Monden si Paranormal

Cuvintele - mesageri ai Istoriei (XVII)



Troian


„val de pămînt”, „întăritură”

Este un împrumut din sl. trojanu, reproducerea slavă a numelui Împăratului Traianus. Cuvântul apare încă din Letopiseţul lui Grigore Ureche.

Vespasiană

Termen cult pentru „closet public pentru bărbaţi, pisoar“; este un împrumut din fr. vespasienne, folosit la început în expresia colonnes vespasiennes, pentru că aveau forma unor coloane goale pe dinăuntru. Termenul vespasienne îşi are originea în numele împăratului roman Titus Flavius Vespasianus (9-79), care, în cei 10 ani de domnie (69-79 d.Chr.), a redresat finanţele publice secătuite în timpul domniei lui Nero şi al războaielor civile. Printre diversele taxe noi au fost şi cele pentru closetele publice pentru bărbaţi, construite pe vremea lui. Se spune că, la criticile unor senatori, împăratul ar fi replicat Pecunia non olet - „banii nu au miros”, expresie păstrată pînă astăzi. Un prefect de Sena, Claude-Philibert de Rambuteau, a instalat în Secolul al XIX-lea, la Paris, primele pisoare publice, pe care duşmanii lui le-au numit colonnes Rambuteau. Pentru a-i contracara, Rambuteau însuşi a lansat denumirea de colonnes vespasiennes. În română cuvîntul apare prima dată în dicţionarul lui L. Şăineanu; este, evident, un împrumut din franceză, unde are prima atestare la 1834.


Acad. MARIUS SALA


====================================

Posedaţi de diavol (III)



O forţă nemaivăzută

Forţa unui „posedat” este neverosimilă. O putem cu uşurinţă defini drept „supraomenească”, în orice caz inexplicabilă. Părintele Mathieu, exorcist din Besançon, decedat de curînd, istorisea astfel povestea industriaşului de 52 de ani pe care a trebuit să-1 exorcizeze: „Omul practicase mult magia neagră înainte de a se converti la religia catolică. Suferind de dureri la stomac, consultase mulţi doctori şi chiar i se făcuse o operaţie la vezica biliară, fără nici un rezultat. În cele din urmă, a atribuit acea durere, un foc în burtă, după cum zicea el, unei puteri rele şi s-a supus unor şedinţe de exorcism. La fiecare şedinţă, începea prin a-şi pierde cunoştinţa, devenea rigid şi rece ca gheaţa. Abia după trei sferturi de oră îşi venea în fire”. Într-o zi, a spus că îl doare în spate şi, cum nimeni nu a constatat vreo deplasare de vertebre, părintele Mathieu a practicat încă o dată exorcismul. A început rugăciunile rituale. „După ce şi-a pierdut cunoştinţa, la primul semn al crucii pe care l-am făcut, s-a relaxat, s-a întins ca o bară de fier, paralelă cu podeaua, şi a fost smuls din cămaşă şi aruncat prin birou într-un perete. Atît de violent, încît am crezut că şi-a spart capul. Cum nu mă simţeam în stare să stăpînesc singur acea forţă, am pus să fie chemaţi preotul paroh şi călugăriţele de la mînăstirea din vecinătate, ca să mă ajute. L-am adus în mijlocul sălii, pe covor. Acum îl ţineam mai mulţi. De la primele semne ale crucii, ne-a scăpat, a urcat spre tavan ca un bolid, proiectat în aer, în picioare, deşi fusese lungit, cu piciorul stîng întins şi cu dreptul îndoit. Acolo s-a pomenit în faţa unui tablou al Fecioarei şi a fost aruncat în spate. A căzut ca un bolovan la picioarele preotului, care tremura ca o frunză în vînt.”. A doua zi, duminică, exorcismele au continuat. Părintele Mathieu a făcut apel la vreo 10 bărbaţi ca să-1 ajute. Toate aceste persoane au recunoscut realitatea faptelor. L-au legat pe industriaş cu sfori. Ca de obicei, acesta şi-a pierdut cunoştinţa, devenind rece şi rigid. Deodată, sforile s-au desfăcut şi a scăpat. Părintele Mathieu îşi continuă astfel relatarea: „În timp ce acest om era întins jos, pe spate, cîţiva dintre bărbaţii chemaţi s-au aşezat pe el. În timp ce-l exorcizam, au început să strige: Părinte, unde ne duce? Omul urca în aer, cu bărbaţii pe el! Cînd a revenit pe podea, oamenii erau palizi la faţă...”. Şi aveau şi de ce! (Va urma)


HELENE RENARD




============================

Fenomene Paranormale


Revoluţia Franceză a fost prevestită... (I)


În primăvara lui 1788, Jean-François de La Harpe, critic şi dramaturg, era invitat la o cină în Paris. Nu era o cină obişnuită, pentru că la ea luau parte cîteva persoane foarte influente şi faimoase. Printre oaspeţi se aflau: marchizul de Condorcet, matematician şi om politic; Jean Sylvain Billy, principalul astronom al Franţei la vremea aceea; Chretien de Malesherbes, politician; Felix Vicq-d’Azyr, medicul reginei; Sebastien de Chamfort, un scriitor la modă. Dar observaţiile unui alt invitat, marchizul de Cazotte, aveau să rămînă însemnate pentru posteritate în jurnalul lui de La Harpe. Jacques Cazotte era romancier şi membru al Societăţii Academicienilor Francezi. Se ştia, de asemenea, că este pasionat de ştiinţele oculte şi avea o reputaţie de clarvăzător. În acea noapte, seriozitatea sa neobişnuită le-a trezit curiozitatea celorlalţi oaspeţi. După masă, conversaţia a dezbătut starea societăţii franceze contemporane. Domnea o atmosferă de optimism. Toţi invitaţii, cu excepţia vizibilă a lui Cazotte, erau de acord că se apropie cu paşi mari o nouă Eră a Raţiunii. Romancierul a întrerupt discuţia frivolă, anunţînd, pe un ton direct şi răuprevestitor, că revoluţia la care speraseră cu toţii e pe cale să se producă, dar, a adăugat el, această nouă „domnie a raţiunii” nu va aduce nimic bun celor prezenţi. Oaspeţii au rămas înmărmuriţi. După cîteva secunde, întrebările au răbufnit, şi Cazotte a prezis sistematic soarta fiecăruia dintre cei prezenţi. L-a informat pe Condorcet că îl va înşela pe călău otrăvindu-se în celula sa de închisoare; Chamfort îşi va tăia venele de disperare; Vicq-d’Azyr va muri, de asemenea, prin tăierea venelor; iar Malesherbes şi Bailly vor fi ghilotinaţi. În timp ce el făcea înconjurul mesei, oaspeţii reacţionau cu un amestec de oroare şi amuzament, nesiguri dacă nu cumva romancierul juca vreun joc. Cînd Cazotte a ajuns la de La Harpe, i-a prezis acestui ateu inveterat că avea să moară creştin. În acel moment, oaspeţii s-au relaxat. Ultima afirmaţie fusese, pentru ei, dovada că totul nu era decît un joc elaborat. Unul a spus:


- Toată spaima mi-a trecut, pentru că, dacă e să aşteptăm pînă cînd de La Harpe devine creştin, atunci o să trăim veşnic.


Timp de cîteva minute, atmosfera s-a înseninat. Ducesa de Gramont a remarcat că femeile prezente păreau să fie în siguranţă, pentru că ele nu se implică de obicei în activităţi revoluţionare. Aici, Cazotte a răspuns ameninţînd cu rupturi sociale şi morţi încă mai cumplite. El a spus că femeile vor suferi tot atît cît şi bărbaţii - prinţese şi „chiar şi mai mari”. Invitaţii au înţeles că se referea la regină, Maria Antoaneta. (Va urma)


ANTHONY PEAKE

===============================Marea Neagră ar putea exploda (IV)


Curent electric din gazul toxic

Paralel cu cercetările lui Silviu Dragomirescu, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice (ICSI) din Rm. Vîlcea a demarat, în anul 2004, un studiu privind oportunitatea dezvoltării unei platforme integrate de cercetare pentru domeniul pilelor de combustie şi a realizării de combustibili ecologici. Mai precis, se încerca transformarea hidrogenului sulfurat din Marea Neagră în energie electrică, prin intermediul unor pile de combustie, o tehnologie nouă în ţările europene, inclusiv la noi. Aceste pile desfac molecula formată din doi atomi de hidrogen şi unul de sulf şi transformă hidrogenul în energie electrică. Vasile Stanciu, director ştiinţific şi preşedinte al consiliului ştiinţific al institutului declara: „Propunem ca o activitate viitoare pentru România realizarea unei pile de combustie pentru arderea galvanică, în adîncuri, a hidrogenului sulfurat din Marea Neagră şi experimentarea diferitelor soluţii tehnologice pe un stand de emulare a condiţiilor marine de mare adîncime. Dezvoltarea acestui procedeu va permite obţinerea de energie electrică printr-o tehnologie nu doar nepoluantă, ci chiar depoluantă, deoarece foloseşte drept combustibil un reziduu toxic pentru viaţa marină. Efectul exploatării unor centrale cu astfel de pile de combustie va consta în stagnarea şi mai apoi reducerea treptată a uriaşelor depozite de hidrogen sulfurat, cu prelungirea vieţii florei şi faunei marine, în condiţiile în care acestea, conform predicţiilor ştiinţifice actuale, vor dispărea complet în următorii 30 de ani.“ Realizarea acestui procedeu de producere a energiei şi aplicarea lui la nivelul Mării Negre are mai multe avantaje. În primul rînd, combustibilul este ars galvanic sub Mare, fără să necesite extracţie, transport, procesare, depozitare, curăţare şi se evită pericolul explodării în contact cu aerul. În al doilea rînd, combustibilul exploatat este hidrogenul sulfurat existent în apa Mării, un reziduu care, în următorii 30 de ani, se preconizează de către specialişti că va transforma Marea Neagră în a doua Mare Moartă a lumii. Trei: după folosirea hidrogenului din moleculă, tehnologia are ca produs secundar sulful coloidal (floare de sulf) care, nefiind solubil, se poate recupera pentru uz industrial, farmaceutic etc. „Energia alternativă bazată pe arderea hidrogenului este în plină dezvoltare în Europa. În afară de România, de rezervele de hidrogen sulfurat sînt preocupate şi ţările vecine, respectiv Bulgaria şi Turcia. Practic, lucrăm în echipă. Conform planurilor europene, această tehnologie de energie alternativă bazată pe hidrogen ar trebui să fie pe deplin funcţională pînă în anul 2050“, a explicat Vasile Stanciu. (Sfîrşit)


Ziarul TRICOLORUL, nr 2087 - 11.02.2011