SALVAREA ECONOMIEI POATE PORNI CU REVIGORAREA AGRICULTURII ROMÂNEŞTI

Un proiect de redresare şi dezvoltare a agriculturii pe baze contractuale şi de credit



După 20 de ani de tranziţie, o bună parte a românilor trăiesc în mizerie şi sărăcie. Majoritatea (peste 80%) consideră, potrivit sondajelor de opinie, că direcţia în care merge ţara este greşită. Această situaţie impune Guvernului României, oricare ar fi partidul la Putere, să prezinte Parlamentului programe şi măsuri pentru a scoate societatea din marasmul actual. Agricultura reprezintă domeniul de activitate care, punînd în valoare posibilităţile de care dispune cu ajutorul statului şi al Uniunii Europene, poate ajuta la înlăturarea efectelor crizei economice şi financiare prelungite, poate asigura securitatea alimentară a populaţiei, poate contribui la salvarea României. După cum este cunoscut, în prezent agricultura este dezorganizată, producţia este foarte redusă în comparaţie cu celelalte ţări europene. Cea mai mare parte din necesarul de produse agroalimentare se importă (peste 70% din necesar), mărind an de an datoria externă a ţării. Subliniem faptul că în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale se alocă anual sume importante, atît de la bugetul naţional, cît şi de la bugetul Uniunii Europene. După unele calcule, s-au alocat peste 20 miliarde de euro, în ultimele două decenii, fără să se facă mari progrese în creşterea producţiei, în sporirea productivităţii muncii şi a eficienţei economice. Anual, rămîn necultivate milioane de hectare de teren arabil, fiind acoperite de buruieni întinderi nesfîrşite, care creează imagini deplorabile. Am întrebat mai mulţi ţărani de ce au loc astfel de fenomene, pe care nu le întîlneam nici în timpul războiului. Ni s-a răspuns: „Nu avem bani pentru a plăti costul aratului, însămînţatului şi lucrărilor de întreţinere, iar la recoltare speculanţii şi şmecherii ne umilesc cu preţuri derizorii, care nu ne acoperă nici costurile. Uneori, sîntem puşi în situaţia să folosim produsele (porumbul, grîul etc.) drept combustibil, să dăm laptele la porci, iar animalele (vacile, viţeii, porcii) să le vindem pe preţuri de nimic, îmbogăţind speculanţii, în timp ce noi rămînem cu pierderea şi sărăcia“. În ultimele două decenii, s-au organizat zeci, sute, mii de conferinţe, seminarii, analize, cu participarea a numeroşi specialişti, în care s-au dezbătut tot felul de idei şi soluţii, dar situaţia este de plîns. Numai în ultimii 2 ani - 2009 şi 2010 - noi, din partea LICOOP, am participat la peste 20 de întîlniri în cadrul unor organizaţii nonguvernamentale, al unor instituţii de stat şi în alte forme de organizare. De exemplu, la Seminarului de economie şi sociologie rurală „Virgil Madgearu”, în cadrul Ligii pentru Promovarea Ideilor Cooperatiste, al Forumului Solidaritatea Românească, al Asociaţiei Patrioţilor Români etc., ne-am întîlnit de zeci de ori şi am abordat multe dintre problemele şi aspectele din agricultură, fără să se înregistreze o minimă îmbunătăţire. Am invitat la aceste întîlniri reprezentanţi ai oficialităţilor naţionale şi locale din agricultură, dar fără rezultat. Pe baza concluziilor trase din asemenea întîlniri, am formulat propuneri concrete, pe care le-am înaintat organelor de decizie sub forma unor Apeluri, Scrisori Deschise etc., dar degeaba. Senatul României, Camera Deputaţilor, Guvernul, Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii ne spun că „Scrisoarea dvs. a fost trimisă Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, întrucît propunerile fac parte din activitatea acestui minister”. Ni se mai răspunde: „Comisia pentru Agricultură, Silvicultură şi Dezvoltare Rurală, potrivit competenţelor pe care le are, a promovat şi adoptat legi care au contribuit la crearea cadrului legislativ pentru sprijinirea producătorilor agricoli autohtoni. Sîntem, de asemenea preocupaţi de a promova politici economice adecvate în agricultură, care să îmbunătăţească principiile economice, atît în sectorul de producţie, cît şi pe piaţa produselor agricole”.


Faţă de cele menţionate, realitatea se prezintă cu totul altfel. Referitor la legile adoptate în ultimele două decenii, se poate constata că ele nu au reuşit să orienteze agricultura pe drumul potrivit al progresului sperat de milioanele de români. Un exemplu este edificator: prevederile Legii nr. 566 din 2004, privind Cooperaţia Agricolă, nu a reuşit să ducă la organizarea şi înfiinţarea, în ultimii 6 ani, a cooperativelor aşteptate. Ţăranii au un sentiment de respingere, atunci cînd vine vorba de cooperativele agricole, fiindcă le asociază cu cele care le-au provocat atîtea bătăi de cap în perioada socialismului. În scopul sporirii producţiei tuturor ramurilor agricole, zootehnice şi silvice, recent, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 283/2010 care stabileşte modul de înfiinţare, organizare şi funcţionare a Camerelor agricole zonale, judeţene, regionale şi la nivel naţional.


Camerele agricole au ca scop înfăptuirea obiectivelor fundamentale din zonele rurale, înscrise în Agenda de la Lisabona (art.1 al.3). Ele sînt create în scopul de a reprezenta, promova şi ocroti interesele agriculturii, zootehniei şi silviculturii, precum şi pentru sporirea producţiei tuturor ramurilor agricole (art.2 al.1). Totodată, constatăm că atribuţiile Camerelor agricole, de consultare şi reprezentare (art.2 al.3) şi cele de avizare, elaborarea de documentaţii, de asigurare a asistenţei de specialitate şi de reprezentare a intereselor zonale şi locale (art.19) nu sînt suficiente pentru a răspunde nevoilor actuale ale producătorilor agricoli. Ei au nevoie de bani şi de servicii privind realizarea unor producţii tot mai mari şi de calitate, folosind întreaga suprafaţă agricolă, de îmbunătăţire a condiţiilor de valorificare a producţiei pe baze contractuale şi de credit. Faţă de cele menţionate şi pentru a revigora agricultura considerăm necesar ca autorităţile să aibă în vedere şi alte măsuri, astfel:


Camerele agricole să se ocupe de orientarea şi îndrumarea agricultorilor prin elaborarea de programe de cultură, de dezvoltarea zootehniei, de contractare şi de finanţare pe bază de credite, de realizare a producţiei şi de valorificare a acesteia, şi nu numai de consultare (cum se prevede în Lege la art. 2 al. 3). Totodată, ar trebui să se reglementeze organizarea unor centre de servicii pe lîngă Camerele Agricole, care să satisfacă nevoile producătorilor, pe bază de contracte de prestări de servicii, să se reglementeze un sistem de contractare şi de creditare a producţiei, de valorificare a acesteia la preţuri stabilite cu Statul şi cu cooperaţia, în concordanţă cu cerinţele competiţionale ale unei economii de piaţă. Camerele agricole judeţene şi zonale să organizeze centre de servicii agricole, dotate cu maşini, tractoare şi alte utilaje, necesare efectuării lucrărilor agricole stabilite în programele Camerelor. Din experienţa deceniilor 3 şi 4 ale Secolului XX rezultă că unităţile Camerelor agricole înfiinţate, în anul 1925, în România, aveau atribuţia de a înlesni aprovizionarea agricultorilor cu maşini şi tractoare, seminţe, răsaduri, puieţi de pomi fructiferi, butaşi de vie, animale de rasă şi altele.


În anul 1929, baza materială proprie a Camerei Agricole din judeţul Teleorman, de exemplu, se compunea din tractoare, pluguri, semănători, trioare, vînturători, animale de rasă etc. Această zestre a sporit an de an, prin achiziţionarea de maşini şi utilaje performante. Exploataţiile agricole aveau în dotare: 73 tractoare, 7.300 de secerători, 583 batoze de trer, 449 semănători etc. Pe lîngă aceste maşini şi utilaje, exploataţiile agricole din judeţul Teleorman foloseau animale de muncă (peste 100.000 de boi şi cai). Rezultă necesitatea ca Legea nr.283/2010 să fie completată şi cu alte măsuri.


a. Ca urmare, considerăm ca atribuţiile/obiectivele Camerelor agricole să fie completate cu următoarele: elaborarea proiectelor de program privind dezvoltarea culturii plantelor, creşterea animalelor etc. pentru comunele arondate; organizarea contractării şi valorificării producţiei; organizarea de centre de servicii care să efectueze lucrări în contul producătorilor agricoli privind cultivarea terenurilor şi recoltarea culturilor; creşterea animalelor în gospodăriile individuale; aprovizionarea şi desfacerea producţiei; stabilirea preţurilor la produsele achiziţionate împreună cu producătorii agricoli şi cu cooperativele de aprovizionare şi desfacere; formarea profesională a celor care muncesc în agricultură, în industria alimentară; promovarea de proiecte în industria alimentară, în industria energiilor regenerabile şi a celor alternative, în domeniul industriilor bio din activitatea agricolă şi al dezvoltării rurale, pescuit şi acvacultură, silvicultură, îmbunătăţiri funciare, cercetare ştiinţifică de specialitate, fitosanitar, optimizarea exploataţiilor şi conservarea solurilor etc. Asemenea atribuţii obiective vor da Camerelor agricole, în primul rînd, un rol economic, de organizare a producţiei, de stabilire a producţiilor, a costurilor, de întreţinere a culturilor, de valorificare a producţiei, de obţinere a creditelor necesare efectuării cheltuielilor, de elaborare şi promovare a proiectelor şi alte atribuţii, toate pe bază de contracte cu obligaţii şi răspunderi. În contractele încheiate între Camerele agricole, producători şi proprietarii terenurilor se înscriu suprafeţele cultivate, culturile respective, producţiile estimate, costurile aferente lucrărilor, sumele ce se propun a se folosi sub formă de credite-avans de la bancă. Tranşele de credit se vor elibera de bănci în funcţie de evoluţia culturilor. În aceste contracte se trec şi cotele de produse sau rentele în lei ce se acordă producătorilor agricoli pentru terenul lucrat de Camera agricolă. Separat, se încheie contracte cu cooperativele de aprovizionare şi desfacere pentru produsele achiziţionate de acestea, cantităţile şi preţurile de achiziţie. Pe baza acestor contracte, Camerele se prezintă la bancă şi încheie contractele de împrumut, stabilind tranşele, sumele şi dobînzile aferente.


b. Camerele agricole să aibă compartimente, secţii de specialitate: pentru cultura plantelor, zoootehnie, legumicultură, viticultură, sericicultură etc., în care vor fi încadraţi numai ingineri agronomi şi tehnicieni agricoli. Nu putem fi de acord cu prevederile de la art. 15, şi anume că, „aparatul tehnic operaţional al colegiului zonal al Camerei agricole zonale va fi alcătuit din minimum 3 specialişti“. Ce fel de specialişti? Trebuie să fie numai specialişti agricoli.


c. Camerele agricole, prin centrele de servicii, vor putea procura maşini şi tractoare din subvenţiile primite sau pe bază de credite bancare, atît pentru nevoile lor, cît şi pentru cele ale producătorilor agricoli, cu termen de rambursare de 10-15 ani, cu plata în produsele realizate. Garanţia creditelor o reprezintă producţia prevăzută în contractele încheiate şi valoarea maşinilor, tractoarelor, construcţiilor de care dispun.


d. Să fie eliminate din lege prevederile referitoare la alegerile organizate la nivel zonal, judeţean şi regional pentru Camerele agricole (art.4-17). Aceste prevederi să fie cuprinse într-o Hotărîre a Guvernului, care să poată fi modificată mai uşor decît un text de Lege.


e. Legea să fie completată cu un sistem contractual între producătorii agricoli şi Camerele pentru agricultură, care să vizeze executarea lucrărilor de realizare a producţiei şi finanţarea prin credite-avans a costurilor pînă la recoltare.


Totodată, să se prevadă, încheierea de contracte de preluare a produselor destinate vînzării, între Camerele pentru agricultură şi unităţile cooperaţiei de aprovizionare şi desfacere din comuna, din zona respectivă. Pe baza acestor contracte, Camerele agricole urmează să se prezinte la bancă, respectiv la unităţile CEC-BANK, cu care încheie contracte de credite-avans, pentru finanţarea costurilor potrivit programului de cultură, de creştere a animalelor etc. Creditele-avans să se elibereze în tranşe, pe măsura executării lucrărilor şi a evoluţiei culturilor, cu dobînzi mai reduse, diferenţa faţă de dobînda pieţei şi cea folosită fiind acoperită din subvenţii de la Bugetul Statului.


f. Unităţile cooperaţiei, Centrocoop, să se organizeze pentru preluarea, achiziţionarea şi depozitarea produselor stabilite, în contracte la preţurile convenite cu producătorii şi Camerele agricole, beneficiind de credite bancare pînă la valorificarea stocurilor.


În Lege să se mai reglementeze următoarele:


1. Să se prevadă sarcina Ministerului Agriculturii, prin Direcţiile agricole, Prefecturi şi Consiliile Populare Judeţene, de a sprijini înfiinţarea Camerelor agricole judeţene şi zonale, împreună cu primarul din localiăţile în care se înfiinţează aceste Camere.


2. Banca Naţională a României, Ministerul Agriculturii, Casa de Economii şi Consemnaţiuni CEC-BANK şi Centrocoop să fie obligate să elaboreze un sistem de creditare a producţiei agricole şi a valorificării ei – credite de producţie şi de investiţii.


3. Ministerul Agriculturii să fie împuternicit să mandateze Camerele agricole să gestioneze sumele din subvenţiile primite de la UE, sprijinind producătorii agricoli prin folosirea judicioasă a acestor fonduri, conform normelor Uniunii Europene. Ministerul Agriculturii va trebui să discute cu Comisia Europeană astfel de măsuri, care sînt atît în avantajul României, cît şi al UE.


4. Ministerul Agriculturii şi Ministerul Economiei să prezinte Guvernului un studiu din care să rezulte necesarul de maşini şi tractoare agricole pentru mecanizarea agriculturii şi date comparative între costurile producţiei interne şi cele ale importului de astfel de utilaje, cu propuneri de soluţionare a acestei probleme în interes naţional, ţinînd seama de avantajele care rezultă. Noi considerăm că varianta producerii în ţară a acestor utilaje este mai avantajoasă, prin crearea de locuri de muncă, prin creşterea veniturilor românilor, prin costuri mai mici etc.


5. Uniunea Naţională a Cooperaţiei de Consum să primească recomandarea prin Lege de a se reorganiza pentru îndeplinirea sarcinilor ce revin din sistemul de contractare şi achiziţie ale produselor agricole. Totodată, să fie îmbunătăţite prevederile legale care privesc competenţele şi atribuţiile acestei Uniuni în aplicarea acestor măsuri şi în acţiunile de susţinere a intereselor membrilor săi faţă de instituţiile de stat. Propunerile de mai sus au fost discutate cu specialişti ai Ligii pentru Promovarea Ideilor Cooperatiste, ai Forumului Solidaritatea Românească şi ai altor organizaţii ale societăţii civile. O analiză largă s-a făcut cu Centrocoop. Toţi au susţinut măsurile propuse.


Prin implementarea acestui proiect de redresare a agriculturii, de stimulare a producţiei agricole şi a valorificării ei, pe bază contractuală şi de credit, se vor obţine următoarele avantaje:


- se vor putea exploata, în avantajul ţăranilor şi al ţării, milioanele de hectare teren arabil care de ani de zile stau în paragină;


- se va realiza o producţie agricolă sporită, care va permite o mai bună aprovizionare a populaţiei cu bunuri alimentare, reducerea importului, evitarea riscului nesiguranţei alimentare care ameninţă întreaga omenire;


- se vor mări exportul şi volumul de valută necesar pentru rambursarea datoriei externe şi a dobînzilor aferente;


- va creşte rolul cooperaţiei în aprovizionarea populaţiei şi în valorificarea superioară a producţiei agricole;


- vor creşte veniturile populaţiei agricole şi va spori nivelul de trai al oamenilor;


- va scădea rolul intermediarilor în valorificarea producţiei agricole pe piaţă şi vor creşte veniturile ţăranilor şi ale statului; ar fi una dintre măsurile economice importante, care să creeze condiţiile unui nivel de trai decent din România.


LIGA PENTRU PROMOVAREA IDEILOR COOPERATISTE,
FLOREA DUMITRESCU


Ziarul TRICOLORUL, nr 2085 - 09.02.2011