-şi serviciile politicienilor de pe plan local sau chiar şi central. Asta este marea problemă. Poate că aici ar trebui să se uite Traian Băsescu, Emil Boc sau Traian Igaş. Poate că preşedintele nostru ar trebui să renunţe la „războiul” cu Regele Mihai şi să se preocupe mai mult de astfel de grupări. Poate că problema clanurilor interlope ar trebui dezbătută în CSAT. Cine ştie? De asemenea, poate că Emil Boc ar trebui să vorbească mai puţin despre creşterea economică, pentru că şi aşa nu ştie dacă ea va exista sau nu. La fel şi ministrul Internelor, Traian Igaş, poate că ar fi bine să abandoneze lupta împotriva „branconierilor” şi să se concentreze mai mult pe ceea ce se întîmplă în stradă. Totuşi, nici unul dintre ei nu va face aşa ceva. Pentru că ei sînt cei care le-au dat o asemenea putere clanurilor interlope, care astăzi fac legea în România. Grupări de acest gen au existat întotdeauna, dar parcă niciodată nu au fost atît de temuţi sau periculoşi. Butoane, Pietroi, Cordunenii sau Ghenuşii au existat şi înaintea lui Traian Băsescu, Emil Boc sau Traian Igaş. Acum însă tind să se transforme însă în brand de ţară.
GEORGE TĂRÂŢĂ

Presa elogiază prestaţia electrizantă a Tribunului, de la Antena 1
Legat la ochi, Vadim Tudor a reuşit să spună anii de naştere şi pe cei ai morţii a nu mai puţin de 67 de personalităţi



Presedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, a demonstrat miercuri seară, la emisiunea „Un show păcătos”, că ştie să spună, doar din memorie, anii de naştere şi de moarte ai multor personalităţi, pe care Dan Capatos i le dicta. Iată lista personalităţilor ale căror date biografice au fost identificate corect: Eminescu, Bach, Leonardo da Vinci, Ludovic al XIV-lea, Veronica Micle, Händel, Michelangelo, Franz Joseph, I. L. Caragiale, Vivaldi, Rafael, Martin Luther, Dimitrie Cantemir, Mozart, Theodor Aman, Jean Calvin, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Beethoven, Nicolae Grigorescu, Napoleon, Alexandru Vlahuţă, Haydn, Constantin Brâncuşi, Washington, Mihail Sadoveanu, Schubert, Kennedy, Liviu Rebreanu, Verdi, Frederic cel Mare, Lucian Blaga, Wagner, Otto von Bismarck, George Bacovia, Ceaikovski, Tudor Vladimirescu, George Călinescu, Chopin, Nicolae Bălcescu, Tudor Arghezi, Schumann, Gheorghe Magheru, Mircea Eliade, Brahms, Avram Iancu, Nicolae Labiş, Johann Strauss, Nicolae Iorga, Gheorghe Asachi, Offenbach, Octavian Goga, Al. Macedonski, Rossini, Take Ionescu, Tudor Muşatescu, George Enescu, Iuliu Maniu, Nichita Stănescu, Ciprian Porumbescu, Mareşalul Antonescu, Marin Preda, Nicolae Titulescu, Vasile Pârvan, Al.I.Cuza, Shakespeare, Mihail Sturdza, Dante Alighieri.
Corneliu Vadim Tudor, preşedintele PRM, a primit aplauze de la toţi cei aflaţi în platoul emisiunii „Un show păcătos” pentru cunoştinţele sale, iar asistenta Bianca Drăguşanu nu s-a putut abţine să nu exclame de cîteva ori la rînd: „Sînteţi genial! Sînteţi genial!”.


Parlamentul European a hotărît gestionarea cîinilor comunitari prin sterilizare

COMUNICAT DE PRESĂ
Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor (FNPA)

Pe parcursul ultimilor 10 ani, la nivelul Parlamentului European au fost lansate 3 Declaraţii scrise ce priveau situaţia cîinilor comunitari, însă nu au obţinut votul majorităţii pentru că parte din europarlamentari erau de părere că astfel de interventii legislative nu stau în competenţa Parlamentului European, ci a statelor membre, situaţia cîinilor comunitari fiind o situaţie particulară a unora dintre acestea.
Cruzimile asupra animalelor, ce au zguduit lumea, corupţia autorităţilor, ce nu sancţionează în nici un fel actele de cruzime faţă de animale, sau nu declară cheltuirea (fictivă) unor sume exorbitante pentru gestionarea cîinilor comunitari, perpetuarea unor măsuri extreme, care nu au făcut decît să menţină cîinii în stradă, lipsa unei strategii civilizate, eficiente, precum şi voinţa cetăţenilor europeni au determinat Parlamentul European sa ia atitudine.
Joi, 13 octombrie, Parlamentul European a adoptat, prin votul majorităţii, Declaraţia scrisă nr. 26 privind gestionarea populaţiei canine în Uniunea Europeană, avînd ca iniţiatori pe Daciana Sârbu, Adina Vălean, Elisabeth Jeggle (Germania), Raul Romeva i Rueda (Spania), Janusz Wojciechowski (Polonia).

Parlamentul European a decis să implementeze:

- măsuri de control asupra respectării de către statele membre a principiului art. 13 din Tratatul de la Lisabona, prin care animalele sînt recunoscute ca „fiinţe simţitoare”;
- măsuri legislative privind gestionarea cîinilor comunitari prin sterilizare, identificare, înregistrare, promovarea responsabilităţii deţinătorilor faţă de animalul propriu;
- implementarea unei legislaţii la nivel european împotriva cruzimii faţă de animale.

Dacă autoritatea statală română are interesul să prolifereze la nesfîrşit situaţia cîinilor comunitari, ignorînd faptul că eutanasia în massă aplicată timp de 10 ani nu a dat rezultate, fiind, deci, logic că niciodată nu va avea vreun alt efect, Parlamentul European decide ca această problemă să intre în competenţele Comisiei Europene, trasînd astfel linia obligatorie ce trebuie urmată de către România.
Adoptarea acestei declaraţii este un pas extrem de important, marcînd începutul sfîrşitului unei situaţii dramatice, care trenează de două decenii.
CARMEN ARSENE,
Vicepreşedinta Federaţiei Naţionale
pentru Protecţia Animalelor


Ipoteză halucinantă: Ocuparea Wall Street-ului, făcută cu banii lui George Sörös

În urmă cu doar 3 zile a apărut un clip video pe YouTube, în care unul dintre cei care protestează recunoaşte că primeşte 22 de dolari pe ora de protest. Presa internaţională scria că filmul a fost realizat pentru decredibilizarea celor care protestează. Acum au început speculaţii privind identitatea celui care ar putea finanţa aceste mişcări. Toate drumurile duc la Sörös.
Mişcarea anti-capitalistă „Occupy Wall Street” („Să ocupăm Wall Street-ul”) a primit sprijinul cel puţin neaşteptat din partea miliardarului George Sörös. Acesta a declarat, într-o Conferinţă de Presă la ONU, că îi priveşte cu simpatie pe manifestanţi şi opiniile lor, adăugînd că le înţelege sincer reacşia.
Critici apărute în ultima vreme arată cu degetul către Sörös, devenit unul dintre cei mai mari miliardari din America. Există voci care spun că mişcările de pe Wall Street sînt un cal troian pentru o agendă secretă a lui Sörös.
VALENTIN VIOREANU


Pentru împrospătarea memoriei
Curvăsăria politică

Degeaba voim să ieşim din Caragiale, nu ne ajută nimeni, dimpotrivă! A dat Dumnezeu, drăguţul, ca să mai apucăm şi noi ziua cea mare a libertăţii, în locul dictaturii care a domnit ani de zile asupra noastră. Cu o mică pauză după cel de-al II-lea război mondial, am cunoscut o scurtă epocă de liberalism politic, curmat de o dictatură cruntă, supravegheată de nişte vecini, ce ne-au împrumutat şi un stil de viaţă, pe care-l ştiţi la fel de bine ca mine. Nu e locul aici să dezvoltăm fazele şi liniile directoare ale acestei treceri la o politică uneori teroristă, alteori ridicolă, cu un regim dictatorial ce era numit „democratic”, prin asta înţelegîndu-se democraţia închisorilor comuniste ale partidului conducător, de care, cu chiu, cu vai, să zicem că am scăpat. Sigur că aceste rînduri ce vor urma nu puteau să apară în ziare pe timpul Anei şi al lui Dej, care vor rămîne în veci pomeniţi pentru ororile binecunoscute, pe care nu o să le înşir aici, pentru că vreau să scriu despre altceva. De bine, de rău, viaţa politică românească, cu hopuri şi suspendări, a străbătut o felie de timp care, iată, va atinge şi ea aproape o jumătate de secol. Avem de data asta partide tradiţionale, şi cînd scriu acest lucru mă gîndesc la cele două asociaţii politice: Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc, care s-au ilustrat printr-o spectaculoasă reapariţie pe scena politică. Liderii celor două formaţiuni politice democratice sînt, evident, moştenitori ai unor înaintaşi iluştri, despre care Istoria a luat cunoştinţă demult.
O dată cu încetarea războiului rece şi reapariţia celor două teamuri istorice, s-au relevat lideri mai tineri, cu o viziune modernă şi bune intenţii, dar, din păcate, şi nişte politicieni cam depăşiţi de evenimente, întrecuţi de marşul Istoriei, care nu are întoarcere. Cum s-a petrecut această alianţă stupefiantă, mai precis alipirea uluitoare a celor două echipe politice tradiţionale - la Alianţa Civică, cu semnul electoral Cheia, invenţie revendicată de domnul N. Manolescu, cunoscut critic literar, nu ştim. Desigur, nu e cazul să comentez ce fel de politică face domnia-sa, pentru că toată lumea face politică, fără a mai cere voie de la Poliţie. Ceea ce stupefiază electoratul e că această aripă a Convenţiei face multă zarvă ca să cîştige voturi, şi asta e treaba ei, dar celelalte două partide istorice n-au mamă, n-au tată, ele vor cu orice preţ să cîştige încrederea oamenilor şi, în consecinţă, cum procedează? Alianţa cu U.D.M.R.-ul m-a stupefiat! Astfel, s-a ilustrat proverbul: „Fă-te frate cu dracul pînă treci puntea!”.
Nu ştiu cum şi cînd aceste socoteli vor putea fi încheiate, dar nu mă încumet să zic decît „Aşa români, dacă ei mai aparţin poporului nostru, mai bine în fundul Iadului”. Deci, două partide istorice, cum le place să li se zică, trădează orice ideal românesc numai pentru a cîştiga nişte alegeri ce nu pot duce decît la fărîmiţarea teritoriului românesc. Să ignore domnii Raţiu, Coposu şi Câmpeanu cele ce se petrec la ora asta în ţara noastră? Hultanii, chipurile „istorici”, sînt gata să ajungă mai degrabă în Parlamentul maghiar, decît să reziste în faţa unei trădări şi ea „istorice”, cum le place celor doi sau trei lideri să spună. Cum cred ei că românii îi vor vota de aici încolo, socotindu-i trădători, ceea ce ei şi sînt, în realitate? Era uşor să stai pe undeva, prin Occident, pe banii babacăi, prin asta înţelegînd furnizorii occidentali, din Apus, domniile lor fiind flămînzi, gata la orice tranzacţii, pentru că, după socoteala noastră, pentru ei, a sosit ora plăţii datoriei faţă de sponsori, ce abia aşteaptă să vină la pună-te masă, scoală-te masă! După o aşa-zisă „rezistenţă”, atît cît ştim, aceşti lideri de carton şi-au strîns ceva sub căpătîi. Caragialismul nu ne iartă, iată-l ilustrat de fornăiturile acestor „combatanţi”! Din păcate, un Maniu nu mai putea să revină pe scena politică, la fel ca şi un Ionel Brătianu, ce nu poate fi reinventat. Nu numai noi, dar şi mulţi români au crezut că, o dată cu răsturnarea dictaturii, vom avea parte de o viaţă parlamentară tradiţională. Însă, în afara moştenirii numelui partidelor, nu vedem nimic altceva. Nu cunosc îndeaproape personalitatea domnilor Câmpeanu şi Raţiu, plonjaţi în ograda noastră după un stadiu nedorit în cele streinătăţi, unde se pare că nu au dus-o rău, dimpotrivă, fiind ţinuţi în rezervă tocmai pentru această perioadă, să-i zicem de tranziţie. Domniile-lor sînt simpatici, glumeţi, nonşalanţi sau tranşanţi, dar departe de anvergura înaintaşilor. Acest lucru nu intră în discuţia începută aici. La drept vorbind, personalitatea lor nu face nici o impresie. Cum nu vreau să discut despre activitatea dumnealor, mă voi mărgini la nişte „trădări” electorale, de care am mai pomenit. Unde vreau să ajung? Vreau să reamintesc nişte fapte recente, ce nu pot fi dezminţite de către protagoniştii numiţi. Iată însă că, o dată cu apariţia unei noi formaţii politice, adevăratul scop electoral nu era, desigur, decît o cămaşă în care să încapă toţi! În politică, o spune un sceptic, alianţele se risipesc rapid, trădările şi trecerile pe alt eşichier politic apar curent. „Ciolanul”, adică Puterea, e vînat fără scrupule. Se cunosc divorţuri ilustre, răniri orale sau scrise, impardonabile; scopul în politică este unul singur - Puterea. Nu ştiu cît de puternice sînt, cu adevărat, aceste formaţii şi unde vor ajunge, ceea ce mă dezamăgeşte cumplit însă este trădarea făţişă a intereselor naţionale, fapt de neiertat, deja parafat printr-o aşa-zisă Convenţie Democrată, din care, cum s-a văzut, fructele putrede au început să cadă la cel mai mic vînt electoral. Aşteptăm cu mare curiozitate să vedem cine va urma frumosul exemplu, impus de cearta surdă a pomanagiilor electorali, care trag scaunul de sub fundul mesenilor invitaţi la banchet. Nu ne este necunoscut conflictul dintre aripa tradiţională a „aliaţilor” şi strigările ca la nuntă ale combatanţilor. Cu astfel de luptători, gata la „plăcinte-înainte”, putem sta liniştiţi. Electoratul va şti mai bine ca noi la ce te poţi aştepta din partea unor politicieni, crescuţi la sîn de o falsă doică, chipurile democrată, la ţîţa căreia deja au apărut lacomi amatori. Domnilor, să vă ajute Dumnezeu să nu vă luaţi la bătaie, că vă faceţi de rîs şi fantomele bieţilor Maniu şi Brătianu vor fi consternate. Recitiţi-l repede pe Caragiale, domnilor, e timpul, pentru că ori l-aţi uitat pe marele scriitor, ori, Doamne fereşte, a dat strechea în domniile-voastre! Urnele vă vor convinge că vremea Miticilor cîştigaţi la belciuge electorale s-a cam dus. Ce mai aşteptaţi? Sînteţi demodaţi, bătrîni, de aici încolo la mînăstire...
EUGEN BARBU
(3 aprilie 1992)


La colt
Nevoia unei noi viziuni despre lume (I)

Cred că nu fac o dezvăluire de senzaţie dacă spun că literatura română riscă să rămînă necunoscută în lume. Nu vorbesc de dezinteresul total pentru ea din partea Institutului Cultural Român sau a Ministerului Culturii. Vorbesc de interesul străinilor pentru ea. Am avut ocazia de nenumărate ori să constat de ce cărţi scrise de Rebreanu, Sadoveanu, Marin Preda, Camil Petrescu, George Călinescu şi alţi corifei ai literaturii române nu există în librăriile din Paris, Madrid, Londra, Lisabona sau New York.
La biblioiteca „Barnes & Noble” din New York se fac zilnic lansări de carte şi am avut prilejul de multe ori să discut cu editori americani, pe care i-am întrebat de ce nu-l traduc pe Marin Preda, de pildă, un mare scriitor român? De ce? Pentru că el a scris pentru români, nu şi pentru americani. Nu-i interesează pe americani Moromeţii. De ce să-i intereseze pe francezi, englezi, irlandezi, evrei, arabi, chinezi şi alte neamuri care alcătuiesc poporul american un roman ca Moromeţii?
Fiindcă nu e vorba aici de stil, de frumuseţea cuvîntului, a frazelor intraductibile, de umorul plin de sevă care învăluie personajele, e vorba de substanţa cărţii, povestea unor ţărani în România interbelică. Marin Preda a scris un roman pentru noi, românii. Bătaia e scurtă. Gîndiţi-vă numai la faptul că atunci cînd hotărăsc să fugă cu caii de acasă, Paraschiv şi Nilă nu fug mai departe de Bucureşti, destul de aproape de Siliştea-Gumeşti. Deci viziunea autorului este una locală, provincială, foarte particulară. Nu are nici o legătură cu realitatea din America, Franţa sau China! Dar eu am întîlnit Moromeţi şi în Israel, şi în Spania, şi în America. Ba Morometele Prunariu a ajuns şi în cosmos!
De aceea, în romanul Urmaşii Moromeţilor, foarte apreciat de confraţi, tocmai acest lucru fac, îi duc pe Paraschiv şi Nilă mai departe, dincolo de graniţele ţării, pe toată planeta! De fapt, ei mă duc pe mine! Fiindcă românii se află pe tot globul pămîntesc. Scriitorul român, mai ales în perioada Cortinei de fier, s-a limitat, vrînd-nevrînd, la România şi la spaţiul ex-sovietic, admis ca singurul cîmp de desfăşurare a acţiunilor literare. A fost o literatură condamnată. Lucru valabil şi pentru celelalte ţări ex-socialiste. Ca să scrie literatura sa formidabilă, un  Milan Kundera a trebuit să aleagă exilul. Şi alţii ca el. Sau închisoarea, precum Havel.
În esenţă, literatura română este o literatură pentru noi, nu şi pentru alţii. De ce în epoca interbelică am avut deschidere şi scriitorii români erau ca la ei acasă la Paris şi alte focare europene şi americane? Ce să mai spunem de arta avangardistă, de opera unor Tristan Tzara, Victor Brauner şi Marcel Iancu? Sincronismul nu era o vorbă goală. Geniul lui Brîncuşi a constat şi în faptul că a înţeles primul de ce trebuie să ajungă la Paris, chiar per pedes. şi cu ce s-a ales din partea statului român? Era considerat decadent. Gîndiţi-vă numai la şocul pe care l-a avut, cînd ţara mamă i-a refuzat donaţia, atelierul său de la Paris! Iar după revoluţie, aşa-zişii experţi i-au murdărit opera, atribuindu-i sute de falsuri!
Pe de o parte, a exista şi există o politică nenorocită, izolaţionistă, anti-românească, iar pe de altă parte o viziune limitată, provincială, a scriitorului sau artistului român. Ce scriitor este Agîrbiceau, de pildă! Fenomenal! Da, dar pentru noi, nu şi pentru alţii! Aşa se poate spune şi despre Coşbuc, Arghezi, Blaga şi pînă la Nichita Stănescu şi Fănuş Neagu. Pentru noi sînt coloşi, dar pentru alţii nu există. N-am văzut în librăriile occidentale sau americane vreo carte de-a lor tradusă, aşa cum stau acolo la dispoziţia cititorului de pretutindeni cărţile lui Borges, Saramago, Kundera sau Coelho. (Va urma)

GRID MODORCEA


Fenomene stranii
Misterul Bibliilor nearse

Pe data de 29 martie 1999, Hazel (55 ani) şi Herbert Twilley (58 ani) din Water Valley, SUA, au asistat neputincioşi la un incendiu care le-a ars casa pînă în temelii. Singurele lucruri care au rămas neatinse de flăcări au fost două biblii. „N-am văzut aşa ceva în 23 de ani de muncă!” a declarat Danny Johnson, şeful pompierilor. „Ar fi fost normal să ardă şi bibliile!” Incendiul a izbucnit în urma unui scurtcircuit provocat de foenul lui Hazel Twilley, uitat în priză, şi a luat amploare, cînd femeia lucra în grădină, iar soţul ei era plecat în oraş. „în cîteva minute, toată casa era în flăcări!” a declarat Hazel. „Nici n-am putut intra! Cînd au venit pompierii, nu mai era nimic de făcut. Arsese tot: mobila, perdelele, covoarele, iar televizorul, video-ul şi celelalte aparate au fost topite! Printr-un miracol, au rămas neatinse cele două biblii: una pe care am primit-o de la tatăl meu, preot, şi una pe care familia mea o avea de peste 80 de ani! Uluitor e faptul că masa pe care se aflau bibliile a fost făcută cenuşă!”

TRAIAN TANDIN


Călcîiul lui Ahile 
HOŢUL PĂCĂLIT

Lumea noastră, uneori, este foarte ciudată. Plină de contradicţii şi mai ales de ciudăţenii pe care cu greu ţi le poţi explica. De pildă, pentru noi este greu de înţeles cum unii oameni credincioşi, cu frica lui Dumnezeu (este o expresie greşită fiindcă Cel de Sus nu este rău ; este Bun, Înţelept şi Drept), evlavioşi, se duc la biserică, ba uneori le şi ctitoresc, dar odată ieşiţi de acolo, uită de toate preceptele creştine, chiar şi de cele 10 porunci dinTablele lui Moise cu care acesta a coborît din munte. În mişcarea sportivă, care nu este lipsită de oameni cu credinţă în Dumnezeu, avem totuşi o mulţime de situaţii în care se uită de Dumnezeu, se săvârşesc o mulţime de fărădelegi după care făptaşii, îi vezi cum intră cu evlavie în biserică, spre iertarea păcatelor. Nu dăm nume, le găsiţi zilnic în presa sportivă sau în cea de scandal. Nu avem nici intenţia ca aceste note să fie considerate o predică, nu  suntem noi îndreptăţiţi să o facem, ci doar să amintim cea de a 8-a poruncă: Să nu furi! Şi ca să vă descreţim puţin frunţile, să vă spunem o poveste populară cu tâlc care poate fi şi de învăţătură pentru mulţi, chiar pentru noi toţi. Într-o bună zi, într-un sat, un negustor de produse lactate este chemat la poliţie în urma unui denunţ. Fusese reclamat de un brutar căruia îi vindea zilnic unt la preţul de un kilogram, dar că îi dă zilnic lipsă la cântar. Poliţaiul, care chemase la poliţie şi pe reclamant, adică pe brutar, îl întreabă pe lăptar:
- Dumneata ai cîntar?
- Nu, don-poliţai, n-am.
- Păi atunci cum poţi să-i vinz un kilogram de unt reclamantului ?
- Păi să vedeţi. Eu am o balanţă şi pun pe o parte a balanţei pîinea de un kilogram pe care o iau zilnic de la brutar iar pe cealaltă parte a balanţei, kilul de pâine pe care o iau de la brutar !.
Şi astfel, amendat a ieşit reclamantul. Povestioara are mult haz dar din păcate, în viaţa de zi cu zi se prind hoţii mult mai greu. Poate acum cu DNA-ul...

SILVIU DUMITRESCU

INGERI PAZITORI 


Ziarul TRICOLORUL, nr 2293 / 15.10.2011 

Aseara pe Antena 3 in emisiunea "Stirea Zilei" !

Emisiunea poate fi revazuta aici:

http://inregistrari.antena3.ro/view-13_Oct-2011-Stirea_Zilei-10.html



joi, 13 octombrie 2011

Ziarul TRICOLORUL, nr 2292 / 14.10.2011


JEFUIREA RESURSELOR NATURALE



În Dacia Edenică, Bunul Dumnezeu a lăsat Poporului Primordial şi urmaşilor lui o mulţime de bogăţii ale subsolului şi de pe suprafaţa ţării. Iată ce spune Constituţia României, la art. 136, alin. 3: „Bogăţiile de interes public ale subsolului(...) fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice“. La art. 136, alin. 4 din Constituţie se precizează: „Bunurile proprietate publică sînt inalienabile”. Aceeaşi Constituţie, la art. 135, alin. 2, lit. d, stabileşte că „Statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional”. Toţi cei care au fost aleşi în ultimii 21 de ani preşedinţi ai României (Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu), cei care au ajuns prim-miniştri (Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu, Adrian Năstase, Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu şi Emil Boc) şi miniştri, precum şi toţi parlamentarii au jurat cu mîna pe Biblie că vor respecta Constituţia. Ce au făcut în realitate, cea mai mare parte dintre ei ? Au încălcat Constituţia şi au iniţiat proiecte de legi din partea guvernelor şi apoi majorităţile parlamentare le-au votat, legi prin care sînt jefuite resursele naturale din România, iar în Bugetul de Stat au intrat sume derizorii. Contrar prevederilor Constituţiei, începînd cu Regimul Constantinescu-Ciorbea, s-a trecut la un program diabolic de închidere a sute de mine, pentru ca bogăţiile naturale să nu mai fie exploatate de firme de stat româneşti în Interes Naţional, ci să fie oferite aproape gratuit unor firme de stat şi private străine. Regimurile Constantinescu, Iliescu şi Băsescu i-au asigurat României statutul de colonie europeană, unde uriaşele bogăţii naturale sînt exploatate de străini, iar Poporul Român este îndatorat la bănci, sărăcit, umilit, batjocorit şi supus la genocid. Ca şi în ţările coloniale din Africa, Poporul Român şi Parlamentul nu au voie să cunoască prevederile din contractele de concesionare şi licenţele de exploatare a bogăţiilor naturale din România, ele fiind secrete sau confidenţiale. Zilnic sînt exploatate şi exportate din ţara noastră mari cantităţi din bogăţiile naturale, iar Poporul Român şi Bugetul de Stat obţin 1-5% din valoarea acestora. Un asemenea jaf nu există în nici o ţară din lume !

Vom prezenta 3 exemple edificatoare şi de mare actualitate.


I) Legea minelor, Legea nr. 85/18 martie 2003, modificată şi completată, precizează la art. 1 că: „Resursele minerale situate pe teritoriul şi în subsolul ţării şi al platoului continental în zona economică a României din Marea Neagră (...) fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin Statului Român”. Autoritatea competentă abilitată pentru aplicarea Legii minelor este Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.), instituţie publică în subordinea guvernului. A.N.R.M. are 15 atribuţii principale, dintre care menţionăm cîteva:


- gestionează resursele minerale şi fondul geologic naţional, proprietate publică a statului;

- stabileşte clauzele şi condiţiile licenţelor, acordă şi emite licenţe;

- urmăreşte şi verifică producţia de resurse minerale pentru calcularea redevenţelor;

- stabileşte taxele pentru activitatea de prospecţiuni, de explorare şi de exploatare a resurselor minerale, precum şi tarifele din care îşi asigură venituri extrabugetare, care sînt cheltuite pentru dotări, pentru acordarea unor uriaşe stimulente personalului şi pentru numeroase deplasări în străinătate, în aproape toate ţările lumii. 
Cheltuielile şi stimulentele pentru personal sînt stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.R.M. Pînă în anul 1989, resursele naturale din România au fost exploatate de către firme de stat româneşti în Interes Naţional. În timpul Regimurilor Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, resurselor naturale ale Poporului Român au fost concesionate de A.N.R.M., de regulă, unor firme străine, care le exploatează în interesul lor şi obţin profituri uriaşe. Toate resursele minerale care se exploatează în România aparţin integral firmelor care au primit licenţe de la A.N.R.M., iar Statul Român beneficiază doar de redevenţe şi de taxe derizorii. Titularul licenţei de exploatare, care se acordă prin negociere, plăteşte anual o taxă pe activitatea de exploatare şi o redevenţă minieră, cea mai mică din lume. Taxa anuală pentru activitatea de prospecţiune este de 250 lei/km², pentru activitatea de explorare este de 1.000 lei/ km², pentru activitatea de exploatare este de 25.000 lei/ km². Redevenţa minieră cuvenită Bugetului de Stat se stabileşte la încheierea licenţei şi este de:

- o cotă procentuală de 4% din valoarea producţiei miniere pentru minereuri feroase, neferoase, radioactive, cărbuni, ape minerale terapeutice şi geotermale, nămoluri terapeutice etc.;

- echivalentul în lei a 4 euro/1.000 litri pentru apele naturale.

 Conform art. 20, alin. 4, „Titularul licenţei de exploatare constituie o garanţie financiară pentru refacerea mediului, în conformitate cu instrucţiunile tehnice emise de A.N.R.M. Pentru exploatarea de la Roşia Montană se păstrează secretul de către A.N.R.M. în privinţa garanţiei bancare pentru refacerea mediului, care ar trebui să fie cu mult peste 1 miliard euro, dar în realitate este o sumă extrem de mică, cu care Roşia Montană Gold Corporation şi nici preşedintele-avocat Băsescu nu se pot lăuda, evitînd sistematic să o mediatizeze.

Licenţa de exploatare intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României a Hotărîrii Guvernului de aprobare a acesteia. Licenţa de exploatare se acordă pe maximum 20 de ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de cîte 5 ani.

În Legea nr. 85/2003 există o prevedere incredibilă, la art. 21, alin. 2, respectiv: „Prevederile legale existente la data intrării în vigoare a licenţei rămîn valabile pe toată durata acesteia, cu excepţia apariţiei unor eventuale dispoziţii legale favorabile titularului”.

Pînă nu este abrogat acest text, rămîn simple promisiuni cele făcute de Regimul Băsescu-Boc cu privire la renegocierea redevenţei pentru zăcămîntul de la Roşia Montană, de la 4 % la 6 %. Proiectul acestei legi a fost elaborat în timpul Guvernului Năstase, iar toate prevederile împotriva Interesului Naţional şi Bugetului de Stat nu au fost abrogate de Guvernele Tăriceanu I-II şi Boc I-V. Toate au susţinut interesele străinilor în România, pentru a fi jefuite legal bogăţiile naturale ale Poporului Român şi pentru a nu se încasa anual la Bugetul de Stat cel puţin 15 miliarde euro.


II) Legea petrolului, Legea nr. 238 din 7 iunie 2004, modificată şi completată, precizează la art. 1 alin. 1, că: „Resursele de petrol situate în subsolul ţării noastre şi al platoului continental românesc al Mării Negre (...) aparţin Statului Român”. Aceste resurse de petrol au fost concesionate de către A.N.R.M. în schimbul unei redevenţe pe care titularii acordurilor petroliere o plătesc la Bugetul de Stat. Redevenţa petrolieră se calculează înmulţind valoarea producţiei brute extrase cu cota procentuală stabilită de Legea petrolului nr. 238/2004, unde valoarea producţiei brute extrase = producţia brută x preţul de referinţă de 22 dolari/baril, care rămîne neschimbat timp de 10 ani (pînă în anul 2015), indiferent de preţul ţiţeiului pe piaţa mondială. Durata iniţială a concesiunii poate fi de pînă la 30 de ani, cu posibilitate de prelungire de pînă la 15 ani. Acordul petrolier se aprobă de către guvern şi, conform art.31, alin. 2, „Prevederile acordului petrolier rămîn valabile pe toată durata acestuia, cu excepţia adoptării unor dispoziţii legale favorabile titularului acordului petrolier”. Pentru liniştea celor care exploatează ţiţei din România, la art. 61 se precizează, din nou că: „Prevederile acordurilor petroliere acordate de guvern rămîn valabile, pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate”. Ca urmare a aplicării Legii nr. 238/2004 şi a Legii nr. 555/2004 privind privatizarea PETROM, s-a ajuns ca firmele care exploatează ţiţei şi gaze naturale din România să plătească la Bugetul de Stat o redevenţă de cel mult 10 dolari/baril de ţiţei şi 15 dolari/1.000 m cubi de gaze naturale. În plus, conform art. 216 din Codul Fiscal, pentru produsele petroliere extrase şi exportate direct din România firmele respective sînt scutite de impozite la Bugetul de Stat. Pe cale de consecinţă, firma O.M.V.-PETROM a devenit cea mai profitabilă firmă din lume, iar Statul Român pierde anual 7-10 miliarde euro, deoarece nu vinde ţiţeiul şi gazele extrase din România la preţul de pe piaţa mondială.

Avînd în vedere profiturile uriaşe pe care le obţin firmele care exploatează ţiţei şi gaze naturale din România, rezultă că nu există nici o justificare economică pentru creşterea preţului carburanţilor la 6-7 euro/litru şi a gazelor naturale la circa 500 euro/1.000 m cubi.


III) Legea gazelor, Legea nr. 351 din 14 iulie 2004, modificată şi completată, reglementează sectorul şi piaţa gazelor naturale şi se coroborează cu prevederile Legii energiei electrice nr. 13/2007, care reglementează sectorul şi piaţa energiei electrice. Politica energetică a statului în domeniul gazelor naturale trebuie să asigure satisfacerea cererii de gaze naturale pentru toate categoriile de consumatori, în condiţii de creştere a eficienţei energetice, de competitivitate şi transparenţă. Unul dintre obiectivele acestei legi îl constituie transparenţa preţurilor şi tarifelor reglementate la gazele naturale. Realizarea obiectivelor prevăzute de Legea nr. 351/2004 revine Ministerului Economiei, Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.) şi persoanelor juridice din domeniul gazelor naturale. A.N.R.E. este instituţie publică autonomă (?!) de interes naţional, în subordonarea primuluiministru, finanţată integral de la Bugetul de Stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului. Prima atribuţie a A.N.R.E., înscrisă la art. 8, alin. 1, lit. a, o constituie elaborarea şi propunerea spre aprobare guvernului a Regulamentului privind acordarea autorizaţiilor şi licenţelor în sectorul gazelor naturale. De asemenea, A.N.R.E. elaborează, aprobă şi aplică criterii şi metode pentru aprobarea preţurilor şi pentru stabilirea tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale. Rezultă că Guvernul este cel care, de fapt, aprobă preţul gazelor naturale pentru consumatorii din România. Pentru a nu avea consecinţe în plan politic, la art. 99 din Legea nr. 351/2004 se menţionează că: „Preţurile şi tarifele reglementate în sectorul gazelor naturale se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.R.E”. Pentru gazele naturale din producţia internă, care asigură circa 66 % din necesarul anual, A.N.R.E. nu dă dovadă de transparenţă în ceea ce priveşte costul de producţie şi preţurile la care sînt vîndute către consumatorii casnici şi către persoanele juridice. Pe cale de consecinţă, cu toate că redevenţa plătită pentru gazele naturale extrase din România este cea mai mică din lume, periodic cei din sectorul gazelor naturale pretind să fie mărite preţurile şi tarifele practicate pentru consumatori. Un argument des invocat de A.N.R.E. şi Guvern este că acestea trebuie să ajungă la nivelul celor practicate în Uniunea Europeană, uitînd că pentru cetăţenii români nu sînt asigurate salarii şi pensii măcar la nivelul mediu al celor din U.E.

Din exemplele prezentate rezultă că, prin nerespectarea Constituţiei, a fost creat şi menţinut de către Regimurile Constantinescu, Iliescu şi Băsescu un cadru legal care să permită ca resursele naturale din România să fie exploatate şi valorificate de firme străine private sau de stat, fiind prejudiciat Bugetul de Stat cu peste 15 miliarde euro în fiecare an. Toate contractele şi licenţele privind bogăţiile naturale sînt dezavantajoase pentru Statul Român şi au prejudiciat Bugetul de Stat. După lichidarea programată a peste 6 milioane de locuri de muncă, în perioada post-decembristă, cea mai mare pierdere anuală pentru Bugetul de Stat o constituie nevalorificarea bogăţiilor naturale în Interes Naţional. Acesta este un subiect interzis în dezbaterile publice, inclusiv acum, în perioada crizei internaţionale, cînd Regimul Băsescu-Boc se plînge că nu are bani la buget pentru a plăti salarii şi pensii, fiind nevoit să se împrumute în fiecare lună de la bănci străine şi la dobînzi mari. Atît Opoziţia, cît şi Puterea şi cea mai mare parte a presei neglijează intenţionat să abordeze modalităţile de jefuire a bogăţiilor naturale şi stabilirea responsabilităţilor. La întîlnirile publice, tot mai rare, precum şi la dezbaterile televizate trebuie puse liderilor şi parlamentarilor P.D.L., P.S.D., P.N.L., U.N.P.R., P.C. şi U.D.M.R. cel puţin următoarele întrebări:


1) De ce au fost date pe nimic bogăţiile naturale din România, care aparţin Statului şi Poporului Român?

2) Cine sînt beneficiarii contractelor de concesiune şi ai licenţelor de explorare şi exploatare a bogăţiilor naturale din România?

3) Ce sume s-au încasat de la fiecare „ales” al A.N.R.M. la Bugetul de Stat şi ce comisioane au dat cei care au obţinut contracte de concesionare şi licenţe pentru exploatarea bogăţiilor naturale?

4) Cîte miliarde de euro s-au pierdut anual, ca urmare a faptului că nu au fost vîndute bogăţiile naturale din România la preţurile de pe piaţa mondială?

5) De ce nu sînt cercetaţi penal, de către Parchet sau D.N.A., pentru subminarea economiei naţionale, pentru genocid, pentru trădare şi pentru abuz în serviciu cei care au negociat şi au decis din partea A.N.R.M. şi Guvernului în legătură cu jefuirea resurselor naturale ale Poporului Român ? Este evident, şi viaţa a confirmat, că s-au încheiat contracte şi s-au eliberat licenţe de exploatare, a bogăţiilor naturale, de tip colonial de către A.N.R.M. şi Guvernele României.

În condiţiile crizei internaţionale, care se agravează şi loveşte mult mai rău România şi pe români, cînd Guvernul Boc V se împrumută cu 1,5-2 miliarde euro în fiecare lună, cînd au scăzut salariile reale şi pensiile, cînd continuă disponibilizările pentru încă 200.000 de bugetari, cînd se închid 3.000 de şcoli şi 200 de spitale, cînd povara datoriei externe a trecut de 150 miliarde euro, cînd nu au fost atrase circa 20 miliarde euro din fondurile europene nerambursabile, cînd lipsa locurilor de muncă, foamea şi frigul au devenit cei mai mari inamici ai cetăţenilor români, se conturează şi trebuie să se recurgă cît mai rapid la următoarele soluţii:


1) Invitarea preşedintelui Traian Băsescu în Parlament, pentru a prezenta un mesaj în legătură cu situaţia resurselor naturale din România, modalităţile de exploatare şi pierderile uriaşe suferite de Bugetul de Stat.

2) Modificarea Legii de privatizare a PETROM, a Legii minelor, a Legii petrolului şi Legii gazelor, pentru eliminarea prevederilor defavorabile pentru Statul Român şi valorificarea bogăţiilor naturale în Interes Naţional.

3) Înfiinţarea unui Minister al Resurselor Naturale, care să se ocupe de gestionarea şi valorificarea lor în concordanţă cu Interesul Naţional, pentru a asigura prosperitatea Poporului Român şi plata uriaşelor datorii externe.

4) Să fie desecretizate urgent toate contractele şi licenţele de exploatare a resurselor naturale din România.


Dr. GHEORGHE FUNAR,

Secretar general al P.R.M.,

Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj






Încă o dovadă a uriaşei neruşinări a lui Traian Băsescu
DUPĂ CE A PIŞAT OCHII LA CĂPĂTÎIUL
LUI ADRIAN PĂUNESCU, ŞMECHERUL
ABSOLUT S-A FĂCUT CĂ BOCEŞTE
ŞI LA CĂPĂTÎIUL LUI ION DIACONESCU







- Replici: „Ce caută jigodia aici?” (ţărăniştii)

„Mortul pe masă, şi voi...” (sepepiştii)

Miercuri seara, pervers cum îl ştim, Traian Băsescu s-a dus să pişe ochii la catafalcul lui Ion Diaconescu, încercînd să joace încă o dată, pentru marele public, scena pioşeniei. Nu în calitate de gropar a venit Traian Băsescu la căpătîiul bătrînului ţărănist, deşi prin înverşunarea de a doborî, în 1998, Guvernul Ciorbea, a îngropat PNŢCD. Operaţiunea, o simplă manevră de imagine, a fost una aranjată de Pazvante Chiorul în complicitate cu aşa-zişii ţărănişti din Aripa Pavelescu, nimeni alţii decît cei pe care se bazează pentru a racola acest partid în proaspăt clocita „Mişcare Populară”. 

Aceştia l-au anunţat cînd anume să vină pentru a nu se întîlni cu eventuale persoane incomode, care i-ar fi putut reproşa prezenţa acolo. De altfel, la coborîrea din maşina prezidenţială, Traian Băsescu a fost întîmpinat de Aurelian Pavelescu („ăla mic cu capul mare“ - cum l-a bălăcărit Chiorul) care l-a ghidat spre sala unde era depus trupul neînsufleţit al lui Ion Diaconescu. Chiar şi aşa, Băsescu, a cărui prezenţă acolo era privită cu suspiciune, a avut parte de o serie de reproşuri, care l-au făcut să spele rapid putina, pentru a nu intra în conflict cu o parte din cei prezenţi în sediul PNŢCD. Concret, cum a intrat în sediu, lui Traian Băsescu i s-a ridicat brusc tensiunea arterială şi s-a făcut roşu ca racul cînd, la salutul de „Bună seara!”, i s-a răspuns prin replica „Trăiască Regele!”, replică preluată de o parte a ţărăniştilor aflaţi la priveghi. Sursele noastre spun că Băsescu s-a abţinut cu greu să nu se certe cu contestatarii lui. Unul dintre SPP-işti a încercat să-i calmeze, spunîndu-le  „Mortul e pe masă, şi voi…”. În cele aproximativ 10 minute în care Traian Băsescu a stat în sediul PNŢCD, cu tot cu drumul de la maşină pînă în încăperea unde era depus trupul neînsufleţit, pretutindeni se auzea un murmur de dezaprobare la adresa gestului său, iar întrebarea pe care ţărăniştii şi-o puneau în şoaptă, unii altora, era „Ce caută jigodia aici?”. Atmosfera ostilă cu care a fost întîmpinat acolo i-a provocat lui Băsescu o cumplită durere de cap, în ciuda medicamentelor sosite din Coreea de Sud. Pe drumul de întoarcere la Vila Lac 2, dar şi în incinta acesteia, mitocanul i-a înjurat ca un surugiu pe toţi cei care îi ieşeau în cale. Este de-a dreptul jenant, că în calitatea sa de preşedinte de stat, Băsescu nu mai poate participa nici măcar la un priveghi fără să fie contestat de mulţime.



Recunoaşteţi personajele din fotografie?





Bonn, 6 noiembrie 1972. Cancelarul german, socialistul Willy Brandt, îl primeşte pe ministrul de Interne al României de la acea vreme, Ion Stănescu (în mijloc). Reamintim că România a fost prima ţară socialistă care a stabilit relaţii diplomatice cu Republica Federală Germania, numind acolo şi cel mai tînăr ambasador, Constantin Oancea (ultimul din dreapta).



Blejnar, banii înapoi!







Fiscul, condus de Sorin Blejnar, a primit o mare palmă din partea Curţii de Apel Bucureşti, care a susupendat, printr-o sentinţă executorie, plata retroactivă a TVA pe drepturile de autor. Iată că magistraţii Curţii de Apel au pus la punct excesul de zel al Fiscului condus de Blejnar, care a decis să încalce orice principiu de drept, dar şi de logică, şi să aplice retroactiv TVA pe drepturile de autor.  Un număr de 25 de vedete au considerat că este ilegal să li se ceară retroactiv TVA pe drepturile de autor aferente activităţilor desfăşurate în urmă cu 5 ani. Mai ales că Fiscul i-a ştiut cu nume şi prenume pe toţi cei care ar fi trebuit, în opinia funcţionarilor acestei instituţii, să plătească acest TVA, dar nu i-a înştiinţat. Ba mai mult, le-a trimis an de an acasă Declaraţia de impunere fiscală, în care nu se amintea nimic de această taxă. Avocatul Gheorghe Piperea , care a cîştigat procesul, spune că acum Fiscul ar trebui să oprească orice acţiune împotriva celor plătiţi pe drepturi de autor, chiar dacă ar face recurs. „Paşii următori nu există, ar trebui să se oprească tot: atît notificările pentru înregistrarea ca plătitori de TVA, cît şi inspecţiile fiscale. Ar trebui oprite şi executările silite”, a spus el. Deşi tehnic decizia îi apără doar pe cei care au făcut demersul în Justiţie, efectele sentinţei se pot extrapola la toţi cei plătiţi pe drepturi de autor, după un precedent din acest an, cînd Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decretat că victoria pensionarilor militari împotriva statului se aplică în toate cazurile. „Cele 3 acte normative care reprezintă baza pentru acţiunile ANAF sînt suspendate. Adică n-au nici un fel de efect. Din punct de vedere legal, această hotărîre este executorie, cel puţin pentru cei 25 de reclamanţi reuniţi în Grupul pentru Corectitudine Fiscală. Curtea Supremă de Justiţie spune că hotărîrea este opozabilă pentru toţi. Organele fiscale ar trebui să se oprească pentru toţi cei 10.000 de oameni plătiţi prin drepturi de autor”, a mai afirmat Piperea. Avocatul spune că Fiscul poate face recurs, însă acesta nu poate suspenda executarea. Tot el crede că, în ciuda sentinţei, statul nu va opri acţiunile. „Dacă nu o va face, îl vom opri noi”, a declarat el. Legislaţia permite ca toţi cei afectaţi să poată cere daune atunci cînd acţiunea Fiscului continuă, deşi a pierdut procesul. Sorin Blejnar ar putea fi obligat la plata unor daune de 20% din salariul minim pe economie pe fiecare zi de încălcare a sentinţei. Dacă notificările şi executările ar continua 6 luni, asta înseamnă 134 de lei înmulţit cu 180 de zile, adică 24.120 de lei de persoană, spune Piperea. Reprezentanţii ANAF au refuzat să facă orice comentariu pe această temă. Sorin Blejnar nu a fost de găsit, iar în lipsa lui nimeni nu s-a băgat să declare ceva.

DANIELA IVAN,

DANIEL IONAŞCU



TABLETA DE ÎNŢELEPCIUNE



Cei ce respiră în necaz, respiră adevăr.

SHAKESPEARE




Piratul a respins propunerea premierului bulgar ca vameşii români să fie dublaţi de vameşi olandezi şi finlandezi
„ŞI ŞPAGA MEA?”







Discuţiile confidenţiale de la Palatul Cotroceni cu premierului bulgar Boiko Borisov l-au scos din sărite pe Traian Băsescu. Miercuri după-amiază, în jurul orelor 16,30, Băsescu l-a primit la Palatul Cotroceni pe primul-ministru al Bulgariei, aflat în România cu ocazia unei şedinţe de guvern comune, organizată de Emil Boc.

Oaspetele a propus ca, pentru a înlătura toate obiecţiile invocate de Olanda şi Finlanda în calea aderării României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen, cele două ţări să recomande, la Consiliul de Toamnă al şefilor de Stat şi de Guvern din Uniunea Europeană, din această lună, posibilitatea ca în viitoarele graniţe Schengen, respectiv actualele graniţe cu state non-UE, vameşii români şi bulgari să fie dublaţi de funcţionari europeni, chiar olandezi şi finlandezi, cel puţin 3 ani după aderare. Astfel, în opinia bulgarului, nimeni nu va mai putea ridica obiecţia că datorită corupţiei din aceste puncte de frontieră graniţele Schengen pot deveni vulnerabile. Sursele noastre spun că deşi Băsescu a promis că se va gîndi la această propunere, răspunsul va fi unul negativ, motivul fiind în principal că, dacă vin vameşi olandezi, şpaga colectată - milioane de euro lunar – din aceste puncte de frontieră, din care el are partea leului, va deveni zero.




Preşedintele CORNELIU VADIM TUDOR nu tolerează trădarea



Activitatea neobosită a preşedintelui PRM, Corneliu Vadim Tudor, se desfăşoară la unison cu Istoria. Deşi este ţinta valurilor răutăţii, invidiei şi a şicanelor de tot felul, europarlamentarul, precum granitul, rămîne inflexibil, puternic, demn. „Nu tolerez trădarea”, sună cuvintele Tribunului. De fapt, „o gaşcă de 7-8 profitori infiltraţi în partid” execută un joc periculos. Cui îi aparţine iniţiativa „jocului” şi de ce sfori sînt manevraţi aceşti tineri – se cunoaşte. Dacă se doresc dovezi, răspunsul este clar. Există lucruri şi situaţii evidente, care nu necesită dovezi. Cine are interesul să-l şicaneze pe Tribun şi să destabilizeze partidul este, de asemenea, cunoscut. În tot cazul, ingratitudinea se manifestă în cele mai hidoase forme. Tinerii, plimbaţi prin bunăvoinţa preşedintelui PRM pe la Bruxelles şi Waterloo, tinerii pe care i-a format, i-a ocrotit şi cărora le-a acordat afecţiunea sa îşi arată colţii. Domnişoara Alina Alupoaei „a confiscat” un site al ziarului fondat de Tribun. „Ce caută ziarul Tricolorul în mîna ei? Ce caută site-ul ziarului meu în mîna voastră”? i se adresează domnia-sa. Tribunul spune: „Este un război împotriva partidului şi a publicaţiilor mele”. Preşedintele cataloghează această acţiune a bunului plac drept „fraudă informatică”. Zîmbetul ironic al d-şoarei Alina Alupoaei, nonşalanţa cu care îşi motivează selecţia subiectivă a materialelor apărute pe site mi se par de domeniul SF. Coroborat cu această acţiune nedemnă, cîţiva tineri si-au permis să aibă o atitudine inadecvată în faţa sediului Realitatea TV, în momentul sosirii preşedintelui Vadim. Lipsa de respect este unul din atributele lichelelor. După ce i-aţi ciugulit din palmă preşedintelui, acum vă întoarceţi împotriva domniei-sale? Calific atitudinea voastră drept o blasfemie. Cum v-aţi permis, în faţa preşedintelui partidului, a unui europarlamentar doctor în Istorie, a unui erudit cu studii la Viena, scriitor prestigios, autor a peste 30 de cărţi, membru marcant al unor renumite Academii Internaţionale, deţinător al unor demnităţi publice de excepţie (16 ani senator, de 4 ori secretar al Senatului şi de 4 ori vicepreşedinte al Senatului) să coborîţi ştacheta la un nivel ruşinos şi degradant? Cînd Tribunul păstra vie flacăra patriotismului, voi nici nu văzuserăţi lumina zilei. Nici nu sînteţi demni de ea şi nici de deviza PRM: „Sus Patria! Jos Mafia!”. Astfel înţelegeţi să reprezentaţi interesele legitime ale României, lovind în cel mai curat şi mai onest simbol al românismului, Corneliu Vadim Tudor? Ceea ce aţi făcut vă descalifică. Să vă fie ruşine!

Conform art.109 din Statutul PRM, citez: „OTRM are ca principal obiectiv promovarea politicii pentru tineret a PRM”. Ce politică aţi promovat prin modul de a vă manifesta, discreditînd conducerea partidului?

Conform art.110 din Statutul PRM, citez: „Activitatea OTRM este controlată de preşedintele partidului şi coordonată de prim-vicepreşedintele partidului”. Constat că nu vă încîntă controlul şi coordonarea, mai mult chiar, lezaţi autorităţile de control şi coordonare ale partidului, acţionînd pe cont propriu.

În calitate de membri ai PRM, pe cine aţi reprezentat în acest spectacol grotesc? Cum se explică faptul că de cîte ori preşedintele Vadim creşte în sondaje, se amplifică şi încercarea „cozilor de topor” de a găsi teren permisiv, pentru a-i submina autoritatea? Nu au murit tinerii valoroşi din această ţară şi nici tinerii loiali doctrinei PRM. Aceia cu stiinţă şi conştiinţă vor strînge rîndurile şi vor elimina putregaiul strecurat în OTRM. Orice persoană cu o gîndire logică, şi nu zoologică, realizează că nu este vorba de sabotaj „din interiorul partidului” (aşa cum etichetau unele posturi TV), ci avem de-a face cu un sabotaj extern, care a ochit în interiorul partidului, cu un „dirijor“ care adună şi instigă viorile de mîna a doua, ca să croncăne, generînd dezordine în partid. Sau, mai precis spus, există o plasă externă dezgustătoare, care prinde peştişorii manevrabili şi îi lansează să tulbure apele. În fond, ce doriţi dragi tineri foşti membri OTRM, dezmembrarea partidului, discreditarea conducerii PRM? În acţiunea voastră iresponsabilă încercaţi să stăviliţi unica şansă reală şi viabilă de salvare şi redresare a României!

Amintiţi-vă, dragi compatrioţi, cuvintele biblice: „Nu vă temeţi!”. Partidul România Mare este prea puternic pentru a putea fi clintit de pe edificiul pe care se înalţă de 21 de ani (aproape de vîrsta d-şoarei Alupoaei), fondat şi condus de genialul Corneliu Vadim Tudor.

Partidul România Mare nu va lua apă, fiţi siguri! În schimb, vor intra la apă toţi aceia care au jefuit România de peste 20 de ani. Nu puteţi înăbuşi glasul României Mari, voi, care vreţi să o transformaţi într-o Românie mică, flămîndă, obedientă.

Prof. DANIELA VASILOSCHI




Rating-record făcut de Vadim miercuri noaptea, la Antena 1
„Minutul de Aur” - 3 puncte







A fost o lecţie memorabilă de... memorie, care a lăsat o ţară întreagă cu gura căscată





Încă o tentativă de intoxicare, făcută de dezertorii din UNPR
DEZMINŢIRE







În legătură cu informaţiile diversioniste transmise de agenţia.org, în 12.10.2011, fac următoarele precizări:

1) Nu am purtat nici un fel de negocieri cu lideri ai U.N.P.R. şi nu am primit şi nici nu pot accepta oferta U.N.P.R.;

2) Nu trec la U.N.P.R.;

3) Locul meu este în P.R.M., singurul partid naţionalist care apără interesele Poporului Român.

Regret că această agenţie transmite informaţii pe care nu le verifică.

Dr. GHEORGHE FUNAR,

Secretar general al P.R.M.,

Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

Cluj-Napoca, 12.10.2011



Ruşinea naţională




Mie nu mi-a fost ruşine că sînt român în urma tragediei petrecute în clubul din Giurgiu, oricît s-au străduit cîţiva colegi de breaslă să ne insufle sentimentul ăsta, prin comentarii pline de patos. Incidente ca acela de la Giurgiu se petrec oriunde în lume. Norvegienii n-au dus povara ruşinii naţionale în urma masacrului de pe insulă fiindcă sceleratul care a provocat-o se născuse în ţara lor. Mi-a fost, însă, ruşine cînd am aflat că paramedicii de la SMURD au uitat de procedurile impuse de „tăticul” lor, dr. Raed Arafat, şi au luat de bună indicaţia martorilor din club, precum că baschetbalistul american era în comă alcoolică. Mi-a fost ruşine că la spitalul din Giurgiu, oraş de graniţă, nu există tomograf în Secolul XXI.

Mi-a fost ruşine cînd şeful Poliţiei din localitate, un alt Şoric în uniformă, striga îmbăţoşat în microfonul reporterului TV că în oraşul lui nu există interlopi! Mi-a fost ruşine de parlamentarul ăla, Măgureanu de Giurgiu, de spiciul lui bolovănos, plin de scuze penibile despre petrecerile cu clanurile „de alegători”. Mi-a fost ruşine de atitudinea primarului oraşului, mult prea părtinitoare cu „domnul Grecu”, şeful clanului Butoane, cel despre care giurgiuvenii şoptesc că deţine puterea în oraş. Mi-a fost ruşine de laşitatea (sau trocul?) patronilor clubului, ce au anunţat imediat că în local nu funcţionau camerele de luat vederi, blocînd astfel cea mai importantă probă a anchetei. Mi-e ruşine că americanii pleacă acasă de frică. Acasă, la ei în ţară, unde violenţa şi armele nu lipsesc. De frică, fiindcă la Giurgiu Poliţia şi autorităţile locale nu stăpînesc situaţia, ba chiar se bat pe burtă cu interlopii.

Moartea sportivului american la Giurgiu nu are de ce să fie pusă pe umerii unui popor, ca o cruce care trebuie urcată pe Golgota. Poporul, însă, trebuie să simtă nevoia de revoltă împotriva instituţiilor statului, care permit, de regulă, ca astfel de indivizi ca aceia din clanurile Butoane, Ghenosu, Bercea Mondialul, Corduneni etc., etc, etc. să facă legea în cartierul, oraşul sau judeţul lor. Asta e ruşinea naţională care ne ţine încă la porţile Europei. „Un stat eşuat”, cum spunea şi ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, care, prea neimplicat, recunoaşte că magistraţii sînt clemenţi cu interlopii.

SIMONA IONESCU



La sediul PNŢCD, o femeie
l-a acuzat pe Traian Băsescu:
„ŞI DVS. ŞI FAMILIA AŢI FĂCUT NIŞTE AVERI URIAŞE! ŞI FIICA DVS. SE SCALDĂ ÎN LUX ŞI COPIII ŢĂRII MOR DE FOAME!”



Preşedintele Traian Băsescu a fost întîmpinat de către simpatizanţi ţărănişti, miercuri seară, la sediul PNŢCD, unde a mers pentru a se reculege la căpătîiul lui Ion Diaconescu, cu scandarea „Trăiască Regele!”.

Şeful statului a ajuns, miercuri seară, în jurul orelor 21,30, la sediul central al PNŢCD, aducînd un buchet de crizanteme albe. El a fost întîmpinat de cele cîteva zeci de oameni, cîţiva dintre ei strigînd: „Trăiască Regele!”. Preşedintele s-a recules cîteva momente la sicriul lui Ion Diaconescu, după care s-a retras doi paşi, stînd aproximativ un sfert de oră alături de cei prezenţi. El a schimbat, în şoaptă, marcat de moment, cîteva amintiri cu persoanele aflate în apropierea sicriului. După ce a semnat în cartea de condoleanţe, Traian Băsescu a avut o scurtă conversaţie cu Victor Ciorbea.

La ieşirea din sediul PNŢCD, Traian Băsescu, după ce aceleaşi persoane au strigat „Trăiască Regele!”, a refuzat să dea declaraţii de presă, el fiind condus spre maşină de cîţiva dintre cei prezenţi, printre care şi Constantin Dudu Ionescu, fost ministru ţărănist de Interne. „Dumnezeu să-l ierte”, a spus Dudu Ionescu. „De iertat, nu are ce-i ierta”, a răspuns Băsescu.

În timp ce se urca în maşină, Traian Băsescu a fost apostrofat de o femeie, care l-a acuzat că s-a îmbogăţit. „Şi dvs. şi familia aţi făcut nişte averi uriaşe. Şi fiica dvs. se scaldă în lux şi copiii ţării mor de foame!”, i-a strigat femeia. Singura remarcă a sa a fost pe un ton dojenitor, prin geamul întredeschis al maşinii: „Doamnă...”.





LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI



A început ancheta penală împotriva numiţilor Alina Alupoaei, Radu Geonea şi Adrian Marin, pentru fraudă informatică. Este vorba de Dosarul cu nr. P/200/512 din 11 oct. 2011. Aceşti imbecili se agită de nebuni şi dau comunicate şi telefoane. De pildă, aseară, începînd cu orele 19,30, ei s-au întîlnit la Restaurantul Torega, de pe Str. Mihai Eminescu, din Bucureşti. Ca să ce? Ca să facă rahatul praf. Aţi văzut cîtă dreptate a avut Vadim cînd i-a dat afară? Uite ce zăcea în ăştia...




NEWS ALERT
Traian Băsescu, lovit de un atac de panică - un Raport al Serviciilor Secrete arată că Mişcarea Populară va obţine (cu fraude cu tot) maximum 11%!



Fără votul prin corespondenţă şi fără reorganizarea administrativă a României, fenomen care va duce şi la redesenarea colegiilor electorale, Mişcarea Populară nu va putea obţine mai mult de 11% în alegerile generale, indiferent cît de bine vor fi puse în practică celelalte modalităţi de fraudare a votului cu care pedeliştii ne-au obişnuit. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de Serviciile Secrete ajuns joi dimineaţa pe masa lui Traian Băsescu. Documentul a fost discutat şi întors pe toate feţele de Chiriaşul de la Cotroceni, împreună cu Sebastian Lăzăroiu, în jurul orelor 8,30 la Vila Lac 2.

În acest context, Traian Băsescu a pus mîna pe telefon şi l-a sunat pe Emil Boc, cerîndu-i să dea UDMR-ului tot ce cere, cu condiţia ca liderii acesteia să accepte proiectul de reorganizare administrativă a României şi să susţină elaborarea Legii votului prin corespondenţă. Planurile Chiorului se află într-un impas serios pentru că UDMR a refuzat orice discuţie oficială pe marginea reorganizării administrative a ţării înainte de alegerile din 2012 şi, de asemenea, nu susţine votul prin corespondenţă. Raportul Serviciilor Secrete i-a creat lui Traian Băsescu un sentiment de panică şi neputinţă, stare care nu a fost atenuată nici măcar de Sebastian Lăzăroiu, care a încercat să îl calmeze, spunîndu-i că, pînă la urmă, el este sigur că ungurii vor cădea la pace. Sursele noastre spun că, mobilizat de convorbirea cu Chiorul, Emil Boc încearcă pe toate căile să îi readucă pe unguri la discuţii în chestiunea reorganizării teritoriale şi a votului prin corespondenţă, iar subiectele vor fi puse din nou pe masa coaliţiei guvernamentale la acest sfîrşit de săptămînă.



INGERI PAZITORI




Ziarul TRICOLORUL, nr 2292 / 14.10.2011