U.S.L. – O CONSTRUCŢIE PERFECT INUTILĂ

Sîmbătă, 5 februarie 2011, Victor Ponta, Crin Antonescu şi Daniel Constantin au semnat, în Sala „Ionel Brătianu“ de la Palatul Parlamentului, documentul oficial de constituire a Uniunii Social-Liberale, dintre PSD şi ACD (Alianţa de Centru-Dreapta PNL-PC). Evenimentul a prilejuit cele mai ditirambice declaraţii. Victor Ponta a catalogat uniunea drept „o construcţie istorică“, prin care cele trei partide se unesc „împotriva axei răului: Băsescu-Boc-Udrea“. Crin Antonescu a fost de părere că „se încheie o alianţă cu România, pentru România”. Daniel Constantin a reamintit că el a conceput sloganul „Schimbarea începe acum” şi s-a declarat convins că „acum“-ul cu pricina este momentul parafării uniunii.

În sfîrşit, toţi au căzut de acord că USL le oferă românilor o alternativă reală în alegeri. În ce-i priveşte pe oamenii „de rînd“, mulţi dintre ei (probabil aceiaşi care, odinioară, l-au votat pe Traian Băsescu de frica „mogulilor“ şi-a „comuniştilor“) şi-au exprimat, deja, convingerea, pe diverse site-uri, bloguri, forumuri, că USL reprezintă, într-adevăr, începutul sfîrşitului dictaturii băsiste, că uniunea îi va izbăvi de mizeria în care i-a aruncat ciuma portocalie ş.a.m.d.

Şi totuşi, eu sînt de o cu totul altă părere. Să mă pici cu ceară şi tot nu înţeleg ce au de cîştigat românii, românii cei mulţi, poporul, din formarea Uniunii Social-Liberale! Eu cred că, din punctul de vedere al cetăţeanului, noua construcţie politică nu poate fi decît perfect inutilă. Şi asta din două motive. Mai întîi, pentru că este foarte puţin probabil ca USL să-i poată răsturna pe Traian Băsescu şi ciracii săi înainte de alegerile parlamentare din toamna anului 2012. Căci coagularea întregii Opoziţii nu va spori în nici un fel numărul parlamentarilor din Opoziţie deja existenţi şi, prin urmare, nu va conduce la nici o nouă majoritate parlamentară, ostilă „javrei ordinare“ şi capabilă s-o suspende din funcţie. Pentru aceasta, ar fi necesară atragerea UDMR-ului în Opoziţie. Or, după cum am scris şi într-un editorial anterior, Băsescu şi-a cumpărat fidelitatea tîrfelor politice din UDMR, mai întîi prin alocarea unei sume de aproximativ 800 de milioane de euro, necesară, chipurile, implementării de proiecte, la Ministerul Mediului, gestionat de Laszlo Borbely, apoi, în urma somaţiei liderilor UDMR, care au ameninţat că, altminteri, pleacă de la guvernare şi trec de partea Opoziţiei, prin promulgarea Legii Educaţiei, care face ca Limba Română să fie considerată o limbă străină şi le oferă posibilitatea elevilor maghiari să studieze istoria şi geografia în limba maternă. E-adevărat, unii sînt de părere că, prin unirea lor oficială, partidele parlamentare din Opoziţie au devenit, de pe acum, favoritele incontestabile ale electoratului şi cîştigătoarele alegerilor din 2012, aspect ce va determina UDMR-ul, UNPR-ul şi anumiţi membri PDL, care constată că se-mpute treaba şi sînt dispuşi să se reorienteze înainte de a fi prea tîrziu, să abandoneze tabăra puterii, ceea ce va duce, într-un final, la spargerea majorităţii parlamentare băsiste. Dar eu nu cred că, pentru încurajarea dezertărilor din tabăra guvernamentală, era nevoie de coalizarea formală a Opoziţiei, căci, de facto, aceasta era unită şi pînă acum, cînd era vorba să-l contreze pe Băsescu, şi toată lumea a putut constata acest lucru. Să ne amintim, numai, în acest sens, de Moţiunea de Cenzură prin care PSD, PNL, PC şi UDMR l-au demis, în octombrie 2009, pe Emil Boc din funcţia de prim-ministru şi l-au propus, într-un glas, pentru aceeaşi funcţie, pe Klaus Iohannis. Pe atunci, cele trei partide antibăsiste nu se aliaseră oficial şi, totuşi, nu numai că au conlucrat cît se poate de bine, dar i-au atras de partea lor şi pe minoritarii maghiari. Iată, deci, că ademenirea UDMR-ului, UNPR-ului şi a cît mai multor membri PDL în Opoziţie nu necesita, sub nici o formă, coalizarea oficială a social-democraţilor, liberalilor şi conservatorilor. Şi pe urmă, tentativele acestea de ademenire au prea puţină importanţă, pentru că, dacă defecţiunile portocalii vor avea loc, aceasta se va întîmpla datorită naufragiului corabiei băsiste, nu “farmecelor” opoziţiei; şobolanii nu trebuie convinşi de nimeni să părăsească nava care se scufundă. Aşadar, pînă la alegerile din 2012, USL se va dovedi, în cel mai rău caz, neputincioasă în a răsturna regimul portocaliu, iar în cel mai bun, inutilă, neavînd un rol determinant în încurajarea dezertărilor din tabăra Puterii, chiar dacă ele se vor produce.

Apoi, USL mi se pare complet nefolositoare pentru noi, oamenii „de rînd“, deoarece utilitatea ei, inexistentă, după cum am arătat, înaintea alegerilor din 2012, nu va creşte cîtuşi de puţin cu ocazia acestora, întrucît majoritatea covîrşitoare a românilor ar fi votat oricum împotriva ciumei portocalii, chiar şi fără unirea formală a partidelor din Opoziţie. USL s-a prezentat în faţa cetăţenilor ca şi cum, dacă nu s-ar fi constituit ea, electoratul ar fi trebuit să voteze, în 2012, de voie, de nevoie, tot cu Băsescu şi banda lui, fiindcă altă variantă nu avea. Or, asta este una din cele mizerabile şi mai grosolane diversiuni politice din cîte mi-a fost dat să văd! Păi, ia staţi puţin, neicuşorilor, cum vine asta?! Nu puteau vota alegătorii social-democraţi cu social-democraţii şi alegătorii liberali cu liberalii, fără să vă coalizaţi voi? Puteau, sigur că puteau, dar voi, cu alianţa voastră, vă bateţi joc de preferinţele românilor, faceţi din ele un talmeş-balmeş, obligîndu-i să vă voteze în bloc. Şi parcă văd că, dacă veţi cîştiga alegerile, vă veţi certa ca chiorii, aşa cum se întîmplă în orice alianţă politică dîmboviţeană, ba pentru ministerele cele mai lucrative, ba pentru forma de impozitare (cota unică versus impozitarea progresivă), ba pentru mai ştiu eu ce, iar poporul va trage ponoasele discordiilor voastre…

Concluzia nu poate fi decît una: singurii care au ceva de cîştigat de pe urma USL nu sînt nicidecum românii „de pe stradă“, ci înşişi membrii Opoziţiei. PSD-ul a constatat că, potrivit sondajelor, în preferinţele electoratului pentru preşedinţia Republicii conduce PNL-ul; PNL-ul a constatat că, potrivit sondajelor, în preferinţele electoratului pentru Parlament conduce PSD-ul; PC-ul a constatat, fără să aibă nevoie de nici un fel de sondaje, că, dacă nu parazitează, din nou, un partid politic mare (sau, de ce nu, o alianţă mare), nu va intra în veci în Parlament. Şi atunci, cele trei partide s-au coalizat şi s-au organizat, pentru a se asigura că, la proxima împărţire a caşcavalului, de care au stat prea mult timp departe, va căpăta fiecare cîte o felie, fără să rămînă nimeni pe dinafară. Restul e gargară.

TUDOR BELDIMAN

http://tricolorul.wordpress.com/2011/02/10/u-s-l-o-constructie-perfect-inutila/