Hosni Mubarak a plecat. Din păcate, bătrînul general lasă în urma lui o stare de haos aproape imposibil de înlăturat. În Egipt, puterea a fost preluată de armată, a cărei primă grijă a fost să şteargă urmele „revoluţiei“ din Piaţa Tahrir. Aşa s-a întîmplat şi în Piaţa Universităţii din Bucureşti. De cele mai multe ori, o dictatură este înlocuită cu una nouă, care se poate dovedi mult mai dură pentru poporul care s-a amăgit cu o altă viaţă. Militarii egipteni i-au scos cu forţa din locul devenit un adevărat simbol pentru demonstranţii care continuau să cînte şi să danseze pentru victoria lor. Vor urma şi arestări. De altfel, însuşi Mubarak a vorbit despre represiunile care vor urma împotriva celor care ar fi făcut rău poporului, care au devalizat instituţii publice sau au omorît oameni. Probabil că americanii nu au fost de acord cu plecarea raisului pînă în momentul în care s-au asigurat că există o forţă care poate menţine ţara şi regiunea într-o anumită stare de echilibru. Iar această forţă nu putea fi decît armata egipteană, alimentată substanţial din fondurile Washingtonului. Despre acest lucru şi-au dat seama şi Fraţii Musulmani, mişcarea radicală islamistă care a anunţat deja că nu va participa la o viitoare guvernare. În fond, lucrurile se petrec aşa cum şi-a dorit Mubarak. Mai devreme de 8 luni nu pot avea loc alegeri în Egipt, pentru că armata nu poate fi mai presus de Constituţie, iar, din acest punct de vedere, prevederile Legii fundamentale sînt mai mult decît clare. În 8 luni se pot întîmpla multe, e posibil ca înşişi egiptenii să-l regrete pe cel pe care l-au alungat şi să-l pună la conducerea ţării pe fiul acestuia, aflat acum la Londra. De altfel, Siria şi Marocul sînt conduse de fiul fostului preşedinte şi, respectiv, al fostului monarh, iar asta nu deranjează pe nimeni. Ceea ce s-a petrecut în decembrie 1989 în România nu se poate repeta şi în altă parte. În timp ce Mubarak are o avere de cca. 70 de miliarde de euro, Ceauşescu era sărac lipit, ba plătise şi întreaga datorie externă a ţării. Revoluţiile iasomiei, care păreau că vor cuprinde întregul Orient Mijlociu, sînt pe cale de a fi înăbuşite. Se încearcă ridicarea populaţiei la luptă în Algeria sau în Yemen, dar riposta este tot mai promptă şi mai dură. Iată cum şi Egiptul devine irepetabil din acest punct de vedere, iar explicaţia nu poate fi decît una singură: avem de-a face cu mişcări spontane, emoţionale, lipsite de un lider recunoscut şi de o forţă capabilă să organizeze şi să ofere un ideal masselor de oameni ieşite în stradă.
Se pare că mai puternice decît aceste încercări de revoluţie sînt replicile pe care cetăţenii lumii le dau celor care au instaurat o dictatură şi mai insuportabilă – marile centre financiare, care cenzurează guverne şi popoare. În Grecia, noua revoluţie pare a fi pornită de însuşi guvernul socialistului Georgios Papandreou, împotriva FMI şi a Uniunii Europene. Mari patrioţi şi luptători pentru drepturile lor sociale, grecii s-ar putea să fie de partea guvernului, după ce Marea Finanţă le-a recomandat să-şi vîndă insulele, iar, mai nou, să privatizeze companiile de stat şi să dea pe nimic o serie de bunuri publice. Ne sînt cunoscute asemenea lucruri, pentru că asta se întîmplă şi cu România. Din păcate, la Bucureşti, Puterea îngenunchează în faţa placidului Jeffrey Franks, deşi trecutul acestuia, mai ales după trecerea sa prin Argentina, nu-l recomandă cu nimic să dea lecţii. Mai mult decît atît, România este departe de a se afla în situaţia Greciei, unde pensia medie se ridică la aproape 1.500 de euro. Orice comparaţie este de prisos. În timp ce la noi se scumpeşte pîinea, iar medicamentele au devenit inaccesibile pentru românul de rînd, Grecia rămîne o ţară în care nu se moare de foame, din moment ce mulţi conaţionali de-ai noştri îşi găsesc, încă, o bucată de pîine în vechea Eladă. Toate statisticile arată că Puterea de la Bucureşti este într-o cădere bruscă, ceea ce face aproape imposibilă solidarizarea populaţiei cu măsurile inumane luate de aceasta în ultimul timp. Aşa-zisa operaţiune de curăţire a vămilor ascunde capcane de nebănuit, în care cu siguranţă vor cădea, foarte curînd, unii dintre cei care au iniţiat-o. Cum rămîne, însă, cu sutele de vameşi şi de poliţişti de frontieră trataţi ca nişte animale, supuşi unor presiuni psihice greu de imaginat? Se spune că e bine că a început o asemenea răfuială, dar cine va plăti pentru chinul celor nevinovaţi, pentru plecarea de pe această lume a acelui bărbat încă tînăr care n-a suportat să-şi vadă soţia luată pe sus, ca un răufăcător periculos? Bine că baronii locali îşi văd în continuare de treburile lor, de înaltele funcţii acordate de partidul de la guvernare şi unde nu fac nimic, de palatele şi de conturile lor imense ţară şi din străinătate. Cînd toate acestea se vor lămuri, cînd toţi cei care au furat vor da socoteală pentru fărădelegile lor, atunci populaţia va avea încredere în Justiţie şi în stîrpirea gravelor acte de corupţie la care asistăm. Într-o ţară în care cultura era accesibilă oricărui român, astăzi bietul om nu mai poate merge nici măcar la un cinematograf, pentru că aproape toate au dispărut. Şi erau vreo 5.000. Se distrug oraşele, lăsate nesistematizate, fără şcoli şi fără spitale, şi asta sub pretextul crizei. Aceeaşi criză nu-i împiedică pe guvernanţi să cheltuiască sume imense pentru telegondole, săli de sport şi chiar pentru amenajarea unor parcuri la sate, de au ajuns bieţii ţărani să spună că nu mai au pe unde trece cu animalele la păscut. În ce ţară trăim şi unde vom ajunge? Cînd vom ajunge să vedem cum românii se vor solidariza cu nişte guvernanţi patrioţi şi justiţiari, nepătaţi de vreo nelegiuire petrecută în ultimii 21 de ani, timp în care în această ţară s-a furat aproape totul, s-a distrus sistematic, iar răfuiala cu trecutul n-a fost decît un prilej de îmbogăţire pentru nişte clanuri lipsite de orice bun-simţ, sfidătoare şi corupte pînă în măduva oaselor, convinse că şi-au pus îndeajuns deoparte ca să nu păţească vreodată ceva? Sărăcia nu iartă niciodată, iar vremea decontului este mai aproape ca oricînd…
DUMITRU AVRAM
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu