MEDITAŢII

* Nu ştiu dacă îngerii au sex, dar dracul, în mod sigur, e femeie.

* Shakespeare, omul care a scris atîtea despre fluvii, mări, oceane, bătălii navale, omul care s-a născut şi a copilărit lîngă un rîu, Avon – nu ştia să înoate…

* O scenă de o măreţie antică, povestită de aromânul Victor Eftimiu: „Cînd trupele germane biruitoare au intrat în Atena şi au arborat zvastica pe înălţimile Acropolei, paznicul cetăţii s-a înfăşurat în drapelul Patriei şi s-a aruncat în prăpastie“.

* Acelaşi Victor Eftimiu scria, acum vreo 80 de ani, ceva valabil şi azi: „Marea problemă a ţării noastre nu e nici «dreapta», nici «stînga», nici «fascismul», nici «comunismul» – e copilul“.

* Întîiul Patriarh al României, Miron Cristea, era poreclit de prietenii din tinereţe „Mefisto cu cap de Christ“.

* Snagov vine de la Zăpadă (din slavonul Sneag).

* Ce cîştigă, în faţa lui Dumnezeu, călugării prin post şi rugăciune, pierd prin homosexualitate.

* Un comediant irlandez, Spike Milligan, şi-a scris pe piatra de mormînt: „Eu v-am spus că sînt bolnav“.

* În lupta cu duşmanii, vine un moment cînd trebuie să faci o pauză, ca să poată lucra Dumnezeu.

* Un vers frumos al lui Constantin Virgil Gheorghiu („Ora 25“): „Cîini melancolici de restaurant“…

* Evreii se poartă de parcă Isus l-ar fi vîndut pe Iuda, nu invers.

* „Văduvă“ s-ar putea să vină din cuvîntul sanscrit „vadawa“, care înseamnă „iapă“.

* Fructul cel mai dulce pe care îl dă un copac e umbra.

* „A bea şi a mînca ţin sufletul şi trupul împreună“. (Heinrich Böll)

* Politica e o ştiinţă inexactă.

* „Revoluţia, precum Saturn, îşi devorează proprii copii“. (Georg Büchner)

* „Iadul e pavat cu intenţii bune“. (Samuel Johnson)

* Muzica proastă deranjează mai mult decît o carte proastă.

* Aflat la Bucureşti, ca tînăr ofiţer în Războiul Crimeii, Tolstoi îi scrie mătuşii sale, T.A. Ergolskaia, la 17 martie 1854: „Sînt năucit. Un oraş mare şi frumos, obligaţia de a te prezenta multora, opera italiană şi teatrul francez“.

* „Curajul italianului e un acces de furie, al neamţului un moment de beţie, iar al spaniolului, o formă de orgoliu“. (Stendhal)

* „Gîndesc cu mai multă uşurinţă atunci cînd stau lungit“. (Descartes)

* Era un jucător pătimaş: şi-a vîndut o rulotă ca să joace la ruletă.

* „Un liberal este un conservator care a fost arestat“. (Tom Wolfe, scriitor american)

* „Politicienii sînt pretutindeni la fel: ei promit să construiască un pod acolo unde nu e nici un rîu“. (Nikita Hruşciov)

* Nu învăţăm nimic, din nici o experienţă. Trăim de pe o zi pe alta, de pe o oră pe alta, la voia întîmplării.

* O profesiune de credinţă a lui Goebbels, pe care o aplică şi guvernanţii diabolici de astăzi: „Dacă vom avea Puterea nu vom renunţa, niciodată, la ea şi nu vom fi scoşi din birourile noastre decît morţi“.

* Istoria nu confirmă nici o doctrină filozofică – dimpotrivă, le anulează pe toate.

* În timpul Conferinţei de Pace de la Versailles (1919), preşedintele SUA, Woodrow Wilson, a exclamat: „Germanii sînt, într-adevăr, un popor de proşti. Fac, întotdeauna, exact ce nu trebuie“.

* Lumea modernă: agonie fără extaz.

* Ne înţelegem mai bine cu generaţiile de dinaintea noastră decît cu cele care vin după noi.

* Mă regăsesc într-un zodiac, care spune că Săgetătorul e intolerant, ahtiat după variaţie, născut să domine şi să fie profesor, mantra sa existenţială fiind: „De ce sînt înconjurat de idioţi?“.

* Rugat să cumpere tancuri, în primul război mondial, Împăratul Franz Joseph a refuzat: „Absolut, nu! Caii ar fi foarte deranjaţi!“.

* Dalai Lama înseamnă Mare cît Oceanul.

* Cea mai mare decepţie a noastră este ca lumea de apoi să nu fie mai bună, ci mai rea ca aceasta. Dar, probabil că ne vom adapta şi la aşa ceva, tot astfel cum s-au adaptat nobilii şi aristocraţii în puşcării.

* Bătrîneţea începe de la oase.

* În visele noastre le facem cîinilor, fără să vrem, o mare nedreptate. În vise, cîinii se reflectă invers, ca un ochean întors: ei nu înseamnă prieteni, ci duşmani!

* „Cel mai mare ucigaş al zilelor noastre nu este nici cancerul, nici boala cardiacă, ci reprimarea. Inconştientizarea este adevăratul pericol, nevroza e asasinul ascuns. Reprimarea – o forţă intangibilă, nevăzută – ne doboară pe mulţi dintre noi şi face asta ascunsă sub multe măşti: cancer, diabet, colită, măşti pe care nu le recunoaştem niciodată drept ceea ce sînt cu adevărat. Aceasta e natura ei complexă şi diabolică. Este a tot prezentă şi, totuşi, pretutindeni negată, fiindcă mecanismul ei de funcţionare este ascunderea adevărului.“ (Arthur Janov)

* „Oamenii se schimbă, dar uită să şi-o spună unul altora“. (Lillian Hellman)

* Măreţia naturii: o ceapă tăiată poate provoca mai multe lacrimi decît toate tragediile greceşti.

* „Există bărbaţi care plătesc femeile, dar mulţi le plătesc ca să nu le mai vadă“. (Paul Morand)

* Degeaba ţii Jurnale, dacă n-ai Operă.

* N-am ştiut că a mai existat un Napoleon Bonaparte, care a murit la scurt timp după naştere. El a fost primul născut al soţilor Bonaparte şi frate mai mare al viitorului împărat, născut după 4 ani.

* Foarte puţină lume ştie că homosexualii au tras şi de Napoleon! Iată ce scrie Jean Tulard, membru al Academiei Franceze: ,,Lui Napoleon nu-i plăceau homosexualii, mai ales de cînd a avut, aşa cum vor spune pamfletarii, o astfel de experienţă, eşuată, în Egipt – după ce apărătorii homosexualităţii ar fi încercat să-l convingă de faptul că toţi marii cuceritori, de la Alexandru Macedon pînă la Iuliu Cezar, au gustat din plăcerile contra naturii…”.

* Ultimele cuvinte ale lui Robespierre: ,,Republica e pierdută, bandiţii triumfă”.

* Evreul român Paul Celan, din Cernăuţi, îi scrie iubitei sale, poeta austriacă Ingeborg Bachmann, la 12 martie 1959, ceva memorabil prin sinceritatea sa dureroasă: ,,Minciună şi simplitate aproape pretutindeni. Sîntem singuri şi dezorientaţi”.

* Cortegiul sinucigaşilor din literatura română e întregit de Paul Celan: la 20 aprilie 1970, acesta se aruncă în Sena şi se îneacă. Înainte cu cîţiva ani, încercase, în două rînduri, s-o omoare pe soţia lui, Gisčle.

* Ah, lumea asta, Doamne, în două se împarte:

În oameni plini de viaţă şi oameni plini de moarte!

* Dumnezeu nu e un nume, e o funcţie: Dominus Deus – Stăpînul Strălucitor. Numele adevărat al Tatălui Ceresc nu-l ştie nimeni.

* ,,Deformarea abilă a faptelor e una din armele predilecte ale evreilor”. (Henry Ford)

* ,,Un păcătos care iubeşte este mai aproape de Dumnezeu decît un sfînt care se mînie”. (K.O. Schmidt)

* Icoanele pe sticlă, pictate-n bleu de lapte

Ferestre fermecate, ce scînteiază-n noapte…

* Nevoia de comunicare ar trebui inclusă printre necesităţile fiziologice. Uitaţi-vă la oamenii care vorbesc la telefonul mobil peste tot: ei sînt cu mult mai numeroşi decît cei care mănîncă pe stradă.

* ,,Dacă privim cu indiferenţă organele sexuale, dezbrăcate de orice admiraţie erotică, trebuie să admitem că sînt nişte instrumente oribile; e nevoie de toată puterea dorinţei pentru a trece dincolo de asta. În ceea ce priveşte penisul, nu poţi să îl vezi în stare de repaos fără să te pufnească rîsul”. (Paul Morand)

* ,,Ceea ce va ucide comunismul este lipsa de fantezie”. (Paul Morand)

* În zorii albi ca floarea de cais

Se şterge filmul fiecărui vis…

* „Joacă-te cu copiii, zbenguie-te, aleargă, amestecă-te chiar cu ei, în jocurile lor. Fii extravagant. Numai proştii sînt serioşi“. (G. Călinescu)

* În Tibet se fac trîmbiţe din femurul animalelor. Şi femurul femeii iubite poate fi un instrument de cîntat…

* „Mult mai periculoşi sînt evreii decît arabii“. (Regele Carol al II-lea, „Jurnal“, 7 ianuarie 1949)

* „Mîncători de ceaţă“ sînt avocaţii, în viziunea lui Rabelais; aceştia, datorită unei ordonanţe regale, din 1501, începeau pledoariile de la ora 6 dimineaţa.

* Lumea persistă în confuzie! Deviza „Cine nu e cu Mine e împotriva Mea“ nu aparţine lui Stalin, ci lui Isus Christos.

* Un plagiat: „Minima Moralia“ este o expresie şterpelită de Andrei Pleşu de la filozoful german Theodor Adorno, care a scris o carte cu acest titlu, dar cu cîteva decenii înainte.

* „ESCU“, terminaţia atît de frecventă şi misterioasă a numelor de familie româneşti, se pare că vine din latina populară, pe filieră aromânească. Aşa cred eu, cel puţin, după ce-am studiat, cu lupa, o carte monumentală: „Roma-Threicia. O încercare de etimologie a limbii române“, de Dan Botta. În Partea a III-a, intitulată „Cuvinte din latina populară“, întîlnesc următoarele verbe: Allibesco, escere – a iubi (de aici vin şi derivatele iubire, ibovnic, deci slavii l-au luat de la noi); Consigno, are – a înregistra, de aici istroromânul cunsenescu – a da în pază; Lucesco, ire – a luci; Maceresco, ire – a se înmuia de ploaie; Mancesco, ire – a se veşteji, a se vlăgui; Obsopesco, ire – a adormi (de aici şi Uspenia, adică Adormirea Maicii Domnului, care nu vine, deci, din slavă, ci din latina populară); Pallesco, ire – a se face galben, a păli; Plenesco, ire – a umple; Russesco, ire – a roşi; Stupesco, ire – a se mira (de aici românescul a scuipa); Tepesco, escere – a se încălzi (de aici românescul a topi). Într-o convorbire pe care am avut-o, în august 2002, la Vălenii de Munte, cu byzantinologul Stelian Brezeanu, acesta mi-a confirmat că ESCU e cel mai grăitor semn al latinităţii limbii române. De altfel, şi în alte limbi latine poate fi întîlnită această construcţie (Escobar, de pildă, la hispanici, dar şi Fresco, sau Tedesco, la italieni, denumirea pentru germani). În cartea „United Romania“, Charles Upson Clark scrie, în acelaşi sens: „Terminaţia «escu», din numele Eminescu, provine dintr-un adjectiv comun, al latinei tîrzii, şi înseamnă «aparţinînd la, ţinînd de», fiind înrudit cu «ish» din limba engleză. Numele Ionescu este la fel ca Jones – format de la John“. Prin urmare, numele de familie nu vine de la localitate (cum pretind diletanţii cu pretenţii ştiinţifice, adică Filipescu ar proveni din Filipeştii de Pădure), ci raportul este exact invers, numele de familie dă toponimia.

Corneliu Vadim Tudor

(Fragmente din cartea „Meditaţii“, aflată în curs de pregătire la Editura Fundaţiei „România Mare“)

http://rromare.wordpress.com/2011/02/15/meditatii/