Gaşca lui Traian Băsescu „modernizează” Portul Mangalia - Claudiu Tusac, sifonul care pompează banii Elenei Udrea către Mafia portocalie

Primarul PSD-ist al Mangaliei a aranjat un contract de aproape 5 milioane de euro în favoarea masoneriei politice şi de afaceri din spatele Elenei Udrea. Formal, banii sînt plătiţi de municipalitatea mangaliotă, însă provin de la ministerul Udrea şi sînt ridicaţi de o firmă deţinută de unul din sponsorii Robertei Anastase, în asociere cu 2 avocaţi de pe Valea Jiului, care au dobîndit părţile sociale de la Aureliana Poteraş, ex-soţia primarului PDL-ist de la Sectorul 6, chiar cu o zi înainte de semnarea contractului. Avocaţii întreţin raporturi profesionale cu promotorii exploatării zăcămintelor de aur pe bază de cianuri de la Roşia Montană, dar şi cu unul din regii asfaltului, ce gustă cîte două degete de whisky cu cîte 3 cuburi de gheaţă la Golden Blitz, acolo unde soarbe, după aceeaşi reţetă, şi preşedintele Băsescu.


4,7 milioane de euro pentru 6 fleacuri



Primăria Mangalia a publicat anunţul de atribuire a lucrării „Reabilitare şi modernizare zona Port Turistic” la data de 2 decembrie 2010. Potrivit acestuia, lucrarea a fost dată, prin contractul nr. 183/15.10.2010, firmei All Plan Construction SRL Bucureşti, pentru suma de 16.407.260,31 de lei. Dacă transformăm acest şir în euro şi adăugăm TVA-ul corespunzător, valoarea contractului ajunge la 4.755.838,79 de euro. Deşi anunţul nu precizează, căruţa de bani va fi asigurată din bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului. Potrivit declaraţiilor lui Tusac preluate de presa locală constănţeană, firma cîştigătoare va monta, de aceşti bani, 10 stîlpi de iluminat, 10 băncuţe, borduri şi dale din granit, va pieptăna boscheţii pe o suprafaţă de 100 de metri pătraţi şi va amenaja o zonă peisagistică de 1.000 mp cu fîntîni arteziene. Din aceiaşi bani, alţi beneficiari mai deştepţi ar putea construi încă un port turistic (cel existent a costat 5 milioane de euro), ar putea cumpăra peste 20 de milioane de pîini sau ar putea plăti toate pensiile din Mangalia, preţ de vreo 5 ani. Pe 9 septembrie, All Plan mai cîştigase la Mangalia, în asociere cu Condurii Şulţ SRL şi Arena Sport SRL, încă o licitaţie, de 3 milioane de lei noi, pentru transformarea Parcului Diana din Saturn în asfalt, piste pentru roleri şi terenuri de sport.

Sponsorul Robertei  şi soţia lui Poteraş de la 6…

All Plan Construction SRL are o istorie plină de lovituri financiare, de scandaluri şi de combinaţii portocalii. Firma a fost fondată în 2001 de ploieşteanul Vasile Todosia şi de bucureşteanul Mihnea Vieru. Primul avea să devină în 2008 consilier judeţean de Prahova din partea PDL, dar şi sponsor de nădejde al campaniei Robertei Anastase la Camera Deputaţilor. Potrivit ziarelor din Ploieşti, insul cumpărase cîntarele inscripţionate cu sintagma „Să cîntăriţi bine!” ale şefei de filială, deşi mai nimerit ar fi fost să-i cumpere Robertei abace inscripţionate cu sintagma „Să calculaţi corect!”. Al doilea s-a evaporat rapid din firmă, în vara anului 2003 cesionînd părţile sale sociale cipriotului George Spyrou, care le-a pasat mai departe, în octombrie 2006, către Aureliana Poteraş, pe atunci soţia primarului Sectorului 6. În cei mai fertili ani din existenţa firmei (2006-2010), părţile sociale se împărţeau fifty-fifty între doamna Poteraş, pe de o parte, şi domnul Todosia şi firma domniei sale, Alfa Development Company SA, pe de altă parte. Prin majorări succesive de numerar, All Plan Construction SRL avea să ajungă la un capital social vărsat de 1 milion de euro, iar prin contracte din cele mai ingenioase - la o cifră de afaceri de 12 milioane de euro pe an (potrivit datelor din 2009). În 2008, însă, Todosia se lăuda în presa financiară cu existenţa unor contracte în valoare totală de 210 milioane de euro şi încasări lunare între 3 şi 5 milioane de euro. După toate probabilităţile, aproximările sale se refereau rotund la rezultatele financiare ale unui întreg grup de firme şi firmuliţe (includem aici şi Alfa Medical Center SRL Ploieşti, ce deţine un contract de 5,8 milioane de euro cu Poşta Română, pentru prestaţii neverosimile de medicina muncii).

Lăcomia, îmbuibarea şi nenorocirile

Ingeniozitatea din contractele grupului All Plan a provocat mai multe scandaluri publice de amplu răsunet. Este cazul licitaţiei pentru reconstrucţia Stadionului Ilie Oană, din Ploieşti, municipiu condus de portocaliul Andrei Voloşevici, la care All Plan a participat în consorţiu cu firma austriacă Alpine Bau GMbH. Consorţiul a fost declarat cîştigător cu o ofertă de 15 milioane de euro, deşi acesta nu era nici preţul cel mai mic şi nici All Plan nu îndeplinea condiţiile de participare (deoarece se afla într-o incidenţă repetată de plată, figurînd ca atare în evidenţele BNR). Probleme şi mai mari a generat All Plan chiar la Bucureşti, unde soţia primarului PDL-ist a luat o sumedenie de lucrări: o sistematizare de cartier în Sectorul 6, mai multe ansambluri rezidenţiale (Metropolis, Timişoara Residence, Sigma, Rovere Exclusiv Concept Pipera, Complex Rezidenţial Prelungirea Ghencea), magazinul Lidle de pe B-dul Timişoara, consolidarea şi refacerea arhitecturii Bisericii Belvedere din Crîngaşi sau transformarea Pieţei Crîngaşi într-un complex comercial. În privinţa ultimului obiectiv din lista orientativă, nu exhaustivă, anterioară, trebuie să menţionăm că Primăria lui Poteraş a atribuit lucrarea firmei Zenith Business Group SRL, în care are interese directe Nicolae Dumitru (Niro) şi indirecte Dorin Cocoş, soţul doamnei care livrează căruţele cu bani pentru fleacurile arteziene de la Mangalia. Ulterior, firma lui Niro şi Cocoş a subcontractat cea mai mare parte din lucrare către firma soţiei lui Poteraş. Povestea a devenit publică, taman cînd CNI-ul Udrei se pregătea să livreze o altă căruţă de bani firmei All Plan pentru edificarea unei săli de sport într-o comună în care exista un potenţial uriaş pentru aruncatul cu privirea, „halbere“ şi alte drăcii din bancurile socialiste. Pentru salvarea aparenţelor, CNI-ul Udrei şi All Planul Aurelianei au reziliat bilateral contractul de execuţie a sălii de sport.

Cum s-au evaporat Poteraşii din firmă

La Mangalia, aparenţele au fost salvate înainte de atribuirea contractului. În septembrie 2010, Poteraşii au divorţat, după 25 de ani de căsnicie – într-o perioadă în care El făcea vizite la DNA pentru o retrocedare în stilul lui Radu Mazăre şi alte fleacuri, pieţe şi biserici, iar Ea se pregătea de înfulecat pe la Mangalia. Pe 7 octombrie 2010, cu o săptămînă şi o zi înaintea semnării contractului, Aureliana Poteraş îşi cesionează două fracţii ridicole din participaţia sa la capitalul social, respectiv 0,0010 către Bogdan Călin Puiu şi 0,0002% către Roland Simina. Pe 14 octombrie, divorţata se retrage cu totul din All Plan Construction SRL, cesionînd şi diferenţa de pînă la 40% către Puiu şi de pînă la 10% către Simina. A doua zi de la această reglare de conturi, pe 15 octombrie 2010, firma semnează contractul cu Primăria Mangalia. Formal, nu se mai putea spune că Udrea livrează bani cu căruţa pentru soţia lui Poteraş: Aureliana nu mai era nici în firmă şi nici în certificatul de căsătorie al primarului de la 6. Oficial, nici primarul de la 6 nu mai avea vreo legătură cu Mangalia. Dincolo de aparenţe, Cristi Poteraş frecventează acest oraş încă din vremea cînd participa la cantonamente, ca tînăr sportiv de lupte libere. Deşi s-a lecuit de mult de trînte, revine aici la întîlnirile anuale ale luptătorilor organizate de fraţii Lucian şi Ionuţ Luca, cei care deţin concesiunea plajei Prezident (aflată în vecinătatea digului de nord al Portului Turistic, adică tocmai acolo unde se vor planta fîntînile arteziene). Pe plaja fraţilor Luca, luptacii socializează, discută politică şi afaceri, la fel ca într-o frăţie studenţească sau o lojă masonică. Ionuţ Luca este un suporter al PDL-ului, în vreme ce fratele Lucian este un activist PSD-ist. Alţi fraţi luptaci sînt pe alte baricade, mereu la locul potrivit pentru a rezolva orice situaţie.

Cum a intrat pe fir avocatul cianuriştilor de la Roşia Montană

Îi lăsăm, deocamdată, pe Poteraşi să se ardă la soare, pe plajele Mangaliei. Folosim acest răgaz pentru a arunca o privire detaliată spre „urmaşii” lor în All Plan Construction SRL, Puiu şi Simina. Cei doi sînt deopotrivă născuţi în cea mai cunoscută zonă minieră a României – Valea Jiului, primul la Petroşani, al doilea la Vulcan. O vale în care mineritul va deveni istorie, urmînd să fie înlocuit cu totul de telefericele şi pîrtiile de schi ale Elenei Udrea! Deşi bucureştean prin adopţie şi avocat de profesie, Puiu deţine legături solide atît cu mineritul, cît şi cu cei care vor să deseneze un altfel de viitor pe hărţile miniere şi turistice ale patriei. Astfel, potrivit datelor din Registrul Comerţului, Puiu are legături istorice cu SC Roşia Montană Gold Corporation SA şi SC Deva GOLD SA, care l-au împuternicit de mai multe ori să îndeplinească diferite formalităţi legale în numele şi pe seama lor. Cele două firme miniere sînt controlate de off-shore-urile canadiene Gabriel Resources Ltd şi European Goldfield Ltd, în care funcţiile executive sînt deţinute de românul Vasile Frank Timiş. Alături de Timiş, dar de fapt în spatele lui, sînt cîteva eminenţe financiare care colectează sume incredibile de pe bursele din Toronto şi New York, iar mai nou şi de la fraierii din Balcani, prin intermediul iFone Gold, un fond închis, administrat de Intercapital Invest. Deşi specialişti din geologie şi protecţia mediului susţin că proiectele miniere de la Roşia Montană şi Certeju de Sus nu sînt tocmai fezabile, iar autorităţile întîrzie de 13 ani să elibereze documentele necesare demarării investiţiilor, oamenii lui Timiş s-au apucat de extracţii, direct de pe bursă. Într-o bună zi, cu arginţii şi avocaţii lor, vor obţine dezlegare de la nesătuii care ne conduc să extragă şi aur, cu tehnologiile lor pe bază de cianuri. La o adică, avocaţii cunosc o groază de personaje care nu beau de fel apă şi înclină oricum să creadă că otrăvirea fîntînilor e un gest de verde patriotism autohton, încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare.

Cum trudesc lucrătorii cu Dreptul din Valea Jiului la afacerile portocalii

Şi ca să vedeţi cu cine mai întreţine raporturi de reprezentare legală urmaşul Poteraşilor la All Plan, e de ajuns să privim la urmele lăsate în alte zone din Registrul Comerţului. Bogdan Călin Puiu apare în aceeaşi postură de împuternicit cu formalităţile legale şi la SC Customline Energy SRL Iaşi, o firmă din domeniul energiei eoliene (cu investiţii în judeţul Galaţi). Puiu s-a ivit în actele acesteia, chiar în momentul în care cetăţeanul britanic de origine română Cristian Barbu îşi cesiona părţile sociale, respectiv 49% din firmă, către românii Theodor Berna, Bogdan Gruia şi Dan-George Oproescu, la data de 3 aprilie 2009. Ulterior, cei trei „clienţi” ai lui Puiu au dobîndit întreaga firmă, astfel că la 25 ianuarie 2010, Berna şi Oproescu deţineau cîte 37,5% din părţile sociale, iar Gruia diferenţa de 25%. Formalităţile pentru această ultimă reglare de conturi aveau să fie îndeplinite nu de Puiu, ci de Daniel-Cristian Jitea, un alt jurist teribil născut la Petroşani şi domiciliat la Petrila. Probabil că de-alde Berna nu putea găsi la Iaşi jurişti mai buni decît cei de pe Valea Jiului. O asemenea zonă, care i-a dat lui Videanu atîta marmură şi României atîtea personalităţi, ca Gheorghe Pogea, Gheorghe Barbu, Monica Iacob-Ridzi sau soţul ei Tiberiu, ne-a dat şi o pleiadă de lucrători cu Dreptul, mai buni decît toţi juriştii născuţi pe la Iaşi sau Bucureşti.

Cum şi-au făcut, dar mai ales cu cine-şi beau banii Berna şi compania

Cei trei asociaţi ai firmei reprezentate de juriştii din Valea Jiului sînt nume grele din peisajul public. Berna este unul din regii asfaltului. Banii şi i-a făcut cu Adriean Videanu, Liviu Negoiţă, Neculai Onţanu sau Jean Paul Tucan (fost director al DRDP Constanţa, sub Guvernul Tăriceanu). De mîncat, şi-i bea la Golden Blitz, cu Traian şi alţi romani atraşi de aurul şi arginţii Daciei Felix. De notorietate este asocierea lui Berna cu PSD-istul Robert Negoiţă şi cu soacra sîmbetistă a deputatului PDL Dănuţ Liga la o şmecherie OTV-istă, chipurile 100% adevărată, care a înmuiat critica lui Dan Diaconescu împotriva lui T.B. în campania electorală trecută.


Al doilea client al juriştilor din Valea Jiului, Bogdan Gruia, este prieten intim al lui Liviu Negoiţă, primarul Sectorului 3 şi, totodată, finul lui Adriean Videanu. Gruia şi-a făcut banii, evident, cu Videanu şi Negoiţă, dar şi cu Gabriel Puiu Popoviciu (la KFC) sau cu Sorin Oprescu (în curs, la Parcajul Universităţii). Soţia lui Gruia, Florina Mihaela, fostă Boştină (dar ce nume avocăţesc!), croşetează şi ea cu sîrg la filonul public. Iată şi cîteva repere de geografie politică: Berna locuieşte în sectorul lui Poteraş, iar Gruia în sectorul lui Negoiţă; Udrea şi Liga au fost aleşi deputaţi PDL în sectorul lui Poteraş. În sfîrşit, Dan-George Oproescu este un dezvoltator de proiecte eoliene, bun colaborator cu Adriean Videanu şi cu urmaşii săi de la Ministerul Energiei, dar şi cu Nicuşor Constantinescu, de la Consiliul Judeţean Constanţa, de cele două instituţii depinzînd obţinerea acordurilor pentru proiectele sale de la Mircea Vodă, jud. Constanţa. Oproescu are domiciliul în Cernavodă, localitate în care se ocupă şi cu transportul deşeurilor periculoase de la CNE, prin intermediul SC Elektra Invest SRL.

Pentru cine lucrează avocatul diavolului

Revenim la avocatul Puiu, ca să arătăm că acesta deţine în nume propriu 35% din SC Dealu Alb Windpark SRL, o companie de proiect ce urmează, după toate probabilităţile, să fie vîndută pe bani grei, după obţinerea avizelor de înfiinţare a unui parc eolian. De asemenea, la domiciliul său de pe B-dul Brîncoveanu nr. 9, Puiu găzduieşte alte 5 companii din domeniul imobiliar şi al jocurilor de noroc, la care este administrator (Headquarters Center SRL, Double Eagle One Property SRL, Double Eagle Two Property SRL, Blue Pearl SRL şi Blue Casino SRL). Avocatul administrează, de fapt, investiţiile şi datoriile în cascadă ale unor persoane juridice, deţinute de alte şi alte persoane juridice, care-şi pierd urmele pe unde şi-a lepădat dracu’ potcoavele. De asemenea, el este administrator al Companiei Prefera Foods SA, cea care a edificat, pe bani grei de la SAPARD, o fabrică de conserve în judeţul Alba. După toate evidenţele, avocatul trudeşte în special pentru alţii, de unde şi secretul cooptării sale în firma care sifonează banii Udrei din bugetul lui Tusac (prin sifon înţelegem acel dispozitiv care pompează lichidităţile dintr-un vas în altul; în acest caz, primul vas este bugetul Ministerului Dezvoltării, de unde provin banii, al doilea vas este contul firmei All Plan Construction SRL, iar dispozitivul de pompare, sifonul propriu-zis, este Primăria Mangalia).

Cum şi-a cumpărat Tusac libertatea

Toată afacerea artezienelor ar fi fost imposibilă fără prestaţia PSD-istului Claudiu Tusac, un personaj comparat de opozanţii săi cu Caligula sau cu Ivan cel Groaznic. În răstimpul scurs de cînd a ajuns primar, Tusac a reuşit cîteva performanţe unice: a interzis accesul consilierilor locali şi al cetăţenilor în Primărie, preţ de 1 an, pe motiv că îl încurcau în misiunea de a conduce oraşul; a fost suspendat din funcţia de primar, însă a fost repus în drepturi datorită unor excepţii procedurale; a fost reclamat de aproape două treimi din consilierii locali la Curtea de Conturi, Parchet, ANI şi DNA pentru deturnare de fonduri, fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi intereselor publice, însuşire de venituri necuvenite, incompatibilitate şi conflict de interese etc. În timp ce ţinea aleşii locali la poartă, individul terorizase Mangalia cu un corp de control flămînd şi neinstruit, ce împărţea groază şi amenzi de miliarde opozanţilor şi celor care refuzau să alimenteze conturile unei fundaţii înfiinţate de el şi de soţia sa, alături de consilierii lor personali. Banii publici au fost drenaţi către firma de salubrizare a PSD-ului (impusă în oraş cu japca), către firma de asfaltări fondată de Tusac (din care acesta s-a retras formal, dar care are sediul la el acasă), către zeci de firmuliţe de publicitate şi de prestări servicii, către doi avocaţi cu carnete de partid şi către alte bidoane. Pentru mult mai puţin, alţii fac ani grei de puşcărie. Nu şi Tusac, mai ales că acesta, de cînd s-a certat cu Codul Penal, s-a împrietenit cu Elena Udrea. Procurorii cei independenţi i-au băgat dosarele la o cură de praf în sertarele Justiţiei, desigur, fără nici o legătură cu faptul că făptaşul făptuieşte acum pentru cei care ne măscăresc în fiecare zi cu modernizarea statului şi independenţa Justiţiei. Încă ceva: un sifon din acesta, care pompează banii publici administraţi de miniştrii portocalii către firmele portocalii, e foarte util Guvernului, care astfel ne poate prosti că distribuie din resursele sale şi către comunităţile locale administrate de Opoziţie. Hai Sifon!


ADRIAN CÎRLESCU


Ziarul TRICOLORUL, nr 2087 - 11.02.2011