Revista Romania Mare - NR. 1116 -ANUL XXII - VINERI 16 DECEMBRIE 2011

Duminică, după ce au băut (ca pe apă) 1,5 litri de palincă de Bihor, la Palatul Cotroceni

TRAIAN BĂSESCU ŞI VASILE BLAGA AU

COMPLOTAT CUM SĂ SCAPE DE ANTENA 3...

Toată lumea şi-a dat seama că, duminică la orele 16, Traian Băsescu era chior nu numai de felul lui, ci şi de beat. A bătut cîmpii la Conferinţa de Presă, dîndu-şi cu părerea în probleme la care e bîtă. Faţa îi era şi mai schimonosită decît de obicei, pentru că avea mari dureri de stomac. Apoi, pe la orele 17, s-a închis în birou cu Vasile Blaga, în tovărăşia căruia a băut ca un înecat. Ce? Apă de foc! Adică palincă de Bihor, adusă de Buldog, într-un recipient de plastic de 1,5 litri. Problema nr. 1 a Chiorului a fost Antena 3, întrucît, zicea el, nu se pot prezenta în anul electoral 2012 cu un asemenea adversar. Vasile Blaga tot încerca să-l liniştească: „Lăsaţi, dom’ preşedinte, că avem, şi noi, postul nostru, şi se ridică el“ (sau cam aşa ceva). Evident, era vorba de Realitatea TV. Dar Zbanghiul Naţional o ţinea ca gaia maţu’, că trebuie să-l reducă la tăcere pe Dan Voiculescu. Televizorul era deschis pe Antena 3 şi, din 10 în 10 minute, Quasimodo îi făcea pe ziariştii de acolo „lepădături“ şi pe Dan Voiculescu – „ţigan nenorocit“, înjurîndu-l ca un birjar. Totuşi, ce-ar putea să-i facă? Felix Cotoşmanul e uns cu toate alifiile şi acum e cam tîrziu să închizi gura unei Televiziuni care a pătruns în conştiinţa publicului. În jurul orelor 18,50, Matrozul Chior a hă-hăit: „Haidi, bă, Vasile, că mă aşteaptă ăia“. Cine erau „ăia“? Păi, nevastă-sa (întoarsă de la shopping, de la Paris), fiica mai mare, Ioana, şi amantul ei macaronar, Giovanni Francesco. Ei îl aşteptau cu masa, la Vila Lac 3. „Măi, ce-am mai muncit şi azi! I-am fraierit din nou“ – se gîndea tătarul şmecher, în maşina blindată care îi transporta hoitul pe străzile unui oraş mort. Mai precizăm că suita cu care umblă Chiombălăul e mai mare decît cea a lui Nicolae Ceauşescu: o escortă de motociclişti şi cel puţin 6 maşini. Dricul e după colţ...

Cartierul Primăverii

În Cartierul Primăverii,

pustiu ca un cavou luxos,

Trec umilit de gustul rînced

al cazematelor stupide.

Paznici ciudaţi, cu haine negre,

privesc spre mine fioros

Şi-un cîine lup, rînjindu-şi colţii,

latră servil şi mă desfide.

De după geamurile mate,

ca nişte ochi de orb solemn,

Răzbate-o muzică barbară

şi-un damf năpraznic de prăjeală.

Şi-n vilele acum umile,

cu gard îmbătrînit de lemn,

Se-aude-un cîntec ce vesteşte

O descompunere letală.

În Cartierul Primăverii,

din loc în loc, zac pe asfalt

Cîinii stăpînilor vremelnici

cerşind clemenţa celor noi

Şi moare lent o lume veche

sub cerul rece şi distant

Şi-nvie alta, răsărită

dintre molozuri şi gunoi.

Mişcări suspecte mă agită

şi trec apatic şi umil,

Străin şi sfîşiat de greaţă

şi neputinţă pîn-la os.

Nu văd în jur nici o mişcare,

n-aud rîzînd nici un copil

În Cartierul Primăverii

pustiu, ca un cavou luxos...

Mircea Micu

Agentul Mossad Elan Schwartzenberg -

un păduche analfabet care se dă

rechin de presă

Domnule Elan Schwartzenberg, ai început să te comporţi infect: zi de zi, postul Realitatea TV (pe care l-ai pus la picioarele satanistului Traian Băsescu şi l-ai distrus!) mă înjură ca la balamuc, dar eu sînt împiedicat să mă apăr. Nu eşti primul evreu cu apucături naziste pe care l-am întîlnit. Eu ştiu cu ce treabă ai fost paraşutat din Israel în România, dar o să-ţi rupi gîtul, fiindcă românii nu sînt proşti şi te-au mirosit. Mai ştiu şi că ai dat ordin slugilor cu foamea-n gît de la Realitatea TV (de teapa derbedeilor Cozmin Guşă şi Sergiu Toader) să cenzureze ştirea conform căreia femeia decapitată fusese împuşcată, de fapt, pe terenul de vînătoare care îţi aparţine - fiindcă eşti un mare ucigaş de animale. Te mai miri că te-a lăsat nevasta şi a fugit mîncînd pămîntul, îngrozită de afacerile murdare în care eşti amestecat, ca şi de faptul că nu te prea speli. Nutresc speranţa că nu va avea, şi ea, aceeaşi soartă macabră ca nefericita româncă. Nimic nu e mai ridicol ca un păduche analfabet care se dă rechin de presă! Mai bine te-ai căra înapoi, în Israel, fiindcă bate războiul la uşă şi e mare nevoie de spălători de morţi.

Dar, iată cum sună o NOTĂ, pe care am primit-o, chiar azi, de la nişte cadre specializate în munca de informaţii: „Cu un trecut oficial «romanţat», Elan Schwartzenberg, actualul patron al postului Realitatea TV, se screme să devină o figură publică onorabilă, pozînd în mare om de afaceri şi investitor“.

„De fapt, puţini ştiu cine este, cu adevărat, Elan (în acte Emilian) Schwartzenberg. Surse din Serviciile Secrete ne-au dezvăluit că acesta este un individ născut în România, dar care a emigrat cu familia în Israel, unde a făcut liceul şi armata. Personajul se află, încă dinainte de anul 2000, în vizorul SRI, fiind suspectat că este agent Mossad. Conform surselor noastre din Serviciile Secrete,  Elan Schwartzenberg a fost recrutat de Mossad încă de cînd şi-a satisfăcut stagiul militar în Israel, iar momentul în care a fost trimis la Iaşi, pentru a face Facultatea de Medicină, nu a reprezentat altceva decît o venire la post. Acest impostor şi mafiot internaţional este un personaj care, în anul 2000, în urma unor plîngeri depuse de nişte parteneri de afaceri din Marea Britanie, a fost cercetat de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru fals, uz de fals şi înşelăciune sub semnătură privată. Englezii s-au plîns Statului Român că Elan i-a ţepuit cu aproape 1,5 milioane de dolari. Nu se cunosc foarte bine circumstanţele în care dosarul a fost muşamalizat în 2000. Ulterior, în 2004, aceeaşi instituţie - Parchetul de pe lîngă Î.C.C.J. - l-a cercetat din nou, de această dată sub acuzaţia de evaziune fiscală. Concret, Elan Schwartzenberg a fost acuzat că nu a înregistrat în contabilitatea firmei Exclusive Site Development suma de 1.341.808 dolari, bani pentru care nu s-au plătit taxele legale. Şi acest dosar a fost, discret, închis, prin Neînceperea Urmăririi Penale".

CORNELIU VADIM TUDOR,

Preşedintele Partidului România Mare,

Membru al Parlamentului European

9 decembrie 2011

Asa vă place Istoria?

John F. Kennedy a fost asasinat fiindcă

ştia prea multe despre extratereştri

Preşedintele Kennedy a fost asasinat pentru un mare număr de motive conexe: Serviciile Secrete care se ocupă de OZN-uri şi de extratereştri sînt parte a unui set de probleme care includ sistemul bancar global, conducătorii Serviciilor Secrete, grupul ocult care ne controlează societatea prin interese de afaceri, financiare şi instituţionale, precum şi interese de afaceri corupte, legate de domeniile militar şi guvernamental.

John F. Kennedy ştia foarte multe despre aceasta şi avea de gînd să ia nişte măsuri decisive pentru a rezolva problema. Urma să pună ordine în domeniul militar-industrial, să facă pace cu ruşii, să pună capăt războiului rece. Pe scurt, urma să stopeze acţiunile fasciste. Şi trebuie să înţelegeţi că Jack Kennedy era, de asemenea, suficient de inteligent să ştie că Marilyn Monroe fusese ucisă pentru că avea de gînd să vorbească despre unele dintre lucrurile pe care i le spusese el despre chestiunile legate de extratereştri. Bobby Kennedy cunoştea, cu siguranţă, aceste lucruri.

Deţin o scrisoare de la Bobby Kennedy, redactată nu cu mult timp înainte de a fi asasinat, în care scrie despre OZN-uri şi despre preocuparea lui faţă de subiectul respectiv.

Jack Kennedy, după cum am aflat eu din surse personale, se pregătea, în toamna anului 1963, să dea un ordin executiv federal, care ar fi modificat dinamica multora dintre aceste proiecte. Era, practic, în favoarea dizolvării CIA-ului. Voia ca problema OZN-urilor să fie făcută publică, iar aceste tehnologii să fie utilizate în folosul umanităţii. Dorea să schimbe decizia luată cu privire la acţiunea din Vietnam. Dar gruparea rău intenţionată nu avea nici un gînd să-i permită aceasta. A fost asasinat, înainte ca aceste schimbări să fie puse în practică.

Un bărbat implicat în uciderea lui Kennedy m-a sunat pentru a discuta despre chestiunea OZN-urilor şi a energiei/

propulsiei. El participase la logistica asasinatului, avînd legături directe cu acest megaguvern-fantomă, care conduce proiectele cu OZN-uri şi foloseşte, în scopuri proprii, sisteme energetice noi, capabile să salveze mediul de la distrugere. Oamenii care îl cunosc vă vor spune că acesta a ucis mai multe persoane decît degetele de la mîini şi de la picioare. Acum, însă, lucrează la proiecte care implică tehnologii foarte avansate, precum cea a OZN-urilor, sau a „farfuriilor zburătoare“. Am vorbit de mai multe ori cu el şi ştiu sigur că asasinarea lui Jack Kennedy şi moartea multor altor oameni au avut drept scop încercarea de a opri scurgerile de informaţii în această privinţă.

Cînd m-am întîlnit în Anglia cu Lordul Hill-Norton – fost amiral comandant al Marinei Britanice, „lord al mării“ şi fost şef al Marelui Stat Major – acesta a vrut să ştie de ce nu i s-a spus nimic, niciodată, despre OZN-uri. Auzise că mă întîlnisem cu directorul CIA şi că oferisem informaţii oamenilor lui Clinton. M-am dus la locuinţa sa din Hampshire. Era una dintre acele case impunătoare, cu acoperiş gros, plin de iarbă – un loc minunat. Am stat de vorbă în sufragerie. El se afla în dreapta mea, cu un carneţel la îndemînă, şi îmi punea întrebări, luîndu-şi, harnic, notiţe. Voia să afle tot ce ştiam eu. Lordul Hill-Norton era un bărbat mic de înălţime, energic, cu ochi albaştri, pătrunzători.

La un moment dat, m-a întrebat:

– De ce nu vor să-mi spună aceste lucruri? Am fost ministrul Apărării şi directorul MI-5 şi MI-6 şi am condus multe operaţiuni de importanţă majoră din Anglia. În plus, am fost preşedintele Comitetului Militar al NATO. Şi totuşi, nu am ştiut, niciodată, nimic, despre această chestiune în toată perioada în care am deţinut respectivele funcţii. Am aflat de ea mai tîrziu, de la oameni precum Lordul Mountbatten. De ce nu au vrut să-mi spună?

Era revoltat că fusese „ţinut în întuneric“, la fel ca amiralul Tom Wilson, care era directorul Intelligence Joint Staff, ca directorul CIA, James Woolsey, ş.a.

I-am spus:

– Domnule, permiteţi-mi să vă răspund printr-o întrebare. Ce aţi fi făcut, dacă aţi fi descoperit că există un grup transnaţional care nu răspunde în faţa nici unui guvern din lume, dar care s-a infiltrat aproape în orice aspect al oricărei guvernări? Care şi-a arogat, prin acţiuni criminale şi fără milă – inclusiv asasinate –, controlul ilegal al celor mai importante tehnologii descoperite vreodată, între care şi acelea care permit călătoria interstelară, tehnologii care ar putea scuti omenirea de necesitatea utilizării energiilor consumabile fosile, ar putea salva mediul şi ar pune capăt sărăciei din lume? Şi apoi, dacă aţi fi aflat că acest grup dispreţuieşte total legea, democraţia, libertatea şi binele oamenilor sau chiar viitorul planetei, ce aţi fi făcut?

El a exclamat:

– Nu aş fi acceptat asta nici măcar o clipă!

– De aceea nu v-au spus niciodată. V-aţi răspuns singur la întrebare.

– Ce vreţi să spuneţi?, m-a întrebat el.

– Dacă aţi fi ştiut şi reacţia dumneavoastră ar fi fost aceasta, aţi fi sfîrşit asasinat, precum Jack Kennedy, sau ucis ca Lordul Mountbatten, într-o explozie a unei aşa-zise bombe IRA, dar care a fost, de fapt, declanşată de acest grup de răufăcători. Sau aţi fi ajuns ca Marilyn Monroe, Mary Meyer ori alte persoane care au fost ucise pentru că nu au acceptat să păstreze tăcerea.

Apoi, am adăugat:

– Din păcate, unele persoane din grupul meu, precum fostul director CIA, Bill Colby, au păţit la fel.

S-a uitat fix la mine. Apoi a mormăit ceva care suna cam aşa: „Ticăloşii ăştia!“.

– Ceea ce puteţi şti depinde în totalitate de convingerea celor din această grupare-fantomă secretă că veţi accepta să păstraţi tăcerea asupra informaţiilor confidenţiale primite. Şi dacă ei consideră că sînteţi o persoană demnă, care îşi va da seama imediat cît de valoroase sînt informaţiile acestea şi că activitatea lor este, de fapt, una de natură criminală, vor încerca să corecteze problema şi nu vă vor da acces la astfel de informaţii, pentru că, dacă o fac şi dumneavoastră nu respectaţi secretul, vor fi nevoiţi să vă elimine. Consilierul meu pe probleme militare a fost implicat în asemenea proiecte cu acces special, din categoria celor cu cel mai înalt grad de secretizare, şi mi-a explicat cum funcţionează schema. Dacă există 10 persoane implicate într-un proiect subteran, numai ele vor şti ce se întîmplă acolo. Iar dacă faci parte din grupul respectiv şi nu te supui regulilor, acelaşi consilier mi-a spus că există un glonte care te aşteaptă şi care, în final, te va nimeri. Iar dacă nu faci parte din celula respectivă, indiferent de gradul şi funcţia pe care le ai, nu vei şti niciodată că ea există. Unul dintre aceste proiecte era condus de amiralul Harry Trane, care, ulterior, s-a transferat la SAIC. La un moment dat, cînd oamenii aceia se pregăteau să închidă proiectul, ca să-l transforme şi să-l pună în practică în alt loc - pentru a continua jocul ascuns - amiralul i-a adunat pe toţi şi le-a spus:

– Vă mulţumesc foarte mult pentru serviciile voastre. Aţi făcut parte dintr-un proiect secret de X miliarde de dolari, dar acum e timpul ca acesta să-şi schimbe forma.

Şi l-au închis. Lucrez cu mulţi oameni care au fost implicaţi în astfel de proiecte.

Unul dintre martorii noştri este Merle Shane McDowell. El făcea parte din Atlantic Command (Comandamentul pentru Atlantic, comandament unificat, avînd responsabilitatea de a superviza zona geografică a Oceanului Atlantic – n. trad.) de lîngă Norfolk, Virginia, cînd un OZN enorm a venit din spaţiu, dinspre nord-est, fiind depistat de cel puţin 5 staţii radar diferite. A fost observat cum se deplasa înainte şi înapoi, de-a lungul coastei de Est. Centrul de control din zonă a intrat în ceea ce se numeşte alertă Cod Zebra. Trebuie să ai pe ecuson dungi ca de zebră, pentru a putea rămîne în zona respectivă, în cazul declarării acestui grad de alertă totală. Cine nu are ecusonul cu dungi de zebră şi nu a ieşit din unitate în 60 de secunde, va fi împuşcat de cadrele militare navale aflate acolo. Amiralul Harry Trane era comandorul-şef al Atlantic Command, atunci cînd a avut loc această întîmplare. Merle Shane McDowell mi-a spus că amiralul era foarte supărat pentru că acest eveniment scăpase de sub control. El a comandat, apoi, scufundarea acelui vehicul extraterestru şi a trimis rachete în susul şi în josul coastei, în încercarea de a o intercepta. Dar, după o rotaţie completă a indicatorului radarului, pe ecran se observa că nava se deplasa de la ţărmul Noii Anglii pînă pe coasta Floridei, iar după o altă rotaţie, OZN-ul ajungea pe coasta Norfolk-ului. În cele din urmă, obiectul a traversat Insulele Azore. La un moment dat, un pilot s-a apropiat suficient de mult pentru a fotografia nava. McDowell a văzut fotografia acestei nave foarte mari, lungi, de formă cilindrică. Deasupra Insulelor Azore, ea s-a rotit cu aproximativ 60 de grade şi, apoi, instantaneu, a accelerat în spaţiul cosmic.

La începutul anilor ’80, amiralul Trane ştia cum e cu problema OZN-urilor, fiindcă iată ce spunea McDowell:

- Bătrînul era cu adevărat tulburat. Nu ştia ce era obiectul acela. Erau pe firul roşu cu Uniunea Sovietică, încercînd să afle dacă nu era cumva o rachetă a lor. Ruşii au spus: „Nu este a noastră“. Nu era europeană, nu era americană. Mai tîrziu, au venit agenţi secreţi în costume şi i-au ameninţat pe toţi cei care fuseseră martori la acea întîlnire. Ameninţările erau grave.

Unul din motivele pentru care le relatez multor comandanţi militari care e situaţia reală este că aceia care nu cunosc acest subiect ar putea să fie martori la o asemenea întîlnire şi să nu ştie cum să reacţioneze. Capacitatea de a acţiona este afectată de secretomania acestui grup de răufăcători care cunosc realitatea, dar nu sînt dispuşi să vorbească. Amintiţi-vă faptul că amiralul Trane a comandat un atac militar asupra navei extraterestre, pentru că nu ştia ce este. Acest lucru este extrem de periculos şi nerecomandabil. După ce amiralul Trane s-a retras din cadrul armatei, a ajuns, prin complexul militar-industrial, la „perla“ guvernului secret: SAIC, adică Science Applications International Corporation. Consilierul nostru pe probleme militare a avut, în urmă cu cîţiva ani, posibilitatea să-l întîlnească pe amiralul Trane şi să ridice această problemă. Amiralul l-a ascultat, după care a spus:

– Nu sînt deloc interesat să discut această chestiune.

Apoi a reluat subiectul anterior şi a continuat întrevederea, netulburat. Aceşti oameni sînt antrenaţi să facă aceasta. Am o prietenă apropiată, care m-a prezentat doamnei Boutros-Ghali, soţia secretarului general al ONU, precum şi altor persoane importante. Ea a sprijinit dintotdeauna CSETI, a fost membră a acestei organizaţii şi a susţinut, de asemenea, desecretizarea. Este şi prietenă, de mulţi ani, cu un senator foarte important. I-am împărtăşit convingerea mea că politicianul respectiv era unul dintre membrii-cheie ai acestui grup subteran de răufăcători. Prin urmare, a discutat despre aceasta cu el. Senatorul a făcut următorul lucru: a ascultat ceea ce-i spunea femeia, urmărind-o cu o privire atentă, ca de vultur. Cînd ea a terminat de vorbit, el a reluat subiectul discutat anterior, continuînd conversaţia. A sărit peste partea legată de OZN-uri, ca şi cum ea nu ar fi fost nici o clipă menţionată.

Şi eu am avut o asemenea experienţă. Acesta este, de altfel, şi modul prin care am reuşit să identific indivizi cu funcţii importante în guvernul subteran: un fost preşedinte SUA şi doi foşti secretari ai Apărării sînt profund implicaţi.

La jumătatea anilor ’90, am fost invitat de o persoană care îl cunoştea pe senatorul Barry Goldwater, pentru a discuta această problemă la locuinţa politicianului. Mulţi vă amintiţi, poate, că el a fost senatorul din Arizona care a candidat la preşedinţie în 1964, pierzînd, însă, alegerile. A fost şi general în rezervă al aviaţiei militare.

M-am dus la locuinţa senatorului Goldwater, de lîngă Scottsdale, în Arizona. Casa acestuia se afla pe coama unui deal, cu perspectivă largă asupra oraşului. Senatorul avea în jur de 80 ani, dar spiritul îi era limpede. Era foarte interesat de ceea ce făceam. Trimisesem toate materialele noastre de prezentare, iar el a apreciat foarte mult acest lucru. Mi-a relatat următoarea întîmplare: în anii ’60 era prieten foarte apropiat cu generalul Curtis Lemay - cel care a ordonat: „Bombardaţi-i pînă revin la Epoca de piatră.“ Senatorul Goldwater, fiind în aviaţia militară, şi totodată, pilot, auzise despre rapoarte legate de OZN-uri de la persoane foarte credibile pe care le cunoscuse. Auzise, de asemenea, că unele dintre materialele recuperate de la un OZN prăbuşit în New Mexico ajunseseră la unitatea militară de aviaţie din Wright-Patterson.

Deşi Goldwater era un senator foarte important, nu primise niciodată vreo informaţie cu privire la acest subiect prin canalele sale de informare. Prin urmare, Goldwater l-a vizitat pe generalul Lemay şi l-a întrebat dacă e dispus să-l ducă în „camera albastră“ de la baza aviatică militară Wright-Patterson, la Departamentul de tehnologie străină, pentru a vedea materialul legat de OZN-uri. El şi generalul fuseseră dintotdeauna buni prieteni, dar Curtis Lemay s-a întors spre el şi i-a spus:

– La naiba, Barry. Nici măcar eu nu pot să intru acolo şi, dacă mă mai rogi asta vreodată, o să mă asigur personal că eşti dat afară din Aviaţia Militară de către Curtea Marţială!

Să spună aşa ceva tocmai unui senator SUA, candidat la preşedinţie şi general-rezervist din cadrul Aviaţiei Militare! Stăteam în sufragerie cu senatorul Goldwater şi l-am întrebat:

– Isuse, vorbea serios?

– Cît se poate de serios! Şi nu am mai menţionat niciodată chestiunea respectivă!

Această relatare vă poate da o idee despre teama şi secretomania extreme care înconjoară acest subiect, chiar în cazul unei persoane de talia lui Barry Goldwater, fondator al aripii conservatoare a Partidului Republican. Era arhiconservator, promilitar; roşu, alb şi albastru pînă-n măduva oaselor.

Senatorul Goldwater mi-a spus:

– Cred că ceea ce faceţi este minunat! Ce pot să fac, la rîndul meu, pentru a vă ajuta?

– Încercăm să coalizăm oamenii care cunosc detaliile la un nivel suficient de semnificativ ca să putem dezvălui chestiunea OZN-urilor într-un mod credibil publicului, punînd astfel capăt secretizării. A sosit momentul să facem acest lucru...

Goldwater a spus:

– Aveţi dreptate! A fost o greşeală atunci, aşa cum este şi acum, că se ţine totul secret!

Am început să vorbim despre cei care au făcut parte din această grupare secretă. Cînd enumeram numele persoanelor implicate, l-am întrebat:

– Îl cunoaşteţi pe amiralul Y.N.?

– Sigur, am fost prieteni ani de zile.

– Ei bine, este numărul 3 din MJ-12.

Goldwater a fost şocat:

– Serios?

– Da. La fel ca Edward Teller şi alţi indivizi de genul ăsta. Edward Teller era implicat pînă-n dinţi în aceste proiecte.

M-a întrebat:

– Bine, şi atunci, ce pot să fac eu?

– V-aş ruga să-l contactaţi pe amiral în numele meu şi să-l întrebaţi dacă e de acord să mă vadă, ca să discutăm despre această chestiune şi să aflăm cum am putea coopera pentru a face publice aceste informaţii, într-un mod eficient şi inofensiv.

– Pot să încerc, mi-a spus el.

Şi aşa a făcut. Cîteva săptămîni mai tîrziu, senatorul Goldwater m-a contactat, aducîndu-mi veşti:

– Doamne! Nu pot nici măcar să-i mai amintesc vreodată amiralului de asta!

Mi-a explicat că amiralul Y.N. se enervase şi că nu avea de gînd să discute despre subiectul respectiv cu nimeni. Amiralul deţinuse mai multe posturi înalte în guvern şi, apoi, ajunsese să se numere printre oamenii-cheie din SAIC.

Ulterior, am vorbit cu una dintre fiicele senatorului, Joanne Goldwater, care conduce compania Goldwater Foods, din Arizona. Ea mi-a spus:

– Ştiţi, tata nu vă mai poate ajuta în legătură cu aceşti oameni... Nu ştiu ce i-a spus amiralul, dar l-a speriat rău de tot.

– Nu-i nimic. Nu e nimeni obligat să facă ceea ce nu poate, sau nu doreşte, şi fiecare dintre noi are limitele lui. Nu cer nimănui să facă ce nu-i place şi apreciez că tatăl dumneavoastră s-a implicat atît de mult.

Tot cam atunci am aflat că vicepreşedintele Hubert Humphrey se dusese în secret la unitatea aviatică militară din Kirkland şi vizitase laboratoarele Sandia, pentru a face investigaţii în legătură cu proiectele de tehnologii secrete legate de OZN-uri. Un martor de la aceste laboratoare mi-a spus că lucrase personal la proiectele legate de OZN-uri şi de programul de tehnică extraterestră, de dispozitive electronice. Vicepreşedintele Humphrey a venit la unitate şi a dorit să intre şi să vadă ce se află acolo, dar i s-a spus:

– Domnule, nu aveţi permisiunea de a intra în această zonă. Dacă mergeţi mai departe, vă vom împuşca mortal.

L-am întrebat pe omul care mi-a relatat întîmplarea:

– Vorbeau serios? L-ar fi împuşcat mortal pe vicepreşedintele Statelor Unite?

– Absolut. L-ar fi ucis pe loc.

Dr. Steven M. Greer

Săptămîna pe scurt

* Mafiotul MOSSAD Elan Schwartzenberg trebuie să dea socoteală despre crima de pe moşia lui! * Momente jenante la Realitatea TV, cu Melania Logopeda şi Tihai Mamulici * Peste toată hărmălaia trece-n zbor un Fluture... * Răspopitul Florian Bichir a dezertat în tabăra dracilor * Jale mare pe întreaga Planetă: a murit Mariana - Cur-de-fier! * Un bolnav psihic: Christian Levant ( să-i băgăm în fund hidrant)

* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. Posturile de Televiziune fie că nu mai au subiecte, fie că au (şi există suficiente!) dar nu vor să se pună rău cu Mafia aflată la Putere şi se fac că plouă. E cazul Realităţii TV, care a încăput pe mîna scîrţarului (şi pîrţarului) israelian Elan Schwartzenberg, paraşutat de Mossad în România cu o misiune de tot rîsul: să se infiltreze! Unde? Nu contează, oriunde! Toată lumea ştia, la Iaşi, unde cică studia Medicina, că evreul e cu „treabă“, adică un fel de „pisică cu clopoţei“, care nu prinde „şoareci“. Aveau să o prindă însă „şoarecii“ pe „pisică“, în sensul că un puşti de la Antenele lui Dan Voiculescu s-a tăvălit în rufele lui, în patul lui, în parfumurile lui (de usturoi, desigur), aşa cum s-a plîns el, luîndu-i nevasta. Individul şi-a zis Elan ca o premoniţie, fiindcă în acte îl cheamă Emilian (n-am spus că ăsta e numele lui de botez, fiindcă nu e cazul sau dacă e, a fost un botez cu briciul). N-au elanii cele mai rămuroase coarne din lumea cervideelor? Au! Aşa coarne i-a pus şi Mihaela Rădulescu acestui evreu fără puţă, dar şiret nevoie mare. Încă nu ştim prin ce şmecherie a fost el băgat la înaintare ca „patron“ la Realitatea TV – dar ştim că a făcut praf postul acesta. Şi n-o ştim numai noi, o constată toată lumea. N-avem decît să urmărim o zi de program: cadouri de Sărbători, păpuşele care, cînd se înroşesc la guriţă, trebuie puse pe oliţă, reluări tîmpite, din oră-n oră, şi cele două măciulii zăpăcite, Oana Dobre şi Elena Vijulie! În timp ce toate posturile de Televiziune caută şi promovează fete frumoase – unele fiind mai plăcute ca nişte actriţe de la Hollywood – şi ne referim, îndeosebi, la Pro TV, Antena 1, Antena 3, România TV, ba chiar Prima TV – postul muribund al agentului Mossad le vîră, cu sila, în casele românilor, pe cele două ciumăfăi, Dobre şi Vijulie, care şifonează sticla tembelizorului şi zgîrie timpanele. De ce nu şi-o reface viaţa de rahat acest Schwartzenberg cu una din ele? El nasol, ele-n curul gol şi fără potol, lumea va înţelege. * Dar, de ce am amintit despre cenzura practicată la postul Mossad TV? Păi, ete un paregzamplu: femeia ucisă pe domeniul de vînătoare al lui Elan Schwartzenberg, în urmă cu 4 ani, şi găsită într-un bazin, decapitată, craniul plutind la cîţiva metri de trup! Scenă de film de groază, cum nici în peliculele lui Alfred Hitchcock nu găseşti! Poliţia are o mare vină, pentru că a MUŞAMALIZAT crima: a trimis familiei un sicriu bătut în cuie, în care se afla trupul fără cap, după care, la 4 ani, a pretins că acel cap a fost detaşat de trup pentru a se stabili ADN-ul la Institutul de Medicină Legală (?!). Ce minciună ordinară! Toţi cei care au fost de faţă , în 2007, cînd a fost găsită femeia decedată spun că, încă de atunci, corpul era detaşat de cap! Dacă ar fi fost un accident de vînătoare, de ce o fi fost decapitată victima? Mister! Ei, bine, cazul a fost prezentat şi de Realitatea TV, cu o excepţie: nimic despre faptul că acel cadavru a fost găsit pe proprietatea lui Elan Schwartzenberg! El, Mossădel, personal a dat ordin să nu se sufle o vorbă! Mucles! Păi staţi aşa, oameni buni: dacă pe fiecare proprietate pe care nenorocitul ăsta o are în România (deşi, cînd a venit aici, era rupt în cur) sînt ucişi oameni, unde vom ajunge? Dacă, de pildă, va fi tăiat şi capul de bibilică al lui Mihai Tatulici, fiind expediat, pe adresa familiei, într-o cutie de ness, sau de chibrituri, pentru că e foarte mic? Dincolo de glumă, cazul acesta trebuie redeschis. Am zis redeschis? Eroare: trebuie deschis, pentru că, pînă acum, el n-a fost anchetat, totul muşamalizîndu-se de la bun (rău) început, de către Poliţie şi Justiţie! Iată încă unul dintre motivele pentru care România nu e primită în Spaţiul Schengen! Indiferent ce ar pretinde neobrăzatul ăsta cu nume imposibil de pronunţat, Schwartzenberg, el e COMPLICE la crimă. E complice prin tăcere, fiindcă e imposibil de crezut că n-a ştiut ce s-a întîmplat. Şi e vorba de o crimă, chiar dacă ar fi doar un omor prin imprudenţă – de altfel, în cutia pe care IML a trimis-o familiei acum, în 2011, era capul victimei, iar într-o altă cutie se aflau bluza femeii, ciuruită de gloanţe, şi 4 cartuşe; dacă femeia fusese împuşcată din greşeală, de ce s-au strîns 4 cartuşe? Iarăşi mister. Oribil mister. Inacceptabil într-o ţară membră a Uniunii Europene. Să nu care cumva să creadă idiotul ăsta de Elan Schwartzenberg că va scăpa cu faţa curată, fiindcă el este evreu şi, vorba aia, cine se ia de evrei e un antisemit odios etc. * Am pomenit de Mihai Tatulici. Vai, vai, vai! Ce ne-a fost dat nouă să vedem duminică seara, la Mossad TV, este de domeniul coşmarului! Gala 10 pentru România – Zona Moldova. Prezentatori: Melania Medeleanu – Logopeda şi Mihai Tatulici, care mai bine făcea pereche cu Monica Tatoiu. Chiar aşa, ce cuplu: Tatoiu şi Tatulici! Dar s-a întors Melania, după ce s-a dat bosumflată că n-a luat-o de nevastă S.O. Vântu: ar fi împins, şi ea, la cărucior un an, doi, ar fi interpretat rolul de „jucărie sexuală“ (cum se plîngea), suportîndu-l pe tatăl FNI, după care, trai nineacă, era bogată şi putea să joace în opereta „Văduva veselă“! Acum se mulţumeşte cu rolul de prezentatoare, vopsită brunetă (?!), ca o spanioloaică arzoaică, dar ce ne facem cu ea, că are gafa în sînge? Tovarăşa Melania nu poate citi o frază fără greşeală – trebuie să dea ea cu mucii în Mr. Bean (Fasole). Iată, din carnetul nostru de însemnări, ce am reţinut noi. Pe sărite, ce-i drept, fiindcă mai mult ne uitam pe alt program, Digi, ca să-l vedem pe Gigi cum îşi dă pumni în cap că l-a vîndut pe grecul Kapetanos, care acum l-a îmbolnăvit de tetanos, marcînd Stelei un gol mortal. (Aici se vede, clar, că Gigi Becali nu se pricepe la fotbal: dai, tu, un golgeter înnăscut, ca Kapetanos, pardon de expresie, şi-l iei pe Prepeliţă, aşa ceva e ridicol!). Toată reprezentaţia de la Iaşi a făcut impresia unui bal la Căminul Cultural. Jenant. N-am văzut, niciodată, pe micul ecran un ghiveci călugăresc atît de tembel şi indigest. Senzaţia de sifon trezit. De improvizaţie. Prezentatorii şuşoteau pe scenă în timp ce alţii vorbeau la microfon, în faţa unei săli pe jumătate goală. La un moment dat, s-a auzit un lătrat ciudat: „Hau, hau, hau, hau!“. Nu era un cîine, ci Tatulici, care gîjîia „Hai, hai, hai, hai!“ la micul cîntăreţ cu nume imposibil ATÎRGOVIŢOAIEI (copilul e talentat, dar, dacă nu-i găsesc profesorii, sau părinţii, un nume de scenă, l-au nenorocit). S-au perindat acolo tot felul de nume ciudate: Cap Roşu, Petronel, Ghiocel, Leuştean, Flutur ş.a. Toboşarul Ţăndărică şi fanfara „Zece prăjini“ au sunat strident, obositor, interminabil (mai ales lăbăreala „Margareta“). Lăutarii cu pricina sînt atît de tuciurii şi de zgomotoşi încît mai bine şi-ar zice nu „Zece prăjini“, ci „Zece băşini“. Toată lumea ştie că pe Ovidiu Lipan nu-l duce creieraşul prea mult, deşi el a fost un copil precoce: la 5 ani avea mintea de-acum. Ce i-a trebuit lui să ţină un discurs, în care spunea cum „l-a pregnat“ pe el Iaşul, unde e multiculturalitate, „eleni şi greci“? Un minoritar din ăştia era prefectul PDL al judeţului Iaşi, Tomaşevschi: hop şi el pe scenă! Un alt minoritar: Mihai Răzvan Ungureanu (minoritar etnic şi sexual). A luat premiu printre istorici, deşi el nu-i vrednic nici să-i lege şireturile la pantofi profesorului Gh. Buzatu, ieşean, şi el, dar tăiat de pe listă. A nu se uita că M.R. Ungureanu şi M. Tatulici fuseseră mari trombonişti UTC, primul fiind, în 1989, chiar membru al CC al UTC. Hop şi Gh. Flutur pe scenă, adică tot un ţucălar băsist! Ne-am mirat cînd am văzut cît s-a umflat ăsta, de trai bun şi chiolhanuri, zi de zi. Ăsta-i primul flutur devenit porc! Poftim o „perlă“ de Gîgă, scoasă pe gura aia ca o tîrtiţă de acest bandit electoral („Dăm bani şi aici!“, vă mai amintiţi?): „Poate acea aproape 1.000 de kilometri“. La un moment dat, Melania Medeleanu a enumerat cîţiva dintre moldovenii care au primit trofeul „10 (prăjini, sau băşini) pentru România“: printre ei, şi Benone Sinulescu – eroare din greşeală, logopeda neamului, fiindcă acesta e din zona Buzăului, judeţ care NU e din Moldova, ci din Muntenia! În sală zîmbeau, fericiţi, cîţiva dintre mafioţii putred de bogaţi ai Municipiului Iaşi: puşcăriabilul Relu Fenechiu, traseistul Anghel Stanciu (care juca Hora Unirii, alături de Elena Udrea), nişte neamuri proaste, cu căciulile de ţugulani pe cap, de parcă era gerul lui Malcoci ş.a. Rînd pe rînd, au defilat pe scenă academicieni şi podgoreni, chimişti şi damblagişti ş.a.m.d. Staroste suprem: Mihai Tatulici (a 11-a prăjină), care nu se mai dezbară de cacofonii („Românească care“ etc.) şi se crede f.f. deştept, dar tot ce prezintă el după Serbările „Scînteii Tineretului“ e ca o ciorbă reîncălzită. Nu eşti deloc telegenic, hombre. Ba eşti chiar antitelegenic. Aşa după cum se observă, nu zicem nimic despre Florin Piersic. Ştie el de ce. * Cine o tot invită pe micul ecran pe croitoreasa Adina Buzatu? Trebuia să fie cineva teribil de nesimţit (ă) să prezinte moda şi să dea calificative unora şi altora, cînd ea (Adina Bubulina), sau el (Alin Gălăţescu-Răhăţescu) se îmbracă precum un ţigan care strigă pe străzi „Haine vechi cumpăăăr“. Ultima dată am văzut-o pe curva asta proastă (are un copil din flori de plastic, cu un bişniţar turc... evreu) pe TVR 1, la emisiunea lui Mircea Radu, care se înălţa pe crăcănelele alea mici şi strîmbe să ajungă pînă la cleiul din urechi al paraşutei. Dar aţi văzut cum îşi rotunjeşte asta gura, ca să pronunţe cuvintele, cu accent străin? Aţi văzut ce preţioasă e? Avea pe ea nişte iţari negri, de ziceai că-i Burebista după bătălia de la Stalingrad (bineînţeles că regele dac n-a luptat acolo, dar de unde să ştie Adina Moţopina chestia asta, ea bagă aţă-n ac şi dă la darac). * După istoricul Cap Roşu, nu vă zicem că a apărut cineva pe nume Cap Alb? E vorba de purtătoarea de cuvînt a ORNISS, Simona Cap Alb, care minte ca o scroafă (din rasa Dorina Lazăr): „Infirmăm categoric speculaţiile din presă, conform cărora în acest sediu ar fi funcţionat o închisoare CIA“. Adică două firme mari, din presa internaţională – Associated Press şi televiziunea germană ARD – mint, dar noroc cu individa asta cu nume ridicol, Cap Alb, că restabileşte, ea, adevărul. * Exaltat cum îl ştim, Florin Condurăţeanu scrie, în „Jurnalul Naţional“, articolul intitulat „Alba Iulia, maternitatea unde s-a născut România rotundă ca un gînd bun“. La un moment dat, el zice aşa: „Alba este maternitatea unde s-a născut România Dodoloaţă, cum striga bucuros acel puşti pe strada anului 1918“. De unde ştie Florin Condurăţeanu că era un puşti, şi încă pe stradă? Scena e relatată de Lucian Blaga, în cartea „Hronicul şi cîntecul vîrstelor“ şi sună altfel: „În sat (Lancrăm – nota red.) era întuneric şi linişte. Cînd dăm să ieşim din sat, numai ce auzim dintr-o curte, neaşteptat, în noapte, un strigăt de copil: «Trăiască România dodoloaţă!» (acest «dodoloţ» era în Lancrăm cuvîntul curent pentru «rotund»)“. Aşadar, nu era „un puşti“, ci un „copil“, care putea fi şi fetiţă, care n-a strigat „pe stradă“, ci „dintr-o curte“. * Grafomanul Mircea Cărtărescu are idei puţine, dar fixe. Una dintre obsesiile vieţii lui e Vadim. Nenorocitul ăsta de Că-că-cărtărescu e atît de complexat de personalitatea strivitoare a Tribunului încît a fost în stare, în urmă cu cîţiva ani, să se ducă într-o unitate şcolară şi să-l atace pe Vadim în prezenţa... fiicei acestuia, Lidia! Nu-ţi e mă, ţigane, ruşine? De unde ai căpătat apucăturile astea ordinare? Cine mă-ta te crezi? Cînd te-ai uitat ultima oară în oglindă, să-ţi vezi falca aia diformă, de mamut (de-asta ai şi fost poreclit, în copilărie, Mamutul), pe care te scremi să o maschezi cu nişte laţe lăsate pe umeri? Cărţile tale? Zac, prăfuite, prin librării, alături de dejecţiile altor grafomani: Alex. Ştefănescu, Pavel Coruţ, Grigore Cartianu, Cristian Preda. Tu nu eşti scriitor, băiete, ci şterpelitor. Da, da, ăsta-i cuvîntul: furi cu ambele mîini, de la alţii, aşa că, avînd mîinile ocupate cu ciordeala, scrii cu picioarele. Ultima vomă a acestui disperat – care nu poate înţelege de ce e o discrepanţă atît de mare între ce scriu criticii tocmiţi să-l laude şi dispreţul cu care îl tratează marele public – poate fi văzută (unde altundeva?) în „Excrementul zilei“. Titlul: „Noul Vadim şi PSD-ul Mare“. Ăsta ar fi Victor Ponta, v-aţi prins, care ba e Micul Titulescu (Adrian Năstase) ba e Noul Vadim (Mircea Cărtărescu). Numai că atît Titulescu, cît şi Vadim sînt greu de imitat, fiindcă ei au creat ceva la viaţa lor şi vor rămîne în cartea de Istorie, pe cînd Victor Ponta nu e nimeni. Incult, ca de obicei, Mamutul îl citează pe George Orwell: „Toţi oamenii sînt egali, dar unii sînt mai egali decît alţii“ (?!). Nu, bă, urechistule mic şi prost, Orwell nu zice aşa. Citatul corect sună astfel: „All animals are equal but some animals are more equal than others“. Hai să-ţi traducem, fiindcă, deşi ai căpătat atîtea burse peste hotare, nu ştii nici o limbă, nici măcar limba română: „Toate animalele sînt egale, dar unele animale sînt mai egale decît altele“. Ce zici? E altceva. Aşa că pune mîna pe carte, după aia să ridici rîtul la un spirit enciclopedic ca Vadim. * Titlul săptămînii a apărut în „Libertatea“: „Doliu la Galaţi. A murit Mariana – Cur-de-fier, «mama» prostituatelor“. Avea 59 de ani. Ne pare rău de ea, însă mama prostituatelor e alta: tot din Galaţi, tot de aceeaşi vîrstă, dar o cheamă Daniela Buruiană, poreclită „Cur-de-oţel“, că tot e Combinatul Siderurgic aproape şi, în 1989, cînd făcea trotuarul în Port, s-a culcat şi cu destui oţelari. * Totuşi, o gafă inadmisibilă în „Libertatea“, chiar în titlu: „Sîngele Papei Ioan, expus la Vatican“. Care Ioan? Au fost zeci şi zeci de Papi cu numele acesta. Poate că aţi vrut să scrieţi Ioan Paul al II-lea. * Nu-l mai opreşte nimeni pe handicapatul Lucian Mîndruţă, care are o scurgere permanentă. Băiatul chiar crede că e spiritual. Dar, vorba lui Voltaire: „Cel mai sigur mijloc de a nu avea spirit e goana după spirit“. În „Cancan“ e reprodusă această bazaconie a puradelului: „Nu vom putea legaliza niciodată căsătoriile între homosexuali pentru că nu vom putea niciodată să decidem cine trebuie furat la 12 noaptea“. Penibil.

* În foaia „Ring“, procurorul rrom Marius Iacob debitează o enormitate, despre asasinarea baschetbalistului american de culoare: „FBI-ul a fost mulţumit de desfăşurarea anchetei de la Giurgiu“. Interviul e luat de psihopatul Christian Levant, care dă ca titlu acest delir verbal al procurorului cu figură bovină: „Ancheta de la Giurgiu este literă de lege – nici peste 10 ani nu va apărea nimic în plus“ (?!). Lasă, bă, vrăjeala, că am văzut de ce a fost ucis bietul sportiv de către un clan ţigănesc pe care îl protejaţi voi: fiindcă nu ştia... româneşte (?!). În ritmul ăsta, următorul pe listă va fi ministrul de Interne, Traian Igaş. Dacă tu, Iacobe, conduci ancheta asta tot aşa cum ai condus-o pe cea referitoare la uciderea Elodiei, atunci e clar: ori eşti un imbecil, ori eşti mînjit. * Acelaşi bolnav psihic, Christian Levant (acesta e adevărul, individul prinde muşte!) minte, tot în „Ring“, că Vadim a produs „isteria“ referitoare la închisorile CIA din România. N-ai ce să comentezi la vorbele unui dement ca acest parazit, care nu e ziarist, ci milog, fiind dat afară de peste tot. Ar fi vrut el, preşedintele PRM, să aibă atîta putere încît să genereze anchete internaţionale de un asemenea răsunet – dar, evident, NU el a declanşat uriaşul scandal. * Un titlu mincinos pe pagina 1 a ziarului „Adevărul“: „Adăpost de lux pentru maidanezi“. E vorba de un stabiliment din judeţul Călăraşi, inaugurat joia trecută. Da, şi unde e luxul? Iar mîncaţi ce nu trebuie pe seama sărmanelor vietăţi că, vezi, Doamne, ne-ar costa mai mult decît copiii? Un asemenea titlu intrigant numai sifiliticul Grigore Cartianu putea să dea. * În ziarul „Click!“ poate fi citită o anchetă cu titlul: „Miliardarul Adamescu, păzit ca un şef de Stat. Cei 4 body-guarzi ai boss-ului (?!) de la Astra Asigurări au oprit circulaţia pe stradă, ca şeful să coboare, liniştit, din maşină“. Care maşină e o limuzină Maybach, de 400.000 de euro. În timp ce gorilele circulă cu un Mercedes 500. Cine îl atacă pe dobitocul ăsta? Cine mă-sa pe gheaţă mai e şi ăsta şi cum de şi-a făcut o asemenea avere? Se poate, Băsescule, să nu-l dijmuieşti şi pe ăsta şi să nu-l bagi la zdup? Aaa, sau poate că el ţi-a închis gura la timp, nu cum au făcut Puiu Popoviciu, Cornel Penescu, Gigi Becali ş.a. * Rareori s-a văzut, în viaţa politică internaţională, un mitocan mai mare ca acest Nicolas Sarkozy. Deh, ţigan ungur. Dar, să fim sinceri, e unul şi mai mare: Traian Băsescu, tătar evreu. * Hotărît lucru, Florian Bichir e băsist pînă în măduva oaselor! Indiferent ce s-ar întîmpla, el ţine cu Puterea. Primeşte bani? E ofiţer acoperit şi mason descoperit? Încă nu ştim. Tot ceea ce ştim este că el îşi forţează norocul şi o ia pe urmele lui Robert Turcescu, ambii fiind percepuţi ca nişte slugoi dezgustători. Din păcate pentru el, Bichir n-a apucat să-şi facă un nume, el fiind nimeni. Şi nimeni va rămîne. După ce şi-a mîncat omenia, încercînd să-i mintă, în faţă, pe români, cum că nu-i adevărat ceea ce au văzut cu ochii lor şi că, da, o fi fost Andrei Şaguna vopsit în portocaliu, dar asta nu înseamnă că e PDL-ist, după cum nici Fecioara Maria, dacă apare în roşu, nu e PSD-istă (?!) – răspopitul ăsta mare la trup şi mic la creier publică, în foaia băşinistă „Excrementul zilei“, o altă încercare de a-i apăra pe borfaşii de profesie: „Închisorile CIA şi cretinismul jurnalistic“. Fireşte, nimic nu e adevărat din toate dezvăluirile de pînă acum. Ştie el, Bichir, care a aflat de la Sictir, ăsta fiind informat de Clistir, care citise într-un document Glaşpapir. Băi, Bichire, în ce ţară o să trăiască mincinoşi ca voi, după ce crapă fierea-n Băsescu şi haita lui? O să te fugărească lumea pe stradă, băiete, şi nici popa Stoica de la Patriarhie, n-o să te scape, fiindcă el va sta ascuns într-un canal. * „Rodica Culcer şefă pe viaţa la TVR“ – se intitulează o anchetă din „Jurnalul Naţional“. De ce nu livrează CNSAS-ul Dosarul bătrînei ştoarfe? Ea a fost locotenent-major de Securitate, strecurată, sub acoperire, la Ambasada SUA. E foarte posibil ca ea să fie, şi acum, ofiţer acoperit, de-aia e protejată. * Am primit ultimul număr, din acest an, al revistei „Flacăra lui Adrian Păunescu“. O remarcă: „Flacăra lui George Arion“ (cel care a furat revista, în 1990!) a dat ortul popii, fiindcă aşa-zisul scriitor de romane poliţiste n-are strop de talent şi, deşi umblă ca porcul cu paiu-n gură (pipa), e uscat ca o iască. Pe cînd – vorba lui Vadim, în discursul funebru de la Cimitirul Bellu – Adrian Păunescu mort e mai viu decît detractorii săi! Dar, să revenim la revista cu titlu atît de frumos. Ca de obicei, Andrei Păunescu publică rubrica „Emisiunile trece, perlele rămîne“. Normal că ele trece, iar ălelalte rămîne, fiindcă e nişte proaste. Nu ştim cum face junele Andrei de le culege, dar efectul e trăznet. Am reţinut cîteva: „Le plac sau nu le plac de mine, sînt vicepreşedintele partidului“ (Marian Vanghelie – totuşi, la care partid se gîndeşte acest f.f. simpatic gagicar?); „Recomandăm conducătorilor auto să circule cu viteză“ (Antena 3); „Era plină marea de submarine... radaruri“ (Dan C. Mihăilescu, TVR Cultural); „Credeam că am pregătit bine partida, însă n-am ţinut cont că există şi adversarul“ (Victor Piţurcă, Prima TV); „Bruneta tînjeşte după atenţia tînărului fecior Poponeţ... În timpul ăsta, femeile se topeau centimetru cu centimetru“ (Kanal D); „Nu mă rătăcesc niciodată. Am un simţ al dezvoltării foarte dezvoltat“ (Sanda Ladoşi, Antena 2); „Instanţa acceptă că Traian Băsescu i-a tras o scatoalcă acelui copil“ (Antena 3). * Ziarul „Tricolorul“, merge voiniceşte, înainte. Fără reclamă. Fără publicitate. Fără sponsorizări. Cu foarte puţine abonamente, pentru că poşta băsistă le refuză banii acelor români care vor să facă aşa ceva. Nişte bestii, hingherii ăştia portocalii, dar îi asigurăm noi că vor plăti. MIERCURI, 7 DECEMBRIE (nr. 2.337): „Traian Băsescu a aflat de la televizor că Dosarul Penal care îi fusese fabricat Tribunului a fost retrimis la Parchetul General: «Ai pus o proastă să rezolve o chestiune delicată care, în loc să facă treaba, îi dă apă la moară lui Vadim!» – a strigat el la Kövesi“; „Elena Udrea i-a amintit lui Traian Băsescu ce a făcut Daniela Andreescu pentru el: 5.000.000 de euro, bani pentru campania prezidenţială din 2009“; „Impostorii“ (editorial de Dumitru Avram); „Rating record, realizat de preşedintele PRM, la Antena 1, în Noaptea de Moş Nicolae. «Minutul de Aur» – 3,5 puncte“; „Pentru că Mugur Isărescu l-a refuzat pe Traian Băsescu definitiv, Emil Boc rămîne, deocamdată, în funcţia de prim-ministru“;  „Încă o «performanţă» a curvei de ţigani Oana Zăvoranu (lansată pe «piaţă» de interlopul Fane Cîrlig): Nebuna a băgat-o, din nou, în spital pe mama ei, cu glicemie 400 (aproape de comă diabetică)“; ,,ULTIMA ORĂ. Şmecherie băsistă: ca să distragă atenţia de la returnarea Dosarului Penal privind evacuarea din sediu a PRM – gaşca portocalie şi mîncătoare de bani publici de la TVR a fabricat, la repezeală, o stire despre şoferul Cezar Marin (?!)“; „Astăzi, ONG-urile pichetează sediul PDL cu ocazia Congresului PPE de la Marsilia“ (Marcela Pîslă); „Şi alte publicaţii ne dau dreptate. Eutanasierea cu bîta“ (Nicolae Prelipceanu, „România liberă“); „Escrocul William Brânză“ („Azi“); „Bani pentru PDL, faza pe Transilvania“ (senator Valer Marian); „Ministrul francez de Interne: «Delincvenţa română de la Paris este organizată în reţele mafiote, deosebit de crude»“; „Fenomene stranii. Fantoma Voievodului Mihai Viteazul a fost filmată la Muzeul Militar“ (Radu Comănescu); „NASA a descoperit prima planetă foarte asemănătoare cu a noastră care poate fi locuită“ (Carla Dinu); „Calendar – 7 decembrie“; „Fenomene paranormale. Blestemul călugărilor din Insula Lacroma“ (Traian Tandin). JOI: „Bişniţă electorală foarte periculoasă pentru sănătatea populaţiei: Fratele lui Traian Băsescu a adus în România o imensă cantitate de mortăciuni – 500 de tone de carne congelată în urmă cu aproape 7 ani!“; „În ziua de Moş Nicolae, pe cînd soţia lui se afla la cumpărături la Paris (?!), Traian Băsescu a primit vizita Ancăi Boagiu şi a copilului lor din flori, cărora le-a pus în «ghetuţe» cîte 15.000 de euro – bani de shopping la Londra (?!)“; „Comasarea alegerilor este antidemocratică“ (editorial de Ruxandra Lungu); „Revoluţionarul Constantin Bebe Ivanovici restabileşte adevărul despre tatăl derbedeului Cezar Marin: N-a fost general SIE, ci un impostor, care a lucrat la Electroaparataj, era alcoolic şi îşi bătea nevasta!“; „Justiţia băsistă e pentru unii mumă, pentru alţii ciumă... În Dosarul traficului de minori şi al pedofiliei, de ce este arestat numai Doru Iuga (de la OTV), iar Cezar Marin (de la DIICOT) e lăsat în libertate?“; „ULTIMA ORĂ. Dorin Cocoş îl şantajază pe Andrei Chiliman să dezerteze de la PNL la PDL“; „Cine îl tot acoperă pe Omar Hayssam?“; „Cît costă Serviciile Secrete? Dar democraţia?“ (S.R. Stănescu); „Epigrame de Moş Nicolae“ (Corneliu Vadim Tudor, citite de autor la emisiunea „Un show păcătos“, de la Antena 1); „A plătit Elena Udrea TVA pentru terenul de pe malul Lacului Griviţa?“; „Traian Igaş poceşte, din nou, limba română: «criminologen» şi «complect»“ (Iosif Buble); „De Ziua Naţională a României, deputatul PDL William Brânză şi-a făcut campanie electorală în Spania“ (Dan Tănasă, Madrid); „Moartea ca o legumă“ (Grid Modorcea); REBUS (Paul Băgneanu); CARICATURI (Miron Dinulescu); HOROSCOP. VINERI: „În Parlament, o nouă mascaradă de neamuri proaste şi ipocrite: MIC DEJUN CU FURĂCIUNE“ (Corneliu Vadim Tudor); „ULTIMA ORĂ. Pentru că a fost muşamalizătă implicarea sa în Dosarul Viktor Bout – Traian Băsescu îi va da şpagă electorală lui Barack Obama 150.000.000 de dolari!“; „Adevăruri ascunse, după decembrie 1989“ (editorial de Gh. Funar); „SCUIPAŢI AICI! Dacă nu ca securistă, măcar ca prostituată Rodica Culcer ar trebui să iasă la pensie“; „Mircea Dinescu: «Grigore Cartianu trebui dat afară de la »“; „Altă deplasare şmecherească la Bruxelles. Matrozul Chior şi-a mai reglat nişte conturi bancare, la Crédit Lyonnais“; „Dan Diaconescu, sluga lui Băsescu“ (Teodor Dungaciu); „Poze cu Traian Băsescu, Kelemen Hunor, Cseke Attila şi deputaţi PDL, arse de revoluţionari în Timişoara“; „Biblioteca Naţională. Basarabie robită“ (Radu Gyr, 1943); „Şi alte publicaţii ne dau dreptate. Jegoşii de la «Click!»“ (Răzvan Ioan Boanchiş, „Naţional“); „Goethe, trandafirul şi crucea“ (Bernard Gorceix, traducere de Anca Grigoriu). SÎMBĂTĂ: „După ce şi-a luat porţia de sictir şi izolare la Bruxelles, Traian Băsescu s-a dus, glonţ, la... Bancă!“; „Aţi ajuns la vorba noastră: trebuie făcută NAŢIONALIZAREA!“ (editorial de colonel Dan Zamfirescu); „SCUIPAŢI AICI! Handicapatul Christian Levant delirează, în fiţuica (n)egoistă «Ring», că aşa-zisa isterie a închisorilor CIA din România ar fi fost lansată de... Vadim?!“; „NEWS ALERT. Adrian Năstase va fi condamnat la 6 ani de închisoare dar cu suspendare (?!)“; „Incredibil, dar penibil: Mafia de la FRF a desfiinţat Universitatea Craiova din cauza ţiganului barbugiu Victor Piţurcă (?!)“ (Memoriu trimis preşedintelui PRM de Adrian Mititelu); „Încercînd să-l debarce pe tractoristul Traian Igaş din fruntea MAI, Vasile Blaga şi-a pus-o în cap pe amanta lui Traian Băsescu“; „Muşamalizare macabră: Românca decapitată fusese împuşcată acum 4 ani, pe domeniu de vînătoare al cetăţeanului israelian Elan Schwartzenberg“; „La Mulţi Ani, Mitzura Arghezi!“; „Şi alte publicaţii ne dau dreptate. Victor Crin Pontarescu“ (Răzvan Ioan Boanchiş, „Naţional“); „Liderul PRM a avut dreptate: În România au existat, din păcate, închisori CIA!“; „Cît cîştigă deputaţii noştri din contractele cu statul“; „Fenomene Paranormale. Avionul blestemat“ (Traian Tandin); „Marii Bolnavi ai Istoriei: J.F. Kennedy“ (Paul Ştefănescu). LUNI: „Pentru informarea corectă a pensionarilor MApN (şi nu numai a lor): La începutul anului 2012 vor fi cumpărate primele jeguri F16 din SUA – în total, României i se vor băga pe gît 48 de «Sicrie zburătoare», care ne vor costa 4,5 miliarde de dolari!!!“; „«Amanţii morţii» se ceartă pe bani: Traian Băsescu i-a reproşat Elenei Udrea că din conturile lui de la Bruxelles lipsesc 2.000.000 de euro (?!)“; „Rating mare făcut de preşedintele PRM vineri seara, la Antena 3, la concurenţă cu emisiunea «Vocea României», de la Pro TV: «Minutul de Aur» – 3,9 puncte“; „Traian Băsescu minte iar: Olanda nu a legalizat consumul de droguri“; „Scrisoare Deschisă adresată ministrului Apărării de un colonel în rezervă: Am fost un idiot în viaţă că mi-am făcut datoria faţă de ţară“ (colonel Ion Mierlici); „Noua Ordine Mondială taie şi spînzură în România“ (editorial de colonel Dan Zamfirescu); „Sfidarea absolută: Pentru ce plătesc românii Televiziunea publică“ (Bogdan Tiberiu Iacob); „Pentru împrospătarea memoriei. O mărturie inedită despre tinereţea lui Nicolae Ceauşescu“ (Silviu Dumitrescu, antrenor emerit, 25 martie 2005); „A murit poeta şi luptătoarea basarabeancă Leonida Lari“ (Comunicat de Presă); „RESTITUIRI. Prefaţă la o nouă carte a Leonidei Lari“ (Corneliu Vadim Tudor, iulie 2005); „FOTBAL. Scandal monstru după Steaua-CFR Cluj“ (Cristian Mihalache). * Am primit o publicaţie idioată: „The Marketer. Revista oamenilor de afaceri vizionari“. De pe copertă ne zîmbeşte faţa ca o Lună plină (şi chelioasă) a lui Safta. Nu, nu e „Safta florăreasa“, din tabloul lui Ştefan Luchian, ci e Valentin Safta, „Director Marketing Ţiriac Holding“ (sau „Hoţing“). Cui credeţi că i se ia un interviu-fluviu, de 7-8 pagini lucioase? Unei mucoase. Şi furăcioase. Şi f... cioase. Numele ei este Simona Plăcintă, hinghereasa de la PDL. Jagardeaua asta cu 3 bărbaţi şi un copil criminal pozează din nişte unghiuri bine studiate, doar-doar nu i se va vedea gura cu buze subţiri, de ştiucă rapace, şi, în general, muianul de ascuţitoare de creioane. Analfabeta Plăcintă ne împărtăşeşte din deşteptăciunea lu’ mă-sa mare, care cică îi zicea: „Nu da braga peste masă“. Aşa că mîrţoaga n-a dat braga, ci şpaga, punînd mîna pe Fabrica de Confecţii de la Focşani şi pe multe alte valori. Ne vom ocupa, în numerele noastre viitoare, de biografia acestei rapandule. * Revista „Insight“ continuă să provoace voma pasagerilor Tarom. În ultimul număr al acestei maculaturi janghinoase pot fi citite ample prezentări făcute unor impostori: aşa-zisul artist plastic Dan Perjovschi (în realitate, un oligofren care îşi lasă mucii pe pereţi) şi scriitorul închipuit Mircea Cărtărescu (penibil băiatul, degeaba e îndopat cu bani şi reclamă, nu-l citeşte nici mă-sa). Şefa acestei publicaţii idioate este o oarecare Laura Lică, dar ea colaborează cu alţi şmecheri: Eduard Ciceu, Marilena Mantu, Robert Vasilescu, Sonia Rusu. Ăştia nu-şi dau seama că pasagerii nu vor caricaturi de teapa lui Rahat cu Perje şi Că-că-cărtărescu (lăudat de un cretin, pe nume Adrian Şchiop)? Ce ruşine! * Revenim la „Flacăra lui Adrian Păunescu“. Ce credeţi că descoperim noi în nr. din 12-18 martie 2010, pe cînd poetul trăia? Un editorial al lui Adrian Păunescu, sub titlul: „Persecuţia îl întăreşte pe Geoană“. Nimeni, însă, nu-şi putea imagina, în urmă cu aproape 2 ani, că Mircea Geoană avea să fie persecutat nu de duşmani, ci chiar de ai lui! * LA închiderea  EDIŢIEI. În perioada 12-15 decembrie, preşedintele PRM se află la Strasbourg, unde participă la lucrările ultimei sesiuni din acest an a Parlamentului European.

ALCIBIADE

Polemici « Controverse

Îmi va fi veşnic dor

de Fănuş Neagu

Pe prietenul meu de o viaţă, – Fănuş Neagu – l-am cunoscut în paradisiaca Sinaie, la „Pelişor“, unde îşi concepeau operele cei mai vestiţi scriitori din România socialistă. Acolo, li s-au oferit cele mai bune condiţii pentru creaţie. Mircea Eliade consemna că „adevăraţii eroi ai unei societăţi sînt creatorii autentici, şi nu politicienii, bogătaşii şi oportuniştii!“ (O istorie se face după documente şi nu după resentimente! După sinistra eră stalinistă, reprezentată de criminali ca Theohari Georgescu, Iosif Chişinevschi, Nicolski, Al. Drăghici, Ana Pauker şi alţii, odată cu alegerea lui Nicolae Ceauşescu ca întîistătător al ţării, s-au făcut multe fapte bune în cultură, culminîndu-se cu editarea întregii opere eminesciene şi enesciene). Fănuş Neagu face parte dintr-o „generaţie de aur“, formată în „ Era lui Ion Antonescu“, şi în România socialistă. L-am considerat şi îl consider un remarcabil scriitor „stilist“, care, alături de Eugen Barbu şi Nichita Stănescu, ne-a lăsat o operă, nemuritoare, profund acordată-n spiritualitatea conturată-n străvechea „Dacie Felix“, şi sînt convins că va străluci în timpii seculari.

Acest fiu al regiunii de lîngă „oraşul cu salcîmi“ din încîntătoarea cetate istorică Brăila, a fost şi rămîne un veritabil artist-patriot, care a omagiat operele generate de cei mai dotaţi exponenţi ai „frumosului liber“.

Fănuş Neagu – acest nou Lohengrin, ivit pe pămînt românesc – a fost un mare optimist! Cînd l-am întrebat de ce preferă cîmpia, în locul munţilor, el mi-a răspuns: – „Fiindcă în cîmpie e mai multă lumină, uneori chiar torenţială! – ceea ce înseamnă, încrederea în forţele binelui şi în triumful vieţii, în lupta dură, cu moartea“.

Nu a fost invidios, conştient fiind că, „invidia e precum rugina, ce distruge fierul“.

Mi-a vorbit, întotdeauna, cu o christică smerenie, despre clasicii noştri – Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, George Bacovia, Ion Barbu, George Călinescu, Mateiu Caragiale – al căror fiu spiritual se considera – la care se adaugă adoraţia sa pentru Eminescu, Brâncuşi, Enescu şi Eugen Ionescu.

Nu odată îmi cita din opera lui Arghezi, cuvintele după care genialul Eminescu „şi-a înmuiat condeiul de-a dreptul în luceafăr“. Era încîntat de „Catrenul“ lui Lucian Blaga, din care se reliefează versul: „Roua e sudoarea privighetorilor, ce s-au ostenit, toată noaptea, cîntînd“.

Preţuia, în mod deosebit, metaforele din „Femeia avea părul des, ca mierea arsă“, iar din poemele lui Nichita Stănescu, îmi evidenţia cantabilitatea poetului, mai mult „melodiind“, decît recitînd: „Există un zîmbet, în toate lucrurile“. A adorat romanul lui Eugen Barbu – pe care-l considera, un „Baiazid Ilderim al literaturii noastre!“ – am numit capodopera „Săptămîna nebunilor“; a fost  singurul prozator român care a accentuat că personajul principal al romanului este Veneţia – după Eugen Barbu, o „cetate strivită de mister“.

M-au emoţionat, puternic, operele lui, precum „Îngerul a strigat“, cartea dedicată prietenilor săi, cronicile sportive – unice în literatura mondială, – pamfletete vitriolante, la adresa unor îngustimi de spirit, la care asociez mult inspiratele pastele, care ar putea avea ca „motto“, cuvintele latine: „non multa, sed multum“.

A fost un scriitor care avea mult umor. Într-o cronică sportivă a ironizat pe un fotbalist leneş, spunînd că: „el fuge de unul singur, dar iese, mereu, al doilea“! A ştiut să fie şi un neotrubadur, emoţionant, cînd despre o femeie frumoasă a scris că: „această făptură minunată, cînd se dezbrăca, mirosea a lemn de biserici“...

În această sinistră „Eră Traian Băsescu“, asemenea tribunului Corneliu Vadim Tudor, a pus la stîlpul infamiei pe toţi trădătorii de ţară, pe toţi parveniţii şi, mai ales, pe denigratorii istoriei noastre şi ai Poporului Român şi, nu în cele din urmă, pe toţi „şacalii literari“ ce i-au jignit pe valoroşii creatori din România, în frunte cu Mihai Eminescu.

L-a apreciat, în mod deosebit, pe Corneliu Vadim Tudor, pe care l-a considerat, „un poet al epopeii naţionale, un formidabil cunoscător al limbii române, un scriitor cultivat, un autentic român-filoromân, care a «tescovit» oştenii din a răului lume“!

Iată de ce îmi va fi veşnic dor de Fănuş Neagu, poate cel mai orphic prozator român...

Doru Popovici

TABLETĂ

Ioana Matei,

poeta unei critici obediente

Modestul volum ,,Steaua călătoare” (sponsor scriitoarea Viorica Panaitescu), al Ioanei Matei, îmbracă două forme de scrieri: poezii obişnuite şi în formă de rondeluri. Pentru cel din urmă, poeta noastră are îndemînare aparte, pentru care depune nu doar pasiune, ci şi un real interes. Şi nu că această formă de scriere s-ar afla pe cale de dispariţie, ci mai degrabă pentru buna dispoziţie ce-i creează poetei acest gen literar, iar condeiul o reprezintă ca atare. Şi ar mai fi de spus ca Ioana Matei este iubitoare de natură, şi dacă nu ar fi fost aşa, poezia sa nu ar mai avea o asemenea amploare. Privită cu atenţie, nu există titlu de poezie care să nu aibe trăiri din viaţa ei decupată, să zicem, cu rigla, din decorul feeric al acesteia.

Surprinzător pentru noi sînt nu temele abordate, pastelate în felul lor, colorate de fel de fel de găselniţe lirice, ci de aplecarea afectuoasă asupra cuvîntului care, de multe ori este atît de simplu încît te înfioară, dar pe care îl face duios să curgă şi să vorbească pe limba lui la fel de dulce şi curată. Da, curată! Nici că poate fi altcumva poezia acestei autoare, chiar dacă lasă impresia că este scrisă cu multă uşurinţă, numai că rîvna sa scriitoricească este una tenace, exuberantă, pe măsura menestrelilor de odinioară. Este suficient să trecem în revistă, de la pg. 57 ,,Rondel de toamnă”, încît cititorul să analizeze, prin lectura sa, cum sînt şi cum sună poemele Ioanei Matei: ,,Aşterne toamna-ncet, agale,/ Covor de frunze ruginii,/ Pe pantele de deal domoale/ Şi pe potecile din vii.// Coboară turmele în vale/ De pe păşunile tîrzii,/ Cînd ţese toamna-ncet, agale,/ Covor de frunze ruginii.// Pe drumurile de la poale, / - În ale toamnei simfonii -/ Răsună cîntec de cavale./ Într-un tîrziu apus de zi,/ Se-aşterne toamna-ncet, agale.”

Credem că a venit vremea să spunem că poezia – cea discutată aici – trebuie cultivată şi împrospătată, cu toate riscurile la care am putea fi expuşi în faţa unei critici obediente.

Ion Machidon

Preşedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental“

De ce mă fascinează

Serviciile Secrete?

Mă fascinează pentru că acolo găseşti oameni deştepţi. Cînd vrei să acoperi o situaţie, să distragi atenţia publicului asupra unei probleme grave, trebuie să inventezi imediat ceva cu care să intoxici poporul, imaginîndu-ţi că nimeni nu observă ce faci. Eronat. Serviciile Secrete îţi ştiu orice pas făcut, orice faptă ilegală săvîrşită. Dacă cineva crede că în ţara asta s-a furat ca-n codru, pe bază de cumetrii, combinaţii, afaceri ilicite şi cîte alte mîrşăvii, fără să se observe, se înşală amarnic. Serviciile Secrete au notat de cîte ori ai sughiţat pe zi, cîte scobitori sau pioneze ai furat, te privesc fără ca tu să afli şi, la un moment dat, îţi pun patalamaua pe masă şi vei ajunge să plăteşti şi ce n-ai făcut. Nu trebuie uitat că Ceauşescu se mîndrea cu Serviciile lui Secrete, ai căror agenţi erau pregătiţi de „genii“ precum M. Gadaffi, care a stat non-stop în România timp de 2 ani. El a locuit ca „pacient” la Institutul de Geriatrie Ana Aslan şi, uneori, la una din luxoasele case conspirative din vecinătatea Arcului de Triumf. Gadaffi este cel care a introdus în rîndul spionilor mai multe femei decît bărbaţi, fiind convins că femeile sînt mai inteligente decît bărbaţii; îşi dorea numai femei frumoase. Se zvonea, la un moment dat, că România are cele mai performante Servicii Secrete din Europa, lucru care s-a dovedit a fi real. Eu cunosc oameni care au lucrat şi mai lucrează în spionajul european şi în lumea arabă, şi, printre ei, vreo 21 de femei-spion. Dacă cei ce au jecmănit România şi au adus-o la sapă de lemn cred că nu se ştie ce au făcut, se înşală. Dacă Ion Iliescu, cu făloasa lui mineriadă, şi Virgil Asztaloş Măgureanu cred că nimeni nu le cunoaşte faptele vor avea mari surprize. Toţi şmecherii care s-au îmbogăţit subit sînt luaţi în vizor. „Umbrele“ celor menţionaţi le ştiu fiecare mişcare. De aceea, chiar dacă vor să-şi acopere urmele, cei doi foşti demnitari nu vor reuşi. Şi, cu siguranţă, vor plăti cu vîrf şi îndesat, pentru că, pe lumea aceasta, nimic nelegiuit nu rămîne nepedepsit.

Sofia BrânduŞ-Ittescu

Microsioane istorice

Ceremonii sub apă

Doi tineri polonezi, Eva şi Pavel Barkovsky,pasionaţi ai înotului subacvatic, au hotărît

să se înscrie pentru concursurile Cărţii Recordurilor, să-şi facă cununie religioasă în mijlocul unui lac,la o mare adîncime, în vreme ce, deasupra lor,să fie asistaţi de nuntaşi, pe yachturi, şi bărci.

Mai înainte însă ei au negociat evenimentul cu 10 preoţi cu aptitudini de scafandru.

Tinerii însurăţei şi-au comandat costumul de mire şi rochia de mireasă cu trenă special

adaptate pentru această situaţie.

La ceremonia de sub apă au luat parte mai bine de 300 de invitaţi, ea fiind urmată de o mare petrecere pe plajă, cu dansuri şi focuri de artificii. În Cartea Recordurilor, Nunta Poloneză subacvatică a fost înscrisă ca singurul eveniment de acest fel, din vara anului 2011, de pe Planetă.

Cam în aceeaşi vreme, aflat în vacanţă în Croaţia, Prinţul Henry al Marii Britanii, în vîrstă de 26 de ani, cunoscut pentru stilul său de viaţă nonconformist, s-a aruncat îmbrăcat în piscina unui club de fiţe, cel mai atractiv din Europa ca loc acvatic recreativ.

Toţi cei aflaţi acolo în weekend, pe Insula Hvar, la Veneranda, au intrat într-o panică de nedescris, ca martori la un asemenea accident al fiului regretatei prinţese Diana. N-a fost nevoie de nici un îndemn ca participanţii de toate vîrstele, de la tineri la oameni în deplină fire să sară, aşa cum erau, îmbrăcaţi sau în costume de baie, în piscină să-l scoată şi să-l ducă rapid la bar şi de acolo în apartament.

Cu o mulţime de doctori veniţi în ajutor,Prinţul Henry i-a speriat pe toţi şi mai mult,cînd a sărit în picioare, în mijlocul camerei,începînd să danseze: era beat-mort.Da, dar tocmai într-o asemenea stare ar fi putut să-şi dea duhul!

Imediat după ce a fost schimbat de haine şi, înfăşurat în cearceafuri şi pulovere uscate, îndopat cu ceaiuri şi medicamente, a adormit. Pe urmă s-a aflat că prinţul fusese părăsit de foto-modelul de lenjerie intimă Florence Brudnell Bruce, din pricina infidelităţii. Dar oricît s-au străduit curioşii, n-au ajuns la o concluzie sigură: care dintre ei era infidel?

Vasile Băran

Epigrame de Moş Nicolae

I. Astăzi, de Moş

            Nicolae

Capatos, îţi fac

            un dar:

De la promo,

            o tigaie

Şi-un rating

            incendiar!

II. Moşule, te rog

            frumos

Fii atent la a ta

            soartă:

Cruduţa te pune jos

Şi îţi trage şi la poartă...

III. În noaptea de Moş Nicolae

Băsescu a căzut în baie.

Dau leafa mea de la Bruxelles

Că Nuţi Udrea e... sub el!

Corneliu Vadim Tudor

(Epigrame citite de autor la emisiunea „Un show păcătos”, de la Antena 1, luni, 5 decembrie 2011)

Atitudini « Polemici

România Mare – Înfăptuire

epocală a întregului Popor Român (1)

Unirea a fost rodul luptei pline de sacrificii a întregului popor român de pe ambii versanţi ai Carpaţilor – prin actul istoric de la 1 Decembrie 1918 împlinindu-se idealul care devenise „suma vieţii noastre istorice“. Aşa cum aprecia luceafărul poeziei româneşti Mihai Eminescu, idealul scump care, asemenea unei flăcări, a luminat întreaga istorie a Poporului Român, şi-a încununat astfel lupta multimilenară.

Victoria strălucită a libertăţii asupra tiraniei şi împilării străine, Hotărîrea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, care rostea sentinţa dreptăţii eterne în procesul milenar al reîntregirii Neamului Românesc în hotarele fireşti ale Daciei străbune – de unire a Transilvaniei cu ţara mamă – România – a fost susţinută nu numai de cei peste 100.000 de români veniţi din toate judeţele Transilvaniei, şi reprezentanţii Vechiului Regat, ai Basarabiei şi Bucovinei, prezenţi şi ei la Alba Iulia, şi de vibrante mesaje din toate colţurile Ardealului, Banatului, Crişanei şi Maramureşului. S-au exprimat entuziasmul, sentimentele patriotice de aprobare, de adeziune totală la acest final apoteotic al luptei milenare pentru unirea într-o singură ţară a tuturor fiilor aceleiaşi naţiuni pe strămoşescul pămînt, într-o Românie Mare.

Miile de telegrame, mesaje, scrisori care transmiteau aceste sentimente, demonstrează modul în care a fost primită această veste cu rezonanţe istorice, întreaga solidaritate şi adeziunea totală faţă de deciziile adevăratului Parlament românesc de la Alba Iulia.

„Neamul Românesc... prăznuieşte azi pe de o parte dezrobirea sa de sub jugul vremurilor de urgie şi umilire, iar pe de altă parte, proclamă şi rosteşte în faţa lumii întregi, că în urma dreptului de liberă dispunere asupra sorţii sale se uneşte cu fraţii din liberul Regat Român“ – se remarcă în mesajul Adunării românilor din oraşul Beiuş.

Mai de mult 1.500 de români din Feldioara, în telegrama lor adresată preşedintelui Consiliului Naţional Român Central, Şt. Ciceo Pop, salută „cu respect şi însufleţire pe ilustrul prezident şi pe Marele Sfat al naţiunii române, salutăm şi felicităm cu sufletul şi cu inima noastră strălucita Adunare Naţională a tuturor românilor din Transilvania, dorim din suflet izbînda şi întruparea profeţiei: «Viitor de aur România are!, şi prevăd prin secoli a ei înălţare»“. Sfatul naţional român din Lupeni, Petrila şi Petroşani scria la rîndul său: „Aderăm la rezoluţiunea Adunării Naţionale Române“.

Un ecou amplu l-a avut Hotărîrea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia în teritoriile de dincolo de Carpaţi. Academicienii Petru Poni, Iacob Negruzzi, Simion Mehedinţi, Grigore Antipa, Dimitrie Onciul, dr. Victor Babeş, Gh. Ţiţeica, I. Bianu, Al. Lapedatu, Vasile Pârvan, în numele Academiei Române au adresat următoarea telegramă: „Academia Română, care reprezintă de la întemeierea sa unitatea culturală a românilor de pretutindeni, trimite salutul ei frăţesc Consiliului Dirigent şi Adunării care a proclamat unirea politică a românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească prin actul lor, gîndul statornic al neamului nostru“.

În emoţionantul salut, transmis din Iaşi Adunării de la Alba Iulia, marele istoric Nicolae Iorga scria: „În clipa cînd ceea ce au urmărit trudele şi suferinţele voastre de mucenici timp de atîtea sute de ani ajunge a fi un crez de biruinţă, lăsaţi să vie către voi şi înduioşatul glas al cuiva care o viaţă a urmărit, pas cu pas, fiecare dintre aceste silinţi şi dureri şi s-a împrietenit în gîndul său cu toţi aceia dintre voi care, ca şi dînsul, au muncit şi au crezut“.

(va urma)

Colonel (r) Cristache Gheorghe

Doctor în Istorie

La Mulţi Ani, Mitzura Arghezi!

Sîmbătă,, 10 decembrie a.c., doamna Mitzura Arghezi a împlinit o frumoasă vîrstă. Fiica marelui poet Tudor Arghezi a rămas la fel de tînără, fiind înnobilată de spiritul justiţiar pe care l-a moştenit de la tatăl său şi căruia i-a dat strălucire în generoasa familie a Partidului România Mare. Actriţă de teatru şi film - a jucat în nemuritorul „Titanic Vals“ - doamna Mitzura Arghezi a fost deputată, în două rînduri, în Parlamentul României, din partea Partidului fondat şi condus de Tribun. La Mulţi Ani, Mitzura Arghezi!

Incredibil, dar penibil: Mafia de la FRF a desfiinţat Universitatea Craiova din cauza ţiganului barbugiu Victor Piţurcă (?!)

MEMORIU

Domnule preşedinte

CORNELIU VADIM TUDOR,

Avem onoarea să vă prezentăm cîteva date despre situaţia tragică prin care trece clubul de legendă al fotbalului românesc, F.C. UNIVERSITATEA CRAIOVA.

– Comitetul Executiv al Federaţiei Române de Fotbal, din data de 20 iulie 2011 a decis excluderea provizorie a clubului F.C. UNIVERSITATEA CRAIOVA din cadrul membrilor afiliaţi ai FRF, urmînd ca această decizie să fie validată de prima Adunare Generală Ordinară a FRF, care a fost programată pentru data de 16 mai 2012. Acest lucru este menţionat inclusiv în hotărîrea trimisă clubului nostru, în condiţiile în care prima întrunire a Adunării Generale a FRF este programată pe 16 mai 2012!

– Motivul oficial pentru care Comitetul Executiv al FRF a luat această decizie a fost acela că F.C. UNIVERSITATEA CRAIOVA s-a adresat instanţelor de judecată, în speţă Curţii de Apel Bucureşti, într-un litigiu cu VICTOR PIŢURCĂ, litigiu în care fusesem judecaţi de comisiile neautonome şi neindependente de FRF, conduse de avocaţii de familie de ani de zile ai lui Victor Piţurcă, şi numiţi în aceste funcţii de Mircea Sandu, dovediţi în acest sens, fără tăgadă, de noi, prin acte care nu lasă loc interpretărilor. Potrivit acestei decizii, am fost obligaţi să plătim suma de 7.000.000 de euro lui VICTOR PIŢURCĂ!?!

– Drept efect al acestei excluderi abuzive, FRF a continuat cu abuzurile, hotărînd ca 39 de jucători aflaţi sub contract cu F.C. UNIVERSITATEA CRAIOVA să devină liberi de contract, în baza deciziei de excludere provizorie, şi să poată semna contracte cu noi cluburi, din postura de liberi de contract.

Consecinţele acestei decizii sînt următoarele:

– Clubul F.C. UNIVERSITATEA CRAIOVA a fost, practic, desfiinţat;

– Patrimoniul societăţii a fost devalizat;

– Cca. 100 de salariaţi au rămas fără serviciu (muncitori stadion/ cantonament, angajaţi club);

– Cca. 2 milioane de simpatizanţi sînt îndureraţi.

Abuzurile săvîrşite de Mircea Sandu, Dumitru Dragomir şi acoliţii lor sînt extrem de grave şi fac obiectul mai multor reglementări penale, dar primează:

– încălcarea accesului liber la justiţie, prevăzut şi garantat de Constituţia României;

– încălcarea dreptului la apărare, prevăzut şi garantat de Constituţia României, dar şi de Legea Sportului, act normativ în baza căruia FRF a luat fiinţă;

– întreruperea abuzivă a relaţiilor contractuale dintre club şi jucători, jefuind, practic, patrimoniul clubului, munca de selecţie şi formare, desfăşurată, de ani de zile, de clubul nostru.

Pentru o mai bună înţelegere a situaţiei, vă anexăm rezoluţia procurorilor DNA (17 pagini), purtînd semnătura procurorului-şef adjunct Petru Narita, cu privire la această cauză.

Vă mulţumim.

Director General, Adrian MITITELU

Craiova, 9 decembrie 2011

UNGURI

Acest regim terorist se menţine la putere printr-un permanent şantaj reciproc, între Traian Băsescu şi UDMR!

Ungurizarea activităţilor comerciale

În luna decembrie 2009, Asociaţia Tinerilor Maghiari din Transilvania, subordonată organizaţiei fasciste a UDMR, a organizat un aşa-zis miting de protest în faţa supermarketului Billa din Municipiul Sf. Gheorghe, jud. Covasna, unde, prin posterele afişate, cerea ca produsele din magazine să fie inscripţionate în limba ungurească şi ca personalul care serveşte să se adreseze clienţilor în ungureşte.

La fel s-a procedat şi în anul 2010, pe parcursul căruia şefii UDMR din judeţul Covasna au lansat mai multe „apeluri“ către cetăţeni, prin presa scrisă şi audio, să facă cumpărături numai din magazinele unde produsele au etichete inscripţionate în limba ungurească şi personalul li se adresează în limba lor maternă, maghiara. Printr-o „directivă“ emisă de conducerea Primăriei Municipiului Sf. Gheorghe (UDMR) către toate societăţile comerciale se sugera ca denumirile firmelor să fie inscripţionate în limba maghiară, pentru a se evita unele sancţiuni financiare.

Joi, 8 decembrie a.c., primarul Municipiului Sf. Gheorghe, judeţul Covasna (UDMR), a declarat că a trimis o scrisoare conducerii supermarketului Kaufland, care urmează să se deschidă în luna ianuarie 2012, prin care a cerut ca personalul care va servi clienţii să se adreseze în ungureşte, produsele să aibă etichete în limba ungurească şi ca denumirea firmei (Kaufland) să fie scrisă în limba maghiară.

A mai declarat: „În Ţinutul Secuiesc sîntem peste 75% maghiari şi predindem să fim serviţi în limba noastră“. Liderul UDMR le-a recomandat concetăţenilor de etnie maghiară ca în caz contrar „să boicoteze firma şi să-şi facă cumpărăturile din alte magazine, unde li se vorbeşte în limba maghiară“.

Aşa sînt trataţi românii, în acest regim mizerabil, de către antiromânii din UDMR.

Pînă cînd această umilinţă împotriva românilor?

Jurist Gică Agrigoroaie

PDL continuă trădarea Intereselor Naţionale (1)

Mass-media ne aduce la cunoştinţă un nou act de trădare a Intereselor Naţionale ale României, săvîrşit de către Guvernul pedelist. „Daţi-ne votul pentru noul preşedinte al Senatului – Vasile Blaga –, iar noi vă dăm postul de Secretar General al Guvernului“, pare să sune glasul de comerciant de lux al lui Emil Boc. Şi gata. Trocul s-a făcut. Nu-l doare pe nimeni din actuala Putere. Nici măcar o tresărire. Doar vînzarea să iasă, fără condiţii, numai regula să fie una singură: prin orice mijloace, PDL să se menţină în scaunele Puterii. Aceasta este esenţa politicii lui Traian Băsescu şi a partidului patronat de el.

UDMR, partid revizionist, antiromânesc, deţine în Guvern posturi de mare importanţă, iar domeniile pe care le administrează sînt în continuă decădere – ca şi celelalte, dealtfel, din subordinea miniştrilor pedelişti –, din punct de vedere social, economic şi administrativ, spre răul permanent al populaţiei majoritare, adică al românilor. Domeniile Sănătate, Cultură, Mediu, plus înalta funcţie de vicepremier, deţinute de către revizionişti maghiari, cu statut, fără îndoială, şi de spioni, culminează cu un al 5-lea post ocupat de un ungur: Secretar General al Guvernului (SGG).

Într-un articol din „Adevărul“ din 29 noiembrie 2011, pag. 9, intitulat sugestiv „UDMR a primit cheia Protocolului de Stat“, se arată clar că acest troc s-a făcut „în schimbul votului pentru Vasile Blaga la şefia Senatului“. Compromisul, cu iz de trădare, este dezvăluit de însuşi Kelemen Hunor, preşedintele acestei organizaţii revizioniste, antiromâneşti. Citez: „După cum ştiţi, SGG nu a fost deţinut niciodată de o altă formaţiune politică, decît de aceea care a dat şi premierul. Compromisul (de acum – n.m.) este şi din partea lor, şi din partea noastră“. Adică, „vezi Doamne“ – ar spune ungurul – „am renunţat şi noi la ceva“. Totuşi, această declaraţie aduce ca un fel de laudă sau un triumf în faţa PDL, care cedează mereu, cu încă un act de trădare, în faţa UDMR. Şi totul se face pentru a se menţine la Putere.

Este necesar să subliniem faptul că în subordinea SGG intră o serie întreagă de agenţii şi instituţii de Stat care, la rîndul lor, deţin importante domenii în activitatea socială, economică şi administrativă, despre care „Adevărul“ notează că este vorba de cîteva zeci de asemenea unităţi, între care se menţionează Regia Autonomă-Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS), care gestionează vizitele de protocol ale demnitarilor; – Coordonarea Corpului de Control al primului-ministru; – Agenţia pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Şi nu voi enumera, acum şi aici, restul de pînă la cîteva zeci de instituţii şi agenţii asemănătoare. Bănuim sau ne aşteptăm ca în conducerea unor asemenea agenţii şi instituţii, din subordinea SGG, să apară şi alţi udemerişti, care să facă jocul spionajului şi revizionismului practicat de Budapesta împotriva României.

Revizioniştii unguri ar face mai bine să se preocupe de problemele social-economice ale propriei ţări şi nu să gîndească la ce teritorii ar putea să rupă din trupul ţărilor vecine sau ce cetăţeni din aceleaşi state ar putea fi consideraţi maghiari. Aceeaşi politică periculoasă o îmbrăţişează şi revizioniştii unguri, trăitori pe acest pămînt românesc străvechi, care, în loc să-i preocupe problemele social-economice ale conaţionalilor din judeţele Covasna şi Harghita, vor autonomia teritorială a aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Dar să vedem ce acţiuni antiromâneşti întreprind revizioniştii budapestani pe teritoriul României.

Cu aproape două luni în urmă, vicepreşedintele Parlamentului Ungariei, Lezsak Sandor, fără îndoială, avînd acordul revizioniştilor unguri din Guvernul României, sosit în judeţul Bacău, umbla, precum Vodă prin lobodă, prin satele de aici, locuite de românii ceangăi, pe care doreşte să-i facă, peste noapte, unguri. S-au făcut, de-a lungul anilor, chiar în prezenţa unor unguri, anchete, pînă şi de către comisii parlamentare, care au constatat, fără dubii, că ceangăii s-au declarat români. Prefectul judeţului acceptă să se întîlnească cu Lezsak Sandor, de faţă cu reprezentanţii ceangăilor, pentru a se stabili înfiinţarea de şcoli pentru ceangăii „maghiari“, care să înveţe limba ungurească. Adică să se înceapă un proces de ungurizare a românilor, cu eforturile şi cheltuiala Statului Român. Cere, totodată, autorităţilor băcăuane ca judeţul să se asocieze cu unele din Ungaria, precum Covasna şi Harghita. Mai mult decît atît, există un anume Hegyli Attila, responsabil cu programul de învăţămînt al „Asociaţiei maghiarilor ceangăi din Moldova“. Deci, revizioniştii unguri nu se limitează la prezenţa ceangăilor numai într-un judeţ, ci visează să se extindă şi în alte locuri din Moldova. Nu ar trebui să ne surprindă ce visează extremiştii maghiari, pentru că tupeul ungurilor este rezultatul politicii trădătoare, de neam şi ţară, practicată de Traian Băsescu şi PDL, partid patronat de „domnia“-sa. Tot în această vizită, vicepreşedintele Parlamentului Ungar cere autorităţilor române să numească un inspector şcolar pentru problemele ceangăilor maghiari din Moldova, normal, pe cheltuiala românilor.

Să ne imaginăm: dacă aceste şcoli cu copii şi tineri ceangăi şi-ar desfăşura o activitate educaţională susţinută, ce-ar trebui să cunoască aceşti copii şi tineri, mai înainte de toate, după concepţia revizioniştilor-şovini maghiari? Că sînt unguri de cînd lumea şi pămîntul; că satele/locurile unde trăiesc ţin de ţara-mamă Ungaria; să fie uniţi şi să ceară, pînă-şi pierd vocea, autonomie. Şi mai departe ştim ce vor mai învăţa, bieţii copii români în şcoli cu limba de predare maghiară. Ce mă face să cred asta? Iată, tocmai de Ziua Naţională a României, 1 Decembrie a.c., „Jurnalul Naţional“ pag. 7, într-o notă, arată că jandarmii români prind 15 tineri maghiari, care aveau şi afişau pancarte cu mesaje împotriva Sărbătorii Naţionale a românilor de pretutindeni. Pe o pancartă scria „Eu sînt aici maghiar“, iar pe o alta „Fiecare să se întoarcă la mormintele strămoşilor lor“. De asemenea, o agitaţie duşmănoasă împotriva României şi a Poporului Român face, fără întrerupere, organizaţia revizionistă „Mişcarea Tinerilor (maghiari –n.m.) din cele 64 de comitate“.

Tot cu prilejul Zilei Naţionale a României, Lászlo Tökeş se dă diplomat autentic şi urează „fraţilor“ români de 1 Decembrie „o sărbătoare frumoasă“, totodată cerînd şi autonomia cunoscutului ţinut românesc, notează cotidianul. Acelaşi revizionist înrăit mai declară: „măcar să ni se asigure pe acest teritoriu drepturile minoritare şi autonomia naţională, pentru Transilvania şi alte regiuni ale Ungariei, care au fost rupte de ţara-mamă“. Constatăm, deci, cu uşurinţă, conţinutul otrăvit al urării făcute „fraţilor“ români de către Lászlo Tökeş.

(va urma)

Radu Pădurariu

Poze cu Traian Băsescu, Kelemen Hunor, Cseke Attila şi deputaţi PDL, arse de revoluţionari în Timişoara

Aproximativ 50 de revoluţionari au protestat, miercuri după-amiază, 7 decembrie, la Timişoara, cerînd păstrarea indemnizaţiilor pentru această categorie. Ei au ars fotografii cu Traian Băsescu, cu reprezentanţii UDMR Kelemen Hunor şi Cseke Attila, cu deputaţi PDL de Timiş şi reprezentanţi ai Bisericii, potrivit Mediafax. Revoluţionarii, care solicită să le fie păstrate indemnizaţiile, s-au adunat în faţa Prefecturii Timiş, unde au stat aproximativ o oră, fără a scanda sau a afişa lozinci. Ulterior, ei s-au îndreptat în linişte către Piaţa Victoriei, unde au protestat circa 50 de revoluţionari. Unul dintre ei, Lorin Fortuna, a dat foc unei poze a preşedintelui Traian Băsescu, iar ulterior, împreună cu alţi revoluţionari, a ars fotografii care îi înfăţişau pe preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, pe fostul ministru al Sănătăţii, Cseke Attila, pe deputaţii PDL de Timiş Alin Popoviciu şi Gheorghe Ciobanu şi pe mai mulţi reprezentanţi ai Bisericii, dar şi cîteva ziare locale. Revoluţionarii au scandat lozinci împotriva Guvernului şi a preşedintelui Traian Băsescu. Liderii revoluţionarilor au anunţat, la finalul protestului, că vor organiza un nou miting la Timişoara, vineri, 9 decembrie, de la ora 14. Guvernul nu va acorda anul viitor cupoanele sociale, abia introduse cu noua Lege a educaţiei, destinate familiilor cu venituri reduse care au copii preşcolari, va sista indemnizaţiile pentru revoluţionari şi va limita reducerile de tarife şi gratuităţile la transport, relevă un document guvernamental.

„România Mare“ pe meridianele lumii

Doi ani de cînd Israelul a cumpărat România (2)

În perioada interbelică, 4 milioane din românii occidentalizaţi, evrei, germani şi maghiari, formau oraşul parazitar, care făcea legătura celor 16 milioane de ţărani ortodocşi cu metropolele din Vest. Chiar dacă totul s-a năruit în 1945, dictatura de dezvoltare a deschis noi perspective, mai ales materiale. Pînă şi această formă de emancipare şi cooperare negativă cu Occidentul a eşuat 1989.Teroarea de la Revoluţie şi, apoi, frica de libertate au împins societatea înapoi. Idealul a devenit perioada de dinainte de Ceauşescu, sau chiar România Mare: PRM, condus de Corneliu Vadim Tudor; PCR, FSN, PDSR, PSD, Iliescu, garantul soborniciei şi duhovniciei pravoslavnicie; PD, Petre Roman şi Silviu Brucan, partida evreilor, precum şi UDMR-ul maghiarilor. Corneliu Coposu, greco-catolic, a fost marginalizat, precum ex-regele Mihai I, Ion Raţiu şi Radu Câmpeanu, veniţi din Vest. Legătura cu Occidentul, în mod autentic şi productiv, o fac numai uniţii cu Roma din Ardeal, care au formulat programul de emancipare naţională şi socială. Moldo-valahii cred însă că ei sînt chemaţi să conducă, să fie modelul de urmat pentru toţi românii. De aceea, se folosesc în relaţiile cu occidentalii de evreii, maghiarii şi românii masoni educaţi în Vest şi de curentele culturale ale acestuia. Dacă pe aceste căi ocolite ei nu au succes, evreii sînt de vină. Din această perspectivă este mai uşor de înţeles anexa. În afară de aceasta, antisemitismul ortodocşilor este şi o formă de antioccidentalism. După trecerea în revistă a impasului secular al cooperării şi coordonării activităţilor românilor şi al intermediarilor lor cu Occidentul, sper ca, din multitudinea copacilor din anexă, să se poată desluşi şi ceva din pădurea pe care nu o iau în considerare cei ce ajung la concluzia că evreii au cumpărat România în anul aderării la UE.

De două decenii, occidentalii vor să-i scoată din amorţeală şi fatalism oriental pe moldo-valahi. Transilvania şi Banatul şi-au reamintit unirea cu Roma şi lucrurile merg bine. Prin integrarea în UE şi NATO, toţi românii au şansa să se elibereze din lanţurile grele ale soborniciei şi duhovniciei moscovite şi constantinopolitane, cum se exprimau înaintaşii din perioada interbelică. Ce s-a făcut pînă acum în acest sens? Dialogul tărăgănat şi Unirea cu Roma subminată, în ciuda vizitei Papei Ioan Paul II la Bucureşti şi a încurajării: Nu vă fie frică! În această situaţie de tranziţie, pînă se coc ortodocşii moldo-valahi - o expresie interbelică - sînt reactivate strategii, canale de cooperare cu occidentalii din perioada interbelică: francmasonii, liberalii, curentele culturale, evreii şi maghiarii. Ideile politice care-i însufleţesc pe Traian Băsescu şi guvernanţii actuali sînt cam aceleaşi ca în perioada interbelică: „un amalgam de liberalism, curente culturale occidentale, maghiari şi un nelipsit consilier evreu? Volodea Tismăneanu i-a luat locul lui Brucan“, tot felul de afaceri şi dependenţi de Putere, pescuitori, în apele tulburi, la Porţile Orientului. Despre relaţiile ortodocşilor moldo-valahi cu evreii şi occidentalii am scris mai multe articole, care pot fi găsite pe Internet, în „Evreii conduc lumea!“, în www.viorel-roman.ro sau www.badpolitics.ro. Totul este, desigur, o contribuţie modestă şi incompletă, fragmentară, la această vastă tematică. Intenţia mea este numai de a oferi cîteva repere şi argumente în această dezbatere, care preocupă, totuşi, marele public. Pe google.com sînt 130.000 documente despre ocultă şi evrei, 370.000 de documente legate de tematică - evreii conduc lumea. Iar cine caută „Financial crisis jews“ găseşte aproape 2 milioane de documente.

Sfîrşit

Prof. dr. Viorel Roman,

Consilier academic la Universitatea din Bremen

La adăpostul anticomunismului s-a jefuit şi distrus tot ce au creat mai bun părinţii şi fraţii noştri

45 de ani (5)

După lovitura de stat din decembrie 1989, România a fost condusă spre faliment. Toţi cei 3 preşedinţi care s-au perindat pe la Cotroceni s-au făcut preş la picioarele Occidentului, mai ales ale americanilor, ca şi cînd România ar fi fost una din coloniile lor. S-au umilit şi au risipit avuţia naţională.

Serviciile de Spionaj au deturnat gîndirea sănătoasă a unei părţi a populaţiei, în special a celor plecaţi din ţară, care au cunoscut un alt mod de viaţă – aşa cum arătam la începutul serialului. Au fost puse la îndoială hărnicia şi capacităţile naţiunii române, care, cu timpul, şi-a pierdut identitatea naţională. Cineva spunea că România a devenit o ţară bolnavă datorită unor falsuri generate de Occident, străine realităţilor româneşti. Pretutindeni se constată un asalt al nonvalorilor. Demagogii şi aroganţii îşi dau aere de atotştiutori. Deşi unii erau analfabeţi pe vremea lui Gheorghiu-Dej, s-au „perfecţionat“ la Academia „Ştefan Gheorghiu“. Maneliştii în muzică, toţi impostorii şi tupeiştii în cultură, educaţie şi sănătate, marii corupţi din economie şi viaţa socială sînt numiţi miniştri, prin grija partidelor aflate la putere, certurile, şantajul şi mita, hoţiile şi fărădelegile de tot felul ţinîndu-se lanţ.

Din cauza lăcomiei acestor corbi de pradă, care nu se mai satură de făcut averi, care au tăiat 25% din salarii, care au redus pensiile, au crescut taxele şi impozitele, au majorat TVA-ul la 24%, care împovărează ţara cu noi şi noi împrumuturi şi dictează Parlamentului Ţării, încălcînd orice prevedere legală, inclusiv Constituţia, apreciem că îndemnul marelui nostru poet naţional Mihai Eminescu din „Împărat şi proletar“ a devenit extrem de acut şi actual, avînd o încărcătură social-politică potrivită momentului.

(va urma)

Colonel mag. (r) Vintilă Barbu

Doctor în Drept

nota redacţiei: Îl invităm şi pe acest colaborator să-şi corecteze textele, care abundă în greşeli inadmisibile. În caz contrar, renunţăm şi la colaborarea cu el.

Democraţia în teorie şi în realitatea actuală a României (1)

„România – precizează Constituţia, adoptată în noiembrie 1991 şi revizuită în 2003, în capitolul «Principii generale» – este stat de drept, democratic şi social...“ Dacă avem în vedere că „democraţie“ înseamnă „puterea poporului“, că „social“ este identic cu „creat de societate“ şi „care priveşte societatea“, atunci trebuie să înţelegem că Puterea aparţine poporului. De precizat că democraţia, în înţelesul ei riguros, ştiinţific, ca formă de organizare a Statului, în care puterea este exercitată de popor, trebuie să constituie un sistem de organizare şi conducere a vieţii politice, economice şi sociale de către popor.

Raportînd situaţia din ţara noastră de după 1989 la problemele abordate mai înainte şi încercînd să desprindem, în mod obiectiv, concluziile ce decurg din realităţile respective, constatăm, pe de o parte, că, în opoziţie flagrantă cu voinţa şi aspiraţiile legitime, majore, ale naţiunii, puternica economie românească, în care generaţii la rînd au investit mari idealuri, este împinsă continuu, de anumite forţe, din interior şi din afară, spre distrugerea totală, urmată de scăderea nivelului de trai la limita cea mai de jos, care pune în pericol existenţa însăşi a Poporului Român. Pe de altă parte, discrepanţa, neconcordanţa adîncă dintre mobilurile fundamentale urmărite de naţiune şi fenomenele menţionate aduc, în primplan, în mod firesc şi necesar, nevoia acută de lărgire şi de aplicare deplină a democraţiei, aşa cum se consfinţeşte în Constituţia României. În esenţă, se cere ca toţi oamenii muncii din industrie, agricultură, construcţii, transporturi, cercetare, învăţămînt, cultură, sănătate, apărare şi din celelalte domenii de activitate să fie atraşi să participe nu numai la consultările electorale, la intervale de 4 ani, de acum, ci, în mod continuu şi organizat, atît la acţiunile de elaborare, cît şi la cele de adoptare a marilor decizii care privesc prezentul şi viitorul României.

Mai exact, în condiţiile în care economia românească se află pe marginea prăpastiei, aproape imposibil de salvat, datorită politicii şi măsurilor promovate de forţele perindate la Putere în anii tranziţiei actuale şi subordonării bogăţiilor naţionale intereselor străine, cu preţul transformării ţării într-un stat colonial, periferic, pe vecie, este imperios necesar şi absolut vital ca, în concordanţă cu atributele Statului Român, la care ne-am referit, stabilite de Constituţie, democraţia politică – considerată în mod fals ca fiind atotcuprinzătoare – să fie întregită juridic, prin acte normative şi prin practici obligatorii pentru toate organele alese şi instituţiile publice, cu democraţia economică şi socială. Aceste obiective de importanţă capitală pentru Popor şi Ţară decurg, direct şi legic, din conţinutul şi esenţa înseşi ale democraţiei noi, în care să se regăsească nevoile şi năzuinţele naţiunii nu numai în plan politic, ci şi în viaţa economică şi socială, posibilitatea de a-şi hotărî suveran destinul şi de a-şi făuri aşa cum doreşte viitorul.

(va urma)

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

Scutul American Antirachetă, pericole pentru România (2)

Rusia, iniţial prin ministrul de Externe Serghei Lavrov, şi prin reprezentantul său la sediul NATO din Bruxelles, a formulat critici la adresa acestui act şi a anunţat că Moscova va discuta problema cu Washingtonul, în cadrul dialogului politic dintre cele două superputeri. Pentru oficialităţile de la Bucureşti, conducătorii de la Kremlin au declarat că, din raţiuni de securitate, vor include Deveselu pe lista ţintelor strategice ale armelor ruseşti.

Miercuri, 25 noiembrie, preşedintele Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev, a declarat că, în faţa pericolului generat de scutul antirachetă, Rusia va crea arme nucleare capabile să distrugă sistemul antirachetă american.

În ziarul britanic „Daily Telegraph“ se scrie că România ar putea fi în pericol din cauza sistemului antirachetă american. Astfel, potrivit publicaţiei engleze, mai multe ţări din UE şi NATO, între care Polonia, România şi Turcia, vor deveni ţinte pentru armele ruseşti, dacă americanii nu se aşează la masa tratativelor. „Am însărcinat forţele armate ruse cu alcătuirea unor planuri pentru a distruge scutul american“ – a declarat preşedintele Medvedev, citat de ziarul englez.

Liderul rus a mai declarat că este sigur de faptul că scutul antirachetă de la Deveselu este orientat împotriva ţării sale şi specialiştilor ruşi li s-a cerut să sporească precizia de lovire a rachetelor cu încărcătură nucleară. Din toate acestea rezultă că oficialităţile ruse nu au dat niciodată crezare declaraţiilor prin care americanii şi aliaţii lor încercau să asigure că scutul antirachetă nu ar fi îndreptat contra Rusiei, ci împotriva unor ţări ca Iranul şi Coreea de Nord, care au programe nucleare cu caracter militar. Pe de altă parte, se cuvine menţionată şi poziţia altor ţări care au acceptat pe teritoriul lor scutul antirachetă american. De exemplu, Polonia, care are raporturi încordate cu Rusia, a solicitat, la încheierea acordului privind instalarea scutului, ca partea americană să livreze armatei poloneze armament modern, în principal avioane de luptă moderne.

În cazul Bulgariei, care a avut şi are, ca ţară slavă, relaţii speciale cu Moscova, s-a reţinut faptul că aceasta nu a acceptat, cel puţin deocamdată, instalarea scutului american pe teritoriul ei. Moscova a apreciat poziţia Sofiei şi a creat pentru Bulgaria condiţii avantajoase la livrările de gaz şi petrol, anunţînd şi proiectul de construire pe teritoriul acesteia a unui mare combinat petrolier.

Pentru România, acceptarea acordului de instalare a bazei de la Deveselu a generat mai multe probleme în relaţiile cu Rusia, decît avantaje de pe urma scutului, care încă nu se văd. Rusia înţelege să utilizeze cu abilitate ceea ce se numeşte, azi, arma energetică, ocolind teritoriul românesc cu gazoductele ce duc spre Vest şi practicînd în comerţul cu ţiţei – în care ţara noastră este interesată – preţuri foarte mari faţă de cele plătite de alţi importatori. S-a creat astfel o nouă problemă în relaţiile, şi aşa sub nivelul normal, dintre România şi Rusia, căreia conducătorii politici şi diplomaţii români trebuie să-i găsească o soluţie conformă cu interesele noastre naţionale. Desigur, scutul antirachetă aparţine SUA şi asigurările de securitate pentru Rusia trebuie să vină din partea americană. Dar teritoriul de amplasare este al României, care se află în vecinătatea Rusiei. O iniţiativă românească de iniţiere a unui dialog cu Rusia pentru clarificarea acestor probleme ar fi de natură să conducă la clarificarea poziţiilor şi stabilirea unor garanţii, ceea ce s-ar răsfrînge pozitiv asupra relaţiilor bilaterale privind pacea şi stabilitatea în Estul Europei şi în bazinul Mării Negre.

Sfîrţit

Nicolae Chilie

Basarabia şi Bucovina – două lacrimi pe obrazul Europei

O valoroasă carte-document

„Ioan Pelivan – Părinte al mişcării naţionale din Basarabia“

Unul dintre evenimentele de seamă înscrise în programul recent încheiatului „Tîrg de Carte Gaudeamus“, de la Bucureşti, l-a constituit lansarea volumului „Ioan Pelivan – Părinte al mişcării naţionale din Basarabia“. Într-adevăr, un eveniment de seamă, întrucît valorosul volum, apărut de curînd la Editura Biblioteca Bucureştilor, este rodul muncii a 3 istorici, unul de la Bucureşti şi doi de la Chişinău, ceea ce, printre altele, constituie încă o dovadă că România şi Republica Moldova au o istorie comună. Pentru realizarea acestei lucrări s-a dus o muncă de cercetare îndelungată şi asiduă; au fost studiate şi scoase la iveală, pentru publicul larg, sute de documente din arhivele şi bibliotecile de la Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Chişinău. Volumul nu este, aşa cum ar putea să pară la prima vedere, o simplă monografie a unei mari personalităţi româneşti din Basarabia, Ioan Pelivan, unul dintre participanţii la evenimentele din 1918, care au condus la Unirea Basarabiei cu România, membru în Sfatul Ţării de la Chişinău, deputat şi ministru, cu misiuni diplomatice importante la Geneva, Londra şi Paris, unde a militat pentru recunoaşterea Unirii. Şi asta, pentru că de numele lui I. Pelivan, numit de autori, pe bună dreptate, „părinte al mişcării naţionale din Basarabia“, se leagă multe momente şi evenimente de seamă din istoria noastră, a românilor. Luptător neînfricat, Pelivan nu s-a considerat niciodată un învins, nici atunci cînd a fost arestat şi întemniţat. Iată cum arată portretul său, descris de un cercetător: „Ioan Pelivan a fost unul dintre marii basarabeni care au pus o piatră grea la temelia Unirii tuturor fraţilor în graniţele lor fireşti...“. Fără îndoială, la toate acestea au contribuit din plin şi întîlnirile pe care curajosul român basarabean le-a avut, pe parcursul numeroaselor lui acţiuni interne şi externe, cu personalităţi de prim rang, precum Nicolae Iorga, Ion I.C. Brătianu, Nicolae Titulescu ş. a. La un moment dat, marele istoric Iorga spunea: „Pentru noi, românii, Pelivan era toată Basarabia“.

Viaţă şi luptă tumultuoasă a avut acest om – Ioan Pelivan. În perioada celui de-al II-lea război mondial, din cauza împrejurărilor dramatice legate de ocuparea Basarabiei şi Nordului Bucovinei de către puterea sovietică, el a trebuit să se refugieze, în două rînduri, la Bucureşti. Niciodată, însă, n-a abandonat ideea că Basarabia trebuie să se unească cu Patria-Mamă, România, şi că românii de pretutindeni trebuie să lupte pentru afirmarea identităţii comune şi recunoaşterea drepturilor lor, sub acelaşi drapel.

Considerat element periculos atît de conducerea comunistă de la Moscova, cît şi de Puterea de la Bucureşti, Pelivan a fost urmărit şi supravegheat mulţi ani în şir. În primăvara anului 1950, aflat în Capitală, unde se refugiase, a fost arestat odată cu alţi demnitari români. Deşi nu fusese condamnat, a fost întemniţat în penitenciarul Sighet, unde, în urma suferinţelor îndurate, a murit, în data de 25 ianuarie 1954. Abia la 4 aprilie (acelaşi an), într-un context politic intern relativ schimbat, şi după îndelungi strădanii din partea familiei, osemintele sale au fost reînhumate la Mînăstirea Cernica, de lîngă Bucureşti.

Cartea pe care o prezentăm oferă, într-o anexă foarte bogată (aproape 100 de pagini), documente de certă valoare cu privire la momente şi lungi perioade din istoria Basarabiei şi, inclusiv, date referitoare la viaţa multor personalităţi istorice din vechea Provincie Românească.

Sînt o mulţime de oameni alături de care, în anumite etape ale vieţii sale, Ioan Pelivan a luptat pentru acelaşi nobil ideal – ieşirea Basarabiei de sub influenţa Rusiei, cîştigarea independenţei şi revenirea acestui teritoriu la Patria-Mamă. Menţionăm doar cîteva nume, cu intenţia de a sublinia faptul că, atunci cînd au fost în joc idealurile supreme ale Poporului Român, Pelivan a întins mîna şi a colaborat cu oameni politici avînd acelaşi crez, indiferent de orientarea ideologică a acestora: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Constantin I.C. Brătianu, Istrate Micescu, Pantelimon Halippa, dr. Constantin Angelescu, Mihail Sadoveanu, Gheorghe Brătianu, Ion Petrovici şi mulţi alţii.

Unele documente din anexă au un caracter inedit şi arată, pe de o parte, cum însuşi Ioan Pelivan s-a preocupat ca ele că nu cadă în mîini străine, iar pe de altă parte, hărţuiala pe care organele de represiune de la Bucureşti au exercitat-o asupra soţiei lui, chiar şi după moartea omului politic.

Dat fiind faptul că acest volum reprezintă rodul colaborării între cercetători istorici de pe ambele maluri ale Prutului, considerăm că se impune o scurtă prezentare a celor trei autori, cu sublinierea că toţi au publicat cărţi, studii şi numeroase articole avînd ca temă Istoria Basarabiei.

Ion Negrei (n. 1958): a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1989-1991); redactor-şef al revistei de istorie şi cultură „Cugetul“ (1991-1998, 1999-2008); şeful redacţiei de Istorie, la Editura „Prut Internaţional“ (1998-2008); viceprim-ministru al Republicii Moldova (2009-2011). Actualmente, este cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, şi vicepreşedinte al Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova.

Gheorghe Negru (n. 1955): doctor în Ştiinţe istorice (1998); conferenţiar universitar (2000); şef al catedrei Ştiinţe socio-umane, din cadrul Academiei de Transporturi, Informatică şi Comunicaţii (2006-2010); redactor-şef la revista de istorie şi cultură „Destin Românesc“.

Ion Constantin (n. 1952): doctor în Istorie, al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi (1995); consilier cultural la Ambasada română din Polonia (1996-2000); cercetător ştiinţific la Biblioteca Municipală Bucureşti şi cercetător ştiinţific asociat la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului – Academia Română.

La lansarea cărţi au fost prezenţi şi au rostit scurte alocuţiuni toţi cei trei autori. Manifestarea s-a bucurat de participarea multor colegi şi prieteni ai autorilor, precum şi a unor iubitori de carte, atît din Bucureşti, cît şi din Chişinău, aceştia din urmă venind în Capitală special pentru acest eveniment. Se poate spune, aşadar, că am asistat la un eveniment cultural pe deplin reuşit, întrucît lucrarea „Ioan Pelivan – Părinte al mişcării naţionale din Basarabia“ oferă cititorilor posibilitatea de a pătrunde în multe din ungherele necunoscute ale atît de zbuciumatei istorii a Basarabiei şi de a cunoaşte, astfel, ce s-a întîmplat cu adevărat în perioada despre care, pînă acum, s-a scris prea puţin sau deloc, iar atunci cînd au existat încercări de acest fel, adevărul a fost trunchiat sau ţinut ascuns.

Vasile Ion Dumitru

BIBLIOTECA NAŢIONALĂ

Basarabie robită

Din Bugeac pînă-n Hotin,

bubă neagră şi venin.

Din Orhei pînă-n Liman,

junghi şi ţeapă de catran.

Cerul supt, cu şolduri slabe,

stă-ntr-o rînă pe cocioabe.

Zarea zace-nvineţită

ca o piele tăbăcită.

Mlaştinile, în pustie,

fumegă otravă vie.

Putrezi, racii şi răspării

pe sub secetele ţării.

Luna pare ştreang şi cange, -

soarele, pe picioroange...

Iese Foamea-n drum oloagă,

răşchirată pe mîrţoagă,

şi cum horcăie, beteagă,

la oblînc, într-o desagă,

sună numai căpăţîni

şi ciolane de rumâni.

Iese Foamea-n drum jegoasă,

Luna-i stă pe umeri coasă.

Cînd rînjeşte,

pîrjoleşte,

şi cînd geme,

ca-n blesteme,

vine molima - strigoiul -

ca să joace tontoroiul.

În amurg, ’naintea porţii,

văduvele-şi cheamă morţii.

La răspîntii, ca bezmetici,

plîng orfanii, zdrenţe, petici,

umbre de sperietori

pentru corbi şi pentru ciori.

La răscruci,

bătrîni năuci

scuipă scrum, oftează tuci,

îşi fac cruci

şi trec năluci...

Gem căruţe spre Tighina

cu oftica şi neghina.

Foame... pielea stă pe oase

precum scoarţe viermănoase.

Foame... pîntecul se suge,

prins de şiră cu belciuge.

Foame... cleiul mîinilor

lins de limba cîinilor.

Apele din Cogîlnic

înghit stîrvuri de calic,

dar la praznic venetic

joacă Luna din buric...

Gheare lacome, de ciumă,

prind oftatul şi-l sugrumă,

şi pe drumuri lungi de brumă

smulg troiţele din humă.

Sub harapnice cu sfîrcuri

cad bisericile-n smîrcuri.

Strîmb, prin şanţuri cu nămoale,

numai cîntecul de jale

mai cutează să rămîie

împăiat ca o momîie...

Peste viaţă, peste ţară,

boleşniţa ca o fiară,

iar de-a lungul şi de-a latul

veneticii ca bubatul...

Uite, gheara hrăpăreaţă

cum ne-nfulecă din viaţă,

şi ne fură soarele,

sîngele, hambarele,

ziua, dimineţile,

cerul şi fîneţile -

şi ne lasă,

şi ne lasă

numai foame şi pucioasă

şi Luna rînjind, cleioasă,

lîngă geam proptită-n coasă...

RADU GYR (1943)

Pentru împrospătarea memoriei

O MĂRTURIE INEDITĂ DESPRE TINEREŢEA LUI NICOLAE CEAUŞESCU

Prin al 7-lea deceniu al Secolului XX, eram alături de lotul olimpic de atleţi români într-o localitate de basm din Caucazul de Nord: Kislavodsk. În timp ce sportivii alergau pe aleile unui parc fără margini, întîlneam, adesea, oameni veniţi la odihnă de prin toate colţurile Uniunii Sovietice. Într-o zi, un cetăţean mai în vîrstă s-a apropiat de noi şi, cu o sfială cuviincioasă, ne-a întrebat, într-o limbă curat românească, dacă sîntem din România. Şi, astfel, s-a înfiripat o discuţie continuată şi în zilele următoare. Voia omul să mai afle ce se mai petrece în ţara în care se născuse şi îşi trăise tinereţea pînă în anul 1944, cînd fusese ridicat de trupele sovietice şi dus în Siberia. Se interesa, mai ales, ce mai face Nicolae Ceauşescu, fapt care ne făcea să fim foarte precauţi în discuţii. Doar după ce i-am aflat povestea ni s-au dezlegat limbile. Am aflat că se numea Volkov. Fusese cizmar în atelierul vestitului magazin de încălţăminte din acele vremuri, „Nelu Mihăilescu”, de pe Calea Victoriei, vizavi de Palatul Telefoanelor. Era magazinul cel mai scump şi avea trecută pe frontispiciu menţiunea „Furnizor al Curţii Regale”. Meşterul atelierului era un comunist convins şi reuşise să convertească la această doctrină şi pe ceilalţi lucrători, printre care şi pe interlocutorul nostru. L-am ascultat cu mare interes cînd a început să ne povestească despre tînărul de 15 ani, Ceauşescu, care învăţa meseria de cizmar de la ceilalţi muncitori. Îl adusese de mînă, într-o bună zi, tatăl său, să-1 prezinte meşterului. La început, meşterul nu a vrut să-1 primească, zicînd că este prea mic. Doar cînd a aflat că are 15 ani a fost primit. Dar mai bine să-l lăsăm chiar pe bătrîn să-şi continuie amintirile: „Eram vreo 4 lucrători alături de meşter şi toţi fuseserăm convinşi de acesta să ne înscriem în Partidul Comunist. Cînd a venit Nicolae, curînd a fost şi el convertit la ideile comuniste. S-a înscris în UTC (Uniunea Tineretului Comunist) şi s-a apucat să citească plin de rîvnă tot felul de cărţi de propagandă comunistă. După un an de muncă, într-o zi a venit la lucru întrebîndu-ne dacă să accepte postul de activist UTC care i se oferise. Cu toate că atît meşterul, cît şi noi, ceilalţi lucrători, l-am sfătuit să-şi vadă de treabă, că meseria este mai sigură, după cîteva zile nu a mai venit la lucru, rămînînd la munca de partid. De altfel, noi începuserăm să-l privim ca pe un om ciudat. De la vîrsta aceea, el ne spunea că va deveni conducătorul Poporului Român şi va decide şi soarta altor popoare. Că va construi o Românie nouă, în care vor conduce muncitorii. Îmi amintesc cum, odată, la o întîlnire clandestină a noastră, în care Prinţul Calimachi ne ţinea o cuvîntare, a intervenit pe neaşteptate Poliţia. Comisarul-şef s-a repezit la prinţ, dar în acel moment Nicolae s-a aruncat în faţa lui Calimachi, ca să-l apere: - Faceţi-mi mie orice, a strigat el, dar nu vă atingeţi de dumnealui! Nicolae a fost arestat cîteva ore. A doua zi, la atelier, l-am întrebat cum de nu i-a fost frică să-l înfrunte pe poliţai. Răspunsul lui a venit fără ezitare: - Ba mi-a fost frică, dar numai cu acte ca acesta de curaj te poţi afirma ca să ajungi conducător!”. Am considerat o datorie să redăm această istorioară pentru a sublinia că ambiţia puternică manifestată de liderul de mai tîrziu îşi avea originea încă din tinereţe, cînd se considera predestinat să devină conducătorul Poporului Român.

SILVIU DUMITRESCU, antrenor emerit („Tricolorul“, nr. din 25 martie 2005)

A murit poeta şi luptătoarea basarabeancă Leonida Lari

Comunicat de Presă

În zorii zilei de duminică, 11 decembrie 2011, s-a stins din viaţă poeta, publicista şi militanta pentru reunirea Basarabiei cu România, Leonida Lari. Ea s-a aflat printre fruntaşii mişcării de emancipare naţională din Basarabia, în anii 1988-1991. A fost deputată în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) şi membră a Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova, între anii 1990 şi 1992.

În perioada 1990-1997, s-a aflat în fruntea Ligii Creştin-Democrate a Femeilor din Moldova (una din componentele Partidului Social-Liberal, în 2001). Leonida Lari a fost membră a Partidului România Mare, care a trimis-o de 3 ori în Parlamentul de la Bucureşti. Alături de liderul PRM, domnul Corneliu Vadim Tudor, a avut o contribuţie deosebită la scoaterea din închisoare a lui Ilie Ilaşcu, în anii 2000 şi 2001. După dispariţia lui Grigore Vieru, cea a Leonidei Lari reprezintă o mare pierdere pentru cultura românească. Basarabia este în doliu, după cum în doliu sînt numeroşii săi prieteni din România, unde Leonida Lari îşi găsise, în sfîrşit, liniştea. A rămas ataşată pînă în ultima clipă a vieţii ei idealurilor unioniste şi naţionaliste.

Leonida Lari s-a născut la 26 octombrie 1949, la Bursuceni, în apropiere de Bălţi, într-o familie de învăţători. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău. A fost colaboratoare a Muzeului „Dimitrie Cantemir“ din Capitala Basarabiei, redactor la revista „Literatură şi Artă“ şi a condus prima publicaţie în grafie latină din Basarabia - „Glasul naţiunii“ (1988-2003).

A fost laureată a Premiilor Fundaţiei România Mare, ca şi a revistelor „Flacăra“ şi „Totuşi iubirea“, conduse de Adrian Păunescu, precum şi a revistei „Cronica“ din Iaşi. A primit Premiul „Mihai Eminescu“, al Academiei Române, pentru poezie. A fost, de asemenea, încununată cu importante premii internaţionale. Era Cetăţean de Onoare al Municipiului Bacău (din anul 1992) şi Cavaler al Ordinului Republicii Moldova (din 1996).

Leonida Lari a scris 24 de volume de poezie şi proză, semnînd, de asemenea, traduceri din marea lirică universală. A luptat pentru Basarabia ei dragă şi pentru unirea acesteia cu Patria-Mamă, atît prin scris, cît şi în marşuri şi mitinguri de răsunet. Dincolo de Prut, ea a fost privită totdeauna ca o adevărată eroină, alături de Grigore Vieru, care a chemat-o, parcă, la el, şi de alţi militanţi de frunte ai reunirii acestor străvechi ţinuturi româneşti cu Patria-Mamă. Un destin nedrept a făcut ca Leonida Lari să se stingă din viaţă din pricina aceleiaşi maladii nemiloase care l-a răpit pe iubitul ei frate mai tînăr, de asemenea scriitor, Leonard Tuchilatu. Membrii şi simpatizanţii Partidului România Mare îi vor păstra Leonidei Lari-Iorga cea mai frumoasă amintire.

Dumnezeu s-o odihnească în pace pe această femeie cu suflet mare, animată de cele mai înalte şi nobile idealuri.

Biroul de Presa al Partidului România Mare

11 decembrie 2012

RESTITUIRI

Prefaţă la o nouă carte a Leonidei Lari

Am fost rugat de Leonida Lari să scriu o prezentare la noua sa carte. Unii ne pot întreba: ,,Voi, artiştii politicieni, mai aveţi timp de aşa ceva, în vulcanul care clocoteşte, zi de zi?” Eu răspund că da, mai avem timp, fiindcă asta e natura noastră adevărată şi, dacă vom rămîne, cumva, în amintirea generaţiilor viitoare, prin aşa ceva vom rămîne. Aşadar, am primit manuscrisul. Iniţial, am crezut că e vorba de un nou volum de versuri, pe care  i le cunosc, i le apreciez şi i le găzduiesc, săptămînă de săptămînă, de ani de zile, în revista de suflet a tuturor românilor, „România Mare”.

Ca poetă, Leonida Lari e cu totul şi cu totul specială, făcînd o notă discordantă faţă de cîrdul de iele ce se despletesc, noaptea, la rîul de pucioasă al post-modernismului, simulînd stări de spirit şi angoase care nu interesează pe nimeni. Prietena noastră din Basarabia este, însă, din altă plămadă: ea are şcoala versului clasic, cu o bună ştiinţă a regulilor prozodiei (ritm, rimă) fiindcă, în definitiv, ce e altceva poezia decît o altă expresie a muzicii Universului? Da, cuvintele trebuie să se împerecheze între ele, fiindcă altfel nu se naşte armonia aceea care declanşează endorfinele în om şi îl face să se simtă atît de bine. Pentru a ajunge la formele abstracte, trebuie, mai întîi, să stăpîneşti, bine de tot, alfabetul clasicismului. „Desenează o mînă!” - i-a cerut un maestru al artei plastice unui veleitar care forţa uşile celebrităţii cu nişte şmecherii non-figurative. Iar Goethe are un aforism splendid, valabil în mai toate domeniile de activitate, inclusiv în artă: „Cine greşeşte prima butonieră, nu va încheia nasturii cum trebuie”. Cu alte cuvinte, dacă nu porneşti la drum cu piciorul drept, dacă nu îţi însuşeşti regulile elementare, absolut necesare, tot ceea ce vei face ulterior va fi  asimetric, descentrat, nesănătos. A stăpîni prozodia clasică în poezie e cam acelaşi lucru cu a fi notist în muzică, unde cine cîntă „după ureche” e depistat imediat şi tratat ca un intrus, ca un impostor. Din acest punct de vedere, ca şi din multe altele, Leonida Lari are statura unei vestale în Templul Limbii Române. Ea scrie frumos pentru că simte frumos, iar flăcările albastre, care joacă pe comorile graiului nostru latinesc, o cheamă, îi luminează drumul, îi înnobilează făptura. Atunci cînd nu se transformă într-un scop în sine, calofilia nu-i un păcat, ci o binecuvîntare. A scrie poezii romantice, într-o vreme barbară, ca aceasta, echivalează cu eroismul orchestrei de pe „Titanic”, care cînta, cînta, în vreme ce vaporul se tot scufunda.

Dar Leonida Lari nu scrie numai o astfel de poezie, a stărilor de spirit, a peisajelor neasemuite ale Spaţiului Mioritic. Ea scrie şi poezie patriotică, fiindcă aşa ceva face parte din tiparul ei genetic. Ea nu vine de pretutindeni şi de nicăieri – ea vine din Basarabia străbună, ca şi Haşdeu, care i-a insuflat dragostea de ţară unicei sale fiice, Iulia (Lilicuţa), o poetă admirabilă. Elitiştii şi super-esteţii care strîmbă din nas la aşa ceva fac parte din  galeria „preţioaselor ridicole”, ironizate de Moliere. Au mai existat, de-a lungul Istoriei literaturii române, asemenea specimene asexuate, dar ele n-au rămas în memoria sănătoasă a posterităţii decît ca nişte homunculi, a căror singură şansă a fost aceea de a fi contemporani cu Eminescu, Blaga, Arghezi, Goga, acest „careu de aşi” al Poeziei Naţionale. Eu însumi mă consider poet patriot (nu cel mai mare de acest gen, din România post-belică, după cum mă onorează criticul Marian Popa, în monumentala sa „Istorie”…) – dar unul sincer şi idealist da, cred că sînt. Întotdeauna va fi nevoie de poezia iubirii de ţară, pe orice continent al lumii, mai ales pentru educarea tinerelor generaţii. Aceia care cred că Patriile şi Naţiunile au murit, în realitate sînt ei morţi şi circulă printre oameni fără adeverinţa de îmbălsămare. Ruşine să le fie! Să se ducă la ţăranii basarabeni, care ascultă sfînta slujbă duminicală la Mînăstirea Căpriana, ori să se înfăţişeze moţilor din Munţii Apuseni, urmaşi ai lui Horea şi Avram Iancu, ori să dea ochii cu Cavalerii Ordinului Mihai Viteazul, de Ziua Eroilor, cînd aceştia, înveşmîntaţi în hlamidele lor de zăpadă, cu o cruce mare pe piept, aprind o candelă pioasă la Mormîntul Eroului Necunoscut, din Parcul Carol. Să se ducă ei, elitiştii şi super-esteţii, care se ghiftuiesc pe spinarea românilor amărîţi, şi să încerce să facă glume proaste, de genul acelora din „manualele alternative”, despre Patrie, Popor, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi alte repere sacre ale identităţii noastre naţionale. Nu vor îndrăzni, fiindcă adevăraţii ticăloşi sînt şi laşi. În arta românească a înflorit o lirică patriotică mai puternică decît în alte culturi fiindcă noi, românii, am pătimit (şi încă mai pătimim!) cel mai mult. Frumuseţea şi bogăţia ţării noastre, în loc să-i aducă acesteia fericire – i-au adus, din păcate, numai nenorociri. Toate ţările s-au unificat, ori s-au eliberat în Europa, după căderea Zidului Berlinului. Toate, cu o singură excepţie: România. Putem să rămînem indiferenţi la plînsul Maicii noastre? Niciodată! În suita de voci, ca un „cor antic”, care cîntă patimile românilor, de pe ambele maluri ale Prutului, glasul Leonidei Lari e inconfundabil. În literatura română au fost destul de puţine poete patrioate: a existat o Maica Smara (aşa a botezat-o Eminescu), care a scris un poem pe cît de simplu, pe atît de emoţionant despre Unirea Cea Mare şi Veşnică, a tuturor provinciilor româneşti (originalul se află la mine, într-un Album de epocă), a mai fost o Elena Văcărescu, care nu numai că şi-a omagiat ţara, în versuri şi proză, dar a ajutat-o, efectiv, şi la Liga Naţiunilor. Fireşte, poete care şi-au servit Poporul au fost mai multe, pe meleagurile noastre, de la Veronica Micle pînă la Otilia Cazimir. Dar poetă patrioată, de anvergura şi intensitatea Leonidei Lari, cu program pe măsură şi cu ,,pistoale” la brîu, ca Ana Ipătescu, noi încă nu am avut.

Cartea pe care o prefaţez acum nu este, însă, una de poezie. Sau este, dar de poeme în proză, gen cultivat, cu atîta forţă expresivă, de Saint John Perse. Aceste „Epifanii şi Teofanii”  reprezintă revelaţiile unei scriitoare care se decorporalizează şi vede îngeri.  Eu cred în astfel de fenomene şi le  găzduiesc în publicaţiile mele. Poate că dacă ar fi vorba doar de atît, n-am avea de-a face cu un act literar. Dar autoarea dă acestor iluminări straie plăcute, pe alocuri magice, care fac ca lectura să fie o desfătare. Unele formulări sînt de-a dreptul versete. E ciudat lucru cum oameni maturi, cu preocupări pe cît de înalte, pe atît de diverse, atunci cînd rămîn singuri, cu ei înşişi, se transformă în copii, pe care Îngerul cu o carte în mînă (Apocalipsa) îi duce pe tărîmuri de basm şi le arată o parte din taina cea mare. Iar această taină am încercat să o explic într-o însemnare nocturnă, pe care am scris-o pe coperta interioară a volumului III din „Caietele” lui Emil Cioran, cel pe care îl consider „stimulatorul meu cardiac”: „Limbajul omenesc este, încă, incapabil să relateze senzaţia copleşitoare, de pace şi bucurie, pe care un om o trăieşte în prezenţa unui fenomen sacru, de genul miracolelor, sau apariţiei îngerilor: pur şi simplu, e vorba de un sistem integrat al dumnezeirii, care face ca fiinţele, plantele, mineralele, toate lucrurile să fie topite într-un şuvoi unic şi perfect”. Iar în altă parte, mai precis pe pagina de gardă a volumului II, am notat: „Indiferent cît de profunzi şi insistenţi am fi, nu putem pătrunde esenţa lui Dumnezeu. Tot ceea ce putem face este să constatăm, după desfăşurarea evenimentelor, cum răsplăteşte sau cum pedepseşete El, aşadar cum lucrează Tatăl Ceresc”. Chiar mă  gîndesc ca una dintre cărţile mele viitoare să aibă acest titlu: „Cum lucrează Dumnezeu”. Fiindcă, dacă nu ne vorbeşte, întrucît S-a supărat pe specia umană de cînd noi am avut îndrăzneala nemaipomenită de a-L răstigni pe singurul Său Fiu – Dumnezeu lucrează, asta e sigur.

La ora tîrzie, din noapte, cînd scriu aceste rînduri, aud vuietul Mării Negre şi ţipătul pescăruşilor. Le-am învăţat pe fetiţele mele să pună firimituri de pîine, pe balcon, pentru micul dejun al păsărilor care, cu siguranţă, în zori vor da năvală, să vadă ce daruri le facem, aşa cum şi noi cotrobăiam prin ghetuţele copilăriei, în dimineaţa de Moş Nicolae. Mai ales că mîine e Sfîntul Ilie, zi mare la creştini, adică la făcătorii de bine. O tabletă din acest volum e închinată chiriecilor – cum se numesc greierii în Moldova. Îmi place textul, fiindcă e bine scris şi mă duce cu gîndul la cărticica din tinereţe a lui Eugen Ionescu, „Elegii pentru fiinţe mici”. Eu cred că greierii din cimitire, de pildă, nu sînt altceva decît telemobilele cu care se cheamă morţii între ei…

Acest nou registru literar pe care îl abordează Leonida Lari ilustrează panoplia vastă a talentului său. O astfel de carte oferă un tip de lectură cu totul aparte, ceva la confluenţa aforismului cu morala şi incantaţia divinatorie. Prevăd că, în Secolul XXI, cărţile de acest gen vor avea un strălucit viitor. Practic, această femeie fără vîrstă (dar ce poet are vîrstă?), care este, simultan, şi copilă, şi bunică, abordează, cu aceeaşi maturitate şi cu egală îndreptăţire, atît poezia patriotică şi pe cea intimistă, cît şi pamfletul politic şi discursul parlamentar şi, nu în ultimul rînd, eseul metafizic. Aş mai remarca un lucru: ea are o scriitură sigură, îşi invită, în mod natural, cititorul în lumea ei de semne şi mistere, şi, mai presus de orice, e originală în  tot ce face, nu copiază pe nimeni, ca semn că „daimonul” de care vorbea Platon şi care o pune la treabă e numai şi numai al ei. Există multe frumuseţi în acest volum, care izvorăsc dintr-un suflet generos, de femeie care ştie că ea este doar un receptacol şi că prin mijlocirea sa se transmite un Mesaj. Iar Mesajul acesta e de pace şi bună-învoire, aşa cum ne-a învăţat şi Apostolul Pavel: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”…

Corneliu Vadim Tudor

Noaptea de 19 spre 20 iulie, 2005

Neptun

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Sîntem la fel şi la nuntă, şi la parastas

Nu ştiu cum o fi la alte popoare, dar noi, românii, că de-aia sîntem români, avem un sistem de autoapărare tipic, prin care reacţionăm la orice nenorocire. Noi nu cunoaştem ceva mai groaznic decît un ciocănit în uşă sau ţîrîitul telefonului la 2 dimineaţa, care, invariabil, ne anunţă moartea cuiva apropiat sau un incendiu la vila noastră din Sinaia. Informaţia că s-au băgat moaşte la Mitropolie sau că am cîştigat lozul cel mare la 6 din 49 se dă abia la ziuă. În primele momente, după ce am pus telefonul în furcă, urechile ne vîjîie, creierul ni se goleşte şi cădem într-un abis. Cuprinşi de laşitate, primul nostru impuls este să ne ducem la gară şi să fugim în Patagonia, unde nu ne cunoaşte nimeni. Însă, pe măsură ce timpul trece, gîndul că putea să ne lovească o nenorocire şi mai mare, parcă ne întăreşte. Este exact ca atunci cînd vrem să ne lăsăm de fumat. Dacă în prima zi după, ronţăind alune şi seminţe, ne ţinem tari şi nu ne aprindem ţigara, am cîştigat bătălia cu nicotina! Sau ca în bancul cu Iţic la spînzurătoare şi jelit de Raşela, pe vremea cînd se născuseră şi trăiau în România: ,,Lasă, Raşela, că putea să fie şi mai rău: dacă mă jupuiau înainte să mă spînzure!...”. În momentele de după, sîngele ne reintră în matcă, devenim sobri şi găsim măsurile cele mai potrivite în astfel de ocazii, ajutaţi de rude şi prieteni. Fatalişti de felul nostru, parcă aşteptăm să ne lovească vreo belea, care să ne întărească, dîndu-ne un scop în viaţă. Suferinţa şi frustrările sînt luminile care ne călăuzesc existenţa şi ne justifică laşitatea. Dacă nu suferim, parcă nu mai avem chef de viaţă. Luaţi folclorul, această memorie ancestrală a oricărui popor, şi veţi descoperi ce fel de oameni sîntem. ,,Rău cu rău, dar mai rău e fără rău”, spune un proverb. ,,Nu-i da românului cît poate să îndure”, spune altul, care ne defineşte cel mai bine pornirile masochiste spre autodistrugere sau, după aprecierea oficială, explică de ce supravieţuim de mai bine de două milenii în acest colţ de lume.

Aşadar, la 2 dimineaţa, primeşti o veste cumplită. La început te sperii şi îţi piere somnul. Dar, în scurtă vreme îţi revii şi, dacă situaţia o cere, te prezinţi la parastasul celui decedat. Acolo, în timp ce aştepţi meciul, adopţi o atitudine de circumstanţă şi împarţi condoleanţe în stînga şi-n dreapta, aşa cum, de Revelion, ciocneşti cu vecinii de masă şi faci urări de „La Mulţi Ani!“. În mod firesc, după cîteva sticle trase pe gît – că de-aia e parastas, să bei şi să mănînci fără măsură – întristata adunare, parcă urmîndu-ţi exemplul, o dă pe rîs şi glume, scandalizîndu-i pe unii (probabil de alte naţionalităţi), refugiaţi într-un colţ, şi care par să sufere altfel decît ceilalţi meseni. Românii, şi la nuntă, şi la parastas, sînt la fel, subliniind prin aceasta înclinaţii epicureice cumplite. Unii explică acest comportament prin efectele alcoolului, care binedispune, inspiră şi excită, şi prin natura umorilor, diferite în funcţie de gradul de saţietate a stomacului. Alţii ne trimit la strămoşii noştri daci, veseli nevoie-mare cînd le murea cineva, fiindcă, astfel, a scăpat de chinurile vieţii terestre şi s-a dus la Zamolxe, unde, se spune că nu e nici întristare şi nici durere, ci doar verdeaţă şi fericire cît vezi cu ochii. Om muri şi om vedea şi noi. Însă mai e ceva care nu se spune în gura mare: bucuria secretă că moartea nu i-a lovit pe cei din jurul mesei, care, iată, mai au timp de un şpriţ.

Să vă dau alt exemplu? Acum cîţiva ani am participat la o pomană sau, cum se exprima un bou pe sticla televizorului, la o masă omagială. După ce se atacaseră primele ţuici, asortate cu antreurile tradiţionale, un moş chel şi cocoşat, care şedea în capul mesei, bătu cu un cuţit în pahar şi se adresă întristatei adunări: „Dragă Georgele, acum că Mărin se duse după mă-ta, uşa casei mele îţi va fi mereu deschisă. Eu îţi voi fi şi mamă, şi tată!...Tu, mă nenorocitule?!“, sări Georgel ca ars. „Ai uitat cînd ne-ai alergat cu toporul, pe mine şi pe tata, la tine în curte?!“ Şi jap! una chelului, de-l bagă sub masă. „Dai în tata, mă?“, sări unul mai tînăr şi cu început de chelie. Jap! Şi ăstuia una, care se grăbi să se bage după ta-su. Şi, astfel, a început bătaia generală, potolită cu greu de cîţiva ospătari. O parte dintre meseni plecară, blestemînd. Cei rămaşi se gîndiră să întroneze voia-bună chemînd lăutarii şi vreo cîteva fetiţe, probabil studente de la căminele din apropiere. Doar coliva din mijlocul mesei mai amintea că acolo este un eveniment funerar. Dar, la capătul celălalt al cîrciumii – şi jur că nu plagiez filmul ,,Gaiţele”! – se mai ţinea o pomană. Femei şi bărbaţi cerniţi şi cu ochii în lacrimi oficiau solemni şi se uitau stupefiaţi la ce se întîmplă dincoace. Cînd Georgel, după atîtea beri, se duse şi el, ca omul, şi trecu pe lîngă ei, respectivii l-au întrebat ce se petrece, ce ritual păgîn săvîrşim noi cu lăutarii şi coliva dinainte? Bine-dispus, Georgel i-a lămurit: „Nu vă speriaţi, e tot o pomană creştină, doar că lui tăticu i-a plăcut viaţa, săracu’!“.

Nu vreau să vă mai reţin din treabă. De aceea, vă ofer un ultim exemplu de felul cum românii au avut puterea să ţină pasul cu mersul vremurilor. Sau cum scrie în publicaţiile moderne, ei s-au adaptat la noile moravuri şi au transformat înfrîngerile în victorii. Ca trestia ne-am îndoit, dar nu ne-am dat!, bătea, odinioară, un scriitor cu pumnul în masă, relevînd o bună cunoaştere a păstorului mioritic de ieri şi de azi. Să vedeţi. Neluţu, un vechi prieten, mi-a povestit următoarea întîmplare: cică a murit unul din blocul lui şi nevasta respectivului, înfricoşată, i-a bătut primului la uşă, ca să-i anunţe cumplita veste. „Şi ce mă-sa bate aşa, la miezul nopţii“, s-a scandalizat nevasta lui Neluţu, trezită din somn. „Ce treabă avem noi cu burtosul ăla că muri?“. „Avem“, i-a zis Neluţu, „pentru că era vecinul nostru de vizavi, administratorul, el ne încasa întreţinerea“. „Bine, bine, stinge lumina şi vezi să vii repede, că n-ar merita să-l ajuţi după cît ne fura la întreţinere“... În fine, s-a dus Neluţu la vecina acasă, să vadă cu ce putea să fie de folos. Dar cum nimeni din bloc nu le-a sărit în ajutor, pînă la ziuă, amîndoi au spălat mortul, l-au bărbierit şi l-au îmbrăcat, că începuse să se răcească de tot. După aia, au băut şi un whisky, pentru sufletul lui. „Cum să-ţi mulţumesc“, l-a întrebat pe Neluţu proaspăta văduvă, „să-ţi dau de pomană vreo haină de-a lui Costică?“. Neluţu s-a uitat în  ochii ei verzi, mai-mai să se înece în ei...„Eşti nebun, cu ăsta de faţă? Atunci hai dincolo. Dincolo dorm copiii“... Pînă la urmă a luat-o în braţe şi a rezolvat-o pe masa din bucătărie... „De o jumătate de an“, s-a confesat Gigica,, oarecum ruşinată, „nu mi-a mai tras-o nimeni. Nici Costică şi nici altcineva“. De, adăugăm şi noi, cu viaţa pre moarte călcînd...

Paul Suditu

Viaţa tumultuoasă a lui Moliere, curmată timpuriu de o moarte nedreaptă (3)

O nouă versiune a piesei „Tartuffe“, în 5 acte, s-a jucat în anul 1667, însă doar o singură dată, pentru că a fost interzisă de autorităţi, iar arhiepiscopul îl ameninţă pe autor cu excomunicarea. Văzîndu-şi cariera ameninţată, Moličre cere ajutorul regelui, sub ocrotirea căruia se afla, şi continuă să scrie, publicînd în apărarea pieselor sale „Scrisoare asupra comediei Impostorul“ şi pune în scenă piesele „Amfitrionul“, „George Dandin“ şi „Avarul“, ultima realizată în 1668. Piesa „George Dandin sau Soţul păcălit“, prezentată la 18 iulie 1668, este o comedie în proză, în care, sub aparenţa unei farse, sînt puse în scenă grave probleme sociale şi morale ale societăţii timpului său: nobilimea de provincie scăpătată, femeia măritată împotriva voinţei sale, ţăranul bogat şi ambiţios ce se căsătoreşte cu o „domnişoară“ şi îşi schimbă numele. Despre această piesă, considerată una dintre cele mai mari creaţii realizate de Moličre, se spune că este „povestea unui neghiob care recunoaşte că e prost şi susţine că, şi dacă eşti inteligent, destinul poate să-ţi joace feste“.

În 1669, Moličre repune în scenă piesa „Tartuffe“, cu care susţine 60 de reprezentaţii, comedia fiind inspirată din povestea unui escroc sentimental care încearcă să o seducă pe proprietăreasa dramaturgului.

La 9 septembrie 1668 se  prezintă piesa „Avarul“, o comedie în 5 acte scrisă în proză, avînd ca personaj principal pe Harpagon, avarul sordid ce rămîne mai mult bufon decît odios, care, într-un joc teribil al deposedării, devine tatăl fără tandreţe, îndrăgostitul fără dragoste, stăpînul fără indulgenţă, cămătarul fără scrupule, care, în cele din urmă se vede rămas fără copii, fără servitori, fără iubită şi fără bani, sub puterea cărora se plasase toată viaţa.

Moličre prezenta la 14 octombrie 1670, la Chambord, în faţa curţii regale, „Burghezul gentilom“, o comedie-balet, pe o temă de actualitate în epocă, în care eroul principal, Jourdain, un linguşitor antipatic, încearcă să se impună printr-un comportament dezgustător, îngîmfarea acestuia fiind pusă în dificultate de gîndirea raţională a soţiei şi a servitorului său. Piesa critică burghezia îmbogăţită, care încearcă să obţină totul cu ajutorul banilor, de la consideraţie şi titluri pînă la bune maniere.

O altă comedie a lui Moličre, „Vicleniile lui Scapin“, este pusă în scenă la 24 mai 1671. Piesa este o farsă de mare vervă, în care viclenia devine virtutea cardinală a valetului, îngăduindu-i să se afirme în faţa greutăţilor şi a adversarilor.

Fiind grav bolnav de tuberculoză, Moličre continuă să scrie şi să joace pe scenă. După „Vicleniile lui Scapin“, dramaturgul prezintă publicului, în 1672, „Femeile savante“, comedie în care îşi imaginează un soţ burghez sensibil, terorizat de soţia sa, despotică şi savantă.

În anul următor, 1673, se joacă ultima piesă a lui Moličre. Este vorba de „Bolnavul închipuit“, în care eroul este un bărbat ipohondru, căruia îi este teamă de moarte şi de doctori. Rolul principal, al lui Argan, este jucat de Moličre. Acesta, în ziua de 17 februarie 1673, în timpul celei de a patra reprezentaţii, este cuprins de convulsii şi leşină pe scenă. E transportat de urgenţă la casa lui de pe Strada Richelieu, unde se stinge din viaţă la ora 10 seara. Pentru că era actor, profesie care nu îngăduia un ritual religios de înmormîntare firesc, preotul parohiei refuză înhumarea creştinească a dramaturgului. Abia după ce regele a recomandat evitarea scandalului, arhiepiscopul a dispus „depunerea corpului defunctului Moličre în cimitirul parohiei fără nici o pompă, cu doi preoţi, pe întuneric, fără serviciu solemn“. Ca urmare a acestei hotîrîri, procesiunea de înhumare a avut loc la 21 februarie 1673, la ora 9 seara, fără nici un fel de ceremonie.

Un martor ocular povesteşte despre mulţimea adunată în faţa porţii şi despre convoiul care l-a condus pe Moličre, pe ultimul drum, cu sute de făclii. Un an mai tîrziu, se lansează zvonul dezgropării rămăşiţelor sale pămînteşti şi aruncarea lor la groapa comună a celor aflaţi în afara legii. Ca urmare a acestui lucru, nu e sigur dacă osemintele lui Moličre au fost cele transferate în 1792 în arondismentul 3 şi, în 1812, la cimitirul Pčre-Lachaise.

Moličre este creatorul  unei galerii de tipuri nemuritoare, devenite etalon caracterologic: Harpagon – avarul; Tartuffe – ipocritul; Don Juan – seducătorul; George Dandin – soţul înşelat; Sganarelle – parvenitul ş.a. Diversitatea tematică şi tipologică conferă operei lui Moličre calitatea unui album cu imagini realiste ale societaţii franceze, în Secolul al XVII-lea. Moličre a încălcat normele rigide ale clasicismului, prin limba folosită în piesele sale, preferînd expresia frustă, colorată, bogată în locuţiuni şi în proverbe, caracteristică vorbirii populare, pariziene sau provinciale, ce dă o culoare deosebită comediilor sale. Puternica personalitate artistică a lui Moličre şi originalitatea viziunii sale realiste au produs un profund reviriment în dramaturgia şi în teatrul epocii, exercitînd o influenţă considerabilă asupra lor.

Considerîndu-l ca pe o „comoară naţională“, Voltaire l-a numit pe Moličre ca fiind „pictorul Franţei“, datorită numeroaselor însuşiri descoperite la poporul francez.

Sfîrşit

Gheorghe BraŞoveanu

SCUIPAŢI AICI!

Handicapatul Christian Levant delirează, în fiţuica (n)egoistă „Ring”, că aşa-zisa isterie a închisorilor CIA din România ar fi fost lansată de... Vadim (?!)

Exact acum, cînd înalte foruri mondiale - precum Amnesty International - cer autorităţilor de la Bucureşti să redeschidă ancheta privind centrele secrete de detenţie ale CIA de pe teritoriul României, s-a găsit acest idiot, cu nume căutat, Christian Levant, să spună, nici mai mult, nici mai puţin, că Vadim a inflamat întreaga planetă cu privire la acest subiect, care datează încă din anul 2004. În mintea dobitocului, liderul PRM ar fi trebuit să tacă în legătură cu aceasta, deşi avea informaţii certe despre abuzurile ce au însoţit transferurile extraordinare de deţinuţi CIA. Recent, comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului, Thomas Hammarberg, aprecia că „din păcate, autorităţile române au dat dovadă de o slabă voinţă de a dezvălui întregul adevăr privind închisorile CIA“. Degeaba încearcă Norica Nicolai să o dea la întors, nu ţine, pentru că tocmai ea este aceea care a pus surdină pe subiect, cînd a condus o aşa-zisă comisie parlamentară privind închisorile CIA. La fel, minte, fără întrerupere, clăpăugul Teodor Meleşcanu. Faptele sînt fapte, iar Christian Levant este un imbecil. El trebuia să ştie că România a fost vizată oficial, încă din anul 2007, cînd elveţianul Dick Marty acuza 14 guverne europene că au permis centre de detenţie secrete CIA sau transferuri extraordinare, între 2002 şi 2005. Preşedintele PRM a fost primul care a vorbit, încă din anul 2004, despre „anchetarea“, sub tortură, de către americani, a cîtorva zeci de „terorişti“ pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu de la Constanţa. Aceste lucruri au fost aduse încă de atunci la cunoştinţa unor înalte foruri europene. Acum, toţi cei vinovaţi de ascunderea adevărului trebuie să plătească. În ceea ce-l priveşte pe acest Christian Levant, el nu este decît un bou care se bagă acolo unde nu-i fierbe oala... În loc să-i aducă mulţumiri preşedintelui PRM şi să-l felicite pentru adevărurile pe care le spune, cu atîta curaj - vagabondul ăsta face spume la gură.

Muşamalizare macabră

Românca decapitată fusese împuşcată, acum 4 ani, pe domeniul de vînătoare al cetăţeanului

israelian Elan Schwartzenberg

Familia unei femei care a fost găsită moartă pe un cîmp din Călăraşi, în 2007, fiind îngropată de autorităţi fără a-i fi anunţate rudele, a fost chemată la Poliţie pentru a ridica un colet cu capul femeii, Poliţia explicînd că, pentru profilul ADN, craniul victimei a fost dus la IML.

Ion Şerban, din Buzău, susţine că în 2007 mama sa a fost găsită moartă, în stare de putrefacţie, lîngă un lac din localitatea Fundulea (Călăraşi) şi înmormîntată, ca persoană cu identitate necunoscută, de către autorităţile din acel oraş. Bărbatul susţine că în urmă cu o lună una dintre surorile sale, care locuieşte în Fundulea, a fost sunată de Poliţie, care i-a comunicat că trebuie să ridice un colet expediat de Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici“ din Capitală, colet în care se afla craniul mamei sale. „Am aflat că bătrîna a fost descoperită lîngă un lac din Fundulea şi că oasele ei au fost îngropate seara, după orele 21,00, în cimitirul localităţii, în prezenţa poliţistului şi a primarului, iar identitatea mamei s-a aflat ulterior. La începutul lunii noiembrie, după 4 ani de la deces, sora mea a fost sunată de Poliţie să i se comunice că trebuie să ridice un colet din carton, expediat de Institutul «Mina Minovici», în care se afla craniul mamei. Astfel am aflat că bătrîna fusese îngropată fără cap, craniul fiind ţinut aproape 4 ani la Institutul de Medicină Legală, pentru reconstituire facială, în vederea identificării. În 6 noiembrie am fost la Fundulea, iar ei săpaseră groapa pentru a aşeza craniul peste coşciug. Nici acum nu ne-au lăsat să ne uităm în coşciug, spunîndu-ne că ar fi profanare”, a declarat fiul femeii. El crede că mama sa a fost ucisă în condiţiile în care într-un alt colet, în care erau hainele femeii, se aflau 4 cartuşe de vînătoare, iar bluza găsită lîngă oase avea găuri. La rîndul său, fiica femeii, care locuieşte în Fundulea, spune că a aflat despre moartea mamei sale după 4 luni, cînd a mers să reclame dispariţia femeii. „Am mers la Poliţie şi am spus că mama a dispărut. M-am dus mai tîrziu pentru că mă gîndeam că ar putea fi la Buzău. Mai fusese plecată 6 luni. Au găsit-o moartă pe marginea bălţii şi nu ne-a anunţat nimeni”, a spus fiica femeii decedate, Jana Gheorghe. După ce a anunţat dispariţia mamei sale, poliţiştii au chemat-o să identifice hainele unei femei decedate şi neidentificate, aflînd, astfel, că mama sa a fost găsită moartă pe un cîmp.

Anchetatorii declară că femeia, Frusina Ioniţă, de 67 de ani, a fost îngropată în 13 februarie 2007, de către autorităţile din Fundulea, după ce s-a stabilit că moartea acesteia nu a fost violentă, fiind cauzată de un infarct provocat, cel mai probabil, de frig.

„Frusina Ioniţă avea 67 de ani la momentul dispariţiei, în anul 2007. În februarie 2007, un cadavru descompus şi în stare avansată de putrefacţie a fost descoperit în Bazinul piscicol Gostilele. Capul se afla la o distanţă de 5 metri de corp. Poliţiştii au deschis un dosar de moarte suspectă, iar corpul a fost trimis pentru necropsie la Serviciul de Medicină Legală Călăraşi. Capul a ajuns la Institutul Mina Minovici pentru reconstrucţie facială şi stabilirea profilului ADN. Înhumarea capului a avut loc în 6 noiembrie 2011, iar fiul victimei a participat la slujbă”, a declarat, joi, 8 decembrie, purtătoarea de cuvînt al Poliţiei Judeţene Călăraşi, Ramona Tudor.

Liderul PRM a avut dreptate:

ÎN ROMÂNIA AU EXISTAT, DIN PĂCATE, ÎNCHISORI CIA!

La mai bine de 7 ani de la publicarea informaţiilor conform cărora pe teritoriul României, dar şi al altor state din Estul şi Centrul Europei, precum Polonia, au existat centre de detenţie şi interogatoriu, numite generic „Închisori CIA”, problema este departe de a fi elucidată. Amplasarea unor astfel de centre, pe un teritoriu în afara SUA, este un mod de operare de care au uzitat Serviciile Secrete americane şi în alte momente istorice, mai ales în operaţiunile militare din Asia. Primele informaţii despre un astfel de centru de detenţie au apărut în 2004, cînd la baza militară aeriană de la Mihail Kogălniceanu fuseseră interogaţi 23 de aşa-zişi terorişti. Mai mult, conform unor informaţii scurse din respectiva bază, acolo este construit, în subteran, un mare bunker, folosit de americani pentru deţinerea şi interogarea suspecţilor de terorism, capturaţi de pe teritoriul unor state, precum Afganistan sau Irak, şi a căror anchetare prin tortură ar fi fost aspru pedepsită de justiţia americană, dacă ar fi avut loc pe teritoriul SUA. Deşi mai toată clasa politică românească, îndeosebi cei aflaţi la guvernare, s-a grăbit să nege informaţiile, nici o anchetă serioasă nu a fost în stare să demonstreze, fără dubii, că la baza de la Mihail Kogălniceanu nu a existat un centru de detenţie CIA. La începutul anului 2007, prin celebrul raport elaborat sub coordonarea lui Dick Marty, adoptat de Comisia Juridică a Consiliului Europei, s-a ajuns la o concluzie gravă: autorităţile româneşti au permis CIA să aibă închisori secrete pe teritoriul ţării noastre! Deşi raportul lui Dick Marty s-a bazat inclusiv pe mărturiile unor persoane care au fost interogate în centrul de detenţie din judeţul Constanţa, autorităţile de la Bucureşti au pus la punct un spectacol penibil, prin care  au invitat membri ai comisiei şi jurnalişti să viziteze baza Mihail Kogălniceanu, pentru  a vedea, chipurile, că nu e nimic acolo. Mişcarea a fost de un ridicol jenant, fiindcă cine poate crede că o acţiune secretă, precum cea a organizării de centre de detenţie, lasă urme care pot dovedi, ulterior, operaţiunea?

În ultima săptămînă, subiectul a reizbucnit în presa de pe mapamond, o dată cu obţinerea de către Associated Press, din surse provenite din cadrul Serviciilor Secrete americane, a informaţiei conform căreia „ani la rînd, CIA a folosit o clădire guvernamentală (n.r. din Bucureşti) - cu numele de cod Bright (Strălucire) - drept închisoare improvizată pentru deţinuţi cu greutate. Acolo, la subsol, a fost ţinut şi unul dintre capii Al-Qaida, Khalid Sheik Mohammad, creierul atentatelor teroriste din 9/11, dar şi alţii, înainte ca aceştia să fi fost, în cele din urmă, transferaţi la Guantanamo Bay, în 2006”. În conformitate cu cele declarate de foşti oficiali ai Serviciilor Secrete americane, familiarizaţi cu locul şi modul de funcţionare a unor astfel de centre, a fost identificată clădirea, care este folosită,  din 2002, de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, din Str. Mureş nr. 4. În acest moment, nimeni nu poate proba, ca adevărate sau false, declaraţiile foştilor oficiali SUA, dar, conform unor informaţii vehiculate în interiorul Serviciilor Secrete româneşti, respectiva clădire, amplasată în Chitila, a fost folosită, pînă la preluarea ei de către ORNISS, de către Serviciul Român de Informaţii. Mai mult, aceleaşi surse vehiculează faptul că respectiva clădire are un subsol care s-ar fi pretat cu uşurinţă la amenajarea unui centru de detenţie şi interogatoriu, care ar fi putut trece neobservat.

Război corupţiei

Micul Băsescu

În sfîrşit, ,,pohta ce-au pohtit” Ginerică şi Tata-socru s-a împlinit: Mircea Geoană a fost exclus din PSD. Aşa, fără prea multe explicaţii (de fapt, fără nici una credibilă şi serioasă) şi, mai ales, fără remuşcări sau, Doamne fereşte, procese de conştiinţă. Nu se strofocau ele, televiziunile pont-antonesciene, să ne convingă că, vezi bine, în politică tre’ să fii autoritar, să te impui membrilor de rînd, chiar cu forţa pumnului şi a impertinenţei? Păi, nu şi-a dovedit autoritatea (noi am zice: autoritarismul) imberbul procuror-şef al partidului păstorit din umbră de tataie Iliescu şi mamaie Năstase? Ba bine că nu! Că Iliescu este scos, acum, la ceasul revizuirilor de mucava, ca fiind un înţelept al social-democraţiei româneşti, un fel de guru care, precum o cloşcă iubitoare, îşi întinde aripile peste puii rătăciţi prin cotloanele urîte ale oportunismului şi laşităţii - asta nu mai miră pe nimeni. Şi nici nu prea mai contează. (Vă mai amintiţi, Iliescu, cel hulit, ani la rînd, de pudibonzii democraţiei adevărate, marota comuniştilor expiraţi şi a nostalgicilor pe cale de dispariţie?). Că Geoană a fost executat scurt şi fără milă, la foc automat, de ciracii lui Ponta şi Tata-socru (care-şi plimba, prin sală, în ziua marii trădări pesediste, zîmbetul pişicher de conspirator bătrîn, dedulcit la miasmele tuturor învîrtelilor politichiei dîmboviţene), nu contează nici atît. Şi, în acest timp, unde era preacinstitul Dragnea, cel care se topea, pînă mai deunăzi, de dragul preşedintelui său, Geoană? Preacinstitul Dragnea (girueta de serviciu a partidului trandafiriu) era, desigur, acolo unde-i cald şi bine, adică (deja) sub umbrela ălui mai tare! Că onor pesediştii, care şi-au ,,revelat” peste noapte iubirea pentru junele Ponta, stuchind cu indignare proletară în direcţia proscrisului Geoană (deşi, pînă mai ieri, îi duceau trena şi nu pregetau să-şi exprime sentimentele de admiraţie şi fidelitate faţă de acesta), dau dovadă acum, la ceasul schimbării pieilor (sau a părului? – că năravul…), de o scîrboasă disponibilitate spre reorientarea macazului - nici asta nu mai contează. De fapt, nimic nu mai contează, cînd juneţea agresivă, tupeistă şi neexperimentată se aliază, din belşug, cu o lipsă de caracter patologică.

Mai pe româneşte spus, de ce a fost eliminat Geoană, în cel mai pur stil al şedinţelor de partid de pe vremuri (cu inventări de false motive, cu înfierări mînioase, mă rog, tot arsenalul de tristă amintire)? Pentru că Ponta nu suporta să mai aibă în preajmă un concurent serios la funcţia sa, pentru că-l incomoda ideea că Mircea Geoană îl depăşeşte în multe privinţe (cam în toate!) şi că feţele (şi gîndurile) pesediştilor s-ar fi putut întoarce, din nou, spre fostul ambasador agreat de Puterea de pe malul Potomacului. Restul (explicaţii, justificări etc.) a fost un fleac (,,l-am ciuruit!”). Şi nici nu mai contează dacă, peste cîteva zile, sau săptămîni, pesediştii se vor trezi din starea de confuzie ce le-a fost indusă şi se vor întreba, perplecşi: fraţilor, ce-am făcut? … Pentru simplul fapt că de această situaţie a profitat din plin micul Băsescu, care şi-a văzut, astfel, visul cu ochii.

GEO GALETARU

P.S. – De ce ,,micul Băsescu”? Păi, pentru că ,,micul Titulescu” nu mai e de actualitate, cum, de altfel, nu era nici atunci cînd a fost inventat!

Normal şi anormal

Motto: ,,De la un timp, normalitatea a devenit anormalitate”.

Afirmaţia de mai sus nu-mi aparţine. Ea reflectă, însă, un lucru evident şi tinde să intre în mentalul colectiv de pe plaiurile mioritice. Ce vremuri! E normal să minţi. Nu e normal să fii sincer. E anormal să nu ştii să minţi.

Nu e normal să fii cinstit, să te chinui zadarnic, toată viaţa: tot nu agoniseşti nimic, şi mori sărac.

E normal să fii cu tupeu, chiar dacă, în realitate, eşti un prost. Nu e normal deloc să fii timid, adică să ai bun-simţ. E normal să fii cult, dar dacă eşti şi sărac – şi eşti –, nu te ia nimeni (sau prea puţini te iau) în seamă.

E anormal să munceşti toată viaţa şi să ai o pensie de mizerie, cu care abia să poţi supravieţui. E normal să nu te prea omori cu munca şi să ai o pensie mare.

E anormal să-ţi iubeşti Ţara. Ce e aceea Ţară? E normal să-ţi denigrezi Ţara: devii european.

E normal să aplici strîmb legea, pentru cei mulţi, şi s-o aplici drept doar pentru tine şi acoliţii tăi. E normal să vindem ce ne-a mai rămas şi să nu mai avem nimic.

E normal ca impostorii să stea în faţă, iar oamenii oneşti să n-aibă loc decît în spate. Cu alte cuvinte, e normal ca oamenii drepţi să ajungă mai repede în Lumea celor drepţi.

Pentru că: e normal să avem bani pentru parcuri la margini de pădure şi terenuri de sport construite în pantă, pe dealurile de la ţară. E normal să nu avem bani pentru salarii şi pensii. E normal anormalul.

Gh. Militaru

Băsescianismul reformist, sau balamucul neostalinist! (1)

Odată, pe cînd mă aflam la pescuit, în mirificul pîntec al Deltei Dunării, am cunoscut un bătrîn lipovean care, datorită experienţelor trăite de-a lungul tumultuoasei sale vieţi, devenise un fel de enciclopedie ambulantă. La un moment dat, bătrînul Chima, aşa îl chema, m-a făcut să reflectez mult la una din cugetările sale, şi anume că un om rămîne în memoria semenilor lui, sau în amintirea obştei, doar în funcţie de faptele sale, bune sau rele. ,,Uite - mi-a spus el, în timp ce trăgea puternic la rame – bunicul meu, pe care îl chema Sirotenco, a fost, în tinereţea lui, un mare petrecăreţ. Dar, spre sfîrşitul vieţii, a hotărît să lase ceva satului, pentru a fi pomenit de bine: a construit, din banii lui, o fîntînă. Ei bine, de aproape un secol, de acolo îşi iau apă localnicii pentru gospodăriile lor, şi tot cu apa din fîntîna lui îşi potolesc setea drumeţii. Lumea îi spune «fîntîna lui moş Sirotenco», chiar dacă nu scrie nimic pe ea. Aşa că, a continuat interlocutorul meu, dacă vrei ca oamenii să te pomenească de bine, atunci sapă o fîntînă, ajută la construirea unei biserici, salvează pe cineva de la moarte, ridică o troiţă, sau plantează cîţiva pomi, din aceia care au viaţă lungă: stejari, plopi, ori nuci…”.

Bun, dar ce legătură are titlul cu povestea bătrînului lipovean Chima? Ei bine, aveţi, rogu-vă, puţină răbdare; în mod sigur, vă veţi convinge, spre sfîrşitul articolului, că, între ele, există o legătură cum nu se poate mai clară.

Convins fiind, probabil, că naţiunea duce dorul emblematicului său zîmbet, prevestitor, însă, de rele, preşedintele Băsescu a ieşit din nou la rampă. Şi, ca să nu stea, în faţa camerelor de luat vederi, nemişcat şi tăcut, precum un model care îi pozează pictorului, a informat Poporul Suveran că îl cadoriseşte cu încă o găselniţă de-a sa. Numai că, din păcate, subiectul noii sale idei (fixe) depăşeşte cu mult capacitatea dumnealui de înţelegere şi de pregătire în domeniul respectiv, precum depăşesc apele Dunării cotele de inundaţii. Astfel, sîcîit probabil de vreo insomnie rebelă, după repetate foieli nocturne prin aşternuturile patului prezidenţial, lui Băsescu i-a trăznit prin minte gîndul modificării Constituţiei României. Aşadar, a dat fuga la Palatul Cotroceni şi a ordonat, subit, organizarea unei Conferinţe de Presă. După cum se ştie, în aceste zile, au loc, peste tot în ţară, evenimente care demonstrează cît de pătrunsă de microbul corupţiei este coaliţia aflată la Putere, boala aceasta căpătînd, sub conducerea portocaliilor, amploarea unei veritabile pandemii morale. Canalele mass-media care îşi păstrează verticalitatea, în pofida presiunii şi a şantajului la care sînt supuse, scot zilnic în evidenţă fapte de corupţie, ai căror protagonişti sînt, de regulă, pedelişti cocoţaţi în diverse funcţii de conducere. În schimb, cu o nonşalanţă inimaginabilă, membrii Guvernului, în frunte cu primul-ministru, mint de îngheaţă apele, anunţîndu-ne fie că am ieşit din recesiune, fie că, graţie măsurilor – inteligente, desigur - pe care ei le-au luat, au apărut la suprafaţă sute de mii de contracte de muncă, sau că ţara întreagă e un mare şantier, deşi, în realitate, România e în agonie. Şi, pentru ca mascarada să fie cît mai grotescă, premierul Emil Boc şi Elena Udrea taie non-stop panglici, la inaugurarea unor săli de sport, parcuri şi piscine, în sate în care populaţia e la fel de ,,numeroasă”, precum stîlpii de telegraf de pe marginea drumului de la ţară.

S-a făcut un tam-tam asurzitor în legătură cu subiectul poliţiştilor şi vameşilor corupţi: desanturi de mascaţi, elicoptere, percheziţii, arestări – cu alte cuvinte, un adevărat circ –, toate puse în scenă cu uriaşe sume de bani publici. Rezultatul lor este identic cu... aerul scos de o anvelopă înţepată într-un cui. Evident că, aşa cum procedează, de obicei, Ciuma Portocalie, nici de această dată nu s-a mers pînă la capăt, intenţia reală a unor astfel de acţiuni fiind nu aceea de a lovi Mafia din vămi, ci de a abate atenţia Poporului Suveran de la suferinţele pe care le îndură, în urma măsurilor iresponsabile şi criminale ale acestui Guvern, care se supune orbeşte fantasmelor, incoerente şi tulburi, ale lui Traian Băsescu.

(va urma)

NICULAE GHIŢĂ

Democraţi fără voie (1)

După ce i-au adus pe români în pragul disperării, democrat-liberalii, care taie şi spînzură de ani buni în fruntea ţării, au ajuns ei înşişi la aman. În Parlament, ei nu mai reuşesc să se adune în număr suficient de mare cît să-şi susţină propriile iniţiative legislative, lăsînd totul în grija doamnei Roberta (Anastase) Pristanda, care se pricepe a număra voturile mai abitir decît o făcea poliţaiul lui Nenea Iancu cu steagurile de la Primărie, de la Prefectură, de la Şcoala de Fete… În sînul Guvernului, care s-a dovedit incapabil să gestioneze problemele ţării, domneşte permanent spaima remanierii, sporind şi mai mult confuzia printre miniştrii, şi aşa dezorientaţi şi total neprofesionişti, ai Cabinetul Boc. Cu toate acestea, în Modrogan şi la Cotroceni se deapănă voios, la gura şemineului, basme cu Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici portocalii, care, de îndată ce vor păşi pe tărîmul preconizatei Mişcări Populare, se vor preschimba în nişte uriaşi cît brazii, ori în Feţi-Frumoşi mai voinici decît cei din poveştile copilăriei întîrziate a lui Sebastian Lăzăroiu. Ceilalţi lideri democrat-liberali (miniştri, parlamentari, preşedinţi de consilii judeţene, prefecţi, primari) nu se simt nici ei în largul lor, de vreme ce mulţi din rîndurile acestora bătătoresc potecile spre DNA şi diverse tribunale. Imaginea PDL-ului nu mai este de mult timp roză şi nici măcar portocalie, unii dintre reprezentanţii importanţi ai partidului ajungînd să vadă negru în faţa ochilor cînd se gîndesc la viitorul lor politic. De aceea, tot mai mulţi dintre ei se gîndesc să schimbe portocaliul ponosit cu verdele ecologist, mirosind a aer proaspăt, ori cu verdele ,,brotac”, cu iz autonomist, al UDMR-ului, ba chiar să şi renunţe la titulatura de PDL, definitiv compromisă. Nu mai e deloc surprinzător faptul că nivelul de credibilitate al pedeliştilor a ajuns la cote de avarie, partidul nereuşind să depăşească, în toate sondajele, 15-17%. (În realitate, maximum 6% – nota red.) Opoziţia critică în permanenţă partidul de guvernămînt, dar demersurile ei sînt sterile; marea majoritate a populaţiei înjură şi blesteamă zi şi noapte partidul de suflet al lui Băsescu, care, prin întreaga lui activitate, prin deciziile politice, prin conduita morală a reprezentanţilor săi, se identifică, deloc surprinzător, cu fantoma PCR. Nu puţini sînt aceia care susţin că PDL-ul, partidul-stat care ne conduce astăzi, va avea soarta ,,partidului unic, nepieritor”, care a dispărut într-o zi, şi că sfîrşitul portocaliilor este aproape. E bine de ştiut, însă, că PDL-ul nu e, nici pe departe, în postura muribundului care aşteaptă, dintr-o clipă în alta, să-şi dea obştescul sfîrşit. Dimpotrivă, el este tare ca piatra în slujirea convingerilor lui antidemocratice, antisociale şi antinaţionale şi e iute de mînă ca săgeata, oriunde se întîlneşte cu banul public. În pofida unei realităţi ce nu poate fi tăgăduită, partidul preferat al lui Băsescu se crede soarele politicii româneşti şi chiar al politicii europene, în jurul căruia ar trebui să graviteze toate celelalte formaţiuni din ţară (deocamdată, nu are decît doi sateliţi, după chipul şi asemănarea lui: UDMR şi UNPR).

Desprins din conglomeratul FSN, ca urmare a ambiţiilor politicianiste, tipic balcanice, ale unor indivizi precum Petre Roman, Traian Băsescu, Adrian Severin, Vasile Blaga şi ale altor comunişti notorii, care suspinau amarnic după privilegiile pierdute odată cu demolarea regimului totalitarist, Partidul Democrat s-a afirmat, de la început, drept un demn urmaş al PCR, deşi, de ochii lumii, încerca, aşa cum o face şi astăzi, să-şi ascundă rădăcinile comunisto-securiste. Formaţiune modestă, neavînd lideri cu vederi democratice autentice, lipsită de o orientare doctrinară distinctă, în baza căreia să-şi justifice existenţa pe scena politică a ţării, PD (FSN) a galopat, ani în şir, cînd spre stînga, cînd spre dreapta, fără să-şi găsească locul. În încercarea de a adera la Internaţionala Socialistă, s-a contopit cu Partidul Social Democrat, condus de Sergiu Cunescu, dar stratagema a eşuat, marea familie a socialiştilor, de la Bruxelles, nefiind deloc convinsă că nou-înfiinţata formaţiune ar avea afinităţi cu social-democraţia. Fiindcă nu a reuşit să se afirme, prin forţe proprii, în sferele înalte ale vieţii politice europene, democrat-feseniştii s-au agăţat de pulpana partidelor istorice, transformîndu-se, hocus-pocus, într-o formaţiune auto-declarată de dreapta. Mai întîi, au curtat PNŢCD-ul, aflat, la acea vreme, pe bidivii mari, iar ţărăniştii, naivi, aşa cum au fost în decursul întregii lor existenţe, i-au luat sub aripa lor la guvernare, neştiind că, printr-un asemenea gest, şi-au vîrît Calul Troian în Cetate.

(va urma)

NICOLAE DĂSCĂLESCU

O ÎNTREBARE PE ZI

Este adevărat că motivul principal pentru care a fost arestat primarul Clujului, Sorin Apostu, este faptul că acesta a vorbit „ce nu trebuie” despre Mafia Imobiliară pe care o patronează familia Maior în marele oraş de pe Someş? Ofiţeri din Serviciile Secrete ne-au trimis la redacţie o NOTĂ, din care spicuim: „Clanul Maior a falsificat documente pentru a-şi însuşi în Municipiul Cluj-Napoca diferite proprietăţi. Aşa ceva a fost posibil graţie faptului că bătrînul Liviu Maior, fost ministru al Învăţămîntului şi istoric cunoscut, avea permis de acces special la Arhivele locale, «altfel» decît omul de rînd. Astfel, Liviu Maior şi fiul său, George Cristian Maior (ginerele scriitorului Augustin Buzura, tot din Cluj), au ajuns nişte boieri feudali, prin numărul mare de proprietăţi revendicate în fals! Acest lucru se poate verifica, foarte simplu, la instanţe. Acesta e principalul motiv pentru care T. Băsescu şi G.C. Maior încearcă să-i închidă gura primarului Sorin Apostu, punîndu-i pe procurori să azvîrle pe piaţă informaţii penibile, despre bonurile de benzină ale acestuia şi ale soţiei sale”.

Materiale reproduse din Ziarul „Tricolorul“

Traian Băsescu a aflat de la televizor că Dosarul Penal care îi fusese fabricat Tribunului a fost retrimis la Parchetul General:

„AI PUS O PROASTĂ SĂ REZOLVE O CHESTIUNE DELICATĂ, CARE, ÎN LOC SĂ FACĂ TREABA, ÎI DĂ APĂ LA MOARĂ LUI VADIM!” - A STRIGAT EL LA KÖVESI

Făcătura judiciară numită, pompos, Dosar de urmărire penală şi criminalistică (?!), prin care preşedintele PRM, dr. Corneliu Vadim Tudor, a fost trimis în judecată, cu acuzaţiile de ultraj şi nerespectarea unor sentinţe judecătoreşti, în urma poziţiei sale ferme la evacuarea abuzivă din sediul central al partidului – nu a rezistat în faţa judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Luni, 5 decembrie a.c., aceştia au decis retrimiterea dosarului la Parchetul General. Concret, judecătorii Secţiei Penale a ÎCCJ au constatat că dosarul a fost întocmit abuziv, prin administrarea unor probe nelegale. Mai mult, procuroarea Daniela Anton, cea care, la ordinul Laurei Codruţa Kövesi, a efectuat aşa-zisa cercetare penală şi criminalistică, este acuzată că a întocmit acte de urmărire ilegale. Cu alte cuvinte, prin decizia de retrimitere a dosarului la Parchet, judecătorii ÎCCJ au refuzat să participe la mascarada judiciară înscenată de „poliţia politică” a lui Traian Băsescu şi a cărui victimă ar fi trebuit să fie liderul PRM. În altă ordine de idei, modul josnic, sesizat şi de judecători, în care procuroarea Daniela Anton a încercat să ducă la îndeplinire ordinul dat de Kövesi nu face altceva decît să discrediteze, încă o dată, ideea de Justiţie. Această Daniela Anton este o carieristă provincială, care e pe cale să-şi rupă gîtul şi trebuie să zboare, rapid, din magistratură.

De altfel, ziarul „Tricolorul” a scos la iveală, încă din luna martie a acestui an, dedesubturile odioase care au dus la promovarea putorii respective de la un Parchet de provincie, la Bucureşti, direct la Parchetul General, evoluţie profesională girată de Mafia Lemnului din judeţul Caraş-Severin, care acţionează la ordinul masonului PDL Sorin Frunzăverde şi al finului acestuia, primarul Ion Borduz. Redăm în continuare, integral, materialul publicat de ziarul nostru despre Daniela Anton şi legăturile acesteia cu Mafia Lemnului din acea zonă: „În calitatea sa de procuror al Secţiei DIICOT a Parchetului de pe lîngă Tribunalul Caraş-Severin, Daniela Anton a muşamalizat cel puţin 3 Dosare Penale în care erau implicate nume grele ale Mafiei Lemnului, patronată de preşedintele Consiliului Judeţean, Sorin Frunzăverde. Conform unor informaţii vehiculate în cercurile Puterii din Reşiţa, Daniela Anton, care în perioada 2006-2007 a făcut parte din Secţia DIICOT a Parchetului Tribunalului Caraş-Severin, s-a ocupat de soluţionarea unor dosare în care erau implicate nume şi persoane cu greutate din Mafia Lemnului, care au produs prejudicii de aproximativ 10 milioane de euro. Astfel, această escroacă a acţionat la îndemnul primarului comunei Fîrliug, Ion Borduz, finul lui Sorin Frunzăverde, considerat mîna dreaptă a preşedintelui pedelist al Consiliului Judeţean Caraş-Severin, în afacerile cu lemn. Dată fiind natura cercetării din Dosarele Penale, considerată secretă (secret respectat cu sfinţenie atunci cînd există pericolul ca dezvăluirea să prejudicieze imaginea Puterii), nu se ştie decît că au fost cercetaţi Petru Mărgineanţu, fratele acestuia, Ion Mărgineanţu, decedat la cîteva luni după ce a intrat sub lupa Parchetului, precum şi un anume Mitică din Dognecea, toţi cunoscuţi ca «locotenenţi» ai finului Ion Borduz. Ce se cunoaşte însă destul de bine în Reşiţa este faptul că dacă Daniela Anton ar fi dat o soluţie de trimitere în judecată a acestor persoane, ele ar fi putut face legătura (pe bază de declaraţii şi, probabil, alte dovezi) între Mafia Lemnului şi nume grele din politica locală pedelistă, în frunte cu Sorin Frunzăverde. Acesta a fost momentul în care a luat naştere relaţia între Ion Borduz şi Daniela Anton, care a dus la muşamalizarea respectivelor dosare şi scoaterea basma curată a celor cercetaţi. Aceleaşi surse spun că închiderea acelor Dosare Penale a fost cumpărată de Ion Borduz cu o şpagă de cel puţin 500.000 de euro, care i-au fost daţi procuroarei în mai multe etape. Dincolo de bani, plata pentru serviciile făcute de această hoaţă Mafiei Lemnului din Caraş-Severin a fost completă doar după ce Sorin Frunzăverde a intervenit, la finalul anului 2007, ca Daniela Anton să obţină promovarea la Bucureşti, în cadrul unuia dintre cele mai importante Parchete ale României”.

Decizia de retrimitere la Parchet a aşa-zisului Dosar Penal i-a provocat o criză de nervi lui Traian Băsescu, care a aflat chestia asta de la televizor. Sursele noastre din preajma Chiorului spun că marţi,  6 decembrie a.c., în jurul orelor 12,30, aflat la Cotroceni, Băsescu a pus mîna pe telefon şi a făcut-o albie de porci pe Laura Codruţa Kövesi, reproşîndu-i: „Ai pus o proastă să rezolve o chestiune delicată, care, în loc să facă treaba, îi dă apă la moară lui Vadim!”. După ce s-a răcorit, Traian Băsescu i-a închis telefonul în nas Godzilei, fără a mai asculta ce a avut aceasta de spus.

ULTIMA ORĂ

Şmecherie băsistă: ca să distragă atenţia de la returnarea Dosarului Penal privind evacuarea din sediu a PRM - gaşca portocalie şi mîncătoare de bani publici de la TVR a fabricat, la repezeală, o ştire despre... şoferul Cezar Marin (?!)

Bătrîna curvă securistă Rodica Culcer vrea să i se facă utilă Matrozului Chior în orice împrejurare. Astfel, în cursul zilei de joi, 8 decembrie a.c., după ce Băşinescu a făcut spume la gură de oftică, fiindcă a luat muie cu Dosarul întocmit, ilegal, de o slugă a lui Kövesi – s-a dat ordin să se azvîrle pe piaţă o altă ştire, tot din domeniul Justiţiei, dar împotriva lui Vadim! Zis şi făcut. S-a luat legătura cu o stîrpitură chioambă, care îşi zice Magdalena Moreh şi arde gazul (pe bani publici!) la Bruxelles, care a trimis o „corespondenţă” scoasă din burta ei cu celulită, cum că, vezi Doamne, liderul PRM ar fi investigat de OLAF – Oficiul European de Luptă Antifraudă. Ce japiţe ordinare, putorile astea de Culcer şi Moreh! În realitate, însuşi Vadim a solicitat, în scris, încă din iulie, efectuarea unei anchete referitoare la minciunile de om nebun, debitate de fostul lui şofer, Cezar Marin. Din iulie şi pînă acum, în decembrie, NU s-a mai întîmplat nimic pe tema asta, care să justifice un asemenea reportaj! Dar, ăsta-i stilul porcului de Băsescu, se agaţă pînă şi de voma unui gunoi social, care şi-a făcut loc printre oameni minţind că ta-su ar fi fost... general. Nenorocitul ăsta, pentru a scăpa de puşcărie (e implicat în Dosarul traficului de minori pe spaţiul Italiei), a născocit povestea tîmpită (pe care n-o crede nici un om sănătos la cap), că Tribunul l-ar fi semnat în fals (?!) şi i-ar fi luat... 40.000 de euro (?!). Dementul e turnător la DIICOT şi la „Doi şi-un sfert”. Zilele următoare vom publica dezvăluiri şocante despre tatăl acestui putregai social, aşa-zisul general Ion Marin - de fapt, fost muncitor la Electroaparataj (a lucrat în subordinea lui Bebe Ivanovici), beţiv şi hoţ, căruia vagabondul de fi-su i-a fabricat o biografie halucinantă, de general patriot, care în anul 2000 ar fi fost iradiat la Moscova şi, după două săptămîni, a murit de cancer. De fapt, a murit de alcoolic şi fumător înrăit. Revenim.

Justiţia băsistă e pentru unii mumă, pentru alţii ciumă...

ÎN DOSARUL TRAFICULUI DE MINORI ŞI AL PEDOFILIEI, DE CE ESTE ARESTAT NUMAI DORU IUGA (DE LA OTV), IAR CEZAR MARIN (DE LA DIICOT) E LĂSAT ÎN LIBERTATE?

Unul dintre cele mai importante Dosare Penale, unde sînt cercetate cele mai abjecte infracţiuni - cea de pedofilie şi traficul cu minori - trenează de mai bine de 4 luni, în cercetare la secţia DIICOT a Parchetului General. Surse din cadrul Justiţiei ne-au dezvăluit că finalizarea dosarului, în care este învinuit lotul de pedofili din jurul fostului director OTV Doru Iuga, este amînată pentru că unele nume implicate în dosar, între care şi fostul şofer, infractorul Cezar Marin, aparţin unor informatori ai DIICOT şi ai Serviciului Secret „Doi şi-un sfert“. În respectivul dosar sînt implicaţi şi complici la infracţiunile săvîrşite de cel puţin 3 informatori sub acoperire. Mai mult ca sigur că aceştia sînt folosiţi şi în alte operaţiuni murdare, sub acoperire, aşa că dosarul va fi tărăgănat cît se poate de mult, scopul fiind rezolvarea celorlalte cazuri la care sînt folosiţi turnătorii. Nu ştim dacă infractorul Cezar Marin mai este folosit şi în alte cazuri aflate în cercetare, dar, cu siguranţă, clarificarea situaţiei lui judiciare este amînată pentru ca, în momentul în care plîngerea penală depusă împotriva  preşedintelui PRM sub acuzaţia stupidă că Tribunul i-ar fi încasat (?!) salariul, va ajunge pe rolul instanţei, traficantul de minori pe spaţiul Italia, strîns cu uşa, să îşi menţină aberaţiile şi în faţa judecătorilor.   Problema acestui gunoi uman e asta: el nu poate produce nici cea mai mică DOVADĂ a inepţiilor debitate, poate să se dea cu curul de pămînt zi şi noapte...

O ÎNTREBARE PE ZI

Ştiaţi că mafiotul PNL Relu Fenechiu bea, seară de seară, la Hotelul Raddison (fost Bucureşti), unde e cazat, pînă nu mai nimereşte uşa la toaletă? E bine de ştiut că, acolo, o sticlă de vin costă 4.000.000 de lei vechi. Alcoolismul a deformat faţa acestui îmbuibat: are nişte fălci de hipopotam buhăit şi o frunte din ce în ce mai îngustă...

Rating record, realizat de preşedintele PRM, în Noaptea de Moş Nicolae

„MINUTUL DE AUR” – 3,5 PUNCTE

Prezenţa Tribunului în emisiunea realizată de Dan Capatos la Antena 1 a luminat Noaptea de Moş Nicolae în casele multor români. De data aceasta, a fost mai puţin vorba de politică. Liderul PRM le-a oferit gazdelor sale un brad împodobit şi alte bucurii specifice acestei sărbători. A primit, la rîndul său, un frumos coş cu daruri pentru fiicele sale. Rugat să aleagă între mai multe cadouri de Moş Nicolae, oaspetele de onoare al emisiunii s-a oprit asupra unui tablou reprezentînd un grup de dalmaţieni şi a altuia, în care imaginea era legată de unul dintre cei mai mari conducători de popoare, pentru care Tribunul are un adevărat cult, Napoleon Bonaparte.

Rating mare făcut de preşedintele PRM vineri seara, 9 decembrie a.c., la Antena 3, la concurenţă cu emisiunea „Vocea României”, de la Pro TV

„MINUTUL DE AUR” – 3,9 PUNCTE

Într-adevăr, s-au spus multe „vorbe grele” la emisiunea de vineri seara, 9 decembrie a.c., moderată de curajosul jurnalist Victor Ciutacu. Mai ales că aceasta avea loc într-un context în care Traian Băsescu făcuse, din nou, o figură jalnică la Bruxelles, unde tocmai se discutaseră probleme grave legate de viitorul euro şi chiar al Uniunii Europene. Tribunul a subliniat, încă o dată, că România se află într-o situaţie specială între membrii UE, întrucît nicăieri dezastrul nu atinge asemenea proporţii. Lucrurile sînt clare: toate guvernările de după decembrie 1989 îşi au partea lor de contribuţie la această stare de lucruri, dar niciodată tragedia României n-a fost mai mare ca acum. Toţi au furat, şi au furat mai întîi voturile, toţi i-au adus pe unguri la guvernare, toţi au privatizat fraudulos întreprinderi-fanion ale industriei şi economiei româneşti, iar toate aceste măsuri îndreptate împotriva Poporului Român îşi arată acum „roadele”. România este pe cale de a-şi pierde inclusiv suveranitatea naţională, darul cel mai sfînt şi cel mai de preţ de care se poate bucura un popor. Intervenţia în emisiune a curajosului colonel (r) Ion Mierlici, din Piatra Neamţ, care l-a salutat cu respect pe liderul PRM, arată, o dată în plus, cît de rău a ajuns România, în care, sub această abjectă guvernare portocalie, sînt umiliţi şi cei mai bravi şi mai patrioţi fii ai săi, ostaşii. Cînd pui un fost ospătar, cum este Gabriel Oprea, la conducerea Ministerului Apărării Naţionale, totul este pierdut...

Încă o „performanţă” a curvei de ţigani Oana Zăvoranu (lansată pe „piaţă” de interlopul Fane Cîrlig)

NEBUNA A BĂGAT-O, DIN NOU, ÎN SPITAL PE MAMA EI, CU GLICEMIE 400

(APROAPE DE COMĂ DIABETICĂ)...

O casă fără copii este una lipsită de viaţă, dar să ai pe lîngă tine o asemenea creatură, posedată de diavol, este un adevărat blestem. Nebună şi inadaptabilă, aflată într-un continuu scandal cu toată lumea, Oana Zăvoranu a reuşit, din păcate, ceea ce şi-a şi propus: a băgat-o pe mama ei, Marioara Zăvoranu, din nou, în spital. Şi nu oricum, ci cu o glicemie de 400 (cifră aflată la graniţa comei diabetice). Televiziunile care o primesc pe această posedată îi fac un rău nu numai ei, dar şi altora. Singurul care a reuşit s-o pună la punct este Tribunul. El o va şi vindeca...

Şi alte publicaţii ne dau dreptate

Eutanasierea cu bîta

Noua lege pentru eutanasierea maidanezilor, a cîinilor fără stăpîn, care, de fapt, nici nu trăiesc pe maidane, căci nu există atîtea maidane cîţi cîini fără stăpîn a născut „modernizarea” României sub comunişti, dă satisfacţie tuturor acelora care mai cred că prin uciderea unei fiinţe, fie ea cîine, fie pisică, fie - Doamne fereşte! - om, se poate obţine confortul sporit al celor rămaşi, deocamdată, în viaţă. În primul rînd, ar trebui să înţelegem ceea ce pirpiriul deputat care a propus această lege infamă n-a înţeles, şi anume că nu vor putea ucide toate aceste fiinţe nefericite deodată.

În al doilea rînd că prin această lege, care prevede pedepsirea cu moartea a unor fiinţe vinovate doar de a se fi născut, ne întoarcem la nişte metode ale unor timpuri pe care le credeam încheiate, cel puţin aici, în România. Sigur, cîinii nu sînt oameni. Dacă li s-ar oferi şansa, ar putea fi nişte prieteni mai buni decît unii din jurul nostru care-şi spun astfel. Şi, în fond, de ce trebuie ucişi cîinii care rătăcesc prin oraşele noastre? Pentru ca să nu-i mai muşte pe semenii noştri. Televiziunile fac mult caz de cîte ori se întîmplă un asemenea „eveniment“. Nu sînt sigur niciodată cît din ce se spune acolo este adevăr şi cît  manipulare a opiniei publice. În Bucureşti, cîinii porecliţi la un moment dat „comunitari“ au apărut spre sfîrşitul anilor ’80 ai secolului trecut, cînd Ceauşescu s-a apucat să dărîme oraşul vechi, forţînd familiile să se mute în apartamente de bloc neîncăpătoare, unde nu-şi mai puteau lua cîinele din curte. De la început, aceste fiinţe au devenit un simbol al nefericirii generale şi poate că de aceea, în subconştientul nostru, am vrea să nu-i mai vedem. Numai că, vai, după ce vigilenţii cetăţeni, nepăsători la alte fiinţe decît la cei din preajma lor, or să voteze pentru uciderea cîinilor, tot vor mai rămîne pe străzi oameni fără locuinţă şi fără mijloace de trai, care le vor lua locul cîinilor. Ce-o să faceţi cu ei, dragi tovarăşi vigilenţi cu oraşul vostru? O să reclamaţi o lege şi pentru eutanasierea lor, dacă într-o lună nu-i ia nimeni din adăposturile alcătuite ad-hoc? Pentru că, în logica lucrurilor, acesta e pasul următor. Şi, în aceeaşi logică, mergînd mai departe, vor trebui eutanasiaţi cerşetorii, ca să nu mai vedem că există oameni care n-au ce mînca, pensionarii, bolnavii incurabili... Nu vreau să vă spun cine făcea asta. Să nu ne legănăm cu ideea că oamenii sînt una şi animalele alta, deşi aşa este. De cînd, însă, omul a pus piciorul în prag şi a ocupat mai toate locurile de pe acest pămînt, fiinţele celelalte, create şi ele tot de Dumnezeu, ca şi omul, nu-şi mai prea găsesc locul. De aceea, lumea civilizată, din care nu facem parte, a început să fie mai atentă şi la celelalte creaturi ale acestei naturi, dacă nu vreţi să-i spuneţi pe numele drept. Pe „Discovery“ sau „Animal Planet“, am văzut un serial despre salvarea urşilor captivi în România. Ce-o să vedem după ce legea aceasta va fi pusă în practică? Şi, ca să fiu sincer, cînd văd privirea goală sau plină de ură a multor semeni de-ai noştri, unii dintre ei mari personalităţi, chiar că-mi vine să ies în stradă şi să mă uit în ochii unui cîine fără stăpîn. Nu-i cer preşedintelui României să nu promulge legea aceasta, ar fi în zadar. Doar în vremea primariatului domniei-sale au mai fost ucişi o dată mii de cîini în Bucureşti. Şi tot nu s-a rezolvat nimic. Şi ştiţi de ce? Pentru că nu aşa se rezolvă asemenea lucruri. Costă rezolvarea acestei probleme? Orice rezolvare a unei probleme costă. Să nu ia banii pe injecţiile mortale tot clienţii Puterii şi să-i eutanasieze pe bieţii cîini cu bîta, conform tradiţiei româneşti.

Nicolae Prelipceanu 

(Text reprodus din ziarul „România liberă“,

nr. din 6 decembrie 2011)

Escrocul William Brânză

Regimurile totalitare, în care se practică pe rupte cultul personalităţii, sînt bieţi copii nevinovaţi pe lîngă Regimul Băse, care, după ce-a isprăvit aducerea pe lume a monştrilor, a început să dea naştere unor personaje gen Stan şi Bran. Iată-l, de pildă, pe deputatul William Brânză, acest nimeni al „iepocii“ Udrea-Băsescu-Boc şi, totodată, şeful organizaţiei PDL Diaspora, care, cu prilejul celei de-a 10-a gale a premiilor TVR Internaţional, a primit diploma de recunoştinţă pentru ce a făcut pentru românii de peste graniţe! Ei, bine, n-a fost destul că nereuşitului exemplar i s-a oferit ceva, orice. În cadrul unui laudatio elaborat de profesoara (sic!) Magda Jianu, desemnată să-i înmîneze diploma, aceasta a dat pe spate o ţară întreagă, atunci cînd a rostit următoarele cuvinte nemuritoare: „Dacă-l raportez pe fostul licean pe care l-am cunoscut în urmă cu mulţi ani la concursurile literare de dramaturgie la omul politic de astăzi, am sentimentul unei plinătăţi şi combustii interioare a devenirii. (...) Ajunsese într-o perioadă scurtă de timp liantul şi motorul românilor din străinătate, intervenind în toate momentele de criză ale specificităţii lor, restabilindu-le onoarea, ştergîndu-le lacrima, aducîndu-le aproape umărul personal, iniţiative legislative şi zeci de mii de cărţi“. Deoarece grotescul situaţiei devenise de nesuportat chiar şi pentru sclavii de la TVR, organizatorii au încercat s-o scoată din transă pe profesoară, îndemnînd-o: „Spuneţi numele!“. Fără succes: „Imediat, măresc suspansul“, a replicat, lansată, tovarăşa şi a continuat: „Şi cum spune Mircea Eliade, cosmosul este capodopera zeilor, mutatis mutandis, armonia spaţiului ocupat de români în exteriorul graniţelor este capodopera lui William Brânză“! Delirium tremens, aş îndrăzni eu un diagnostic. În orice caz, Brânza pedelistă nu s-a arătat deloc jenată de beţia de cuvinte şi elucubraţiile lăudătoarei. Dimpotrivă, a ţinut să sublinieze în faţa camerelor de luat  vederi ale altor televiziuni, consternate de cele văzute şi auzite, că el, lactat cu prenume anglosaxon, merită pe deplin să fie adulat, deoarece existenţa Diasporei i se datorează aproape în exclusivitate. Eu ce să mai spun? „Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni...“.

Xantipa

(Text reprodus din  ziarul „Azi“,

nr. din 6 decembrie 2011)

JEGOŞII DE LA „CLICK”

Ospătarii de subiecte stricate de la „Click“ şi-au umplut strachina cu suferinţa nevestei lui Cornel Dinu. Hannibal Lecter ar refuza să-i mănînce pe ăştia, deşi s-ar califica printre preferinţele lui — sînt mitocani. Din păcate, jegoşii au trichineloză. Mai nou, boala se transmite de la ziarişti la cititori. În toate redacţiile se ştia despre situaţia Silviei Dinu. Dar s-a păstrat discreţia. Mai puţin la „Click“. După ce că scriu cu ţurloaiele, reporterizdele cu tocuri scîlciate şi şoşonarii de acolo intră şi încălţaţi în durerile oamenilor. Ce-ar fi să mă cobor la mintea voastră şi să vă întreb dacă aveţi buletine. Da? Aveţi? Bun. Şi ce-i scrijelit în dreptul părinţilor? Miss Piggy, la mamă, şi o bară pentru tată, cumva? Ar fi frumos să vă dau ideea de a le face testul ADN celor Trei Purceluşi şi pe urmă să semnaţi capodopera „Amintiri din cocină“ cu pseudonimul colectiv Groh-Groh. Nu voi proceda aşa. Încă mai cred că aţi putea fi recuperaţi pentru condiţia bipedă. Să nu fie prea tîrziu pentru „Click“, acest vehicul condus de neamuri proaste, care îi expediază pe unii spre faliment.

RĂzvan Ioan BoanchiŞ

(Text reprodus din ziarul „Naţional“,

nr. din 7 decembrie, 2011)

În Parlament, o nouă mascaradă de neamuri proaste şi ipocrite:

MIC DEJUN CU FURĂCIUNE

Joi, 8 decembrie a.c., în aşa-zisul Parlament al României, a avut loc o nouă reprezentaţie a Trupei pe Butoaie: Mic Dejun cu Furăciune. Nu cu Rugăciune, subliniez, ci cu Furăciune. Şi nu e Parlamentul României, ci Parlamentul Mafiei. Asta pentru că, în imensa lor majoritate, cei care au pozat în creştini pioşi şi au dat ochii peste cap – sînt nişte hoţi. Mă refer la „parlamentarii” ejaculaţi pe uretra votului uninominal – cea mai neruşinată tîlhărie din aceşti ani blestemaţi. Şi mă mai refer şi la unii invitaţi cu bulendre colorate, fuste creţe şi ghiuluri de ciordeală, pe care îi băteau lindenii cu ciocu-n cap, şi care trăiesc pe picior mare tot din furat. Toată haita asta a pozat, din nou, în Oaste a Domnului! Toţi au adoptat o mină evlavioasă, de ochii lumii, dar uitîndu-se, pe furiş, la ceas. Ce farsă sinistră! Ce mincinoşi nenorociţi! Nici măcar aşa-zişii evanghelişti din PDL, grupaţi în zona Aradului, mai ales, nu au nimic comun cu Doctrina şi Morala Mîntuitorului – chiar dacă unii nu fură, ei înşişi, se fac vinovaţi de tăinuire, complicitate şi asociere cu un grup de crimă organizată. Ce „Mic Dejun cu Rugăciune”? La Satana, nu la Dumnezeu! Deşi am fost, şi eu, invitat să particip, am refuzat. Cu scîrbă. Cu oroare. Am rămas, ca în fiecare zi, să mă rog în cămăruţa mea, acasă, unde nu mă vede decît Cel la care mă rog. Impostorii care au făcut paradă de smerenie la Parlament pot fi siguri că Dumnezeu nu le-a primit mormăielile. Aşa cum nu le-a primit nici acelor preşedinţi americani (pe care încearcă dîmboviţenii noştri să-i imite), care se adunau, şi ei, în conclavuri din astea pioase, după ce dăduseră ordine să fie bombardate şcoli, spitale, biserici, mînăstiri, ba chiar şi cimitire. Fiindcă asta e o caracteristică a celor mai mulţi preşedinţi ai SUA, cel puţin după bombardagíul atomic Harry Truman încoace: graţiază curcani, dar ucid oameni.

În concluzie, le fac un semn la obraz acelor farisei care s-au prefăcut că se roagă pentru pace şi prosperitate, într-un Parlament în care cei mai mulţi dintre ei votează tăierea pensiilor şi salariilor, sau aprobă închiderea şcolilor şi spitalelor. Nu vă e ruşine? Nu, nu vă e ruşine. Vouă vă e foame: de bani, de proprietăţi, de popularitate, fiindcă Micul Dejun (în realitate, o Mare Crăpelniţă!) nu avea nici o noimă, dacă nu se desfăşura în prezenţa camerelor de luat vederi. Toţi sînteţi o apă şi-un pămînt. Ultimul cerşetor care sprijină zidul unei biserici e mai plăcut Domnului decît nişte bogătaşi ca voi.

Nu-i ierta, Doamne, că ştiu ce fac şi iau numele Tău în deşert!

CORNELIU VADIM TUDOR

8 decembrie 2011

Altă deplasare şmecherească la Bruxelles

MATROZUL CHIOR ŞI-A MAI REGLAT NIŞTE CONTURI BANCARE,

LA CRÉDIT LYONNAIS

După ce, miercuri seara, 7 decembrie a.c., Traian Băsescu a ţinut să-i mai apostrofeze, încă o dată, pe cei care îndrăznesc să critice politica lui, joi dimineaţa, 8 decembrie a.c., el a zburat în Europa. Oficial, deplasarea din zilele de 8 şi 9 decembrie este una care urma să se facă la Bruxelles, la reuniunea Consiliului European de Iarnă şi la ceremonia semnării Tratatului de aderare a Croaţiei la Uniunea Europeană. În realitate, Traian Băsescu a zburat, în prima fază, joi dimineaţa, la Marsilia, unde a avut loc Congresul Partidului Popular European şi unde el a simţit nevoia să ardă gazul, chiar dacă nu este băgat în seamă de nimeni. În a doua parte a zilei de joi, marele şmecher urma să decoleze de la Marsilia, cu destinaţia Bruxelles. Sursele noastre spun că, în Capitala Belgiei, Matrozul  avea aranjată şi o vizită la banca sa favorită, Crédit Lyonnais, unde, cel mai probabil, îşi va ordona operaţiunile bancare curente, pe care le face aproape de fiecare dată cînd ajunge acolo.

După ce şi-a luat porţia de sictir şi izolare la Bruxelles

TRAIAN BĂSESCU S-A DUS, GLONŢ, LA... BANCĂ!

După ce joi după-amiază, 8 decembrie a.c., Traian Băsescu şi-a luat porţia de sictir şi izolare, nefiind băgat în seamă de nici un preşedinte sau premier prezent la Bruxelles, a doua zi el s-a ocupat de problemele personale. Adică de BANI. Sursele noastre, aflate la Bruxelles, ne-au informat că, vineri dimineaţa, 9 decembrie a.c.,  Pazvante Chiorul a făcut primul drum, în jurul orelor 9,30, la sucursala bruxelleză a băncii Crédit Lyonnais, unde a stat cca. 30 de minute. În această deplasare a fost însoţit de şeful de dispozitiv, care asigură paza SPP pe parcursul vizitei, precum şi de un adjunct al acestuia. Cei doi au rămas la intrarea în bancă şi au aşteptat ieşirea disperatului. După ce a ieşit, Băsescu s-a dus direct la summit, la dezbateri, şi la festivitatea de acceptare a Croaţiei catolice în Uniunea Europeană. Profitînd de faptul că încă nu începuse reuniunea, Pazvante Chiorul s-a retras într-un colţ amenajat pentru protocol şi a sunat-o pe Elena Udrea, nu înainte de a-şi îndepărta gărzile de corp. A vorbit cu Paraşuta din Pleşcoi mai bine de 20 de minute. Încă nu ştim ce a provocat urgenţa cu care Chiorul a discutat cu amanta, dar, cel mai probabil, subiectul l-au constituit operaţiunile bancare făcute cu puţin timp înainte.

AdevĂratul

Serviciu Român de InformaŢii

Revoluţionarul Constantin Bebe Ivanovici restabileşte adevărul despre tatăl derbedeului Cezar Marin

N-A FOST GENERAL S.I.E., CI UN IMPOSTOR, CARE A LUCRAT LA ELECTROAPARATAJ,

ERA ALCOOLIC ŞI ÎŞI BĂTEA NEVASTA!

Referitor la declaraţiile lui Cezar Marin privind activitatea tatălui său, care ar fi fost general SIE, răspund răspicat: nu! Acest lucru este o minciună! În perioada anilor 1970-1980, Ion Marin a lucrat în cadrul Întreprinderii Electroaparataj, ca dispecer. Eu lucram în acea vreme în Secţia Matriţerie, avînd în subordine în jur de 70 de oameni, iar Ion Marin era cel care ne aproviziona pe noi cu materiale.

Nu a avut nici un fel de funcţie de răspundere şi era un individ certat cu disciplina, fapt care a făcut ca, după 1980, să plece din cadrul întreprinderii.

După revoluţia din 1989, eu am fost ales deputat de Dolj şi mi s-a repartizat sediul din Bucureşti, Bd. Nicolae Bălcescu nr.17-19. Am fost ales ca preşedinte al Sectorului Agricol Ilfov, din partea Frontului Salvării Naţionale. Acolo a apărut, într-una din zile, acest fost coleg de la Electroaparataj, spunîndu-mi că doreşte să se înscrie în F.S.N. După 1 an, văzînd că el nu poate lua nici un fel de funcţie, l-am propus preşedinte de onoare la Sectorul Agricol Ilfov FSN. Nu a activat mult, după care, cunoscîndu-l pe generalul Marin Pancea, el s-a aciuat pe lîngă acesta. O perioadă, cei doi au făcut afaceri împreună, iar eu nu l-am mai primit la partid pe Ion Marin. Ulterior, am fost prezent la nunta lui Ion Marin cu o doctoriţă, eveniment care s-a desfăşurat la un local din Piaţa Amzei. Căsnicia lor nu a durat mult, pentru că omul era alcoolic, chiar şi la volan se urca în stare de ebrietate, bazîndu-se pe relaţia lui cu generalul Pancea. Soţia lui m-a sunat, într-o zi, la partid, spunîndu-mi că bărbatul o bate continuu şi o ţine sechestrată în casă. M-am dus la locuinţa lor, aflată în apropiere de Piaţa 1 Mai, iar el mi-a spus că se vor despărţi, întrucît femeia îl lovise cu o sticlă în cap(?!). I-am zis că nu mă amestec în treburile lor şi că pe el nu pot să-l ajut cu nimic. Atunci l-am cunoscut pe băiatul lui, Cezar Marin. Despre el, tatăl său spunea că îi fură bani din casă şi că are nişte legături dubioase cu nişte tineri din Italia. Mai tîrziu, am rămas mirat cînd l-am văzut apărînd la sediul PRM. Am întrebat chiar ce anume caută acest tip dubios printre noi. Legat de ajutoarele care se ofereau la Cina Creştină, individul respectiv pretindea că el dă banii pentru achiziţionarea alimentelor şi produselor respective(?!?). Nu am mai avut nici un fel de legătură cu acest personaj.

Constantin Bebe Ivanovici

În ziua de Moş Nicolae, pe cînd soţia lui se afla la cumpărături la Paris (?!)

TRAIAN BĂSESCU A PRIMIT VIZITA ANCĂI BOAGIU ŞI A COPILULUI LOR DIN FLORI, CĂRORA LE-A PUS ÎN „GHETUŢE” CÎTE 15.000 DE EURO - BANI DE  SHOPPING LA LONDRA (?!)

Marţi seara, 6 decembrie a.c., pe cînd Maria Băsescu era plecată la cumpărături de sărbători, la Paris, unde a zburat luni şi urma să se întoarcă miercuri după-amiază, la Vila Lac 2, Chiriaşul de la Cotroceni a primit vizita amantei machidoance Anca Boagiu şi a fiului lui nelegitim, Daniel Boagiu. Era ora 20. Întîlnirea a fost una emoţionantă, cei trei petrecînd circa două ore împreună, pretextul  fiind Sfîntul Nicolae. Pazvante Chiorul le-a făcut cadou, atît amantei, cît şi fiului, cîte un card, cu cîte 15.000 de euro fiecare, bani cu care le-a spus să îşi cumpere ce doresc. Am mai aflat că mama şi bastardul intenţionează să meargă, pînă la Crăciun, într-o scurtă călătorie de shopping, la Londra, că în Bucur Obor li se apleacă.

ParaŞuta din PleŞcoi

NEWS ALERT

Adrian Năstase va fi condamnat la 6 ani de închisoare, dar cu suspendare (?!)

În rîndul judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se comentează că fostul premier Adrian Năstase va fi condamnat la 6 ani închisoare cu suspendare (?!), în Dosarul „Mătuşa Tamara“. Comentariile se referă şi la faptul că o asemenea pedeapsă nu poate fi dată cu suspendare. Se pare că în spatele acestui caz se află Traian Băsescu, care doreşte condamnarea penală a fostului premier şi, în acest fel, reducerea la tăcere a aşa-zisei Opoziţii. Rămîne de văzut cum se va soluţiona acest caz.

Bişniţă electorală foarte periculoasă pentru sănătatea populaţiei:

FRATELE LUI TRAIAN BĂSESCU A ADUS ÎN ROMÂNIA O IMENSĂ CANTITATE DE MORTĂCIUNI - 500 DE TONE DE CARNE CONGELATĂ ÎN URMĂ CU APROAPE 7 ANI!

La începutul săptămînii trecute, în Portul Constanţa, a fost operată, în mare secret, nava Edel, aflată sub pavilion panamez de complezenţă, din care  au fost descărcate 500 de tone de carne de pasăre congelată, provenind din stocurile armatei americane din Orientul Mijlociu. După ce a trecut printr-o sumară prelucrare şi reambalare, marfa este  acum în curs de expediere în teritoriu, către organizaţiile PDL şi UNPR, unde urmează a fi distribuită sub formă de pachete de sărbători. E vorba de pui şi  de copane îngheţate, care au  fost achiziţionate de către firmele controlate de Mircea Băsescu, de la o firmă libaneză, care se ocupă de lichidarea stocurilor alimentare şi nealimentare ale armatei SUA din Orientul Mijlociu. Preţul iniţial e un chilipir:  aproximativ 0,40 de dolari per kilogram, adică cca. 200.000 de dolari toată cantitatea. Mai departe, după reambalare, marfa a fost vîndută la un preţ dublu: cu 0,80 de euro per kilogram către filialele locale PDL şi UNPR. Astfel, şi fratele Chiriaşului de la Cotroceni, Mircea Băsescu, a făcut, pe seama politicii, un  nou şi substanţial profit, încasînd de pe urma afacerii, pentru lichidarea întregului stoc, circa 800.000 de euro. Stocul de marfă, care urmează a fi distribuit de cele două găşti politice categoriilor sărace, sub formă de pachete electorale, a fost congelat în 2005, iar valabilitatea sa pentru consum va expira chiar la începutul anului 2012. Sursele noastre spun că marfa a fost împărţită, juma-juma, între PDL şi UNPR, ambele bande aflate la comanda Chiorului fiind interesate să dea pomeni cu iz electoral, mascate sub forma unui cadou de sărbători, pentru pensionari şi  alţi oameni nevoiaşi. Ce părere are Ministerul Sănătăţii? Dar Oficiul pentru Protecţia Consumatorului?

Elena Udrea i-a amintit lui Traian Băsescu ce a făcut Daniela Andreescu pentru el:

5.000.000 DE EURO, BANI PENTRU CAMPANIA PREZIDENŢIALĂ DIN 2009...

Elena Udrea este supărată că Traian Băsescu vrea să o sacrifice pe Daniela Andreescu, deşi aceasta i-a dat 5 milioane de euro contribuţie la campania prezidenţială din 2009. Paraşuta din Pleşcoi mai este enervată de faptul că amantul pune din nou bază pe Vasile Blaga, iar sfaturile acestuia îl fac să acţioneze contrar intereselor ei. Marţi dimineaţa, 6 decembrie a.c., cam pe la ora 9,30, Cioara Vopsită l-a sunat pe Matroz să îi afle părerea despre numirea, la începutul anului viitor, a Danielei Andreescu, fostul secretar general al Guvernului, în funcţia de directoare a Agenţiei de Cadastru. Sursele noastre spun că discuţia dintre cei doi a durat circa 10 minute, iar Matrozul i-a spus Paraşutei că Andreescu va trebui să fie sacrificată. Răspunsul a înfuriat-o rău pe Elena Udrea, care, între altele, i-a reproşat faptul că apleacă urechea la Vasile Blaga, uitînd că Daniela Andreescu i-a dat, în campania electorală la prezidenţiale din 2009, 5 milioane de euro. Noi am aflat că aceştia au fost, cu siguranţă, „bani negri“, proveniţi din afacerile familiei Daniela Andreescu - Nicolae Teodorescu cu Dorin Cocoş.

Dorin Cocoş îl şantajează pe Andrei Chiliman să dezerteze de la PNL la PDL...

În ziarul „Tricolorul”, nr. 2333 din 2 decembrie 2011, a fost publicat articolul intitulat „Elena Udrea a împiedicat arestarea lui Florin Popescu...” Din conţinutul articolului reiese că  Traian Băsescu comandă arestarea acelor mafioţi care nu sponsorizează cu sume mari de bani familia sa şi PDL, indiferent din ce partid fac parte. Baronul de Dîmboviţa, Florin Popescu, este protejatul familiei Elena Udrea –Dorin Cocoş. Împreună, ei au constituit o grupare mafiotă, de crimă organizată. Din această grupare face parte şi Dumitru Puzdrea fost deputat PDL. 

La intervenţia lui Dorin Cocoş, Dumitru Puzdrea a luat legătura cu Florin Popescu, rugîndu-l să-i rezolve obţinerea autorizaţiei de construcţii pentru extinderea Complexului „Flora” şi intrarea în legalitate cu construcţiile executate abuziv. Firma „PROCOR” SA, controlată de Florin Popescu, negociază cu primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, prima ilegalitate a mafiotului Dumitru Puzdrea. Andrei Chiliman a fost contactat, prin interpuşi, de Dorin Cocoş, care l-a asigurat că scapă de DNA dacă rezolvă problema lui Dumitru Puzdrea şi dacă pleacă din PNL, înscriindu-se în PDL. Trocul e ca şi aranjat, astfel că Andrei Chiliman este la un pas de a se dezerta la PDL şi  de a face o sponsorizare solidă Clanului Băsescu. În acest şantaj s-a implicat şi comisarul-şef Marius Mihai Voicu, şeful Poliţiei Sectorului 1, fost şofer, care l-a „sensibilizat” pe Andrei Chiliman. Menţionăm că între Dorin Cocoş şi Marius Mihai Voicu sînt relaţii de tip mafiot.  Aşa se explică evacuarea în forţă şi ilegală a sediului PRM de către Poliţia aflată sub comanda lui Voicu. Amintim opiniei publice că, în noiembrie 1991, Dumitru Puzdrea a solicitat Primăriei Sectorului 1 aprobarea pentru repararea, concesionarea, modernizarea şi extinderea construcţiilor aflate pe Str. Tipografiei nr. 15 din Bucureşti. Primăria a emis un acord favorabil, în baza Decretului nr.144/1958, decret ce fusese abrogat cu cîteva luni înainte. După acest moment, Puzdrea a închiriat o suprafaţă de 12.000 mp de la Direcţia Domeniului Public, pentru care plăteşte o chirie derizorie, în valoare de 3.389.050 lei vechi/lună. Pe baza respectivului acord, Dumitru Puzdrea a construit ilegal Complexul „Flora”. În anul 1994, Primăria Generală a Capitalei a început demersurile pentru demolarea construcţiilor ilegale ale lui Puzdrea, întrucît avizul obţinut în 1991 nu putea ţine loc de autorizaţie de construcţie. A urmat amendarea lui Puzdrea de mai multe ori, amenzi care au fost contestate în instanţă şi, bineînţeles, Puzdrea a  scăpat  de plata lor. Din datele pe care le deţinem, rezultă că Dumitru Puzdrea a reuşit să-l mituiască pe primarul general de atunci, Viorel Lis, cu suma de 30.000 USD. Aşa se explică de ce nici pînă în prezent Complexul „Flora” nu a fost demolat. Construcţia nu a avut avizul RADET, APA NOVA şi RGAB, dar nici nu a fost oprită de cele 3 instituţii, chiar dacă a fost amplasată deasupra a două apeducte de mare capacitate care alimentează Capitala cu apă potabilă. De la executarea lucrărilor de construcţie şi pînă în prezent, au fost formulate plîngeri la DNA, la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată, la Inspectoratul de Stat în Construcţii, la RADET, RGAB. APA NOVA Primăria Sectorului 1 şi Primăria Generală a Capitalei, demersuri rămase fără rezultat. La data de 19 iulie 2010, a fost înaintat, de către avocatul Liviu Trandafirescu, Memoriul nr., 930250, la care Sorin Oprescu nu a dat nici un răspuns. Din conţinutul  memoriului rezultă pericolul existent ca urmare a amplasării unor construcţii peste cele două apeducte. În ciuda tuturor acestor demersuri, Dumitru Puzdrea a mai început  o altă construcţie, oprită pentru moment, pe care intenţionează ca, împreună cu famiglia Udrea-Cocoş să o anexeze unui mare Mall, ce va fi construit în acea zonă de „amanţii morţii“ Elena Udrea - Traian Băsescu.

AdevĂratul Serviciu Român de InformaŢii

ULTIMA ORĂ

Pentru că a fost muşamalizată implicarea sa în Dosarul Viktor Bout

TRAIAN BĂSESCU ÎI VA DA ŞPAGĂ ELECTORALĂ LUI BARACK OBAMA 150.000.000 $!

Miercuri după-amiază, 7 decembrie a.c., începînd cu orele 15, Traian Băsescu l-a primit la Palatul Cotroceni, în vizită oficială, pe Robert S. Mueller III, directorul F.B.I., în compania căruia a stat circa o oră şi jumătate. Dincolo de presupusul scop oficial, inventat pentru presă, directorul F.B.I. s-a deplasat în România pentru a-i confirma Chiorului că toate urmele privind amestecul său în operaţiunile de trafic cu arme, în celebrul caz Viktor Bout, au fost şterse din dosarul aflat acum la Tribunalul Federal din New York. Conform informaţiilor noastre, Chiriaşul de la Cotroceni va plăti, cu vîrf şi îndesat, acest serviciu, făcut de Administraţia americană.

În prima fază, Băsescu va „dona” suma de 150 de milioane de dolari la campania electorală de realegere a lui Barack Obama. Banii provin din două conturi mai vechi ale marinarului, aflate la bănci din SUA, deschise la sfîrşitul anilor ’90, în perioada în care a ocupat funcţia de ministru al Transporturilor. La un moment dat, pe parcursul anchetării de către americani a afacerii Viktor Bout, aceşti bani erau suspectaţi că ar fi fost plătiţi de Bout, pentru serviciile făcute de Băsescu. Chiorul i-a facilitat traficantului, în calitatea sa de ministru al Transporturilor, accesul la aprobările de decolare de pe aeroporturile româneşti a avioanelor încărcate cu arme şi muniţie. Lista hatîrurilor pe care Traian Băsescu le va face în perioada următoare Administraţiei de la Washington nu se va opri aici, pentru că, după tipicul Serviciilor Secrete americane, o dată ajuns la mîna lor, un personaj şantajabil va fi stors ca o lămîie. Primirea oficială a lui Robert S. Mueller III, la Palatul Cotroceni, a fost una intermediată de actualul ambasador al SUA în România, abuzivul evreu Mark Gitenstein.

Dan Diaconescu, sluga lui Băsescu...

Frunzulicea veştedă care-i acoperea Elenei Udrea goliciunea  ideilor de propagandă turistică a căzut la primul cîntat de cocoş în coteţul cotrocenist. Alarmă de gradul zero! Trebuia găsit, în cea mai mare grabă, un nou brand turistic. De îndată, propunerile au curs precum sifonul într-un pahar de whisky prezidenţial. Stolojan, cu gîndul la Raluca Turcan, a propus un schelet sau chiar două schelete. N-a fost de acord „profesorul“ Oprescu: el vrea doi „scheleţi“, după cum a explicat „respectuos“ că le predă studenţilor. Mircea Toader a venit cu ideea degetului mijlociu, pe care-l foloseşte ca semnal de vot pentru ciracii lui din Cameră. Marko Bela, poet ratat, a sugerat că o chelie honvedă ar fi exact ceea ce trebuie. L-a contrazis Borbely. Acesta a cerut să fie acceptat punctul: aşa îşi încheie el oţărările în Guvern, ţipînd arţăgos: „Punct!“. Tălmăceanu a zis că ar fi ilustrativ un maimuţoi dănţuitor scelerat, rupîndu-se în figuri ca scăpat de la balamuc. Sever Voinescu a optat pentru un cotoi dormitînd în poala Robertei Anastase, cînd falsifică numărul voturilor. Frunda, mai pragmatic, s-a gîndit la o fiertură de gulaş nemeşesc. Alte sugestii au completat tabloul întrecerii stahanoviste. Ion Spânu a avut ideea unui spîn; Tinel Gheorghe - a unor foale de fierărie ţigănească; Oltean - a unui broscoi bistriţean; Flutur - a unui fluture pe lampa lui Everac; Sulfina Barbu - a unei sulfamide. Botiş a propus o puşculiţă de familie cu fonduri europene sustrase; Anca Boagiu - un prunc scîncind cotrocenist; Blaga - un vameş cu 5 vile cu piscine şi maseuze unguroaice; Videanu - o vedere de la Geoagiu-Băi, cu borduri noi, trimisă de pe plaja de la Nisa, jucînd table. Senzaţii a făcut şi sugestia lui Gabriel Oprea: o tavă de chelner de bacşişuri mici, după expresia lui Eugen Barbu. Cinteză s-a gîndit la o pasăre cîntătoare, un cintezoi. Păun a propus un cort, o căruţă cu coviltir sau un palat cu turnuleţe aurii. Lui Vişan i-a trecut prin scăfîrlie să-l înnobileze pe Pinocchio cu preţiosul brand. Nicolicea s-a oprit la o pitulice. Numai Poteraş a meditat la nişte cătuşe...

Spre stupoarea generală, n-a fost acceptată nici o propunere. Salvarea a venit tot din partea ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului. Expertă cunoscătoare a geografiei României, care cuprinde, în opinia ei, şi „Judeţul Timişoara“, Udrea a întrebat enervată: dar Caracalul? La Caracal nu s-a gîndit nimeni? Evident, nu se gîndiseră. Udemeriştii aveau mare bătaie de cap cu formarea de „scaune“ şi alte mese şi tabere pentru oficialităţile budapestane şi organizaţiile paramilitare maghiare, care vin să se plimbe prin ţara lui Flotilă ca Vodă-n lobodă. Vainer era ocupat cu holocaustul: nu putea demonstra, în nici un chip, el, care ţine evidenţa tuturor repauzaţilor, prezenţilor şi viitorilor, unde sînt îngropaţi cei vreo 400.000 de evrei, cică omorîţi de români. Marian Sârbu jinduia după un post de ministru, ca şi Cristian Diaconescu, de altfel, ambii terorizaţi de imaginea unui 1% încredere electorală. Pambuccian medita la ciocul albit al lui Vosganian. Baconschi ar fi dorit o Vulpe în jacuzzi. Tabără picotea pedelist, împăcat că băgase PUNR în mormînt. Doar Vass le-a amintit că cel mai potrivit brand ar fi un pitic bocciu, căzînd de-a berbeleacul de pe nişte scări...

Aşadar, nimeni nu se gîndise la Caracal. Şi ce simplu era! Da, la Caracal, acea aşezare din Cîmpia Română, vestită, pînă nu de mult, prin glorioasa fabrică de conserve din fasole ţucără. Numai că apariţia „poetului-portofel“, Mircea Dinescu, pe sticla televizorului, cînd cu gălăgia din decembrie 1989, i-a şters localităţii faima de făbricuţă a celor mai gustoase conserve cu costiţă mucegăită. Întreprinderea s-a închis din lipsă de porci costelivi. În schimb, prestigiul ştirbit a fost compensat prin împrejurarea că aici se născuseră trei titani ai gîndirii capitaliste şi ai afacerilor tenebroase. Unul era Marius Tucă, un bretelat îngîmfat, cu moţ în frunte, nedus pe la facultăţi, dar iscusit storcător de parale din propriile-i „taverne sîrbeşti“. Altul se numea Gabriel Liiceanu, un filosof cu manta nicasiană şi purtînd la piept o fotografie cu Pleşu meditînd transcedental. Şi, în sfîrşit, al treilea era Dan Diaconescu, un zîmbăreţ zăltat şi ponosit, umblînd în tenişi sparţi, cu o bască găurită pe cap şi cu manşete roase şi îngălbenite. Acesta din urmă avea să devină, într-un timp record, starostele păduchelniţei mafiote şi ignare din Televiziunea afaceristă autohtonă: Păduchele Naţional.

Dintre toţi, alegerea Elenei Udrea s-a oprit asupra acestui falnic caracalean, Dan Diaconescu. Un personaj găunos, dar şmecher, care fusese nevoit să accepte, o vreme, statutul de chiriaş cu domiciliu forţat într-un tomberon din propria-i televiziune, oferit gratis, generos, de un rusnac: Tolea Ciumac. Ecce homo! - a exclamat fosta şefă a consilierilor cotrocenişti. Nici că se putea un brand mai oportun pentru ţara încăpută pe mîna unor gangsteri, a unei grupări mafiote şi trădătoare. Toată suflarea din cercul de cretă băsescian a fost de acord. D.D. merita, cu vîrf şi îndesat, această emblemă. Ce Dracula? Ce Coloana Infinitului? Ce Voroneţ sau Gînditorul de la Hamangia? Ce plăcuţele de la Tărtăria sau ceramica de Cucuteni? Ce Eminescu sau Iorga? Ce Atheneul Român sau Crucea de pe Caraiman? Ce Mihai Viteazul sau Ştefan cel Mare? Ce „Rapsodia Română“ ori „Carul cu boi”? Ce „Luceafărul“ sau „Istoria...“ călinesciană? Ce Brâncoveanu sau Titulescu? Ce Maramureşul ori Delta Dunării?

Fleacuri! Nimic nu egalează prestigiul Păduchelui Naţional, Dan Diaconescu! Nu se confundă el, zi şi noapte, la televiziunea lui comercială, de o destrăbălare şi o vulgaritate fără seamăn, cu Poporul Român? OTV-ul nu e al poporului? Partidul înfiinţat de el nu e al poporului? Chiar poporul e încorporat în titulatura partidului: Partidul Poporului – Dan Diaconescu. Pentru vecie, s-a constituit triada Partid-Popor-Diaconescu. Nici măcar Ceauşescu nu îndrăznise un asemenea gest. Puradelul incult şi necioplit, escroc şi zevzec este asociat, în prezent, într-o societate complet debusolată, cu modelul omului politic de mîine. Cînd, de fapt, D.D. nu este decît suma cîtorva milioane de Tănase Scatiu şi Stănică Raţiu la un loc, plus exponenţii de vază ai lumii interlope. În goana lui bezmetică după rating şi popularitate, a infestat, prin postul lui de televiziune, întreaga societate românească. Din studioul său a deversat valuri uriaşe de vulgaritate, minciună şi pornografie. Preferinţa viscerală pentru aducerea în vizor a crimelor şi infracţiunilor, a tuturor mizeriilor sociale şi morale a devenit obsesivă. Guzganul impostor pare ieşit din canalele fetide şi promiscue ale mahalalelor cu lumpeni şi interlopi.

Sub titlul atracţios „Senzaţional!“, aşază tot ceea ce o societate are mai infect şi mai marginal, întru stimularea iresponsabilă a mentalului telespectatorilor. Unicul criteriu e stoarcerea de bani, prin prostirea populaţiei. Gargaragiul specimen se scaldă în apele nămoloase ale tranziţiei cu abilitatea şi cruzimea unui peşte piranha. Face parte din tagma de escroci dibaci puşi pe căpătuială  rapidă, cu aparenţe de legalitate, dar cu largul şi interesatul concurs al oficialităţilor. Este unul dintre cei care fură cloşca de pe ouă, fără ca pasărea să cîrîie ori cîinele să latre. În studiourile, de acum ultramodernizate, se perindă ciurde de cea mai joasă extracţie: inşi dereglaţi sau excentrici, ignari ca noaptea ori travestiţi, interlopi şi ieşiţi din puşcării, criminali şi homosexuali, curve şi haimanale de cartier, borfaşi şi drogaţi, prezicători şi derbedei, popi şi ghicitoare, delincvenţi şi bolnavi psihic, predicatori sectanţi şi vindecători şarlatani, paranormali şi măscărici, falşi medici şi afacerişti pungaşi, presupuşi analişti şi gurişti de trei lulele. O strînsură stranie, care oripilează o întreagă naţie. Dacă, de exemplu, păşeşte în studio vreun oarecine, care-i îndoctrinează cu pernicioasa idee că junimiştii, în cap cu Maiorescu şi Carp, l-ar fi omorît pe Eminescu, D.D. - împreună cu cioflingarii care-l însoţesc, la fel de inculţi şi nărozi ca el, Condurăţeanu, Bălan şi ceilalţi - n-au nici o replică, se miră prosteşte, ca şi cum ar fi zărit-o pe căzătura securistă Daniela Buruiană în cadă.

Patronul OTV-ului este unul dintre cei mai nocivi microbi care au adus cancerul moral în societatea de astăzi, prin dezinformare, minciună şi escrocherie. Troglodit sadea, insul, de sub a cărui bască îi ieşea păduchele în frunte, a dovedit, în timp, o poftă fioroasă de parvenire. Ţopîrlanul parşiv a dobîndit, într-o perioadă relativ scurtă, o avere colosală. Sute de mii de familii oneste n-ar fi putut acumula într-o viaţă întreagă bunurile pe care le-a dobîndit acest mafiot în cîţiva ani. S-a îmbogăţit păcălind milioane de gură-cască, ore în şir, pînă noaptea târziu, ani la rînd, la televizor, momindu-i cu promisiuni dintre cele mai deşarte. Şi, astfel, infamul bădăran face rating, aduce publicitate, determină mulţimi imense să sune ori să dea SMS-uri, iar el îşi umflă buzunarele şi conturile în bănci, speculînd naivitatea oamenilor. Nu se ştie cu exactitate cantitatea de bogăţie acumulată (insul e „băiat deştept!“), dar se aproximează de către cunoscători că aceasta s-ar ridica la peste 50 de milioane de euro. De unde? Din scamatoria cu OTV! De pildă, un număr mai vechi al „Săptămînii Financiare“, din 2007, îi număra mai multe automobile scumpe (Bentley Flying Spur, Rolls Royce, Infinity, Porsche, Alfa Romeo, Mercedes SLK), un yacht pe Lacul Snagov, un avion Cessna cu două locuri, o casă în valoare de 1 milion de euro, o vilă în Primăverii, de 2 milioane de euro, o Televiziune proprie, nenumărate acţiuni în bănci, o mulţime de firme, aur, bijuterii şi tablouri de artă etc. Cîte o mai fi adunat între timp?

În pofida existenţei unei specii de mistificatori ai culturii române, de măsluitori ai istoriei autohtone, ai patrimoniului nostru spiritual, de contestatari, de denigratori ai românismului, ţara noastră are valori spirituale de anvergură. Cu toate acestea, climatul politic instaurat de regimurile postdecembriste le ignoră cu desăvîrşire, printr-o atitudine cinică vecină cu inconştienţa şi trădarea. O păduchelniţă politică a acaparat toate pîrghiile puterii, s-a infiltrat în toate capilarele organismului naţional.

Şi, astfel, din această pepinieră de pediculus capitis („cînd se satură, păduchele iese în frunte“) sau de dentiţă (păduche-de-ţigan) a ieşit şi s-a umflat în trompă şi-n gîlci, pînă la a se visa preşedinte de ţară, acest parazit social, zis Flaimucea Dan Diaconescu.

Mai de-a dreptul spus, România băse-boccie a creat Păduchele Naţional. 

Teodor Dungaciu

Mircea Dinescu: „Grigore Cartianu trebuie dat afară de la «Adevărul»”

Poetul Mircea Dinescu a încetat să mai scrie în Caţavencii, aşteptînd o discuţie cu patronul Dinu Patriciu, actualmente plecat din ţară. Potrivit DC News, Dinescu speră să se ajungă la demiterea lui Grigore Cartianu, redactor-şef la „Adevărul“, pe care îl acuză că face reclamă Securităţii şi este un profitor al evenimentelor din 1989. „Vrea să credem că revoluţia am făcut-o eu cu soacră-mea. Sau nişte turişti ruşi, care înţepau oameni în cur cu steagurile, ne-a declarat poetul, revoltat de articolele scrise de Cartianu pe această temă. M-a enervat, din nou, cu aşa-zisele lui dezvăluiri despre Revoluţie, aşa că am luat o pauză de la Caţavencii. Aştept să am o discuţie cu patronul. În mod normal, ar trebui să-l dea afară pe Cartianu, care i-a făcut atîta reclamă lui Ceauşescu şi Securităţii în «Adevărul». Teoria lui e preluată de la un informator al Securităţii şi de la cîţiva generali de Securitate, pe care îi face eroi. Pe de o parte, ar trebui să fiu încîntat că pe tiran l-am dat jos eu cu soacră-mea, dar cred că a avut şi poporul român o contribuţie. După Cartianu, ar fi posibil ca brava Securitate, care i-a terorizat atîţia ani pe români, să fi fost păcălită de cîţiva turişti, care au venit la miting şi au înţepat în cur cîteva femei, cu steaguri avînd cuie în vîrf. Adică URSS se prăbuşea, stătea să explodeze, a pierdut statele baltice, dar trimetea spioni care au îngenuncheat, în două ore, vajnicii securişti patrioţi ai lui Cartianu“, a afirmat Dinescu. 

Căderea lui Gaddafi ar putea lămuri unele mistere din 1989

Întrebat ce părere are despre revoluţionarii care cer indemnizaţii mai mari, poetul a spus tranşant că sînt nişte profitori, la fel ca Grigore Cartianu. „Acest individ trăieşte din sîngele Revoluţiei, ceea ce este tot o formă de a profita de sacrificiul unor oameni. Este o ruşine, pentru istorici, că nu s-a găsit altul care să lămurească lucrurile. Ştim cîte ţiitoare a avut Ştefan cel Mare şi nu ştim ce s-a întîmplat în 21-22 decembrie 1989... De pildă, s-a spus că au fost libieni, îmbrăcaţi în salopete. După căderea lui Gaddafi ar trebui să se solicite date din arhive. Erau sute de militari libieni la antrenament în România, exact cum s-au folosit, acum, mercenari străini în Libia. Şi au fost răniţi, există mărturii din spitalele de urgenţă. Gaddafi a ameninţat că, dacă nu le dă drumul, îi arestează pe cei 10.000 de români care lucrau în Libia, în acel moment. Aşa că un avion cu soldaţi libieni a plecat în decembrie la Tripoli. Aştept ca istoricii să afle adevărul, să nu mai vină toţi amatorii cu scorneli despre Revoluţie“. (R.G.)

A plătit Elena Udrea TVA pentru terenul de pe malul Lacului Griviţa?

Este foarte interesantă în continuare afacerea imobiliară a Elenei Udrea cu terenul de pe malul Lacului Griviţa, vîndut unui om de afaceri cu peste 3 milioane de euro. Contractul de vînzare-cumpărare ar fi ajutat-o pe Udrea să lichideze un credit de la bancă. Preţul de vînzare a fost unul foarte bun, a vîndut mai scump decît în centrul Capitalei, cu toate că preţurile în zonă sînt acum de maximum 300 de euro pe mp. Iar Udrea a vîndut 6.000 mp, pe care ar fi trebuit să ia o sumă cuprinsă între 1,8 şi 2,2 milioane de euro. Creditul la bancă a fost de 3,29 milioane de euro, fix cu cît a vîndut şi ministrul Turismului, după cum înţelegem din declaraţiile sale. Nu şi din cea de avere, unde tranzacţia a fost escamotată. De aceea, se pune întrebarea: a plătit Udrea TVA pe tranzacţie? Adică undeva peste 700.000 de euro? Se pare că nu. Dacă n-a plătit, e vorba de o evaziune fiscală gravă, care, ca şi în cazul lui Robert Negoiţă, ar trebui să-i aducă cel puţin sechestru pe avere pînă la plată, plus amenzi fiscale.

În 2010, cînd s-a pus problema unor tranzacţii imobiliare dintr-un bloc de locuinţe, Elena Udrea a menţionat: „Cînd am mers la notar, la vînzarea primului apartament din acest bloc, notăriţa a fost foarte mirată, pentru că eram primul caz de persoană fizică ce se declară plătitoare de TVA”. Ministrul Elena Udrea este, ca atare, înregistrată ca plătitoare de TVA pentru tranzacţiile imobiliare. Mergem mai departe. Terenul vîndut de Elena Udrea în 2010 pe malul Lacului Griviţa este în intravilan şi, conform Codului Fiscal, vînzarea se face cu TVA. Dacă preţul de vînzare a fost de 3.297.000 de euro, Udrea trebuia să achite TVA de cca 791.000 euro, ceea ce face ca restul de preţ să nu acopere creditul de la bancă. Elena Udrea a declarat că nu avea alţi bani ca să suplimenteze preţul de vînzare, deci să completeze suma datorată la bancă. Pentru a putea să achite creditul (incluzînd TVA şi impozitul), preţul de vînzare trebuia să fie peste 4 milioane euro, foarte puţin probabil, ţinînd cont, cum spuneam, de preţurile de tranzacţionare din zonă (2-300 euro/mp). Deci, se pun două întrebări. Una ar fi: de unde a avut Udrea bani pentru diferenţă, în caz că ar fi vîndut la preţul pieţei? Şi a doua: a plătit ea TVA pentru această tranzacţie imobiliară?

Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, a vîndut terenul de pe malul Lacului Griviţa, din Bucureşti, omului de afaceri Alexandru Faur, cunoscut ca intermediar pe piaţa imobiliară. Pe terenul de 6.000 de metri pătraţi, pe care Elena Udrea l-a cumpărat în 2007, ar fi trebuit să treacă, la vremea respectivă, bulevardul care unea Capitala cu Autostrada Bucureşti-Braşov. Consiliul Municipiului Bucureşti a decis însă ca viitorul bulevard spre autostradă să treacă peste lac şi cimitir. În această situaţie, s-au putut evita exproprierile, inclusiv pentru terenul Elenei Udrea. Ea nu a putut să construiască nimic pe terenul de 6.000 de metri pătraţi pe care îl deţinea încă din 2007, pentru că proprietatea era traversată de terenul pentru viitoarea Autostradă Bucureşti-Braşov. Ministrul Turismului a anunţat, în iunie 2011, pe blogul personal, că a vîndut terenul respectiv. Contractul de vînzare-cumpărare a fost semnat cu Alexandru Faur în data de 20 septembrie 2010, exact cu o săptămînă după completarea ultimei Declaraţii de Avere. Pe 5 octombrie 2010, banca a radiat şi ipoteca existentă pe acest teren, dovadă că împrumutul în valoare de 3,29 milioane euro, care îi provoca insomnii ministrului, a fost achitat. În urma tranzacţiei, Elena Udrea a declarat într-un interviu că a vîndut terenul primului client care s-a interesat de el, după ce presa a făcut tam-tam de creditul ei şi că nu cunoaşte cumpărătorul.

Mihail FĂgĂrĂŞanu

Cît costă serviciile secrete? Dar democraţia?

Numai diferenţele de bugete, reprezentînd creşterea faţă de anul anterior, ale SRI, SIE şi SPP reprezintă 615 milioane lei, respectiv 143 milioane euro. Ceea ce înseamnă că, în acest an, numai pentru escaladarea costurilor, fiecare român va plăti suplimentar 6,4 euro. În timp ce, pentru alegerile care se desfăşoară o dată la 4 ani, suma totală plătită de un român este de 2 euro, iar dacă alegerile se comasează, conform calculului făcut de Ministerul de Interne, costul va fi doar de 1 euro. De 6,4 ori mai puţin şi, dacă socotim că asta se întîmplă nu în fiecare an, ci o dată la 4 ani, de peste 25 de ori este democraţia mai ieftină decît doar creşterea, din anul viitor, înregistrată în bugetele Serviciilor Screte.

Aceste cifre reci, această aritmetică demonstrează mai mult decît elocvent, chiar implacabil, dispreţul faţă de cetăţean şi, în definitiv, faţă de ceea ce reprezintă un stat democratic modern al regimului Traian Băsescu. Merkel şi Sarkozy, şi exact în această ordine, au încropit un fel de înţelegere, prin care statele care realizează deficite, care depăşesc un anumit plafon, să fie penalizate. Cu alte cuvinte, într-una dintre cele mai mari crize din ultimii 80 de ani, statele europene care au dificultăţi mai mari vor fi strînse cu uşa de către statele care au dificultăţi mai mici. Noi, deşi nu facem parte din zona euro, vom avea la rîndul nostru parte de constrîngeri şi, poate, de sancţiuni. Motiv pentru care cancelarul Germaniei, Angela Merkel, s-a şi referit, cu oarecare compasiune, la soarta unor state cum ar fi România şi Bulgaria, care vor plăti, la rîndul lor, un preţ greu pentru menţinerea monedei unice, în ciuda faptului că nu beneficiază de ea. Iar înţelegerea la nivel european nu a fost încă încheiată. Abia la capătul acestei săptămîni vom şti ce şi cum. Pentru că statele care ar urma să fie „constrînse” mai trebuie să şi consimtă la aceasta. Şi să semneze o serie de angajamente. Dacă acţiunea Merkel - Sarkozy va fi dusă la bun sfîrşit, atunci, nu încet, încet, ci foarte repede, statele europene vor fi silite să renunţe la importante atribute ale suveranităţii naţionale. În favoarea stabilităţii continentului. Iar preşedintele Traian Băsescu este singurul şef de stat care, nu numai că se prezintă neînsoţit de primul-ministru, dar nu are acceptul nimănui, nici al populaţiei, nici al Parlamentului, nici măcar al Guvernului, pentru a ceda părţi din suveranitate.  Ne aşteaptă şi pe noi vremuri grele. O prognoză, care nu are cum să fie ştearsă cu buretele de afirmaţiile optimiste ale primului-ministru, ale membrilor Cabinetului Boc ori ale guvernatorului BNR, Mugur Isărescu. Şi, în aceste condiţii, în această conjunctură internaţională, condusă fiind de cel mai slab guvern din trecut, din prezent şi din viitor, România îşi permite în 2012 să contravină legii, amputînd bugetul Ministerului Învăţămîntului şi să mărească, în mod iresponsabil, bugetele acordate pentru SRI, SIE şi SPP. Atenţie însă, aceste creşteri, care însumează 143 de milioane euro, făcute într-un an electoral, reprezintă doar faţa văzută a aisbergului. Pentru că mai avem şi alte Servicii Secrete, despre care nu ştim nimic. Cum ar fi cel al Ministerului de Interne sau al Ministerului Apărării. Dar este suficient cît ştim. Dacă vrem să bulversăm alegerile, care asigură fundamentul politic şi juridic al democraţiei, comasîndu-le, mutîndu-le în toamna anului viitor şi folosind drept pretext faptul că obţinem astfel o economie de 20 de milioane de euro, cum putem explica faptul că avem costuri suplimentare, pentru numai trei Servicii Secrete, de 143 de milioane de euro? Cum putem explica altfel decît printr-o atitudine cinică, de dispreţ faţă de democraţie şi cetăţean? 

Sorin Roşca Stănescu

Miercuri, 7 decembrie a.c., ONG-urile au pichetat sediul PDL cu ocazia Congresului PPE de la Marsilia

Pichetarea are loc la 7 decembrie 2011, între orele 11,30-12,30, la sediul PDL din Aleea Modrogan nr. 1. La eveniment vor participa ONG-uri, iubitori de animale şi oameni pentru care viaţa contează. Congresul PPE se desfăşoară anul acesta între 6-8 decembrie, la Marsilia. PPE este cel mai mare partid european, iar PDL este membru PPE. ONG-urile româneşti pichetează sediul PDL în semn de protest faţă de folosirea siglei PPE pe tabelele campaniei de strîngere de semnături, pe care PDL a declanşat-o în noiembrie 2011.

„Dorim să ştim dacă PPE este informat asupra folosirii abuzive a siglei sale, dacă a autorizat strîngerea de semnături pentru eutanasierea cîinilor sub sigla sa şi dacă este de acord cu aceasta în condiţiile în care:

1) Parlamentul UE a recomandat, pe 10 martie 2011, Parlamentului Român „sterilizarea/prinderea şi returnarea cîinilor fără stăpîn, şi nu uciderea lor“.

2) Pe 13 octombrie 2011, Parlamentul UE a adoptat Declaraţia nr. 26/2011 privind „Obligativitatea sterilizării cîinilor cu şi fără stăpîn din statele membre“.

3) România a adoptat Convenţia Europeană pentru Protecţia Animalelor în 2004, în care se recomandă eutanasierea ca o ultimă soluţie, după ce s-au utilizat toate celelalte metode.

4) Tratatul de la Lisabona (art. 13 TFEU) stipulează că „animalele sînt fiinţe sensibile şi simt durerea”.

Nu trebuie să mai existe persoane rănite de cîinii străzii, iar acest lucru trebuie să fie implementat, în cel mai scurt timp posibil, printr-o lege de inspiraţie europeană, corectă şi echilibrată. Dar o astfel de lege nu se poate baza pe atitudinea brutală faţă de animale. Dorim să precizăm că această campanie este apolitică şi cerem tuturor oamenilor cu conştiinţă, precum şi organizaţiilor de protecţie a animalelor din întreaga lume să boicoteze PDL, care este membru PPE, iar toţi (euro)deputaţii care au votat pentru eutanasierea cîinilor să nu mai fie aleşi la viitoarele alegeri. Vă aşteptăm la pichetare.

Organizatori: Asociaţia „Cuţu, cuţu“, Grupul pentru sterilizare şi împotriva eutanasierii

*  *  *

Spre ştiinţa tuturor participanţilor la cel de-al 20–lea Congres al PPE, Marsilia, 6-8 decembrie 2011

Domnule preşedinte Wielfried Martens, Domnule Jean Francois Cope, secretar  general al PPE, Domnule Antonio Lopez  Isturiz, secretar general al UMP, Domnilor preşedinţi, Domnilor prim-miniştri, Domnilor europarlamentari, Domnilor miniştri, Domnilor deputaţi, Domnilor ambasadori,

Comisiei Europene, Parlamentului European, Consiliului Europei

Noi, organizaţiile de protecţie a animalelor şi peste 23.000 de iubitori de animale  din România, semnatari ai petiţiilor, lansăm un apel internaţional, solicitînd sprijinul opiniei publice, instituţiilor democratice internaţionale şi naţionale, pentru a opri eutanasierea cîinilor fără stăpîn din România.

După statistici, Administraţia pentru Supravegherea Animalelor din Bucureşti (A.S.A.) a capturat şi eutanasiat peste 144.000 cîini fără stăpîn (potrivit documentelor şi standardelor internaţionale de protecţie a animalelor, aceste pot fi considerate veritabile crime împotriva animalelor!).

Pe data de 22 noiembrie 2011, Camera Deputaţilor a adoptat, cu votul a 144 de membri (din care 120 deputaţi PDL) o lege care, sub masca legitimităţii democratice, permite comunităţilor locale „să decidă“ eutanasierea cîinilor fără stăpîn, măsură care contravine Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie din 2003.

Ţinem să precizăm că această campanie este apolitică şi cerem tuturor oamenilor cu conştiinţă şi organizaţiilor de protecţie a animalelor din întreaga lume să boicoteze PDL, membru PPE, iar toţi (euro)deputaţii care au votat eutanasierea să nu mai fie votaţi la viitoarele alegeri! 

Marcela PÎslĂ,

Preşedinta Asociaţiei „Cuţu, cuţu“

Bani pentru PDL, faza pe Transilvania

Anchetele şi arestările declanşate în ultimele luni de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) asupra unor reprezentanţi ai PDL confirmă corupţia generalizată din administraţia centrală şi locală. Totodată, acestea confirmă instituţionalizarea de către principalul partid de guvernămînt a unui sistem ilegal de colectare de bani (sau, mai bine zis, de şpăgi) prin reprezentanţii săi din diverse instituţii ale statului, care recurg la fapte de corupţie (luare de mită, trafic de influenţă ş.a.).

Astfel, fostul preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), Silviu Bian, avînd rang de secretar de Stat şi deţinînd funcţia de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Alba a PDL, a fost arestat, în data de 16 octombrie a.c., pentru luare de mită, fiind prins în flagrant de procurorii DNA după ce a primit 80.000 de lei de la subalterni de-ai săi din judeţul Braşov, pentru a-i menţine în funcţii. Ulterior, Silviu Bian şi alţi doi directori din instituţie au fost trimişi în judecată de DNA pentru luare de mită şi complicitate la această faptă, reţinîndu-se că fostul preşedinte al ANOFM a primit în total 270.000 de euro de la 8 angajaţi din cadrul unor proiecte.

Un fost vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), Remus Virgil Baciu, avînd rang de subsecretar de Stat, a fost arestat la sfîrşitul lunii august a.c. pentru trafic de influenţă, reţinîndu-se în sarcina sa că, în perioada iunie-august a.c., a pretins, prin intermediul unui complice, o sumă de bani reprezentînd 15% din valoarea despăgubirilor acordate de către ANRP, de la 4 persoane îndrituite la despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001. Fostul vicepreşedinte al ANRP şi complicele său au primit de la cele 4 persoane suma totală de 1.777.000 de lei, promiţîndu-le în schimb urgentarea soluţionării dosarelor de despăgubiri şi remiterii despăgubirilor cuvenite, prin convertirea sumei de bani în acţiuni la Fondul Proprietatea. În acest dosar este cercetat şi preşedinta ANRP, Crinuţa Dumitrean (pupila deputatului PDL Ioan Oltean, secretar general al PDL şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor), care a demisionat subit şi discret din funcţie după circa o lună de la arestarea lui Baciu.

Fostul secretar de Stat Ioan Andreica, de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, prim-vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Bistriţa-Năsăud a PDL şi apropiat al deputatului Ioan Oltean, a fost învinuit de DNA de săvîrşirea infracţiunii de trafic de influenţă, imputîndu-i-se că ar fi favorizat mai mulţi primari şi societăţi comerciale în alocarea de fonduri europene. În acest dosar sînt anchetaţi şi preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, Liviu Rusu, şi vicepreşedintele acestei instituţii, Luca Iancu, ambii cu apartenenţă politică la PDL. Procurorii DNA au efectuat percheziţii la locuinţa lui Andreica şi la firma SC Euroland SA, la care sînt acţionari acesta şi soţia lui Ioan Oltean, precum şi la sediul Consiliului Judeţean Bistriţa – Năsăud. Un alt apropiat al secretarului general al PDL, fostul ministru al Muncii şi Protecţiei Sociale, Ioan Nelu Botiş, preşedintele Organizaţiei Municipale Bistriţa a PDL, a demisionat din funcţie şi este anchetat de ANI şi de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după ce s-a descoperit că un ONG, care avea sediul în locuinţa sa şi la care soţia sa era angajată, a accesat fonduri europene prin ministerul pe care-l conducea, într-un termen foarte scurt. Preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Mircea Man, care deţine şi funcţia de preşedinte al Organizaţiei Judeţene Maramureş a PDL, a fost pus sub învinuire de DNA pentru luare de mită de la patronul firmei Selina din Oradea, care a cîştigat licitaţia organizată anul trecut pentru reabilitarea Drumului Judeţean Baia Sprie – Bîrsana, lucrare în valoare de circa 22 milioane de euro. Mircea Man este învinuit de DNA şi pentru complicitate la cumpărare de influenţă, pentru că, în calitate de lider al Organizaţiei Judeţene a PDL, ar fi intervenit pe lîngă secretarul general al partidului, Ioan Oltean, pentru numirea unei persoane (Radu Flaviu) în funcţia de director al Direcţiei Apelor Someş-Tisa, cu sediul în Cluj-Napoca.

Şefa Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Timiş, Cornelia Corescu, a fost arestată şi trimisă în judecată de DNA pentru trafic de influenţă, reţinîndu-se în sarcina ei că, în cursul lunii iulie a.c., i-a cerut unui patron de firmă suma de 10.000 de lei, cu titlu de donaţie, pentru Organizaţia Judeţeană a PDL. În schimb, inculpata a lăsat să se înţeleagă că inspectorii de muncă vor aplica sancţiuni mai blînde firmei respective, care fusese supusă unui control.

Şeful Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Braşov, Ionel Spătaru, a fost arestat şi trimis în judecată de DNA pentru luare de mită, reţinîndu-se în sarcina sa că, în perioada iulie-octombrie a.c., a pretins de la administratorul unei societăţi comerciale 300.000 de lei, din care a primit, în mai multe tranşe, suma totală de 70.000 de euro. Banii au fost ceruţi pentru ca, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, Spătaru să revoce o decizie prin care a fost închisă activitatea firmei respective pe o perioadă de 5 luni. Într-un dosar disjuns sînt cercetaţi de DNA şi primarul Municipiului Braşov, George Scripcaru, şi prefectul judeţului Braşov, Ion Gonţea, pentru abuz în serviciu şi complicitate la luare de mită.

Corupţia generalizată şi instituţionalizată a afectat şi judeţul Satu Mare. În data de 19 noiembrie a.c., a fost arestat şeful Autorităţii Rutiere (ARR) Satu Mare, Nicolae Jurj, pentru luare de mită, după ce a fost prins în flagrant de DNA în timp ce încasa suma de 2.000 de lei de la patronul unei firme de transport, căruia i-a pretins 2.500 de lei pentru a nu dispune efectuarea unor controale de către ARR la firma respectivă. În sarcina lui Jurj s-a mai reţinut că, în luna mai a.c., a solicitat de la soţia patronului respectiv o cantitate de motorină, sau suma de 1.000 lei. De asemenea, în data de 18 noiembrie a.c., şeful ARR Satu Mare a pretins şi a primit de la acelaşi patron suma de 2.500 lei, pentru că a intervenit pe lîngă directorul adjunct al ITM Satu Mare, Dan Alin (vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Satu Mare a PDL şi fost subprefect al judeţului Satu Mare), pentru ca să-i favorizeze firma în cadrul unui control de specialitate. În cursul săptămînii trecute, DNA i-a trimis în judecată pe şefa Inspectoratului Judeţean Şcolar Satu Mare, Mariana Popa, şi pe fostul director adjunct al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Satu Mare, Ioan Ulici, ambii cu funcţii de conducere în PDL, pentru luare de mită, respectiv trafic de influenţă şi instigare la luare de mită, reţinîndu-se în sarcina lor că au pretins şi au primit de la patronul unei firme de construcţii, cu titlu de sponsorizare pentru Organizaţia Judeţeană a PDL, 3% din valoarea lucrărilor achitate acestei firme de către Inspectoratul Şcolar Judeţean. Reamintim că, tot în acest an, fosta şefă a Vămii Halmeu, Nicoleta Dobrescu, a fost trimisă în judecată de DNA pentru dare de mită, reţinîndu-se că a achitat unui reprezentant al PDL din Bucureşti (Eugeniu Petrescu) suma de 130.000 de euro pentru a fi numită interimar în funcţie.

Ultimele cazuri răsunătoare de corupţie generalizată şi instituţionalizată s-au derulat la Cluj-Napoca, respectiv în judeţul de obîrşie şi în municipiul de lansare politică ale primului-ministru Emil Boc. În data de 1 noiembrie a.c., vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Radu Bica, a fost arestat, iar săptămîna trecută a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de luare de mită, fiind prins în flagrant de DNA în timp ce primea de la un om de afaceri (Aspazia Droniuc) 10.000 de euro din suma pretinsă de 20.000 de euro, pentru a-i furniza informaţii legate de licitaţia ce urmează să fie organizată pentru asigurarea mentenanţei pe anul 2012 la Stadionul Cluj Arena. În data de 11 noiembrie a.c., a fost arestat pentru luare de mită în formă continuată primarul Municipiului Cluj-Napoca, Sorin Apostu, reţinîndu-se că ar fi primit, în perioada 2009-2011, suma de 94.000 de euro de la 3 oameni de afaceri care aveau încheiate contracte cu primăria pe care o conducea: Călin Stoia, acţionar al firmei de salubritate Brantner-Vereş, Mustafa Bekar, patronul firmei de construcţii şi reparaţii Kiat Group, şi Simion Mureşan, patronul firmei Electrogrup. Vicepreşedintele Radu Bica şi primarul Sorin Apostu sînt apropiaţi ai premierului Emil Boc, preşedintele PDL; primul deţine funcţia de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Cluj a PDL, iar al doilea este preşedintele Organizaţiei Municipale Cluj-Napoca a PDL. Radu Bica este cunoscut drept mîna dreaptă a preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe, căruia Emil Boc îi este naş de cununie. Sorin Apostu a fost mîna dreaptă a lui Emil Boc în perioada în care acesta a deţinut funcţia de primar al Municipiului Cluj-Napoca (2004-2008), în calitate de director al Direcţiei Tehnice şi apoi de viceprimar. În 2009, Apostu a fost desemnat primar interimar şi candidat la Primăria Municipiului Cluj-Napoca la propunerea lui Emil Boc, care l-a girat şi l-a protejat politic. Primul-ministru se află în relaţii apropiate şi cu reprezentanta firmei turceşti Kiat Group, Liliana Călin, care a cîştigat lucrări de multe zeci de milioane de euro pentru reabilitarea străzilor din Cluj-Napoca. Primăria Cluj-Napoca a beneficiat de alocaţii guvernamentale de sute de milioane de euro în perioada de cînd Emil Boc este şeful Guvernului.

În cercurile apropiate lui Emil Boc se discută că de pregătirea arestării primarului Apostu au ştiut doar preşedintele Traian Băsescu şi procurorul-şef al DNA, Daniel Morar. Arestarea edilului-şef din Cluj-Napoca este privită drept o lovitură năpraznică administrată premierului Boc, pentru că amînă să demisioneze din fruntea Guvernului. Este de reţinut şi că majoritatea organizaţiilor judeţene din Transilvania din care sînt anchetaţi ori au fost arestaţi şi trimişi în judecată reprezentanţi ai PDL (Bistriţa-Năsăud, Alba, Maramureş, Satu Mare, Braşov) sînt apropiate de premierul Emil Boc şi de secretarul general al PDL, Ioan Oltean. Se pune, firesc, întrebarea: cine doreşte discreditarea şi demolarea politică a premierului Emil Boc şi a apropiaţilor săi politici?

Senator Valer Marian

(Declaraţie politică prezentată în şedinţa Senatului

din 29 noiembrie 2011)

Pentru că Mugur Isărescu l-a refuzat pe Traian Băsescu definitiv

EMIL BOC RĂMÎNE, DEOCAMDATĂ, ÎN FUNCŢIA DE PRIM-MINISTRU

Traian Băsescu a ajuns la concluzia că nu are cu cine să îl înlocuiască pe Emil Boc. Deşi termenul limită, dat de Chiriaşul de la Cotroceni Piticului Porno, pentru a-şi prezenta demisia, respectiv momentul de după trecerea Bugetului de Stat pentru 2012 prin Parlament, expiră - acesta s-a răzgîndit. Luni seara,  5 decembrie a.c., în jurul orelor 21, la Vila Lac 2, Matrozul a discutat această problemă cu Vasile Blaga. Chiorul i-a spus Buldogului că cea mai bună variantă de schimbare a lui Emil Boc, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, l-a refuzat definitiv. Cei doi au ajuns la concluzia că Emil Boc mai trebuie lăsat în funcţie, pentru a deconta măcar imaginea publică negativă ce va rezulta, în această iarnă, din plata facturilor la încălzire. În compania unei sticle de palinkă, adusă de Blaga din rezervele proprii, Chiorul i s-a văitat acestuia că şi în ipostaza că ar fi acceptat funcţia, Isărescu nu era persoana care să execute planul pregătirii alegerilor de anul viitor, fiind incontrolabil, odată ce ar fi ajuns în funcţie. Cea de-a doua variantă, din capul  Beţivului Naţiunii, aceea de a-l numi pe Lăzăroiu în locul lui Boc, nu este una realistă şi, deocamdată, a fost abandonată. Nici UDMR şi nici o parte a PDL (grup din care face parte şi Vasile Blaga) nu îl doresc pe Sebastian Şomeroiu premier, ceea ce îl duce pe Pazvante Chiorul la imposibilitatea de a-l schimba pe Emil Boc. În acest context, la insistenţele lui Blaga, Băsescu a promis că îşi va normaliza relaţia cu Boc, cel căruia, timp de aproximativ două săptămîni, a refuzat să îi mai răspundă la telefon.

Şi alte publicaţii ne dau dreptate

Victor Crin Pontanescu

Pe vremea comuniştilor nu exista Opoziţie, dar rezistenţii şi dizidenţii (timizi şi puţini) erau îmbrăţişaţi de toată lumea, în secret – ca atunci cînd îţi faci crucea cu limba. După revoluţie, Opoziţia a fost, timp de 19-20 de ani, mai viguroasă decît Puterea. Asta pînă cînd hibridul Victor Crin Pontanescu (în „Academia Caţavencu” cred că am citit, pentru prima dată, despre acest caraghios personaj adunativ) a preluat şefia în PNL şi în PSD. PNL nu îl mai reprezintă decît pe preşedintele său, un liberal roşu şi teleghidat. Iar PSD e o şcoală de intrigă unde bătrînii propagandişti primesc ordine de la pionierii hapciupalitici. Ce Opoziţie, de unde Opoziţie? Dacă adevărata Opoziţie, cea de la începutul anilor ’90, condusă de Corneliu Coposu, ar fi avut acces la televizia bugetofagă, românii ar fi înţeles în cîteva zile cine e Iliescu Ion. Coposu însemna un ferment de autoritate morală şi nu mai conta că n-are posibilitatea de a lua decizii mîntuitoare pentru ţară. Din păcate, această autoritate nu se putea răspîndi în sate şi în oraşele mici, pentru că singura televiziune nu-l invita pe Senior, prezentîndu-l aşa cum Iliescu le cerea scîrbelor din TVR. Astăzi, Victor Crin Pontanescu apare pe toate posturile, dar se salvează de ridicol numai la Antena 3. Dacă această Europa Liberă ce nu trebuie luată în serios (comparaţia nu se califică nici la glume proaste) ar mierli-o, Ceauşescu, poate şi Băsescu, ar exulta. Victor Crin Pontanescu e imatur chiar şi pentru un post de chibiţ sau clovn politic, aşa că Antena 3 a rămas singura Opoziţie din România.

RĂzvan Ioan BoanchiŞ

(Text preluat din ziarul „Naţional“, nr. 8 decembrie 2011)

Traian Igaş poceşte din nou limba română: „criminologen” şi „complect”

Ministrul Internelor, Traian Igaş, a stîlcit din nou limba română şi a mai inventat două cuvinte. Astfel, în discursul pe care l-a rostit, marţi, 6 decembrie a.c., în Parlament, s-au strecurat mai multe greşeli. Ministrul a folosit cuvintele „criminologen“ şi „complect“, în loc de „criminogen“ şi „complet“. Nu este însă pentru prima oară cînd Traian Igaş a ajuns în atenţia presei pentru că a schilodit limba română. Şi într-o Conferinţă de Presă din iunie, în care a anunţat o nouă tăiere a veniturilor angajaţilor MAI, ministrul Traian Igaş a declarat război limbii române. Adresîndu-se liderilor de sindicat care ameninţaseră cu declanşarea unor acţiuni de protest, Igaş a faultat grav gramatica, de două ori chiar. „Liderii de sindicat să nu mai dezinformeze cum obişnuieşte să facă de fiecare dată. Am rugămintea să nu mai dezinformăm, să creăm panica“, a spus ministrul de Interne.

O lună mai tîrziu, în cadrul unui alt discurs, Traian Igaş a folosit cuvîntul braconaj, pronunţîndu-l braNconaj de două ori.

De asemenea, la sfîrşitul lunii noiembrie, Igaş a comentat cazul primarului din localitatea Brad, Florin Cazacu, intrat în greva foamei deoarece nu are bani pentru termoficare. Ministrul a invocat atunci „Vorba proverbului: Cri, cri, cri, toamnă gri...“. „Toată vara a stat şi acum vine şi cere bani“, a apreciat ministrul de Interne.

Iosif Buble

Încercînd să îl debarce pe tractoristul Traian Igaş din fruntea MAI

VASILE BLAGA ŞI-A PUS-O ÎN CAP PE AMANTA LUI TRAIAN BĂSESCU

Nici nu a fost bine învestit în funcţia de şef al Senatului, că Vasile Blaga a şi reuşit să şi-o pună în cap pe Elena Udrea! Concret, Buldogul, considerat în PDL un fel de specialist în organizarea şi controlul Ministerului de Interne,  doreşte înlocuirea lui Traian Igaş, cît mai curînd posibil, ceea ce o deranjează pe Cioara Vopsită, pentru că fostul tractorist şi ospătar face parte dintre apropiaţii săi.

Joi seara, 8 decembrie a.c., în jurul orelor 20, în timp ce făcea planuri politice în biroul de la Senat, în compania lui Sorin Frunzăverde, Radu Berceanu şi Adriean Videanu, Buldogul a fost sunat de Pazvante Chiorul. Acesta era într-una din pauzele Summitului de la Bruxelles. Numai că Vasile Blaga, fiind băut la ora aia, şi-a dat drumul la gură. Nu se cunoaşte motivul pentru care Chiriaşul de la Cotroceni l-a sunat pe umflat, deoarece discuţia a alunecat, brusc, spre schimbarea lui Traian Igaş din funcţie. Acesta este considerat de Blaga un „neputincios, incapabil să îi ţină în frîu pe generalii din MAI”, situaţie în care trebuie schimbat de urgenţă, pentru că nu se poate pune bază pe el. În discuţia telefonică, Vasile Blaga i-a recomandat lui Traian Băsescu o remaniere guvernamentală de urgenţă, chiar săptămîna viitoare, sau, cel tîrziu, la începutul anului viitor şi s-a oferit să discute chestiunea cu Emil Boc, în următoarele zile. Noi am aflat că Vasile Blaga îl vrea pe Gabriel Berca în locul lui Traian Igaş, sau pe Gabriel Oprea, situaţie în care unul dintre cei doi traseişti ţigani ar deveni şef la MAI. Oricare dintre cei doi este considerat de Buldog capabil „să pună talpa pe grumazul generalilor din minister”. Ultimul cuvînt îl va avea, bineînţeles, Matrozul Chior.

SCUIPAŢI AICI!

Dacă nu ca securistă, măcar ca prostituată Rodica Culcer ar trebui să iasă la pensie...

Curva bătrînă Rodica Culcer nu se dă plecată din Televiziunea publică pentru nimic în lume. Trai bun, leafă mare, cum să lase ea o asemenea sinecură, cînd singurul lucru pe care trebuie să-l facă este să-i pupe în cur pe Traian Băsescu şi pe boschetarii portocalii? Băbăciunea prostituată trebuia să zboare la pensie de mult, dar tot se învîrte de cîte o prelungire a şederii sale acolo, pretextîndu-se că n-ar fi altcineva mai bun ca ea. De fapt, individa face parte din aceeaşi categorie în care se află şi puşlamalele Robert Turcescu şi Grigore Cartianu, cărora revoluţionarii le-au promis, chiar zilele trecute, o chelfăneală zdravănă. Cum au reuşit avortoni precum această Rodica Culcer, Traian Ungureanu, Cristian Mititelu şi alţii să-şi facă loc tocmai la BBC, ne este greu să înţelegem. Este clar că englezii n-aveau cum să se omoare după ei, pentru că nu erau cunoscuţi nici în ţară. Securitatea să trăiască, pentru că ea i-a racolat şi ea i-a infiltrat pe la posturile de Radio care denigrau România fără nici o jenă, aceeaşi Securitate care face şi desface totul în această ţară...

Traian Băsescu minte iar: Olanda nu a legalizat consumul de droguri

Apreciem poziţia preşedintelui României, Traian Băsescu, cu ocazia declaraţiei de presă din data de 10.12.2011, cu referire la opoziţia Olandei, privind admiterea României în Spaţiul Schengen, dar, în vederea unei corecte informări a populaţiei, dorim să precizăm că Olanda nu a legalizat consumul de droguri, pedepsele fiind drastice, Olanda a dezincriminat consumul propriu (ca şi Germania şi Italia) de marijuana pînă la maximum 5 grame, lucru ce a dus la o dezvoltare de coffee shop-uri, marea majoritate a consumatorilor fiind turişti, şi nu olandezi. Toate acestea infirmă susţinerea preşedintelui României cu referire la incapacitatea Olandei de a lupta cu drogurile. România, care de 3 ani nu investeşte în prevenire, şi-a organizat propria Agenţie Naţională Antidrog într-un simplu serviciu în cadrul IGPR, într-o perioadă în care consumul de etnobotanice (mai puternice decît heroina şi cocaina) făcea ravagii. Comparativ, Olanda alocă sume importante pentru educaţia tinerilor şi prevenirea consumului de droguri, prin aplicarea de programe naţionale de educaţie civică şi culturală ca formă alternativă la consumul de droguri, în conformitate cu Strategia pe Droguri a UE 2005-2012. Strategie care în România există doar cu numele. Cu referire la contrabanda cu ţigări şi alcool, ţara noastră a avut peste 100 de vameşi şi poliţişti de Frontieră reţinuţi. România este, în Rapoartele ONU, ale Departamentului de Stat al SUA, ale UE, citată cu referire la corupţia ridicată, şi nu Olanda. Opinăm, în calitatea noastră de membri în Registrul Grupurilor de Interese al CE, că un stat membru al UE trebuie să colaboreze cu celelalte state, în vederea eliminării eventualelor diferende, şi nu să acuze alt stat membru în mod artificial.

Comunicat CIADO România

Cine îl tot acoperă pe Omar Hayssam?

După cum se ştie, DIICOT a întocmit Dosare Penale lui Omar Hayssam şi complicilor acestuia: Mustafa Tartoussi (armatorul navei cu care, chipurile, Omar Hayssam a părăsit România) şi fraţilor lui – Mahmoud şi Mukhles. Amintim că Omar Hayssam a părăsit România de pe Aeroportul Internaţional Otopeni, sub directa supraveghere a lui Traian Băsescu, care i-a înhăţat averea. După ce a ajuns în Siria, Omar Hayssam  a fost arestat şi condamnat pe motiv că este agent israelian. Arestarea s-a bazat pe documentele  furnizate de Traian Băsescu şi Lazăr Comănescu, cu ocazia unei vizite făcute la Damasc. Procesul fugii lui Omar Hayssam şi a aşa-zişilor complici nu a început nici pînă în prezent, deşi evenimentul s-a produs în iunie 2006. DIICOT le-a făcut Dosar Penal fraţilor lui Omar Hayssam şi a cerut arestarea acestora, dar Curtea de Apel Bucureşti  nu a fost de acord.  Dacă de mai bine de 5 ani de zile se tergiversează începerea procesului, în mod sigur extrădarea va avea loc peste alţi 10 ani. Sperăm ca, după alegerile parlamentare din 2012, PRM să aibă un cuvînt de spus  în viitoarea guvernare şi să-i aresteze pe primul terorist al României, Traian Băsescu, şi pe complicii săi, dr. Mohamad Yassin, generalul Constantin Degeratu şi alţii.

ULTIMA ORĂ

„Amanţii morţii” se ceartă pe bani:

Traian Băsescu i-a reproşat Elenei Udrea că din conturile lui de la Bruxelles lipsesc 2.000.000 de euro (?!)

Traian Băsescu şi Elena Udrea nu se înţeleg asupra sumelor de bani ce trebuiau să existe în conturile Chiorului la banca din Bruxelles. Am aflat că Pazvante Chiorul crede că din conturile pe care le-a consultat, vineri, 9 decembrie a.c., în cadrul vizitei efectuate la Bruxelles, îi lipsesc circa 2 milioane de euro. Sursele noastre spun că suma a fost pronunţată explicit, în cadrul unei discuţii telefonice, pe care Traian Băsescu a avut-o sîmbătă, 10 decembrie a.c., pe la prînz, cu amanta oficială Elena Udrea. Matrozul a sunat-o pe Cioara Vopsită şi i-a cerut ca, în următoarele zile, în cel mai scurt timp să vină pînă la el, pentru a-i explica de ce nu găsesc în conturi 2 milioane. Pe parcursul discuţiei, Banditul Naţiunii nu a specificat moneda, dar sursele noastre ne asigură că este vorba de euro, că doar nu de lei. Discuţia a durat în jur de 10 minute, Udrea explicîndu-i că “plăţile sînt la zi”. Paraşuta din Pleşcoi i-a spus stăpînului că va trece în zilele următoare pe la el, cel mai probabil luni, 12 decembrie a.c., la Vila Lac 2, şi vor lămuri situaţia.

Pentru informarea corectă a pensionarilor MApN (şi nu numai a lor)

LA ÎNCEPUTUL ANULUI 2012 VOR FI CUMPĂRATE PRIMELE JEGURI F16 DIN SUA - ÎN TOTAL, ROMÂNIEI I SE VOR BĂGA PE GÎT 48 DE „SICRIE ZBURĂTOARE”, CARE NE VOR COSTA 4,5 MILIARDE DE DOLARI!!!

După ce s-a dat în stambă, plimbînd căruciorul prin supermarket, în faţa camerelor de luat vederi, păzit de peste 15 sepepişti, Chiriaşul de la Cotroceni s-a întîlnit sîmbătă, la Vila Lac 2 cu ospătarul de 4 stele Gabriel Oprea. Scopul? Demararea, la începutul anului viitor, a contractului de achiziţie a avioanelor de vînătoare F16 second hand din SUA. Întîlnirea a început în jurul orelor 20 şi a durat circa o oră şi jumătate. În timp ce pensionarii vor trage targa pe uscat, cu pensiile îngheţate, fără alimente, fără medicamente şi fără căldură, MApN va azvîrli bani pe fereastră, pentru nişte jeguri. Primele 5 sicrie zburătoare vor sosi în România pînă în luna mai 2012 şi vor păgubi ţara cu aproximativ o jumătate de milion de dolari; dotarea lor ulterioară va încărca însă nota de plată. Întîlnirea a avut loc în contextul în care, săptămîna trecută, bugetul ministerului condus de chelnerul smucit a trecut prin votul Comisiilor Parlamentare de specialitate, fără nici o modificare. În cca. două săptămîni, la ordinul Banditului Naţional, Gabriel Oprea va pregăti Anexele contractului de achiziţie a avioanelor de vînătoare F16 second hand. Conform informaţiilor noastre, primele 3 şandramale zburătoare vor fi livrate şi vor intra în dotarea aviaţiei române în martie 2012, iar următoarele 2 – cel tîrziu în luna mai. Plata avioanelor va fi făcută eşalonat, din bugetul pe anul viitor al MApN. Astfel, primele 3 avioane vor fi plătite către americani la sfîrşitul lunii ianuarie, iar următoarele 2 în luna aprilie, după ce, printr-o rectificare bugetară, Ministerului Apărării i se va suplimenta bugetul. În total, cele 48 de vechituri (unele din 1965!) vor „uşura” România de 4,5 miliarde de dolari. De ce? Ca să fie beţivul menţinut la Putere! Ruşine!

Scrisoare Deschisă adresată ministrului Apărării de un colonel în rezervă: Am fost un idiot în viaţă

că mi-am făcut datoria faţă de ţară

Cetăţene Gabriel Oprea,

Prin implicarea ta nemijlocită în fărădelegea recalculării pensiilor militare, în calitate de ministru şi militar, nu ai făcut altceva decît să dezonorezi acest corp de elită al societăţii româneşti, cadrele militare în rezervă şi retragere. Eşti cinic, ne-ai terfelit onoarea şi demnitatea, umilindu-ne. Sîntem singura Armată din Europa pe care comandantul ei suprem, ministrul şi primul-ministru o batjocoresc.

Prin acest gest oribil şi neconstituţional, ţi-ai atras oprobriul celor care au jurat să apere ŢARA, chiar cu preţul supremului sacrificiu. Pînă în anul 2005, cînd s-a desfiinţat unitatea mea, ca urmare a procesului de aderare la N.A.T.O., am fost, timp de 9 ani, comandantul acesteia (U.M 01027 - Baza 2 Instrucţie Infanterie Piatra Neamţ). Am fost comandant de pluton tancuri, comandant de companie tancuri, ofiţer elev Academia Militară, comandant Batalion infanterie, şeful cercetării Regimentului, locţiitor-şef Stat Major de unitate, şef de Stat Major de unitate şi comandant de unitate militară. În anul 2003, în urma unei inspecţii desfăşurate de M.Ap.N. în peste 20 de unităţi militare, am fost evidenţiat ca fiind comandantul celei mai bune U.M. inspectate, şi asta în Buletinul Informativ al Armatei. În urma sacrificiilor mele şi a faptului că, mai presus de toate, am pus îndeplinirea ireproşabilă a îndatoririlor profesionale, acum am ajuns o epavă umană. Sufăr de boală cronică de rinichi stadiul 5D; nefropatie mixtă (urică + diabetică); diabet zaharat insulinotratat; hipertensiune arterială; anemie secundară; gută semireumatoidă, reumatism poliarticular şi sînt dializat de 3 ori pe săptămînă. Ca urmare a acestor diagnostice cumplite, eu în orice moment pot să decedez, asemeni multor colegi de-ai mei, şi ei bolnavi. Ce am înţeles de la viaţă? Că am fost un idiot, care şi-a îndeplinit în mod exemplar datoria faţă de ţară, pe care am iubit-o şi o iubesc mai mult decît orice. Am accesat Internetul şi am rămas oripilat. După 31 de ani, 7 luni şi 4 zile, respectiv 38 de ani cu vechime întregită în slujba României, primesc o diminuare a pensiei brute cu 834 lei. După aplicarea impozitului şi CBLAS, cît îmi mai rămîne net din pensia recalculată? Eu cu ce mai trăiesc, cînd în fiecare lună trebuie să achit la bănci rate în valoare de 1.500 lei şi să-mi cumpăr foarte multe medicamente? Eu nu am vrut să mă pensionez la 51 de ani (vroiam să ajung general), dar în altă garnizoană nu mi-au găsit funcţie pentru gradul meu militar. Voi, politicienii, mi-aţi desfiinţat unitatea (unitate care anul acesta, la 1 octombrie, trebuia să aniverseze 100 de ani de la înfiinţare) şi m-aţi obligat să mă pensionez, ca să fim primiţi în NATO. Aşa consideri tu că poate trăi decent un colonel al ARMATEI ROMÂNE, fost comandant de unitate militară atîţia ani, în condiţiile în care pensia mea este mai mică decît a unui maistru militar sau subofiţer şef de depozit? Cum recunoaşteţi voi, politicienii de la Putere, meritele şi studiile unor oameni care au îndeplinit funcţii importante şi au avut în subordine pe cei care acum au pensii mai mari ca ei, iar responsabilităţile şi studiile acestora au fost net inferioare? Aţi jefuit pensiile noastre ca să le măriţi la alţii şi să creaţi o stare de ură între categoriile de pensionari militari. Sînteţi nişte intriganţi ordinari. Ce economie faceţi voi la buget, cînd aţi crescut atît de mult pensiile foarte multor indivizi care au huzurit în Armata Română şi acum ne sfidează cu pensiile lor nesimţite, recalculate la sugestia ta, „marele strateg”, şi a obedientului incompetent Boc? Acum sînt cu adevărat pensii nesimţite şi discrepanţe mari. Voi nu aveţi onoare şi demnitate, sînteti nişte impostori şi parveniţi. Ce experienţă ai tu în conducerea organismului militar? Eşti un trădător al celor care te-au ajutat, cînd ţi-a fost mai greu. Acum eşti pe „cai mari”, dar în curînd vei fi un nimeni şi nu ştiu dacă vei avea curajul să te întîlneşti cu noi, cei mulţi, pe care i-ai umilit şi furat. Pentru că mi-ai furat din proprietate, voi sesiza organismele internaţionale şi am să te acţionez în judecată. Ai încălcat grav Constituţia, în loc să o aperi, şi nu ai onoare. Eu nu mai am preşedinte, ministru al Apărării şi prim-ministru. Pentru mine, voi sînteţi călăii care mă condamnaţi la o moarte cît mai rapidă şi mă dezonoraţi. Să vă fie ruşine ticăloşilor, puterea voastră este efemeră, dar Poporul Român şi Armata sa vor dăinui şi o să vă dea curînd ce meritaţi. M-am adresat şi lui Băsescu; am primit răspuns, cu adresa nr.19769 / 26.07.2011, că petiţia mea a fost trimisă spre soluţionare M.Ap.N. şi că atît Administraţia Prezidenţială, cît şi eu primim răspunsul în termenul legal. Din partea mea, tot dispreţul! O să daţi socoteală pentru fărădelegile comise.

Aceasta este a patra petiţie pe care ţi-o trimit şi, conform legii, eşti obligat să-mi răspunzi în 30 de zile. Sînt prea ocupaţi subordonaţii tăi şi de aceea nu răspund la petiţii? De ce nu am primit pînă acum noua Decizie de pensie, pentru că majoritatea pensionarilor militari au primit-o? Eşti un mincinos şi nu ai onoare. Voi obţine aprobare de la Primăria Capitalei şi, împreună cu foştii mei colegi din Piatra Neamţ, cărora le-ai furat din proprietate prin diminuarea pensiilor, vom manifesta împotriva ta în faţa ministerului. Mai avem puţină răbdare, după care vom reacţiona. Să-ţi fie ruşine! Păcat că ai fost militar. Militarii au onoare, demnitate şi nu se umilesc pentru ciolan.

Colonel (r) Ion Mierlici - Piatra Neamţ

6 decembrie 2011

Sfidarea absolută: pentru ce plătesc românii Televiziunea publică

Televiziunea publică, alimentată din banii românilor, a refuzat să transmită imagini în direct de la marele Tîrg de Carte „Gaudeamus”, pe motiv că nu sînt bani, dar a găsit resurse pentru a transmite „Gala tinerilor PDL”, unde Elena Udrea, în pantaloni de piele mulaţi pe picior, i-a îndemnat pe junii partidului să profite la maximum de Sărbătorile de Iarnă şi să se distreze, pentru că în 2012 au treabă cu bătălia electorală. Pe 17 noiembrie, în şedinţa Consiliului de Administraţie al TVR izbucneşte un scandal monstru din cauza propunerii formulate de Lucia Hossu Longin, reprezentanta PNL, potrivit căreia Televiziunea publică ar trebui să realizeze o transmisiune în direct, pe TVR Cultural, de la Tîrgul de Carte ”Gaudeamus”, 23-25 noiembrie, cel mai mare eveniment cultural al anului, alături de Festivalul Enescu, la care s-au înghesuit zeci şi zeci de mii de români. Reprezentanţii Puterii în CA, în frunte cu preşedintele Alexandru Lăzescu, resping propunerea, susţinînd că TVR nu îşi permite costurile unei asemenea transmisii, care ar presupune care de reportaj, maşini, oameni etc. „Vreau să se consemneze că din punct de vedere editorial şi teleastic, eu cred că o transmisie directă de la orice tîrg este, de fapt, o contraproducţie, pentru că nu obţii ca imagine decît nişte oameni care vorbesc la o deschidere sau la o lansare de carte sau la orice alt gen de tîrg am vorbi. (...) Nu cred că în momentul de faţă o transmisie de deschidere de tîrg, la prînz, merită a fi făcută, pe orice canal al fi vorba, nu doar pe Cultural”, afirmă, în şedinţă, unul dintre membri CA. Un argument decisiv. Şi greu de combătut, am spune. Lucia Hossu Longin protestează, insistă, dar e degeaba: decizia nu mai poate fi întoarsă, pentru că sînt vremuri de restrişte şi banii puţini. Cîteva săptămîni mai tîrziu, ieri mai exact, Televiziunea publică a găsit resurse, totuşi, pentru a transmite, în direct de la Palatul Parlamentului, „Gala tineretului PDL”, un eveniment de maximă importanţă – nu-i aşa? - pentru România. Pe 24 ianuarie, anul trecut, Televiziunea Română transmitea Gala premiilor de excelenţă, organizată de PDL Iaşi, alt eveniment de importanţă naţională. A doua zi, Traian Băsescu s-a declarat profund nemulţumit de interesul acordat de TVR manifestării respective, la care participase el însuşi, şi a anunţat că nu mai calcă pe la postul public cît timp e preşedinte Alexandru Sassu. Va aplica preşedintele, oare, acelaşi tratament tandemului Lăzescu-Culcer, după „interesul exagerat” arătat de TVR Internaţional galei junilor PDL? O întrebare al cărei răspuns îl ştim cu toţii încă de pe acum.

Bogdan Tiberiu Iacob

Mică enciclopedie

Impostori celebri (9)

Tînărul violonist, pe cît de talentat, pe atît de lipsit de experienţă, îşi pierde minţile în faţa acestei femei seducătoare. O introduce în lumea bună şi-i pune cu generozitate la dispoziţie resursele sale băneşti, pe care Tereza le risipeşte cu frenezie pe haine şi bijuterii. Nefiind încă divorţată, cel puţin pentru moment, mariajul nu intră în discuţie dar, pentru a nu intra în conflict cu mentalitatea rigidă a societăţii franceze de la mijlocul Secolului XIX, cei doi pretind a se fi căsătorit în Anglia şi duc la Paris o viaţă de cuplu. Familia vieneză a violonistului nu este deloc mulţumită de această noră dubioasă, dar este nevoită să accepte situaţia, mai ales că, între timp, apare şi o fetiţă. Toate bune şi frumoase pînă ce, într-o seară, cînd pretinsa doamnă Hertz, învelită în mătăsuri scumpe şi plină de bijuterii, dă să intre, plină de mîndrie, la braţul „soţului” său, în sala în care Regele Ludovic-Filip oferea o serată lumii bune din Paris, i se închide uşa în nas cu brutalitate. O anchetă sumară dezvăluise că cei doi nu erau căsătoriţi, o sfidare inacceptabilă a normelor rigide ale acelor timpuri. De fapt, relaţia lor se împotmolise deja. Talentatul şi apreciatul violonist Henri Hertz, ajuns la fundul sacului din cauza freneziei cu care concubina sa nesăţioasă îi tocase banii, este nevoit să plece în America. După plecarea sa, Tereza rămîne fără resurse. Familia violonistului nu-şi respectă promisiunea făcută fiului şi o scoate din casă, tăindu-i orice venit. Situaţia părea disperată, dar ea se descurcă de minune, în cel mai scurt timp. Îşi găseşte iute un sponsor în persoana unei femei de aceeaşi teapă, care îşi dă seama că nu are ce pierde investind nişte bani într-o asemenea frumuseţe. În curînd, prin acţiunea stranie generată de alchimia secretă a gîndurilor şi dorinţelor noastre, care ne scoate în cale persoana potrivită, la momentul potrivit, în viaţa acestei întreţinute de lux, apare marchizul de Paďva, un portughez solid, cu tenul închis şi cu ochi arzători, dominat de dorinţa de a smulge vieţii cît mai multe plăceri şi satisfacţii. Statutul său de descendent al unei familii portugheze aparţinînd vechii nobilimi, proprietară de pămînturi, îi încurajase pe creditori, care-i împrumutaseră mari sume de bani, cheltuiţi pe jocuri de noroc şi distracţii de tot felul. Posibil ca marchizul de Paďva să fi fost bărbatul cel mai puţin interesat de nurii frumoasei Tereza. Ceea ce-i propunea el era un schimb practic şi avantajos pentru ambele părţi: el îi oferea un nume onorabil – titlul de marchiză de Paďva îi deschidea multe uşi – iar ea îi putea oferi sumele de bani necesare pentru ca el să-şi poată plăti datoriile şi să aibă posibilitatea de a-şi menţine în continuare nivelul de viaţă. Pe atunci, Tereza avea 30 de ani şi, spre marele ei noroc, liberă ca pasărea cerului. Soţul său, sărmanul croitor, revenise în ţara sa de baştină împreună cu fiul lor şi avusese buna inspiraţie de a deceda, redîndu-i astfel libertatea.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

Moartea mistică a omenirii (8)

Swedenborg şi Dostoievski * Wagner * Freud, Jung şi Materializarea gîndirii ezoterice * Rădăcinile oculte ale modernismului * Bolşevismul ocult * Gandhi

Contemporanul lui Jung, antropologul francez Henri Corbin, studia la vremea aceea practicile spirituale ale sufiţilor şi a ajuns la concluzia că aceştia colaborau şi comunicau între ei într-un plan al „imaginaţiei obiective“. Jung inventase aceeaşi expresie independent de el. Mai tîrziu în viaţă, explicaţiile de tip materialist pe care Freud încercase să le aplice forţat experienţelor spirituale s-au întors împotriva lui şi el a început să se simtă bîntuit de ceea ce el numea un sentiment al straniului. Freud a scris eseul cu acelaşi nume cînd avea 62 de ani. Gîndindu-se la lucrul de care se temea cel mai rău, încerca de fapt să-i împiedice producerea. Cu cîţiva ani înainte remarcase că numărul 62 îi apare în viaţă în mod repetat – un tichet de la garderobă, numărul unei camere de hotel, cel al unui loc în tren – şi i se păruse că universul încerca să-i spună ceva. Poate că va muri la vîrsta de 62 de ani?

În acelaşi eseu scria despre ceea ce trăise cînd, plimbîndu-se printr-un labirint de străduţe într-un vechi oraş italian, ajunsese în cartierul cu felinare roşii. A pornit pe ceea ce i s-a părut a fi cel mai direct traseu pentru a ieşi de acolo, dar în scurt timp s-a pomenit iar în mijlocul lui. Acelaşi lucru i s-a întîmplat de nenumărate ori, indiferent de direcţia în care mergea. Experienţa însă nu poate să nu ne amintească de Francis Bacon. Era ca şi cum labirintul îşi tot schimba forma, pentru a-l împiedica pe prizonier să găsească drumul spre ieşire. Ca urmare a acestei întîmplări, Freud a început să suspecteze o anume complicitate între sufletul său şi cosmos. Sau poate că universul croia înţelesuri independent de orice element uman şi le aţintea pe toate asupra lui?

Dacă Freud ar fi fost silit să accepte ca adevărată oricare dintre aceste variante, chiar şi într-un singur caz, întreaga lui imagine materialistă asupra lumii s-ar fi făcut ţăndări. Dar el era în mod firesc dornic să blocheze aceste impulsuri, fiindcă îi provocau o stare mentală tulbure.

(va urma)

Jonathan Black