Dr. Corneliu Vadim Tudor: Revista Romania Mare - NR. 1117 -ANUL XXII

CRĂCIUN FERICIT!

Istorioară cu o

Noapte de Crăciun…

Mamei

Vă amintiţi de Andersen cel bun

Şi basmul lui cu Noaptea de

Crăciun?...

O, Basmu-acela-n gînd mi se întoarce

Şi-n amintire caerul îşi toarce…

Şi fiindcă înăuntrul meu îi seamăn,

Cu firul lui, tot sufletul mi-aseamăn:

…În mine – ca şi-n basm – e-o

Noapte de Crăciun

şi-un colţ pustiu de stradă,

iar sufletu-i orfanul mic şi bun

care cerşeşte-n zdrenţe de zăpadă…

…Ca nişte trecători grăbiţi se pierd

departe…

atîtea fericiri cu gîndu-n altă parte…

Şi tristul copilaş cerşeşte-n van

nepăsatoarei bucurii, un ban

În mine – ca şi-n basm –

prin alte case

rîdeau lumini şi sărbători duioase –

aşa şi-n alte suflete se joacă

lumini ce poleiala o dezghioacă…

Şi descîntat de vraja lor,

din colţu-i mut

se dezlipeşte micul cerşetor,

şi parcă gerul, doar, l-a smuls din loc

şi-l mînă spre ispita unui alt noroc

necunoscut…

…Prin geamurile altor suflete vecine

se varsă bronzul fericirilor streine…

Prin ele copilaşu-şi iroseşte

privirile flămînde de lumină,

şi parcă umbra sărbătoarei îl alină,

şi parcă şi pe el îl podideşte…

…Şi din minunile care roiesc pe rînd,

o boabă de lumină fură-n gînd

şi-o pitulă, şi-o teamă grea îi spune:

,,o să se schimbe licăru-n cărbune!”…

…Dar alungat de pe la geamuri

îndărăt,

în colţul lui se ghemuieşte în omăt…

şi-ncepe-n amorţeală ca să cadă,

şi-n toropeala ce-l cuprinde în zăpadă,

întocmai ca-n poveste aiurează

şi deşirînd din stele jucării de rază

le schimbă în minuni, cum nu-s în viaţă…

…Din feeria viselor de aur,

halucinînd, şi-adună un tezaur,

şi, amorţit, nu ştie cînd îngheaţă…

…În mine – ca şi-n basm – e-o

Noapte de Crăciun

în care-a îngheţat orfanul mic şi bun.

Radu Gyr

Un nou şi fulminant discurs rostit de preşedintele PRM în Parlamentul European - Strasbourg

Aceasta e cauza principală a crizei mondiale: pe Planetă trăiesc cca. 1.500 de miliardari în dolari!

Doamnelor şi domnilor,

economiştii sînt acei oameni care ne învaţă ce să facem cu banii pe care nu-i avem. Toată lumea vorbeşte despre criză de parcă ea ar fi o fatalitate. Există unii care chiar spun aşa: „Alternativa la criză e războiul – alegeţi!“. Ei, bine, nu e chiar aşa. Poate că acest raţionament era valabil pînă în 1945, într-o perioadă cînd dezechilibrele se rezolvau brutal, prin forţă, în sensul că un scandal mare se acoperă printr-un scandal şi mai mare. Între timp, însă, a apărut Uniunea Europeană, adică acea formă de organizare care are datoria să evite războiul şi să prevină, ori să limiteze, drastic, criza.

Totuşi, ceea ce n-au luat în calcul părinţii fondatori ai Uniunii Europene este lăcomia umană. Dacă acum 60 de ani averea întregului Clan Kennedy era de 400 de milioane de dolari, astăzi întîlnim bogăţii fabuloase, care îi umilesc şi pe califii din „O mie şi una de nopţi” şi din alte poveşti orientale. Astfel, pe Planetă trăiesc acum cca 1.500 de miliardari în dolari! În imensa lor majoritate, aceşti nababi şi-au realizat averile prin acumulare sălbatică de capital, speculaţii dubioase, lovituri bancare, afaceri cu statul, jafuri savante. Aceasta e cauza principală a sărăcirii unor categorii tot mai mari de oameni, prin urmare a crizei. Închei, cu o meditaţie a Sfîntului Augustin: „Bogaţii vor ajunge în Rai cînd îi vor introduce acolo săracii“.

Dr. Corneliu Vadim Tudor,

Membru al Parlamentului European,

Preşedintele Partidului România Mare

(Discursul a fost rostit luni, 12 decembrie 2011, la Strasbourg, fiind transmis pe Internet, în toată lumea, şi de postul Antena 3)

Acesta ar fi trebuit să fie adevăratul proces al comunismului, nu Şmecheria odraslelor de evrei bolşevici Tismăneanu şi Patapievici...

CLOPOTELE DE CRĂCIUN

Isus Se naşte şi-n spatele zidurilor reci şi groase, în spatele gratiilor şi uşilor ferecate. În Ajun de Crăciun lucram în fabrică. Aşteptam cu înfrigurare scurgerea timpului, ca să mergem în Celular. Ne pregăteam cu toţii de colindul ce avea să fie în noaptea de Ajun. Îl aşteptam cu neastîmpăr de copii. Aşa cum se întîmplă în toate închisorile din ţară, şi-n Aiud se iau toate măsurile de pază şi de aplicare a unui tratament aspru asupra deţinuţilor. În toate zilele marilor sărbători creştine sau în zilele sărbătorilor comuniste, ne aplicau un regim de teroare, cu percheziţii, suspendarea plimbărilor, mîncare slabă şi pază dublă, atît în cordonul de pază al închisorii, cît şi pe coridoarele Celularului. Îşi făceau loc din plin înjurăturile, bătăile, ba chiar, mai mult, punerea în lanţuri sau izolarea, în camera de tortură, a celor mai periculoşi deţinuţi. Ofiţerul politic avea un cuvînt greu de spus în alegerea celor care urmau să fie izolaţi. Însă, cu cît era prigoana mai mare, cu atît noi ne înălţam, mai sus, în spiritualitate, şi rezistam mai mult.

Cum am ieşit din fabrică, ne îndreptarăm cu mai mult îndemn spre celulele noastre, cele de toate zilele. Ne pregăteam de sărbătoare, de parcă am fi fost liberi să mergem cu colindul, înţeleşi fiind, cu toţii, că, după ora închiderii (21), prin alfabetul „Morse“, ne vom da de ştire unii altora, în toate cele peste 300 de celule, că putem începe colindul. Închiderea s-a făcut, uşile s-au ferecat. În sfîrşit, semnalul de colinde s-a dat. Noi, toţi cei din celulă, patru la număr, cu expresia feţei din copilărie, cu inima zvîcnind în piept, cu mîinile înfipte în zăbrele, cu ochii aprinşi, scînteind în noapte, începem colindul „O, ce veste minunată“, continuînd, pe aceeaşi melodie, „A venit şi-aici Crăciunul“, versuri de Radu Gyr. Colind sfînt, din strămoşi moştenit, vestind şi preamărind pe Noul Născut, în scutece înfăşat, Pruncul Sfînt Isus Christos. Colindul, la început abia auzit, apoi din ce în ce mai tare, parcă venea de peste veacuri, din glasurile strămoşilor noştri, lăudînd şi preamărind pe Cel prea Înalt şi Sfînt. Era un cer senin, cu infinitul număr de stele. Cu ochii pironiţi în ele, extaziaţi, cîntam colindul de care vuia tot văzduhul. Gardienii băteau disperaţi în uşi cu pumnii, să încetăm. După ora închiderii, regulamentul nu mai permitea deschiderea uşilor, decît în prezenţa ofiţerului de serviciu. Or, fiind mai mult de 300 de celule, practic, ofiţerul nu putea face nimic. În noaptea aceea nu s-a deschis nici o uşă. Populaţia civilă s-a adunat în jurul închisorii. Ascultau uimiţi colindul, ca, la sfîrşit, să cînte şi ei cu noi.

În acele momente de înălţare spirituală şi de trăire adîncă a fiinţei noastre, de undeva, dintr-o celulă, Radu Gyr, sigur, colinda şi el cu noi. La fel, înfipt cu mîinile în zăbrele, trăia din farmecul colindului. Era creaţia lui. El ne spunea că acel colind nu mai este al lui, ci al Neamului nostru Românesc. Am cunoscut, în acele clipe, cele mai copleşitoare sentimente de mulţumire şi de omagiere a celui mai mare poet care a cîntat durerile oamenilor din închisoare. Este poetul pătimirii noastre, a întregului Neam Românesc. Nu cred că a fost vreun scriitor care să cunoască o mai mare satisfacţie şi mulţumire sufletească, precum şi un adînc respect pentru opera lui, ca Radu Gyr. Am avut fericirea să stau cu el mult timp. Simt, şi azi, cum, strîngîndu-mă la pieptul lui, cu căldura sufletească a unui părinte, mă copleşea, mă fascina. El era patriarhul nostru şi comandantul nostru, al Aiudului întreg. Din gura lui am cules laude şi îndemn la rezistenţă. Îl păstrez în minte şi-n suflet pînă la moarte.

În noaptea aceea de Crăciun, cu ochii înfipţi în stele, colindînd, vedeam aievea chipul sfînt al mamei, cu obrazul şiroit de lacrimi, chipul tatălui, albit şi îmbătrînit de vreme, al soţiei, cu faţa brăzdată de durere, strîngîndu-şi la piept pruncul părăsit de mine la numai 4 luni, al bunicilor albiţi, şi ei, de timp, al fraţilor şi surorilor, al unchilor, verişorilor şi al prietenilor cinstiţi la suflet. În acele măreţe clipe, noi, cei din spatele uşilor ferecate, prin colindul nostru din mărginire, făceam saltul în nemărginire, în dumnezeire. Eram extaziaţi. Am simţit şi trăit adînc acele momente sublime. Atunci, puteau să se deschidă uşile toate, gardienii să ne ucidă, că nouă nu ne mai era frică de nimic. Eram în Dumnezeu şi Dumnezeu era în noi. Ţin să menţionez că, împreună cu noi, în celulă, erau un ungur, Polgar Ştefan, şi un evreu, Tauber Carol. Cu noi împreună au trăit, şi ei, acele clipe fericite de Sfîntul Crăciun. Eram oameni cu toţii în faţa lui Dumnezeu, egali în drepturi şi-n obligaţii, cu multă disponibilitate unii faţă de alţii, nu precum cei din Parlamentul ţării noastre, de azi. Pacea şi dragostea ne-au fost chezăşie. Toţi aveam impresia că, în noaptea aceea, cetatea infernului, Aiudul, zbura în înaltul cerului, ca un castel fermecat, de o energie neştiută luminat. Parcă-l purtau îngerii, şi nu diavolii. A doua zi, noi, cei fericiţi în timpul colindului, ne-am luat plata. Conducerea ne-a plătit poliţele. A început ancheta. Îi voiau pe cei care au organizat colindul. N-au găsit nimic. Ne-au suspendat plimbările. Mîncarea s-a înrăutăţit simţitor, iar noaptea, percheziţiile şi înjurăturile îşi făcuseră, din nou, loc. Se dezlănţuise un regim de teroare. Înduram în tăcere. Trăiam încă acele clipe fericite din miez de noapte, de Sfîntul Crăciun. În fabrică, de ziua Crăciunului nu s-a lucrat aproape nimic. Maiştrii civili ne respectau şi nu ne făceau zile grele. Simţeau şi ei, ca şi noi, că trăiau împreună cu noi măreţia Naşterii Domnului. Clopotele Aiudului, prin dangătul lor, acordate într-o armonie cerească, aşa cum nu sînt multe, azi, în lume, ne mîngîiau surghiunul. Realizau simfonia clopotelor din stele. Cu ele se încheia măreţia sărbătorilor Sfîntului Crăciun, din Aiud.

ATANASIE BERZESCU,

fost deţinut politic la Aiud

Săptămîna pe scurt

* Traian Băsescu trebuie să se opereze de cancer la tiroidă * USL se face, zilnic, de rîs * Croitoreasa de zdrenţe Adina Buzatu e proastă de dă-n gropi * Comici vestiţi ai ecranului băsist: Turcescu-Cristoiu şi Bădin-Bichir * Hotărît lucru: Gigi Becali nu se pricepe la fotbal! * Andrei Pleşu s-a sclerozat de tot...

* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. Medici militari ne-au informat că marţi, 13 decembrie, la Clinica din Ankara, lui Traian Băsescu i s-a făcut mai mult decît un control medical – i s-a făcut o incizie în glanda tiroidă, la care fusese operat de specialiştii Spitalului Militar din Bucureşti. Mostra prelevată a arătat că nodulii canceroşi au recidivat. Iată de ce pacientul a fost văzut bandajat la gît şi, ulterior, avînd un plasture mare. E grav. El trebuie să se opereze, neapărat, la începutul anului 2012, situaţie în care va fi indisponibil 4-5 săptămîni şi îi va preda prerogativele lui Vasile Blaga. * „Construcţia“ politică ieşită din capul lui Dan Voiculescu (USL) nu izbuteşte să ia înălţime, dimpotrivă. Nu mai ţine figura, lumea s-a fript, de prea multe ori, cu asemenea alianţe artificiale: CDR, USD ş.a.m.d. Vremea acestor şmecherii a trecut, evenimentele se precipită către alte soluţii, către alte deznodăminte. Dan Voiculescu nu e un om prost, dar e total depăşit: el crede că dacă se cocoaţă pe capra căruţei, cu telecomanda Antenelor în mînă, în chip de biciuşcă, toată lumea se încolonează şi îl urmează, docilă. Aşa că pompează, zi de zi, în cei doi „lideri“ de carton, Crin Antonescu şi Victor Ponta, plimbaţi de la Antena 1 la Antena 3 şi retur, în rol de sfinte moaşte făcătoare de minuni, cînd, în realitate, ei şi-au făcut praf propriile partide şi nu inspiră, nimănui, nici cea mai mică încredere. Dacă ar fi ascultaţi de partidele lor, cei doi le-ar retrage din Parlament, brusc, într-o clipă, şi l-ar lăsa pe Chior cu ochii (ochiul) în soare. Dar n-au curaj, fiindcă nici 25% dintre senatorii şi deputaţii PSD şi PNL nu-i urmează şi nu dau vrabia din mînă pe cioara de pe gard. Dacă puştii ăştia aerieni, dar roşi de mari ambiţii, n-au priceput, nici acum, că la banditismul de stat instaurat de haita lui Băsescu singurul răspuns e o atitudine RADICALĂ, de răsunet internaţional, atunci sînt nişte nevolnici. * Aflăm din ziarul „Cancan“ ceva f.f. şucar: „Vrăjitoarele o numeau pe Oana Zăvoranu «vagaboanta»“. Parcă numai ele... * Sever Voinescu-Cotoi pretinde că PDL ar avea 25%. Gura păcătosului adevăr grăieşte: atîta vor să fure derbedeii ăştia. Mai fură şi pentru ţiganul smucit Gabriel Oprea vreo 10%, şi pentru ţiganul şantajist Dan Diaconescu 15% – şi Guvernul viitor e asigurat! * Bebeluşa Oana, de la Prima TV, a început să vorbească în citate. Nu e rău, desigur, dar e cam mare îndrăzneala de a trece de la ruperea-n figuri la cultura clasică, după un stagiu printr-un concubinaj suspect, soldat cu un copil din flori (să-i trăiască). Săptămîna trecută, blonda Oana a zis, hodoronc-tronc: „Cum spunea Henrik Heine“... Eroare din greşeală, bombă hormonală! Poetul era evreu german, iar prenumele lui nu se rosteşte pe englezeşte, sau pe norvegiană (cum e numele lui Henrik Ibsen), ci pe nemţeşte: HAINRIH. Pentru o echipă care şi-a scos prosperitatea din vînarea greşelilor altora, gafa e impardonabilă. În rest, Oana e o drăguţă şi o invităm să ne ia de puţă (pardon de expresie, am glumit). * O altă greşeală a fost văzută la Kanal D, la emisiunea „Vreau să fiu milionar“ (sau cam aşa ceva): pe ecran erau titrate cuvintele „Specifică calcarelor“ – cacofonie jenantă, Virgil Ianţule, aşa te-a învăţat amanta ta, Mirela Zeţa? * O greşeală comite şi Mircea Badea, pe care noi îl simpatizăm, aşa că îl sfătuim să fie ceva mai modest şi să nu se mai creadă „buricul pămîntului“: „Suprapus peste contextul“, a zis el, serile trecute. Puştiule, aşa ceva e un pleonasm , ori pleonasmul e neoplasmul limbii române, că tot îţi plac ţie formulările scurte şi şocante (de genul „Tatuajele – manele pe piele“). * Sprîncenata Ana Bulai a zis, la Realitatea TV, într-un singur minut, de nu mai puţin de 6 ori (?!): ,,Dacă vreţi”. Da, vrem! Ce? Să te posedăm sălbatic, drăcoaică ce eşti tu, care biciuieşti simţurile bărbaţilor cu farmecul tău nebun! * În „Adevărul“ poate fi citit articolul cu titlul „Teatrul Odeon, un veac de aplauze“. Exact vîrsta pe care o are bucătăreasa aia care nu se mai dă plecată, Dorina Lazăr, instalată la conducerea instituţiei de cîrnăţarii Videanu şi Băsescu. * O altă babă care se crede utilă şi deşteaptă e Adina Buzatu. Cînd era mai tînără, se tăvălea în păcat de dimineaţa pînă noapte tîrziu. A făcut un plod cu un evreu turc, ţepar de meserie. Acum, după ce s-a tot dezbrăcat, Badibuzata ne învaţă, pe noi, cum să ne îmbrăcăm (?!). Ce ştie o retardată ca ea? Păi, ce ştie cealaltă „preţioasă ridicolă“, Alin Gălăţescu: nişte pîrţuri! De fapt, acesta e numitorul comun al tuturor croitoreselor şi comentatorilor de zdrenţe: limba păsărească, „tunată“, „casuală“, „focusată“, „prioritizată“, „targhetată“ etc. Bătrîna prostituată Adina Moţopina s-a învîrtit de o rubrică la ziarul care nu se vinde şi nu se cumpără, dar nici nu se citeşte, „Ring“, unde bate cîmpii în mod jenant. De fapt, ea scrie un singur articolaş, pe care îl suceşte şi-l învîrteşte de-l zăpăceşte, ca să pară nou. Ultima compunere şcolară (Şcoala de Handicapaţi, desigur) a acestei proaste cu ifose, care îi laudă pe Elena Udrea şi Traian Băsescu ce „impecabil“ (?!) sînt îmbrăcaţi, se referă la cravatele bărbaţilor. Încă de la bun (rău) început, cretina dă măsura stupidităţii sale: „Dragii mei, pentru că vine revelionul, sînt sigură că şi cei mai casual (?!) dintre voi vor dori să poarte o cravată, de aceea m-am gîndit să vă dau cîteva sfaturi cu privire la alegerea acesteia“. Toate „sfaturile“ analfabetei, care vrea să impresioneze, sînt legate de „casual“ (ce-o fi aia?): 1) „Cravatele în dungi sînt o opţiune potrivită numai pentru ţinutele business sau business casual“ (?!); 2) „Pentru ţinutele smart casual“ (?!) ş.a.m.d. Halal „stilistă“. Rareori s-a văzut o individă mai enervantă ca găina asta moţată: e proastă de dă în gropi, dar ce-i de curul ei, nu se poate povesti! * Dementul Radu Banciu s-a întrecut pe sine luni noaptea, la B1TV. Vorbind, cu gura lui de muist bolovănos, despre moartea lui Kim Jong Il, curistul ăsta nenorocit a făcut dovada inculturii sale: prostul a mîrîit şi a gîjîit că Puterea va fi preluată de fiul celui mort, supravegheat de sora lui şi de bărbatul acesteia, cei trei asigurînd un... triumvirat!!! Bă, boule, triumvirat înseamnă 3 bărbaţi (de la cuvîntul latin vir = bărbat). Aici se vede ce pregătire penibilă are dobitocul ăsta. Evident, el l-a înjurat, din nou, pe Ceauşescu, pe care l-a făcut impostor, imbecil, tîmpit ş.a.m.d. La fel l-a porcăit pe preşedintele Venezuelei, şi ăla fiind un tîmpit (?!). Hai sictir de ciochist! Handicapatul ăsta de Radu Banciu uită de la mînă pîn’ la gură: a zis că Valentin Ceauşescu a dat cu spatele (cu maşina) şi a accidentat un bătrîn, dar după cîteva secunde a pretins că accidentul l-a făcut... Nicu Ceauşescu! Băiatul (fetiţa) şterpeleşte cu ambele mîini: a folosit porecla Nelu Cotrocelu, care e „creaţia“ lui Vadim. * „Evenimentul zilei“ ne anunţă că latrina portocalie a Palatului Cotroceni a mai angajat doi oameni de serviciu: „B1TV are, începînd de azi, şi Bădin, şi Bichir“. Iar subtitlul sună aşa: „Cei doi jurnalişti sînt prezentatorii unei noi emisiuni dedicate analizelor socio-politice“. N-aveţi nici o şansă, copii ai durerii. Românii sînt mult, mult mai deştepţi decît credeţi voi: numai faptul că sînteţi plătiţi de postul băsist B1TV arată ce hram purtaţi şi, indiferent ce eforturi veţi face voi pentru a părea obiectivi, nu veţi fi decît copia palidă a perechii Turcescu-Cristoiu. Rating: maximum 1 punct, da? * Excelent articolul tinerei Dana Mladin, dedicat înmormîntării prietenei sale, Mălina Olinescu: „Moartea ca spectacol media“ („Jurnalul Naţional“). N-am bănuit că în fata asta atît de frumoasă este atîta talent ziaristic. * Un alt articol remarcabil este cel semnat de Octavian Ştireanu, în ziarul „Azi“: „Pe cine nu trădează UDMR“. Bine spus. Pe toată lumea trădează escrocii ăştia. În primul rînd pe cetăţenii de etnie maghiară, pe care îi silesc (ba chiar îi şantajează) să îi voteze, după care îi tîlhăresc şi îi lasă mască. Şi asta se întîmplă de 22 de ani. * Aproape toată presa de luni îl calcă în picioare pe arbitrul Alexandru Tudor, care a viciat grav rezultatul meciului de fotbal FCM Târgu Mureş – Dinamo Bucureşti, inventînd, efectiv, un penalty în favoarea oaspeţilor. De ce a făcut specimenul chestia asta? Fie a primit o mare sumă de bani, fie a fost şantajat de generalii de Miliţie (că Poliţie nu putem să-i zicem). * Jenantă slugărnicia postului Realitatea TV faţă de curva de arabi şi de negri Elena Udrea! Duminică, janghinoasa a apărut în chip de Zînă Bună, imitînd-o pe Eva Peron, băga-i-am în cur sifon. * Ziarul „Cancan“, la fel: preş la picioarele Ciorii Vopsite. Poftim titlu: „Gest de suflet pentru copii. Elena Udrea a cîntat colinde alături de micuţi. Momente magice de Sărbători“. Hai sictir de şmecheră! Dacă iubeai copiii, ai fi făcut unul. Sau ai fi înfiat. Te-a apucat, brusc, dragostea faţă de cei mici, dar numai în prezenţa presei! Nu te crede nimeni, iar banii tăi sînt de furat. * „O mînă spală pe alta“... Aşa s-ar putea intitula schimbul de amabilităţi dintre Florian Bichir şi Răzvan Ioan Boanchiş. Mai exact, Bichir îl laudă pe Boanchiş în „Libertatea“, iar Boanchiş îl laudă pe Bichir în „Naţional“. Ce frumos! Mă, pezevenghilor, cine v-a învăţat pe voi „suveica“ asta? Aşa făcea gaşca lui Nicolae Manolescu în anii ’70-’80: toţi îşi dădeau premii literare între ei, dar valoarea cărţilor – zero lei. * Un alt articol valoros, în „Jurnalul Naţional“: „Dictatura Serviciilor Secrete. Vorbim iarăşi în şoaptă, ne ferim să rostim ceea ce gîndim“, de Marian Nazat. Capul răutăţilor: tătarul nebun Traian Băsescu. Slugile care îi execută ordinele date la beţie sînt alţi minoritari cu bube-n cap şi morcovu-n fund: George Cristian Maior, Mihai Răzvan Ungureanu, Marcel Opriş ş.a. * Incredibil ce-a putut face sifiliticul Valentin Stan: l-a porcăit pe patronul Antenei 3, Dan Voiculescu, chiar la ... Antena 3, într-o problemă în care Felix Motanul avea dreptate! Ce joc face istericul ăsta cu voce piţigăiată, de scapete, care se crede foarte deştept, dar dacă îi iei laptopul din faţă joci baba oarba cu el? * Ce v-am zis noi că Gigi Becali NU se pricepe la fotbal? Numai două exemple: l-a pus pe liber pe grecul Kapetanos (care a marcat un gol în meciul cu Steaua, chiar la Bucureşti) şi i-a cerut lui Ilie Stan să-l schimbe, la pauza meciului Steaua – Larnaka, pe Nikolici (noroc că antrenorul nu l-a ascultat, iar Nikolici a marcat 2 goluri, care au dus-o pe Steaua în primăvara europeană). Nu te mai băga, Gigi, dacă habar n-ai şi te laşi condus de impulsuri şi draci de moment. * Apropo de Gigi, căruia iar i s-a urcat la cap – în „Adevărul“ de vineri, George Stanca scrie: „Prea s-a intoxicat presa. Trăim o «Jijimanie» demnă de o cauză mai nobilă. Personajul evocă un răsfăţ de copilaş care face caca-n living, bagă deştili şi arată spre cameră: ce «mumoase» eeeee! Trăim o isterie de un infantilism dubios“. * Înfiorătoare uciderea tigroaicei Mihaela, de la Grădina Zoologică din Sibiu! Ne-am barbarizat de tot, nu mai e de făcut nimic. Indiferent ce ar pretexta cei de la acel stabiliment, ei sînt nişte UCIGAŞI şi o să-i bată Dumnezeu. * Vorbeam de limba „păsărească“ a unor sfertodocţi. Dar Andrei Pleşu ce cusur are? Ţiganul se pretinde filozof, deşi el e doar un şterpelitor ieftin, care nu-i poate păcăli decît tot pe nişte cocalari ca şi el, de teapa lui Dinu Patriciu (care îl îndoapă cu bani, foarte mulţi bani). Am cumpărat un exemplar din cărţulia „Faţă către faţă. Întîlniri şi portrete “, de Andrei Pleşu (Ed. Humanitas, fostă Ed. Politică, furată de Pleşu în 1990 şi făcută plocon altui ţigan cu maţul lacom, Liiceanu). Azi ne vom ocupa doar de invenţiile şi obsesiile lexicale ale Monstrului cu Barbă: „aluzii sapienţiale“ (pg.12); ,,divagatoriu” (pg.15); „culturalmente“ (pg. 16); „maioneza catedratică“ (pg. 18); „paradoxalmente“ (pg. 18); „speculativitatea“ (pg. 22); „accidentalitatea irumperii“ (pg.24); „orice limitaţie pe care o atinge în limitaţie ce nu limitează“ (pg. 26); „o încăpăţînare care friza obnubilarea“ (pg. 28); „politicii culturale retardatare“ (pg. 29); „o măgărie de o speţă inferioară“ (pg. 30, o exista şi vreo măgărie de o speţă superioară?); „cum se înjură cu amenitate“ (pg. 39); „o abundentă auto-referenţialitate“ (pg. 41); „serpentinate“ (pg. 41); „Fire convivială“ (pg. 42); „experienţa itineranţei“ (pg. 42); „Tăcerea ca efect al faptului de a şti că nu ştii“ (pg. 54, adînc!); „o componentă de retractilitate“ (pg. 63); „Urmărindu-l pe Ion Frunzetti în fenomenalitatea sa“ (pg. 65); „o anecdotică sumară şi contingenţială“ (pg. 65); „evenimenţial“ (pg.67); „Replica sa mordantă“ (pg.67); „interogativitate“ (pg. 75); „sublimităţi“ (pg. 84); „interlocuţiei torenţiale“ (pg. 84); „ineducabili“ (pg. 92); „moralmente“ (pg. 97); „moralmente“ (pg. 98); „tatonant“ (pg. 120, o fi de la Monica Tatoiu?); „abilitate acomodantă“ (pg. 127); „un reper inconturnabil“(pg. 129); „tatonantă“ (pg. 150); „rutina deviatorie“ (pg. 166); „asociativitatea“ (pg. 236); ,,momente de convivialitate” (pg. 276); „cristalinitatea inconfundabilă“ (pg. 279); „porcii devin boi, boii devin vaci, şoarecii, tauri comunali“ (pg. 297) ş.a.m.d. Asta, cu porcii care devin boi şi boii care devin vaci e mortală –se vede de la o poştă că e o chestie autobiografică. În nr. viitor ne vom ocupa şi de dezacordurile gramaticale şi de cacofoniile acestui „butoi de rahat“, care s-a umflat ca un cimpoi de atîta ţîfnă ţigănească şi chiar crede că e cineva. În realitate, el e un HOŢ, din cel puţin 4 motive: 1) A furat trusele de scris şi de bărbierit, ambele din aur, ale lui Nicolae Ceauşescu, de la Vila 10, din Snagov; 2) A furat un incunabul, în valoare de sute de mii de euro, din Biblioteca lui Ionel I. C. Brătianu, de la Florica; 3) A furat titlul „Minima moralia“ de la filozoful german Theodor Adorno; 4) Va fura, în curînd, de la noi un şut în the popow. Dacă TVR e în groapa falimentului (cu o „gaură neagră“ de peste 100 de milioane de euro!) asta se datorează şi emisiunilor idioate (dar bine plătite) făcute de gioarsele ţigăneşti Andrei Pleşu – Gabriel Liiceanu, de Cătălin Ştefănescu, de Stejărel Olaru şi de alţi profitori ordinari. * LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. La Traian Băsescu au început să vină colindătorii PDL-işti, dar nu cu cîntece, ci direct cu plicuri, reprezentînd Darul Moşului. Concret, luni seară, în jurul orelor 20,30, la Vila Lac 2, Machitorul Naţional i-a primit, pentru circa 20 de minute, pe reprezentanţii găştii de la Arad, adică pe primarul Gheorghe Falcă, secondat de socrul său, Gheorghe Seculici. Fiecare dintre ei i-a înmînat lui Pazvante Chiorul cîte un plic consistent, însoţit de cele mai bune urări şi de rugămintea ca Traian Igaş să nu fie schimbat din funcţie, decît cu Gheorghe Falcă. Conform informaţiilor noastre, în momentul în care vor rămîne mai puţin de 6 luni pînă la alegeri, Falcă este gata să se suspende din funcţia de primar, să delege atribuţiile sale viceprimarului şi să preia funcţia de ministru de Interne, scopul fiind coordonarea organizării alegerilor, mai bine zis coordonarea fraudării acestora. Matrozul nu a dat nici un răspuns tranşant propunerii venite de la finul şi cuscrul care l-au vizitat, dar a promis că va lua în calcul varianta, în clipa în care va decide ce face cu Igaş, personaj considerat compromis şi prea slab pentru a deţine funcţia de ministru de Interne într-un an electoral. Sursele noastre spun că în plicurile pe care le-a primit Traian Băsescu erau, cu siguranţă, mari sume de bani, dar, deocamdată, nu au putut preciza cît anume. În zilele următoare, Muribundul Naţional aşteaptă şi alte delegaţii din judeţe, care vor veni la Vila Lac 2 pentru a-l colinda, cel mai probabil tot cu cîte un plic.

ALCIBIADE

Polemici « Controverse

Scrisoare Deschisă adresată preşedintelui Societăţii Române de Radiodifuziune, dl. Demeter Andras Istvan

Stalinizarea muzicii în S.R.R.

Aşa cum v-am promis la şedinţa dedicată pensionarilor din Societatea Română de Radiodifuziune, vă trimit, sub titlul de mai sus, acest întristător eseu. Cum nu mă cunoaşteţi, vă prezint o caracterizare semnată de scriitorul Ion C. Ştefan:

,,Doru Popovici: profesor universitar, compozitor, muzicolog, scriitor şi filozof. S-a născut la Reşiţa, la 17 februarie 1932. Şi-a început studiile muzicale la Timişoara, sub îndrumarea compozitorului şi muzicologului Liviu Rusu şi a absolvit Conservatorul din Bucureşti, la clasa maeştrilor Mihail Jora şi Mihai Andricu, obţinînd calificativul «foarte bine». A urmat cursuri de specializare în fosta Republică Federală Germania, la Darmstadt, o Meccă a muzicii de avangardă… Din anul 1968, a fost angajat ca redactor de emisiuni culturale, la Societatea Română de Radiodifuziune.

Compoziţiile sale se înscriu în 3 perioade: postimpresionistă, postexpresionistă – potrivit ziarului «Le Monde», a fost primul compozitor dodecafonic din România – şi neobyzantină. De mai bine de 30 de ani, compune numai muzică de cult, în stil neobyzantin. A creat 176 de opusuri cu muzică de cameră, simfonică, vocal-simfonică, de operă, de balet, corală; a compus 8 opere, 4 simfonii şi mai mult de 100 de lieduri.

I s-au decernat numeroase premii şi distincţii: a fost de 20 de ori laureat al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor şi deţinător al Marelui Premiu al breslei; i s-au conferit Premiul Academiei Române, 5 premii ale Radiodifuziunii Române, Premiul «Pro Musica», al Radiodifuziunii din Budapesta, Premiul Uniunii Compozitorilor din Iugoslavia (perioada Tito), Medalia «Tristan Tzara», oferită pe linie de UNESCO; de asemenea, a fost distins cu titlul de Comandor al Italiei.

A scris mai bine de 5.000 de articole, 50 de cărţi, poeme în proză şi 3 romane.

Specialitatea: muzica Evului Mediu şi a Renaşterii. A realizat mai mult de 5.000 de emisiuni de radio şi televiziune. I s-a conferit titlul de «cetăţean de onoare» al oraşelor Braşov, Târgu Jiu şi Reşiţa. Lucrările sale au fost editate la Paris, Tokyo, Leipzig şi Stockholm. Multe dintre compoziţii i-au fost prezentate în Europa şi SUA. Doru Popovici continuă să desfăşoare o bogată activitate muzicală şi literară, dar şi în calitate de profesor universitar şi de redactor la Radio”.

Ce m-a determinat să vă scriu? Faptul, îngrozitor, în opinia mea, că Horia Andreescu, cel mai distins dirijor român în viaţă, a fost dat afară din Radiodifuziune de către coaliţia formată din Maria Ţoghină, Oltea Şerban-Pârâu, Liliana Staicu şi Sorina Goia. Consider că Maria Ţoghină – numită, fără concurs, ca preşedintă a SRR, de ,,tovarăşa” Mona Muscă – nu merita să ocupe această importantă funcţie, dumneaei neavînd nimic în comun cu cultura noastră. Trebuie, însă, să admit că ea a făcut şi fapte bune: s-a opus propunerii de eliminare a unor ,,emisiuni cu «Tatăl nostru» şi, în general vorbind, a comentariilor referitoare la ortodoxismul românesc; totodată, a salvat emisiunile regretatei Rodica Sava, înscrise sub genericul: ,,Muzicieni de azi… muzicieni de mîine”. Amintesc că, după moartea realizatoarei – în urma unei boli neiertătoare – a apărut, sub acelaşi titlu, un amplu volum - o adevărată capodoperă!- închinat de R. Sava tuturor tinerilor interpreţi care au debutat muzical în concertele ei. În cele aproximativ 500 de pagini, au fost analizaţi cei mai valoroşi muzicieni, deveniţi, între timp, o mîndrie a lumii Euterpei, pe fond spiritual daco-roman; unii dintre aceştia s-au înscris în pleiada de talente care au făcut o carieră internaţională. Amintim, în acest sens, numele a două cîntăreţe de operă, de faimă mondială: Ruxandra Donose şi Angela Gheorghiu.

Subliniez faptul că doamna Maria Ţoghină are un stil literar expresiv, păcat, însă, că dumneaei a renunţat la eseistică, preferînd să se dedice unei cariere în domeniul administrativ… În ceea ce priveşte restul grupului care a luat decizia referitoare la Horia Andreescu, opinia mea este următoarea: dacă Oltea Şerban-Pârâu şi Sorina Goia pot fi considerate nişte mediocrităţi în domeniu – ele nu au scris, pînă la vîrsta menopauzei, nici măcar un studiu de analiză a vreunei capodopere a artei sonore universale sau româneşti, deci nu au nici o legătură cu muzicologia (care nu trebuie confundată cu gazetăria muzicală) – despre Liliana Staicu se poate spune că este, cu adevărat, o nulitate! Să nu uităm că la conducerea Radiodifuziunii Române s-au aflat personalităţi de mare anvergură, precum Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Vasile Donose, Cristian Brâncuşi, Valeriu Râpeanu, Ioan Grigorescu, Octavian Paler şi Mihai Moldovan…

Domnule Demeter Andras Istvan, am reţinut că dumneavoastră aţi fost acela care a dispus reangajarea maestrului Horia Andreescu. În acest context, voi cita un scurt fragment din eseul închinat concertului ,,Oratoriul de Paşti”, de Paul Constantinescu, avîndu-l la pupitru pe dirijorul Horia Andreescu, material pe care l-am publicat în revista ,,România Mare” (nr. din 6 mai 2011): ,,După ce, la 1 septembrie 2010, Horia Andreescu a fost dat afară din Societatea Română de Radiodifuziune, cel care, dînd o lecţie de morală şi de patriotism «culturnicilor», l-a reabilitat şi l-a reangajat pe marele artist în instituţia în care am activat 60 de ani… a fost directorul general al Radiodifuziunii, maghiarul Demeter Andras. «Laus tibi», domnule Demeter Andras!”.

În altă ordine de idei, vă semnalez încă un aspect regretabil: trecerea, nemeritată, într-un con de umbră – prin indiferenţa oamenilor din UDMR şi cu acceptul celor care activează în conducerea Radio-ului, a Universităţii de Muzică şi a Uniunii Compozitorilor – a unor sublimi muzicieni, precum: Tiberiu Olah, o personalitate remarcabilă, căreia Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor i-au acordat premiile revistelor ,,Săptămîna” şi, respectiv, ,,România Mare”; Zoltan Aladar, un admirabil filoromân; Szalman Lóránt, cel despre care am subliniat, cu entuziasm, în cartea mea ,,Muzica corală românească”, faptul că a reuşit să întemeieze un cor extraordinar al secuilor la Târgu Mureş, unde a susţinut muzica pentru cor ,,a cappella”, aparţinînd compozitorilor români de avangardă (azi, din păcate, daţi uitării); Ştefan Ruha, violonist de talie mondială, adorat de Oistrah şi Menuhin; Mihai Guttman, fondatorul unui amplu cor de eleve, care a abordat, precum Szalman Lóránt, numeroase piese avangardiste, create de artişti români; Francisc Laszlo, mare muzicolog, apreciat de nemuritorul Ştefan Niculescu; impresionantul dirijor Ludovic Bacs – şi lista poate continua… Precizez că, timp de 21 de ani, în concertele simfonice, vocal simfonice şi în spectacolele Corului Radio nu s-a tălmăcit nici o creaţie a lui Bela Bartok!

Sînt uitaţi, în egală măsură, – atît de comunitatea din care fac parte, cît şi de reprezentanţii Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor - mari neotrubaduri evrei. Mă refer la: creatorii animaţi de un profund spirit anti-stalinist, precum Stan Golestan, Marcel Mihalovici, Filip Lazăr; valoroşii creatori neoclasici Alfred Mendelsohn – exponent de frunte al neo-romantismului nostru muzical, şi Ludovic Feldman, reprezentant de primă mărime al expresionismului din arta noastră sonoră; basul Marius Rintzler, care a cîntat pe scena prestigioasei ,,Scala” din Milano; Marius Constant, un mare evreu ,,filoromân”, promotor de marcă al avangardei din lumea Euterpei, pe fond spiritual românesc; martirii Harry Brauner şi Dan Mizrahy, ambii aruncaţi după gratii în vremea ,,obsedantului deceniu”; pianista Sofia Cosma, artistă deportată, în epoca stalinistă, în Siberia – şi încă mulţi alţii. În schimb, în această perioadă, au fost premiaţi şi omagiaţi stalinişti notorii, precum Petre Roman, Vladimir Tismăneanu, Ovidiu Varga, Radu Gheciu şi Ada Brumaru.

Sînt trecuţi în uitare şi emoţionanţi muzicieni germani, care şi-au adus o contribuţie însemnată la acel enescian ,,mers spre mai bine” al muzicii româneşti: Xaver Dressler, strălucit fost elev al nemuritorului Max Reger, asemenea lui Mihail Jora; Erich Bergel, dirijor de renume în Vestul european, fost prizonier al temniţelor din vremurile de tristă amintire; Andreas Porfetye, laureat al Premiului Academiei Române; virtuozii organişti Helmuth Plattner, Horst Gehann şi Iosif Gerstenengs; contrabasistul Iosif Prunner, mult preţuit de genialul şef de orchestră George Georgescu; altista Martha Kessler, interpretă ideală a capodoperelor celor doi mari titani ai artei muzicale germane: Johann Sebastian Bach şi Ludwig van Beethoven. Ce părere are primarul Sibiului despre faptul că, în ultimii 21 de ani, nu a fost prezentată publicului nici o simfonie de Wilhelm Berger, acest creator extraordinar?

Despre toţi aceşti muzicieni remarcabili s-au scris pagini memorabile înainte de 1990, în publicaţii importante din România, îndeosebi în revista ,,Săptămîna culturală a Capitalei”. De aceea, repet, ca un refren de rondo beethovenian, lugubrul adevăr: în România socialistă au trăit ,,în lux” mai mult de 30 de compozitori de ,,muzică grea”, dar în ,,Era Traian Băsescu” au fost excluşi din viaţa muzicală şi, mai ales, din preocupările Societăţii Române de Radiodifuziune figuri reprezentative precum: Roman Vlad, Sabin Drăgoi, Mihail Andricu, Dimitrie Cuclin, Zeno Vancea, Tudor Ciortea, Sigismund Toduţă, Tiberiu Olah, Aurel Stroe, Liviu Glodeanu, Mihai Moldovan şi mulţi alţii…

Sper, domnule Demeter Andras Istvan, că dumneavoastră veţi ţine seama de cele prezentate în această Scrisoare Deschisă. Întrucît, se poate spune că, în S.R.R., are loc o autentică ,,stalinizare” a muzicii autohtone.

În încheiere, voi aminti vizionarele cuvinte rostite de Sfîntul Ioan Gură de Aur: ,,Cei care duc o viaţă lipsită de griji, care sînt înconjuraţi de tihnă, care se bucură de lucrurile din lumea aceasta şi de viaţa cea lipsită de dureri, sînt mai şubrezi şi mai moi decît ceara; pe cînd sufletele care se supun primejdiilor, oboselilor şi necazurilor pentru Dumnezeu sînt mai puternice şi mai tari decît diamantul, ele ajungînd de nebiruit”.

DORU POPOVICI

P.S. 1 – Mult regretatul academician Ştefan Niculescu, într-un istoric interviu acordat doamnei Valentina Dediu, şi-a mărturisit convingerea că România de astăzi nu este, în materie de muzică, o ţară europeană!

P.S. 2 – Stimate domnule Demeter Andras Istvan, vă rog cu ardoare să aveţi în vedere ca, în sfîrşit, orchestrele şi corul din cadrul Radioului să-şi găsească locul cuvenit în programele stagiunii. Aşa se întîmplă în ţări precum Austria, Germania, Franţa, Italia, Anglia şi SUA. Pînă şi genialul Herbert von Karajan a ţinut seama, întotdeauna, de sugestiile subalternilor săi. Din nefericire, doamna Oltea Şerban-Pârâu, cîtă vreme a condus instituţia, a neglijat total acest aspect foarte important. Nu mai vrem dictatura mediocrităţilor!

Atitudini « Polemici

România Mare – Înfăptuire epocală a întregului Popor Român (2)

Comitetul Uniunii Românilor transcarpatini, aşezaţi de secole în Capitala Băniei – Craiova, a trimis următorul mesaj patrioţilor români de la Alba Iulia: „În aceste zile de supremă bucurie, cînd visul nostru secular îl vedem realizîndu-se, gîndurile ni se îndreaptă cu recunoştinţă spre voi, fruntaşi luptători, şi nu ştim cum să vă mulţumim mai bine pentru tot ce aţi făcut. V-aţi luat asupra-vă o sarcină grea: apărarea celui mai sfînt patrimoniu, al limbii şi legii strămoşeşti. Aţi luptat vitejeşte. Cu cît creştea furia atacurilor, cu atît se oţeleau şi puterile voastre. Ca şi valul, care, cu cît e dat mai la fund, cu atît se înalţă mai sus, aşa era şi curajul vostru. Aţi luptat cu credinţă. Voi n-aţi cunoscut îndoiala, căci credinţa voastră izvora din tainele sufleteşti a 4 milioane de oameni şi era plămădită din suferinţele îndurate timp de 1.000 de ani. Aţi luptat şi alţi suferit. Aţi fost ca eroul legendar care urma propria lui cale numai să poată ajunge unde voia. Aţi ajuns. Cînd a sosit ceasul, v-aţi adunat la Alba Iulia ca să vestiţi lumii că s-au rupt cătuşele de veacuri şi că umbra eroului de la Turda e răzbunată. Un neam întreg priveşte la noi cu admiraţie şi recunoştinţă. Noi... vă trimitem omagiile noastre de profundă gratitudine“. La rîndul lor, fruntaşii bucovineni Isopescu Grecul şi Iancu Flondor salutau cu însufleţire marele eveniment, reiterînd aderarea necondiţionată a Bucovinei la deciziile istorice de la Alba Iulia. „Informat de solul Bucovinei la înălţătoarea serbare a Unirii Ardealului cu România despre măreţul act de la Alba Iulia – preciza Iancu Flondor într-o scrisoare trimisă din Cernăuţi, la 2 decembrie 1918 – mă închin energiei nesecate a leagănului românismului, care, de un mileniu, înfruntă cu eroism vijelia barbară a suprimării elementului românesc din vechea cetate a zămislirii noastre. În numele Bucovinei readuse la matca ei de origine, vă rog să primiţi, pentru toţi fraţii noştri de pe întreg cuprinsul Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului şi Banatului, asigurarea înaltei noastre fericiri pentru ceea ce s-a săvîrşit în Cetatea lui Mihai Viteazul şi o caldă îmbrăţişare de frate, ca simbol al conlucrării intime şi necontenite ce va trebui să se stabilească fără întîrziere între dvs. şi noi, pentru poporul statornic al marii noastre patrii comune“.

Sînt, toate acestea şi multe altele, generoase idei şi gînduri emblematice pentru conştiinţa de unitate a Neamului Românesc, pentru marea bucurie faţă de săvîrşirea acestui binecuvîntat act istoric. Prin el se reclădea iarăşi o ţară mare şi frumoasă, se realiza idealul de veacuri al românilor: reunificarea şi consolidarea adevăratului Stat Naţional Românesc, Unitar şi Indivizibil. Aşa a acţionat generaţia de români de la 1918. Noi, generaţia de astăzi, prin ceea ce facem, prin felul în care acţionăm, riscăm să dărîmăm tot ce s-a construit atunci. Şi este mare păcat.

Sfîrşit

Colonel (r) Cristache Gheorghe

Doctor în Istorie

Tabletă

Daniel Prallea-Blaga – Poetul solfegiilor cu aripi de fructe pîrguite şi cîntece de nea albastră

Daniel Prallea-Blaga, alias Dan Graţian, debutează în literatură cu placheta de poezii „pasărea unde“ (2010), în care abundă versuri de substanţă, autorul folosindu-se de cele mai aprige metafore încropite cu idei stelare şi-ntinderi cromatice, meşteşugite după modelul marilor poeţi cu veleităţi în interiorizarea mesajului transmis. Pentru că acest poet, de profesie muzician, scrie pe note muzicale; el solfegiază versuri, atingînd cu degete imaginare crengile copacilor cu aripi de fructe pîrguite şi cîntece de nea albastră.

Fire înzestrată cu roditoare gînduri de gîlgîit de apă şi licori de izmă, acest măiestru poet ne încredinţează o poezie fundamental opusă caracterului său cumpătat, el dînd frîu liber chintesenţei versului, lăsîndu-l să se înalţe din zări mai greu de pătruns, pentru a lua calea văzduhului, a întristării, a iubirii şi a perfecţiunii din imperfecţiune, pentru ca, în cele din urmă, să ni se destăinuie, la o masă a tăcerii, cu versuri pe care nu toate categoriile de cititori sînt dispuşi să le accepte.

El, prin această carte, încearcă un experiment poetic propriu, îndreptîndu-l într-o direcţie bună, chiar dacă o astfel de cărare au bătătorit-o alţii, înaintea sa. După cum se remarcă, acest autor preferă modernitatea stilului aparte, refuzat de poeţii preocupaţi de simplitatea versului, un vers lipsit de mesaj şi de perspective poetice.

Placheta „pasărea unde“ (sic!) ne face să credem că ea aduce, în lumea poeţilor cu gîndire abstractă, un poet care respinge orice regulă artistică, impunător, însă, prin autenticitatea nervului său liric, aşa cum vom observa, citind poezia de la pag. 12, care împrumută titlul volumului şi care este semnificativă pentru uriaşul efort al poetului, de a se descoperi, de fiecare dată, într-un nou stadiu de abordare a creaţiei lirice: unul elevat, ştiinţific, unde autorul este retras în propriul subconştient – asemeni unui copil care, în inocenţa sa, stă ascuns după ce face vreo năzbîtie –, pentru a reapărea la momentul potrivit şi a se face auzit prin cuvîntul ce atîrnă, pe foaia albă de hîrtie, ca un bulgăre de plumb. Am spus retras, deoarece el nu face uz de funcţiile sale profesionale, întru mulţumirea sa, cînd îşi rosteşte din poezii, în cadrul reuniunilor culturale la care este invitat. Dar să vedem poemul anunţat, poem ca o gutuie cu parfumul ei de toamnă, ce trimite ocheade îmbietoare trecătorilor, de la fereastra casei: „Aceste aripi peste vreme/ semne interogatoare/ Reverberaţia/ mută şi cuibărită/ în Marele Munte/ Pasărea Unde/ mă fură noaptea în gheare/ şi ziua îmi smulge măruntaiele/ pentru neştiutul incendiu// Continuu înlănţuit de lăuntrica mea/ lăuntrica mea umbră – joacă aeriană/ joacă aeriană/ a Păsării Unde/ Unde“. Numai că acest poet este cu mult mai interesant decît portretul pe care i-l dedicăm. Poemul „posesie absolută“ (pag. 17), credem că ne justifică prezentarea şi că, citindu-l, publicul îşi va putea da seama de valoarea acestui autor: „Cu degetele adunate-n palmă, aproape sferic,/ deţin un ou de aer în mînă/ cui să-l dăruiesc.../ se risipeşte/ infiltrîndu-mi-se-n pori, în capilare, în vene,/ şi degetele dispar spălate-n invizibil// astfel pot recunoaşte/ obiecte ce ieri au fost/ intangibile:// vibraţia razelor lunii filtrată prin/ coroanele arborilor/ pe care-i închipuiam/ cu degetele drept tulpini/ de lumini“.

Iată un poet care ne onorează cu poezia sa, contemporani dimpreună, într-o lume a golăniei şi a sfidării, de către cei aflaţi la cele mai înalte niveluri din societate, a tot ceea ce se cheamă cultură în ţara noastră.

Ion Machidon

Preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Microsioane istorice

Zmei salariaţi la Stat

Voi încerca, pe cît îmi va sta în putinţă, să întocmesc un tabel cu zmei, de felul celor din poveştile copilăriei, pe care bunica mi-i descria seara, înainte de culcare, numai că, în loc să mă adoarmă, imaginile acelor personaje fantastice reuşeau, mai degrabă, să mă sperie şi să mă bîntuie chiar şi ziua următoare. Adică atunci cînd

plecam cu oile spre Pădurea Jereştei, care începea din Valea Călugăresei şi se întindea mult dincolo de Satul de pe Coastă, de unde se înălţau codrii cei mari, din care hoţii de lemne cărau buşteni pentru joagărele de pe Gilort. Era o sumedenie de zmei, toţi stăpîni pe palate

ridicate în mijlocul pădurilor, pline toate de avuţii şi cazane încărcate cu aur; pentru că ei, în afara faptului că erau zmei, se ocupau şi cu furatul de peste tot de unde se putea fura cîte ceva. Ăstor zmei nu le era teamă de nimeni: nici de jandarmi, nici de tribunale, fiindcă aveau, pretutindeni, relaţii; Statul însuşi îi ocrotea, îndreptînd toate apele înspre moara lor.

Tabelul pe care intenţionez să-l întocmesc va cuprinde zmeii din zilele noastre, aceia care se află

în grija Statului, susţinuţi fiind, în primul rînd, cu salarii uriaşe, în vreme ce majorităţii bugetarilor li se taie din leafă, iar pensionarilor – din amărîta

de pensie, fără a mai aminti de nenumăraţii

disponibilizaţi, de a căror soartă nu se mai îngrijeşte nimeni. Există zmei cu supervenituri: un astfel de privilegiat ajunge să încaseze şi 36.000 de euro pe lună, salariu de la Stat. Unul dintre ei este Ionuţ Mircea Costea, preşedinte-director general al Eximbank S.A. El primeşte lunar fix 36.000 de euro, adică 152.085 lei noi. Dar tot el este şi cumnatul lui Mircea Geoană, contracandidatul lui Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale din 2009. Dintre cei doi candidaţi, a învins, printr-o fraudă mai experimentată, Traian Băsescu. El e, de fapt, zmeul-zmeilor, cu buzduganul - aducător de aur - la şold. Ionuţ Mircea Costea, cel mai bine plătit angajat al statului condus de Băsescu, deţine, printre altele: 4 terenuri în zona Bucureştilor, 5 vile, 2 maşini (Audi A6 şi Porsche Cayenne), 1 motocicletă BMW, bijuterii în valoare de 50.000 de euro şi active financiare după cum urmează: 211.625 de lire sterline; 48.216 de euro; 319.123 de dolari şi 1.066.872 lei noi, toate aceste sume fiind plasate în bănci din străinătate. Pe poziţia a doua a tabelului se plasează o zmeoaică: Luminiţa Manolache, tot la Eximbank, dar vicepreşedintă, cu un salariu de 21.000 de euro (89.000 de lei); ea are 6 terenuri intravilane în Capitală, 1 vilă şi 1 apartament, 1 autoturism, bijuterii de 10.000 de euro şi active financiare totalizînd 75.000 de euro. Şi, iată-l, pe locul 3, pe vicepreşedintele aceleiaşi bănci, Paul Ichim, care primeşte, lunar, un salariu de 20.000 de euro şi care este proprietarul a 15 terenuri interavilane în Bucureşti.

Dar, plecînd de la Eximbank, să-l trecem pe lista noastră şi pe secretarul de Stat de la Ministerul Finanţelor, Bogdan Drăgoi (14.000 euro/lună), acesta fiind urmat de Gheorghe Carabaşan, prim-vicepreşedinte al CEC (12.500 euro salariu lunar, 1 vilă în Bucureşti şi 1 autoturism Mercedes).

Tabelul continuă cu şefii de spitale, cu cîte 10.000 de euro/lună, şi înalţii demnitari ai Statului, în frunte cu Traian Băsescu, care încasează un salariu de 6.000 de lei noi, urmat de parlamentari, ale căror venituri salariale ajung la aproximativ 5.000 de lei/lună.

VASILE BĂRAN

A încetat din viaţă, la vîrsta de 92 de ani, marele om de cultură Mihnea Gheorghiu

Scriitorul, traducătorul şi cineastul, omul de cultură Mihnea Gheorghiu, membru titular al Academiei Române, preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual, a murit pe 11 decembrie, informează Biroul de Presă al Academiei.

Născut la 5 mai 1919 în Bucureşti, Mihnea Gheorghiu a făcut studiile liceale la Craiova, cele universitare la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti şi în 1947 şi-a dat doctoratul în Litere şi Filozofie. A continuat specializarea în Franţa, Italia, Marea Britanie şi SUA. În anul 1964, a devenit doctor docent. De-a lungul anilor, a desfăşurat o bogată activitate didactică, fiind lector şi conferenţiar de limbă engleză la Academia de Studii Economice, profesor şi şeful Catedrei de limbă engleză la Universitatea din Bucureşti, profesor şi şef al Catedrei de teatrologie şi filmologie la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. A fost redactor-fondator al revistei „Secolul XX” şi preşedinte al Uniunii Cineaştilor din România. Mihnea Gheorghiu a debutat în anul 1937 cu o suită de poeme, reunite în volumele „Anna-Mad” şi „Ultimul peisaj al oraşului cenuşiu”, urmate de „Balade”, „Ultimul peisaj”, „Întîmplări din Marea Răscoală”. Atras de personalitatea domnitorului cărturar Dimitrie Cantemir, Mihnea Gheorghiu i-a dedicat două romane cu caracter eseistic – „Două ambasade”, reluat sub titlul „A venit un om din Răsărit”. Au urmat romanul „Enigma din Strada Presei”, volumul de povestiri după piesele lui Shakespeare, „Cele două roze”. Ca dramaturg, a scris mai multe piese istorice, prezentate pe scenele din România şi din străinătate: „Tudor din Vladimiri”, „Istorii dramatice”, „Zodia Taurului”, „Patetica ’77”, la care se adaugă scenariile de filme pentru „Porto-Franco”, „Tudor”, „Zodia Fecioarei”, „Pădurea pierdută”, „Cantemir”, „Hyperion”, „Tănase Scatiu”, „Burebista”.

O bună parte din activitatea sa a fost dedicată traducerii din limba engleză a întregii opere a lui Shakespeare şi Walt Whitman, ca şi a unor scrieri ale lui Robert Burns, F. Cooper, Ch. Dickens, Tennessee Williams ş.a. Cu acelaşi spirit de erudiţie şi subtilitate, a scris studii şi eseuri de critică şi istorie a culturii, adunate în volumele „Modalitatea conformistă a artei”, „Orientări în literatura străină”, „Scene din viaţa lui Shakespeare”, „Scrisori din imediata apropiere” ş.a. Ca recunoaştere a valorii operei sale, Mihnea Gheorghiu a fost ales ca membru în numeroase instituţii de prestigiu din ţară şi din străinătate.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Forţele naţionale vor mătura totul în calea lor! E timpul să-şi facă bagajele găştile ungureşti (UDMR, PCM, PPMT) şi ţigăneşti (PDL, UNPR, PPDD)

NEWS ALERT

Tînărul hocheist român Florin Marinescu a fost bătut de coechipierii săi de etnie maghiară pentru că i-a rugat să-i vorbească româneşte...

Singurul român din lotul naţional de hochei sub 16 ani, Florin Marinescu, a fost agresat, fizic şi verbal, chiar de Ziua Naţională a României, pentru că le-a cerut colegilor săi de etnie maghiară să vorbească româneşte, măcar în această zi. Băiatul de 15 ani a fost înjurat şi lovit. Este o situaţie ieşită din comun, care arată, încă o dată, că şerpii unguri îşi scot veninul de mici. Avem de-a face cu o gravă faptă penală, care nu este numai la latitudinea federaţiei de specialitate sau a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. Iată ce a declarat acest tînăr hocheist, legitimat la Clubul Steaua: „Unul dintre băieţi, Antal Alfred, m-a înjurat în maghiară, iar eu l-am rugat să spună ce are de spus în română, că tot e Ziua României şi că ei sînt tot români. Atunci mai mulţi au început să strige că ei nu sînt români şi au spus cuvinte urîte la adresa României. Apoi, la duş, au stins lumina şi m-au lovit din toate părţile cu prosoapele ude”. Nişte fiare, care n-au ce căuta între oameni...

O nouă făcătură scoasă din burtă de mafiotul George Sörös:

SONDAJ GALLUP FALS – UVERTURĂ A FRAUDEI ELECTORALE

Se putea ca într-un sondaj comandat de George Sörös să nu fie plasat UDMR-ul şi în viitorul Parlament al României? Nu se putea. Mincinoşii de la Gallupul de Dîmboviţa au mai scos din burtă un fals, potrivit căruia USL-ul s-ar bucura de o preferinţă în rîndurile electoratului de 49% (?!). Să creadă Sörös chestia asta. Or să vină nişte forţe naţionaliste la putere de n-or să aibă pe unde scoate cămaşa nici Traian Băsescu, nici Emil Boc şi nici iredentiştii de la UDMR, care au furat cot la cot cu derbedeii portocalii, dar şi cu cei de dinaintea acestora. Îşi vor lua cîmpii şi Crin Antonescu, şi Dan Diaconescu, care, cică, s-ar afla pe primele locuri pentru funcţia de preşedinte. Nişte borfaşi ordinari! Mireille Mathieu nu este altceva decît o putoare care nici pe la Parlament nu trece. Cît despre Dan Diaconescu, locul lui este direct la puşcărie...

Adunătură contra Statului Român

În zilele de 16 şi 17 decembrie a.c., conducerea antiromânească a UDMR s-a reunit în Municipiul Sf. Gheorghe, judeţul Covasna, pentru a discuta despre unele probleme privind activitatea desfăşurată în anul 2011, priorităţile stringente pentru anul electoral 2012. S-a mai dezbătut problema atingerii ţelului UDMR ca Ţinutul Secuiesc să devină independent. Pe lîngă conducerea centrală, la această întrunire au luat parte toţi primarii UDMR, şefii organizaţiilor de tineret şi ai celorlalte structuri de tip terorist ale acestei organizaţii. Cu acest prilej, au fost premiaţi cu ,,Bradul de Argint” toţi cei care au adus servicii deosebite pentru ,,redobîndirea pămîntului natal”. Adică celor care au contribuit şi contribuie la sfîrtecarea teritorială a României.

Primii pe lista de premiere ar fi trebuit să fie trecuţi actualii şi foştii conducători şi toţi mizerabilii care au susţinut această ,,năpîrcă rîioasă”, întotdeauna contra Statului Naţional Unitar Român. Adunătura de şerpi veninoşi a conducerii UDMR din Municipiul Sf. Gheroghe se datorează în primul rînd faptului că administraţia şi instituţiile descentralizate ale statului sînt conduse în proporţie de 94% de către membrii UDMR. Aceeaşi situaţie există şi în judeţul Harghita. Acestor judeţe, în beneficiul UDMR, Statul Român le-a alocat sume importante.

Cheltuielile pentru dezmăţul şi premierea acestor sălbatici au fost suportate de la bugetul statului, prin intermediul consiliilor judeţean şi locale, care, la rîndul lor, vor aloca sumele unor fundaţii conduse de membrii lor.

Jurist Gică Agrigoroaie

Drapelul Ungariei şi steagul aşa-zisului „Ţinut Secuiesc” arborate permanent în comuna Racu, din judeţul Harghita, cu acordul primarului UDMR Császár Attila! Drapelul României lipseşte!

În comuna Racu din judeţul Harghita, la intersecţia drumului european E 578 şi a drumului judeţean DJ 124, este amplasat, cu acordul primarului din localitate, UDMR-istul Császár Attila, un stîlp foarte înalt pe care sînt arborate permanent două steaguri: cel al Ungariei şi cel al aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”. Steagul României lipseşte. Această situaţie confirmă faptul că România pierde, încet, încet, suveranitatea în această zonă, lăsînd pradă maghiarizarii forţate peste 400.000 de români din cele două judeţe. Fără nici cea mai mică urmă de respect faţă de Statul Român, UDMR şi PCM împînzesc zona de simbolistica Ungariei, chiar a Ungariei Mari. Aşadar, maghiarii din aşa-zisul Ţinut Secuiesc nu vor să ducă în spate în Ungaria cele două judeţe, ci lucrează asiduu, pe banii publici ai Statului Român, la crearea unei Ungarii chiar aici, în centrul României.

Dan TĂnasĂ, Madrid

Jucătorii de origine maghiară din echipa de hochei a României au cîntat Imnul... Ungariei (?!)

Moment incredibil petrecut la meciul de hochei pe gheaţă dintre România şi Ungaria, disputat vineri seară, 16 decembrie a.c., la Miercurea Ciuc: „Tricolorii” de origine maghiară au tăcut atunci cînd s-a intonat „Deşteaptă-te, române!”, dar au cîntat Imnul Ungariei. Evenimentul vine la puţin timp după ce Florin Cosmin Marinescu, un hocheist în vîrstă de doar 15 ani, a fost bătut şi umilit de colegii maghiari de la lotul under 16, pe motiv că este român, chiar de Ziua Naţională, pe 1 Decembrie.

România, care s-a impus cu 4-1, are în lotul de 26 de jucători nu mai puţin de 24 de etnici maghiari. Cei doi români sînt portarul Adrian Catrinoiu şi ucrainianul naturalizat Evgheni Pisarenko. În momentul în care se intona „Deşteaptă-te, române!”, tot lotul României prezent pe gheaţă a ascultat în tăcere, iar cînd a venit rîndul imnului maghiar, cîţiva dintre jucătorii Naţionalei noastre au cîntat mai cu foc chiar decît oaspeţii. Printre cei mai vocali s-au dovedit Peter Levente şi Zsombor Antal, dar şi cîţiva dintre oficialii de etnie maghiară ai Federaţiei Române de Hochei pe Gheaţă. Mai mult, după intonarea ambelor imnuri de stat, membrii celor două echipe, ca de altfel şi întreaga sală, au cîntat într-un singur glas imnul Ţinutului Secuiesc, deşi era vorba de o întîlnire oficială. La fel de scandalos, imnul Ţinutului Secuiesc a fost cîntat şi la finalul partidei. Hocheistul Florin Cosmin Marinescu a fost agresat verbal şi fizic de Ziua Naţională a României, de către colegii săi de etnie maghiară din lotul naţional Under 16. Conform site-ului oficial al Federaţiei Române de Hochei pe Gheaţă, mai mulţi jucători din lotul olimpic al României şi-au supus colegul la „umilinţe verbale şi fizice în vestiarul Patinoarului Lajos Vakar din Miercurea Ciuc”, la finalul unui antrenament. Oficialii Federaţiei au efectuat o primă anchetă, din care a reieşit că jucătorul Florin Cosmin Marinescu, în vîrstă de 15 ani, a fost supus unor umilinţe verbale şi fizice de neacceptat.

Laszlo Borbely e sinucigaş - el va bea apă din lacul de la mina Roşia Montană. Să-l credem?

Ministrul Mediului, Laszlo Borbely, a declarat, în cadrul emisiunii „După 20 de ani" de la ProTV, că o decizie în legătură cu investiţia minieră va fi luată la sfîrşitul lunii ianuarie, iar dacă aceasta respectă standardele impuse va bea apă din lacul minei. Întrebat despre stadiul actual al procesului de avizare, ministrul Borbely a spus că au mai rămas de clarificat „anumite probleme tehnice". „Am aşteptat - şi mi se pare că a venit un aviz de la Institutul Geologic, de la Ministerul Culturii am primit o hîrtie... Probabil că vor mai fi una sau două Comisii Tehnice şi colegii vor finaliza. Este într-o fază finală, s-ar putea ca pînă la sfîrşitul lunii ianuarie să clarificăm aceste aspecte", a spus Borbely în cadrul emisiunii „După 20 de ani".

Ministrul a vorbit şi despre faza ulterioară a deciziei Ministerului Mediului. „E şi o negociere în legătură cu contractul, e un comitet ministerial care va trebui să aibă o întîlnire, pentru că Ministerul Economiei a început negocierile pentru ca acest contract să fie mai avantajos pentru România. Eu trebuie să vin cu o hotărîre de guvern şi atunci Guvernul, evident, solidar, îşi va asuma această răspundere", a spus Borbely. Din punct de vedere politic, ministrul a mai anunţat că subiectul Roşia Montană trebuie discutat şi în UDMR. "Chiar dacă avem, din punct de vedere tehnic, puse la punct toate aspectele, trebuie să ne asumăm o răspundere politică. Evident că sînt mulţi împotriva acestui proiect. Nu neapărat că e an electoral, dar va trebui s-o discutăm în cadrul UDMR-ului. Încă n-am discutat problema", a mai spus ministrul Mediului. Referindu-se la proiect, oficialul a opinat că statul român a greşit încă de la început în legătură cu investiţia din comuna din Apuseni. „Statul român trebuia să procedeze altfel, pentru că atunci cînd dai o licenţă o dai ca să se facă minerit, nu ca să nu se facă. În 2000, cînd statul a semnat primele (documente, n.r.), cînd s-a schimbat procentul şi statul român a devenit proprietar al acelor 19-20 la sută, trebuia să spună statul foarte clar celor de-acolo: «Fraţilor, se va deschide aici o mină, trebuie să mutăm cîteva zeci de case, dar eu mă ocup, statul român, nu aştept ca investitorul să vină şi să cumpere acele case», iar acum să avem o localitate-fantomă", a declarat Borbely. Întrebat despre riscul poluării cu cianuri, principala controversă în legătură cu proiectul minier, ministrul a spus că, dacă în Statele Unite ale Americii gradul de cianură permis în lacul de acumulare este de 50 de unităţi, în Uniunea Europeană este de zece unităţi, iar la Roşia Montană va fi de cel mult trei unităţi „Dacă aceste prevederi vor fi respectate, dacă respectă această procedură care înseamnă, vă repet, cea mai modernă instalaţie din Europa, atunci da", a răspuns ministrul Mediului, întrebat dacă va bea apă din acel lac de acumulare, aşa cum declara în trecut preşedintele României, Traian Băsescu. Primul care a promis că va bea apă din lacul de acumulare al minei a fost un fost preşedinte al Roşia Montană Gabriel Resources (RMGC), Alan Hill.

„România Mare“ pe meridianele lumii

La adăpostul anticomunismului s-a jefuit şi distrus tot ce au creat mai bun părinţii şi fraţii noştri

45 de ani (6)

Zguduitoare fresca realităţii din jungla capitalismului în ascensiune, rapace şi lacom ca şi astăzi, perfecţionîndu-şi doar metodele de exploatare. Încărcătura contradicţiilor sociale (din ce în ce mai ascuţite) şi modul în care au fost redate îl aşează pe poet în panoplia marilor analişti, a marilor gînditori ai lumii. Eminescu nu numai că descoperă iadul pe care-l trăiau oamenii muncii, cei care duc greul, ţinînd societatea în spinare, dar el are şi soluţia, pe care nu ezită să o împărtăşească.

Asemenea unor bombe cu explozie imprevizibilă, amorsate de lăcomia oligarhiei financiare, a dictatorilor din lumea celor „ce-n lene, lux, desfrîu se scald“, profunzimea gîndirii eminesciene îşi demonstrează în mod practic veracitatea peste tot în lume – în Africa de Nord, în Europa şi America, unde mulţimea celor săraci, copleşită de foamete şi biruri, nu mai poate îndura exploatarea nemiloasă şi viaţa de cîine pe care o duce. Rapacitatea clasei exploatatoare grăbeşte sfîrşitul lumii. Spre exemplu, magnaţii americani de origine evreiească, ce au contrapus America lumii musulmane, unde şi-a plasat, ca peste tot, spionii. S-a mers pînă acolo încît un preot catolic a dat foc Coranului, iar musulmanii, în semn de protest, au atacat trupele americane din Afganistan, producînd victime.

În ţara noastră, democraţia a început cu devastările de la Timişoara, cu uciderea unor oameni, de către cei veniţi din afară, cu o ură nestăvilită împotriva comunismului, adusă de cei veniţi din afară, cu uciderea şefului statului, cu deschiderea graniţelor pentru intrarea spionilor cu „ajutoare“, cu eliberarea infractorilor din închisori şi alte măsuri „revoluţionare“. În cîteva zile, participanţii la aceste acţiuni au declanşat o ură incredibilă împotriva Partidului Comunist Român, care a fost deposedat de tot ce i s-a putut lua. Au trecut 22 de ani de atunci, dar ura anticomunistă se menţine şi se intensifică, deşi în toţi aceşti ani au trăit, au beneficiat şi au ridicat osanale socialismului şi lui Ceauşescu personal. Massa mare de oameni, însă, gîndeşte altfel. Ultimele sondaje arată că, dacă Ceauşescu ar fi în viaţă şi ar candida la funcţia de preşedinte al României, peste 70% din populaţie l-ar alege din nou. Aceasta dă peste cap afirmaţia iresponsabilă a domnului Ciuvică, dacă îmi amintesc bine, nelipsit de la „Realitatea TV“, cum că lumea nu l-ar fi iubit pe Ceauşescu, întrucît, dacă ar fi aşa, la aniversarea zilei sale de naştere sau comemorare ar fi trebuit să se ducă la mormîntul său 2-3 milioane de români, nu 10-20. Domnul în cauză, care, în general, critică actuala Putere, aruncă şi cîte o şopîrlă de aceasta, pe care n-o înghite nimeni. De subliniat faptul că în celelalte ţări foste socialiste, precum Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Germania sau Iugoslavia, n-a fost declanşată şi, mai ales, menţinută o astfel de ură, de psihoză, împotriva partidelor comuniste şi muncitoreşti sau a şefilor acestora ca în România. Nu cred că Jivkov, Kadar, Honecker, Jaruzelsky sau Dubcek, care a proclamat „Primăvara de la Praga“, au fost mai puţin comunişti decît Ceauşescu. Pe acesta din urmă l-au ucis ca pe un cîine, pentru că a refuzat să pună ţara la picioarele oligarhiei financiare, care hotărîse lichidarea socialismului încă de la declanşarea celei de a doua mari crize a capitalismului din 1970 în Statele Unite.

(va urma)

Colonel mag. (r) Vintilă Barbu

Doctor în Drept

Democraţia în teorie şi în realitatea actuală a României (2)

Caracterul imperativ şi impactul pozitiv incomensurabil al dezideratului prezentat, pentru depăşirea crizei grave în care se află sistemul economico-social actual, devin deosebit de clare şi de concludente dacă avem în vedere că, acum, conform prevederilor capitolului „Drepturile şi libertăţile fundamentale“, stipulate în Constituţie, democraţia economică şi socială, în ce priveşte înfăptuirea idealurilor şi năzuinţelor societăţii româneşti la o viaţă materială, ştiinţifică şi culturală demnă şi independentă, se reduc, în principal, la următoarele două mari categorii de realităţi, aproape, radical, opuse acestor ultime necesităţi:

Prima dintre ele se concretizează în „drepturile“ tuturor cetăţenilor ţării de a lua cunoştinţă, prin intermediul mijloacelor de informare în massă, publice şi private, despre „progresele“ şi dezastrele (acestea din urmă deseori uriaşe) din economie; „mărirea“ sau jefuirea, fără limite, a avuţiei naţionale şi a altor valori aparţinînd întregii naţiuni; „binefacerile“ aduse societăţii româneşti de cei îmbogăţiţi şi de miliardari, prin asigurarea unor locuri de muncă celor aflaţi în situaţia disperată de şomeri şi prin sponsorizarea „generoasă“ a anumitor instituţii sau activităţi de interes social – cultural, alternate cu actele de corupţie sau trafic de influenţă practicate pe scară largă la diferitele eşaloane ale organismelor economice şi politice naţionale; relaţiile de schimb sau comerciale externe şi „avantajele“ lor pentru ţară sau secătuirea acesteia de bogăţiile şi valorile ei; cooperarea politică „democratică“ cu alte state, mai ales cu cele dezvoltate, şi amestecul brutal străin în treburile interne şi externe ale Statului Român şi alte asemenea situaţii sau fenomene.

Aceste valori supreme, după cum sînt ele numite în Constituţia ţării, garantate tuturor persoanelor, de a se putea informa asupra treburilor publice, nu oferă şi nu dau juridic masselor largi populare, Poporului Român în totalitatea sa, nici dreptul şi nici posibilitatea de a schimba ceva, sau de a determina, într-un fel sau altul, cursul existent al vieţii economice şi societăţii româneşti.

Edificatoare în sensul celor subliniate mai sus, între numeroasele situaţii de natură să îngrijoreze profund Naţiunea Română, sînt dezvăluirile constante privind distrugerile colosale din sfera producţiei materiale şi jafurile enorme care au loc în toate ramurile şi domeniile economiei naţionale; amploarea fără precedent a crimei organizate, completată şi agravată de dimensiunile corupţiei din chiar instituţiile centrale investite să conducă ţara; gradul înalt de ineficienţă şi de degradare a sistemelor de organizare şi de acţiune ale organismelor politice, economice şi sociale, publice şi private etc.; fenomenele care, cu toate nemulţumirile şi protestele, generalizate la nivelul întregii ţări, ale muncitorilor, ţăranilor, intelectualilor şi ale celorlalte categorii de oameni ai muncii, continuă să se manifeste şi să se amplifice, reducînd la minim posibilităţile de supravieţuire a economiei şi de afirmare a valorilor democraţiei. Aceste mari sfidări ale perioadei, unice prin consecinţele nefaste pentru ţară şi Poporul Român în decursul istoriei lor, sînt potenţate negativ şi capătă semnificaţii în plus, dacă ţinem seama de atitudinea reprezentanţilor Puterii de Stat şi cercurilor de afaceri implicate direct în procesele distructive din economie şi societate, reflectată în interpretarea manifestărilor populaţiei de dezaprobare şi a cererilor de schimbare a stărilor dramatice prin care trece ţara în actuala etapă, fie ca ilegale şi, deci, nejustificate, fie ca „dovezi“ ale superiorităţii noii democraţii din România.

(va urma)

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

Faimosul om politic spaniol Miguel Angel Martinez i-a spus Maimuţei Botoase, în Parlamentul European: „Vă mulţumesc, doamnă Ceauşescu!”

După 21 de ani de la moartea soţilor Ceauşescu, Elena Băsescu a fost numită: „doamna Ceauşescu”. Gafa a fost comisă de eurodeputatul spaniol Miguel Angel Martinez, cel care conducea şedinţa de plen. Elena Băsescu a fost numită Elena Ceauşescu la Parlamentul European. După ce EBA a ţinut în plen un discurs, preşedintele de şedinţă i-a mulţumit, spunîndu-i „doamna Ceauşescu”. Eurodeputatul PDL a susţinut un discurs pe tema „Dreptul la informare în cadrul procedurilor penale”, iar, la sfîrşitul acestuia, conducătorul şedinţei a ţinut să-i mulţumească: „Vă mulţumesc, doamnă Ceauşescu”, a spus preşedintele de şedinţă. El şi-a dat sema imediat de eroarea făcută şi s-a corectat, folosind apelativul „doamna Băsescu”. Martinez a vorbit în limba maternă, spaniola, mulţumirile fiindu-i adresate Elenei Băsescu în această limbă. Potrivit Mediafax, eurodeputatul spaniol s-a mai făcut remarcat în plenul PE prin exprimări de culoare în februarie 2010. El a mimat atunci un număr de magie la o reuniune prezidată de Adrian Severin, explicînd că a auzit că în România oamenii sînt atacaţi energetic şi că încearcă, prin magie, să primească dreptul de a lua cuvîntul.

Au fost arestaţi 5 membri ai mişcării xenofobe „Militia”,care îşi dorea „gloanţe pentru români” şi „holocaustul românilor”

Poliţia italiană a demarat, joi, 15 decembrie, o vastă operaţiune antixenofobie în capitala Italiei, la o zi după masacrul rasist de la Florenţa, în urma căruia un simpatizant de extremă dreaptă a ucis 2 imigranţi senegalezi. Poliţiştii au arestat 5 membri ai organizaţiei extremiste neofasciste „Militia”, printre care şi şeful grupării, Maurizio Boccacci, de 56 de ani. În ultimii ani, organizaţia a împînzit capitala Italiei de afişe împotriva românilor şi evreilor, dar şi împotriva primarului Alemanno, a preşedintelui Camerei Deputaţilor, chiar a fostului preşedinte american George W. Bush. Printre mesajele scrise cu grafitti pe zidurile Romei împotriva românilor se numără „Piombo ai romeni” şi „Olocausto romeno”. Potrivit anchetatorilor, Boccacci plănuia, încă din 2008, atacuri asupra membrilor comunităţii de evrei din capitala Italiei şi asupra românilor. Alte 11 persoane sînt cercetate, printre ele aflîndu-se şi un tînăr de 16 ani, considerat un „creier” al organizaţiei, datorită capacităţilor sale intelectuale. Cei 5 sînt acuzaţi de apartenenţă la o organizaţie criminală, cu scopul de a promova ura rasială, distrugerea proprietăţii, conspiraţia şi ameninţarea instituţiilor, apologia fascismului. Boccacci visa ca gruparea condusă de el să se poată uni cu alte mişcări xenofobe, pentru a forma o organizaţie politică, un partid de extremă dreaptă, care să lupte pentru promovarea ideilor sale rasiste. El îşi recruta membrii şi simpatizanţii chiar prin intermediul Internetului şi lua legătura cu ei pe Skype sau Facebook.

Miruna CĂjvĂneanu

Primul-ministru al Poloniei: Uniunea Europeană se află pe „marginea prăpastiei”

Uniunea Europeană se află pe „marginea prăpastiei”, a apreciat miercuri, 14 decembrie a.c., premierul polonez, Donald Tusk, în faţa deputaţilor europeni reuniţi la Strasbourg. „Nu pot să spun că Europa este mai unită şi nu pot să spun că am depăşit această criză”, a declarat Tusk. „Sîntem pe marginea prăpastiei”, a avertizat acesta. În opinia sa, UE are de ales între „calea comunitară sau cea a egoismelor naţionale”.

La finalul summitului european din 8 şi 9 decembrie, liderii UE, cu excepţia Marii Britanii, au fost de acord să se creeze un nou pact de „uniune de stabilitate bugetară”, care să consolideze disciplina în zona euro. Nouă dintre ţările care nu au adoptat moneda euro, inclusiv Polonia, au subscris la acest pact. Doar Marea Britanie l-a refuzat. Acest pact ar putea să fie semnat în martie, sub forma unui tratat interguvernamental. Însă el trebuie să fie mai întîi „confecţionat” de juriştii instituţiilor europene, a precizat preşedintele UE, Herman Van Rompuy. Parlamentul European va fi implicat în acest efort, a subliniat el. „Am vrea ca această ratificare de către state să fie făcută cît mai repede posibil”, şi-a exprimat Tusk dorinţa într-o Conferinţă de Presă. „Nu este cea mai bună procedură, iar acordul interguvernamental nu trebuie să fie obiectivul ultim”, a adăugat el, afirmînd că doreşte încheierea, într-un viitor apropiat, a unui tratat la care să fie parte toate ţările UE. „UE înseamnă 27 de membri şi Croaţia, nu 27-1, sau 27-10. Nu aşa funcţionează lucrurile”, a avertizat el. De asemenea, Tusk a deplîns situaţia UE. „Dacă sîntem în această situaţie de panică, este pentru că tratatele au fost încălcate permanent”, a subliniat el, criticînd, implicit, decizia Germaniei de a încălca regulile impuse în materie de deficit. Franţa şi alte state au urmat această mişcare, lansîndu-se într-o spirală a îndatorării.

Basarabia şi Bucovina – două lacrimi pe obrazul Europei

După 70 de ani...

Gherman Pintea, fost primar al Odessei, între mit şi realitate (1)

Fără îndoială, Istoria este una dintre cele mai frumoase ştiinţe ale omenirii. Dar, trebuie să recunoaştem că, în acelaşi timp, este şi tare controversată. Şi asta datorită permanentelor interferenţe politice şi „înaltelor interese de stat“, existente la un moment dat şi invocate adesea de autorii materialelor elaborate.

În vara aceasta, la împlinirea a 70 de ani de la intrarea României în cel de-al II-lea război mondial, iar s-a scris mult despre marea conflagraţie. S-au organizat simpozioane, mese rotunde, conferinţe; în presa scrisă s-au publicat o mulţime de materiale, la TV s-au prezentat filme; multe edituri au tipărit cărţi şi studii pe această temă. Este aproape imposibil să le citeşti şi să le vizionezi pe toate. Şi, totuşi, din cîte poate citi şi viziona cineva, se pot trage unele concluzii cu privire la ceea ce s-a întîmplat atunci, în 1941 şi în anii ce au urmat. Una din concluzii este însă aceea că, nu de puţine ori, datele ce se oferă, mai ales interpretările şi aprecierile cu privire la unele momente din Istorie şi personalităţile ce le-au marcat, într-un fel sau altul, sînt diferite. Uneori, sînt de-a dreptul contradictorii, fapt ce ar putea produce nedumerire, confuzie şi chiar derută printre cei care doresc într-adevăr să cunoască Istoria dincolo de limita amatorismului. În ultimul timp însă, spre bucuria multora, au început să apară cărţi şi studii cu caracter istoric care, prin maniera în care sînt scrise şi documentele autentice pe care le prezintă, analizîndu-le în mod obiectiv, pot fi considerate, fără a greşi, lucrări ştiinţifice.

Printre acestea se numără şi volumul Gherman Pintea – între mit şi realitate, semnat de dr. Ion Constantin, apărut nu de mult în Editura Biblioteca Bucureştilor. După cum însuşi autorul ne informează în introducere, „acest volum face parte dintr-un proiect mai amplu, intitulat «Făuritorii Unităţii Naţionale – seria Basarabia», în cadrul căruia ne propunem să prezentăm viaţa şi activitatea unor coriferi ai luptei naţionale pentru Marea Unire din 1918“. Frumos! Lăudabil! Nu putem spune decît că un astfel de proiect face cinste unui istoric care şi-a ales o asemenea temă de cercetare. Şi cum noi ştim că dr. Ion Constantin este încă tînăr, cunoaşte cîteva limbi de circulaţie internaţională, inclusiv rusa, şi că deja are experienţa scotocitului prin mai multe arhive din afara ţării noastre, avem convingerea că va reuşi să-şi ducă la îndeplinire frumosul proiect pe care şi l-a propus.

* * *

Cu 70 de ani în urmă, la 22 iunie 1941, Ion Antonescu (n. 1882, la Piteşti), comanda ostaşilor români: „Vă ordon: Treceţi Prutul... Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre“. În partea finală a ordinului dat, cerea militarilor români: „Luptaţi pentru gloria Neamului... să luptaţi pentru dezrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi căminelor batjocorite de păgînii cotropitori“.

... Şi s-au dat lupte grele, întrucît şi dincolo de Prut au fost armate care au luptat cu îndîrjire pentru a se apăra. Ceea ce s-a crezut şi s-a spus la un moment dat despre Armata Roşie sovietică, precum că ar fi „Un colos cu picioare de lut“, nu s-a adeverit întrutotul. Au fost lupte grele, cu mari pierderi umane şi materiale de ambele părţi. Pentru început, cele mai crîncene şi dureroase lupte, din toate punctele de vedere, au fost cele de la Odessa. Asediul a fost declanşat la 8 august 1941, dar oraşul a fost cucerit abia după mai bine de două luni, la 18 octombrie. Victoria a fost plătită scump: cca. 70.000 de militari români au căzut morţi sau răniţi. În cartea lui Ion Constantin citim: „Acest preţ scump plătit la asediul Odessei se explică prin două greşeli săvîrşite de Mareşalul Antonescu: prima a fost subestimarea apărării sovietice a oraşului, iar a doua a fost orgoliul de a refuza orice ajutor german“.

(va urma)

Vasile Ion Dumitru

FUNERALII IMPRESIONANTE PENTRU LEONIDA LARI, LA CHIŞINĂU

Poeta şi luptătoarea basarabeancă Leonida Lari a fost condusă, marţi, 13 decembrie a.c., pe ultimul drum, fiind înmormîntată în Cimitirul Central din Chişinău. La catafalcul său a fost depusă o coroană de flori cu panglică Tricoloră din partea preşedintelui PRM, membru al Parlamentului European, domnul Corneliu Vadim Tudor.

În numele domniei-sale, o delegaţie a Filialei Suceava a PRM, însoţită de prof. Victor Candraman din Chişinău, a exprimat familiei îndoliate cele mai sincere condoleanţe. Mii de oameni au condus-o pe ultimul drum pe această neînfricată femeie. Imensul cortegiu funerar a pornit de la Teatrul de Operă şi Balet spre Cimitirul Central, făcînd un popas la Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, unde s-au recitat poezii ale regretatei poete şi s-au cîntat cîntece patriotice. Printre cei care au ţinut să-i aducă un ultim omagiu Leonidei Lari s-au aflat deputaţi din Parlamentul de la Chişinău, miniştri, ambasadori, poeţi, scriitori, actori, alţi oameni de cultură. Primii preşedinţi ai Republicii Moldova, Mircea Snegur şi Petru Lucinschi, şi premierul Vlad Filat au venit, de asemenea, să-şi ia rămas bun de la eroina Basarabiei. Leonida Lari a trecut pentru ultima dată prin Piaţa Marii Adunări Naţionale, acolo unde a luptat pentru limba română, grafie latină şi Tricolor.

Escortat de poliţişti, cortegiul funerar a fost însoţit de trei preoţi şi de mulţi oameni în vîrstă purtînd flori. Conform ultimei sale dorinţe, poeta a fost înmormîntată cu bentiţa pe care o purta mereu pe cap. Iată şi testamentul său: „Ah, de-am să mor, vă rog să mă îngropaţi sub un stejar, din dor, la Căpriana”. Fiica mai mică a poetei, Emanuela, şi tatăl ei, regizorul Mihai Iorga, au stat tot timpul la căpătîiul ei.

Încă de la primele ore ale dimineţii, la Biserica Sf. Teodora de la Sihla, din Chişinău, unde a fost depus trupul neînsufleţit al Leonidei Lari pentru priveghi, oamenii veniseră deja în număr mare pentru a o conduce pe ultimul drum pe poeta lor dragă. Leonida Lari îşi va dormi somnul de veci alături de Grigore Vieru, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, poetul Simion Ghimpu şi de alţi eroi ai Basarabiei. Cu o lună în urmă îi murise mama, lîngă care rudele vroiau iniţial să o îngroape.

Dumnezeu s-o ierte pe această femeie curajoasă, care i-a iubit atîta pe români şi al cărei ideal a fost Unirea Basarabiei cu România.

Pentru sora noastră, Leonida Lari

Cu cîtva timp înainte de anul 1989, eram la Moscova, la Uniunea Scriitorilor, cu prilejul unei traduceri din opera lui Tudor Arghezi. Pe atunci, drepturi de autor nu existau între ţările noastre. Totuşi, ei ofereau o călătorie de cîteva zile în Republica unde urma să se tipărească lucrarea tradusă. Gîndul meu permanent era să ajung să văd măcar o dată Chişinăul. Întrebată unde mi-aş dori să fac un scurt popas în imensa Uniune Sovietică, am răspuns, imediat: „Vreau să văd Chişinăul”.

S-a aprobat şi am aflat că persoana care conducea biroul de la Uniunea Scriitorilor de la Moscova a Republicii Moldoveneşti era o femeie care vorbea româneşte şi provenea dintr-o regiune cu populaţie denumită găgăuză. Ea mi-a spus că-mi va fi foarte greu singură (nevorbind limba rusă) şi că mi-ar trebui neapărat o persoană care să-mi traducă în româneşte ca să pot vizita şi să mă pot descurca la Chişinău. Am acceptat propunerea ei să am o translatoare.

Am plecat de la Moscova cu trenul către Chişinău. Era chiar ziua mea de naştere şi am ajuns la 10 seara. În gară, am văzut un grup de scriitori tineri, care, probabil, anunţaţi de Moscova, mă aşteptau. Cum Tudor Arghezi era destul de cunoscut, prin nenumăratele lucrări tipărite în ultimii 50 de ani, ei ştiau că de la naşterea lui trecuseră mai bine de 100 de ani şi se aşteptau să coboare din tren o persoană peste care se aşezaseră mulţi ani. În uşa vagonului le-am adresat un cuvînt de bun găsit şi am sărit în braţele grupului lor. Jos, pe peron, m-au întrebat dacă sînt obosită şi dacă aş vrea să dorm. Le-am răspuns că, fiind ziua mea, să ciocnim împreună un pahar, să vorbim şi să înnodăm un fir rupt între oamenii care erau din acelaşi neam şi cu aceeaşi simţire. La hotel, am hotărît împreună ca în camera mea să se desfăşoare mica sărbătorire a zilei mele de naştere. Deodată, aud o voce caldă şi profundă, care îmi şopteşte: „Dragă Mitzura, uite-o pe Valeria Grosu, translatoarea ta, care te va ajuta să te descurci”. Vocea era a Leonidei Lari. Am izbucnit cu toţii în hohote de rîs.

Am stat de vorbă toată noaptea şi am petrecut. Zilele următoare ne-am revăzut cu toţii: emoţiile ne-au copleşit. Am vizitat multe locuri frumoase din Chişinău. Am reţinut mai ales statuia lui Ştefan cel Mare, care deschide parcul şi îi străjuie în veci pe toţi românii. Am vizitat Uniunea Scriitorilor, unde am fost întîmpinată de o mulţime de scriitori şi personalităţi, doritori să le povestesc şi să ne aducem aminte şi ei, şi eu, multe lucruri care, uneori, erau numai în gîndurile noastre. Mi-au pus multe întrebări. Eram foarte emoţionată. Am răspuns, cred, satisfăcător; păreau mulţumiţi de întîlnirea avută cu mine.

După cîţiva ani, am devenit deputată în Parlamentul României. Am stat cot la cot cu Leonida Lari în bancă. Era o persoană foarte organizată. Venea prima şi chiar înainte de ora de deschidere a sălii. Îşi scria zilnic materialele politice, pagini după pagini. Oare cînd mai scria şi poezie? Cînd mă uit în bibliotecă la zecile de cărţi adunate, mă întreb cînd mai avea timp să scrie. Cele trei fiice ale ei, pe care le-a căsătorit, fete frumoase, deştepte şi cu viaţa deschisă înainte, or s-o aştepte în suflet mereu. În toamna acestui an, prin septembrie, mi-a telefonat şi mi-a spus că mama ei este bonlavă şi că trebuie să plece la Chişinău. Rămăsese să vorbim pe îndelete la întoarcerea ei în Bucureşti, aici, unde locuia şi unde toţi vecinii veneau la ea; mulţi dintre ei erau ajutaţi şi miluiţi de ea. Mai era aici şi un căţel. Oare el ştie că n-o s-o mai vadă niciodată?

A plecat pentru totdeauna din Bucureşti, de la ea de acasă şi de lîngă noi toţi. Draga mea Leonida, dacă şoaptele mele pot ajunge pînă la tine, să ştii că golul pe care l-ai lăsat printre noi, cei care te-am cunoscut şi te-am iubit, este imens...

Domnul să ne ajute.

Mitzura ARGHEZI

Bucureşti, decembrie 2011

Au colaborat cu ocupanţii bolşevici

În capitala eliberata, vin ostasii sovietici...

Nu am însuşiri de prozator. Nu pot nara în propoziţii sugestive ceea ce memoria mea - în general fidelă şi multilaterală - îmi ordonă. Dar ţin minte, totuşi: ziua de vară era fierbinte, cu cerul de un albastru albicios şi frunzele copacilor decolorate de arşiţă. Oraşul respira în sfîrşit aerul libertăţii pe care i-l dăduseră forţele patriotice populare. Respira aerul tare pe care i-l dăduse partidul la 23 August. Ieşeam pentru prima oară din casă. În această zi nu puteam rămîne închisă în casă şi în durere, pentru că aveam o întîlnire pe care o visasem cu patimă şi îndărătnicie ani de-a rîndul. Trebuia să mă întîlnesc cu omul pe care îl văzusem defilînd fericit în filmul „Parada tinereţii“, omul despre care citisem în cărţile lui Gladkov şi Ehrenburg, omul care făcuse jertfe imense ca să-şi apere patria şi care acum aducea şi altor popoare suflul pur al libertăţii: omul sovietic. Am alergat în rînd cu alţii, cu oameni mulţi, necunoscuţi, care acum îşi zîmbeau şi se informau reciproc: „Vin !/ Azi vin precis./ Vin pe tancuri./ Vin de la Pantelimon./ Vin de la Colentina“. La întretăierea Căii Dorobanţi cu Şoseaua Ştefan cel Mare, mi-a ieşit înainte F., student, băiat „de familie bună”, puţin sceptic, puţin individualist, foarte egoist, foarte fricos, care, deşi simpatizant „teoretic”, se temuse cu un an în urmă să ia la el acasă Anti-Dühring să-l citească şi care şi acum - ce ciudat! - mergea acasă, într-o direcţie opusă mulţimii. Eram prea grăbită ca să-i vorbesc. Am strigat doar în treacăt: „Ai văzut că noi am avut dreptate?”, cu mîndria şi exaltarea acelui ceas de triumf. Şi am alergat mai departe, cot la cot cu sute de prieteni necunoscuţi. Unii aveau flori în mîini, eu nu aveam. Şi iată, primul tanc sovietic se apropia de mine. Era un tanc plin de praf şi de noroi, un tanc încercat în lupte, lîngă a cărei turelă lumina suav un buchet de flori, cu tulpini inegale, mărturisind spontaneitatea mîinii care îl alcătuise. Iar în tanc, în picioare, stăteau trei ostaşi. Am strigat spre ei, împreună cu mulţimea, fel de fel de cuvinte, cuvinte de bucurie, de slavă şi mulţumire, cuvinte româneşti, pentru ei de neînţeles în litera lor, dar perfect descifrabile în timbrul şi intensitatea lor. N-aveam flori, dar ridicasem pumnul drept, salutînd cu vechiul şi demnul salut proletar - şi un ostaş îmi răspunse. Nu mai ţin minte care dintre ei. Dar îmi amintesc două perechi de ochi, unii limpezi, sub sprîncene de culoarea inului, alţii înguşti, negri şi sclipitori. Apoi trecură alte tancuri - şi alte staturi îmi umplură privirile.

Un tînăr poet, caracterizînd admirabil acele clipe de multiplă şi adîncă eliberare, remarca, uimit, într-un vers, că pe stradă „se strigă toate secretele noastre”. Într-adevăr, mulţimea striga în gura mare lozincile noastre ilegale, nădejdile noastre conspirative, toată comoara noastră de taină din anii cei mai negri. „Trăiască Uniunea Sovietică!”, „Trăiască Partidul Comunist!”, „Jos fascismul!”, „Hitler kaput!” - şi atîtea alte strigăte, scumpe nouă, îşi luau, în sfîrşit, zborul de pasăre peste oraşul rănit şi sărbătorit, cîştigîndu-şi adevăratele dimensiuni.

Am avut în viaţă multe bucurii autentice şi semnificative. Dar poate niciodată ca atunci, în 23 August 1944, n-am încercat senzaţia deplinei armonii, cu care, ca şi culmile unui triptic, copilăria, adolescenţa şi tinereţea mea se îmbrăţişau sub semnul eliberării ţării.

NINA CASSIAN (1959)

General rus: Construim o rachetă antiscut - monstrul de 100 de tone

Generalul Serghei Karakaev, şeful forţelor strategice ruseşti, a declarat

că ţara sa vrea să construiască un nou tip de rachetă, capabilă să treacă de interceptoarele din orice scut antirachetă, chiar şi unul amplasat în spaţiul cosmic

„Dacă SUA pun sisteme antirachetă în spaţiu, lucru care nu poate fi exclus, dată fiind cercetarea intensivă în acest domeniu, potenţialul actualelor rachete intercontinentale ar putea fi insuficient ca să depăşească scutul antirachetă. Aşa că trebuie să construim noi rachete intercontinentale de 100 de tone“, a spus Karakaev, potrivit „Russia Today”. Generalul rus a dezvăluit faptul că aceste rachete ar fi mai performante, fiind propulsate de combustibil lichid, mai bune şi mai rapide decît cele cu combustibil solid. Această nouă armă ar fi dotată cu încărcătură explozivă convenţională, nu cu una nucleară, a mai spus Karakaev. Şeful forţelor de rachete militare a Rusiei a mai spus şi că, deocamdată, cele pe care le deţine Rusia sînt suficiente pentru a trece de scutul antirachetă proiectat al Statelor Unite, ale căror interceptoare vor fi montate în România, la Deveselu. El a reiterat faptul că rachetele ruseşti ar putea fi îndreptate spre bazele antirachetă americane, ceea ce înseamnă că şi spre România. Rusia şi SUA au controverse în legătură cu amplasarea facilităţilor americane antirachetă în Europa, aproape de spaţiul rusesc. Deşi acestea nu prezintă pericol pentru Rusia, ale cărei rachete ar putea depăşi lejer cele circa 20 de interceptoare ce vor fi plasate, Kremlinul cere mai multe garanţii de securitate şi chiar participarea la scut.

Lucian Lumezeanu

Dezvăluirile unui fost colonel de Securitate, mort în condiţii suspecte, despre evenimentele din decembrie 1989

Ceauşescu către Gorbaciov, fost şef al Direcţiei de dezinformare din KGB: „Dacă te mai amesteci în ţara mea, îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”.

Colonelul (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, pînă la dizolvare, în decembrie 1989.

Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar la împuşcarea acestuia şi a Elenei Ceauşescu au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii. Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: „Mi-au făcut-o şi ei mie…”.

Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989?

Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce. S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii, şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu. La sfîrşitul anilor ’70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică. Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală) de a ieşi pe postul naţional de Televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De aici au sărit scîntei şi de o parte, şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova.

În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămînii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care, a doua zi, nu făceau altceva decît să împînzească Bucureştii. În urma verificării informaţiilor, am constatat că turiştii cercetau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu. Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers pînă acolo încît îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă „ochi dulci”, în ideea de a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi cei care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.

R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din decembrie 1989?

P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Str. Zambaccian, care a mînuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.

R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?

P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot, care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de cîte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă. Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria: aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a-l informa pe preşedinte despre ce se întîmplă. Ori, noi asta am făcut.

Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de Securitate, care se ocupau de Securitatea Naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gîndeşti întîi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu. Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional. Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid şi că sînt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat. S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, cu propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă, şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întîmplat la Timişoara şi la Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.

R: Deci, concret, cine şi ce a hotărît în legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?

P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întîlnit în vara lui ’89 la Malta şi au hotărît înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României. Dar s-a stabilit ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lîngă Serviciile Secrete ruse şi americane, ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu Serviciile de Informaţii ale evreilor şi sîrbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sîrbească.

R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă?

P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un regim socialist, cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful Direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la reuniunea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întîlnit separat cu fiecare şef de stat, iar cînd s-a văzut cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honecker a plecat, Brejnev a plecat, Jivkov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea Congres. Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pămîntului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunînd: „Dacă te mai amesteci în ţara mea, îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată, şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”…

Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întîlnirea generală, întrucît Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii-miniştri ca următoarea lor întîlnire să aibă loc la Bucureşti, iar Gorbaciov, din prezidiu, i-a zis: „Să vedem dacă mai apuci!”.

R: A fost acea întîlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie ’89?

P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva, şi trebuie să clarificăm ce s-a întîmplat la Timişoara. Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care ar fi fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara, ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în manifestanţi. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. În nici unul dintre aceste cazuri, nu s-a prezentat nimeni pînă acum care să spună că le-a fost arsă vreo rudă la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept, români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi special în Ungaria. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.

R: Pe aceşti oameni din trupele de comando, cine i-a împuşcat?

P. P.: Oamenii generalului Constantin Nuţă, şeful Inspectoratului General al Miliţiei, i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran. Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Cînd a plecat din Timişoara, Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars. Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta, pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă.

Teodor Filip

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Şcoala latină

Un rol hotărîtor în păstrarea specificului naţional românesc în Transilvania l-a jucat Şcoala Ardeleană, cea mai importantă mişcare socială şi culturală dintre anii 1780 şi 1830. Şcoala Ardeleană a fost o prelungire a Iluminismului european şi a prins viaţă în momentul în care cărturarii români ardeleni au ştiut să întoarcă, spre folosul lor, politica de deznaţionalizare, impusă de străini. Prin Secolul al XVI-lea, luteranii începuseră să-i atragă pe români, traducînd în româneşte texte religioase, care conţineau doctrine reformate. Dar această situaţie a luat alt curs, căci românii nu au dat importanţă acelor instrumente de propagandă şi, profitînd de situaţie, au tipărit propriile cărţi. Prin aceasta ei au pus bazele unei literaturi naţionale, care a însemnat începutul epocii de regenerare a specificului românesc – Şcoala latină. În Secolul XVIII, fenomenul s-a repetat, odată cu propaganda catolică făcută de austrieci. Dar, spre deosebire de protestanţi, iezuiţii au ştiut să-i atragă spre catolicism, în primul rînd, pe preoţii români, cărora le-au promis privilegii de care se bucurau preoţii catolici, cum ar fi: case parohiale la sate, dependenţă numai faţă de autorităţile bisericeşti, nu şi de cele civile, şcoli teologice în limba română etc. Şcoala Ardeleană îşi are originile în unirea Mitropoliei românilor ardeleni cu Biserica Romano-Catolică. În urma acestui act, semnat, la 1700, de episcopul Anastasie Anghel, în prezenţa a 54 de protopopi şi 1.563 de preoţi, a luat naştere Biserica Română Unită cu Roma sau, cum i s-a mai spus, Biserica Greco-Catolică. Aşa cum, prin Secolul al III-lea d. Chr., pe teritoriul fostei Dacii a început să se formeze Poporul Român, concomitent cu propagarea creştinismului, tot la fel, 15 secole mai tîrziu, şi Şcoala Ardeleană a permis formarea şi impunerea, în Transilvania, a Şcolii latine. Îndeplinind o serie de promisiuni, austriecii au deschis şcoli catolice româneşti la Braşov, Făgăraş, Haţeg, Lugoj, Beiuş şi Oradea. În 1754, episcopul Inochentie Micu-Klein a depus multe eforturi pentru a se înfiinţa, la Blaj, o mînăstire şi un seminar. Decenii la rînd, după aceea, Şcoala de la Blaj avea să joace un rol hotărîtor în renaşterea noastră culturală. Numai aşa poate fi înţeles gestul adolescentului Eminescu, fugar de la Cernăuţi, care, în vara anului 1866, ajuns în vîrful Dealului Hulei, de lîngă Blaj, îşi scoate cuşma şi exclamă cu emfază: „Te salut din inimă, Romă mică! Îţi mulţumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea!“. Dar tot episcopul Inochentie va face toate diligenţele ca, în fiecare an, să fie trimişi la Roma (Colegiul, „De Propaganda Fide“) şi la Viena (Colegiul „Sancta Barbara“) cîte 3 teologi români uniaţi pentru a-şi completa studiile la iezuiţi. Frecventînd aceleaşi şcoli, tinerii intelectuali români învăţau în limbile latină şi română, instrumente care i-au ajutat să cerceteze bibliotecile şi să afle destule date despre originea latină a Limbii şi Poporului Român. Anterior, şi cronicarii moldoveni, şi cei munteni semnalează acest lucru („De la Rîm ne tragem“, afirmase Grigore Ureche), însă învăţaţii ardeleni au făcut din limba latină ocupaţia lor predilectă. Şcoala Ardeleană a dat culturii noastre figuri strălucite de cărturari patrioţi, cum ar fi: Petru Maior, Samuel Micu-Klein, Gheorghe Şincai, Ioan Budai-Deleanu, Ioan Piuariu Molnar, Radu Tempea, Paul Iorgovici, Constantin Diaconovici-Loga ş.a. Ei nu s-au mulţumit să precizeze de unde ne tragem, ci au şi demonstrat cu argumente latinitatea noastră. Astfel, în lucrarea „Istoria pentru începutul românilor în Dacia“; Petru Maior scria: „Văzînd românii din ce viţă sînt prăsiţi, toţi să se îndemne strămoşilor lor, întru omenie şi bună-credinţă, a le urma“. Această afirmaţie, ca şi multe altele, poate fi încadrată în contextul general al epocii, cînd cărturarii amintiţi au acordat o mare atenţie istoriei şi filologiei naţionale, preocupare materializată în numeroase studii de referinţă, importante şi astăzi. Punem punct scurtei noastre incursiuni istorice, menţionînd încă un aspect important: iluminismul Şcolii Ardelene, care se născuse în sînul Bisericii Catolice, a urmat îndeaproape iluminismul german (Aufklärung), nicidecum iluminismul francez (La Lumičre), caracterizat prin aspectul său profund anticlerical. De aici să se fi inspirat René Descartes, cînd a impus primatul raţiunii la baza existenţei umane, şi Voltaire, devenit ateu pînă în pragul morţii?

Concret, activitatea Şcolii latine s-a bazat pe eliminarea din lexicul şi din gramatica română a elementelor nelatineşti, în special a celor slavone. Desigur, acest exclusivism a fost exagerat, şi nu trebuie uitată contribuţia nefericită a unor intelectuali radicali în această privinţă, precum Timotei Cipariu, Ioan Rusu, Gh. Bariţiu, Aron Pumnul, Al. Papiu-Ilarian, A.T. Laurian, Moise Nicoară, I.C. Massim, Eliade Rădulescu şi alţii. Dar tot ei au realizat şi un lucru bun: au îmbogăţit Limba şi Literatura Română cu texte religioase, deşteptînd interesul pentru literatura noastră veche şi pentru literatura clasică latină şi greacă. Drept urmare, bibliotecile din Transilvania au început să se umple cu traduceri şi imitaţii din autori antici. Acest aspect a fost ca o contrapondere la influenţa franceză de factură romantică, şi ea, pozitivă. Un alt merit al Şcolii latine, demn de semnalat, este acela că, deşi persecutaţi de autorităţile austro-ungare, P. Maior, S. Micu, Gh. Şincai şi ceilalţi corifei ai Şcolii Ardelene s-au străduit din răsputeri şi, prin tot ce au scris, au ajuns să fie mai cunoscuţi în străinătate, ceea ce a făcut să ne înţelegem mai bine cu străinii. În sfîrşit, dar nu în cele din urmă, se cuvine să menţionăm că înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, înfăptuită printr-un decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 1862, s-a datorat tot ostenelilor depuse de cărturarii ardeleni, întru dovedirea originilor noastre latine. În ciuda acestor merite incontestabile, reprezentanţii Şcolii latine au rămas în posteritate şi ca autori ai unor exagerări, cel puţin curioase. Ei ar fi putut influenţa cu mai mare succes dezvoltarea literaturii noastre, dacă teoriile lor, bizare şi fanteziste, nu ar fi depăşit hotarele bunului-simţ. În cele din urmă, din fericire, latiniştii nu şi-au impus regulile absurde, prin care ar fi putut crea o prăpastie între limba literară şi limba populară. Pentru simetrie, considerăm că trebuie cunoscute şi aceste ciudăţenii. De pildă, cărturari străluciţi, precum Cipariu, Pumnul, Laurian sau Heliade, erau convinşi că un lingvist poate schimba limba unui popor şi, de aceea, au intervenit şi în acest domeniu, cu rezultatele cunoscute şi condamnate astăzi. Nu individul, ci poporul, în mod natural şi inconştient, determină schimbări într-o limbă. Titu Maiorescu, în studiile lui, a vorbit primul despre normarea limbii şi necesitatea ca, la baza limbii literare, să stea limba populară, teorie pe care au urmat-o toţi scriitorii noştri, în frunte cu Eminescu şi Creangă. Şi ortografia Limbii Române a constituit obiectul unor dispute aprinse. Latiniştii au considerat că, în situaţia ei, de limbă romanică, limba noastră ar trebui să adopte ortografia etimologică, prin care cuvintele româneşti să fie scrise la fel ca modelul lor latinesc. Credinţa oarbă în superioritatea ortografiei etimologice a dus la exagerări curioase. Astfel, în lucrarea „Tentamen criticum“, scrisă în latineşte şi tipărită la Viena, în 1840, A.T. Laurian ajunge atît de departe cu zelul latinizării în Limba Română, încît obţine rezultate penibile. Celebra rugăciune „Tatăl nostru“ devine, într-o primă versiune: „Pater nostru qui esci in celi“ sau, în alta, „mai românească“, „Tata ’lu nostru quale esci in celori“. În 1840, Eliade Rădulescu începe perioada italienizantă, odată cu publicarea lucrării „Paralelism între limba română şi cea italiană“, unde ajunge la concluzia că Limba Română este un dialect al limbii italiene, pe care ar trebui să o copieze, aşa cum sună, „în româneşte“, traducerea unui sonet de Pindemonte, închinat lui Petrarca: „Quând va resbumba ultima trumbă/ Quare cele mai închise morminte înveste şi desferră/ Şi fie-quare sburava, şi corbu şi columba,/ In valea quea mare la vecinica pace au durere...“. Aducîndu-şi contribuţia şi Titu Maiorescu, în 1895, ortografia fonetică (scriem aşa cum vorbim) a învins în lupta cu ortografia etimologică. Mai înainte, Academia Română, abia înfiinţată în 1867, respinsese Dicţionarul Limbii Române, elaborat de lingviştii Laurian şi Massim, şi care cuprindea peste 50.000 de cuvinte numai de origine latină, cele străine (slavone, mai ales) fiind cuprinse într-un glosar separat. Calea etimologismului era greşită. În locul celor doi lingvişti, Academia l-a însărcinat pe B.P. Haşdeu cu elaborarea altui dicţionar, mult mai aproape de realitate.

În încheiere, să mai consemnăm aspectul că, în timp ce, în Transilvania, latiniştii căutau să-şi facă prozeliţi, în Principate poezia originală apucase pe alt drum: limba populară, unde latinismul nu prinsese. Poezia din Moldova şi din Muntenia a dat o lovitură mortală latinismului.

Unde s-ar fi ajuns cu această „ciripeală păsărească“ (Ovid Densuşianu, în „Literatura română modernă“), dacă Vasile Alecsandri, în loc de poiană, ar fi scris prat sau selba, în loc de luncă – agru şi celeritate, pentru grăbire? Cu siguranţă că am fi avut nişte versuri ca acestea: „În pratul ascuns unde zbor luciri de lună,/ Floarea oaspeţilor agrului, cu celeritate se adună...“.

Paul Suditu

Cînd Clio suferă de Alzheimer (1)

Am citit recent, în ,,Adevărul” (nr. din 2 decembrie 2011), articolul intitulat ,,Revoluţia lui Dinescu”, unde ni se spune că acest participant la lovitura de stat din decembrie 1989, a declarat, în septembrie 2009, cotidianului austriac ,,Die Presse”, următoarele: ,,Pe 22 decembrie, a venit o vecină şi mi-a zis că au fugit securiştii. Am ieşit în stradă, m-a recunoscut Domokos Géza şi a oprit coloana de tancuri...”. Coen Stork, ambasadorul Olandei la Bucureşti, din acea perioadă, , afirmă într-un interviu că, în 22 decembrie 1989, era la Ambasada SUA, unde a aflat vestea plecării lui Nicolae Ceauşescu cu elicopterul, lucru pe care s-a grăbit să îl aducă la cunoştinţă lui Mircea Dinescu. ,,De la Ambasada SUA – povesteşte el – m-am dus direct la Dinescu, pe Strada Bitolia, unde locuia el, ca să-i spun ce s-a întîmplat. Un securist îmbrăcat civil a încercat să mă oprească. Atunci a ieşit Mircea din casă, împreună cu soţia, Maşa. Am strigat: - Mircea, Mircea, s-a terminat!”. În 2009, Dinescu, într-un interviu dat unei echipe de televiziune olandeze, pentru emisiunea ,,Netwerk”, recunoaşte declaraţia lui Stork şi, pentru prima oară, contrazice varianta pe care, tot el, a povestit-o în ultimele două decenii şi în care afirma că o vecină a fost cea care l-a anunţat de dispariţia securiştilor de la poarta sa şi de plecarea Ceauşeştilor. Care o fi varianta adevărată? Precis, cea...de-a treia! Pentru că aşa se întîmplă atunci cînd nu spui adevărul de la început: te afunzi tot mai adînc în minciuni. Dacă urmărim declaraţiile aşa-zişilor emanaţi ai revoluţiei, date în aceşti ultimi 22 de ani, la fiecare din ei vom găsi afirmaţii care se contrazic. Mă refer la Ion Iliescu, Victor Atanasie Stănculescu, Virgil Măgureanu, Petre Roman, Dan Iosif ş.a. Dovadă că nu se spune adevărul şi se ascunde ceva. Ce anume şi de ce? – poate nu vom afla niciodată!

Dar asemenea deformări ale realităţii s-au mai întîmplat de-a lungul istoriei, unele fiind de-a dreptul amuzante.

Iată, pe scurt, cîteva dintre ele.

Ne aflăm în anul 1812, în timpul campaniei napoleoniene împotriva Rusiei. Împăratul Franţei, Napoleon Bonaparte, înaintînd spre răsărit, se opreşte în oraşul polonez Torun, în care se ştie că s-a născut astronomul şi omul de ştiinţă Nicolaus Copernic (1473-1543). Se spune că, în atmosfera tensionată din acea vreme, la solicitarea lui Napoleon, de a vizita casa în care s-a născut celebrul astronom, autorităţile, luate prin surprindere, i-au arătat altă casă, aceasta fiind imortalizată de un pictor care-l însoţea pe împăratul francez şi apoi reprodusă în presa din Paris. Acolo, însă, locuia, în acea perioadă, un cizmar, care s-a gîndit să tragă ceva foloase de pe urma acelei confuzii. El a început să vîndă unele lucruri vechi din locuinţă, sau cumpărate din talcioc, susţinînd că acestea ar fi aparţinut ilustrului savant. O prinţesă, pe nume Izabela Czartorzska, a oferit o sumă frumuşică pentru a achiziţiona cărămida casei, păstrînd-o ca pe o ,,relicvă naţională”. În această încurcătură a fost atras şi compozitorul şi pianistul polonez Frédéric Chopin, care s-a deplasat la locuinţa cu pricina, fiind convins, aşa cum îi va scrie el unui amic, că ,,a vizitat o casă celebră”. În realitate, casa lui Copernic se afla pe aceeaşi stradă – Sf. Ana – dar nu la nr. 30, cum a fost arătată lui Napoleon, ci la nr. 17!

O altă întîmplare hazlie se referă la construirea Canalului Panama, care leagă Oceanele Atlantic şi Pacific. Acesta are circa 82 km lungime, o lăţime cuprinsă între 150 şi 300 metri şi o adîncime minimă de 13 metri. Construcţia a fost demarată, în 1879, lucrările fiind începute de către o companie franceză, însă, în 1889, proiectul a fost abandonat, din cauza disputelor privind traseul, intervenite între statele Nicaragua şi Panama. Susţinătorii variantei agreate de statul Panama au folosit ca argument în favoarea lor cutremurele ce bîntuiau Nicaragua, datorită celor 40 de vulcani activi aflaţi pe teritoriul acesteia. Nicaragua a dezminţit acest lucru, dar inginerul francez Buneau-Vanilla, implicat în construirea canalului, fiind interesat de varianta Panama, s-a folosit de un vicleşug.

(va urma)

Gheorghe BraŞoveanu

Palatul lui Hippocrate

Poporul a cărui sănătate stă în mîinile unui ministru ungur mi se pare o victimă. Românii – indiferent de profesie, treaptă socială sau posibilităţi materiale – cu sau fără voie, au devenit dependenţi de un sistem defect, creat de noua noastră clasă politică, al cărei I.Q. e aproape inexistent. Ne amăgim cu ideea că, în politică, prostia nu este un handicap pe care medicii să nu-l poată trata. Însă prostia este fără leac. Cu diplome obţinute pe la facultăţi particulare dubioase, pentru care a plătit, cu multă nonşalanţă, bani grei, prostul chiar crede că are şcoală, că este un om instruit. O celebră epigramă vine şi îi demolează, însă, convingerea aceasta amăgitoare: ,,Cu prostul neşcolarizat,/ Te lupţi puţin şi ai scăpat./ Dar lupta este colosală/ Cu prostul care are şcoală!”. Iar Kant spunea: ,,Înţelepciunea nu este produsul şcolarizării, ci al încercării de o viaţă pentru a o căpăta”. Am ales titlul ,,Palatul lui Hippocrate” fiindcă articolul de faţă se referă la Spitalul Colţea: o clădire minunată, curată, cu pacienţi mulţumiţi, fiindcă aici domnesc profesionalismul cadrelor medicale şi grija pentru sănătatea oamenilor. Medicii din Spitatul Colţea nu au uitat ,,Jurămîntul lui Hippocrate”, cu tot ce presupune acesta: cinste, onoare, demnitate şi tratarea bolnavilor cu aceeaşi grijă, indiferent de condiţia lor. Din păcate, nimeni nu este stăpîn pe clipa morţii. Boala nu m-a ocolit nici pe mine şi am ajuns, astfel, la Spitalul Colţea, pentru îngrijiri medicale. Văzusem multe alte spitale, în care mizeria şi haosul erau de nedescris. Aşa că am intrat în salonul în care am fost repartizată cu teama că, şi aici, s-ar putea să întîlnesc aceeaşi situaţie. Nu a fost cazul, pentru că, odată instalată în spital, am fost uimită de liniştea şi curăţenia care domneau peste tot. Brusc, spaima mea s-a rispit şi mi-au revenit în minte spusele lui Albert Camus: ,,Nimic nu este mai dezgustător ca respectul bazat pe frică”. Cei doi medici care m-au îngrijit şi care continuă să o facă şi astăzi mi-au cîştigat respectul prin profesionalismul cu care ei îşi practică meseria. Întregul personal al Spitalului Colţea ştie ce înseamnă să fii onest şi să-ţi exerciţi profesia cu demnitate. Deviza lor este: ,,OAMENI PENTRU OAMENI”. Pentru ei, medicina este o ARTĂ. Pe cartea de vizită a unor astfel de medici, în dreptul profesiei, trebuie scris cuvîntul ,,OM”. Iar doctorilor care se străduiesc, cu marea lor pricepere, să-mi prelungească viaţa, nu le pot spune decît: ,,Mulţumesc!”, respectîndu-i pentru abnegaţia şi răbdarea de care dau dovadă, pentru munca lor de Sisif, pusă în slujba umanităţii. Poate că Einstein a gîndit bine cînd a spus: ,,Este distractiv să realizezi imposibilul”. Eu, una, am să încerc. Pentru că medicii de la Spitalul Colţea sînt cu adevărat susţinătorii vieţii, calitatea lor principală fiind răbdarea nesfîrşită.

SOFIA BRÂNDUŞ-ITTESCU

„Serie neagră” a artei româneşti

A MURIT ŞI TÎNĂRA CÎNTĂREAŢĂ MĂLINA OLINESCU

Mălina Olinescu s-a sinucis în noaptea de duminică spre luni, 11 spre 12 decembrie 2011, aruncîndu-se de la etajul VI al blocului în care locuia, în zona Gării de Nord, din Bucureşti. Moartea tinerei cîntăreţe a şocat lumea artistică românească, ea survenind după ce Mădălina Manole şi soprana Roxana Briban au ales să se despartă, tot prin sinucidere, de această lume.

Puţină lume ştie că tatăl Mălinei Olinescu, unul dintre cei mai apreciaţi actori ai generaţiei celor născuţi în anii ’50, s-a sinucis acum 30 de ani, aruncîndu-se de la etajul 10. Mălina Olinescu s-a născut pe data de 29 ianuarie 1974, la Bucureşti. Mama ei este cîntăreaţa Doina Spătaru. Mălina a iubit muzica şi a început să cînte încă de la vîrsta de 5 ani, participînd apoi la numeroase festivaluri împreună cu corul şcolii gimnaziale. În anul 1996, ea participă la „Şcoala Vedetelor”, un show de televiziune foarte apreciat şi urmărit la acea vreme. Această perioadă a însemnat pentru Mălina rampa de lansare în lumea muzicală şi şansa ei de a cîştiga un public din toate categoriile de vîrstă. Tot în 1996, participă la Festivalul de muzică uşoară de la Mamaia, unde obţine Premiul III la secţiunea „Interpretare”, cu o melodie compusă de Călin Geambaşu. În 1998, împreună cu compozitorul Adrian Romcescu, cîştigă Selecţia Naţională Eurovision şi reprezintă România la Birmingham, Anglia, cu melodia „Eu cred”. Mălina Olinescu a mai obţinut Premiul I la secţiunea „Şlagăre” a Festivalului de la Mamaia (1997), Premiul I la secţiunea Interpretare a Festivalului „Cerbul de Aur”, de la Braşov (1997) şi Premiul III la secţiunea „Creaţie”, a Festivalului de la Mamaia (1998). Încă din anii ’90 a participat la Programul umanitar „Cina Creştină”, iniţiat de liderul PRM, domnul Corneliu Vadim Tudor. De asemenea, a fost laureată a Premiilor Fundaţiei România Mare. Cîntăreaţa a fost căsătorită, între 2000 şi 2007, cu Dan Stesco, component al trupei „Compact”.

Doina Spătaru, mama artistei, a mulţumit presei pentru imaginile cu fiica ei cîntînd, însă a cerut discreţie şi decenţă. „Aşa cum Mălina a trecut prin viaţă cu discreţie, e rugămintea mea să trataţi trecerea ei în veşnicie la fel, cu decenţă şi cu discreţie”. Una dintre rudele Mălinei Olinescu a declarat că nu înţelege ce motive a avut artista să se sinucidă, însă, în ultima vreme, nu mai avea contractate concerte şi ar fi suferit de depresie. Personajul pentru care ea şi-a pus capăt zilelor este un oarecare Sebastian. A rămas în urma ei, ca un copil care nu înţelege ce se întîmplă, un căţel. Dumnezeu s-o ierte.

Singurul vinovat pentru necazurile echipei de fotbal Universitatea Craiova e Adrian Mititelu

Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe

Infracţiunilor de Corupţie

Dosar nr. 316/P/2011

Subscrisa, LIGA PROFESIONISTĂ DE FOTBAL (L.P.F.), cu sediul în Bucureşti, Str. Alexandru Vitzu nr. 2A, Sector 5, cod fiscal RO 9501714, în calitate de învinuită în Dosarul nr. 316/P/2011, reprezentată de Preşedinte - Dumitru Dragomir, formulăm următorul

Punct de vedere referitor la Rezoluţia de începere a urmăririi penale din data de 13.10.2011, a Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie

Prin care înţelegem să arătăm netemeinicia acestei rezoluţii faţă de următoarele aspecte de fapt şi de drept.

I. Situaţia de drept existentă în speţa de faţă şi dispoziţiile legale aplicabile. În cauză sînt aplicabile următoarele dispoziţii legale:

- art. 9 alin. 1 din Regulamentul Disciplinar - “Cluburile sînt responsabile pentru conduita jucătorilor, oficialilor, membrilor, suporterilor lor şi a oricăror alte persoane care le reprezintă sau care sînt legate de ele”;

- art. 9 alin. 4 din acelaşi regulament - “Cluburile răspund direct de modul în care sînt executate sancţiunile de către jucătorii, oficialii lor sau alte persoane care le reprezintă sau care sînt legate de ele”;

- art. 23 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Statutului FRF - „membrii afiliaţi se angajează prin înscrierea la respectivele competiţii (competiţiile organizate de FRF) să respecte regulamentele acestora, precum şi alte decizii ale organelor competente ale FRF”;

- art. 29 alin. 2 din acelaşi regulament - „Deciziile luate de organele de jurisdicţie ale FRF, rămase definitive, sînt executorii pentru membrii afiliaţi, membrii acestora şi oricare părţi ale unui litigiu, care trebuie să se conformeze acestora, în caz contrar fiind aplicabile sancţiunile prevăzute de statutul FRF, la art. 18 alin. 1, lit. b - pentru membrii afiliaţi”, care se coroborează cu prevederile art. 18 alin. 1 lit. b şi alin. 2 - „Adunarea generală poate să excludă un membru în următoarele situaţii: ... b) dacă încalcă în mod grav Statutul, regulamentele, normele şi hotărîrile FRF”, respectiv „Comitetul Executiv poate adopta provizoriu măsura de excludere a membrului afiliat în cauză, pe care trebuie să o supună validării primei Adunări Generale a FRF”;

- art. 34 - Adoptarea Deciziilor (Statutul FRF):

„1. Deciziile Comitetului Executiv se adoptă cu majoritatea simplă a voturilor exprimate. În caz de egalitate, decide votul preşedintelui.

2. Decizia Comitetului Executiv de suspendare a unui membru afiliat se adoptă cu majoritatea absolută a voturilor tuturor membrilor săi.

3. Hotărîrile Comitetului Executiv intră în vigoare la termenele stabilite de acesta.

4. Fiecare membru al Comitetului Executiv are dreptul la un singur vot.

5. Voturile se pot exprima deschis sau secret, în funcţie de decizia membrilor Comitetului Executiv prezenţi la şedinţa respectivă.

6. Votul prin corespondenţă, împuternicire (procură) sau orice alte mijloace nu este permis.

7. În mod excepţional, deciziile cu privire la punerea în executare a hotărîrilor arbitrale pronunţate de Tribunalul Arbitral al Sportului de la Lausanne se adoptă prin consens, fără a fi necesară prezenţa membrilor Comitetului Executiv. În această situaţie, procedura se poate desfăşura prin comunicări efectuate prin serviciul poştal sau fax.

8. Hotărîrea Comitetului Executiv va fi semnată de toţi membrii prezenţi la şedinţă.

9. Hotărîrile Comitetului Executiv contrare legii sau dispoziţiilor cuprinse în statutul şi regulamentele FRF pot fi atacate în justiţie de oricare dintre membrii care nu au luat parte la şedinţa Comitetului Executiv sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă, în termen de 15 zile de la data cînd au luat cunoştinţă de conţinutul hotărîrii sau de la data cînd a avut loc şedinţa, după caz.

10. Hotărîrile Comitetului Executiv vor fi publicate pe site-ul oficial al FRF, . Publicarea acestora în forma precizată mai sus are valoare de comunicare oficială faţă de orice persoană interesată”;

- art. 36 alin. 5, art. 37 alin. 1 lit. b din Legea nr. 69/2000 – ,,Federaţiile sportive naţionale se organizează şi funcţionează în baza Statutului propriu, elaborat în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu Statutele Federaţiilor Internaţionale corespondente” (adică FIFA şi UEFA, în cazul FRF);

- art 28 alin. 6 din Legea nr. 69/2000 - „Cluburile sportive, indiferent de forma de organizare prevăzută de lege, vor respecta prevederile specifice din normele şi regulamentele federaţiilor naţionale din ramura de sport respectivă...”.

Din cuprinsul acestor dispoziţii legale, dar şi din cuprinsul prevederilor art. 37 alin. 1 lit. a , b şi e din Legea nr. 69/2000 se degajă, pe lîngă obligaţia de conformare a cluburilor sportive faţă de prevederile specifice din normele şi regulamentele federaţiilor sportive naţionale (persoane juridice de drept privat, fără scop lucrativ, constituite potrivit legislaţiei civile) şi dreptul Federaţiei Române de Fotbal de a elabora statute şi regulamente, acte care sînt apte să producă efecte juridice inclusiv în privinţa modului de sancţionare a membrilor afiliaţi.

Cît priveşte FRF, ca organism de reglementare a domeniului fotbalistic, trebuie avut în vedere faptul că:

- în temeiul art. 17 alin. 1 şi art. 18 alin. 1 lit. j , k din Legea nr.69/2000 (Legea educaţiei fizice şi sportului), cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Tineretului şi Sportului a autorizat afilierea Federaţiei Române de Fotbal la Federaţia Internaţională de profil (FIFA). Astfel, Federaţia Română de Fotbal este membru afiliat la FIFA, cu acordul Ministerului Tineretului şi Sportului şi, în aceste condiţii, asigură reprezentarea României în competiţiile sportive şi în cadrul organismului sus menţionat;

- în calitate de membru afiliat la FIFA, Federaţia Română de Fotbal are o serie de drepturi şi obligaţii, ea fiind singura în măsură să pună în aplicare în România prevederile statutului şi regulamentelor Federaţiei Internaţionale de Fotbal, cărora trebuie să se conformeze şi SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA, în calitate de membru afiliat la F.R.F. (a se vedea art. 10 alin. 4, art. 13, art. 62, art. 64, din Statutul FIFA);

- conform prevederilor art. 36 alin. 5, art. 37 alin. 1 lit. b din Legea nr. 69/2000, Federaţia Română de Fotbal se organizează şi funcţionează în baza statutului propriu, elaborat în conformitate cu statutul FIFA, respectiv organizează, conduce şi supraveghează activitatea fotbalistică la nivel naţional, în baza Statutului propriu şi a Regulamentelor adoptate;

- în acelaşi context, este de menţionat că, potrivit art. 28 alin. 6 din Legea nr. 69/2000 „Cluburile sportive, indiferent de forma de organizare prevăzută de lege, vor respecta prevederile specifice din normele şi regulamentele federaţiilor naţionale ...”;

- Federaţia Română de Fotbal s-a aliniat dispoziţiilor statutelor, regulamentelor şi deciziilor F.I.F.A. şi U.E.F.A., precum şi deciziilor Tribunalului Arbitral al Sportului de la Lausanne. De aceea, sancţiunile prevăzute în Statutul FRF sînt expresia fidelă a reglementărilor internaţionale ale U.E.F.A. şi F.I.F.A., cărora trebuie să se conformeze, aşa cum impun şi prevederile Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000.

Din cuprinsul acestor dispoziţii legale, dar şi din cuprinsul prevederilor art. 37 alin. 1 lit. a, b şi e din Legea nr. 69/2000 se degajă, pe lîngă obligaţia de conformare a cluburilor sportive faţă de prevederile specifice din normele şi regulamentele federaţiilor sportive naţionale (persoane juridice de drept privat fără scop lucrativ, constituite potrivit legislaţiei civile) şi dreptul Federaţiei Române de Fotbal de a elabora statute şi regulamente, acte care sînt apte să producă efecte juridice inclusiv în privinţa modului de sancţionare a membrilor afiliaţi.

SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA a fost, pînă în data de 20.07.2011, afiliată la FRF.

Astfel, SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA şi-a asumat obligaţiile prevăzute în Statutul FRF nu doar prin actul afilierii la acest for, ci şi expres, prin Adrese semnate şi ştampilate de către club, prin reprezentantul Adrian MITITELU (de exemplu, Adresa din 22.03.2010 şi Adresa din 15.03.2011).

II. Cît priveşte situaţia de fapt, aceasta se prezintă după cum urmează:

- la data de 10.03.2011, Camera Naţională de Soluţionare a Litigiilor a soluţionat litigiul dintre Victor Piţurcă si SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA, admiţînd în parte cererea antrenorului şi obligînd clubul la plata către acesta a unei sume de aproximativ 7.000.000 euro;

- împotriva Hotărîrii nr. 41 din 10.03.2011 a CNSL, atît antrenorul Victor Piţurcă, cît şi clubul SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA au formulat recurs;

- Comisia de Recurs a FRF a soluţionat recursurile în data de 20.04.2011, menţinînd Hotărîrea pronunţată de către Camera Naţională de Soluţionare a Litigiilor;

- în consecinţă, pentru a se sustrage efectelor hotărîrilor mai sus arătate, începînd cu luna mai 2011, SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA a iniţiat mai multe acţiuni în justiţie, la instanţele de drept comun, solicitînd suspendarea executării Deciziei nr. 42 din 20.04.2011 a Comisiei de Recurs şi a Hotărîrii nr. 41 din 10.03.2011 a CNSL, precum şi anularea acestora. Dosarele iniţiate inclusiv împotriva FRF au fost în număr de 5:

* Dosar nr. 4278/2/2011 la Curtea de Apel Bucureşti;

* Dosar nr. 4377/2/2011 la Curtea de Apel Bucureşti;

* Dosar nr. 1119/54/2011 la Curtea de Apel Craiova;

* Dosar nr. 1309/54/2011 la Curtea de Apel Craiova;

* Dosar nr. 1343/54/2011 la Curtea de Apel Craiova;

- FRF a notificat SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA, în datele de 08.07.2011 şi 11.07.2011, cu privire la nerespectarea prevederilor Statutului FRF, prin iniţierea acţiunilor la instanţele de drept comun şi nu la cele de drept sportiv, cum cer regulamentele în vigoare. SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA a răspuns FRF că SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA nu se judecă cu FRF, ci cu domnul Piţurcă Victor, fără, însă, a produce vreo dovadă în acest sens;

- avînd în vedere situaţia de fapt şi de drept existentă la data de 20.07.2011, Comitetul Executiv al FRF a decis aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 18 din Statutul FRF clubului SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA pentru încălcarea statutului FRF.

III. Faţă de situaţia de fapt şi cea de drept descrisă anterior şi faţă de acuzaţiile aduse de Adrian MITITELU Ligii Profesioniste de Fotbal şi FRF şi reţinute în rezoluţia sus-amintită, lucrurile se prezintă în felul următor:

- Adrian MITITELU se regăseşte într-o vădită eroare, adresîndu-se instanţei de contencios administrativ, cu toate că, în cuprinsul cererilor sale adresate instanţelor de drept comun, invocă şi dispoziţiile art. 34 din Statutul FRF, dispoziţii conforme cu art. 25 din OG nr. 26/2000, cu privire la asociaţii şi fundaţii. Astfel, potrivit art. 34 alin. 9 din Statutul FRF, „hotărîrile Comitetului Executiv contrare legii sau dispoziţiilor cuprinse în statutul şi regulamentele FRF pot fi atacate de oricare membri care nu au luat parte la şedinţa Comitetului Executiv...”;

- acţiunea aflată, potrivit art. 34 din Statutul FRF, la îndemîna membrilor FRF este o acţiune de competenţa instanţelor civile şi nu a celor de contencios administrativ, fiind evident astfel faptul că Adrian MITITELU a înţeles să sesizeze instanţe care nu au competenţa să soluţioneze astfel de acţiuni;

- hotărîrea comisiei FRF a cărei anulare SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA şi Adrian MITITELU o cer nu reprezintă act administrativ, nefiind pronunţată în regim de putere publică, Federaţia Română de Fotbal fiind persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ;

- există un complex de norme legale şi statutare care nu permit SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA să pună la îndoială autoritatea F.R.F. în materia sancţionării membrilor afiliaţi cu privire la încălcarea de către aceştia a normelor Statutare. În acest sens, menţionez următoarele dispoziţii legale:

a.) Titlul IV cap. V (Federaţii sportive naţionale) art. 37 alin. 1 lit. b din Legea nr. 69/2000: „Federaţiile sportive naţionale organizează, controlează şi supraveghează activităţile şi competiţiile sportive oficiale la nivel naţional, în baza statutelor şi regulamentelor adoptate”;

b.) Art. 37 lit. e din Legea nr. 69/2000: „Federaţiile sportive naţionale exercită puterea disciplinară în termenii prevăzuţi de prezenta lege, potrivit regulamentelor şi statutelor proprii”;

c.) Art. 7 pct. 1: „Scopul FRF îl constituie organizarea, administrarea, coordonarea şi controlul activităţii fotbalistice pe teritoriul României, la toate nivelurile”;

d.) trebuie avute în vedere inclusiv dispoziţiile legale amintite la începutul prezentei, respectiv art. 23 alin. 2, art. 29 alin. 2, art. 18 alin. 1 lit. b, art. 18 alin. 1 lit. b şi alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Statutului FRF;

- în concluzie, FRF funcţionează nu numai ca expresie a voinţei (acceptului) statului, dar în primul rînd ca rezultat al voinţei liber exprimate a reprezentanţilor membrilor asociaţi, inclusiv cluburile afiliate;

- interpretarea pe care SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA a dat-o prevederilor art. 57 din Statutul FRF este una eronată, competenţa acordată organismelor jurisdicţionale ale FRF şi instanţelor de drept comun, în cazul litigiilor, decurgînd din interpretarea şi executarea contractelor civile sau individuale de muncă între jucători şi cluburi sau antrenori şi cluburi, fiind, conform dispoziţiilor art. 57 din Statutul FRF, clar stabilită. Faptul că SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA a decis să formuleze apărări în litigiul cu domnul Piţurcă în faţa comisiei de fond, să formuleze apoi recurs , iar în ultimă instanţă, din dorinţa de a cîştiga timp, s-a adresat instanţelor de drept comun, încălcînd prevederile Statutului FRF, care instituiau calea de atac la Tribunalul Arbitral al Sportului de la Laussane, reprezintă, fără discuţii, o încălcare a Statutului FRF, prin nerecunoaşterea Tribunalului Arbitral al Sportului de la Laussane, aşa cum obligaţiile impuse de FIFA şi FRF o cereau;

- în acelaşi context, este important de precizat că, potrivit art. 56 alin. 3, din Statutul Federaţiei Române de Fotbal, adoptat în condiţiile Legii nr.69/2000: ,,Deciziile pronunţate de Comisia de Recurs a FRF pot fi atacate la Tribunalul Arbitral al Sportului, de la Lausanne”, însă clubul SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA nu s-a conformat acestor prevederi, invocînd, în cuprinsul cererilor de chemare în judecată, prevederi din Statutul şi regulamentele FRF;

- în ceea ce priveşte faptul că prevederile art. 57 din Statutul FRF nu reprezintă o încălcare a art. 21 din Constituţie, s-a pronunţat chiar Tribunalul Bucureşti, prin considerentele Sentinţei civile nr. 632 din 25.03.2011, a Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a Civilă, pronunţată în Dosarul nr. 46262.01/3/2008: ,,În fine, pentru raţiunile sus-arătate, se apreciază că obligarea celor care au consimţit şi au fost autorizaţi, potrivit legii, să desfăşoare activităţi sportive, de a se adresa instanţelor sportive nu constituie o încălcare a drepturilor constituţionale prevăzute de art. 21 din Constituţie”;

- cît priveşte criticile invocate de SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA faţă de ,,maniera de adoptare a hotărîrii de excludere provizorie” şi reţinute în rezoluţia sus-amintită, acestea nu reprezintă decît o încercare de inducere în eroare a autorităţilor. Astfel, susţinerile cu privire la lipsa cvorumului (prezenţa a 12 membri din 14 la şedinţa Comitetului Executiv şi votul a 10 dintre aceştia în favoarea aplicării sancţiunii de excludere a clubului pentru încălcarea gravă a Statutului FRF acoperă în totalitate orice cvorum dintre cele prevăzute în cuprinsul Statutului FRF). Considerăm ca afirmaţia lui Adrian MITITELU referitoare la majoritatea absolută, ca fiind necesitatea de a fi prezenţi la şedinţă toţi cei 14 membri ai Comitetului executiv, nu demonstrează decît ori intenţia vădită de inducere în eroare a autorităţilor, ori lipsa unor cunoştinţe juridice care să includă şi definiţia majorităţii absolute.

Astfel, după cum este bine ştiut,

1. Majoritate absolută = majoritate care întruneşte un număr de voturi egal cu minimum jumătate plus unul din totalul voturilor;

2. Majoritate simplă = majoritate care întruneşte un număr de voturi egal cu minimum jumătate plus unu din numărul voturilor celor prezenţi;

- atît cu privire la cvorumul necesar, cît şi cu privire la sancţiunile şi motivele pentru care acestea pot fi aplicate membrilor afiliaţi, menţionez că Statutul Federaţiei Române de Fotbal şi modificările ce i-au fost aduse (ediţiile 2008 şi 2009) au fost verificate şi validate de Tribunalul Bucureşti - Secţia civilă, prin încheierile de şedinţă pronunţate în dosarele nr. 22764/3/2008, din data de 24.06.2008 şi nr. 26006/3/2009, din data de 2.11.2009. Tribunalul a admis, astfel, cererile F.R.F. şi a luat act de modificările aduse Statutului, inclusiv în privinţa sancţiunilor aplicabile membrilor FRF şi a motivelor pentru care pot fi sancţionaţi aceştia, iar SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA nu a contestat aceste hotărîri judecătoreşti;

- în toate ediţiile (2008, 2009, 2010) ale Statutului F.R.F., art. 61 reglementează principiul potrivit căruia „membrii afiliaţi sînt de acord să se conformeze deciziilor adoptate de organele F.R.F. competente care, în concordanţă cu prezentul Statut, sînt definitive şi irevocabile. Membrii afiliaţi au obligaţia să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că oficialii şi jucătorii lor se conformează principiului enunţat la alineatul 1”;

- în realitate, în ceea ce priveşte criticile de fond aduse de către SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA, prin invocarea îngrădirii liberului acces la justiţie de către prevederile Statutului FRF, aceasta invocă, practic, propria culpă, deoarece nu a contestat hotărîrile adunărilor generale ale F.R.F., prin care au fost aduse modificări ale Statutului acestei persoane juridice, adunări generale la care reprezentanţii clubului au fost prezenţi;

- în privinţa ambelor hotărîri, atît cea a Adunării generale, de modificare a Statutului, cît şi Hotărîrea Comitetului Executiv cu privire la excluderea clubului SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA, art. 30 alin. 9 şi, respectiv, art. 34 alin. 9 şi 10 din Statutul FRF au instituit, aşa cum am arătat anterior, calea de atac în justiţie, în situaţia unor dispoziţii contrare legii pentru oricare dintre membrii nemulţumiţi şi orice persoană interesată, cale de atac pe care SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA nu a înţeles să o exercite, acest fapt avînd semnificaţia acceptării modificărilor aduse statutului FRF şi, implicit, recunoaşterea obligativităţii clubului de a respecta prevederile Statutului şi, totodată, acceptarea sancţiunilor ce pot fi impuse ca urmare a încălcării, în mod grav, a prevederilor Statutului FRF;

- mai trebuie subliniat şi faptul că Hotărîrea Comitetului Executiv faţă de SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA a fost luată şi în considerarea altor încălcări ale Statutului FRF de către SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA, care nu respectă Hotărîrile organismelor jurisdicţionale ale FRF şi LPF, adresele din partea clubului (purtînd antetul clubului şi număr de înregistrare la club) sînt semnate de domnul Adrian MITITELU, persoană sancţionată prin hotărîri definitive şi irevocabile, pronunţate de către organismele jurisdicţionale ale FRF şi LPF. Este vorba de Adresa înregistrată la LPF sub nr. 2973 din 28.06.2011, precum şi Adresele ANAF anexate acesteia, care relevă o nouă încălcare a Statutului şi regulamentelor FRF de către clubul SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA, care, prin reprezentanţii săi, a solicitat şi obţinut drepturile tv pe o altă societate, SC FC U CRAIOVA, inducînd în eroare reprezentanţii LPF şi pe cei ai Ministerului de Finanţe, aducînd, în acest mod, ,,grave prejudicii de imagine FRF şi LPF”;

- nu în ultimul rînd, acuzaţiile aduse LPF, de pretinsă complicitate la săvîrşirea unor fapte de natură penală, prin înregistrarea jucătorilor rămaşi liberi de contract după excluderea SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA, arătăm faptul că LPF nu a făcut altceva decît să respecte legea şi să facă aplicarea art. 4 pct. 9 şi 17 din RSTJF, care prevăd că: „Legitimarea jucătorilor se efectuează de către serviciile de specialitate ale FRF, LPF sau AJF, potrivit competenţelor fiecăreia în organizarea competiţiilor la care participă jucătorii legitimaţi” şi că „Se asimilează jucătorilor nou-legitimaţi şi au dreptul să solicite legitimarea la oricare club afiliat la FRF/AJF în tot cursul anului: [...] b) jucătorii disponibilizaţi ca urmare a încetării afilierii clubului respectiv la FRF/AJF”;

- în conformitate cu prevederile regulamentului naţional (RSTJF) ,Liga Profesionistă de Fotbal verifică doar condiţiile de formă ale contractelor prezentate pentru înregistrare (prevăzute la art. 15.5.1 din RSTJF - să fie editate computerizat, să fie înregistrate la club şi să poarte ştampila clubului, să fie semnate pe fiecare pagină de către jucător, să fie prezentate în minimum 2 exemplare, să fie încheiate pentru o perioadă determinată, să cuprindă clauze cu caracter financiar etc.) iar potrivit art. 15.6 din RSTJF, responsabilitatea privind conţinutul documentelor prezentate, implicit a valabilităţii acestora, aparţine cluburilor. Liga Profesionistă de Fotbal nu putea refuza înregistrarea contractelor prezentate, întrucît ar fi încălcat dreptul la muncă al jucătorilor. Astfel, deşi aceşti jucători erau asimilaţi jucătorilor nou legitimaţi în urma Hotărîrii Comitetului Executiv al FRF şi a Hotărîrilor Comisiilor jurisdicţionale ale FRF, simplul fapt al încheierii unui nou contract cu un alt club reprezintă o denunţare unilaterală a vechiului contract, răspunderea pentru această denunţare aparţinînd în mod exclusiv şi în solidar jucătorului şi noului său club.

Cît priveşte situaţia sechestrelor asiguratorii instituite de ANAF asupra dreptului de dispoziţie în privinţa drepturilor federative de joc ale jucătorilor de fotbal ai SC FOTBAL CLUB U CRAIOVA SA, considerăm că situaţia reţinută în rezoluţia Parchetului este eronată, întrucît:

- prin adresa nr. 896861/912686 din 12.08.2010, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a arătat că: „Organul fiscal competent nu poate aplica măsuri asiguratorii asupra jucătorilor profesionişti de fotbal („oameni”), ci doar asupra drepturilor de dispunere asupra drepturilor federative de joc ale jucătorilor de fotbal”. S-a mai precizat, totodată, că: „Aceste active imobilizate necorporale, existente în patrimoniul cluburilor de fotbal, reprezentînd însăşi valoarea patrimonială a echipei de fotbal, în sens generic, reprezintă valoarea drepturilor federative şi sportive asupra jucătorilor de fotbal, drepturi care aparţin cluburilor de fotbal”;

- după cum este ştiut, din punct de vedere contabil, aceste valori patrimoniale se înregistrează în contul sintetic de gradul I, 208 - „alte imobilizări necorporale”, respectiv contul sintetic de grad II, 2082 - „alte imobilizări necorporale privind activităţile economice”. În consecinţă, dreptul de dispoziţie asupra „drepturilor federative” de joc al jucătorilor de fotbal, supus măsurii asiguratorii, drept de creanţă eventual, condiţionat şi care se valorifică şi se concretizează în momentul transferului jucătorului de fotbal. Acela este momentul în care clubul cedent îşi exercită dreptul de dispoziţie asupra „drepturilor federative”.

Prin acest acord de transfer, clubul cedent îşi manifestă intenţia de a transmite clubului cesionar dreptul de dispoziţie asupra „drepturilor federative” în schimbul unei sume de bani sub forma unei indemnizaţii de transfer. Conform art. 15.5.1 din Regulamentul privind Statutul şi Transferul Jucătorilor de Fotbal adoptat de FRF, pentru a opera şi produce efecte în sensul legitimării şi transferului jucătorilor, acordurile de transfer şi contractele jucătorilor trebuie înregistrate la forul organizator (FRF/LPF/AJF).

În toate aceste situaţii, premiza şi cauza formală de naştere a raportului juridic privind drepturile de dispoziţie asupra „drepturilor federative” este existenţa unui contract între clubul cedent şi jucătorul transferat. În cazul în care contractul între club şi jucător a fost desfiinţat, indiferent de cauză (reziliere ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către club, excluderea clubului etc.), nici dreptul de dispoziţie asupra drepturilor federative nu există. Este fără echivoc că, prin adresa ANAF nr. 805905MGV din 28 iulie 2011, instituţia publică îşi menţine poziţia şi practica fiscală anterioară (adresa ANAF nr. 896861/912686 din 12.08.2010), completînd-o în funcţie de situaţiile juridice nou create;

- prin adresa LPF nr.bn3367 din 27 iulie 2011, autoritatea fiscală a fost rugată să îşi precizeze punctul de vedere cu privire la următoarea ipoteză:

,,1. dacă mai produc efecte măsurile asiguratorii instituite de ANAF în situaţia în care raporturile contractuale ale jucătorilor cu clubul asupra căruia s-au înfiinţat măsurile asiguratorii, au încetat din următoarele motive:

* contractul jucătorilor aflaţi în situaţia de mai sus a fost desfiinţat printr-o hotărîre irevocabilă de către o Comisie jurisdicţională competentă, ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către club;

* încetarea raporturilor contractuale dintre club şi jucător ca urmare a excluderii din competiţie a clubului asupra căruia au fost înfiinţate măsurile asiguratorii;

* încetarea raporturilor contractuale ale jucătorilor aflaţi în situaţia de mai sus prin împlinirea duratei pentru care contractul a fost încheiat;

* încetarea raporturilor contractuale cu clubul ale jucătorilor aflaţi în situaţia de mai sus, ca urmare a înţelegerii părţilor din contract“;

- răspunzînd adresei LPF nr. 3367 din data 27 iulie 2011 ANAF precizează: „referitor la punctul 1 din adresa dvs. menţionată, ne menţinem în continuare opinia exprimată prin adresa 896861/912686 din 12.08.2010, cu precizarea că măsurile asiguratorii subzistă atît timp cît bunul care a făcut obiectul sechestrului, respectiv dreptul de dispoziţie asupra drepturilor federative de joc ale jucătorilor“. De asemenea, ANAF mai precizează că: „sub rezerva bunei credinţe, indiferent de motivul care a dus la încetarea contractului dintre jucătorul de fotbal profesionist şi clubul de fotbal, măsura sechestrului asigurator rămîne fără obiect, deoarece obiectul sechestrului asigurator, respectiv bunul mobil necorporal nu mai subzistă fără existenţa contractului, acesta din urmă reprezentînd izvorul dreptului de dispoziţie asupra drepturilor federative de joc ale jucătorilor“;

- răspunsul ANAF este deosebit de clar, în sensul în care sechestrul asigurator nu mai subzistă dacă contractul de muncă/convenţia civilă de prestări servicii sportive încetează, sub rezerva bunei credinţe - în ipotezele mai sus menţionate (hotărîre a comisiei cu atribuţii jurisdicţionale, excluderea clubului din competiţie astfel cum este descrisă în RSTJF - caz în care jucătorul este asimilat unui jucător nou legitimat, încetarea contractului prin ajungere la termen etc). Per a contrario, dacă contractul dintre jucător şi club este în vigoare, sechestrul asigurator produce efecte, iar în momentul încheierii unui eventual acord de transfer este necesară respectarea procedurilor descrise în adresa ANAF nr. 22107 din 26 iulie 2011, în conformitate cu art. 126-130 din Codul de Procedură Fiscală. Nerespectarea acestor dispoziţii atrage răspunderea celui în culpă;

- prin adresa ANAF nr. 22107 din 26 iulie 2011 s-a dat un răspuns şi o procedură de urmat în ipoteza unui transfer temporar al unui jucător de fotbal profesionist de către un club aflat sub sechestru asigurator;

- în ceea ce priveşte ipoteza împrumutului (transferului temporar) al jucătorului de fotbal profesionist de către un club supus măsurilor asiguratorii la un alt club, ANAF apreciază că „între cele două cluburi de fotbal nu intervine o cedare a dreptului de dispoziţie asupra drepturilor federative de joc“. Însă, pentru această formă de cedare trebuie respectate următoarele condiţii:

a) cluburile să respecte condiţiile art. 129 alin. 6 coroborat cu art. 151 alin. 9 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală şi normele de aplicare ale acestui act normativ, respectiv ca sumele de bani obţinute pe seama acestui acord să fie consemnate exclusiv la dispoziţia organului de executare;

b) sumele de bani ce fac obiectul transferurilor temporare să fie serioase, să nu fie derizorii (să fie stabilite în acord cu pct. I şi II din adresa DGFP Timiş nr. 22107/26.07.2011);

- în acest context, pentru această formă de cedare (transfer temporar) a drepturilor de dispoziţie asupra drepturilor federative de joc ale unui jucător, ţinîndu-se seama de libertatea muncii şi dreptul la muncă, drepturi şi interese legitime ale jucătorului, LPF poate opera transferul dacă sînt respectate de către cluburi.

Aşadar, faţă de situaţia de fapt şi faţă de dispoziţiile legale amintite mai sus, LPF a făcut înregistrările necesare, ea neputînd refuza legitimarea jucătorilor, atît Hotărîrea Comitetului Executiv al FRF, cît şi actele normative în vigoare fiindu-i opozabile şi obligatorii.

Concluzie:

Rezoluţia de începere a urmăririi penale din data de 13.10.2011 a Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie este netemeinică întrucît:

Hotărîrea de excludere provizorie a S.C. Fotbal Club U Craiova S.A. din data de 20.07.2011 a fost luată cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale şi statutare în materie, clubul avînd posibilitatea, la acea dată, de a ataca hotărîrea la instanţele civile, conform art. 34.9 din Statutul FRF. Clubul nu a exercitat calea de atac statutară şi legală împotriva hotărîrii de excludere.

Membrii Comitetului Executiv nu pot răspunde penal pentru exprimarea în mod liber a unui vot în cadrul unui organ colegial şi deliberativ, conform Statutului FRF şi Legii nr. 69/2000 şi OG nr. 26/2000.

Liga Profesionistă de Fotbal, prin organele sale, în calitate de organizator al Campionatului Naţional Liga I, a aplicat legea, statutele şi regulamentele sportive în vigoare.

LIGA PROFESIONISTĂ DE FOTBAL (L.P.F.), prin Preşedinte - Dumitru Dragomir

Război corupţiei

Cîntecul de sirenă al USL

Cu o insistenţă de-a dreptul sufocantă, televiziunile voiculesciene împing în faţă aceleaşi figure pesediste, expirate şi, uneori, tragic-comice prin rizibilul cu care îşi ,,aureolează” apariţiile. Aceleaşi vituperări împotriva abuzurilor unei puteri (realmente corupte!), uitînd, pacă, vremurile de sinistră amintire în care Adrian Năstase şi tartorii lui terorizau poporul, împărţind ,,diligenţe” doar apropiaţilor şi haidamacilor guvernării năstăsiene. Devine absolut ilar (dacă n-ar fi de plîns!), să-i urmăreşti pe campionii abuzurilor din anii 2000-2004, tunînd şi fulgerînd, cu feţele iluminate de fiorul dreptăţii şi moralităţii, împotriva nedreptăţilor şi corupţiei, de parcă dumnealor nici usturoi n-au mîncat, nici gura nu le miroase! O urmăream, mai deunăzi, pe doamna Ecaterina Andronescu (vă mai amintiţi de Abramburica?), dînd ochii peste cap şi arborînd o mină plină de indignare la invocarea nerespectării legii de majorare a salariilor dascălilor. Mi-au revenit în minte, simultan, episoadele din Parlament, cînd miloasa doamnă Andronescu lăcrima literalmente, de fericire la adoptarea legii cu pricina, şi apoi, ca un revers al acestei ipocrizii, momentul adevărului, cînd aceeaşi doamnă Andronescu, devenită ministru al educaţiei într-un guvern de cîrpeală PDL-PSD, ridica neputincioasă din umeri, trimiţîndu-i pe dascăli la plimbare, pe motiv că ,,nu sînt bani pentru măriri salariale”. Îşi închipuie cadrele didactice că doamna Andronescu va ridica un deget în favoarea lor, în eventualitatea că va ajunge din nou ministru? Sau că Victor Ponta şi Crin Antonescu se vor repezi să-şi ţină promisiunile pe care nu prididesc să le facă românilor, la emisiunile televizate la care sînt invitaţi seară de seară (şi, uneori, de două ori în aceeaşi seară!). Se pare, însă, că memoria românilor este scurtă, sau refuză să actualizeze situaţii şi evenimente din trecutul apropiat! Este păcat, pentru că tot ei vor suferi, alegînd ,,alte măşti, aceeaşi piesă”!

Geo Galetaru

Austeritate şi investiţii

După marele nostru premier, noi, românii amărîţi nu prea avem ce reproşa guvernului Măriei sale. Oricîte argumente i s-ar aduce în defavoare, domnul Boc găseşte întotdeauna răspunsuri plauzibile. De fapt, dînsul are idei fixe. S-a mers pe nişte politici realiste de austeritate şi investiţii şi se va continua această luminoasă cale.

Cu volubilitatea-i caracteristică, primul-ministru de buzunar ne aduce mereu aminte că, dacă nu era el, şi nu avea ajutorul preşedintelui, România intra în colaps. O aşa lipsă de modestie bazată pe un mare fond de inconştienţă, rar se întîlneşte în existenţa unui popor.

Îmi vin aceste gînduri după un interviu la PRO TV, de duminică, 27 noiembrie a.c. Deşi era vădit că interlocutorii erau de la o televiziune nu atît de dură ca ,,ANTENA 3”, de pildă, mister Boc şi-a văzut de treabă. A ocolit anumite chestiuni sau a dat nişte răspunsuri uluitoare, cu o dezinvoltură demnă de o cauză mai bună. Sigur pe el, s-a lăudat pînă şi cu drumurile. Numeroşii kilometri de autostrăzi, care strălucesc în soare, de-ţi iau ochii, reprezintă doar una din marile realizări. Ca priorităţi rămîn investiţiile şi un buget de austeritate. Domnul premier este un maestru al acuzării guvernului Tăriceanu, care e drept c-a avut o creştere economică de 8%, dar ce folos că a lăsat un deficit mare! Cu alte cuvinte, moştenirea dezastruoasă dăruită de alţii e de vină. Dumnealui nu s-a avîntat pe un buget populist şi electoral.

Epitetul populist este tare drag iubitului nostru şef de miniştri, care s-a înconjurat, singur sau ajutat de Băsescu, de mari personalităţi la toate departamentele: Udrea năzdrăvana, călăreaţă de seamă, Igaş „branconierul“, economistul-finanţist Ialomiţeanu, muncitoarea Sulfina, finul educator Funeriu... Cer iertare dacă am uitat pe cineva. A! L-am sărit, fără să vreau, pe ministrul oştirii, care continuă veşnica primenire şi modernizare cu arme, în stare să-i facă praf şi pulbere pe duşmani.

M-a impresionat pînă la lacrimi adevărate, nu de crocodil, afirmaţia că măsurile pe care le-a luat au fost ,,ca să salvăm Ţara” (citat din memorie). Nici mai mult şi nici mai puţin. Care va să zică, se va continua politica patriotică (era să zic falimentară), de pînă acum, a guvernării pedeliste şi udemeriste şi pe viitor.

,,Menţionaţi mereu investiţiile..., totuşi investiţiile străine sînt un dezastru”, a îndrăznit să-i amintească moderatorul. Dar intervievatul a continuat s-o scalde, ca întotdeauna, îmbătîndu-ne şi îmbătîndu-se cu apă rece. Măria sa va continua, cu înverşunare, politica 1 din 7, în ceea ce priveşte reducerea numărului bugetarilor. Adică dai 7 afară şi bagi 1. Colosal! Asta ţine de transparenţă, gîndim noi spăşiţi. Căci transparenţa este o modalitate sacră de lucru a celor ce au făcut să curgă doar lapte şi miere pe plaiurile mioritice. A celor care au reformat şi modernizat statul, ca să ne fie şi mai bine. Şi a mai spus ceva adînc premierul. Anume că relaţia cu preşedintele Băsescu este ,,o relaţie corectă, bună, eficientă, în interes naţional”. Păi, la o aşa conducere, o aşa binefăcătoare guvernare. România a plecat pe o direcţie corectă...

Ce ne mai trebuie?

Ultima înfăptuire a domnului Boc: a dat-o afară pe cinica sa subordonată, secretar general al guvernului, Daniela Andreescu, de ale cărei inimaginabile matrapazlîcuri nu ştia.

* * *

Stimate domnule Vadim,

De Anul Nou, vă trimit gîndurile mele de bine şi sănătate. Să aveţi puterea de a lupta în continuare cu aceia care s-au pus în capul ţării şi vor să o termine. Pe aceia care numai democraţi nu sînt. Pe aceia care n-au nimic sfînt în ei. Pe aceia care ne asupresc şi ne umilesc. Pe aceia care s-au înconjurat doar de jaf şi de minciună. Pe ei trebuie să-i doborîm. Visăm ca la anul să fie altfel. Şi dacă nu la anul, măcar în anii ce vor veni. Pentru acest popor şi pentru această ţară nu există decît o cale de salvare: strîngerea rîndurilor forţelor patriotice, naţionaliste. Că vor fura iar alegerile cu comasarea lor nemernică.

Deocamdată opoziţia e slabă, aproape inexistentă. Cu aşa lideri, aşa opoziţie. Antonescu spune că n-are ce face, Ponta, la fel. Poate Diaconescu să realizeze ceva! Ce ridicol mi se pare! Acum se laudă că a cucerit Ardealul. Naiba îl crede.

Domnule Vadim, speranţa românilor tot spre dvs. se îndreaptă. Să v-ajute Dumnezeu să reuşiţi.

Cu aceleaşi calde sentimente,

Gh. Militaru

Băsescianismul reformist, sau balamucul neostalinist! (2)

Acţiunea a avut un dublu scop şi anume: mai întîi, de a ne determina pe noi, oamenii simpli, să credem că, în sfîrşit, PDL-ul a început o luptă serioasă împotriva corupţiei. Însă, adevăratul scop a fost acela de a curăţa vămile de indivizi care nu prezintă încredere, şi înlocuirea lor cu oameni loiali, care vor fi în stare să colecteze bani negri pentru campania electorală, care se apropie cu paşi grăbiţi, deja începută de capii pedelişti.

Apoi, dîndu-şi seama că odată anunţată ieşirea din recesiune, populaţia aşteaptă şi o oarecare îmbunătăţire a situaţiei, în ceea ce priveşte nivelul de trai, atît preşedintele, cît şi obedientul prim-ministru au intrat rău în panică. De aceea, au luat o hotărîre, care odată aplicată, sperau că va ameliora puţin percepţia faţă de coaliţia gălbejită şi, mai ales, faţă de adunătura pedelistă. Deci, nefiind nici pe departe vreo îmbunătăţire cît de cît, ba chiar mai rău, datorită creşterii preţurilor la alimentele de bază şi la utilităţi, precum şi accesului tot mai îngrădit la medicamente şi serviciile medicale, domnul preşedinte a clocit o nouă diversiune, acţiunea din porturile de la Marea Neagră. Şi ca să credem noi cît de serioasă este acţiunea, au sacrificat, pe moment, cîţiva pioni, pînă nu de mult oameni de bază ai PDL-ului, în ceea ce priveşte afacerile de tip mafiot din locurile respective. Aşa că, parlamentarul Banias şi secretarul de stat în M.A.I., Mironescu, adică al II-lea om ca funcţie în respectivul minister, om considerat a fi de bază deoarece a fost lăudat chiar de însuşi actualul ministru, au fost declaraţi brusc doi dintre cei mai corupţi indivizi din sistemul vamal maritim! Evident că odată cu aceştia au mai fost luaţi de mascaţi şi alţii mai mărunţi. A urmat, ca de obicei, mult zgomot, ziarişti, interviuri, descinderi, etc. dar... şi această acţiune deja a început să se dilueze! Însă cinismul şi lipsa totală de respect a celor ce ne conduc au ieşit încă o dată la iveală. După ce infractorul Botiş fusese investit cu puterea de-a tăia şi spînzura după cum dorea, în calitate de ministru al Muncii, lăsînd pe drumuri zeci de mii de şomeri, sub deja cunoscutul şi aberantul slogan de modernizare a Statului, la fel şi acest obscur Mironescu, atît cît a fost în funcţia de secretar de Stat M.A.I., a fost cel care a făcut planul de disponibilizare a cel puţin 10.000 de salariaţi din structurile respectivului minister! Acest fapt demonstrează, printre multe altele, şi iresponsabilitatea incredibilă a factorilor de răspundere din Guvern, a primului-ministru, precum şi a preşedintelui însuşi.

Nici nu se pot găsi cuvintele potrivite care să scoată în evidenţă gravitatea faptelor de care sînt direct responsabili cei doi. Dar ca iresponsabilitatea să fie şi mai mare, dumnealor au instalat în funcţia de ministru M.A.I., un personaj care a reuşit să-şi ia bacalaureatul de-abia la... vîrsta de 24 de ani. Şi l-a luat probabil cu atît de mare grabă, încît a ignorat mult gramatica limbii române, din care cauză discursurile domniei-sale sînt la fel de incorecte gramatical, precum ale unui elev de clasa a IV-a ameninţat de corijenţă.

De fapt, nu trebuie să ne mire aşa ceva dacă ne gîndim că, începînd cu preşedintele, grija autorităţilor faţă de cultură şi de performanţă autentică în învăţămîntul românesc este, practic, nulă. Ba, după agresivitatea folosită în stîlcirea limbii române, lasă a se-nţelege că şi aceasta face parte din strategia băsesciană de modernizare a Statului. Deci, s-ar putea ca nu peste multă vreme să fim puşi la colţ, poate chiar amendaţi dacă nu vom folosi expresii precum: succesuri, chiar dacă nu vor să vorbesc cu mine, este multe, a fost multe cazuri, îmi place merele, sindicatele nu vrea să... şi aşa mai departe.

(va urma)

NICULAE GHIŢĂ

Democraţi fără voie (3)

Mariajul ţărănisto-democrat n-a făcut casă de piatră. Miniştrii democraţi, care vroiau mai mult, au spart, după un timp şandramaua guvernamentală, au scos mai apoi PNŢCD-ul din Parlament, iar astăzi, urmaşii lui Coposu şi Diaconescu, mai mult sau mai puţin legitimi, se luptă ca fiarele între ei pentru supremaţie la catafalcul mortului. Evoluînd pe linia unor asemenea trăsături, incomparabile cu pluripartidismul şi democraţia, PD avea să destrame, 10 ani mai tîrziu, alianţa cu liberalii (Dreptate şi Adevăr), să rupă o aripă din PNL, iar după aceea să denunţe înţelegerea cu social-democraţii, ambele decizii nefiind altceva decît trucuri politice prin care partidul lui Traian Băsescu urmărea să ajungă la guvernare. Şi astăzi, în PDL domneşte puternic mentalitatea partidului unic. În loc să se reformeze, să se înnoiască, să promoveze concepţii europene democratice, formaţiunea portocalie merge cu pas întins către partidul stat. Aşa-zisa aripă nouă, reformatoare (Monica Macovei, Cristian Preda, Teodor Baconschi, Sever Voinescu-Cotoi), n-a urnit PDL-ul nici măcar cu un pas înainte din închistarea-i de beton. Singurul obiectiv al „reformatorilor“ este acela de a le face brînci „bătrînilor“ (Blaga, Videanu, Berceanu, Frunzăverde şi, de ce nu, lui Băsescu), şi să se instaleze ei la conducerea partidului. Dacă ar fi să-l parafrazăm pe Caţavencu, ilustru erou al lui Caragiale, am spune şi noi că un partid care nu merge înainte, stă pe loc, ba chiar dă înapoi. Şi iată că nemuritorul Caţavencu a avut dreptate. PDL-ul de astăzi nu mai este nici pe departe partidul de acum 3-4 ani, fapt remarcat pînă şi de către unii dintre liderii săi. În acest sens, Adriean Videanu spunea că „PDL este un pic anchilozat şi fără vlagă“. Noi credem că „picul“ domnului Videanu este foarte mare. La rîndul său, Cristian Preda afirma că „PDL este mai izolat pe scena politică decît era pe vremuri PRM“. Aşa-zisul ideolog portocaliu nimereşte cu oiştea analizei politice în gardul Modroganului. Cum putea, pe vremuri, un PRM care obţinea mai bine de 20% în alegerile parlamentare să fie izolat? Nu cetăţenii acestei ţări se detaşau de PRM, ci liderii formaţiunilor mafiote întreţineau această atmosferă falsă, fiindcă nu suportau în preajma lor un partid justiţiar, care să le dea în vileag marile acte de corupţie. Liderii portocalii ştiu bine că, în condiţiile în care nemulţumirile populaţiei pentru prestaţia lor politică au cuprins întreaga ţară, şansele PDL de a rămîne la guvernare sînt nule, chiar şi în condiţiile unei fraude grosolane. Mistificarea alegerilor va atrage o puternică reacţie nu numai pe plan intern, dar şi în Uniunea Europeană. Mulţi dintre democrat-liberali cred că este nevoie de un alt partid, dar şi de alţi aliaţi, întrucît pe udemerişti nu-i prea pot şantaja, iar traseiştii corupţi din UNPR, care au făcut un imens rău ţării, trădîndu-şi electoratul în mod cinic, vor fi taxaţi cum se cuvinte la viitorul scrutin. Ca atare, PDL recurge de pe acum la strategia PCR în privinţa alianţelor politice. În 1944, cînd au scos capul din ilegalitate, era greu de crezut că cei 1.000 de comunişti, din care doar o treime erau români, vor ajunge să domine cu autoritate viaţa politică a ţării, vreme de 45 de ani. Sub protecţia ocupaţiei străine, PCR a dezlănţuit o fulminantă campanie de alianţe, cu o serie de partiduleţe, pe care le-a atras în albia sa politică prin promisiuni demagogice, prin şantaj şi ameninţări. Aşa au fost convertite gruparea PSD constituită în jurul lui Ştefan Voitec şi Theodor Iordăchescu, aripa ţărănistă condusă de Anton Alexandrescu şi cea liberală a lui Petre Bejan, Frontul Plugarilor, patronat de dr. Petru Groza, Partidul Socialist Ţărănesc înfiinţat de Mihai Ralea şi Lothar Rădăceanu, Partidul Naţional Democrat, de sub conducerea lui Petre Toma, Uniunea Patrioţilor, avîndu-l în frunte pe Gh. Vlădescu Răcoasa, MADOSZ (partidul minoritarilor unguri) şi alte formaţiuni mărunte, care s-au topit în scurt timp în retortele comuniste, la flacăra marxism-leninismului.

(va urma)

NICOLAE DĂSCĂLESCU

Materiale reproduse din Ziarul „Tricolorul“

Mare decepţie pentru justiţia şi presa băsistă:

Parlamentul European n-a solicitat ridicarea imunităţii lui Vadim ci, dimpotrivă, apărarea imunităţii acestuia!

Comunicat de Presă

Purtătorul de cuvînt al Parlamentului European, Federico de Girolamo, a declarat, marţi seară, 13 decembrie a.c., la orele 20,30, la Bruxelles: „Am comis o greşeală - nu este vorba de o cerere de ridicare a imunităţii, ci de una de apărare a imunităţii domnului Vadim Tudor“. În această situaţie, devine ridicolă campania întreţinută de TVR, care a inventat o pretinsă investigare a preşedintelui PRM de către... OLAF! În realitate, însuşi liderul PRM a cerut, în scris, în iulie 2011, conducerii OLAF şi Justiţiei să clarifice denunţul calomnios pe care l-a făcut traficantul de minori Cezar Marin, folosit ca armă de răfuială politică de către Monica Macovei şi Laura Codruţa Kövesi. De asemenea, preşedintele PRM a adresat o cerere scrisă către preşedintele Parlamentului European, dl. Jerzy Buzek, cerere pe care acesta din urmă a pus o rezoluţie de apărare a imunităţii. Ar fi cazul ca nişte oameni şi instituţii, dacă au onoare, să-i prezinte scuze Tribunului.

Biroul de PresĂ al PRM

14 dec. 2011

Rating record realizat de liderul PRM vineri seara, 16 decembrie a.c., la emisiunea Alessandrei Stoicescu, de la Antena 3

„MINUTUL DE AUR” – 3,4 PUNCTE

Abia reîntors de la lucrările Parlamentului European de la Strasbourg, liderul PRM a fost invitatul Alessandrei Stoicescu la emisiunea acesteia de la Antena 3. Au fost subiecte fierbinţi, abordate, de altfel, şi telefonic, în zilele anterioare, de către domnul Corneliu Vadim Tudor. Domnia-sa s-a referit mai întîi la starea gravă a ţării, care nu ţine de criza economică mondială, ci de marele jaf care este practicat în România de 22 de ani încoace. Din cei 1.500 de miliardari ai lumii, cîţiva provin din România, ceea ce spune totul despre Mafia şi corupţia devastatoare care au pus stăpînire pe viaţa noastră. În altă ordine de idei, fără a le apăra pe vrăjitoare, liderul PRM a arătat, în mod obiectiv, că de vină nu sînt numai acestea, ci şi acele persoane exaltate care apelează la ajutorul lor. De asemenea, a fost pus la colţ postul public de Televiziune, care nu numai că fură din bani publici – are o datorie de peste 100 de milioane de euro –, dar şi dezinformează, în cel mai grosolan mod cu putinţă, populaţia.

Felicitări tîrzii, dar binevenite...

Partidul România Mare

Domnului preşedinte

Corneliu Vadim Tudor

Stimate domnule preşedinte

Corneliu Vadim Tudor,

Fiecare zi reprezintă o treaptă, pe care păşim, spre acel vîrf al existenţei noastre cînd vom rosti, precum psalmistul: „Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat“. Doar prin adevăr şi înţelepciune vom atinge această stare de graţie. Dumneavoastră sînteţi unul dintre puţinii oameni politici care luptă pentru respectarea acestor valori umane, drept pentru care vă rog să primiţi caldele mele aprecieri şi urări de sănătate, putere de muncă şi spor în tot ceea ce întreprindeţi în folosul neamului românesc.

Alături de un sincer „La Mulţi Ani“, primiţi expresia deosebitei mele consideraţii.

GHEORGHE NICHITA

Primarul Municipiului Iaşi

Stimate domnule Vadim Tudor,

Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului şi Anul Nou 2012, să vă găsească într-un moment de prosperitate, fericire şi dragoste faţă de cei apropiaţi şi de semenii dvs.! Să aveţi zile senine, cu bucurie şi pace în suflet! Anii ce vin vor fi mai frumoşi! Crăciun Fericit şi An Nou cu împliniri totale! La Mulţi Ani!

Viorel Ion Păunescu

Ecouri la emisiunea

incendiară de la Antena 3...

Prezenţa preşedintelui P.R.M., europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor, pe postul Antena 3, la emisiunea „Vorbe grele”, moderată de redactorul-şef Victor Ciutacu, din 9 decembrie 2011, a făcut un rating record.

În atenţia opiniei publice se pune o problemă vitală: mai este România un stat suveran? Corneliu Vadim Tudor, cu o excelentă cunoaştere a spectrului politic şi a subtilităţilor acestuia, cu o clarviziune de excepţie, este cel mai în măsură să dea răspunsul adecvat şi motivat. Un om care impune respect prin prezenţă şi inteligenţă, care diagnostichează obiectiv şi profund starea de fapt. Constatările preşedintelui P.R.M. sînt pe cît de reale, pe atît de dureroase. În România, „Traian Băsescu exercită suveranitatea în nume propriu”. În acest stil va distruge şi ultima redută a democraţiei, respectiv Parlamentul. În continuarea ideii, Tribunul consideră că, prin comasarea alegerilor, se încalcă flagrant principiul separaţiei puterilor în stat. Ca să nu mai vorbim de cele 6 buletine de vot, ce ar deruta alegătorul, încurcîndu-l în labirintul foilor tipizate. Guvernul motivează că prin comasarea alegerilor s-ar face o economie de 20 milioane euro. Preşedintele Corneliu Vadim Tudor afirmă: „Ei aruncă baloane în stratosferă”.

Europarlamentarul este revoltat de faptul că la ministerul condus de Elena Udrea s-au irosit 2,5 miliarde de euro. Situaţia s-a discutat în Comisia Europeană, dar Tribunul este convins că într-o ţară ca România, în care „se minte ca la balamuc”, se va trece repede cu vederea şi se va acoperi fapta. Constituţia ţării, ne spune domnul Corneliu Vadim Tudor, consfinţeşte că „România este un stat naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil”. „Ideea de stat independent la Gurile Dunării deranjează.” Aşadar, ne explică Tribunul, deşi în prezent datoria externă a României este de peste 150 miliarde euro, scopul este să se depăşească 200 miliarde euro. Deci, comentează domnia-sa, să nu ne mirăm că ambasadorul american la Bucureşti, Mark Gitenstein, îşi permite să îl eticheteze pe Daniel Morar ca impecabil, considerînd prelungirea mandatului acestuia la şefia DNA ca un lucru foarte bun. De asemenea, să nu ne mire laudele aduse de acelaşi personaj pentru rezultatele obţinute de procurorul general Laura Codruţa Kövesi, sau să nu ne punem întrebarea de ce guvernarea României are nevoie de aprobare de la Bruxelles. În aceste circumstanţe, vine şi răspunsul la tema abordată: „România nu mai este un stat suveran. Aici avem numai yes-mani”. Preşedintele Vadim Tudor precizează că în SUA sînt numiţi ambasadori contributorii, şi nu diplomaţii de carieră. Domnia-sa îşi manifestă respectul faţă de civilizaţia americană, însă are convingerea că dacă un ambasador român la Washington s-ar fi amestecat în asemenea probleme, precum Gitenstein la noi, ar fi fost imediat expulzat.

Europarlamentarul semnalează situaţii dezastruoase cu care se confruntă ţara: depopularea României, dorinţa extremiştilor maghiari de a sfîrteca teritoriul naţional, opţiunea unor cetăţeni de a fi eutanasiaţi din cauza sărăciei şi a lipsurilor în care se zbat. În schimb, Traian Băsescu, deţine 10 posturi de Televiziune, enumerate în emisiune de către invitat, posturi în care gaşca portocalie predomină şi se manifestă confortabil. Distinsul invitat consideră PDL-ul „un partid artificial, vinovat pentru dezastrul ţării”. În consecinţă, spune ferm: „Nu fac alianţe cu hoţii!”.

Întrebat de moderator despre implicarea votanţilor PRM în reuşita lui Traian Băsescu la Preşedinţie, în 2004, Tribunul neagă vehement. Oprirea exit-polurilor în acea noapte la 50-50 o consideră drept imposibilitate în sociologie. Cele două revoluţii portocalii, una la Kiev şi alta la Bucureşti, au fost „sarcină de la americani”.

Preşedintele PRM motivează de ce nu a dat curs invitaţiei la Cotroceni, de 1 Decembrie. Se referă la „votarea uciderii cîinilor comunitari” şi, totodată, la gestul nepoliticos al lui Traian Băsescu, care de Ziua Naţională a României „a virat ostentativ la stînga”, spre a nu da ochii cu Tribunul.

Intervenţia telefonică pe post a colonelului Ion Mierlici, de la Piatra Neamţ, care consideră recalcularea pensiilor militare cea mai mare mizerie, îl determină pe preşedintele Vadim să reacţioneze prompt: „Armata a făcut România modernă. Acum le-au luat şi calitatea de militari, sînt liber-profesionişti”. Întrebat de redactorul-şef, Victor Ciutacu, despre soarta patriotismului şi a naţionalismului într-o lume a globalizării, distinsul invitat îl citează pe Charles de Gaulle - „Cred într-o Europă a patriilor şi a naţiunilor.” Şi Psalmul 67 din Biblie expune aceeaşi idee.

Unicitatea domnului Corneliu Vadim Tudor este impresionantă. Nu este suficient să ne gîndim cu admiraţie la preşedintele P.R.M., important este să-l ajutăm să înfăptuiască România dodoloaţă, curăţată de guzgani, şnapani, crocodili, hiene, gheşeftari, şarlatani, sforari, mincinoşi, hoţi, infatuaţi, prostituate de lux şi semidocţi cu ifose.

Prof. Daniela Vasiloschi

SCUIPAŢI AICI!

Cine credeţi că îl mai înjură pe Vadim la Cocina Realitatea TV? Hoaşca beţivă Ioana Mandache!

Realitatea TV îşi continuă campania de porcăire a liderului PRM. Nu există zi în care postul agentului Mossad Elan Schwarzenberg (dirijat de Cozmin Guşă şi Sergiu Toader) să nu-l înjure pe Tribun. Iar CNA-ul tace ca mortu-n păpuşoi. Ce s-a mai întîmplat? Joi după-amiază, 15 decembrie a.c., Mirela Vaşadi a avut ca invitate două pupeze: Lidia Mitchevici şi Ioana Mandache. Prima e mai cunoscută - a doua nu, fiindcă nu e ziaristă, ci alcoolistă. Ei, bine, această căzătură de Mandache a lătrat că „Vadim Tudor n-a avut nici o represalie“ (?!) după evacuarea PRM din sediu. În primul rînd că acest cuvînt nu se foloseşte decît la plural. Şi apoi, ce-ai fi vrut fă, beţivo, să i se mai întîmple? Să-l împuşte? Nu vrem să reluăm ceea ce am mai scris, fiindcă lumea ştie că dosarul întocmit de hoaţa din Reşiţa, Daniela Anton, a fost retrimis la Parchetul General, prin Hotărîre a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiindcă era făcut prost, necinstit şi politizat. Dar, ce să înţeleagă o vită încălţată ca nenorocita asta de Ioana Mandache? Regretăm poziţia stupidă a celor două femei care erau în studiou: Lidia Mitchevici şi Mirela Vaşadi. Atunci cînd le vom bate cap în cap, să nu se mire...

LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI

A încetat din viaţă Marin Bobaru, nepotul preşedintelui PRM

În noaptea de marţi spre miercuri, 13 spre 14 decembrie a.c., a încetat din viaţă, după o lungă şi grea suferinţă, Marin Bobaru, fost viceprimar al comunei Teslui (judeţul Olt), fiul verişoarei primare a preşedintelui PRM. Înmormîntarea a avut loc în satul natal, Cherleştii din Deal, în data de 15 decembrie 2011.

Altă ambiţie de neam prost:

BULDOGUL VAMEŞ VREA SĂ FIE PREŞEDINTELE ROMÂNIEI...

Vineri seara, 16 decembrie a.c., Vasile Blaga şi Traian Băsescu au băut ca lipovenii, făcînd planuri electorale. De cînd Buldogul a ajuns Nr. 2 în Stat, a reintrat în cercul apropiaţilor Chiorului, devenind un confident intim. Cei doi sînt, practic, nedespărţiţi, împărţind aceleaşi sticle de tărie, pînă cad sub masă. În acest stil, de beţivi de cursă lungă, cei doi au ras vineri seara, din nou, o sticlă de 1,5 litri de palincă de Bihor şi au făcut planuri de viitor. Dezmăţul s-a petrecut între orele 21 şi miezul nopţii, la Vila Lac 2, unde ei au discutat despre şansele lui Vasile Blaga de a candida la Preşedinţie. Pe măsură ce nivelul de palincă din sticlă scădea, bineînţeles că, în discuţia celor doi, şansele lui Blaga creşteau! Astfel, în jurul orelor 12 noaptea, cînd „apa de foc“ se lăsase în picioare, Pazvante Chiorul i-a promis Buldogului că va da ordin Departamentelor Serviciilor Secrete, care se ocupă de sondajele periodice, să treacă numele lui Vasile Blaga în rîndul potenţialilor candidaţi la Preşedinţie, pentru a-l introduce în atenţia electoratului. Concret, la această beţie de pomină s-a stabilit ca, în luna martie sau aprilie, Vasile Blaga să efectueze o deplasare oficială în SUA, vizită care va fi pregătită de ambasadorul Americii la Bucureşti, Mark Gitenstein. Peste Ocean, vameşul Vasilică se va întîlni cu persoane din Administraţia SUA, capabile să evalueze dacă va fi susţinut de americani la Preşedinţie. Reamintim că Vasile Blaga a pierdut toate alegerile importante la care a participat: Primăria Generală a Capitalei, Preşedinţia PDL etc.

Propagandiştii Mircea Marian şi Ioana Lupea iau bani grei de la TVR Info

Regimul Băsescu-PDL ne-a obişnuit să ne dovedească aproape în fiecare zi că austeritatea bugetară şi strîngerea curelei cheltuielilor e valabilă doar pentru noi, cei mulţi. În timp ce, pentru ei, reprezentanţii acestui regim, şi pentru toţi servanţii şi propagandiştii lor, banii curg gîrlă. De la Bugetul de Stat, evident. Nici televiziunea şi radioul public, transformate de 2 ani în adevărate secţii de propagandă ale PDL, nu fac excepţie de la această regulă. Să ne înţelegem, nu e vorba despre salariile mici ale majorităţii angajaţilor din TVR. Vorbim aici despre salariile imense ale unor militanţi băsescieni, angajaţi, la ordinul primit de la Cotroceni, pentru a face reclamă nemascată lui Traian Băsescu şi partidului său. Să analizăm, de pildă, salariul lui Mircea Marian şi pe cel al colegei sale de emisiune, Ioana Lupea, doi ziarişti eşuaţi de la „Evenimentul Zilei” direct pe sticla TVR Info. Cei doi încasează pentru emisiunea pe care o realizează de luni pînă joi salarii nesimţite, cum ar zice Emil Boc. Mircea Marian este răsplătit cu 6.100 lei noi (1.400 euro) pe lună, iar Ioana Lupea cu 9.600 lei noi (2.200 euro) pe lună. La un scurt calcul, constatăm că Lupea a cîştigat din luna mai, de cînd a început emisiunea, şi pînă acum aproximativ 12.000 euro, iar colegul său, Mircea Marian, aproximativ 8.400 euro. Iar dacă la salarii cei doi stau foarte bine, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre audienţele pe care le înregistrează emisiunea lor. Cifrele de rating ale acestei producţii nu sar niciodată de 0,3-0,4%. Vorba aceea, la salariu fruntaş, la rating codaş! Iată cum, într-o instituţie de presă de stat, în Regimul Băsescu-PDL, dacă lauzi deşănţat Puterea şi dai în cap Opoziţiei, ai toate şansele să fii plătit cu mii de euro. Să trăiţi bine!

Iosif Buble

Intoxicat de traseistul nebun Codrin Ştefănescu, B.T. Iacob mănîncă din nou rahat despre P.R.M.

Cît de naiv să fie acest Bogdan Tiberiu Iacob, pe care, atunci cînd a fost corect, l-am publicat în paginile ziarului „Tricolorul”, încît să ia de bună ceea ce îi spune handicapatul Codrin Ştefănescu? Viceprimarul general al Capitalei, Victor Iovici, ar fi încheiat, zilele trecute, un nou Protocol de colaborare la nivelul Consiliului General al Bucureştilor, dar omul habar n-are despre o asemenea întîmplare. Adevărul este că nebunul chelios nu prea îşi găseşte locul prin politică, fiind tratat cu sictir de cei de la PSD, pe unde s-a pripăşit cu greu, şi nu mai ştie cum să lovească în PRM şi în liderul său.

Ceea ce scrie Bogdan Tiberiu Iacob face parte dintr-o campanie de intoxicare a populaţiei, care vede în PRM singurul partid în măsură să scoată România din dezastru. Formaţiunea politică fondată de Corneliu Vadim Tudor nu poate fi compromisă de nişte lichele traseiste, care nu s-au putut adapta unei discipline ferme şi unei organizări ireproşabile, care vor readuce PRM-ul în Parlamentul României.

Nasoala se mărită, e nuntă-n cartier...

FIICA MAI MARE A LUI TRAIAN BĂSESCU SE CĂSĂTOREŞTE CU INTERLOPUL

BROSCAR GIOVANNI FRANCESCO

Duminică seara, 11 decembrie a.c., după ce a băut aproape 1,5 litri de palincă, împreună cu Vasile Blaga, Chiriaşul de la Cotroceni a plecat în jurul orelor 19 la Vila Lac 3, reşedinţa oficială, pentru o importantă chestiune familială. Concret, după ce a amînat masa de prînz, transformînd-o în cină, Machitorul Naţiunii a mîncat (băut) în compania Mariei Băsescu, a fiicei mai mari, Ioana, şi a logodnicului acesteia, macaronarul Giovanni Francesco. Motivul întrunirii a fost planul de nuntă. Sursele noastre spun că, împuşcat într-o aripă, după palinca îngurgitată cu Buldogul, Chiorul avea chef de glume. Mai bine de 3 ore s-a lungit această masă, la care s-a stabilit că nunta va avea două etape: una în România, cel mai probabil la Palatul lui Ceauşescu, de la Snagov, şi una în Italia, la Roma. Cele două evenimente vor fi organizate la circa o lună distanţă unul de altul. E posibil ca bairamul să aibă loc în mai sau iunie 2012. Giovanni Francesco nu l-a lăsat pe tata-socru să se lupte singur cu o sticlă de whisky scoţian, vechi de 12 ani, ci a combătut, cot la cot cu el, în aşa hal, încît la final, în jurul orelor 23, era la fel de matol ca el. Bineînţeles că, după chef, pentru a nu se întîmpla ceva neprevăzut (accident), ofiţerii SPP i-au dus pe cei doi amorezi, discret, la apartamentul din Băneasa, din complexul lui Puiu Popoviciu. Cei doi au fost îmbarcaţi într-o maşină a Serviciului de Protecţie şi Pază, iar limuzina cu care veniseră, un BMW seria 7 (ultimul model), a fost şi ea transportată în Băneasa, dar condusă de un ofiţer din gardă.

ULTIMA ORĂ

Revoluţionarii, singurii care se mai pot lupta cu gorilele, înarmate pînă

în dinţi, ale teroristului Traian Băsescu

La 22 de ani de la evenimentele tragice din decembrie 1989, revoluţionarii ies din nou în stradă. Şi nu oricînd, ci acum, în preajma Sărbătorilor de Iarnă, cînd viaţa românilor este mult mai grea decît pe vremea lui Ceauşescu. Mitingurile luptătorilor din aşa-zisa revoluţie capătă astăzi un sens mult mai profund, pentru că ei sînt hotărîţi să adune lumea în stradă şi să schimbe actuala Putere portocalie, în frunte cu Traian Băsescu şi Emil Boc. „Peste ei, nu ne este frică!”, „Nenorociţii de deputaţi!”, au strigat revoluţionarii în Piaţa Victoriei. Protestele lor se repetă cu o ritmicitate care îi scoate din minţi pe cei de la Putere. Pentru că aceştia nu ştiu ce înseamnă dialogul, au trimis în stradă jandarmii, care s-au comportat, şi de această dată, ca nişte brute. După ce li s-au tăiat salariile, aceşti mascaţi au înnebunit, pur şi simplu, executînd orbeşte tot ceea ce le comandă nemernicii de la Palatul Victoria şi de la Palatul Cotroceni. În loc să se solidarizeze cu oamenii nemulţumiţi, jandarmii scot bîtele. Ca mîine, vor apărea la televizor, să ceară iertare poporului, aşa cum o făceau miliţienii şi securiştii acum 22 de ani...

Directorii SPP şi SRI îi caută lui Traian Băsescu un oraş unde să nu fie luat pe făraş...

REVELION PLAY-BACK

Traian Băsescu îşi caută o piaţă publică pentru Revelion, unde să nu fie huiduit, pentru a fi prezent în mijlocul oamenilor la cumpăna dintre ani. Evenimentul se doreşte a fi unul televizat. Surse din Serviciile Secrete ne-au informat că Machitorul Naţional le-a cerut directorului SPP, Lucian Pahonţu, dar şi şefului SRI, George Cristian Maior, să-i organizeze un Revelion cu o ieşire în mijlocul populaţiei, de unde să poată transmite, din mulţime, mesajul de la cumpăna dintre ani, fără riscul de a fi umplut de „respect”. Discuţia cu cei doi şefi de Servicii Secrete a avut loc miercuri seara, 14 decembrie a.c., în jurul orelor 22, cînd aceştia au fost chemaţi la Vila Lac 2. Sursele noastre spun că cei doi au stat, circa o oră, cu Chiriaşul de la Cotroceni. Din informaţiile noastre, sînt luate în discuţie Clujul, Sibiul, Oradea şi Braşovul, aglomerări urbane considerate fieful PDL, unde Traian Băsescu crede că mai are încă susţinători şi simpatizanţi în rîndul populaţiei. Astfel, Chiorul ar urma să petreacă, la trecerea dintre ani, la un restaurant din Sinaia sau Predeal, într-un cadru restrîns, unde vor fi invitaţi lacheii săi din guvern, în frunte cu famiglia Udrea – Cocoş, după care, aproape de miezul nopţii, se va deplasa, cu elicopterul, în oraşul unde i se va organiza adunarea controlată. Şi pentru zilele Crăciunului, Pazvante Chiorul are planuri de petrecere. El şi-a manifestat dorinţa de a chefui la Predeal, în compania familiei, dorind să fie invitate la masa festivă chiar şi unele rude îndepărtate. În principiu, dacă nu se răzgîndeşte, ştiut fiind că este imprevizibil în astfel de situaţii, Traian Băsescu vrea ca de Sărbători să o ţină dintr-o beţie în alta.

Traian Băsescu se apucă de vîndut hoteluri turcilor

Traian Băsescu le-a prezentat, marţi, 13 decembrie a.c., oamenilor de afaceri turci oportunităţile oferite de România, menţionînd agricultura, industria alimentară şi turismul, el făcînd referire, în discursul său, şi la vînzarea de către RA-APPS a unor hoteluri. „Priviţi cu atenţie la cîteva sectoare din România, dincolo de energie, dincolo de infrastructurile finanţate cu bani europeni, dincolo de mediu. Priviţi la agricultură - România a rămas în acest an agricol extrem de bun cu aproape 3 milioane de hectare de pămînt nelucrate”, le-a spus Traian Băsescu oamenilor de afaceri turci, în cadrul unui forum economic organizat la Istanbul. El a menţionat, printre posibilităţile oferite de România, industria alimentară, deoarece ţara noastră nu are capacitatea procesării recoltelor şi există bani europeni alocaţi dezvoltării de întreprinderi mici şi mijlocii cu profil alimentar, dar şi turismului. „Turismul montan, care, în mod cert, va avea un succes foarte mare în anii următori. Trebuie să vă spun că Guvernul are o politică de dezvoltare a infrastructurilor în zona turismului. Priviţi fără reţinere la privatizările, care au loc chiar acum, legate de o mare companie de stat - celebra RA-APPS - care scoate la vînzare un mare număr de hoteluri, de obiective turistice în locuri extraordinar de bune. Erau locurile pe care le utilizau, în regimul trecut, înalţii demnitari ai statului român. Acum vor fi bune de vînzare”, transmite Agenţia Mediafax. El a amintit şi de riscurile existente în România referitoare la retragerea capitalurilor băncilor străine şi reducerea exporturilor către ţări precum Franţa, Spania, Italia, Germania.

NEWS ALERT

În dimineaţa plecării spre Turcia, pe Aeroportul Otopeni, Traian Băsescu era beat mangă...

- Tătarul alcoolic a anunţat că va avea o întîlnire cu Bartolomeu,

Patriarhul Economic (?!) din Constantinopole -

Traian Băsescu nu se dezminte. El bea non-stop. Înainte de a pleca spre Turcia, unde băuturile alcoolice sînt sever restricţionate - mai ales whisky-ul, care îi place în mod deosebit şi în cantităţi cît mai mari -, Chiorul era beat turtă. Se vedea de la o poştă că a tras la măsea, din moment ce a vorbit despre Patriarhul Economic (?!) din Constantinopole. Ne mirăm că i-a nimerit numele. Turcia a avut, înainte de decembrie 1989, relaţii preferenţiale cu România. În ultimele decenii, volumul schimburilor bilaterale a scăzut dramatic. Nici acum nu ne aşteptăm la mare brînză, cînd în fruntea statului se află un iresponsabil.

ULTIMA ORĂ

Supărat de verdictul medicilor, Traian Băsescu a băut în neştire în avionul care l-a adus la Bucureşti

Niciodată n-a deşertat Băsescu atîta băutură în el, într-un timp atît de scurt, aşa cum a făcut-o marţi, 13 decembrie a.c. Efectiv, nu a scos o vorbă în avion, pe drumul de întoarcere de la Ankara la Bucureşti, şi a turnat în el whisky, ca un disperat. Atunci cînd a ajuns în ţară, i-a telefonat lui Vasile Blaga şi l-a invitat, de urgenţă, la el. Era clar pentru toată lumea că ceva nu este în regulă, mai ales după ce Bolnavul Naţional a plecat de la vizita respectivă şi tot timpul a bătut din picior, iar nimeni nu îi intra în voie. Revenim.

Bolnavul Naţional a fost, din nou, la Clinica Cyberknife...

Marţi dimineaţă, 13 decembrie a.c., în jurul orelor 8,30, la Ankara, Traian Băsescu a efectuat un nou consult medical la Clinica Chirurgicală Cyberknife, care - în afară de operaţii – face tomografii cu Ciclotron. El a fost condus la clinică doar de şeful de dispozitiv SPP, care asigură protecţia prezidenţială în străinătate, şi de un colonel medic, tot din SPP, care îl însoţeşte de obicei în vizitele peste hotare. Tomografia Pozitronică (Positron Emission Tomography-PET) este o metodă nouă de diagnostic medical, foarte eficientă, care permite obţinerea unor imagini morfo-funcţionale de mare rezoluţie, bazate pe captarea unui radiotrasor în funcţie de metabolismul diferitelor organe şi structuri. Prin citirea corectă a acestui tip de tomografie, medicii pot anticipa cu precizie evoluţia diverselor tumori în următorul an de zile. Conform surselor noastre, vizita la clinică a durat circa o oră şi jumătate, iar la reunirea cu delegaţia care îl însoţeşte la Ankara, Traian Băsescu părea abătut, ceea ce poate însemna şi faptul că pronosticul medicilor oncologi de la clinica turcă nu a fost tocmai pe placul lui. Reamintim că Băsescu a mai fost la acea unitate medicală, în 2010.

Traian Băsescu trebuie să se opereze, din nou, de cancer, aşa că vrea să-i predea Puterea (temporar) lui Vasile Blaga

Marţi seara, 13 decembrie a.c., după ce a aterizat la Bucureşti, Traian Băsescu s-a dus glonţ la Vila Lac 2. Încă din momentul aterizării, el l-a sunat pe Vasile Blaga şi i-a ordonat să se prezinte, de urgenţă, la el. Sursele noastre din preajma Chiorului au considerat suspectă graba cu care acesta l-a chemat la el pe Buldog, mai ales că, după vizita la clinica medicală din Turcia, el a fost abătut toată ziua, iar în avion, la întoarcere, a băut ca un sinucigaş. Întîlnirea celor doi a început în jurul orelor 21,30, a durat aproximativ 2 ore şi s-a desfăşurat într-o discreţie totală. Cei doi au băut circa trei sferturi de sticlă de whisky.

Traian Băsescu a pus problema să-i predea lui Vasile Blaga Preşedinţia ţării, pentru circa 3 săptămîni, în recenta sa calitate de cel de-al doilea om în stat. E vorba de o nouă intervenţie chirurgicală la care trebuie să se supună Băsescu, la glanda tiroidă, pentru extirparea unor celule canceroase. În discuţia cu Vasile Blaga, Chiriaşul de la Cotroceni nu a precizat cînd doreşte să programeze operaţia, care ar trebui să aibă loc în primele luni ale anului viitor. Se pare că Machitorul Naţional a vrut să vadă dacă se poate baza pe Vasile Blaga şi dacă acesta îl va suplini conform ordinelor, în perioada intervenţiei chirurgicale şi a zilelor de recuperare. Pazvante Chiorul vrea să fie sigur că lasă nu ţara pe mîini bune, ci familia lui. Am mai aflat că, înainte de a merge pe mîna medicilor de la clinica din Turcia, Traian Băsescu le-a ordonat celor de la SPP să-i programeze încă o consultaţie în străinătate, pentru a avea şi o a doua opinie în această chestiune.

AdevĂratul Serviciu Român de InformaŢii

„Poliţia politică” a lui Traian Băsescu a reintrodus cenzura presei

La începutul lunii octombrie a.c., mi-a parvenit un material redactat într-un limbaj specific lucrătorilor din Serviciile de Informaţii şi, după anumite verificări sub aspectul veridicităţii, am considerat necesar că trebuie adus la cunoştinţa opiniei publice, astfel că o să-l reproduc integral în continuare:

„Începînd cu luna aprilie 2010, la nivelul Serviciilor de Informaţii şi ANAF s-a creat un grup de lucru, în cadrul unei operaţiuni comune fără precedent, cu scopul de monitorizare a mass-media din România. Serviciul Român de Informaţii (SRI), Direcţia Generală Anticorupţie (DGA), Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI) au demarat împreună cu ANAF acţiuni de identificare a vulnerabilităţii, din punct de vedere financiar-contabil, a instituţiilor de presă centrale şi locale. Vulnerabilităţile au în vedere identificarea acelor elemente de natură financiară ce ar putea fi folosite, la momentul oportun, ca factor de presiune, pentru a determina repoziţionarea respectivelor publicaţii din punct de vedere al susţinerii politice. În această acţiune, SRI, DGIPI şi DGA s-au implicat activ cu rol de documentare şi culegere a informaţiilor, informaţii ce au fost livrate apoi ANAF. Prin acest mod de operare s-a urmărit acoperirea, din punct de vedere legal, a informaţiilor obţinute de Serviciile Secrete privind activităţile economice ale societăţilor din domeniul mass-media. Pînă la nivelul lunii august 2011, din colaborarea celor trei Servicii de Informaţii s-a reuşit realizarea a circa 60 de dosare informative, avînd drept subiect diverse instituţii mass-media private. Ultima fază a acestor operaţiuni – adică obligarea mass-media de a se reorienta în perspectiva campaniilor electorale din 2012 – ar urma să fie pusă în practică, începînd din decembrie 2011, prin intermediul structurilor centrale şi locale ale ANAF, dar şi cu sprijinul procurorilor DNA şi DIICOT. Deja, o parte din dosarele instrumentate de ANAF cu ajutorul datelor furnizate de Serviciile de Informaţii au fost direcţionate către DIICOT şi DNA cu titlul de informări.

Prin justificarea verificării unor informaţii privind operaţiunile financiare derulate de societăţile deţinătoare de licenţe radio-tv sau editoare de presă scrisă, cercetările comune Servicii Secrete – ANAF au vizat următoarele firme:

* REALITATEA MEDIA SA;

* REALITATEA MEDIA BARTER; * REALITATEA MEDIA TOGETHER; * F5 WEBCORP SRL; * MONOPOLY MEDIA; * SC GLOBAL VIDEO MEDIA; * INTACT PRODUCTION SRL; * CONVERGENT MEDIA SRL; * OPEN MEDIA NETWORK SRL; * MEDIA CASA PRESS SRL; * ECHIPA DE PR SRL; * INTACT DISTRIBUTION SRL; * ALL-NEWS SRL; * INTACT ADVERTISING SRL; l INTACT INTERACTIVE SRL; * INTACT MEDIA GROUP SRL; * ANTENA TV GROUP SA; * GRUPUL INDUSTRIAL VOICULESCU ŞI COMPANIA GRIVCO SA; * TIPOGRAFIA INTACT SA;

* ANTENA 2 SA; * ANTENA 3 SA; * ANTENA 4; * EDITURA INTACT SRL; * SBS BROADCASTING MEDIA SRL; * OCRAM TELEVIZIUNE SRL (OTV); * DAN DIACONESCU L.V. DISTRIBUTION SRL; * PRECIZIEI BUSINESS CENTER SRL; * RADIOTELEVIZIUNEA ARAD SRL (Tv Arad); * DIGITAL MEDIA SAT SRL Craiova;

* GRUPUL MEDIA CAMINA (G.M.C.) SRL Bucureşti; * MEDIA GRUP PRODUCTION SRL Buzău; * HIT MEDIA INVESTMENTS SA Iaşi;

* MEDIA SAT SRL Satu Mare; * ADEVĂRUL SA Bucureşti; * ADEVĂRUL HOLDING SA Bucureşti; * MIC.RO RETAIL SRL Bucureşti;

* MEDIA PROMOVALORES SRL Bucureşti;

* DOUBLE CLICK NET SRL Bucureşti;

* DESTEPTAREA SA Bacău; * NORD-EST DISTRIBUTION SRL Focşani; * NORD-VEST TRUST MEDIA SRL Satu Mare; * NORD VEST PRESS SRL Satu Mare; * TELEGRAF ADVERTISING SRL Constanţa; * CROSS MEDIA PARTNERS SRL Bucureşti; * DOUBLE CLICK NET SRL Braşov; * OGLINDA PRESS SRL Bucureşti; * DRAMIRAL MEDIA GROUP SRL;

* GRUPUL DE PRESĂ MEDIANET SA Iaşi;

* MEDIANET SRL Iaşi”.

Consider că informaţiile din acest material sînt verosimile, avînd în vedere, în primul rînd, că sînt de notorietate monitorizarea de către Serviciile Secrete şi controlarea excesivă de către ANAF a trusturilor de presă Realitatea (Realitatea TV, Cotidianul, ş.a.) şi Intact (Antena I, II, III, Jurnalul Naţional, Săptămîna Financiară ş.a.), care s-au dovedit cele mai critice la adresa actualei puteri. În al doilea rînd, în calitate de parlamentar de Satu Mare şi de fost director al ziarului Gazeta de Nord-Vest din Satu Mare, ştiu că, în ultimii ani, au fost monitorizate de SRI şi DGIPI şi au fost verificate de către ANAF firmele sătmărene SC Nord-Vest Press SRL şi SC Nord-Vest Trust Media SRL, care au editat ziarul Gazeta de Nord-Vest şi emisiunile postului de Televiziune Nord-Vest TV din Satu Mare, ambele cu atitudine critică la adresa actualei puteri. Mai mult, în cursul acestui an, SRI s-a dedat la acţiuni făţişe de poliţie politică, ofiţeri din cadrul Direcţiei Judeţene Satu Mare contactînd foşti şi actuali ziarişti de la Gazeta de Nord-Vest, cărora le-au promis diverse avantaje dacă le furnizează informaţii privind activitatea redacţională şi managerială a ziarului.

Conform unor surse din ANAF, săptămîna trecută, şefi din SRI şi din ANAF au discutat cu privire la declanşarea de controale fiscale la anumite societăţi de presă, îndeosebi referitor la contractele de publicitate încheiate de acestea, pentru a le priva de ultimele resurse financiare.

Avînd în vedere că articolul 30, aliniatul 2 din Constituţia României prevede că cenzura de orice fel este interzisă, solicit să verificaţi şi să-mi comunicaţi dacă instituţiile din subordinea dumneavoastră, respectiv SRI, DGIPI, DGA şi ANAF, au efectuat astfel de acte de monitorizare şi de control asupra unor societăţi editoare ale ziarelor şi posturilor de radio şi de televiziune critice sau nealiniate faţă de actuala putere, care a fost fundamentul legal al acestora, precum şi ce măsuri aţi dispus pentru stoparea şi sancţionarea unor astfel de practici vădit neconstituţionale şi nelegale.

Solicit răspuns scris şi verbal.

* * *

Interpelarea a fost adresată, în ziua

de 15 decembrie 2011, miniştrilor Administraţiei

şi Internelor, Traian Igaş, Finanţelor Publice, Gh. Ialomiţianu, şi directorului SRI,

George Cristian Maior.

Senator Valer Marian

(Interpelare prezentată în Senatul României)

Cum o „teroriza” arabul Said Baaklini, în pat, pe Elena Udrea...

Mass-media aservită lui Traian Băsescu a motivat măsurile informativ-operative desfăşurate de SRI, U.M. 962 Bucureşti, Poliţie, DNA, SPP şi alte structuri ale Statului, inclusiv Agenţia Naţională de Control al Exporturilor, asupra libanezului Said Baaklini prin faptul că respectivul era suspect de terorism şi nicidecum un infractor periculos de drept comun, protejat al Elenei Udrea şi al Palatului Cotroceni. Motivele reale ale măsurilor derulate în cazul încasării ilegale de TVA, în valoare de 60 de milioane de euro, au fost: „terorizarea”, în pat, a Elenei Udrea şi a Monicăi Macovei, neplata la timp şi în procentele pretinse de Pazvante Chiorul a „tainului”, constrîngerea mai multor politicieni din PDL, care nu mai executau întocmai ordinele Piratului. Fiind lovit în onoarea lui de amant gelos, Traian Băsescu a poruncit arestarea urgentă a libanezului şi stoarcerea acestuia de bani, pînă ce s-a făcut băiat cuminte. Nu mai revenim la toată „ingineria financiară” prin care Said Baaklini a încasat returnări ilegale de TVA în valoare de 60 de milioane de euro, dar ne întrebăm: cum a scăpat de puşcărie şi de acuzaţiile de terorism? Ne mai întrebăm şi dacă primul terorist al României, Traian Băsescu, poate face dovada că Ministerul de Finanţe a recuperat prejudiciul creat de Said Baaklini. Cît despre punerea în libertate a libanezului, la cererea Parchetului, şi măsluirea probelor din Dosar, nu mai avem nimic de spus, decît că nu mai încape nici o îndoială că România este un stat de tip mafiot, condus după bunul plac al primului terorist al ţării. Amintim opiniei publice că în paginile ziarului nostru am dezvăluit şi faptul că Said Baaklini are în folosinţă de la RA-APPS, încă din anul 1993, o vilă în Snagov, situată pe Aleea Nufărului, peste drum de „Complexul Snagov” (deţinut de familia Udrea-Cocoş), pentru care nu a plătit nici 1 leu chirie. Precizăm că vila lui Baaklini era frecventată de Elena Udrea, deghizată în arăboaică. Aici era „terorizată” în pat de libanez, pînă ce noi, cei de la „Tricolorul”, nu am avut de lucru şi am dezvăluit în paginile ziarului amorul cu năbădăi dintre cei doi. Recent, Nuţi din Pleşcoi a apărut pe posturile de Televiziune, afirmînd că RA-APPS reprezintă cel mai mare jaf al acestor ani. Bravo, Nuţi! Dar de ce nu te-ai referit şi la Mafia din RA-APPS pe care o controlezi şi la jaful imobiliar pe care l-ai pus la cale, împreună cu Georgian Surdu (directorul RA-APPS), Narcisa Mirică, Aurel Teodorescu, Daniela Andreescu, Bianca Pop (directoare economică a SAIFI, soţia fostului şef al DGIPI, Ştefan Pop) şi Crenguţa Didu (concubina deputatului PDL William Brânză)? Prin vinderea patrimoniului RA-APPS, Elena Udrea – Dorin Cocoş - Traian Băsescu şi acoliţii lor vor da unul ditre cele mai mari „tunuri” imobiliare. Menţionăm că terenurile pe care se află vilele RA-APPS sînt situate în zone rezidenţiale, iar preţurile au scăzut nesemnificativ. Un alt aspect demn de luat în seamă se referă la unele vile în care RA-APPS a investit sume mari de bani pentru reabilitarea lor. În acest sens, exemplificăm: vila din Str. Washington nr. 14, vila din Şos. Kiseleff şi cea din Str. Mareşal Prezan nr 2.

Aşteptăm cu nerăbdare să aflăm cît va plăti Said Baaklini pentru vila din Snagov.

ULTIMA ORĂ

Traian Băsescu i-a cumpărat Elenei Udrea, de la Ankara, un colier de diamante în valoare de 200.000 de dolari (?!)

În urmă cu două luni, Băsescu a comandat la o casă de bijuterii din Ankara un colier de diamante extrem de scump: 200.000 de dolari. La ora aceea, nici măcar ofiţerii SIE care s-au ocupat de această afacere nu ştiau pentru cine este cadoul. Misterul avea să se spulbere zilele trecute, cînd Matrozul Chior a fost în vizită în Turcia. El a intrat în posesia acestei comori, pe care a adus-o în ţară depozitată într-o valiză diplomatică. Menţionăm că firma respectivă e veche de cîteva sute de ani şi execută cele mai rafinate comenzi pentru bogătaşii din Orient. Problema care se ridică este curioasă: impotentul amorez nu ştie cum să-i dea Paraşutei din Pleşcoi cadoul cel regesc, dat fiind faptul că ţiganca s-a şucărit nasol de afirmaţiile lui, cum că din conturile deschise la banca din Bruxelles i-au dispărut cca. 2 milioane de euro. Mintea diabolică a Beţivanului Naţional lucrează, însă: el aşteaptă momentul cel mai potrivit pentru a prinde acel tezaur de gîtul zbîrcit al rapandulei imediat după Anul Nou...

Hai să (ne) rîdem cu pechinezul cu chiloţi de tablă Emil Boc...

În logoreea enervantă pe care a revărsat-o, luni, 12 decembrie, în casele românilor, cu prilejul dezbaterii Bugetului pe 2012, Emil Boc a slobozit o „perlă” de om prost: „România nu poate rata şansa de a pierde trenul european al stabilităţii economice!”. Aşa e: n-a ratat şansa respectivă, pierzînd trenul... Încă o imbecilitate a handicapatului Boc, care turuia ca o moară stricată: „Aceste găuri negre ale economiei româneşti trebuie oprite” (?!). Aoleo, dar unde se duc găurile, năpîrstocule? Nişte găuri se astupă, nu se opresc.

Misterul unei convertiri: Monica Macovei, de la procuroare comunistă, la greco-catolică înfocată

O emisiune a TVR, la care a participat fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei, readuce în actualitate o poveste extrem de interesantă: cea a misterioasei convertiri, după revoluţie, a fostului procuror comunist la religia greco-catolică. O decizie care poate fi de ordin spiritual dar, la fel de bine, poate să fi fost determinată de un pragmatism feroce, după cum veţi vedea mai jos. Sîmbătă seara, 10 decembrie, la emisiunea „Profesioniştii“ de la TVR, Monica Macovei a făcut o dezvăluire spectaculoasă: deşi se ştia de mai multă vreme că e de religie greco-catolică, nu aceasta a fost religia sa de botez. Macovei a recunoscut că a fost botezată ortodox, aşa cum era firesc într-o familie în care toţi erau ortodocşi.

Întreaga familie, cu o singură excepţie: bunica din partea mamei, din Sângeorz. Întrebată, astfel, de ce a abandonat ortodoxia în favoarea greco-catolicismului, Macovei a explicat: „Decizia mea. O religie care a fost total interzisă. Iar apoi am văzut reacţia Bisericii Ortodoxe la restituirea proprietăţilor, şi la refuzul dialogului, şi la toată atitudinea. Dar mi s-a părut firesc să urmez religia bunicilor mei (de fapt, doar bunica dinspre mamă, conform aceleiaşi Macovei n.n.). Şi am şi reprezentat parohii greco-catolice la CEDO, şi am cîştigat“. Să luăm lucrurile metodic. În orice ţară, nu doar în România, schimbarea religiei este un lucru foarte serios, care trebuie să aibă motivaţii profunde. Revenirea la o religie a înaintaşilor, interzisă de comunişti o jumătate de veac, poate fi o asemenea motivaţie. Dar, cum singură recunoştea în aceeaşi emisiune, în familia Macovei doar bunica din partea mamei a fost greco-catolică, ceea ce constituie mai degrabă un accident, decît o tradiţie. Mai mult de atît, e greu de crezut că un procuror comunist, fiică a altui jurist comunist, Vasile Gherghescu, şi nevastă tot de procuror comunist, Valentin Macovei, avea convingeri religioase atît de profunde într-o perioadă în care asemenea lucruri te puteau costa cariera, mai ales în cazul tatălui, care prinsese şi perioada neagră a anilor ’50. Şi totuşi, după revoluţie, odată cu reintrarea în legalitate a cultului greco-catolic, Macovei dă cu piciorul propriei religii de botez şi a majorităţii familiei sale, pentru a opta pentru cea a unui bunic. (Curiozitate: care ar fi religia de suflet a unui copil cu 4 bunici de confesiuni diferite?) În toamna lui 1996, ea se confruntă cu mari probleme profesionale, după ce i se găsesc 181 de dosare nefinalizate de cca. 4 ani, în fişet, iar sancţiunile drastice îi zguduie traseul profesional din temelii. Alegerile din 1996 aduc, însă, la putere un regim în care PNŢCD era vioara întîi. Un partid care fusese recreat şi condus de greco-catolicul Corneliu Coposu şi în care mulţi alţi lideri erau de aceeaşi religie. Coincidenţă sau nu, după instalarea noii guvernări, Macovei iese din procuratură şi devine vajnică apărătoare a cultului greco-catolic, în calitate de avocat, în procesele pe care acesta le avea cu statul român pentru retrocedarea unor bunuri preluate de Biserica Ortodoxă, cu ajutorul regimului comunist. Macovei se bate pînă în pînzele albe, inclusiv la CEDO, şi obţine retrocedarea multor asemenea bunuri. Eforturi răsplătite, în mod cert, şi firesc, totodată, cu onorarii grase de tot. „Cred că cea mai fericită perioadă din viaţa mea a fost cea în care mi-am petrecut nopţile scriind plîngeri la CEDO“, declara ea în emisiunea TVR. O singură mică problemă ar fi de semnalat: nu doar Biserica Ortodoxă, ci şi reputaţi istorici ori figuri politice de vîrf atrăgeau atenţia, după revoluţie, şi o fac şi azi, asupra faptului că o mare parte dintre bunurile cultului greco-catolic, a căror retrocedare se doreşte, au fost obţinute în mod samavolnic, în perioada cînd cizma austro-ungară apăsa beregata Transilvaniei. Ulterior, cultul respectiv a beneficiat şi de ajutorul lui Iuliu Maniu, tot greco-catolic, care a făcut presiuni, ca ministru, pentru consfinţirea trecerii unor bunuri ale ţării în posesia bisericii sale. Este foarte posibil ca tocmai activitatea în favoarea greco-catolicilor să fi adus-o pe Macovei, în anii ’90, în atenţia americanilor şi europenilor, căci atît UE, cît, mai ales, SUA au făcut presiuni masive în ultimii 20 de ani pentru ca biserica greco-catolică să primească înapoi toate averile de odinioară. Înainte de absorbirea catolicilor de către BOR, la presiunile comuniştilor, Vaticanul avea în Ardeal peste 1 milion de supuşi şi o influenţă uriaşă, pe toate planurile. Ironia sorţii face ca Vaticanul să ceară azi înapoi, între altele, toate bisericile pe care le avea cîndva în România, dar majoritatea zdrobitoare a credincioşilor sînt, acum, ortodocşi şi nu sînt interesaţi de schimbarea religiei, după modelul Macovei. În 13 septembrie 2011, deci relativ recent, SUA au întocmit un raport în care îşi exprimau concluziile faţă de situaţia retrocedărilor către Biserica Greco-Catolică din Ardeal. Secretarul de Stat Hillary Clinton a susţinut şi o Conferinţă de Presă, în aceeaşi zi, în care declara că „Statul Român este părtinitor faţă de Biserica Ortodoxă în legătură cu nedreptăţile făcute Bisericii Greco-Catolice din România“, considerînd că minoritatea greco-catolică din Ardeal este „cel mai discriminat cult din România“. Nici nu e de mirare că fosta ortodoxă Macovei, devenită Ioana d’Arc a catolicilor, e atît de iubită de americani şi de multe cancelarii europene. Cîteodată, o „revelaţie“ spirituală de moment poate face mai mult pentru o carieră decît 1 milion de firme de lobby.

Răceală totală în politică: Traian Băsescu refuză să dea mîna cu liderii Opoziţiei

Cînd a refuzat să le strîngă mîna liderilor USL, invitaţi la Cotroceni, „preşedintele Traian Băsescu a încălcat o cutumă sfîntă a diplomaţiei: atunci cînd inviţi pe cineva, trebuie să-l saluţi”, explică fostul ministru liberal de Externe, Teodor Meleşcanu, pentru Inpolitics.

Preşedintele Traian Băsescu nu ar fi dat mîna cu liderii USL Crin Antonescu, Victor Ponta şi Daniel Constantin la începutul întîlnirii de la Palatul Cotroceni, au declarat, pentru Mediafax, surse politice, care au relatat şi un schimb de replici Băsescu-Antonescu. Astfel, liderul PNL Crin Antonescu i-ar fi spus lui Traian Băsescu că patronează un sistem corupt, în care toţi fură. După ce l-a ascultat, Băsescu i-ar fi spus lui Antonescu: „Şi voi sînteţi corupţi!“. „Cine, eu?“, ar fi replicat Antonescu, potrivit surselor citate. „Voi, politicienii“, i-a replicat Băsescu, au precizat aceleaşi surse. Liderul USL Victor Ponta a susţinut că la întîlnirea de la Cotroceni preşedintele Traian Băsescu a fost „mai grosolan decît e el de obicei“, că a fost „nervos, plictisit“ şi că a avut loc „un schimb de replici neplăcute“. Fostul ministru de Externe Teodor Meleşcanu este de părere că refuzul preşedintelui de a întinde mîna invitaţilor săi este un lucru de o gravitate aparte. „Din punct de vedere diplomatic, faptul că preşedintele Traian Băsescu a refuzat să le strîngă mîna liderilor USL, după ce i-a invitat la Cotroceni, reprezintă o totală lipsă de respect pentru protocolul minim. Chiar dacă ţi-ai invita duşmanii, este vorba despre o întîlnire oficială. O întrevedere cu protocol. În diplomaţie este o cutumă sfîntă: atunci cînd inviţi pe cineva trebuie să-l saluţi. Este protocolul minim“, explică Teodor Meleşcanu, om politic care a avut zeci, poate sute, de întîlniri oficiale în perioada în care a fost ministru de Externe.

RĂzvan Gheorghe

Primari evidenţiaţi pentru merite deosebite: traseism, colaborare cu Securitatea, probleme cu Justiţia. Decoraţii preşedintelui au Dosare Penale

Traian Băsescu a decorat 16 primari din ţară cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“ în grad de Ofiţer şi alţi 5 cu Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Ofiţer. Printre meritele reale ale edililor decoraţi (preşedintele nu a motivat oficial decizia sa) pot fi enumerate trasesimul politic şi problemele în Justiţie. Şi nu numai. Printre decoraţi se află un condamnat la închisoare, un altul acuzat de trafic cu maşini şi un turnător al Securităţii comuniste. Rămîne un mister pentru ce a fost decorat Marian Vanghelie, primarul „care este” remarcîndu-se nu numai prin greşeli grave de exprimare, ci şi prin spoirea blocurilor din Sectorul 5 al Capitalei în culori ţipătoare. De asemenea, un alt premiat, Neculai Onţanu, primarul din Sectorul 2, a părăsit PSD şi a trecut în tabăra UNPR, deci de partea Puterii. Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler: Marian Vanghelie, Gheorghe Anghel (Caracal), Constantin Octavian Armencea (Adjud), Decebal Bacinschi (Focşani), Constantin Boşcodeală (Buzău), Florin Cîrciumaru (Tîrgu Jiu), Ioan Dorin Dăneşan (Sighişoara), Dorin Florea (Tîrgu Mureş), Nicolae Dragu (Călăraşi), Eugenia Godja (Sighetu Marmaţiei), Klaus Iohannis (Sibiu), Mihai Josan (Aiud), Nicolae Mohanu (Turnu Măgurele), Mircia Muntean (Deva), Dumitru Nicolae (Galaţi), Cornel Răsmeriţă (Lupeni). Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Ofiţer: Neculai Onţanu, Gheorghe Ciuhandu (Timişoara), Mircea Hava (Alba Iulia), Lucian Iliescu (Giurgiu) şi Tudor Pendiuc (Piteşti).

Lista primarilor cu probleme în Justiţie

Cornel Răsmeriţă (Lupeni). CNSAS a descoperit că primarul a colaborat cu fosta Securitate comunistă, sub numele conspirativ „Lupaşcu”, dînd note informative despre militari, mineri, membri ai cultului penticostal. Calitatea de colaborator a fost confirmată în anul 2010 de Curtea de Apel Bucureşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ioan Dorin Dăneşan (Sighişoara). A fost condamnat în noiembrie 2011 la 1 an şi 6 luni de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu, fals şi uz de fals, săvîrşite în scopul de a ascunde comiterea unei infracţiuni.

Mircia Muntean (Deva). În 2005, a fost trimis în judecată, fiind învinuit că a făcut parte dintr-o reţea de trafic cu maşini de lux. De 6 ani, dosarul se amînă la Judecătoria Sectorului 2.

Decebal Bacinschi (Focşani). A fost cercetat penal pentru abuz în serviciu şi fals în înscrisuri oficiale, în legătură cu licitaţiile organizate pentru lucrări de asfaltare.

Tudor Pendiuc (Piteşti). În anul 2009, a accidentat o femeie ce traversa parcarea Primăriei şi i s-a deschis un dosar penal pentru vătămare corporală din culpă. În ultima vreme se vehiculează că Pendiuc intenţionează să treacă la PDL.

Constantin Boşcodeală (Buzău). În 2011, poliţiştii şi procurorii DNA au deschis un Dosar Penal pe numele lui şi al viceprimarului, în legătură cu derularea unor contracte de achiziţie publică, în urma unui control al Curţii de Conturi. El mai este cercetat într-un alt Dosar Penal, în legătură cu retrocedarea unui teren de 24 de hectare.

Florin Cârciumaru (Tîrgu Jiu). Este verificat în cadrul unei anchete penale, demarată în anul 2010, alături de alţi 5 angajaţi din primărie, în legătură cu modul de atribuire a unui contract privind amenajarea centrului oraşului Tîrgu Jiu.

Nicolae Mohanu (Turnu Măgurele). Are un Dosar Penal pentru deturnare de fonduri, în urma unei reclamaţii făcute de Prefectura Teleorman cu privire la modul în care au fost încasate impozitele de la Compania Koyo (fosta fabrică de rulmenţi).

Dumitru Nicolae (Galaţi). În anul 2007, a fost cercetat de procurori pentru abuz în serviciu, deoarece nu a asigurat măsuri de protecţie pentru persoanele care au participat la un concurs de motociclism, soldat cu moartea unei fetiţe de 13 ani.

Decembrie funerar: a murit şi nevasta lui Cornel Dinu...

Nici nu a fost înmormîntată îndrăgita interpretă de muzică uşoară Mălina Olinescu, că o altă veste tragică a venit, în dimineaţa zilei de joi, 15 decembrie a.c.: Silvia Dinu, soţia fostului mare fotbalist Cornel Dinu, a încetat din viaţă, după ce, în ultima săptămînă, a fost internată la Secţia Reanimare a Spitalului de Urgenţă Floreasca, sub îngrijirea prof. dr. Şerban Brădişteanu. Inima acestei femei vesele şi pline de viaţă n-a mai rezistat. Lui Cornel Dinu îi este dat să treacă cea mai cumplită încercare a vieţii, după ce el însuşi a suferit, la acelaşi spital din Bucureşti, cu cîteva luni în urmă, o intervenţie de by-pass coronarian. Lucrurile păreau să meargă într-o direcţie bună, după ce la nunta lui Corneluş, fiul lui Cornel şi al Silviei, cei doi părinţi fuseseră împreună. Din păcate, Silviei Dinu i-a fost amputat piciorul stîng, iar la începutul acestei luni a rămas şi fără cel drept. Avea 63 de ani. Suferea de arterită periferică, din cauza diabetului, iar leziunile vaselor de sînge erau atît de mari, încît amputarea membrelor inferioare a fost singura soluţie. Avea, de asemenea, insuficienţă renală, ciroză şi nici cu inima nu stătea prea bine. Renumitul doctor Şerban Brădişteanu s-a ocupat de cei doi. Cornel şi Silvia Dinu s-au cunoscut în anul 1975, iar doi ani mai tîrziu s-au căsătorit. Naşul lor de cununie a fost marele prozator Fănuş Neagu, care a murit în luna mai, la vîrsta de 79 de ani. Dumnezeu s-o ierte pe Silvia Dinu, iar lui Cornel şi fiului său, Corneluş, să le dea puterea să treacă peste această tragedie.

Hai să (ne) rîdem cu handicapatul Daniel Funeriu

„Datoriile Ministerului Edu... subliniez. Datoriile Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului către constructori la ora..Datoriile Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului către constructori la ora actuală este de zero lei, sînt de zero lei. Deci, datoriile ministerului sînt de zero lei“, a spus Daniel Funeriu.

IOSIF BUBLE

Politician portughez: „Avem o bombă atomică pe care o putem folosi împotriva germanilor şi francezilor: Nu vom plăti!”

„Avem o bombă atomică pe care o putem folosi împotriva germanilor şi francezilor: această bombă este faptul că nu vom plăti”, a afirmat Pedro Nuno Santos, vicepreşedintele Partidului Socialist din Portugalia, citat de „Business Insider”. Santos a continuat: „Datoria este singura noastră armă şi trebuie s-o folosim pentru a impune condiţii mai bune, deoarece recesiunea însăşi e ceea ce ne opreşte să ne conformăm acordului. Ar trebui să facem picioarele bancherilor germani să tremure”.

Duminică seara, 18 decembrie a.c., Traian Băsescu şi gaşca (Emil Boc, Elena Udrea) au pus la cale cumpărarea, „în viu“, a primarilor Opoziţiei:

MITĂ ELECTORALĂ DE 1 MILIARD DE EURO!

Duminică seara, 18 decembrie a.c., în jurul orelor 21,30, Chiriaşul de la Cotroceni a primit, la Vila Lac 2, vizita lui Emil Boc şi a Elenei Udrea, cu care, timp de o oră şi jumătate, a discutat priorităţile legislative pentru sfîrşitul de an. Concret, printr-un act normativ, care va fi emis de Guvern, pe ultima sută de metri, va fi alocat, la circa 150 de primării, aproximativ 1 miliard de euro, reprezentînd pomeni electorale. Banii vor proveni din fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului şi se vor duce la o serie de primării conduse de pedelişti, udemerişti şi uneperişti, în frunte cu Primăria Sectorului 2, unde taie şi spînzură aşa-zisul general Neculai Onţanu (PCR, PSM, PSD, UNPR etc.). Interesant este faptul că, din lista primăriilor care vor beneficia de mita electorală, circa 10% sînt conduse de primari pesedişti şi liberali, care, deşi oficial sînt membri ai respectivelor partide - în preajma alegerilor, la finalul mandatului, îşi vor da demisia din formaţiunile respective şi vor dezerta la UNPR sau PDL. Sursele noastre spun că este vorba de edilul Focşanilor, Decebal Bacinschi, de cel al Adjudului, Constantin Armencea, de primarul Buzăului, Constantin Boşcodeală ş.a. Cei mai mulţi primari ai Opoziţiei, care sînt cumpăraţi cu această ultimă pomană electorală, se regăsesc şi pe lista de primari decoraţi recent de Pazvante Chiorul la Cotroceni, iar scopul este acela de a fi folosiţi în planurile de fraudare a alegerilor generale şi locale, ce vor avea loc anul viitor.

Prioritate absolută

FRAUDAREA ALEGERILOR

Dictachiorul Traian Băsescu renunţă la punerea în aplicare a oricărui plan de remaniere a Cabinetului condus de Emil Boc, sau la schimbarea Piticului Porno. Cel mai devreme, momentul în care s-ar putea face o remaniere este luna februarie a anului viitor, la reluarea activităţii Parlamentului. Totuşi, momentul este considerat tardiv, avînd în vedere că, în 2012, prioritatea va fi promulgarea legilor care să favorizeze gaşca din jurul Chiorului, la alegeri. Chestiunea a fost discutată luni dimineaţa, 19 decembrie a.c., la orele 8,30, telefonic, de Vasile Blaga şi Traian Băsescu. Buldogul l-a sunat pe Chior, pentru a-l asigura că la Moţiunea de Cenzură, depusă de Opoziţie, nu vor exista surprize, dar discuţia a alunecat şi către alte chestiuni. Astfel, Băsescu i-a confirmat lui Blaga că va renunţa la orice schimbare de Guvern, în cel mai rău caz, singurul minister unde se va produce o schimbare este cel al Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş fiind considerat incapabil de a frauda alegerile, aşa cum doreşte Chiorul. Influenţat de Vasile Blaga, Traian Băsescu l-ar dori pe ospătarul de la Interne schimbat cu fostul penelist, actual pedelist, Gabriel Berca. Tătarul i-a propus Buldogului să reia această discuţie la sfîrşitul lunii ianuarie a anului viitor. Oricum, schimbarea lui Igaş nu constituie o problemă pentru Băsescu, pentru că „branconierul“ poate fi determinat să îşi dea demisia fără nici un fel de complicaţii.

Activista PSD (de cartier) Aura Vasile a intrat în partidul dezertorilor, UNPR

Încă o dată, se dovedeşte că, în politică, lipsa de caracter nu este o excepţie, tinzînd să devină chiar o regulă. Cine s-ar fi aşteptat ca această activistă înfocată a PSD-ului, care se prezenta drept războinică şi dedicată cauzei în care crede, umblînd cu tot felul de convocatoare şi liste, făcînd clăbuci la gură, să-şi ia catrafusele şi să plece în cea mai neruşinată făcătură politică de după 1989, UNPR? Sigur, vina lui Victor Ponta, care a făcut numai greşeli în fruntea PSD-ului, aducîndu-l în situaţia de perdant la alegerile viitoare, este o realitate. Dar să pleci ca o chivuţă bătută de bărbatul ei beţiv este cu totul altceva. Mai ales că „revoluţionara“ pretindea că îi sprijină pe oamenii care muncesc, pe pensionari şi pe tineri, pe toţi cei care au de suferit în aceste vremuri grele. O mincinoasă, care a profitat cît a putut de pe urma PSD-ului, intrînd de trei ori în Parlament, iar pe frate-su l-a trimis chiar în Parlamentul European (unde, săptămîna trecută, se pupa, de zor, cu... EBA!). Acum, la cei 62 de ani ai săi, părăseşte, ca o nesimţită, corabia în care a călătorit atît de confortabil. Trecînd la portocaliii lui Gabriel Oprea, ea a trecut, de fapt, în gruparea acelora care acţionează împotriva propriului popor. Ţiganu-i ţigan şi-n ziua de Paşte.

Pe măsură ce ne apropiem de anul electoral 2012, începe să se arate pricina...

ŞARPELE CU OCHELARI SE TRANSFORMĂ

ÎN BOA CONSTRICTOR: ÎNGHITE „PUII” FĂCUŢI DE COCOŞ (P.I.N., P.P.D.D. ETC.)

Lacheii lui Traian Băsescu lucrează de zor la crearea, sub sigla UNPR, a unui partid prezidenţial de masse. Conform analizelor Serviciilor Secrete, PDL este considerat, din punct de vedere electoral şi politic, un partid compromis total, incapabil să mai joace un rol important pe scena publică. În acest context, Chiriaşul de la Cotroceni doreşte umflarea UNPR, care ar trebui să ajungă, indiferent de metode, un partid capabil să obţină peste 20 % la următoarele alegeri. Astfel, fuziunea prin absorbţie a PIN cu UNPR este doar începutul unui mai lung şi complicat proces, controlat de Virgil Măgureanu, prin intermediul lui Cozmin Guşă. Joi, 15 decembrie a.c., la ordinul lui Dorin Cocoş, Dan Diaconescu a semnat un protocol secret cu UNPR, scopul documentului fiind garantarea că, după alegeri, aşa-zisul Partid al Poporului va susţine necondiţionat accederea UNPR la guvernare. Astfel, electoratul, care şi-ar da votul cu bună-credinţă lui Dan Diaconescu, crezînd în gargara antisistem şi antiprezidenţială de la OTV, după alegeri, va constata cu stupoare că votul său în loc să alunge de la guvernare slugile lui Băsescu, de fapt le-a menţinut şi le-a întărit.

Acesta e „materialul uman“ din politica românească:

LICHELE ŞI JARTELE

Traian Băsescu încearcă spargerea PSD, prin aplicarea unui plan prin care pesedişti cu vizibilitate sînt momiţi cu decoraţii prezidenţiale sau contracte de asfaltare. PSD şi UNPR au fost principalele partide care au cei mai mulţi primari decoraţi de Matroz, în timp ce partidul de suflet al acestuia, PDL, se află la coada listei. Joi seara, 15 decembrie a.c., prin decret prezidenţial, Chiriaşul de la Cotroceni a decorat 9 edili din PSD, numele cel mai sonor fiind cel al primarului Sectorului 5, Marian Vanghelie, răsplătit cu Ordinul Naţional „Pentru Merit“ în grad de Cavaler. Chiar dacă are carnet de membru PSD, Vanghelie este cunoscut pentru adversitatea faţă de Victor Ponta şi a ameninţat deja cu plecarea din partid. Printr-un alt act de bunăvoinţă, de data aceasta al amantei prezidenţiale, Elena Udrea, Ministerul Dezvoltării a scos la licitaţie un contract pentru asfaltarea drumurilor din judeţul Dîmboviţa, feuda baronului PDL Florin Popescu. Contractul, cu o valoare de aproximativ 300.000.000 de lei noi fără TVA, a fost încredinţat unei firme de construcţii controlată de Liviu Dragnea, numită Tel Drum. Surse din preajma Ciorii Vopsite ne-au informat că aceeaşi firmă, aparţinînd baronului PSD, este favorită şi la atribuirea unui alt contract, cu o valoare aproximativ egală cu cel din Dîmboviţa, dar care va fi adjudecat în Teleorman şi va avea ca obiect asfaltarea unor drumuri judeţene.

NEWS ALERT

TVR a depăşit pragul de 100 de milioane de euro datorii (?!)

Încă o reformă marca Traian Băsescu îşi arată roadele: Televiziunea Română a depăşit pragul psihologic de 100 de milioane de euro datorii.

424.635 de lei noi. Aceasta este datoria TVR, aşa cum a fost comunicată membrilor Consiliului de Administraţie, la ultima şedinţă, de către preşedintele Alexandru Lăzescu, datorie care creşte zilnic, fie şi doar din cauza penalităţilor. El a explicat că s-a ajuns la această sumă după ce s-au cumulat toate pierderile instituţiei, care au debutat după 2005 şi au crescut de la an la an. „Sînt pierderi cumulate, în 2006 au fost 17 milioane, 17,1. În 2007 au fost 29,5 milioane, în 2008 au fost aproape 54 de milioane pierderi, în 2009 au fost 48 de milioane. În 2010 am ajuns la o pierdere de 162 de milioane, costurile pentru transmisiuni sportive au crescut de la 33 de milioane la 101 milioane, iar de la penalităţi avem încă 27 de milioane“. Informaţia a produs stupefacţie şi „înfiorare“, după cum s-a exprimat Lucia Hossu-Longin, reprezentanta PNL, pentru că cifrele care fuseseră vehiculate pînă în prezent nici măcar nu se apropiau de această sumă, iar unul dintre membrii Consiliului a invocat chiar numele DNA. Or, în momentul demisiei lui Valentin Nicolau, în iunie 2005, după ce Băsescu a anunţat că nu mai calcă pe la TVR cît e acesta director, postul public era pe cîştig, nu pe pierdere. Vestea proasă e că nici duşul rece de mai sus nu reuşeşte să-i trezească pe şefii TVR: în şedinţa CA din 15 decembrie a.c., s-a formulat o propunere aiuritoare, de încheiere a unui contract care ar putea intra în analele prostiei mondiale: postul public ar urma să facă publicitate unor mari companii producătoare de bunuri de larg consum, iar acestea ar plăti cu... filme artistice şi un serial slovac de vreo 200 de episoade.

Să spunem, în fine, că un alt scandal de culise este legat de componenţa comisiei care va desemna noul şef al ştirilor TVR, dintre cei 3 candidaţi înscrişi, Rodica Culcer, Cezar Ion şi Remus Ion. Din comisie fac parte Alexandru Lăzescu, Sorin Ioniţă, de la SAR (ONG-ul Alinei Mungiu), Cristina Guşeţ, de la Freedom House, Radu Carp, directorul Institutului Diplomatic, un profesor de jurnalism adus de Lăzescu de la Iaşi şi un reprezentant al sindicatelor. O componenţă care a produs comentarii la nivelul membrilor CA, întrucît lipsesc adevăraţii jurnalişti, care pot face aprecieri profesioniste. Anunţul privind proiectul cîştigător, dintre cele 3 depuse, va fi făcut public vineri, 23 decembrie.

Lovitură politică - UNPR a semnat un protocol de colaborare secret cu Dan Diaconescu

Vestea că PIN a fuzionat prin absorbţie cu UNPR este doar vîrful aisbergului politic lansat de UNPR. În spatele uşilor închise s-a întîmplat ceva mult mai serios: Partidul Poporului a semnat un protocol secret de colaborare cu UNPR, totul la insistenţele lui Cozmin Guşă, acum proprietar pe o parte din OTV.

Aruncarea pe piaţă a fuziunii PIN cu UNPR este menită doar să acopere adevărata lovitură politică pe care a dat-o UNPR, adăugîndu-şi la panoplia politică armata de admiratori ai lui Dan Diaconescu. Totul în secret, ca să nu-i sperie pe nemulţumiţi.

După alegeri, cei care au votat din disperare cu Partidul Poporului se vor trezi cu surpriza cea mare că voturile lor vor fi folosite de UNPR, căruia Dan Diaconescu i se va închina cu toţi aleşii partidului său.

Iosif Buble

O ÎNTREBARE PE ZI

Cine credeţi că s-a înscris în UNPR-ul chelnerului Gabriel Oprea? Cuplul comic-fantezist Gelil Eserghep – Liviu Codîrlă, foşti deputaţi PRM, dar traseişti din născare. Am rîs de ne-am prăpădit.

Pentru împrospătarea memoriei

APARE UN NOU PARTID: UNIUNEA PENTRU POMANAGII

Gabriel Oprea înfiinţează o nouă formaţiune politică

parlamentară, cu sprijinul fostei sale amante, Elena Udrea

La comanda Dictachiorului Băsescu, aşa-zisul ministru al Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, fostul plutonier de intendenţă, ajuns general la apelul bocancilor, înfiinţează un nou partid politic în Parlamentul României. Acesta se va numi Uniunea pentru Progres, iar nucleul său îl constituie parlamentarii independenţi, precum şi o serie de membri ai organizaţiilor judeţene ale PSD şi PNL, avînd funcţii în administraţia publică locală, cărora li s-au promis importante beneficii şi recompense din Bugetul de Stat. Sîmbătă dimineaţa, la Neptun, într-un ,,hogeac” pus la dispoziţie de Elena Udrea - nevricosul Gabriel Oprea, secondat de o serie de parlamentari independenţi, s-a întîlnit cu primari, viceprimari şi preşedinţi de Consilii Judeţene, atît din PNL, cît şi din PSD, cu care a pus la punct etapele pregătitoare înfiinţării noului partid. În mod concret, întîlnirea s-a desfăşurat la Hotelul Cocor, proprietatea firmei Artex S.R.L. (Dorin Cocoş). Celor prezenţi le-au fost înmînate, spre completare, o serie de documente necesare înscrierii la tribunal a viitorului partid, precum şi cele trebuincioase înfiinţării de filiale. Tablagiul cu grad de general, Gabriel Oprea, i-a informat pe cei prezenţi că unul dintre iniţiatorii acestui nou partid este şi primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, dar că, din anumite motive, acesta nu a putut fi prezent la întîlnire. Un alt iniţiator, despre care s-a discutat în lipsă, se pare că este Călin Popescu-Tăriceanu. De altfel, membri din conducerea filialelor PNL din judeţele Botoşani, Bacău, Hunedoara şi Arad erau prezenţi la Neptun la indicaţiile grecoteiului sau ale ajutoarelor sale din PNL, Relu Fenechiu şi Romeo Stavarache. Din PSD, sursele noastre, prezente la micul complot, au recunoscut reprezentanţi ai grupului de la Cluj, precum şi cîţiva primari PSD din Moldova. Puradelul bolnav cu nervii le-a cerut celor prezenţi, cu funcţii în administraţia locală, ca, o dată cu predarea listelor de semnături şi a adeziunilor, să aducă (la jumătatea lunii februarie) şi un proiect major de investiţii (între 5 şi 10 milioane de euro), proiect care va fi aprobat şi băgat la finanţare. Aceste proiecte urmează a fi cofinanţate atît din bugetul Ministerului Dezvoltării, cît şi din fonduri europene şi vor fi rezolvate, cu prioritate, de Elena Udrea. Noua gaşcă mai bine s-ar numi Uniunea pentru Pomanagii.

(25 ianuarie 2010)

Ravagiile acestui decembrie funerar continuă...

A MURIT ŞI VACLAV HAVEL

Fostul preşedinte ceh Vaclav Havel a murit duminică dimineaţa, 18 decembrie a.c., la vîrsta de 75 de ani, din cauza unor complicaţii, după o lungă perioadă de boală. Potrivit purtătoarei sale de cuvînt, Sabina Tancevova, fostul preşedinte, care s-a retras de mai mult timp din viaţa publică, a încetat din viaţă în zorii zilei, în somn. O pneumonie insuficient tratată în timpul detenţiei sale şi un cancer pulmonar s-au aflat la originea multiplelor probleme de sănătate ale lui Vaclav Havel.

El şi-a petrecut 5 ani în închisorile comuniste, înainte de 1989. Havel a fost operat în decembrie 1996 de cancer la plămînul drept. Pe lîngă o bronşită cronică, el a suferit şi de pe urma unor probleme cardiace şi tulburări intestinale. În ultimele luni, Vaclav Havel şi-a petrecut mai tot timpul în casa lui de la ţară, situată la 150 km de capitala cehă, Praga, după ce a fost spitalizat, în martie, de pneumonie. Maladia a fost însoţită de diverse complicaţii, între care „pierderea echilibrului, scăderea memoriei şi slăbire”, a explicat Vaclav Havel, într-un interviu. Sîmbătă dimineaţa, 17 decembrie a.c., Havel s-a întîlnit la Praga cu Dalai Lama, liderul spiritual al budiştilor tibetani, înainte de a se retrage la reşedinţa sa de la ţară. Artizan al „Revoluţiei de catifea” anticomuniste din 1989, Vaclav Havel a fost şef de stat al Cehoslovaciei, apoi al Republicii Cehe, între 1989-2003. Vaclav Havel s-a născut la Praga, la 5 octombrie 1936, într-o familie de mici burghezi. Bunicul şi tatăl său au fost prosperi oameni de afaceri, iar mama sa provenea dintr-o familie de diplomaţi. Din cauza „originii sociale”, nu i s-a permis să urmeze cursuri universitare. După satisfacerea serviciului militar, a lucrat ca maşinist la Teatrul pe Balustradă, un teatru nonconformist din Praga, şi a studiat arta dramatică prin corespondenţă. Aici a pus în scenă primele piese, „Petrecerea din grădină” (1963) şi „Memorandumul” (1965). La 27 iunie 1968, redactează şi semnează „Manifestul celor 2000 de cuvinte”, adresat liderului comunist al „Primăverii de la Praga”, Alexander Dubcek. În 1969, i se interzice să publice în Cehoslovacia. În 1978, scrie unul din cele mai influente eseuri, intitulat „Puterea celor slabi”. A urmat apoi Charta 77, o declaraţie bazată exclusiv pe drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Devine fondatorul Comitetului pentru apărarea celor acuzaţi pe nedrept. În 1979, este arestat. Primeşte 4 ani şi jumătate la închisoarea de maximă siguranţă din Hermanice. Este eliberat, în 1983, pe motiv de boală. În 1985, după o perioadă de refacere, îşi reia funcţia de purtător de cuvînt al Chartei 77. Este arestat la domiciliu în mai multe rînduri, ultima dată în perioada ianuarie-mai 1989. În acelaşi an, devine liderul Forumului Civic, mişcare de opoziţie care a contribuit la căderea regimului comunist. Sfîrşitul anului 1989 l-a găsit pe Havel vorbind mulţimii din Piaţa Venceslas. La 29 decembrie 1989, a devenit preşedintele Cehoslovaciei. Un an mai tîrziu, la 5 iulie, Parlamentul, ales în mod democratic, l-a reales pe Vaclav Havel în funcţia de preşedinte, pentru un mandat de 2 ani. În 1991, s-a numărat printre artizanii dizolvării Pactului de la Varşovia şi a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER). La 27 februarie 1992, a semnat, împreună cu Helmut Kohl, cancelarul Germaniei, Tratatul de prietenie cu Germania, iar la 1 aprilie acelaşi an, la Moscova, Tratatul de Cooperare cu Federaţia Rusă. După alegerile legislative, din iunie 1992, Vaclav Havel a demisionat, la 20 iulie, din funcţia de şef al statului. La 26 ianuarie 1993, a devenit primul preşedinte al Republicii Cehe. A fost reales la 20 ianuarie 1998, pentru 5 ani. Vaclav Havel a părăsit fotoliul prezidenţial în februarie 2003. În timpul primului său mandat, s-a produs despărţirea Cehiei de Slovacia. Cehia a fost invitată să adere la NATO, la 12 martie 1999, şi a fost admisă ca membru de drept al Summitului de la Praga (21-22 noiembrie 2002). Anul 2003 înseamnă şi ieşirea lui Havel de pe scena politică. Încă de la sfîrşitul războiului rece, Vaclav Havel a figurat constant pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru Pace, dar nu l-a cîştigat niciodată. Şi-a continuat cercetările în domeniul drepturilor omului. Memoriile sale, în care descrie experienţele din perioada exercitării funcţiei de preşedinte, au fost tipărite în anul 2007. În noiembrie 2007, a publicat prima sa piesă, după 18 ani, „Odcházení”, a cărei premieră mondială a avut loc, în luna iunie 2008, la Teatrul din Praga „Divadlo na Vinohradech”, dar a fost retrasă de pe scenă în decembrie. Versiunea în limba engleză a piesei a avut premiera la „Orange Tree Theatre”, din Londra, iar premiera americană, la Teatrul „Wilma”, din Philadelphia. Havel a regizat, ulterior, o variantă cinematografică a piesei, care a avut premiera în Republica Cehă, la 22 martie 2011. Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Vrabia mălai visează. Dar cioara?

FOSTA PROSTITUATĂ DE LA HOTELUL INTERCONTINENTAL SE VREA

PRIMAR GENERAL AL CAPITALEI (?!)

Traian Băsescu se ocupă personal de campania electorală care ar putea să o aducă pe Cioara Vopsită din Pleşcoi, Elena Udrea, în fruntea Primăriei Capitalei. Sîmbătă după-amiază, 17 decembrie a.c., în jurul orelor 18, la Vila Lac 2, Traian Băsescu s-a întîlnit cu Elena Udrea, Adriean Videanu şi Sebastian Lăzăroiu, pentru a discuta despre şansele de a-l învinge pe Sorin Oprescu. Sursele noastre spun că ţiganca e şucărită de faptul că Matrozul îl vede ca pe un candidat serios la Preşedinţie pe Vasile Blaga şi consideră că reluarea prieteniei dintre cei doi îi diminuează serios influenţa asupra amantului. În acest context, Pazvante Chiorul i-a promis acesteia că o va face primar general al Capitalei şi, pentru a întregi acest demers, a fost lansat în presă zvonul candidaturii lui Adriean Videanu. Acesta, pe post de iepuraş electoral, va încasa, pînă la alegeri, toate criticile mass-media şi antipatiile populaţiei, urmînd ca nominalizarea să fie făcută la timpul potrivit, pentru Elena Udrea. Sursele noastre spun că, la această schemă, Elena Udrea este speriată de următoarea eventualitate: dacă va pierde fotoliul de la Primăria Capitalei, comasarea alegerilor nu îi va permite să candideze într-un colegiu cu şanse la un loc în Parlament, adică riscă să rămînă pe dinafară. Aceste temeri ale Elenei Udrea au fost risipite de Traian Băsescu, care a asigurat-o că, în cazul în care va pierde alegerile, va fi nominalizată ministru în orice schemă de guvern care se va alcătui sub bagheta Chiorului, după noiembrie 2012.

O ÎNTREBARE PE ZI

De ce Poliţia şi Justiţia nu deschid o anchetă cu privire la moartea extrem de suspectă a acelei femei, al cărei trup împuşcat şi decapitat a fost descoperit, în urmă cu 4 ani, pe moşia de vînătoare a agentului Mossad Elan Schwartzenberg? Foarte murdare complicităţi se ascund aici...

Pentru împrospătarea memoriei

Soţul deputatei PRM Daniela Buruiană, acuzat pentru o ţeapă de 5 miliarde de lei

Soţul deputatei PRM Daniela Buruiană Aprodu, Alexandru Aprodu, e acuzat de o firmă de comerţ că a contribuit în mod direct la darea unei ţepe de 5 miliarde de lei. Domnul Buruiană a fost împuternicit de firma SC M VIP OIL SRL Craiova să deruleze un contract de compensare de datorii cu firma bucureşteană de comerţ SC MUNTENIA TRADING SA. După o primă tranzacţie reuşită, cei de la MUNTENIA TRADING s-au ales cu 1,5 miliarde de lei, fapt ce i-a încurajat să livreze marfa către SRL-ul craiovean, mai ales că beneficiau de recomandări sus-puse. Cînd suma facturilor neachitate a ajuns la 5 miliarde de lei, firma de comerţ a sistat livrările şi i-a cerut soţului deputatei PRM să facă plata.

În data de 25 mai 2004, Alexandru Aprodu Buruiană, reprezentantul firmei SC M VIP OIL SRL, se prezintă la firma de comerţ cu 7 file CEC, în sumă de 5 miliarde de lei. Toată lumea e mulţumită, iar directorii de la MUNTENIA îi strîng mîna. Cînd să încaseze, însă, miliardele, oamenii se lovesc de refuzul băncii, care nu face decontarea, motivînd că respectivele file CEC sînt scoase din circulaţie, trăgătorul se află în interdicţie bancară, iar fondurile respective nu există. Disperaţi, directorii de la SC MUNTENIA TRADING SA solicită lămuriri partenerilor de afaceri de la SC M VIP OIL SRL, care le replică liniştiţi că nu e treaba lor. Văzîndu-se în mînă cu nişte cecuri fără acoperire în loc de bani, bucureştenii merg pe fir şi constată că au fost înşelaţi de o adevărată suveică de firme, creată anume pentru a lua răspunderea penală din dreptul firmei reprezentate de soţul deputatei PRM şi a o plasa unor „fantome’“. Reprezentanţii firmei de comerţ spun că sînt victimele unui scenariu premeditat şi bine pus la punct. Suveica e formată de un lanţ de 4 societăţi.

Căţeluşa caniş şi veveriţa din Anzi, parte din avere

Presa a relatat despre faptul că Daniela Buruiană este investigată de ANI după ce, în declaraţii din 2007 şi 2008, aceasta nu a menţionat cîteva bunuri care apar în Declaraţiile de Avere anterioare. Mai precis, în Declaraţia de Avere din 2006, Daniela Buruiană declara că deţine un apartament în Galaţi, tablouri de 200.000 de euro şi a acordat companiei Tera Invest un împrumut de 700.000 de euro. În aceaşi Declaraţie din 2006, la rubrica bunuri imobile, deputata Buruiană a menţionat că mai deţine şi o căţeluşă caniş şi o veveriţă din Anzi. În declaraţiile din 2007 şi 2008, bunurile şi împrumutul de 700.000 de euro nu mai sînt menţionate de către Daniela Buruiană.

Împrumut de 700.000 de euro,completat în bătaie de joc

Într-un interviu acordat în 2006 pentru „Gardianul“, Daniela Buruiană a declarat că a completat Declaraţia de Avere în bătaie de joc şi că ar fi vrut să verifice vigilenţa autorităţilor. Cu toate acestea, în Declaraţiile de Avere a deputatei, împrumutul de 700.000 de euro şi apartamentul din Galaţi sînt menţionate încă din 2004 şi apar şi în Declaraţiile din 2005 şi 2006. Tablourile de 200.000 de euro şi pianina de 50.000 apar în Declaraţiile din 2005 şi 2006, dar dispar în Declaraţiile de Avere din 2007 şi 2008.

Tudorel GlĂman

MAI MOARE UN SPITAL...

Istoric

Studiul ştiinţei neurologice în România se poate afirma că a debutat odată cu primele lucrări ale dr. Gheorghe Marinescu, considerat, pe bună dreptate, părintele şcolii româneşti de neurologie. Gheorghe Marinescu revine în ţară, în ciuda ofertelor de a lucra în străinătate, încărcat de glorie profesională, fiind numit, la 1 mai 1897, medic-şef la Spitalul Pantelimon (în 1919, Clinica de boli nervoase este transferată în Spitalul Colentina, tot sub conducerea sa).

Trebuie menţionat că în 1915 a început, în Spitalul Colentina, construirea unei clinici moderne, destinată pacienţilor cu afecţiuni neurologice, clădire care nu a fost finalizată decît în 1936, datorită evenimentelor din primul război mondial şi indiferenţei guvernanţilor. În acest „scurt provizorat“, Clinica de boli nervoase a funcţionat în pavilionul de tuberculoză al Spitalului Colentina, şi, în pofida condiţiilor vitrege, au fost create lucrări în cele mai diverse domenii ale medicinei şi biologiei sistemului nervos, toate intrate în patrimoniul ştiinţei universale.

Spitalul Clinic Colentina a luat fiinţă în anul 1858, cînd prinţul Scarlat Ghica hotărăşte ctitorirea aşezămîntului medical, denumit, la acea vreme, „Noul Pantelimon“, pe un teren de 8,73 ha, donat de domnitorul Grigore Ghica. Construirea spitalului „Noul Pantelimon“ sau „Colentina“ a fost demarată în baza proiectului întocmit de arhitectul M. Hartl şi aprobat de Scarlat Grigore Ghica; în iulie 1859, s-a constatat că materialele utilizate erau de proastă calitate, iar lucrările nu întruneau calităţile necesare. O comisie propune, prin raportul depus în 3 august 1861, demolarea lucrărilor începute şi întocmirea unui nou plan de construcţie.

Avînd în vedere noile condiţii, lucrările au reînceput în anul 1862 pentru un singur pavilion şi s-au finalizat la sfîrşitul anului 1863, construcţia fiind inaugurată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 24 februarie 1864, cu ocazia aniversării a 5 ani de la Unirea Principatelor Române. „Noul Pantelimon“ asigura bolnavilor serviciile medicale şi chirurgicale, avînd cîte 50 de paturi şi un serviciu de consultaţii gratuite. Tot atunci, pavilionului iniţial i s-au mai adăugat două clădiri, ce reprezentau locuinţele personalului. Anuarul Serviciului Sanitar din 1864 specifica pentru Spitalul Colentina numărul de paturi şi de medici care îl serveau, fiind enumerat la loc de cinste, alături de celelalte unităţi: Colţea, Filantropia, Pantelimon, Brâncovenesc, Spitalul Izraelit.

Gheorghe Marinescu este numit, la 1 mai 1897, medic-şef în Spitalul Pantelimon, iar în 1919, Clinica de boli nervoase este transferată în cadrul Spitalului Colentina, tot sub conducerea prof. dr. Gheorghe Marinescu.

În anul 1951, ca urmare a reformei învăţămîntului şi date fiind necesităţile de soluţionare a problemei referitoare la bolile şi intoxicaţiile profesionale (prin reforma învăţămîntului din anul 1948, în cadrul Facultăţii de Medicină a luat fiinţă Catedra de igienă a muncii şi boli profesionale, condusă de şefii de lucrări dr. Teodor Pascu şi dr. Dimitrie Nanu), prof. dr. Gheorghe Dinischiotu va organiza, la Spitalul Bucur, prima Secţie de Boli Profesionale din ţara noastră, în cadrul Centrului de Igienă şi Boli Profesionale, secţie care, în 1952, se va muta în Spitalul Clinic Colentina.

Activitatea de cercetare şi asistenţă medicală pentru bolile venerice a fost desfăşurată, pînă la transferul Clinicii dermatologice de la Spitalul Colţea în Spitalul Colentina (fapt petrecut în 1939) în Serviciul de boli venerice al Spitalului Colentina şi condusă de conf. dr. Aristotel Banciu (1886-1938); serviciul dispunea de laboratoare de specialitate şi avea prevăzut un total de 300 de paturi.

Serviciul Clinic de Ortopedie din Spitalul Colentina a fost înfiinţat în anul 1951, avînd 105 paturi şi fiind condus de dr. Dimitrie Pintilie, un excepţional specialist, inovator de aparatură, instrumentar, tehnici operatorii şi un remarcabil formator de cadre de specialitate.

Înfiinţarea Clinicii Medicale pe locul fostului Serviciu Medical, condus, pînă în anul 1926, de distinsul internist dr. Ion Urlăţeanu şi, apoi, de dr. I. Mamulea, pînă în anul 1935, este legată de numele acad. prof. dr. N. Gh. Lupu, corifeul medicinei interne româneşti, creatorul primului institut de Medicină Internă din ţară, în care s-au format majoritatea somităţilor din domeniul medicinei interne, profesori universitari, creatori de şcoală medicală la rîndul lor.

Spitalul Clinic Colentina este un aşezămînt medical de tradiţie, fiind unul dintre primele spitale construite în Bucureşti. Dezvoltarea continuă a spitalului s-a datorat preocupărilor şi acţiunii unor importante figuri ale medicinei româneşti care, în paralel cu îngrijirea pacienţilor, au pregătit generaţii noi de medici şi au desfăşurat o intensă activitate de cercetare medicală. Savanţi de talie mondială, precum prof. dr. Gheorghe Marinescu, prof. dr. Nicolae Gheorghe Lupu, acad. Ştefan Gheorghe Nicolau au realizat, în cadrul Spitalului Clinic Colentina, studiile care le caracterizează opera ştiinţifică. În prezent există un important nucleu de cercetători în cadrul Spitalului, precum şi cadre de elită ale reputatei Universităţi de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, din Bucureşti.

De ce?

Cea mai mare şi mai veche Clinică de neurologie din Bucureşti va fi distrusă, sub pretextul unor mutări „temporare“ care, probabil, vor rămîne definitive, pe motiv că „neurologia nu e profitabilă“, deşi clinica asigură asistenţă medicală, aici fiind internaţi, în fiecare an, aproximativ 6.000 pacienţi (la o capacitate de 150 de paturi).

Clinicile de recuperare şi de Medicina muncii vor prelua peste 50 de paturi din cele 150 ale Neurologiei. Sînt acestea mai profitabile? Recuperarea are legătură, cumva, cu reclama agresivă pe care un anume Azil de bătrîni şi-o face pe holurile Neurologiei, prin banere şi televizoare (stabiliment în care tarifele lunare depăşesc 1.000 de euro)?

Medicina muncii ar trebui de mult să aparţină de Ministerul Muncii sau măcar să se alipească Institutului Naţional de Expertiză, atîta timp cît majoritatea cazurilor de persoane internate sînt cele pentru reevaluarea la comisie.

De ce trebuie desfiinţată Clinica de neurologie, în contextul creşterii patologiei vasculare, la vîrste din ce în ce mai tinere? Ce interese ascunse sînt, de se vrea cu atîta înverşunare distrugerea unei clinici de tradiţie, cu mare căutare în Bucureşti, în zona de sud a ţării şi nu numai?

ULTIMA ORĂ

Ambasadorul corupt al Chinei a fost retras şi înlocuit!

Luni, 19 decembrie a.c., la orele 15, Traian Băsescu a primit-o la Cotroceni, pentru a-şi prezenta scrisorile de acreditare, pe Huo Yuzhen, ambasadoarea Republicii Populare Chineze în România. Surse din diplomaţie şi din Serviciile Secrete ne-au informat că retragerea fostului ambasador chinez în România, Liu Zengwen, a fost decisă la Beijing, în contextul în care conducerea chineză nu agrea relaţia foarte strînsă pe care diplomatul chinez o avea atît cu Puterea portocalie din România, cît şi cu unii producători de mărfuri din China, cărora le-a facilitat, contra unui comision substanţial, exportul spre România al produselor, exclusiv electorale, comandate de PDL. Un alt proiect, care i-a fost reproşat fostului ambasador al Chinei, a fost şi afacerea China Town, care s-a născut din asocierea (păguboasă pentru chinezi) între o firmă din China şi Dumitru Nicolae (NIRO), un apropiat al clanului Udrea – Cocoş. Inaugurarea făcută în vara acestui an, de către Emil Boc, a investiţiei de la China Town a fost un semnal ce trebuia dat de Piticul Porno autorităţilor Statului Român, să nu-şi bage nasul în afacere, în contextul în care chinezii au cotizat, la „puşculiţa” de partid a PDL, nu mai puţin de 1 milion de euro. Afacerea nu a fost pe placul autorităţilor chineze, iar ambasadorul a fost unul dintre cei care au aranjat afacerea pe filiera Dumitru Nicolae – Udrea – Cocoş. Revenim.

Serialul de groază al acestui an funerar continuă

A MAI MURIT UN ŞEF DE STAT: KIM JONG IL

Liderul nord-coreean, în vîrstă de 69 de ani, a decedat sîmbătă, 17 decembrie a.c., la ora locală 8,30 (1,30 ora României), din cauza unei „mari epuizări mentale şi fizice“, după cum a anunţat agenţia centrală de presă nord-coreeană. Duminică dimineaţă, 18 decembrie a.c., aflam despre încetarea din viaţă a fostului preşedinte ceh Vaclav Havel, care avea 75 de ani şi grave probleme de sănătate. Deşi făceau parte din lumi diferite, Kim Jong Il şi Vaclav Havel au fost conducători de state ce şi-au pus amprenta puternic asupra acestor vremuri. Kim Jong Il a suferit un accident cerebral, decedînd din cauza unui „infarct miocardic sever şi a unei crize cardiace“, în trenul său, în timpul uneia dintre deplasările lui tradiţionale pe teren, iar Vaclav Havel a murit în somn, după o întîlnire cu liderul tibetan Dalai Lama. Fiu al lui Kim Ir Sen, care avea să moară în anul 1994, la vîrsta de 82 de ani, Kim Jong Il era o figură austeră, respectată de armata şi de conducătorii de la Phenian. El şi-a desemnat urmaşul în persoana fiului său, Kim Jong Un, căruia membrii Partidului Muncitorilor, militarii şi cetăţenii s-au angajat să-i recunoască autoritatea. Viitorul conducător de la Phenian s-a născut în anul 1983 şi a urmat cursurile în limba engleză ale unei şcoli internaţionale din Berna, sub pseudonim, prezentîndu-se drept fiul unui şofer de camion din Elveţia. S-a distins prin natura lui sportivă şi pasiunea pentru baschet şi Michael Jordan. Nord-coreenii se pregătesc acum să-l înmormînteze cu onorurile cele mai înalte pe conducătorul lor. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe acest om, plecat prea devreme dintre ai săi.

Mică enciclopedie

Impostori celebri (10)

Moartea sărmanului său soţ a fost o mană cerească pentru Tereza. Tocmai îl cunoscuse pe marchizul de Paďva, dispus să calce în picioare tradiţiile şi sentimentul de mîndrie al aristocraţiei portugheze, în schimbul unor interese materiale. Fosta prostituată, devenită între timp curtezană cu pretenţii, se căsătoreşte, în faţa unui preot catolic, cu marchizul ruinat la mesele de joc, care-i oferă un nume preţios. De acum înainte, ea va fi pentru lumea bună din Paris marchiza de Paďva. Sub acest nume ilustru, va face exact ceea ce a făcut cînd, proaspăt sosită la Paris, s-a instalat în mizerul cartier Saint Paul, dar la un cu totul alt nivel. În curînd, ea îi va face cunoscut nevrednicului ei soţ că nu mai este dispusă să-l întreţină şi să-i plătească datoriile de la jocul de cărţi. Redevenind liberă, îşi va vedea, în sfîrşit, visul cu ochii. Într-o bună zi, îi iese în cale un neamţ greoi, nu prea inteligent, rigid, vulnerabil şi deosebit de sentimental. Se numea Guido Henckel von Donnersmarck şi venise la Paris, în căutare de distracţii. Avea cu 12 ani mai puţin decît Tereza şi era moştenitorul unei imense averi. Tînărul cade rapid în mrejele experimentatei curtezane şi avea să-i rămînă alături pentru totdeauna. Nu după mult timp, Guido îşi schimbă statutul de moştenitor în acela, mult mai atractiv, de deţinător al unei considerabile averi: imense domenii în Silezia şi mine incredibil de bogate. În afară de această avere, tinerelul neamţ devine şi posesorul unui titlu de conte. O asemenea ocazie se poate întîlni doar o dată în viaţă. Ciudatul cuplu începe să ducă o viaţă de vis în oraşul plăcerilor. De data asta, Tereza dăduse lovitura vieţii ei. Vremurile în care murea de foame şi de frig pe străzile Parisului erau deja departe. Visul nebunesc al sărmanei prostituate rebegite de frig care, într-o noapte de iarnă, se prăbuşise moartă de foame pe o bancă de pe bulevardul Champs Elysées, aflată drept în faţa Grădinii de Iarnă, prinde contur. Într-o seară de iarnă geroasă, se plimba cu noul său iubit, într-o caleaşcă somptuoasă. Ei trec pe lîngă Arcul de Triumf şi se îndreaptă spre Champs Elysées. Grădina de Iarnă, aproape de care, odinioară, se prăbuşise pe o bancă, fusese demolată. Tereza contemplă terenul viran, martor al decăderii sale, şi-i propune cu un aer nepăsător partenerului său să-l achiziţioneze, fără a uita să menţioneze, aşa, în treacăt, preţul: nu mai puţin de 400.000 franci, o sumă imensă pentru acea epocă. Ce răspuns ar fi putut să-i dea marchizei de Paiva tînărul, bogatul şi mult prea îndrăgostitul conte Guido Henckel de Donnersmarck? „O mizerie, draga mea”, îi spune el, cu acelaşi aer nepăsător. Terenul este rapid achiziţionat şi construcţia palatului demarează. Scopul marchizei era acela de a-şi lua, în sfîrşit, revanşa pentru toate lipsurile îndurate şi, mai ales, pentru a-şi potoli orgoliul lezat de faptul că, deşi numele onorabil pe care-l purta îi deschisese multe uşi, ea nu era primită nici la palatul Tuileries, nici la principesa Matilda (nepoata de frate a lui Napoleon), care-o trata cu un profund dispreţ.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

Moartea mistică a omenirii (9)

Swedenborg şi Dostoievski * Wagner * Freud, Jung şi Materializarea gîndirii ezoterice * Rădăcinile oculte ale modernismului * Bolşevismul ocult * Gandhi

Colonizarea europeană a altor regiuni ale lumii a determinat un flux de idei ezoterice în direcţie opusă, o altfel de colonizare a Europei. Extinderea Imperiului Britanic în India a dus la publicarea în limba engleză a textelor ezoterice hinduse, iar drept rezultat, ezoterismul oriental este şi astăzi mai bine reprezentat în librăriile din Occident decît cel vestic. În mod similar, coloniile franceze din nordul Africii au conferit o puternică tuşă sufită ezoterismului în ţările francofone.

Împărţirea Poloniei în Secolul al XIX-lea a făcut ca tradiţiile alchimiste din această ţară să se răspîndească în restul Europei. Un autentic impus rozacrucian a supravieţuit în centrul continentului sub forma antropozofiei lui Rudolf Steiner. Ca urmare a Revoluţiei Ruse, ocultiştii adunaţi la curtea ţarului s-au risipit , contribuind la introducerea unui filon de ezoterism ortodox în Vest, iar filozofia cu tentă sufită şi ortodoxă a lui Gurdjieff şi Ouspensky a devenit influentă atît în Europa, cît şi în America. În anii ’50, invazia chineză în Tibet a provocat dispersarea ezoterismului tibetan în lumea întreagă.

Într-o epocă în care pentru mulţi occidentali religia organizată, de stat, riscă să devină un simplu formalism, părînd sterilă şi secătuită, nu ar fi deloc surprinzător dacă fiecare individ inteligent ar simţi la un moment dat în viaţă nevoia să mediteze la marile întrebări despre viaţă şi moarte, despre sensul universului, văzîndu-se nevoit să caute singur răspunsurile. Filozofia ezoterică în ansamblul ei constituie cea mai bogată, mai profundă şi mai fascinantă sursă de cunoaştere în privinţa acestor întrebări.

(va urma)

Jonathan Black

Dr. Corneliu Vadim Tudor

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Revista Romania Mare - NR. 1117 -ANUL XXII - VINERI 23 DECEMBRIE 2011

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PRM noul site

Noul site ROMANIA MARE !

TWITTER PRM

Noul site ZIARUL TRICOLORUL

Din volumul “ÎNGERUL RĂNIT”

Din volumul “DISTIHURI”

CALENDAR ORTODOX

Arhivă blog

Despre mine

Totalul afișărilor de pagină

LIKE PRM

ONLINE

Persoane interesate

AGERPRES

Site-uri, blog-uri, forum-uri si retele de socializare PRM

DICTIONAR

VREMEA

Faceți căutări pe acest blog

Etichete

ROMANIA MARE

Dr. Corneliu Vadim Tudor

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Revista Romania Mare - NR. 1117 -ANUL XXII - VINERI 23 DECEMBRIE 2011

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PRM noul site

Noul site ROMANIA MARE !

TWITTER PRM

Noul site ZIARUL TRICOLORUL

Din volumul “ÎNGERUL RĂNIT”

Din volumul “DISTIHURI”

CALENDAR ORTODOX

Arhivă blog

Despre mine

Totalul afișărilor de pagină

LIKE PRM

ONLINE

Persoane interesate

AGERPRES

Site-uri, blog-uri, forum-uri si retele de socializare PRM

DICTIONAR

VREMEA

Abonați-vă la

Faceți căutări pe acest blog

Etichete

ROMANIA MARE