Ziarul TRICOLORUL, nr 2110 / 10.03.2011

 

Editorial > Hingherii de la Putere

Românii încearcă să protesteze la benzinării după ce a fost înstrăinat Petrom-ul. Bugetarii protestează după ce le-au fost tăiate salariile. Pensionarii, după ce le-au fost amputate pensiile. Studenţii protestează ca urmare a adoptării Legii Învăţămîntului. Sindicatele, în urma adoptării noului Cod al Muncii. În România, protestele au loc după ce răul a fost făcut şi devine aproape imposibil de îndreptat. Altfel nu se explică lipsa de reacţie a unei mari părţi a populaţiei faţă de consecinţele marelui Jaf Naţional care a văduvit România de importante resurse naturale, materiale şi umane. Ea contemplă resemnată modul în care Mafia transpartinică a pus stăpînire pe Bugetul Statului, care ar trebui să asigure siguranţa materială pentru milioane de români. Lungul şir al protestelor fără efect a fost înterupt, temporar, de Mitingul iubitorilor de animale care se opun eutanasierii acestora, ca „soluţie“ a gestionării căţeilor fără stăpîn. Acesta s-a dovedit a fi un succes, în sensul că, pentru încă 3 săptămîni, legea va fi reanalizată la Comisia de Administraţie din Camera Deputaţilor. Am cîştigat o bătălie, sperăm că vom cîştiga şi războiul. Fără a intra în detalii, trebuie consemnate două particularităţi care rezultă din această acţiune, susţinută în mod direct, la nivelul Parlamentului European, prin discursul incendiar al preşedintelui PRM, dr. Corneliu Vadim Tudor. La Mitingul de Protest desfăşurat pe parcursul a cîteva ore în faţa clădirii Parlamentului României au participat personalităţi ale vieţii publice, numeroase ONG-uri din ţară şi străinătate, un mare număr de membri ai conducerii partidului nostru. Gravitatea intenţiei guvernanţilor de a măcelări căţeii fără stăpîn este accentuată de contextul în care se prezintă, şi anume că o lege aprobată de Senat poate rămîne blocată la Camera Deputaţilor, ani de zile, numai pentru faptul că iniţiatorul ei nu este pe placul actualei Puteri. Mai grav, s-a urmărit ca aceeaşi iniţiativă legislativă să fie deturnată, pur şi simplu, de la scopul iniţial şi modificarea acesteia în sens contrar voinţei legiuitorului. Care legiuitor reprezintă, în mod normal, voinţa electoratului. Incredibil, dar atacuri mai violente la sistemul pe care îl considerăm democratic nu s-au mai văzut în această regiune a Europei, şi aşa zguduită de sărăcie, corupţie şi degradare morală.

Pe de altă parte, există şi creiere tulburate de propagandă, înfierbîntate de ură prostească sau înceţoşate de neştiinţă care gîndesc ceva de genul: „de cîini ne arde nouă acum?”, „de ce nu protestaţi pentru copiii cu dizabilităţi?”, „bătrînii ne mor de foame, pentru ei ce faceţi?”, „legile pentru protecţia animalelor nu sînt o prioritate în vremuri de criză” etc. Este neapărat necesar să reamintim acestor promotori ai „apărării” drepturilor oamenilor că Partidul România Mare a acţionat întotdeauna de partea categoriilor defavorizate, atît în Parlament, cît şi prin numeroase activităţi caritabile desfăşurate prin propria fundaţie, cît şi la nivelul Filialelor Judeţene şi ale Organizaţiei de Femei. Faptul că nu au fost aduse la cunoştinţa publicului larg este lesne de înţeles şi de explicat, dar nu vizibilitatea în mass-media a fost intenţia noastră. Liderul PRM, dr. Corneliu Vadim Tudor, semnalează de 21 de ani pericolul polarizării sociale, al deposedării cetăţenilor ţării de baza economico-materială pe care au creat-o în regimul anterior, drama pesionarilor, a cetăţenilor cu handicap, a chiriaşilor din casele naţionalizate, starea deplorabilă a învăţămîntului şi sănătăţii, lipsa unui viitor previzibil pentru tinerii noştri. PRM a semnalat, la timp, drama tuturor cetăţenilor României, indiferent de etnie, aruncaţi, fără voia majorităţii lor, într-un sistem de factură mafiotă, denumit,  eufemistic ,de „tranziţie” şi deghizat în spatele unor cuvinte răsunătoare precum „democraţie” sau „stat de drept”. Aşadar, nu trebuie să fie de mirare că, printre numeroasele cauze pentru care am luptat şi luptăm - în ciuda tuturor opreliştilor, defăimărilor şi persecuţiilor la care sîntem supuşi - ne preocupă şi soarta căţeilor fără stăpîn. Ne opunem maltratării şi cruzimii faţă de animale şi considerăm că guvernanţii au datoria să aplice legile conform normelor UE, unde ne-am străduit să fim parte, plătind un preţ considerabil. Considerăm că nu ar trebui să amintim nimănui că un Guvern incapabil să gestioneze corect, fără brutalitate, problema unor animale lipsite de apărare, victime ale violenţei şi sadismului, nu poate cîştiga încrederea oamenilor. De aceea, sînt necesare activităţile realizate de ONG-uri şi sprijinul personalităţilor publice din România şi din străinătate dedicate  protecţiei animalelor. Pentru că oamenii pot să-şi apere drepturile încălcate şi singuri. Animalele, nu! Oamenii pot să se opună legilor care le periclitează sănătatea, nivelul de educaţie şi de trai. Animalele, nu! Oamenii pot să răstoarne guverne, să schimbe sisteme inechitabile, să hotărască soarta Planetei. Animalele, nu! În final, oamenii votează! Animalele, nu!

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

TABLETA DE ÎNŢELEPCIUNE

Pornografia e un aspect al presei, alt aspect e instigarea la crimă şi răutate.

LEV TOLSTOI

Rîsul curcilor: Crin Antonescu, mai absent din Parlament decît arestatul Cătălin Voicu

Deşi preşedintele liberal, l-am numit pe Crin Antonescu, este ştiut drept un chiulangiu prolific, dacă luăm la bani mărunţi activitatea sa parlamentară, pe parcursul actualului mandat, observăm, totuşi, că senatorul PNL a reuşit să depăşească un prag de-a dreptul inimaginabil. Mai precis, potrivit unei analize realizate de Institutul de Politici Publice, Antonescu conduce autoritar topul celor mai rari la vedere senatori, cu o rată a absenţei de 98,5%, el devansîndu-l, ţineţi-vă bine, chiar şi pe controversatul pesedist Cătălin Voicu. Acesta are, totuşi, o scuză, aflîndu-se în spatele gratiilor de aproape un an şi, prin urmare, fiind în imposibilitatea de a-şi îndeplini atribuţiile profesionale la Senat.

Topul senatorilor chiulangii

Antonescu ocupă ultima poziţie, 137, cu o prezenţă de numai 1,5%, aproape jumătate din prezenţa arestatului Voicu, aflat pe 136, cu 2,9%. Fostul ministru pedelist al Apărării, Mihai Stănişoară, este următorul chiulangiu din top, cu o absenţă de 91,9%. Devansat doar milimetric de Stănişoară, se află mogulul Dan Voiculescu, cel care urcă pe podium cu o absenţă de 91,5%, de pe locul 134.

Opoziţia conduce detaşat topul chiulului la Cameră

La Camera Deputaţilor, topul chiulangiilor este condus de pesedistul Doru-Claudian Frunzulică, el ocupînd locul 331 în top. Social-democratul este secondat de un colegul pesedist, Bogdan Niculescu-Duvăz, care ocupă locul 329 în topul absenţelor. Podiumul deputaţilor chiulangii este completat de liberalul Nini Săpunaru, care nu a reuşit încă, la Camera Deputaţilor, să atingă „împlinirile” şefului său pe line de partid, Crin Antonescu, de la Senat.

Tot neamţul e culmea seriozităţii

La polul opus, în ceea ce priveşte prezenţa în cîmpul activităţii parlamentare, se află alesul Forumului Democrat al Germanilor din România, deputatul Ovidiu Victor Ganţ, semn că proverbiala seriozitate a germanilor poate fi întîlnită şi în Parlamentul României. Ganţ conduce autoritar topul aleşilor sîrguincioşi, cu o prezenţă de nu mai puţin 99,5%. Menţionăm că, la Senat, cel mai prezent parlamentar este pedelistul David Gheorghe, cu o prezenţă de 96,8%.

RĂZVAN GHEORGHE

La ordinul Palatului Cotroceni > VASILE LINCU L-A DAT ÎN GÎT PE TIZUL SĂU, VASILE BLAGA

Ieşirea la rampă a lui Vasile Lincu, liderul sindical Pro Lex, cu acuzaţii în care îl indică pe Vasile Blaga drept „Regina“ corupţiei din vamă sînt orchestrate de Traian Băsescu. În seara zilei de marţi, Băsescu a făcut o ultimă încercare de a sta de vorbă cu Blaga. În acest sens, în jurul orelor 21, Chiriaşul de la Cotroceni l-a sunat pe Buldog şi l-a invitat insistent la Vila Lac 2, chiar atunci. Sursele noastre spun că discuţia telefonică a fost una deosebit de încordată, iar la finalul ei Blaga i-a spus lui Băsescu că „e tîrziu“ pentru a mai face pasul spre împăcare. Imediat ce a terminat convorbirea, care a durat circa 5 minute, Traian Băsescu l-a sunat pe Sebastian Lăzăroiu şi i-a cerut să pornească operaţiunea de compromitere publică a lui Vasile Blaga. Deşi existau mai multe informaţii certe, conform cărora, încă de la demararea circului cu arestarea corupţilor din vămi, planul de captare a atenţiei opiniei publice către show-ul orchestrat de Băsescu îi aparţine lui Lăzăroiu, ca şi celebra butadă cu „tabla de şah“ – o dată cu Conferinţa de Presă ţinută miercuri, Vasile Lincu a confirmat faptul că totul a fost regizat de la Cotroceni. Surse din preajma lui Traian Băsescu îl arată pe liderul sindical Pro Lex, Vasile Lincu, ca fiind omul Cotrocenilor. Noi am aflat de la mai mulţi profesionişti din Parchet şi Serviciile Secrete că Vasile Lincu este şantajat prin intermediul DNA, care îi ţine în nelucrare anumite Dosare Penale, al căror cap de acuzare vizează o evaziune fiscală. Nimeni nu se îndoieşte de faptul că Vasile Blaga este regina corupţiei din vămi. Noi am spus asta, răspicat, încă de la începutul scandalului. Problema intervine în momentul în care liderul Pro Lex Vasile Lincu îl acuză pe Vasile Blaga abia după ce a primit ordinul de la Cotroceni. În plus, informaţia livrată presei de sindicalistul poliţist – se pare că e ofiţer acoperit al SRI – infiltrat în structurile sindicale ale Poliţiei este una parţială, pentru că el a uitat să ne spună cu subiect şi predicat că, de fapt, „Regele“ este la Cotroceni.

O ÎNTREBARE PE ZI:

Nu-i aşa că toată diversiunea împotriva Libiei are un alt obiectiv: PETROLUL? Fireşte că Muammar El Gaddafi a depăşit măsura, eternizîndu-se la Putere (40 de ani!) – dar acesta nu e un motiv pentru a declanşa un război nimicitor. Pretextul cu „democraţia“ nu păcăleşte pe nimeni...

CIFRA SĂPTĂMÎNII

250 de miliarde de euro - aceasta e valoarea evaziunii fiscale din Europa, într-un singur an!

15.000 de euro pentru fiecare familie de ţigani din Italia care acceptă să revină în România

România primeşte 15.000 de euro. Potrivit autorităţilor milaneze, 40 de familii de ţigani (aproximativ 200 de persoane) au acceptat deja să participe la proiectul gestionat de organizaţia nonguvernamentală AVSI. Acţiunea face parte din procesul de închidere a taberei Triboniano din Milano.

„Cu 10-15.000 de familie vom construi o alternativă viabilă la viaţa de favelă pentru aceste persoane. Cine semnează proiectul primeşte 1.500 de euro pentru călătorie şi o subvenţie de 200 de euro pe lună pentru 1 an sau 2, suport operaţional pentru a se angaja în firme italiene care lucrează în România şi un fond pentru a-şi renova casele“, spune Alberto Piatti, secretar general al AVS, citat de cotidianul italian „:La Republica“.Singura condiţie de acces la finanţare este existenţa unei adrese la care să se întoarcă în România; de asemenea, în vederea restructurării, părinţii trebuie să-şi ia angajamentul că îşi trimit copiii la şcoală. Organizaţia are la dispoziţie un fond în valoare de 13 milioane de euro, asigurat de Ministerul italian de Interne.

Să rîdem cu psihologul Hanibal Dumitraşcu...

Ieri, la Realitatea TV, psihologul cu stea în frunte Hanibal Dumitraşcu ne-a făcut dovada că el este reîncarnarea marelui comandant de oşti. Adică este chiar Hanibal, comandantul cartaginez, care s-a luptat, cu romanii, în Antichitate. Referindu-se la o întîmplare tragi-comică, petrecută în Constanţa (un om a fost zidit, timp de 4 ore, într-un WC public), Hanibal a zis, ca un înţelept: „Îmi aduc aminte de momentul marii ciume din Europa, cînd cei bolnavi erau zidiţi de vii“ (sau cam aşa ceva). Ce vorbeşti, Hani? Chiar îţi aduci aminte? Aşadar, ai trăit momentul? Dar la care ciumă te referi? La cele din Antichitate? La cea din anii 1300? La altele? Noi credem că stratul ăla gros, de pudră, care îţi ascunde pata roşie de pe frunte, ţi-a atins puţin şi scoarţa cerebrală...

Elena Udrea confirmă separaţia putorilor (sic!) în stat

Supărare mare. Surse din anturajul cuplului Udrea-Cocoş declară că, de ceva timp, Elena s-a separat total de Dorin. Blonda s-a mutat singură cu tot cu o mare parte din proprietăţile cuplului, lăsîndu-l pe fostul ospătar de la Romvared cu buzele puţin umflate. Căsătoria oficiată pe picior, la New York, a fost doar o probă de microfon către biroul oval. Acum urmează probabil răzbunările blondei, care şi-a demonstrat pînă acum, din plin, abilităţile dobîndite de la protectorul său de la Cotroceni. Dacă pe Ridzi au pus-o la colţ şi pe fostul partener de furăciuni, primarul Sectorului 6, Cristian Poteraş, l-au potcovit cu Dosar Penal, urmează, probabil, peştişorul de aur, Dorin Cocoş & Associates.

MARIUS MINA

**************************

Liderul PRM a semnat Declaraţia privind eliminarea vizelor pentru SUA şi Canada

Parlamentul European,

- avînd în vedere articolele 3 şi 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 77 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

- avînd în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A) Întrucît politica în materie de vize este o competenţă exclusivă a UE, dar Comisia şi Consiliul nu acţionează cu suficienta coerenţă în acest sens;

B) Întrucît, deşi cetăţenii canadieni şi americani pot călători liber în UE, cetăţenii Bulgariei, Republicii Cehe, Poloniei şi României au obligaţia de a deţine o viză pentru a putea călători în Canada şi SUA;

C) Întrucît aceste restricţii ar putea ameninţa ratificarea Acordului comercial şi economic cuprinzător dintre UE şi Canada;

1) Invită Comisia şi Consiliul să mărească presiunea politică exercitată asupra Canadei şi SUA în vederea stabilirii unei date cît mai apropiate pentru eliminarea obligativităţii vizelor;

2) Sugerează că, în caz contrar, UE ar trebui să instituie măsuri echivalente, inclusiv introducerea unei taxe de călătorie similare sistemului electronic american de autorizare a-călătoriilor;

3) Solicită Comisiei să creeze un mecanism eficace care să asigure respectarea întru totul a principiului reciprocităţii în domeniul vizelor pentru toate statele membre, inclusiv o clauză de solidaritate care să garanteze că, în cazul în care o ţară terţă încalcă acest principiu al reciprocităţii în domeniul vizelor în ceea ce priveşte unul sau mai multe state membre, UE va reintroduce imediat obligativitatea vizelor pentru cetăţenii ţării terţe în cauză;

4) Încredinţează preşedintelui sarcina de a transmite prezenta Declaraţie, însoţită de numele semnatarilor, Comisiei, Consiliului, şi parlamentelor statelor membre.

*******************************

Banca Naţională a Angliei avertizează asupra izbucnirii unei noi crize financiare

Sistemul bancar britanic prezintă din nou dezechilibre tot mai mari, care ar putea declanşa o nouă criză financiară, a declarat guvernatorul Băncii Angliei (BoE), Mervyn King, într-un interviu publicat de „Daily Telegraph“ şi citat de Reuters. Întrebat despre posibilitatea unei noi crize financiare, el a răspuns: „Da, problema există încă. (...) Dezechilibrele cresc din nou...“ El a criticat, de asemenea, goana după profit pe termen scurt şi bonusurile acordate în bănci. „Am dat bonusuri pentru bancheri să se comporte aşa cum au făcut-o. Acest lucru trebuie să se schimbe“, a spus el.

El a apreciat că firmele din sectorul de producţie s-au comportat mai „moral“ decît băncile. Băncile britanice au reacţionat puternic la aceste atacuri, asigurînd că activităţile lor au devenit mai sigure. „Sectorul bancar recunoaşte că unele elemente au acţionat greşit în timpul crizei, dar de atunci sectorul a fost reformat radical“, a replicat într-un Comunicat de Presă Angela Knight, care conduce Asociaţia Bancherilor Britanici. Confruntată cu nemulţumirea contribuabilului englez, care a suportat costul salvării instituţiilor bancare RBS şi Lloyds, clasa politică din Marea Britanie este tot mai agresivă în ceea ce priveşte măsurile împotriva băncilor. În acest context, ministrul de Finanţe britanic George Osborne a anunţat o reformă majoră a sectorului, care din 2012 va acorda BoE controlul mai strict asupra domeniului bancar.

CARLA DINU

Egiptenii – urmaşii extratereştrilor (I)

Teoria care susţine ipoteza unei origini extraterestre a speciei umane şi-a găsit confirmarea în preajma localităţii Faytah, din Egipt, gazda mai multor echipe de arheologi în ultimul secol. O echipă pluridisciplinară britanică, în urma cercetărilor efectuate timp de 8 ani, a descoperit construcţii funerare subterane de o importanţă deosebită. Mumiile scoase la suprafaţă sînt rodul aceleaşi tehnologii funerare care a adus deja celebritate Egiptului Antic. Numai că datarea mumiilor, care s-a făcut în anul 1994, a produs prima surpriză. Ele provin dintr-o epocă atît de îndepărtată a Egiptului, încît istoricii au numit-o „epopeea fabuloasă”, în sensul de „legendară”, mai precis în jurul anilor 6000 î.Chr. Timp de un an, aceste mumii au fost studiate în laboratoarele de genetică. Rezultatul a fost şocant: unele secvenţe ale ADN-ului prezintă diferenţe foarte importante faţă de genotipul uman (totalitatea genelor). Adică organismele mumificate nu sînt umane. „Sau, pentru a fi mai exacţi, ele nu sînt în totalitate umane, unii cercetători ai grupului britanic susţinînd că structura genetică descoperită nu ar putea fi explicată decît în cazul unei «încrucişări» între specii diferite”. În afara omului, cu ce specie diferită putea avea loc „încrucişarea”? Logica şi genetica spun: cu extratereştrii! Coroborată cu o serie de date neelucidate din Istoria Egiptului, această descoperire este deosebit de importantă. Se ştie că egiptenii fac parte dintr-o „civilizaţie fără copilărie”. De unde a venit acest popor? Cu ce familii etnice a fost înrudit? Mister. Toate textele descoperite, cînd se referă la trecutul egiptenilor, o fac afirmînd că descind din zei. La vechii egipteni, credinţele religioase se bazau pe un fundament acceptat şi perpetuat ca Istorie: zeii au coborît în Egipt, l-au ocupat şi au întemeiat Imperiul pe care dinastiile următoare – coborîtoare în sensul propriu al cuvîntului din zei – l-au dus mai departe. Domnia zeilor a durat mii de ani, succesiunea lor la tron făcînd o dinastie legendară, care începe cu Phtah, Amon-Ra, Su, Osiris, Set şi Horus. Trecerea de la aceştia la primele dinastii „istorice”, „umane” în înţelesul nostru, s-ar fi făcut gradual, prin încrucişări de sînge. Horus este ultimul suveran al dinastiei divine (extraterestre). Îi urmează dinastia „Urmaşilor lui Horus” („Sesu Hor”, traducerea mai exactă fiind „cei ce-au mers cu Horus”). Este o dinastie rămasă în acelaşi mister, iar tradiţia îi atribuie întreaga civilizaţie care a făcut fală Egiptului de mai tîrziu. Adică ei i-au civilizat pe locuitorii Egiptului, ca şi cum zeii veniţi din cer s-ar fi hotărît să plece, nu înainte de a lăsa oamenilor cunoştinţele lor. Construirea piramidelor este fundamentată tot pe învăţăturile lor, executate cu tehnologia lor. Capitala „Urmaşilor lui Horus” era la Thini (Abydos). Domnia lor a fost în ceaţă pînă la descoperirea mormintelor subterane de la Faytah. În acele camere subterane au fost găsite numele unor regi necunoscuţi: Djet, Den, Ti, Quad. Dinastiile thinite (din Capitală) sînt cele mai vechi cunoscute, dar şi ele rămîn în umbră: faraonii de mai tîrziu, care aveau obsesia declarării tuturor strămoşilor, nu au ajuns niciodată mai departe de Menes. Asta cu toate că dogma dinastică pretindea înşiruirea ascendenţei pînă la Horus (fiindcă faraonul era un Horus încarnat sau, în limbajul inspirat de noile descoperiri genetice, era un descendent direct, în sens biologic, al „Celor Veniţi de Sus”, dintre care Horus era ultimul exponent). De ce nu se făcea referire la această ascendenţă glorioasă, justificatoare pentru puterea absolută a tronului celor două Egipturi? Nici un faraon uman nu a făcut aceasta. (Va urma)

TEODOR FILIP

Mafia petrolului, coordonată de PDL

Analiza datelor şi informaţiilor obţinute pune în evidenţă o încrengătură infracţională puternic coagulată în jurul unor reprezentanţi de vîrf ai partidului de guvernămînt, centrată pe cea mai importantă zonă de fraudă fiscală existentă la ora actuală în România, şi anume frauda cu produse petroliere. Nici una dintre afacerile negre cu produse petroliere nu se putea derula fără sprijin politic. Banii daţi foarte sus dictează deciziile din teritoriu, dar şi de la nivel guvernamental sau prezidenţial. Sînt multe voci care susţin că omul numărul 1 în acest cartel al fraudei este şeful ANAF, Sorin Blejnar, care este considerat mai tare chiar decît primul ministru pentru că deţine secretele celor care au făcut avere din contrabanda cu produse petroliere, dar şi pe ale celor care au contribuit major la finanţarea campaniei electorale a lui Traian Băsescu la prezidenţialele din 2009. De aceea, pentru acoperirea acestuia se vor crea, cu siguranţă, condiţiile necesare unei ieşiri onorabile din scenă. Mai ales că, pe acelaşi principiu, se intenţionează şi construirea campaniei electorale din 2012, existînd de pe acum informaţii potrivit cărora din evaziunea fiscală cu produse petroliere (adică prin neplata accizelor), de unde se obţin ilegal miliarde de euro, se vor constitui fondurile pentru mita dată populaţiei în schimbul voturilor. Un argument în acest sens îl reprezintă declaraţiile deloc lipsite de interes ale lui Emil Boc, conform cărora în 2012 se vor înregistra creşteri semnificative de salarii şi pensii, unele dintre acestea urmînd chiar să se dubleze prin indexarea cu rata inflaţiei. Pentru a putea realiza aceste fraude fiscale grave, care prin dimensiune şi grad de cuprindere sînt de natură să aducă atingeri grave siguranţei naţionale a României, afectînd atît domeniul economico-financiar, cît şi pe cel social, se procedează în felul următor: între cel care livrează produsele petroliere, respectiv Petrom SA, şi destinatarul final este interpusă încă o societate, un aşa-numit antrepozit fiscal, pentru care obligaţia de plată a accizei este suspendată pînă la livrarea către destinatarul final. În acest scop, sînt antrenate, la nivel naţional, zeci şi sute de societăţi bidon, care nu mai desfăşoară activităţi comerciale, nu depun bilanţurile financiare la organele fiscale şi la Registrul Comerţului. O a doua categorie este alcătuită din societăţi constituite uneori doar pentru o operaţiune şi care sînt desfiinţate apoi foarte repede. O a treia categorie o reprezintă societăţile comerciale în cazul cărora se cesionează părţile sociale deţinute de persoane fizice române către persoane fizice străine, prilej cu care sediul social este mutat la adresa antrepozitului. Acestea preiau, aparent legal, obligaţia de a plăti accizele, întrucît, cel puţin scriptic, ele sînt cele care livrează marfa către destinatarul final. Apoi dispar, pur şi simplu, iar statul nu mai încasează accizele. Pentru ca afacerile ilegale să ajungă la proporţiile astronomice pe care le-au atins (se afirmă de către specialişti că daunele anuale aduse bugetului statului se ridică la sume între 4 şi 5 miliarde de euro) este nevoie ca protagoniştii afacerii să dispună de zeci, chiar sute de societăţi comerciale înregistrate pe numele unui chinez, al unui turc, al unui afacerist din spaţiul arab etc., în speţă al oricărui fel de cetăţean, cu singura condiţie ca acesta să nu provină dintr-un stat membru UE, pentru ca imediat după aceea străinul să poată dispărea fără urmă. Placa turnantă a acestor afaceri cu produse petroliere o reprezintă cele două judeţe cu pondere importantă în manipularea şi transportul acestora, Prahova şi Constanţa. Deja de mai mult timp nu mai este nici un secret că în Prahova instituţiile statului sînt oarbe, surde şi mute în privinţa afacerilor cu produse petroliere. Vama Ploieşti a jucat astfel un rol decisiv în jaful practicat prin evaziunea fiscală ce s-a desfăşurat pe acest domeniu de activitate. Protagonişti au fost deputatul George Ionescu şi Anastase Corneliu, tatăl Robertei Anastase, care au avut grijă ca pînă în luna aprilie 2010, cînd vama a trecut la UNPR-istul Sorin Chivu, să direcţioneze o parte din banii negri către partid, unde au fost folosiţi pentru milioanele de cadouri electorale împărţite în ultimii 2 ani. În primăvara anului 2009, după cîştigarea alegerilor parlamentare de către PDL, deputatul George Ionescu a fost cel care a susţinut-o pe Diana Severin, fiica influentului avocat ploieştean Marius Severin, pentru a ocupa funcţia de şef al Vămii Prahova, deşi nu avea nici o tangenţă profesională cu acest domeniu, aşa cum a recunoscut singură. La instalare, George Ionescu a făcut următoarea declaraţie: „O vamă care se respectă trebuie să asigure finanţarea unei campanii electorale”. Urma, evident, campania electorală pentru prezidenţiale. Cu toate că Diana Severin fusese atenţionată chiar de Roberta Anastase că nu e bine să strice afacerile care aduc bani mulţi la partid, oamenii de casă ai clanului Anastase, pentru care circulau recomandări clare să fie lăsaţi în pace, au început să fie controlaţi. Amenzile au început să curgă, ca şi sesizările penale. Devenind clar că Diana Severin nu corespundea „cerinţelor” postului, după numai cîteva luni a fost nevoită să demisioneze la „sugestia” lui Sorin Blejnar, transmisă printr-un mesager. Se spune că ordinul a venit mai de sus, pentru că legăturile lui Vasile Blaga cu vama din Ploieşti sînt vechi şi ultra-cunoscute. Ca urmare, Diana Severin a fost înlocuită cu Cornel Costea, cel aflat acum în arest. Cornel Costea este finul procurorului Gheorghe Muscalu, repus de Laura Codruţa Köveşi, în iunie 2009, în funcţia de şef al Serviciului de prevenire şi combatere a infracţiunilor de terorism şi a celor contra siguranţei statului din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. El a fost recomandat pentru această funcţie importantă inclusiv de Elena Udrea, deşi era cunoscut ca fiind unul dintre protagoniştii unui alt scandal răsunător din Prahova, cu mulţi bani negri şi cu oameni din „servicii” mînjiţi, „Scandalul SRI Prahova”. Acelaşi Muscalu este procurorul care a condus ancheta în cazul „Cocaină pentru VIP-uri”, avîndu-l ca erou pe Ion Ion Ţiriac, ceea ce i-a adus şi sancţionarea de către CSM la vremea respectivă pentru grave deficienţe referitoare la modul în care s-a derulat ancheta, inclusiv lipsa unor probe din acest dosar, fiind acuzat de săvîrşirea infracţiunilor de favorizare a infractorului şi divulgare a identităţii reale a unui martor sub acoperire. Muscalu a mai fost acuzat că a acoperit afacerile lui Omar Hayssam şi pe cele ale generalilor SRI din Prahova, învinuiţi pentru faptul că îi protejau pe contrabandiştii de combustibil. Pe de altă parte, tatăl lui Cornel Costea este un bun prieten şi partener de afaceri al soţului Elenei Udrea, Dorin Cocoş. La instalarea în funcţie, Cornel Costea nu era străin de afacerile cu produse petroliere. Familia sa deţine firma Corjul SRL, iar anterior numirii la Ploieşti fusese omul de legătură al mai multor „băieţi deştepţi” care învîrt afaceri cu produse petroliere. Poate fi amintită, în acest sens, firma Mic Petrochim, care a avut nişte dosare penale în Dolj şi Argeş, el fiind omul principal de legătură. Costea ştie amănunte şi despre cele 10 cisterne cu „păcură” pe care o firmă locală le-a achiziţionat de la societatea Sebastian din Bucureşti. În respectivul dosar există dovezi clare privind interesul la vîrf pentru rezolvarea afacerii. Reuşita lui Costea a fost recompensată tocmai cu promovarea la Vama Ploieşti, unde s-a „remarcat” rapid: nu s-a mai consemnat nici o confiscare, iar amenzile au scăzut de la o lună la alta, ajungînd la valori ridicole. În perioada cît s-a aflat la conducerea vămii Prahova, Cornel Costea a fost dirijat de cuplul Nicolae Ceapchie şi Georghe Ionescu. Ionescu este deputat în Parlamentul României din 2008 şi şeful organizaţiei oamenilor de afaceri din PDL Prahova. A avut o relaţie excelentă cu Roberta Anastase, cea care l-a şi promovat pentru că l-a considerat destul de limitat pentru a avea surpize din partea lui, caracterizare care aparţine chiar preşedintei Camerei Deputaţilor. După doar cîţiva ani, aceasta a constatat însă cu surprindere că Ionescu a ajuns principalul ei contestatar şi conducătorul opoziţiei din interiorul filialei Prahova, fiind susţinut puternic de către Alin Albu, o persoană importantă în PDL, care a îndeplinit inclusiv funcţia de trezorier al partidului. Pentru că Roberta Anastase a cîştigat, totuşi, şefia organizaţiei, Ionescu a revenit la rolul de lacheu. Nicolae Ceapchie chiar este unul dintre „băieţii deştepţi” anchetaţi în prezent de DNA şi DIICOT. A fost asociat cu Răzvan Alexe la Societatea „D Construcţii”, care a primit anul trecut cîteva zeci de contracte cu statul. Pentru că a vîndut în Bulgaria nişte cisterne luate în leasing de proprietarul de drept al „D Construcţii”, tras pe sfoară de cei doi, Ceapchie are un dosar penal. E anchetat şi pentru ţepuirea altor firme din toată ţara. În afară de lucrările pe care le-a primit de la primării din ograda PDL-ului (cum ar fi Filipeşti sau Strejnic), pe firme unde are băgaţi la înaintare oameni, Nicolae Ceapchie are şi afaceri proprii cu produse petroliere. Între firmele pe care le-a folosit în acest scop se numără Silent, Intergepa, Iasagro System, Inwa, Drumcas, societăţi care figurează şi ele pe lista firmelor prietenilor şefului Sorin Blejnar. Ceapchie este şi asociatul lui Adrian Moise, proprietarul NAC Industrii SRL Bucureşti, şi omul de legătură al acestuia din urmă cu PDL Prahova, prin deputatul George Ionescu. Un alt personaj important în mafia petrolului este Sorin Chivu, fost senator PSD, actualmente UNPR, implicat masiv în tranzacţiile oneroase cu produse petroliere din Vama Ploieşti. Sorin Chivu se ocupă şi de organizarea UNPR Constanţa şi şi-a aranjat deja, la Oil Terminal, revenirea la o dragoste mai veche, afacerile cu produse petroliere, care l-au ajutat să se lanseze în politică înainte de anul 2000. Pentru că protecţia trebuia asigurată şi în alt mod, la şefia DNA Prahova, care are competenţe şi în Dîmboviţa, a fost numit Mihai Gheorghe. Dîmboviţeanul ţine la sertar cîteva dosare care ar afecta multe afaceri cu produse petroliere din Prahova, dar le ţine pe loc de mai bine de doi ani, pentru că ştie că orice mişcare greşită în front i-ar aduce demiterea din funcţie. Acum i-a revenit sarcina de a încropi rapid un dosar Dianei Severin, fosta şefă a Vămii Ploieşti, care l-a acuzat pe Sorin Blejnar că ar fi „regina”, adică un soi de colector-şef. Acesta este, în mare, o parte din mecanismul prin care pedeliştii se pregătesc să întoarcă parte din aceşti bani la populaţie, sub formă de mită electorală, în 2012.

Principala sursă de alimentare cu bani negri a PDL Prahova este contractul de-a dreptul penal dintre Conpet, controlată direct de Corneliu Anastase, şi NAC Industrii SRL Bucureşti, a lui Adrian Moise, firmă care, în acte, desfăşoară activităţi cu reziduuri petroliere în Plopeni. Conform contractului, NAC se obliga să asigure curăţarea unor rezervoare imense aparţinînd Conpet, contra reziduurilor petroliere pe care să le valorifice. Şlamul nu este niciodată curăţat, pentru că, în realitate, plouă. În acte, depunerile de reziduuri ajung pînă la 5% din cantitatea totală transportată, dar specialiştii afirmă că nu poate fi vorba de mai mult de 2%. În realitate, NAC Industrii ia pînă la 5% din produsul petrolier transportat pe conductele Conpet. Iată şi răspunsul la întrebarea de ce transportul prin conductele Conpet nu e rentabil! Lucrurile se desfăşoară după următorul algoritm: NAC scoate din rezervoarele Conpet motorină pură, pe care o bagă direct în circuitul comercial. Evident, la negru, pentru că în acte motorina pură apare ca fiind şlam, deşeu petrolier. Pentru acoperire, NAC Industrii a achiziţionat reziduuri petroliere de la alte firme, care se ocupă cu ecologizări, astfel încît actele să aibă o oarecare justificare. Potrivit hîrtiilor, şlamul intră în antrepozitul fiscal de la Plopeni, de unde rezultă, în urma unui proces tehnologic brevetat, un combustibil de tip CLU care merge la centralele termice ale unor primării din localităţi unde aleşii locali sînt preponderent de la PDL, gen Topliţa şi Gheorghieni. Un contract similar a avut şi cu MapN, iar pe listă mai sînt spitale, cămine de copii, aziluri de bătrîni, societăţi de stat şi altele. Singura persoană complet expusă în acest contract este directorul Conpet, Dorin Tudora, care s-ar putea să plătească scump pentru funcţia sa. La începutul anului trecut, contractul fusese reziliat şi, pentru a scăpa de presiunile PDL-ului, directorul de atunci al Conpet, Claudiu Coleşiu, a plecat la Bucureşti. În locul lui a fost numit Dorin Tudora, aflat în mod evident la ordinele lui Corneliu Anastase, care a acceptat să semneze o prelungire a contractului cu NAC Industrii, deşi acesta era reziliat! Contractul Conpet - NAC Industrii este protejat direct de Roberta Anastase, situaţie confirmată de toţi cei care au văzut-o venind personal la Nicu Popovici, la Direcţia de Finanţe, pentru a cere scoaterea dintr-un act de control a chestiunilor compromiţătoare. NAC Industrii are probleme cu lichidităţile şi datorii de aproape 300 de miliarde de lei vechi, dintre care o treime doar accize la bugetul statului: la finele anului trecut i-a fost ridicată autorizaţia de antrepozit fiscal. Patronul NAC Industrii, Adrian Moise, zis Narcis, s-ar fi lăudat că „a ajuns sus de tot”, chiar la Vasile Blaga, unde ar fi cotizat cu suma de 200.000 de euro. Realitatea este că a încercat, tot pe căi oculte, să obţină autorizaţii pentru noi produse şi livrări, în plin scandal al vămilor. Astfel, un contract similar celui cu Conpet era pe cale de a fi încheiat de NAC Industrii şi cu SC OIL Terminal SA Constanţa, prin care aceasta din urmă trebuia „să livreze către SC NAC Industrii SRL Bucureşti reziduuri petroliere în condiţii avantajoase de preţ”, afacere stricată de procurorii Seviciului teritorial Constanţa din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. În judeţul vecin, Dîmboviţa, Avram Iancu, fostul şef al Vămii, a fost repus în funcţie, fiind susţinut atît de Florin Popescu, preşedintele Consiliului Judeţean, cît mai ales de Alin Albu. Trebuie spus că în listele de donatori PDL publicate de Monitorul Oficial apare şi numele Iancu Avram, cu suma de 103 milioane lei, dar se neagă cu obstinaţie că ar fi vorba de aceeaşi persoană. În urma unor presiuni bine dirijate, Iancu a revenit în instituţia din care fusese înlăturat anterior din cauza studiilor, instituţie pe care o conduce acum fără a mai fi nevoie să fie numit director. Soluţia la care s-a apelat a fost de numire a acestuia la Bucureşti în echipele mobile, de unde a revenit în funcţia de director adjunct al Vămii Dîmboviţa. Ca director adjunct, putea primi o delegaţie pentru a conduce instituţia, mai ales în situaţia în care aceasta ar rămîne fără director. Ori la Dîmboviţa îl regăsim pe Ion Hogea, fostul director al Vămii Ploieşti, mutat aici din cauza unor dosare penale complicate şi căruia i-a expirat mandatul de la Tîrgovişte, trebuind să i se facă loc altundeva. Aşa că este readus la Ploieşti, unde Toma, contabilul-şef care ocupa şi funcţia de director adjunct de mai bine de 15 ani, tocmai îşi înaintase, fiind şantajat tot cu nişte dosare, potrivit comentariilor din mediul de referinţă. În ultimele trei luni, Ion Hogea a fost omul de legătură dintre George Ionescu şi Sorin Chivu, pe de o parte, şi Alin Albu, de cealaltă parte, adică între firmele care trebuie protejate. Rezultatul a fost că în perioada respectivă a crescut spectaculos numărul firmelor din Dîmboviţa care făceau vama la Ploieşti.

În acest timp, nu numai că nu s-a luat nicio măsură pentru a se anihila mafia petrolului care acţionează în Prahova, dar oamenii care au vociferat sau au trimis date despre NAC Industrii şi mafia petrolului la ANAF - şi chiar la Traian Băsescu au avut de suferit, fiind excluşi, transferaţi sau puşi la colţ, confecţionîndu-li-se dosare „grele”.

DEPARTAMENTUL ANTI-CORUPŢIE AL PRM

Procurorul escroc Marius Iacob, unealta lui Traian Băsescu,

trebuie arestat de urgenţă!

În paginile ziarului „Tricolorul” şi ale revistei „România Mare” au fost publicate sute de articole prin care am demascat Mafia din Justiţie, inclusiv din DNA, controlată şi dirijată de cuplul infracţional Elena Udrea – Traian Băsescu. Instituţiile statului (Poliţie, Servicii de Informaţii, Parchete, Instanţe Judecătoreşti şi altele) au devenit instrumente prin care cei 2 decimează adversarii politici. De asemenea, am demascat Mafia care a acţionat, la comanda celor 2, pentru evacuarea ilegală a Partidului România Mare din sediul central. Nu mai constituie pentru nimeni un secret că, la comanda Elenei Udrea şi a lui Traian Băsescu, Mafia din RA-APPS, din Justiţie şi Poliţie a acţionat în forţă, încălcînd în mod grosolan drepturile legale ale europarlamentarului Corneliu Vadim Tudor şi ale unui partid care funcţionează legal. Pazvante Chiorul nu se mulţumeşte numai cu atît. Continuă, prin orice mijloace, acţiunile abuzive şi ilegale pentru ca preşedintele PRM, dr. Corneliu Vadim Tudor, să fie trimis în judecată şi, apoi, printr-un simulacru de proces, să fie condamnat penal. Pentru a-şi atinge scopul, alcoolicul Băsescu a apelat la slugile sale, procurorii Daniela Anton şi Marius Iacob. Cine este, de fapt, procurorul Marius Iacob şi cum a ajuns el în camarila lui Băsescu? La această întrebare încercăm să răspundem pe baza unor investigaţii efectuate de specialişti în activitatea de informaţii din PRM. În cursul anului 2003, SRI a înaintat o informare către Parchetul General al României, din care rezultă faptele penale săvîrşite de escrocul Ştefan Rădulescu. Precizăm că, printre ofiţerii semnatari ai Notei de informare, s-a numărat şi actualul director adjunct al SRI, generalul Florian Coldea. Plecînd de la respectiva informare, fostul inspector de Poliţie Nicuşor Ionuţ Bratu şi procurorul Constantin Gherţa au extins cercetările. Pe baza probelor obţinute de cei 2, la data de 20 noiembrie 2004, Ştefan Rădulescu a fost arestat preventiv pentru săvîrşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, instigare la evaziune fiscală, folosirea, la Autoritatea Vamală de acte falsificate, fals în înscrisuri sub semnătură privată, delapidare în formă calificată.

În luna noiembrie 2004, fostul inspector de Poliţie Nicuşor Ionuţ Bratu l-a audiat pe Traian Băsescu (primarul Bucureştilor) în legătură cu piesele auto marca MAN, importate de Ştefan Rădulescu pentru RATB. Rezulta că Traian Băsescu primise o şpagă de 1 milion USD de la Ştefan Rădulescu. În luna decembrie 2004, Traian Băsescu este ales preşedintele României. Florian Coldea a apelat imediat la sprijinul lui Gheorghe Falcă, speriat fiind de faptul că promovase respectiva informare. Aşa a ajuns Florian Coldea dependent de Gheorghe Falcă (finul lui Traian Băsescu) şi aşa se explică ascensiunea sa profesională. A urmat, apoi, diversiunea răpirii ziariştilor în Irak, în care Coldea a fost implicat, alături de Traian Băsescu. Din acel moment, generalul Florian Coldea a devenit locotenentul găştii Gheorghe Falcă, Traian Băsescu, Elena Udrea. Ceilalţi ofiţeri, semnatari ai informării respective, au fost promovaţi. Unul dintre ei a ajuns şeful Corpului de Control al directorului SRI. La intervenţia Elenei Udrea, procurorul Marius Iacob a fost promovat în funcţia de şef al Secţiei a II-a Penală din Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Promovarea s-a făcut la insistenţele lui Marian Didu (finul procurorului Gheorghe Muscalu), fostul soţ al Crenguţei Didu, prietena Elenei Udrea. Crenguţa Didu are, împreună cu deputatul PDL William Brânză, un copil, care a fost botezat de Narcisa Mirică şi Elena Udrea. Crenguţa Didu este fina procurorului Gheorghe Muscalu, care este naşul şefului de la Vama Ploieşti, Cornel Costea, arestat recent. Revenind la procurorul Marius Iacob: conform gurilor rele din Parchetul General, acesta ar fi amantul Monicăi Macovei, care l-a susţinut cît timp aceasta a fost ministrul Justiţiei. Dosarul Penal privind vînzarea, la suprapreţ, către Primăria Generală a Bucureştilor, a pieselor auto de tip MAN a ajuns, în cursul anului 2005, la Daniel Morar (alt locotenent al Chiorului). Inspectorul de Poliţie Nicuşor Ionuţ Bratu şi procurorul de caz Constantin Gherţa, pentru a fi intimidaţi, au fost supuşi unor anchete penale ale procurorului DNA Constantin Balcan, un apropiat al Chiorului şi al mafiotului Ştefan Rădulescu. La data de 21 noiembrie 2007, procurorii Marius Iacob şi Francisc Hîrşman au înaintat la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti o adresă, prin care au falsificat realitatea, din care a rezultat că în DP 303/P/2005 s-a dispus ridicarea sechestrelor asiguratorii pentru SC „SOMACO” SA şi SC „TRANSPORTURI AUTO ASTRA” SA Bucureşti. Pe baza acestui fals, Ştefan Rădulescu a putut încasa ilegal dividende în valoare de 8,8 milioane de euro (Anexa 1). Pentru ridicarea celor două sechestre asiguratorii, Rădulescu a înaintat acţiune la Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a Penală, după 2 ani (în Dosarul nr. 231/3/2009). Aceiaşi procurori înaintează, la data de 10 octombrie 2008, o altă Adresă, către Stan Anghel Carmen Liliana din Bucureşti, Str. Turda nr. 36, ap. 1, Sect. 1 (Anexa 2), în care se specifică următoarele: „Prin Ordonanţa din 24.09.2004 şi procesul-verbal din data de 29.09.2004, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator pe bunurile mobile şi imobile ale SC „SOMACO” SA, cu sediul în Bucureşti, B-dul Timişoara nr. 92 A, Sector 6, pînă la concurenţa sumei de 460 miliarde de lei, precum şi a unui număr de 3.860.920 acţiuni ale Societăţii”. Falsul săvîrşit de cei doi procurori este confirmat şi de colegii lor, Mihaela Iorga Moraru şi Doru Florin Ţuluş, prin Adresa din 21 iulie 2010, înaintată la Judecătoria Sectorului 6, în Dosarul nr. 67/P/2006, document în posesia căruia ne aflăm şi din care publicăm penultimul pasaj: „Precizăm că măsurile asiguratorii ce fac obiectul cauzei dvs. (este vorba despre învinuitul Mihai Ghebaură) au fost instituite de către Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul declinat Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi nu au fost revocate“. Pentru Adresa neconformă cu realitatea, înaintată la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti, procurorul Marius Iacob ar trebui să se afle în puşcărie, nu în postura de a-l ancheta pe dr. Corneliu Vadim Tudor, căruia îi refuză mijloacele de probă în apărare. Cu un asemenea gunoi face justiţie, în România, Băsescu. Procurorul infractor Marius Iacob şi chestorul infractor Dan Valentin Fătuloiu au cercetat cazul inspectorului de Poliţie Nicuşor Ionuţ Bratu, care a fost răpit şi maltratat de gorilele plătite de Ştefan Rădulescu. În urma loviturilor primite, inspectorul de Poliţie Nicuşor Ionuţ Bratu a rămas cu sechele, fiind, ulterior, pensionat medical. De acelaşi „tratament“ a avut parte şi omul de afaceri Gelu Tofan, caz nesoluţionat pînă în prezent, deşi sînt suficiente probe cu privire la autorii tentativei de omor, plătiţi de Ştefan Rădulescu. Elena Udrea şi Traian Băsescu controlează Justiţia şi prin unii magistraţi, alţii decît Laura Codruţa Kövesi şi Daniel Morar, procurorii Gheorghe Muscalu, Doru Florin Ţuluş şi Marius Iacob:

1) Mirela Pod, una dintre apropiatele lui Valeriu Stoica, implicată, alături de fostul ministru al Justiţiei, în adopţii ilegale de copii;

2) Simona Cârcotă Zarafiu (nora judecătorului Zarafiu, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), şefa Secţiei a II-a Penală a Tribunalului Bucureşti;

3) Maria Speranţa Cornea, fina Elenei Udrea, preşedinta Curţii de Apel Bucureşti. Din anturajul acesteia fac parte:

- Gabriela Bogasiu (judecătoare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie);

- Antonela Costache (şefa Secţiei a II-a Penală a Tribunalului Bucureşti) şi alţi magistraţi. Prin intermediul acestora, Elena Udrea a muşamalizat mai multe Dosare Penale privind retrocedări ilegale de terenuri şi imobile, privatizări frauduloase, deturnări de fonduri şi alte fapte penale grave;

- Maria Carmen Ilie, soţia juristului Mihai Ilie, de la Primăria Generală a Municipiului Bucureşti, prietenul lui Băsescu, cu care a înfăptuit „opera” retrocedărilor ilegale, din care Pazvante Chiorul a luat şpăgi grase;

- Aida Popa, vicepreşedintă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a făcut afaceri cu retrocedări ilegale de terenuri şi imobile împreună cu Băsescu;

- Maura Olaru, judecătoare la Înalta de Casaţie şi Justiţie, Secţia Comercială (o veche relaţie a lui Traian Băsescu);

- Rodica Zaharia, judecătoare la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a Comercială, o prietenă a Elenei Udrea;

- Nicoleta Cristuş, preşedinta Judecătoriei Sectorului 1 (apropiata lui Băsescu), implicată în Dosarul lui Gigi Becali;

- Elisabeta Roşu, preşedinta Secţiei a V-a Comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prietena Elenei Udrea şi a judecătoarei Maria Speranţa Cornea;

- Manuela Iulia Cîrnu, nepoata guvernatorului BNR, avansată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

 - Rodica Susanu, judecătoare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o apropiată a familiei Cocoş;

- Elena Ursulescu, prietena Elenei Udrea şi a judecătoarei Maria Speranţa Cornea. Fiul acesteia a fost angajat, la intervenţiile deputatului PDL William Brânză, la Facultatea Ecologică, fiind susţinut de profesorul Ştefan.

La ordinele Elenei Udrea şi ale lui Traian Băsescu, magistraţii Maria Speranţa Cornea, Antonela Costache, Gabriela Bogasiu, Elena Ursulescu şi alţii se întîlnesc cu William Brânză sau Dorin Cocoş în diferite localuri sau într-o casă conspirativă, situată pe Str. I.C. Filitti nr. 10, Bucureşti, pentru a primi instrucţiuni de la Pazvante Chiorul sau de la Elena Udrea. În acest sens, precizăm că, la data de 2 martie 2011, între orele 13 şi 15, judecătoarele Elisabeta Roşu, Maria Speranţa Cornea şi alte 3 persoane s-au întîlnit la Restaurantul „Terasa Doamnei”, unde au pus la cale muşamalizarea unor dosare. SRI, din ordinul lui Pazvante Chiorul şi al generalului Florian Coldea, îi monitorizează pe respectivii, pentru a nu trăda, în cazul schimbării regimului politic din România. Investigaţiile continuă şi, în mod sigur, vor scoate la iveală întreaga încrengătură din Justiţia Română, controlată de „amanţii morţii“, Elena Udrea-Traian Băsescu.

Dr. ec. Constantin Cojocaru la TVR R: Poşetele Louis Vuitton ale Elenei Udrea, sălile de sport ale lui Adrian Năstase şi bordurile lui Adriean Videanu i-au îndatorat şi pe românii încă nenăscuţi. România este amanetată pentru următorii 65 de ani şi va dispărea de pe harta lumii

România va putea să achite datoria publică acumulată pînă acum în 65 de ani în ritmul în care sînt rambursate creditele deja contractate la Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi la alte organisme internaţionale, riscînd să dispară, efectiv, ca stat, susţine dr. ec. Constantin Cojocaru. „Datoria publică a României era de 45 de miliarde de euro la începutul acestui an şi va ajunge la 65 de miliarde de euro la sfîrşitul anului.“ Statul reuşeşte să plătească circa 1 milliard de euro pe an, în contul datoriei externe, aflată în creştere accelerată; deci, în acest ritm, datoria publică a României va fi achitată în aproximativ 65 de ani, adică două generaţii de români urmează să fie sacrificate. „Românii care încă nu s-au născut sînt deja datori vînduţi. Sau probabil că nu vor mai fi datori, pentru că nu va mai exista România”, a arătat Cojocaru, într-o emisiune la TVR R. Economistul a spus că datoria publică a României va depăşi, cel mai probabil, în următorii 2 ani, nivelul de 80 de miliarde de euro. Asta, pe lîngă datoria privată, care este de-a dreptul astronomică. Potrivit acestuia, împrumuturile masive nu au fost folosite nici pentru stabilizarea monedei naţionale, nici pentru salarii şi pensii, nici pentru investiţii în infrastuctură sau pentru stimularea investiţiilor şi crearea de locuri de muncă. „Cele 20 de miliarde de euro care s-au dus în ultimul an către Banca Naţionala a României (circa 13 miliarde de euro) şi către Guvern (7 miliarde de euro) n-au fost folosite pentru stabilizarea leului, una dintre cele mai fragile valute din Europa Centrală şi de Est, care este tot la un nivel de 4,25 pentru un euro, banii n-au fost folosiţi nici pentru pensii şi salarii, pentru investiţii şi crearea de locuri de muncă, ci s-au dus în bordurile clientelei politice. Aşa cum s-au dus în poşetele Louis Vuitton ale Elenei Udrea sau în sălile de sport ale lui Adrian Năstase”, a aratat Cojocaru. El a mai spus că, în ciuda acestor împrumuturi înrobitoare, nici aceste sume nu au fost suficiente pentru BNR şi Guvern. „Nici aşa nu le-au ajuns banii, aşa că, pe lîngă sumele împrumutate de la FMI, s-au mai împrumutat şi de la bănci, în lei”, a adăugat Cojocaru. Economistul este de părere că Statul va trebui într-un final să recupereze aceste sume de la „spoliatori” şi că nu ar trebui ca statele să trăiască pe datorie, pentru că acest lucru creează instabilitate şi poate duce chiar la războaie. „Românii nu au folosit aceşti bani. Statul va trebui să se întoarcă, la un moment dat, împotriva spoliatorilor şi să aplice sechestru pe averile ilicite ale acestora. (…) Nu ar trebui să existe datorii ale statelor. Statele trebuie să existe fără să fie nevoie să se împrumute, trebuie să reuşească să trăiască doar din impozite, pentru că, altfel, această situaţie va conduce, invariabil, la război”, a conchis Cojocaru. În opinia lui Cojocaru, din veniturile bugetului de stat de anul trecut, care s-au ridicat la 39 de miliarde de euro, Guvernul ar fi trebuit să rămînă, după achitarea tuturor obligaţiilor, cu circa 9 miliarde de euro, sume cu care ar fi putut fi construiţi circa 900 de kilometri de autostradă şi ar fi putut fi creditat un număr foarte mare de români pentru deschiderea de mici companii, fiind stimulată, astfel, inteligenţa românească şi acumularea de capital românesc pe căi cinstite. El a arătat că deja a fost vîndut sau dat gratis întregul capital naţional, astfel că singura resursă pentru căpuşele politice a mai rămas doar bugetul de stat. „Sursa asta (capitalul societăţilor de stat - n.r.) s-a cam terminat, iar bugetul statului a rămas singurul instrument de îmbogăţire de care se mai pot folosi. În acest moment, singura raţiune de a ajunge la guvernare este îmbogăţirea prin hoţie. Nu există alte surse pentru îmbogăţire în afară de acestea două – munca şi hoţia”, a exlicat Cojocaru. Cojocaru a mai spus că Guvernul şi, în general, clasa politică a ultimilor 21 de ani, a acţionat constant împotriva intereselor românilor, ducînd o campanile concertată de drenare a resurselor ţării către concerne internaţionale şi de împiedicare a coagulării capitalului românesc care ar fi putut submina interesele acestor companii internaţionale.

La colt > De ce se prostituează oamenii?

Paradisul american, privit din perspectivă platonică, este un imperiu al prostituării. Platon ar fi avut aici cele mai evidente argumente să excludă arta din cetate. Aici totul e de vînzare, ca să folosesc o expresie ce constituie titlul unui film al lui Andrzej Wajda. Broadway-ul este imaginea acestei idei. Hollywood-ul, oraşul Las Vegas, toată realitatea americană are aspect de cazino, de tarabă, de prostituţie, adică mereu cineva îşi vinde ce are şi altcineva cumpără ce nu are sau ce a mai cumpărat o dată, dar nu-i mai place.

În acest sens larg, se poate spune că toată Istoria omenirii poate fi privită ca o istorie a prostituării umane. Oamenii au găsit de-a lungul timpului varii forme de a se prostitua. Mai mult sau mai puţin mascat. Prostituţia ca atare, care se referă strict la vînzarea trupului, la sexualitate, este o părticică nevinovată din această imperioasă istorie a vînzării, implicit a vînătorii, născută din nevoia omului de a supravieţui, implicit de a se prostitua, fiindcă nu a găsit încă o formă demnă de existenţă. Forma christică, ideală, a sfîrşit pe cruce. Şi astfel s-a optat pentru calea nedemnă, fariseică.

Oare blestemul lui Dumnezeu asupra omului, asupra lui Cain, nu este în acest sens? Vă amintiţi că, după crima sa, după ce şi-a ucis fratele, pe Abel, Domnul l-a blestemat să se tîrască, să supravieţuiască în cumplite chinuri, în cumplite nevoi! Nevoile l-au determinat să se prostitueze, să-şi vîndă munca, mintea, braţele.

Angelina Jolie îşi vinde nurii, Stallone şi Schwarzenegger - bicepşii, Beckam - ţurloaiele, Brad Pitt - charisma, vînzătorul din colţ - ultimul lui ceas deşteptător, totul e de vînzare. Şi de ce cumpără omul? Nu ca să vîndă? Nu ca să vîndă ce are, ce-i prisoseşte? Sau dacă se mută… Căci asta este condiţia omului, mereu se mută.

La fiecare pas, pe străzile New York-ului, vezi obiecte abandonate, lăsate la mila oricui. Ai nevoie de un cuier, de o umbrelă, de un televizor, de un capsator, de un computer, de un brad, de o păpuşă, de o oglindă, orice găseşti pe stradă. Chiar şi fotolii din piele, covoare, saltele, şi paturi mari şi late! Mai ales după sărbători, străzile sînt mormane de obiecte, de „gunoaie” bune de colectat! Colecţionar să fii! Găseşti chiar şi tablouri şi statui abandonate! Evident, copii din ghips, mai ales de statui greceşti şi romane!

Se pare că nevoia de schimbare a generat prostituţia de care vorbim. Schimbarea cere noi reguli de existenţă. În acest sens lucrează omul. La noi şi noi reguli ale cererii şi ofertei. Şi unde este cerere multă, este şi multă prostituare. America este Pămîntul Făgăduinţei creat de oameni, implicit sistemul cel mai bine pus la punct, cel mai funcţional de prostituare. A creat toate pîrghiile de control, dîndu-ţi sentimentul că totul este făcut numai în favoarea omului, dovadă plăcerea de a sta la ghişeuri, la tot felul de ghişeuri, fiindcă aici nu există coadă, nicăieri. Totul curge. Panta rhei. Totul e bine planificat, rînduit. Nu simţi nici un stres, nici o presiune birocratică. E formidabil!

Audiţia, de pildă, e o altă formă de prostituare. E calea cea mai… transparentă. Există o mulţime de competiţii în care mii de tineri îşi vînd talentele. Aceste forme numite cîştig, audiţie, test etc. înseamnă tot atîtea grile de vînzare-cumpărare, în care reuşesc numai cei bine pregătiţi, profesioniştii (care la noi, de fapt la TVR, au ajuns să se numească „pro-sioniştii lui Vodă”). Aceste competiţii sînt nişte prostituări mascate, nişte derivate ale vechii meserii numită prostituţie, care a creat prostituata profesionistă.

Însăşi munca intelectuală propriu-zisă este de vînzare. De la savant la scriitor, toţi intelectualii îşi vînd munca. Se pare că artiştii, în special, simt această fatală condiţie, că sînt de vînzare, deşi unii nu vor să recunoască acest adevăr. Ce face pictorul, face ca să vîndă, ca să trăiască. La fel muzicianul, actorul, dansatorul… Tot ce viază, se prostituează, ca să folosesc o rimă voită. Cauza smintelii umane este impusă de prostituare, de nevoia omului de a supravieţui, adică de a mînca, adică de a se vinde. Evident, un Prigoană, care propune legalizarea prostituţiei, este primul dintre prostituaţi. El crede că e altceva. Legiuitor. O, ce prostituare legiuitoare!

GRID MODORCEA

Corespondenţă din New York

Premoniţii tulburătoare (XIII)

* Studentul la Teologie Steven Linscott a descris cu atîta acurateţe o crimă pe care a urmărit-o în vis exact în momentul în care se petrecea, încît a fost considerat făptaşul omorului, omiţîndu-se în mod incredibil toate probele care dovedeau contrariul. Era un bărbat masiv, cu umerii largi şi uşor încovoiat. Degaja o forţă brutală sub mantoul negru care-i ajungea pînă la glezne. În faţa lui, aşezată pe o canapea, stătea o femeie blondă, cu părul tuns scurt, în jur de 20-25 de ani, îmbrăcată într-o cămăşuţă de noapte albă. Cum stătea ea, nu vedea că bărbatul ţinea ascuns la spate un baston de cauciuc. Dintr-o dată, el se repezi înainte. Pe faţa femeii s-a întipărit o expresie de groază. Prima lovitură de baston i-a spart nasul, cea de-a doua i-a plesnit obrazul. Femeia urla de durere... În acel moment, Steven Linscott s-a trezit din coşmar. A aprins veioza, şi-a pus ochelarii de miop şi s-a uitat la ceas: era ora 1 şi jumătate, în acea noapte de 11/12 iulie 1990. „Ce faci?”, l-a întrebat soţia lui, Lois. Steven a mormăit cîteva cuvinte, scuzîndu-se că a trezit-o din somn, şi apoi a stins lumina. Se simţea înfricoşat, dar a adormit la loc. Imediat, coşmarul a revenit, violent! Bărbatul în negru o lovea sălbatic pe tînără, pînă cînd aceasta a rămas nemişcată pe canapea. Un braţ îi atîrna, inert. Părea leşinată. Sau moartă. Era desfigurată. Bărbatul i-a aruncat o privire scurtă, apoi i-a sfîrtecat cămaşa de noapte şi s-a repezit asupra trupului nemişcat. Pentru a doua oară, Steven s-a trezit asudat şi cu inima bătîndu-i repede. S-a liniştit puţin şi s-a culcat la loc, dormind greu, fără vise, pînă dimineaţă. A doua zi la prînz, Steven şi Lois au luat masa împreună cu nişte prieteni, în apartamentul lor de la intersecţia Bulevardului Austin cu Oak Park, din Chicago. După masă, soţii au strîns vesela, pe cînd cei doi copii ai lor, Sarah (4 ani) şi John (2 ani), îşi făceau siesta la ei în cameră. La orele 14,15 s-a auzit soneria. Lois a deschis uşa şi, cîteva secunde mai tîrziu, intra în cameră însoţită de doi necunoscuţi. „Sînt inspectori de la Comisariatul Oak Park”, i-a spus ea soţului. „A avut loc o crimă, astă-noapte, nu prea departe de noi...” „O elevă infirmieră, Karen Philipps, a fost asasinată la 30 de metri de apartamentul dvs.”, a intervenit unul dintre poliţişti. „O cunoaşteţi?” Steven şi Lois nu ştiau nimic despre această fată. „Tipul a omorît-o cu lovituri de bîtă, înainte de a o viola”, a continuat poliţistul. „N-aţi auzit nimic?” „Dormeam”, a spus Lois. „N-am auzit nimic.” Chiar dacă Lois n-a arătat, era îngrijorată. În dimineaţa aceea, Steven îi povestise coşmarul lui. „Trebuie să vorbeşti cu poliţiştii”, i-a spus Lois soţului ei, după ce aceştia plecaseră. „Poate te vor ridiculiza, dar nu se ştie niciodată dacă mărturia ta nu va ajuta la prinderea ucigaşului”. Steven era perplex. Pînă acum, niciodată nu remarcase să fi avut puteri de medium. Nu credea nici în visele premonitorii.  (Va urma)

TRAIAN  TANDIN

Teoria pămîntului gol şi civilizaţiile subterane (X)

Însă, cum sistemul de navigaţie arată valori total anapoda, cum poate cineva să fíe sigur de poziţia exactă a avionului? Şi care pilot ar fi atît de curajos, încît să mai stea pe-acolo să vadă ce se mai întîmplă? Manevra standard pe care pilotul trebuie să o realizeze, atunci cînd se apropie de pol, este să execute o întoarcere cu 90 de grade a traiectoriei, pînă cînd instrumentele îşi revin la o funcţionare normală, şi apoi să revină la direcţia originală. În acest fel, orice pilot de avion, în momentul în care se apropie prea mult de această zonă cu grave perturbaţii magnetice, nu face decît să se reorienteze prin a ocoli deschiderea polară, astfel încît va zbura întotdeauna paralel cu marginea acesteia, niciodată direct spre ea. Cu alte cuvinte, tot timpul pe margine, niciodată spre interior. De asemenea, numeroase echipe de exploratori arctici s-au apropiat de Polul Nord dinspre unghiuri diferite şi chiar s-au întîlnit acolo. Cum de nu au ajuns în deschidere? Datorită formei elipsoidale a deschiderii, se dă iluzia că o persoană care ar călători spre aceasta avansează foarte mult înspre Nord datorită anomaliilor de curbură, care, în plus, creează şi iluzia că traseul a fost în linie dreaptă. În realitate, a intervenit o deviere neobservată, intrînd pe marginea deschiderii şi apoi ieşind la fel de graţios, ca un fel de tangentă. Persoana va spune sincer că a trecut exact prin mijlocul zonei, însă nu a văzut nici o deschidere, ba chiar a ajuns la locul de sosire planificat. Deschiderea nici nu poate fi observată atît de uşor, pentru că nu există niciun unghi drept care să ne sară în ochi. Terenul este aproape plan, trecerea se face gradual, fără fracturi spectaculoase. (Va urma)

General dr. EMIL STRĂINU

FENOMENE STRANII > Cine a fost Kaspar Hauser? (II)

După ce rezistase 12 ani şi jumătate fără lumină şi contact omenesc, s-au gîndit francmasonii că au cîştigat, dat fiind că în acest corp nu mai putea exista o raţiune, pentru a putea prelua tronul împărătesc. Cum am spus, nu putea fi deci omorît, căci sufletul nemuritor şi-ar fi ales un alt trup, cu raţiune proaspătă şi noi puteri. Nu trebuia să aleagă neapărat un corp de prunc, ci, cu acordul celuilalt suflet, putea să se încarneze direct într-unul deja maturizat.

Oricum, nu mai contează. Băiatul a învăţat să pronunţe 40 de cuvinte şi să scrie numele de Kaspar Hauser şi a fost abandonat pe străzile din Nürnberg, în speranţa că, prin restrînsul său vocabular, ar fi putut obţine măcar o slujbă de grăjdar şi ar fi dus o existenţă de handicapat pînă la sfîrşitul vieţii. Ei bine, Kaspar a fost desigur închis, deoarece era o privelişte neobişnuită pentru locuitorii din Nürnberg - nu cunoştea lumina, nu mai văzuse oameni de la vîrsta de 2 ani şi jumătate, nu putea să meargă normal... S-a adeverit însă de îndată că protectorul lui Kaspar nu îl părăsise şi că legea rezonanţei funcţionează sută la sută. Şeful Poliţiei a citit în ochii lui Kaspar şi în înfăţişarea lui că nu era un criminal, ci că i se întîmplase ceva îngrozitor. I l-a încredinţat astfel unui prieten, care 1-a luat în îngrijire ca pe propriul fiu. De aici, lucrurile au intrat pe făgaşul firesc. Şi-au închipuit că fusese un copil abandonat în lume, fără iubire, fără mamă, fără educaţie şi contact omenesc. Un pui de om n-ar fi păţit niciodată aşa ceva. Ei bine, Kaspar a fost învăţat de tutorele său vorbirea şi scrisul, ordinea, virtutea etc. Toate lucrurile bune de care are nevoie un om de bună-credinţă. În cîteva luni, Kaspar s-a transformat într-un băiat nemaipomenit. Putea să scrie repede, ţinea un jurnal, începuse să compună poezii, era hiperordonat, fie că era vorba de locul obiectelor din camera sa, de îmbrăcăminte sau de modalitatea de exprimare, începuse să deseneze şi să picteze, era foarte telepatic, putea să citească gîndurile tuturor, simţea cînd cineva îl urmărea de la 100 de metri şi ştia şi cine. Era, de asemenea, de o inteligenţă strălucitoare. Reţinea orice cuvînt rostit de cineva în prezenţa sa, îşi amintea îmbrăcămintea persoanelor respective. În afară de acestea, vedea mai bine pe timp de noapte decît ziua şi avea simţul mirosului la fel de dezvoltat ca al unui cîine. (Trebuie ştiut că băiatul era vegetarian strict, trăia chiar numai cu pîine şi apă. Cînd a încercat o dată să se hrănească cu carne, s-a îmbolnăvit de moarte.) Indiferent de toate aceste lucruri, Kaspar era un copil foarte frumos, cu o strălucire binevoitoare în ochi şi cu o înfăţişare delicată. În scurt timp, Kaspar avea să fie cunoscut în cercurile elitei europene sub numele de „Copilul Europei”. Apoi însă, la vîrsta de 18 ani, el a început să scrie prima biografie despre sine şi despre misiunea sa de aici, ceea ce a ajuns şi la urechile francmasonilor. Şi oamenii care se aflaseră în toţi aceşti ani în preajma lui Kaspar porniseră în căutarea adevăratei sale identităţi şi dezlegaseră, într-adevăr, misterul. Văzînd cum li se năruie cel mai frumos plan, francmasonii trebuiau să găsească o cale de a-1 debarasa pe Kaspar de învelişul său muritor. Au început să-i contacteze, de aceea, pe unul dintre membrii lor, Lordul Stanhope, care-1 fascinase iniţial pe Kaspar prin impunătoarea lui apariţie. (Va urma)

JAN VAN HELSING

Catastrofa Rusiei (III)

Acestea sînt morţi lente, dar nici morţile rapide nu sînt excluse. Imediat după introducerea terapiei de şoc în 1992, numărul deja mare al sinuciderilor în Rusia creşte considerabil; în 1994, la apogeul „reformelor” lui Elţîn, această rată aproape că se dublează faţă de cea înregistrată cu 8 ani în urmă. Ruşii ajung să se şi ucidă unul pe altul cu o frecvenţă tot mai mare: în 1994, crimele violente cresc de mai mult de 4 ori. „Ce a cîştigat patria noastră şi poporul ei de pe urma ultimilor 15 ani criminali?”, întreba Vladimir Gusev, universitar din Moscova, la o demonstraţie pentru democraţie din 2006. „Anii de capitalism criminal au ucis 10% din populaţia ţării”. Populaţia Rusiei se află, într-adevăr, într-un declin dramatic - anual, ţara pierde circa 700.000 de oameni. Între 1992, primul an al terapiei de şoc, şi 2006, populaţia Rusiei s-a micşorat cu 6,6 milioane de oameni. Cu 30 de ani în urmă, André Gunder Frank, economistul dizident de la Chicago, îi scria lui Milton Friedman o scrisoare în care îl acuza de „genocid economic”. Mulţi ruşi descriu azi în termeni similari dispariţia lentă a concetăţenilor lor. Această mizerie planificată este cu atît mai grotescă, cu cît opulenţa noilor elite este afişată în Moscova într-o manieră nemaiîntîlnită nicăieri în lume, cu excepţia cîtorva emirate arabe, bogate în petrol. În Rusia de azi, bogăţia este atît de stratificată, încît bogaţii şi săracii par să trăiască nu doar în oraşe diferite, ci şi în secole diferite. Un spaţiu temporal futurist îl constituie centrul Moscovei, transformat rapid într-un centru al păcatelor Secolului al XXI-lea, prin care oligarhii trec în viteză, în convoaie de Mercedesuri negre, păzite de cei mai periculoşi soldaţi mercenari, şi unde managerii financiari occidentali sînt seduşi în timpul zilei de regulile fondurilor de investiţii deschise tranzacţiilor, iar pe timp de noapte de prostituatele de lux, aduse la domiciliu. Într-un alt spaţiu temporal, o fată de la ţară în vîrstă de 17 ani, întrebată despre şansele ei pentru viitor, a răspuns: „Este dificil să vorbeşti despre Secolul al XXI-lea, cînd citeşti la lumînare. Secolul al XXI-lea nu contează. Aici este Secolul al XIX-lea“. Jefuirea unei ţări atît de bogate ca Rusia a necesitat acte de teroare extremă, începînd cu incendierea clădirii Parlamentului şi continuînd cu invazia Ceceniei. „Politicile care dau naştere sărăciei şi crimei pot supravieţui doar dacă democraţia este suprimată“, scria Georgi Arbatov, unul dintre primii consilieri economici ai lui Elţîn. Exact ceea ce s-a întîmplat în Conul de Sud, în Bolivia aflată sub stare de asediu sau în China, în timpul demonstraţiilor din Piaţa Tiananmen. Şi exact ceea ce se va întîmpla şi în Irak. (Sfîrşit)

NAOMI KLEIN

Criminali în serie (II)

Beciul groazei

Familia Dutroux obişnuia să dea muzica la maxim şi să încurajeze larma copiilor şi a cîinilor ce se jucau prin curte. O întreagă „strategie a zgomotului”, pentru ca nimeni să nu poată auzi cumva strigătele disperate ale fetiţelor sechestrate în pivniţă şi pe care Dutroux şi acoliţii săi le supunea unor perversiuni abjecte. Julie şi Melissa, în vîrstă de 8 ani, i-au fost aduse şi „oferite” de către doi neisprăviţi: Bernard Weinstein, un cerşetor toxicoman, care pentru bani era în stare de orice nelegiuire, şi Michel Lelievre, traficant de „carne vie”. Numai că la puţin timp după înfiorătoarea „achiziţie”, Dutroux a fost arestat 4 luni, pentru un furt banal, aşa încît fetiţele au rămas închise în beci. În tot acest timp, au fost vizitate doar de 2-3 ori de Lelievre, care, după ce a abuzat de ele, le-a aruncat cîte ceva de mîncare. Cînd a ieşit din arest, Dutroux le-a găsit în agonie. Au murit la scurt timp, în chinuri groaznice, fără apă şi fără mîncare. Dutroux le-a îngropat în saci de plastic, în grădină, ascunzîndu-le mormîntul sub epava unui automobil. Împreună cu Lelievre a pornit de îndată la o nouă vînătoare. Sabine Dardenne (12 ani) şi Laetitia Delhez (14 ani) au fost răpite de pe şosea, conform aceluiaşi scenariu: aflat la volanul unei camionete Renault, de culoare albă, Lelievre oprea în dreptul copilei, întrebînd-o ceva, în vreme ce Dutroux, aflat în spate, o ridica şi o arunca în maşină, care avea să gonească apoi pînă la buncărul din Sars. Aici, ca şi predecesoarele lor, au avut parte de un tratament înfiorător. Nemîncate, bătute, torturate şi uneori drogate, fetiţele au fost silite să-i satisfacă cele mai oribile fantasme sexuale.

Îngropat de viu

După un timp, nimeni nu 1-a mai văzut pe Bemard Weinstein, amărîtul toxicoman de care Dutroux se folosea pentru a-i face rost de „marfă”. Dar nimănui nu-i era dor de el. Parcă îl înghiţise pămîntul. La drept vorbind, chiar aşa şi era. Repetatele dispariţii ale unor fetiţe puseseră Poliţia belgiană pe jar, aşa încît, temîndu-se că vagabondul l-ar putea trăda, Dutroux i-a făcut de petrecanie. În plus, Weinstein se arătase din ce în ce mai dornic să-şi imite „maestrul”, ba chiar să preia pe cont propriu „afacerea”. Pentru a preîntîmpina orice risc, a scăpat de el oferindu-i o „supradoză”. L-a vîrît apoi într-un sac de plastic şi l-a îngropat în grădină... De viu... (Lucru pe care, de altfel, aveau să-l dovedească cercetările ulterioare). Dutroux şi-a intensificat precauţiile şi în legătură cu cele două adolescente captive, avertizîndu-le să nu-şi trădeze cumva prezenţa dacă vor auzi prin preajmă vocile altor bărbaţi, care, chipurile, n-ar dori decît să le supună unor noi torturi, şi mai cumplite, sau chiar să le vîndă unor bordeluri din străinătate. (Va urma)

TUDOREL BUTOI

Ziarul TRICOLORUL, nr 2110 / 10.03.2011