Ziarul TRICOLORUL, nr 2115 / 16.03.2011

Editorial > VOCEA ROMÂNIEI NU MAI CONTEAZĂ ÎN LUME

România traversează cea mai neplăcută perioadă din existenţa sa modernă în ceea ce priveşte dialogul internaţional. Ne-am obişnuit să-l vedem pe preşedinte numai pe la Bruxelles sau la reuniunile NATO. Cît despre primul-ministru Emil Boc, el este ca şi inexistent pentru străinătate. A călătorit în afară numai de cîteva ori, fără să lase nici un fel de urmă. Au reţinut, în schimb, atenţia cheltuielile exorbitante făcute, anul trecut, de către delegaţia României, condusă de premier, care s-a deplasat la sediul ONU din New York. În ceea ce-l priveşte pe preşedinte, parcă este un făcut: de cîte ori se întîlneşte cu omologul său francez, se şi încaieră cu acesta. După Lisabona, a venit rîndul Bruxellesului să consemneze alte contre dintre cei doi şefi de state, care seamănă din ce în ce mai mult unul cu altul. Nicolas Sarkozy este, ca şi omologul său român, într-o cădere drastică în preferinţele francezilor, astfel îmcît simte nevoia să facă gesturi ieşite din comun, dar care au, de fiecare dată, efectul invers pentru el. Ca din senin, francezul a recunoscut oficial Consiliul Naţional Libian, cu sediul în oraşul estic libian Benghazi, sfătuindu-i pe oficialii europeni să-i urmeze exemplul. Gestul i-a surprins pînă şi pe principalii săi colaboratori, în primul rînd pe ministrul de Externe Alain Juppé. Sarkozy avea să fie sancţionat imediat de cancelarul german Angela Merkel, care s-a arătat sceptică în ceea ce priveşte utilizarea mijloacelor militare în Libia. Se poate spune că, după ce presa germană a scris că gestul lui „arată nivelul de testosteron, şi nu logica“ şi că „Europa ar trebui să-l pună la punct pe acest sălbatic“, Nicolas Sarkozy a devenit un fost prieten al Angelei Merkel. Dar ce a căutat preşedintele nostru în toată această discuţie? Principalul său argument a fost acela că un ministru al lui Gaddafi conduce acel Consiliu Naţional Libian şi, din acest motiv, o asemenea construcţie nu poate fi agreată. În primul rînd că nu-i ceruse nimeni părerea, iar în al doilea - însăşi experienţa sa personală îl arată ca pe un om trecut voiniceşte dintr-o barcă în alta. Dacă ar fi dorit să fie convingător în faţa Consiliului European de la Bruxelles, Traian Băsescu ar fi putut să spună că situaţia este încă deosebit de fragilă în Libia, că regimul lui Gaddafi îşi reocupă poziţiile revendicate vremelnic de manifestanţi, că, în acest caz, nu se poate încă vorbi despre plecarea „dictatorului“. Aşa cum a procedat, de altfel, premierul italian Silvio Berlusconi, căruia nici prin cap nu-i trece să i se opună lui Gaddafi, în condiţiile în care cea mai mare parte a importurilor de gaze şi petrol pe care le face ţara sa provine din deşertul libian. Noi am avea, în plus, avantajul de a vorbi despre nişte relaţii statornicite temeinic în timp. Românii au construit acolo şosele, instituţii, cartiere de locuit, iar în ultima perioadă Libia s-a arătat interesată de cooperarea în domeniul nuclear, prin pregătirea de tineri care să lucreze în viitoarele lor centrale nucleare. Ceauşescu l-a trimis pe consilierul său personal, Florea Dumitrescu, fost guvernator al Băncii Naţionale, fost ministru de Finanţe şi ambasador în China, nu pentru a se certa cu regimul de la Tripoli, aşa cum se scrie în presă, ci pentru a face viabile toate cele convenite la nivel înalt. Foarte interesant este că acela care a pus mîna pe cîmpurile petroliere în care noi făceam prospecţiuni geologice şi exploatări înainte de decembrie 1989 este astăzi unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii, cu o avere estimată de Forbes la 2,2 miliarde de dolari, mai mult decît deţin miliardari care au preluat şi au condus afacerile ce le-au fost lăsate moştenire din generaţie în generaţie. Problema României este aceea de a-şi recuceri locul în dialogul diplomatic şi economic cu partenerii săi de altădată, şi nu aceea de a se lansa în polemici sterile cu un personaj cum este acest Nicolas Sarkozy. De altfel, vizita pe care trebuia să o facă ministrul nostru de Externe la Paris s-a amînat, deocamdată, cu o lună, ceea ce vorbeşte de la sine despre „eficienţa“ unui astfel de comportament în relaţiile internaţionale.

DUMITRU AVRAM

Luni noaptea, la Vila Lac 2 > TRAIAN BĂSESCU ŞI FOSTA LUI AMANTĂ, ADRIANA SĂFTOIU, AU COMPLOTAT LA O NOUĂ SPARGERE A P.N.L.

Adriana Săftoiu este arma secretă cu care Traian Băsescu speră să rupă o bucată din PNL. Conform unor surse din preajma Dictachiorului, evoluţia politică şi mediatică a fostului cuplu Adriana şi Claudiu Elwis Săftoiu are loc în contextul în care cei doi răspund la ordinele lui Virgil Măgureanu, stăpînul din umbră al Palatului Cotroceni. Înfipţi în coasta lui Crin Antonescu, cei doi încearcă să catalizeze în jurul lor personaje-cheie din conducerea PNL, nemulţumite de politica acestuia. Conform informaţiilor noastre, Adriana Săftoiu s-a angajat în faţa lui Traian Băsescu, într-o întîlnire secretă pe care a avut-o cu acesta şi cu Sebastian Lăzăroiu luni, aproape de miezul nopţii, la Vila Lac 2, că pînă la sfîrşitul lunii va mai rupe din PNL între 6 şi 9 parlamentari şi 4-5 organizaţii importante aflate în divergenţă majoră cu Mireille Mathieu. La discuţie nu s-a pronunţat, concret, nici un nume, în afara lui Ludovic Orban, care pare că face acelaşi joc, iar de ochii colegilor se preface că nu o înghite pe cea alintată, atunci cînd era purtătoare de cuvînt a lui Traian Băsescu, „Pufuleţ”. Ruperea unei hălci din PNL este programată să se producă în momentul în care Adriana Săftoiu va fi dată afară din PNL de către Crin Antonescu, un eveniment pe care aceasta se străduieşte să îl provoace. În funcţie de mărimea grupului care va fi dislocat de PNL, acesta va fi basculat în PDL sau în UNPR, după ce parlamentarii care o vor urma pe Săftoaica vor juca o perioadă mascarada independenţilor.

CIOCĂNITOAREA WOODREA

TABLETA DE ÎNŢELEPCIUNE

Societatea e compusă din două mari clase: cei care au mai multă mîncare decît poftă şi cei care au mai multă poftă decît mîncare.

CHAMFORT

Un terorist ungur care ar trebui expulzat, imediat! > Csibi Barna l-a „spînzurat” pe Avram Iancu la Miercurea Ciuc

„Aşa păţesc toţi care greşesc împotriva naţiunii maghiare şi a secuilor”

Locuitorii Municipiului Miercurea Ciuc au fost martorii unui „spectacol” neobişnuit luni după-amiază. În cadrul „spectacolului” oferit de Csibi Barna, Avram Iancu a fost judecat şi condamnat la moarte prin spînzurare de către un tribunal, el fiind acuzat de crimă împotriva umanităţii şi genocid. Condamnarea a fost executată: păpuşa de paie, care reprezenta personajul lui Avram Iancu, a fost atîrnată de o spînzurătoare improvizată.

În aceeaşi zi, în centrul Municipiului Miercurea Ciuc a avut loc „o acţiune cu caracter de informare” privind evenimentele istorice legate de Revoluţia de la 1848-1849 petrecute în Transilvania. Organizatorul principal al acţiunii este nimeni altul decît Csibi Barna, care a devenit cunoscut în mass-media ca unul dintre liderii Gărzii Secuieşti. Potrivit textului, pozelor şi filmuleţului postat pe blogul său personal, Csibi a intenţionat să-i informeze pe oameni despre faptele „moţilor conduşi de Avram Iancu, Petru Dobra, Axente Sever şi alţii”, comise cu „o cruzime animalică” împotriva maghiarilor. El a expus şi o listă, pe care au fost enumerate cu aproximaţie numărul şi numele victimelor genocidului antimaghiar precum şi localităţile unde acestea s-au petrecut, dar şi copiile unor desene intitulate „Din atrocităţile valahilor”. În cadrul „spectacolului” oferit de Csibi Barna, Avram Iancu a fost judecat de un „tribunal”, fiind acuzat de crimă împotriva umanităţii şi genocid, iar în urma „sentinţei” de condamnare la moarte, el a fost spînzurat. „Dumnezeu să fie milostiv cu sufletul lui. Aşa păţesc toţi cei care greşesc împotriva naţiunii maghiare şi a secuilor”, a precizat, la final, Csibi Barna.

„Acţiunea de informare istorică”, organizată de Csibi Barna, a fost autorizată

Potrivit inspectorului-şef al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Harghita, Dan Iamandi, acţiunea informativă, organizată luni după-amiază a fost autorizată. „A fost autorizată, pentru că în cerere era menţionat că vor fi manifestări comemorative şi explicarea evenimentelor istorice din 1848”, ne-a declarat Dan Iamandi. El a precizat că „spectacolul” organizat de Csibi Barna nu a stîrnit interesul cetăţenilor, „care se uitau la el, fără să se oprească, fiind doar în trecere”. Înspectorul-şef şi-a exprimat, însă, îngrijoarea pentru faptul că tocmai copiii au fost cei care urmăreau „spînzurarea” cu mare atenţie, avînd în vedere că este vorba despre un spaţiu unde ei se pot juca liniştiţi, nefiind tulburaţi de circulaţia autovehiculelor. Inspectorul şef al IJJ Harghita a subliniat că, probabil, instituţia se va adresa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, cu privire la faptul că „spînzurarea s-a petrecut în prezenţa copiilor”. Dan Iamandi a mai afirmat că se vor lua măsuri împotriva lui Csibi Barna şi pe baza Legii nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, „avînd în vedere că a denaturat scopul menţionat în cererea înaintată Primăriei. A solicitat autorizaţie pentru comemorarea unui eveniment istoric şi a făcut spectacolul cu spînzurătoarea”, a spus Dan Iamandi. „Deocamdată trebuie să vedem exact unde a fost greşeala, pentru că trebuie să avem grijă să nu fim interpretaţi greşit”, a spus inspectorul-şef al IJJ Harghita. În solicitarea de autorizaţie, înregistrată la Registratura Primăriei Miercurea Ciuc cu numărul 2629/07.03.2011, Csibi Barna menţionează că la data de 14.03.2011 ar dori să organizeze „o acţiune istorică, informativă, în legătură cu evenimentele din timpul revoluţiei ardelene din 1848-1849, (...)”. El specifică şi faptul că în cadrul acţiunii „se vor prezenta descrieri de evenimente, cópii după desene contemporane, păpuşi din paie, de carnaval, etc.”, menţionînd că persoana răspunzătoare de organizare este Csibi Barna.

Acesta este funcţionar public în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Harghita şi totodată, membru marcant al Asociaţiei de Cultură şi Tradiţii „Garda Secuiască“, neînregistrată juridic.


         Banda de hoţi de la Palatul Cotroceni pune la cale o formaţiune cu nume de detergent: PARTIDUL IDEAL - ŞMECHERIE CARE VA CONSUMA 1.000.000 EURO PE LUNĂ (?!)



Lacheii portocalii ai lui Traian Băsescu, coordonaţi de consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, pun la cale un nou plan de manipulare a votului românilor, în funcţie de gărgăunii din scăfîrlia Chiriaşului de la Cotroceni. În timp ce majoritatea publicaţiilor declarate a fi contra ciumei portocalii sînt puse, periodic, offline, prin atacuri cibernetice bine coordonate şi executate de veritabila poliţie a Internetului, finanţată de stat, numită STS şi aflată sub comanda ţiganului Marcel Opriş - sub comanda lui Sebastian Lăzăroiu este pusă în mişcare o importantă structură umană şi informativă, care lucrează la înfiinţarea primului partid de Internet, numit „Partidul Ideal”. Găselniţa – una mare din perspectiva fraudării viitoarelor cicluri electorale – urmăreşte atragerea categoriei de potenţiali votanţi, cu vîrsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani, implicaţi în dezbaterile politice şi sociale de pe platformele de Internet româneşti, bloguri, reţele sociale, forumuri de discuţii etc.

În această primă fază, sub pretextul agregării unei formaţiuni politice cu acte în regulă, hingherii politici ai ţiganului Lăzăroiu racolează membri şi popularizează şmecheria. Foarte interesant este faptul că viitoarea construcţie politică virtuală este adunată după principiul jocurilor piramidale. Astfel, pentru a obţine unul din posturile de conducere, trebuie să aduci un număr de simpatizanţi (care devin membri în momentul în care semnează adeziune şi trimit copiile actelor de identitate la centru), iar aceştia, la rîndul lor, aduc alţi simpatizanţi. Ulterior, această adunătură, dacă va avea peste 100.000 de membri, va fi folosită ca massă de manevră în fragmentarea voturilor adversarilor politici, iar într-un eventual tur electoral decisiv vor fi direcţionaţi să devină instrumente de propagandă pentru ciuma portocalie. Proiectul, numit „partidul de pe net”, este doar o etapă de manipulare, pregătită să intervină pentru fraudarea alegerilor viitoare în cazul introducerii votului prin corespondenţă. Aceleaşi surse ne-au informat că în realizarea proiectului „partidul de pe net” lucrează, sub coordonarea lui Sebastian Lăzăroiu, circa 100 de specialişti în informatică din cadrul Serviciilor Secrete, care dispun de una dintre cele mai moderne infrastructuri tehnice, formată din servere performante şi PC-uri de ultimă generaţie, iar derularea stratagemei înghite circa 1 milion de euro lunar.

ULTIMA ORĂ

* P.R.M. - 28%

* VADIM - 41%

În intervalul 4-12 martie 2011, departamentele specializate ale Serviciilor Secrete au efectuat un nou sondaj de opinie, la comanda şi pentru uzul Administraţiei Prezidenţiale. Este primul sondaj de acest fel în care Uniunea Social-Democrată (PNL + PC + PSD) este definită ca fiind o opţiune electorală în locul partidelor care o compun. Datele metodologice au fost următoarele: * Eşantion – 1.850 de persoane * Marja de eroare – +-2% * Metoda de lucru – interviu telefonic.

I. Dacă în ultima duminică a lunii mai ar avea loc alegeri prezidenţiale anticipate, cu ce candidat aţi vota?

1) Corneliu Vadim Tudor: 41%;

2) Crin Antonescu: 24%;

3) Victor Ponta: 19%;

4) Traian Băsescu: 5%;

5) Teodor Baconschi: 4%;

6) Dan Diaconescu : 4%;

7) Nu ştiu/Nu mă interesează: 3%.



II. Dacă în ultima duminică a lunii mai ar avea loc alegeri parlamentare anticipate, cu ce partid sau alianţă politică aţi vota?

1) USL: 47%;

2) PRM: 28%;

3) PDL: 6%;

4) UDMR: 5%;

5) PNG: 3%;

6) UNPR: 3%;

7) PP: 3%;

8) Partidul Verde: 2%;

9) Nu ştiu/Nu mă interesează: 3%.


             AMR 15 zile la rechizitoriul prin care europarlamentarul Vadim va fi trimis în judecată!


Azi vă oferim două prăjiturele care ţin de activitatea procurorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pentru că a venit primăvara şi păsărelele ciripesc de mama focului din toate direcţiile, avem una tare cu Vadim. Cică anchetatorii strîns coordonaţi de Laura Codruţa Kövesi se află pe punctul de a finaliza în 15 zile rechizitoriul prin care europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor va fi trimis în judecată pentru ultraj la executor şi poliţişti şi alte supărări care s-au mai produs la data la care a avut loc evacuarea silită a PRM din sediul aflat în Str. Emile Zola nr. 2. Imaginaţi-vă ce va ieşi pe urmă. Nici nu vrem să ne gîndim pe unde va scoate cămaşa procuroarea căreia i-a picat spre instrumentare acest dosar. Cutremurul din Japonia e mic copil faţă de cel care va zgîlţîi Parchetul cu Tricolorul la vedere în cuget şi simţiri...

„LUMEA JUSTIŢIEI“

Nimic nou sub soare> Înjurăturile

Prea Cuvioase Părinte, ştie sfinţia-ta că inima românului nostru este bună şi blajină, însă nu ştiu de unde a mai împrumutat sau i-a băgat în cap urîtul obicei de a înjura sau huli pe Bunul Dumnezeu. Cred că ţi-au venit în urechi de multe ori înjurăturile de: Dumnezeu, Christos, Crucea, Pastele, Biserica, Grijania, Precista, Icoana lui Dumnezeu etc, din gurile oamenilor botezaţi, grijiţi şi unii chiar cununaţi în biserica lui Dumnezeu. Deci, putem noi rămîne nepăsători, auzind aceste înjurături şi hule aduse bunului Dumnezeu şi sfintei noastre Biserici? Dar dacă S-ar coborî din Cer Domnul nostru Isus Christos, şi am fi chemaţi înaintea Sa la judecată, ce răspuns am da faţă de şudalmele ce-I aduce zilnic neamul nostru? Sau poate, fiind El în Cerul cel sfînf, nu ne-a auzit nicicînd, de cîte ori fiii neamului nostru L-au înjurat, batjocorind Sfînt şi înfricoşat Numele Lui? Iar dacă cineva ar îndrăzni să gîndească numai, că El, Dumnezeu fiind, nu ne aude şi nu ne vede, atunci unde se duc şi într-ale cui urechi intră sfintele şi neîncetatele rugăciuni ce se aduc ziua şi noaptea de toată suflarea românească în frunte cu Î.P.S. Patriarh, Î.P.S. Mitropoliţi, P.S. Episcopi, Preoţi ş.a., dar mai ales sfintele mînăstiri de pe întinsul scumpei noastre mame, România Mare? Atunci, dintr-a cui mînă am luat noi, Neamul Românesc, biruinţa asupra vrăjmaşilor noştri din toate timpurile şi veacurile şi chiar în zilele noastre? Oare n-a fost mîna cea tare şi braţul cel puternic şi înalt al mult Înduratului nostru Dumnezeu, care a primit rugăciunile străbunilor, bunicilor şi părinţilor noştri, ca şi pe ale noastre şi ne-a dat, şi credem că ne va mai da încă, biruinţă asupra vrăjmaşilor noştri? Deci, datori sîntem noi, românii, cu mic şi mare, tînăr şi bătrîn, a aduce bunului nostru Tată ceresc rugăciuni şi cereri, nu înjurături şi batjocură, mulţumiri şi laude din toată inima, iar nu zguduitoare hule Milostivului nostru părinte ceresc.

D. ANGHEL

(Text reprodus din revista „Glasul monahilor", 4 iunie 1944)

Totul sau nimic

În stilul său caracteristic, domnul Traian Băsescu joacă totul pe o singură carte. Intenţia sa este să-şi păstreze întreaga înfluenţă asupra Guvernului, indiferent cine va fi premier şi, de asemenea, întreaga autoritate asupra partidului. Fără cele două instrumente, puterea sa ar fi dramatic diminuată. Atît de dramatic, încît o poate pierde cu totul. De aceea, jocul politic care se declanşează în această primăvară este decisiv. Nu numai pentru Traian Băsescu. Nu numai pentru PDL. Pentru toate partidele. Şi pentru societate, în ansamblul ei.

Guvernul Boc, nu mai ştie nimeni al cîtelea, s-a uzat. S-a uzat moral. Nu mai are nici un pic de credibilitate. Şi oricît le-ar părea unora de ciudat, eu afirm că nu are nici stabilitate. Acesta este motivul real, cel al instabilităţii, care l-a determinat pe domnul Emil Boc să introducă de 3 ori mai multe Moţiuni de Cenzură decît au făcut-o, la un loc, celelalte două guverne longevive, respectiv Guvernul Năstase şi Guvernul Tăriceanu. Ca să nu mai vorbim de Ordonanţe de Urgenţă. Utilizarea în exces a acestor instrumente excepţionale este o demonstraţie cît se poate de clară că însăşi coaliţia guvernamentală scîrţîie din toate încheieturile. Astfel încît Guvernul nu vrea să rişte prea multe dezbateri parlamentare şi nici votul, articol cu articol, al unor acte normative. Iar în ceea ce priveşte asumarea răspunderii, care generează Moţiuni de Cenzură, coaliţia, la solicitarea Guvernului, îşi retrage oamenii din sală. Astfel încît se ajunge în situaţia paradoxală în care nici măcar iniţiatorii unei asumări de răspundere nu votează. Asumările trec printr-un experiment aritmetic.

SORIN ROŞCA STĂNESCU

Emil Constantinescu: Elitele intelectuale au greşit cînd l-au girat pe preşedintele „contrabandist” Băsescu

Fostul preşedinte Emil Constantinescu consideră elitele intelectuale responsabile de starea de confuzie generală a societăţii, în condiţiile în care au girat la conducerea ţării un preşedinte ca Traian Băsescu, care din poziţia de fost nomenclaturist şi colaborator al Securităţii a fost mandatat, implicit, cu postura de luptător cu metehnele trecutului. „Preşedintele Băsescu are o calitate foarte importantă, pentru că este vorba de o valoare în sine: sinceritatea. Deci preşedintele Băsescu a spus totdeauna ce vrea să facă. Şi ne-a prevenit şi cine este. El ne-a spus, de pildă, în primul moment, că a fost contrabandist. Ne-a spus foarte clar: «Eu aveam bani, la sfîrşitul Regimului Ceauşescu, eram un om foarte bogat». Foarte bogat. Deci nici un activist nu avea această avere, «pentru că faceam buf». Sigur, vorbeste în jargon. Asta însemna: făceam contrabandă. Ştim foarte bine că făcea. Cu cine făcea? Împreună cu Securitatea, pentru că puteai să fi arestat dacă aveai 5 dolari, nu dacă aveai 100.000 de dolari. Deci ne-a spus: «Eu am fost contrabandist». Deci, practic, preşedintele Băsescu nu are, ca să spun în ghilimele, nici o vină. Ne-a spus de la început ce vrea să facă. Şi a făcut ceea ce a făcut. Aceşti oameni (n. red. - elitele intelectuale) au girat pentru persoana respectivă. Ei au spus «pentru România – aşa ceva, nouă aşa ceva ne trebuie». Să se lupte cu comunismul, să spunem. N-are importanţă că alegem un nomenclaturist să se lupte cu comunismul! Că alegem o persoană care a lucrat pentru Securitate - pentru că în mod clar a lucrat, nu intereseaza decizia – să se lupte cu Securitatea.”

EUROPA FM

Miliardari celebri bătuţi la avere de Dinu Patriciu

Cu o avere estimată de Forbes la 2,2 miliarde dolari, Dinu Patriciu a reuşit să depăşească miliardarii care au condus afacerile lăsate moştenire sau pe cei care acum ies la lumină. Strănepotul lui Henry Ford, cel al lui J.W. Marriott sau urmaşii fondatorilor Gap şi Wrigley au averi mai mici decît cele ale românului Patriciu.

1. Ted Turner, fondatorul CNN, SUA Avere: 2,1 miliarde dolari. Are 72 ani, 5 copii şi este dvorţat; 2. Frederick Smith, fondatorul FedEx, SUA Avere: 2,1 miliarde dolari Are 66 de ani, 10 copii şi este căsătorit; 3. Chung Eui-Sun, vicepreşedinte Hyundai, Coreea de Sud Avere: 2,1 miliarde dolari. Are 40 de ani, este căsătorit şi are 2 copii; 4. Alexander Lebedev, mogul şi om de afaceri, Rusia Avere: 2,1 miliarde dolari. Are 51 ani, este căsătorit şi are 2 copii; 5. William Wrigley, moştenitorul Wrigley, SUA Avere: 2,1 miliarde dolari. Are 47 de ani, este căsătorit şi are 3 copii; 6. John Marriott, lanţul hotelier Mariott, SUA Avere: 1,9 miliarde dolari. Are 78 de ani, este căsătorit şi are 4 copii; 7. Mike Lazaridis, co-fondator RIM, Canada Avere: 1,9 miliarde dolari. Are 49 de ani, căsătorit; 8. Florentino Perez, preşedinte Real Madrid, Spania Avere: 1,9 miliarde dolari. Are 64 de ani, este căsătorit şi are 3 copii; 9. Li Shufu, fondator Geely Automobile, China Avere: 1,9 miliarde dolari. Are 47 de ani; 10. Bernard Marcus, co-fondator Home Depot, SUA Avere: 1,9 miliarde dolari. Are 81 de ani, este căsătorit şi are 3 copii; 11. Eduardo Saverin, Facebook, SUA Avere: 1,6 miliarde dolari; 12. John Fisher, Gap, SUA Avere: 1,4 miliarde dolari. Are 49 de ani, este căsătorit şi are 4 copii; 13. William Ford Sr., Ford Motor, SUA Avere: 1,2 miliarde dolari. Are 85 de ani, este căsătorit şi are 4 copii; 14. Aydin Dogan, mogul, Turcia Avere: 1 miliard dolari. Are 74 de ani, este căsătorit şi are 4 copii.

Cum a reuşit Ministerul Dezvoltării o contraperformanţă europeană. Investiţii degeaba în promovarea turismului românesc

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT) a investit serios în ultimul an în promovarea turismului autohton. Numai că organizarea unor tîrguri tematice, comandarea de sondaje de opinie, vizitele plătite ale jurnaliştilor, inserţiile în cataloagele de turism, promovarea României pe Internet, vizitele de documentare a zeci de diplomaţi s-au dovedit inutile. Potrivit datelor Eurostat, numărul turiştilor străini care au venit anul trecut în România a scăzut cu aproape 9 procente faţă de 2009, avînd cel mai slab turism din UE. România a înregistrat anul trecut cea mai mare scădere din UE a numărului de înnoptări în unităţi turistice şi este ţara cu cea mai mică pondere a turiştilor străini în totalul înnoptărilor. În 2010, MDRT a făcut 477 de achiziţii publice, banii provenind fie de la bugetul de stat, fie din fonduri europene. Romaniacurata.ro vă prezintă o parte din aceste licitaţii, beneficiarii contractelor şi sumele plătite de minister. Astfel, la data de 12 martie, ministerul condus de Elena Udrea închiria un spaţiu pentru Expoziţia Tîrg Turism Holiday Market, prin negociere directă, firmei SC Ralcom Exhibition SRL contra a 11.374 lei.

- 12 martie, închiriere spaţiu expo Tîrgul de Turism al României, negociere directă, cîştigător SC Romexpo, contract în valoare de 20.495 lei; - 15 martie, amenajare şi decorare stand Moscova, norme interne, cîştigător LS Design, 9.901 euro; - 16 martie, contract servicii TTR şi Holliday Market, achiziţie prin norme interne, cîştigător Romexpo SA, valoare de 101.652 lei; - 16 martie, tîrg Paris, achiziţie conform normelor interne, cîştigător RAV Contractor, valoare 18.395 euro; - 9 aprilie, achiziţie suprafaţă stand standard Chişinău, achiziţie conform procedurii proprii, beneficiar CIE Moldexpo SA, valoare 11.535 lei; - 15 aprilie, achiziţionare stand standard Chicago, procedură proprie, cîştigător ARTTS, valoare 3.000 USD; - 29 aprilie, eveniment Neptun 30 aprilie – 1 mai 2010, achiziţie conform normelor interne, cîştigător Paradigma Group, valoare 393.969 lei; - 29 aprilie, Noaptea devoratorilor de publicitate, negociere fără publicare anunţ de participare, beneficiar contract Dakino, valoare 5.800 euro; - 30 aprilie, realizare site MDRT, cumpărare directă, cîştigător Dezidel Medic, valoare 45.000 lei; - 4 mai, achiziţii servicii organizare conferinţă Calypso, selecţie de ofertă, cîştigător SC Turism Felix SA, valoare 31.879 lei; - 6 mai, contract stand standard Frankfurt 25- 27 mai, achiziţie potrivit normelor interne, cîştigător Regent Exhibition LTD, valoare 100.000 euro; - 31 mai, achiziţie vizite educaţionale, selecţie de ofertă, cîştigător Perfect Tour, valoare 150.000 euro; - 1 iunie, vizită Medcruise, negociere fără publicare, beneficiar contract Perfect Tour, 17.724 lei; - 1 iunie, sondaj de opinie, cerere de ofertă, cîştigător INSOMAR, valoare 59.190 lei; - 2 iunie, vizită Dertour Germania, negociere directă, Perfect Tour, 18.322 lei; - 2 iunie, vizită Dertour Austria, negociere directă, Perfect Tour, 16.444 lei; - 14 iunie, vizită jurnalişti Germania, negociere directă, cîştigător SC Perfect Tour, valoare contract 36.566 lei; - 14 iunie, vizită jurnalişti Federaţia Rusă, negociere directă, cîştigător Perfect Tour, 24.433 lei; - 25 iunie, vizită Samara Gis, contract subsecvent, SC Perfect Tour SRL, valoare 16.874 lei; - 30 iunie, vizite Italia, procedură de achiziţie prin negociere, SC Perfect Tour, valoare 17.196 lei; - 7 iulie, organizare producţie promovare brand, negociere, cîştigător TVR, valoare 779.012 lei; - 7 iulie, vizită doi reprezentanţi revista „Historia“, negociere directă, SC Perfect Tour, contract în valoare de 10.682 lei; - 22 iulie, eveniment Shanghai, selecţie de ofertă, cîştigător Contrast Advertising, valoare 160.000 euro; - 4 august, vizită jurnalist britanic, negociere fără publicare, valoare 664 lei; - 23 august, sondaj 2010, selecţie de oferte, SC Insomar SA cîştigător, 61.677 lei; - 23 august, contract subsecvent vizită 11 jurnalişti Polonia, negociere directă, cîştigător SC Perfect Tour SRL, valoare contract 41.308 lei; - 1 septembrie, vizită doi jurnalişti britanici, negociere fără publicare – contract subsecvent, SC Perfect Tour, 2.493 lei; - 1 septembrie, vizită fotograf Andrea Battaglini, negociere fără publicare, SC Perfect Tour, 8.027 lei; - 2 septembrie, servicii de realizare a unui sondaj de opinie, cerere de ofertă, cîştigător SC Europroiect SRL, valoare contract 55.800 lei; - 13 septembrie , vizită Federaţia Rusă, Samara Gis, negociere directă, SC Perfect Tour, valoare 17.512 lei; - 13 septembrie, vizita lui Masimiliano Bagioli, ziarist de turism, negociere directă, SC Perfect Tour cîştigător, 17.517 lei valoare contract; - 13 septembrie, vizită jurnalişti francezi, negociere directă, Perfect Tour, 10.724 lei; - 22 septembrie, inserţii în catalog, negociere fără publicare prealabilă a unui anunţ de participare, beneficiar contract ITS Stadtereisen, 10.000 euro; - 22 septembrie, inserţii în catalog, negociere fără publicare prealabilă a unui anunţ de participare, beneficiar contract DERTOUR, 38.000 euro; - 22 septembrie, inserţii în catalog, negociere fără publicare prealabilă a unui anunţ de participare, beneficiar contract TUI, 40.000 euro; - 22 septembrie, inserţii în catalog, negociere fără publicare prealabilă a unui anunţ de participare, beneficiar contract Messershmidt, 14.500 euro; - 22 septembrie, inserţii în catalog, negociere fără publicare prealabilă a unui anunţ de participare, beneficiar contract ITS Rewe Touristik, 39.000 euro; - 1 octombrie, producţia unor emisiuni TV în coproducţie cu TVR, negociere directă, beneficiar contract TVR, valoare 159.000 lei; - 11 octombrie, inserţii Maxitours, selecţie de ofertă, cîştigător contract Maxi Travel SPRL, în valoare de 15.000 euro; - 11 octombrie, inserţii Club Vacances Modernes, selecţie de ofertă, cîştigător Club Vacances Modernes, 4.180 euro; - 27 octombrie, contract lansare brand New York, selecţie de ofertă, cîştigător Donald N. Martin & Company INC, valoare 25.817 USD; - 28 octombrie, servicii de realizare a unei campanii de promovare pe Internet Programul de Cooperare Transnaţională Sud-Estul Europei, cerere de ofertă, cîştigător Godmother SRL, valoare 55.139 lei; - 3 noiembrie, servicii organizare eveniment lansare brand WTM Londra, procedură proprie, cîştigător Representation Plus, valoare 16.636 GBP; - 3 noiembrie, lansarea brandului turistic al României la Moscova, selecţie de oferte, beneficiar contract Galactik Group LTD, 19.950 USD; - 4 noiembrie, lansarea brandului turistic al României la Viena, selecţie de oferte, cîştigător Eumedia, 16.650 euro; - 5 noiembrie, lansarea brandului turistic al României la Madrid, selecţie de oferte, cîştigător Vosab, 19169 euro; - 9 noiembrie, servicii de organizare evenimente, selecţie de oferte, cîştigător Perfect Tour, valoare contract 76.366 lei; - 10 noiembrie, materiale promoţionale program cooperare Ungaria – România, cerere de ofertă, Crescento Print, valoare 107.880 lei; - 12 noiembrie, servicii lansare brand turism Franţa, selecţie de ofertă, cîştigător Colorado, 18.385 euro; - 12 noiembrie, amenajare stand standard Tîrg Bancar, negociere directă, cîştigător SC Economistul SRL, 43.000 lei; - 16 noiembrie, organizare eveniment privind lansarea brandului de turism al României la Roma, procedură proprie, cîştigător TTG Italia SPA, 14.400 euro; - 22 noiembrie, inserţii în cataloagele FTI, negociere, cîştigător FTI, 40.000 euro; - 29 noiembrie, servicii organizare eveniment – lansarea brandului de turism al României la Varşovia, selecţie de oferte, cîştigător Jet Events So Zoo, valoare 18.481 euro; - 2 decembrie, vizită 10 reprezentanţi mass-media, negociere, cîştigător Perfect Tour, valoare de 26.810 lei; - 7 decembrie, servicii organizare conferinţa „Viitorul turismului românesc”, selecţie de ofertă, Perfect Tour, valoare 39.859 lei; - 9 decembrie, vizită documentare 70 diplomaţi, negociere, Perfect Tour, 39.583 lei.

După cum se poate observa, majoritatea contractelor interne au fost cîştigate de firma SC Perfect Tour SRL. Firma este administrată de Corina Păcuraru. Presa a dezvăluit faptul că fratele Corinei este Marius Sorin Crivtonencu, fostul consilier al secretarului de Stat din cadrul MDRT Ioan Andreica. Acesta din urmă a demisionat din funcţie în septembrie anul trecut.

VIRGIL BURLĂ



        GHILOTINA EXTERNĂ (IV) > CRIMINALITATEA POLITICĂ. NEUTILIZAREA UNOR FONDURI EUROPENE DE 14 MILIARDE DE EURO
I. VORBĂRIE GOALĂ

Vorbăria goală despre fondurile europene neutilizate ocupă un loc important în discursurile stupide şi penibile ale politicienilor Traian Băsescu, Mugur Isărescu, Emil Boc şi ale altor guvernanţi, după 4 ani de neglijenţă, şi dovedesc că nici acum nu au înţeles răspunderile lor pentru lipsa de acţiune în acest domeniu.

Guvernanţii au dat cu piciorul, în 4 ani de la aderare la UE, la fonduri europene de circa 14 miliarde de euro, după cum dovedim în analiza noastră în continuare. Regretăm că nici misiunea FMI, în frunte cu domnul Jeffrey Franks, nu a reuşit să acorde o asistenţă eficientă autorităţilor române în anii 2009-2011 în această problemă şi să determine o schimbare substanţială a situaţiei. Constatare tragică: în cei 4 ani de la aderare la UE, absorbţia efectivă a fondurilor europene este de mai puţin de 3% din fondurile structurale prevăzute pentru cei 7 ani (2007-2013). Pentru a nu exista îndoieli asupra cifrelor, cităm din documentul FMI din 22 decembrie 2010 (privind a 6-a evaluare în cadrul Acordului Stand-by, la pag.16): „Programarea şi execuţia proiectelor de infrastructură este împiedicată de mai mulţi factori legislativi, administrativi şi instituţionali, ce au condus la o absorbţie de mai puţin de 3% din fondurile structurale disponibile pentru perioada 2007-2013”. Este evidentă atitudinea de nepăsare, de neglijenţă criminală, de iresponsabilitate a guvernanţilor centrali şi locali. Şi nimeni nu a fost sancţionat, nici un ministru, nici un demnitar, nici un ales.

II. CRIMINALITATEA POLITICĂ

A constat în faptul că, şi în condiţiile de criză cumplită şi de lipsă de lichidităţi, inacţiunea guvernanţilor români, în cei 4 ani de la aderare la UE, a condus la neutilizarea fondurilor europene alocate de multe miliarde de euro, ceea ce a uimit cancelariile occidentale. Criminalitatea politică se măsoară prin consecinţele pentru România, care se exprimă în aspecte de o gravitate excepţională. De ce au preferat guvernanţii români să mărească deficitul bugetar, să mărească cheltuielile pentru nevoi care puteau fi acoperite prin fonduri europene? De ce guvernanţii iresponsabili ai acestei ţări au preferat să crească, în mod nebunesc, datoria externă, în ultimii 2 ani, cu peste 20 miliarde euro şi datoria publică cu peste 10 miliarde de euro şi nu au apelat la fondurile europene? Nu ştiau de ele? De ce guvernanţii au preferat ca, renunţînd la utilizarea fondurilor europene, să recurgă la măsurile criminale de tăiere a pensiilor celor 5,5 milioane de pensionari, a salariilor, a alocaţiilor sociale, a fondurilor pentru sănătate, a fondurilor pentru educaţie? În final, există pericolul ca o parte din aceste fonduri europene să se piardă, să nu mai fie disponibile, pentru că nu au fost utilizate la timp, conform regulilor şi procedurilor UE. Toate aceste efecte extrem de negative, care costă multe miliarde de euro, se încadrează în conceptul de criminalitate politică pe care îl supunem analizei. A fost mai uşor pentru guvernanţii incapabili, incompetenţi şi iresponsabili, să adopte măsurile criminale de „tăieri” enunţate mai sus, decît să depună eforturi organizatorice şi administrative pentru accesarea fondurilor europene.

II. CIFRELE CARE CONDAMNĂ NEPĂSAREA GUVERNANŢILOR

Guvernanţii iresponsabili Traian Băsescu, Mugur Isărescu, Emil Boc şi alţii, în discursurile lor penibile, se feresc să se refere la cifrele concrete, la eşalonarea lor, pe fonduri şi pe ani, ceea ce îi acuză grav. În studiile şi analizele noastre pe care le-am publicat (trimise tuturor autorităţilor) ne-am referit la aceste cifre concrete, pentru a informa corect pe cetăţenii români şi pentru a atrage atenţia guvernanţilor centrali şi locali. O facem din nou. Conform datelor din Programul de convergenţă, pentru perioada 2007-2013 s-au alocat României de către UE fonduri post-aderare în sumă totală de 34,8 miliarde de euro. A existat un calendar, o eşalonare iniţială pe ani, pentru toţi cei 7 ani ai acestor fonduri post-aderare (2007-2013), care însă a suferit anumite modificări şi adaptări. Prezentăm cifrele de care dispunem din etapa iniţială.

A. EŞALONAREA INIŢIALĂ PE PRIMII 4 ANI (2007-2010), ÎN SUMĂ DE 15,8 MILIARDE EURO
- în milioane euro -

PATRU ANI PIERDUŢI

Avem 4 ani pierduţi de Regimul dictatorial Băsescu în ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene. La o absorbţie de sub 3% din fondurile structurale disponibile pentru perioada 2007-2013, nu se pot formula decît critici severe şi acuzaţii grave la adresa guvernanţilor. Rămîne întrebarea către politicienii Traian Băsescu, Mugur Isărescu, Emil Boc: de ce nu au luat măsurile organizatorice şi administrative necesare pentru pregătirea proiectelor şi accesarea efectivă a fondurilor? Din cei peste 1,4 milioane de salariaţi la stat nu se puteau identifica şi repartiza specialiştii necesari în acest scop? Dar din cei peste 30.000 de salariaţi din sistemul Ministerului Finanţelor şi al BNR nu se puteau găsi specialişti care să se ocupe de aceste finanţări? Răspunsul nostru: nu există nici o scuză pentru guvernanţi, ci numai acuzaţii politice grave. În presă, în societatea civilă, pe bună dreptate se pun întrebări: de ce în transporturi nu s-au folosit cele peste 4 miliarde de euro alocate pentru perioada 2007-2010? În schimb, s-au cheltuit miliarde de euro de la bugetul de stat. Aceeaşi întrebare este valabilă pentru toate celelalte sectoare, pînă la suma de 14 miliarde de euro neutilizată. A fost vreun ministru tras la răspundere? Politicianul Băsescu, ca să acopere inacţiunea şi lipsa de răspundere, recent, a încercat să se plîngă de proceduri, ceea ce nu este de luat în considerare. Nici acum nu a înţeles că trebuiau să fie luate măsuri practice administrative pentru utilizarea şi absorbţia efectivă a acestor fonduri, şi nu să ţină discursuri pe la televiziuni: multă gălăgie şi demagogie politică, total iresponsabilă. (Va urma)

Grupul de Iniţiativă „Reînnoirea”

FLOREA DUMITRESCU

GHEORGHE STROE

CRISTIAN APOSTOL

Pentru împrospătarea memoriei > CUTIA NEAGRĂ (III)

Motto: „Pe mine, partidul mai mult mă încurcă“ …

NICOLAE IORGA

Nu vreau să fac un caz din situaţia de la Arad. Dacă aş fi condus partidul aşa de autoritar cum mă acuză reclamagiul de ocazie, aş fi ordonat desfiinţarea Filialei locale, care a început să devină un focar de instabilitate pentru partid. Eu, încă, mai cred că o mînă de zurbagii nu reprezintă cîtuşi de puţin partidul nostru în acea zonă a ţării, pe care o iubesc atît de mult.

Anul 2000 e an electoral. Acum se aleg apele. „Cine nu e cu mine, e împotriva mea!“ – asta n-a spus-o Stalin, ci Isus Christos. Parafrazîndu-L, voi zice şi eu: cine nu mă urmează, poate să plece de pe acum, dar repede, pînă nimereşte uşa! N-am nevoie de hoţi, de fripturişti, de carierişti, de şantajişti şi de trădători la uşa mea. N-am nevoie nici de sute de mii de membri cu carnet. Să ştiu bine că rămîn numai eu cu cîţiva martiri pentru Idealurile României Mari, dar n-am să abjur de la principiile mele de fier. Mi se face mie un tămbălău provincial fiindcă am sancţionat un profitor al tragediei păgubiţilor de la FNI? Nu se poate una ca asta! E prea mare mîrşăvia! Folosesc acest prilej pentru a le transmite tuturor scandalagiilor care s-au strecurat în PRM ca, de altfel, în orice partid: băgaţi-vă minţile în cap sau, în caz contrar, aşteptaţi-vă la pedeapsa mea exemplară. Iubesc prea mult această Ţară însîngerată, ca s-o las la discreţia unor certuri stupide, provocate chiar de către cei care pretind că mi s-au alăturat ca să o apere. Fireşte, se poate şi altfel. Se poate să plec eu. Să-mi dau demisia. Să ies din politică de atîta lehamite. Nimeni nu-i bătut în cuie. Nimeni nu-i de neînlocuit. „Sînt pline cimitirele cu oameni de neînlocuit“ – zicea generalul Charles de Gaulle. Reflectaţi, bine, la această ipoteză. Nu numai că pierdeţi totul, dar partidul nu va mai intra în Parlament, mie în sută. Nu mă sfidaţi. Nu vă mai încăieraţi. Aveţi-vă ca fraţii. Încetaţi să-mi mai provocaţi dezgustul cu lăcomia, răutatea, ipocrizia şi sămînţa voastră de scandal. Vă vede lumea din judeţe şi vă judecă amarnic. Aţi reuşit să mă înfuriaţi cu nesăbuinţa voastră şi, dacă veţi continua să mergeţi pe calea asta fratricidă, am să vă arăt populaţiei aşa cum sînteţi, goi şi diformi. Am considerat necesar să vă dau acest avertisment public ca să afle şi lumea ce cruce barbară port pe umeri. Ar fi aberant să cer partidului pe care l-am creat să fie altfel decît este întreaga societate românească. Nu-mi place nici să fac teoria chibritului, deşi putem şi de aici să desprindem o învăţătură: una e lemnul amorf şi alta e măciulia de fosfor, care arde prima şi fără flacăra ei nimic n-ar avea valoare.

Fiecare zi pentru mine a devenit un chin, fiindcă văd ce se petrece cu Ţara mea, cu oamenii care suferă cumplit ori se sinucid. Şi atunci, omul sensibil din mine se cutremură. De cîte ori mă aşez la masa de lucru, parcă stau pe scaunul electric, ştiu cînd iau loc, dar nu mai ştiu cînd o să mă ridic, îmi intră os prin os. Poate crede cineva că revistele astea se fac singure? Am tipărit, pînă acum, cca. 1.000 de numere din „România Mare“ şi „Politica“ – daţi-mi voie, cu acelaşi volum de muncă şi consum intelectual cred că aş fi scris, în aceşti 10 ani, vreo 5 romane solide, care să rămînă în istoria literaturii. Aş fi cîştigat mai bine şi mi-aş fi definitivat opera pentru care, probabil, am mai multă chemare decît pentru politică. Cel mai bun exemplu privind idealismul meu e revista „Politica“: nu-mi aduce nici bani, nici glorie, dar trag de ea ca un cîine, uneori pînă la 6 dimineaţa, să apară la timp, să aibă partidul un organ de presă, în situaţia în care nici o altă formaţiune nu mai are publicaţia sa. Am ajuns să mă justific faţă de fiecare cîrcotaş? În definitiv, ce am cerut eu? Să vină la cîrma ţării oameni cinstiţi, gospodari, patrioţi, cu o judecată sănătoasă. În imensa lor majoritate, membrii PRM aşa şi sînt. Numai că nu există pădure fără uscături. Asemenea personaje abuzive şi foarte modeste din punct de vedere intelectual, care se agită în acest an electoral suspect de mult, îi împiedică pe numeroşi oameni de valoare să intre în partidul nostru. Am auzit despre cazurile unor profesori universitari care doreau să ni se alăture, dar s-au răzgîndit atunci cînd şi-au dat seama că nu pot deveni subalternii unui pensionar cu 7 clase, care toată viaţa lui a rupt bilete la un cinematograf, sau ai unui magazioner care nu ştie nici măcar să se iscălească. În fond, un general nu va accepta, în ruptul capului, să devină subordonatul unui plutonier. Ce fel de oameni ne vor reprezenta în Parlament şi vor putea rosti un discurs de Ziua Naţională a României, sau cu prilejul dezbaterii unor probleme cardinale pentru Neamul Românesc? În toată această amărăciune a mea, s-a produs şi o mică bucurie: zilele acestea au intrat în PRM prof. univ. dr. Mihai Ungheanu (neîndoielnic, cel mai important critic literar al vremii) şi acad. Gheorghe Buzatu, care a declarat că aceasta este familia lui spirituală şi că are datoria de conştiinţă de a se alătura acelora care luptă pentru idealurile Mareşalului Antonescu de întregire, între graniţele sale fireşti, a României Mari. Poate că e mai bine că s-a întîmplat aşa, în această vară. Avem timpul să ardem bălegarul şi să dăm cu tîrnul. Rămîne, însă, gustul amar al „războiului româno-român“, existent în toate partidele şi în toate epocile. Parcă sîntem blestemaţi. Şi dacă vede unul mai limpede, prin timp şi spaţii, îl omorîm cu pietre. Înclin, mereu, să-i dau dreptate acelui străin care spunea: „Românii nici n-au nevoie de duşmani, se sfîşie între ei!“. (Sfîrşit)

CORNELIU VADIM TUDOR,

(Text reprodus din revista  „România Mare“, nr. din 4 august 2000)

PRM, PESTE TOT

Sediul Partidului România Mare din Municipiul Vaslui a fost neîncăpător, duminică, 13 martie a.c. Au fost prezenţi preşedinţii filialelor din comunele Deleni, Albeşti, Zăpodeni, Bogdana, Soleşti, Tăcuta, Codăeşti, Dăneşti, Oşeşti, Pungeşti, Tanacu, Ivăneşti, Muntenii de Jos, Costeşti, Laza, Băceşti, Dumeşti, Rebricea, Ştefan cel Mare, precum şi consilierii noştri. Timp de o oră Corneliu Bichineţ a susţinut o Conferinţă de Presă, în care i-a încurajat şi îmbărbătat pe colegii noştri prezenţi la adunare, susţinînd ideea că Partidul România Mare poate evolua pe culoarul dintre cele două alianţe, PDL-UDMR pe de-o parte şi USL pe de altă parte. Bichineţ le-a cerut colegilor noştri să intensifice activitatea în satele componente ale comunelor, în cartierele oraşelor şi municipiilor, să participe la dezbateri politice la radiourile şi televiziunile locale. În acelaşi timp, doamna Mirela Bălan, preşedinta Organizaţiei de femei, împreună cu Ioan Ilaşcu, vicepreşedinte cu probleme organizatorice, şi Florin Sîrbu, preşedintele Filialei judeţene, s-au deplasat în Municipiul Huşi, unde a avut loc o întîlnire similară, la care au participat, pe lîngă membrii de partid din Municipiu, colegii noştri din comunele Stănileşti, Buneşti-Avereşti, Olteneşti, Pădureni, Creţeşti, Tătărani, Drînceni, Lunca Banului, Dimitrie Cantemir, Hoceni.

Sîmbătă, 19 martie 2011, vom găzdui în Municipiul Vaslui întîlnirea tinerilor din filialele judeţene din Moldova, acţiunea fiind coordonată de preşedintele OTRM a PRM la nivel naţional. Îi aşteptăm pe tineri cu încredere şi le vom da tot consursul ca să poată realiza o acţiune coerentă şi eficientă pentru propagarea ideilor sănătoase ale partidului nostru. (Biroul de Presă al Filialei Judeţene Vaslui a PRM)

La colt > Iluzia nemuririi sau „Pe aripile vîntului”, versiunea restaurată (I)

Azi, în practica hollywoodiană, în paralel cu producţia curentă de filme,există şi o producţie de restaurări de filme. Pe lîngă Fabrica de vise, a apărut şi Fabrica de restaurări de vise. Termenul (restored) este împrumutat din arta plastică, din pictura murală, fiindcă, într-adevăr, în cazul resturărilor de superproducţii, în special filme istorice, munca este tot atît de migăloasă şi vastă ca în cazul restaurării unei biserici. Şi un mare film - o saga sau o epopee - poate fi considerat o frescă pe peliculă, în mişcare, în varii palete de culoare.

Nu mai vorbim de faptul că dezvoltarea cinematografului a impus necesitatea acestor „reparaţii capitale”, dat fiind că industria filmului s-a mutat din sală acasă, de pe marele ecran pe micul ecran şi mai ales pe computer şi pe DVD. Cererea este atît de mare, mai ales aici, în America, încît Fabrica de restaurări de filme a devenit principala sursă de cîştig a industriaşilor, a celor care investesc în această afacere, în procesul de trecere a unui film clasic de pe peliculă pe DVD. Aşadar, versiunile DVD ale filmelor clasice, ale capodoperelor cinematografului, mai ales, impun astfel de reparaţii plastice şi sonore. Fenomenul este tot atît de delicat ca şi o operaţie cosmetică, în care o bătrînă cu zbîrcituri devine o femeie cu o faţă de invidiat.

Un film restaurat, pe care l-am revăzut recent, este „Gone with the Wind / Pe aripile vîntului” (1939), filmul etalon al Hollywood-ului, cel mai popular film din istorie. Un film de la începuturile tehnologiei color, cînd filmele au trecut de la pelicula alb-negru şi tăcere la cea color şi vorbitoare. Oricum, atunci se afirma cea mai bună peliculă din lume, Eastman-color. Iar recondiţionarea filmului „Gone with the Wind” e absolut magnifică. Dovadă solic-itarea uriaşă a acestui DVD de 4 ore, în două părţi.

În general, filmele clasice trăiesc o nouă viaţă, sînt recondiţionate pentru o nouă generaţie de spectatori. A apărut şi o reţea inedită de difuzare a filmelor pe DVD: Netflix. Comanzi pe Internet şi filmul îţi vine acasă. Doar cu 8 dolari pe lună, poţi să comanzi, nelimitat, cîte filme poţi să vezi în acea lună. Precum la unele restaurante, în care cu 8 dolari eşti lăsat să mănînci cît poţi. Toate celelalte forme de difuzare de pînă acum, precum reţeaua Blokbuster, sînt ameninţate cu falimentul.

Istoria filmului se rescrie. Sau abia începe. E chiar „pe aripile vîntului”. Filmul lui Victor Fleming (1889-1949), care l-a avut aici ca ajutor pe un alt mare regizor, George Cukor, a deţinut decenii întregi supremaţia în orice top: al încasărilor, al numărului de spectatori, al ecranizărilor sau al premiilor. A obţinut nu mai puţin de 8 premii Oscar. Mai mult, el a impus ceea ce se numeşte stilul holywoodian. Cu un buget de numai 3, 9 milioane de dolari, a avut încasări de 200 milioane de dolari. Fără să punem la socoteală varianta DVD de acum, cu filmul recondiţionat.

Care ar fi secretele acestui longeviv succes?

Unii cred că ar fi povestea lui, un subiect legat de naşterea Americii moderne, o saga a Războiului Civil, cu lupta dintre sudişti şi nordişti, de care se leagă teme ca emanciparea femeii, abolirea sclaviei şi altele, conforme cu modelul literar creat de scriitoarea Margaret Mitchell. Semnificativ e faptul că filmul are nu mai puţin de 5 scenarişti! De aceea are atîtea teme fundamentale. Alţii cred că „de vină” sînt actorii. Jocul lor memorabil. Altfel spus, regia, felul cum i-a distribuit şi condus Victor Fleming pe Vivien Leigh (Scarlett O’Hara), Clark Gable (Rhett Butler), Leslie Howard (Ashley), Olivia de Havilland (Melanie) şi ceilalti actori.

Dar eu cred că punctul principal de rezistenţă al acestui film este iluzia, felul cum este ea creată. Ceeea ce m-a şocat la această revizionare a fost teatralitatea, convenţionalismul relatării. Un fapt ce poate părea un defect devine o calitate. Calitatea că acest film îi învaţă pe toţi spectatorii, pe cei mai simpli mai ales, că filmul, arta în general, este o convenţie.

Oricine îşi dă seama că „Gone with the Wind” este făcut în studio. De ce? Vom afla dacă vom arăta în continuare cine a fost Victor Fleming. (Va urma)

GRID MODORCEA

Corespondenţă din New York

Moartea unor staruri rock, între adevăr şi legendă (I)

Muzica rock îşi are propriii eroi chrismatici, controversaţi şi non-conformişti. Dar, într-o zi, şi eroii mor, la fel ca toţi oamenii, iar sfîrşitul lor este, adeseori, întristător de banal. Însă, chiar şi acolo unde nu planează nici un mister asupra morţii lor, fanii îndureraţi încep să inventeze. Iată o mică incursiune printre cazurile care au stîrnit cel mai mult imaginaţia publicului pasionat.

Elvis trăieşte!

Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Aşadar, să incepem cu regele regilor: the King, în persoană.Faptele. La 16 august 1977, cîntăreţul este găsit fără suflare, în baia de la reşedinţa sa. Regele a murit. Avea 42 de ani. Inima lui fragilă cedase, nemaiputînd face faţă cantităţilor prea mari de medicamente şi de sandviciuri cu unt de arahide (la sfîrşitul vieţii, Elvis cîntărea peste 100 de kg.).

Zvonul. Există, încă, numeroşi fani care refuză să creadă că idolul lor a murit. La funeralii, trupul neînsufleţit al lui Elvis părea, într-adevăr, mult întinerit şi ceva mai slab. Iar pe piatra de mormînt, numele său complet fusese scris greşit: ,,Elvis Aaron Presley”, în loc de ,,Aron”. E clar: în coşciug nu este trupul său, ci un manechin. Pentru că, spun aceiaşi suporteri înfocaţi, Elvis a decis să se retragă din viaţa publică. De altfel, cei ce se aflaseră lîngă el, în ultimele lui zile, afirmă că ,,Regele” se purta ca şi cum se pregătea să plece într-o mare călătorie. Dar, unde anume? Unii spun că ar fi fost răpit de extratereştri. Alţii încă mai speră ca, într-o bună zi, să-şi întîlnească idolul în dreptul vreunei benzinării sau într-un supermarket. Se pare că un american din 4 e convins că Regele n-a murit. Trăiască Regele!

Kurt Cobain: sinucidere sau crimă?

Solistul trupei ,,Nirvana” era mai mult decît un port-drapel al generaţiei grunge: era un idol. Şi, în scurt timp, avea să fie considerat drept un martir - printre ultimii din lumea rock-ului.

Faptele. Trupul neînsufleţit al lui Kurt Cobain a fost descoperit în garajul vilei sale. Se întîmpla în 1994, cînd interpretul avea 27 de ani. Craniul său purta urma unei răni prin împuşcare. În aceeaşi încăpere se mai aflau o scrisoare de adio şi o armă, care îi aparţinea. Depresiv, suferind de dureri cronice de stomac şi, mai ales, dependent de heroină, Cobain tocmai fugise dintr-un centru de dezintoxicare. Rezultatul autopsiei este clar: sinucidere.

Zvonul. Toţi fanii trupei ,,Nirvana” vor spune acelaşi lucru: văduva cîntăreţului, Courtney Love, este cea care a comandat asasinarea lui Cobain. Ei susţin că doza de heroină găsită în venele sale era atît de mare, încît el nu ar fi fost în stare să se folosească de o armă. Încă un amănunt tulburător: nici puşca, nici scrisoarea de adio nu poartă urmele amprentelor sale digitale. Apoi, mai există şi mărturia lui Eldon Hoke, liderul unui grup ,,metal”, care povestea, într-un interviu, că refuzase oferta lui Courtney Love: 50.000 de dolari, pentru a-l ucide pe Cobain. Hoke, renumit pentru declaraţiile sale delirante, avea să moară o săptămînă mai tîrziu, călcat de tren.


Paul McCartney a murit!

Dispariţia unor vedete va fi, întotdeauna, învăluită în mister. În cazul celebrului basist al trupei ,,Beatles”, ne-moartea lui este aceea care stîrneşte dezbateri! Iată explicaţia...

Faptele. Sir Paul McCartney, 65 de ani, este în viaţă şi pe deplin sănătos, iar de la desfiinţarea trupei ,,Beatles” a editat cca. 20 de albume. Şi nu dă semne că intenţionează să se oprească aici.

Zvonul. Paul McCartney a murit în 1966, într-un teribil accident de maşină. De atunci, a fost înlocuit de o sosie. Zvonul a luat naştere în 1969, cînd fanii au început să asculte discurile celor 4 Beatles în sens invers. Atunci au auzit mesaje ascunse, care spuneau: ,,Paul a murit, ce mult îmi lipseşte!”, sau ,,L-am înmormîntat pe Paul”. Coperţile albumelor apărute după ,,moartea” lui sînt sistematic analizate, imaginile şi colajele utilizate fiind considerate sugestive. Astfel, coperta albumului ,,Sergeant Pepper” este plină de simboluri, iar, în partea de jos a acesteia apare imaginea mai multor celebrităţi, care dau impresia că asistă la nişte funeralii. Şi coperta albumului ,,Abbey Road” conţine imagini asemănătoare: membrii trupei ,,Beatles” traversează o stradă, înaintînd în şir indian, ca într-un cortegiu mortuar. John Lennon este îmbrăcat complet în alb, asemeni unui preot. El e urmat de Ringo, în haine de culoare neagră, îndeplinind, parcă, rolul cioclului. George Harrisson, purtînd o ţinută simplă, încheie cortegiul: el e groparul. În imagine, Paul apare într-un costum sobru, pregătit, parcă, pentru a fi coborît în pămînt. Şi e desculţ. Aşa erau îngropaţi morţii în India. În fine, el ţine o ţigară în mîna dreaptă, ori se ştie că Paul este (era) stîngaci.

Absurd? În orice caz, cei 4 componenţi ai formaţiei ,,Beatles” au apreciat gluma. În primul său album solo, Lennon, vădit gelos pe ,, fratele” său, care îi devenise inamic muzical, va interpreta următorul text: ,,Idioţii ăia aveau dreptate cînd spuneau că eşti mort”. (Va urma)

Traducere de ANCA GRIGORIU din „QUID MAGAZINE“

Premoniţii tulburătoare (XVIII)

* Ofiţerul de Poliţie Don Sabel şi adjunctul său, Robert Sass, au recepţionat mesajul, în care semnalmentele celor doi făptaşi erau cît se poate de vagi. Victimele jafului erau soţii Lambardi, care, de emoţie, nu erau în stare să furnizeze Poliţiei date utile pentru urmărire. Fără a putea indica vreun motiv, ofiţerul Sabel dădu ordin şoferului să intre pe Strada Mack. Tot intuitiv, dădu ordin şoferului să oprească, sări din maşină şi se îndreptă spre un individ care tocmai vroia să intre într-un restaurant. După un scurt dialog, Sabel îl aresta pe respectivul. La percheziţie, asupra acestuia s-au găsit o sumă mare de bani şi ceasul de mînă al doamnei Lambardi. În timp ce colegii nici nu prea ştiau încă pe cine caută, Sabel îl depusese deja pe arestat la secţia de Poliţie. Coincidenţă (iar!), am putea spune. Desigur, dacă ar fi un caz izolat. Dar ofiţerul Sabel procedează în majoritatea cazurilor în acest fel şi nu se înşală niciodată. Dovada o constituie un lung şir de avansări şi decoraţii. Cînd Sabel începe să-i pună unui străin întrebări, în mod aparent fără vreun motiv, atunci motivele lui sînt, în adevăratul înţeles al cuvîntului, mai profunde. El însuşi nu le cunoaşte - iar noi putem, cel mult, să le bănuim... „Un poliţist cu fler”, vor zice scepticii. Şi ne putem pune imediat întrebarea: ce-i aia fler şi cum se face că milioanele de criminalişti din toată lumea nu-1 au, cu toate că mulţi dintre ei ştiu să observe mai bine, ştiu să combine datele mai bine şi au o pregătire mult mai cuprinzătoare în materie?

* Care autor de romane poliţiste se încumetă a merge pînă acolo cu absurditatea, încît să-şi imagineze asasinul trădat de un vis? Şi, totuşi, asta s-a întîmplat în viaţa reală, atunci cînd Eric Tombe dispăru într-o zi fără urmă. El fusese asasinat de către un partener de afaceri, care-şi închipuise că dacă ascunde cadavrul în fundul unui puţ adînc, dintr-o fermă părăsită, poate sta liniştit. Cercetările Poliţiei ajunseseră într-un punct mort, cînd tatăl lui Tombe, care era preot, avu un vis foarte edificator. Se făcea că trupul fiului său zăcea în fundul unui puţ, intrat pe jumătate într-o gaură. În ziua următoare, preotul descrise poliţiştilor viziunea sa, dar aceştia nu prea aveau loc pentru vise în sistemul lor practic. Mai mult cu ideea de a-1 linişti pe bătrîn decît în speranţa de a rezolva ceva, ei întreprinseră cercetări la o fermă părăsită din Kenley. Sub bălării descoperiră trei puţuri. Primele două au fost examinate fără nici un rezultat. Dar în al treilea se găsi o spărtură asemănătoare aceleia din visul tatălui şi, cînd bolovanii fură daţi la o parte, descoperiră rămăşiţele dispărutului. Rănile pricinuite de gloanţe, precum şi alte detalii au dat indicii suficiente pentru descoperirea şi condamnarea asasinului - care fusese trădat de visul părintelui victimei. (Va urma)

TRAIAN TANDIN

Ascensiunea lui Vladimir Putin (IV)

În 1975, ultimul său an de facultate, a fost recrutat de KGB. La Leningrad a petrecut 7 ani lipsiţi de evenimente, lucrînd în Serviciul de Contrainformaţii. La 30 de ani, s-a căsătorit cu Ludmila Alexandrovna, care avea 22 de ani şi lucra ca însoţitoare de zbor, o tînără deschisă şi foarte energică. Cuplul a avut două fiice. Trimis la Dresda, în Germania de Est, a lucrat alături de Stasi, poliţia secretă, în Serviciile de spionaj politic şi contraspionaj. Ducea o viaţă izolată, iar postul său nu era unul de prestigiu. Agenţii mai norocoşi lucrau în capitalele vestice sau măcar în Berlinul de Est. Dar perseverenţa sa i-a adus porecla de Nacialnik (cuvînt care în rusă înseamnă „şef”). În 1989, la căderea Zidului Berlinului, Putin şi colegii săi au distrus dosarele din sediul KGB de la Dresda. Îşi aminteşte că a sunat la Moscova pentru a primi ordine. „Moscova a păstrat tăcerea”, spunea el mai tîrziu. „Era ca şi cînd ţara nu ar mai fi existat.” În 1990, locotenent-colonelul Putin şi-a încheiat activitatea în KGB şi a devenit rector adjunct, însărcinat cu relaţiile externe, la Universitatea de Stat din Leningrad, o scădere semnificativă a statutului său. „Era mai puţin important decît dacă ar fi lucrat pentru Inturist”, spunea Oleg Kalughin, un fost oficial al KGB-ului de la Leningrad. „Era o acoperire KGB, nu o evoluţie în carieră. Putin trecuse în rezervă”. Între timp, fostul său instructor de judo, Anatoli Sobceak, devenise primul primar ales democratic al Sankt-Petersburgului. Sobceak 1-a recrutat imediat pe Putin ca preşedinte al Comitetului pentru Relaţii Externe al Consiliului Orăşenesc. În 1994, la un an după ce soţia sa suferise un traumatism grav la coloană într-un accident de maşină, Putin a devenit adjunctul primarului, cîştigîndu-şi reputaţia pentru probitate şi stilul ascetic de viaţă. Chiar şi marele său duşman, Berezovski, recunoaşte că viitorul său inamic nu era corupt: „A fost primul birocrat care nu mi-a cerut bani şi care s-a comportat ca un bun profesionist”. În iunie 1996, primarul Sobceak a pierdut alegerile, nefiind în stare să facă faţă crizei economice şi nivelului crescut al criminalităţii. Succesorul său s-a oferit să-1 păstreze pe Putin, dar acesta a refuzat şi a demisionat, din loialitate faţă de fostul său şef. Rămas şomer, s-a mutat la Moscova, unde a devenit adjunct al şefului Administraţiei Prezidenţiale, supraveghind activitatea guvernelor provinciale. Dur, rece şi permanent concentrat, era renumit pentru aptitudinile sale şi severitatea de care făcea dovadă. Spre deosebire de sălbaticul şi excentricul Elţîn, Putin era un funcţionar statornic, de încredere. În 1998, impresionat de onestitatea, diligenţa şi loialitatea sa, Elţîn a început să-1 vadă ca pe un potenţial director al FSB. În luna următoare, directorul FSB a fost obligat să demisioneze din cauza unui scandal intern, iar Putin a fost chemat brusc la o întîlnire cu primul-ministru Kirienko, pe aeroportul moscovit Sheremetievo. După ce şi-au strîns mîinile, Kirienko 1-a felicitat pe Putin. Cînd Putin 1-a întrebat pentru ce, el i-a răspuns: „Decretul a fost semnat. Ai fost numit director al FSB”. În cîteva zile, Putin îşi eliminase din FSB potenţialii duşmani, concediind aproape o duzină de înalţi oficiali, pe care i-a înlocuit cu subordonaţi loiali. Mulţi dintre ei erau „cekişti”, un grup de agenţi din Sankt-Petersburg în timpul directoratului lui Putin, numiţi după brutala Ceka, Poliţia secretă de la începuturile epocii sovietice. Unul dintre cei care s-au arătat încîntaţi de numirea sa a fost Berezovski. În acel moment, interesele lor coincideau: Putin avea nevoie de aliaţi politici, iar Berezovski scăpa de cel puţin un inamic, spionul Kovalev, care lăsase să se scurgă informaţii despre metodele pe care le folosea în afaceri. În 1998, Berezovski îşi pierduse postul din Consiliul Naţional de Securitate şi o mare parte din influenţa asupra centrului puterii. El vedea în Serviciile de Securitate - care, în general, nu agreau oligarhii - o veritabilă ameninţare. Pentru a supravieţui în atmosfera sălbatică a politicii ruseşti, Berezovski avea nevoie de aliaţi noi şi puternici, aşa că a fost încîntat cînd Putin a fost ales în defavoarea unor figuri KGB-iste cu state vechi. „Îl susţin sută la sută”, afirma el. (Va urma)

MARK HOLLINGSWORTH,
STEWART LANSLEY

Teoria pămîntului gol şi civilizaţiile subterane (XV)

Prin urmare, pe timpul verii marţiene, calota polară dispare total, iar ceea ce se vede nu este decît o massă compactă de nori, care însă nu acoperă total deschiderea polară către interiorul planetei şi lasă să i se vadă marginea. Nu în ultimul rînd, Aurora Boreală şi Aurora Australă sînt formate datorită interacţiunii particulelor fotonice emise de soarele interior cu vîntul solar exterior (trimis de Soarele sistemului nostru solar) şi care ajunge în zona polară. Aceasta explică şi prezenţa aurorelor pe alte planete sau sateliţi care nu au atmosferă (cum este Luna). Într-adevăr, aurorele polare au fost observate nu numai pe Pămînt, dar şi pe Marte, Lună, Jupiter. Oamenii de acolo sunt mîndri de mentalitatea şi cunoştinţele lor superioare, mai ales că ne depăşesc în creativitate. Sînt foarte avansaţi tehnologic şi dispun de multe invenţii simple şi foarte utile. De exemplu, afirmă că vehiculele lor zburătoare (pe care noi le numim OZN-uri) folosesc energie liberă (sau gratuită), referindu-se la energia spaţiului, care este prezentă pretutindeni (spre deosebire de noi, care folosim ca energie combustibili concentraţi în anumite zăcăminte). Sînt cu mii de ani mai avansaţi decît noi, atît în ştiinţă, cît şi în artă, pictură, sculptură. De asemenea, agricultura, sănătatea şi alte asemenea domenii sînt complet diferite de ale noastre, ei obţinînd în acest sens rezultate excepţionale. Locuitorii interiorului planetei afirmă că ei trăiesc într-o deplină armonie unii cu alţii, au tot ce le trebuie şi nu există sărăcie şi nici poliţie sau războaie. Mai spun că ei ştiu orice limbă de pe Pămînt, iar secretele oricărui Guvern al nostru sînt bine cunoscute de ei. Locuiesc acolo dinainte de Potop şi afirmă că Biblia noastră a fost profund modificată de către cei care vor să-şi menţină puterea actuală. Dispun de înalte capacităţi telepatice şi sînt urmaşii civilizaţiei Atlantidei. Ne sfătuiesc să renunţăm complet la armele nucleare. Ei sînt capabili să nu permită să fie vizitaţi de către cei care sînt nesinceri sau care vor să profite de pe urma lor. Cum, însă, actuala putere de la suprafaţă se află în mîinile unor guverne militariste şi lacome, o întîlnire oficială cu ei în viitorul apropiat este foarte improbabilă. În comparaţie cu locuitorii din interiorul Pămîntului, noi, cei de la suprafaţă, sîntem nişte barbari, iar civilizaţia noastră este doar o stare de primitivism mecanic. Ne-au avertizat că, pînă cînd nu vom renunţa complet la războaie, la armele nucleare, la sărăcie şi la exploatarea omului de către om, pînă cînd nu vom ajunge la o societate bazată pe echitate, adevăr şi dreptate, nu vom fi vrednici să fim contactaţi de lumea interioară, care se află la un nivel social, ştiinţific şi moral mult mai înalt decît al nostru. O descoperire şocantă a fost făcută de către oamenii de ştiinţă de la NASA, care au scormonit în adîncurile planetei: este vorba de o rasă subpămînteană, numiţi oameni-cîrtiţă, care se spune că trăiesc la circa 12-13 km adîncime şi folosesc anumite tuneluri secrete ca să pătrundă în Statele Unite. Descoperirea nu aparţine arheologilor - cum, poate, ar fi fost normal - ci cercetătorilor de la Agenţia Spaţială Americană, care acum încearcă să păstreze secretul despre noua rasă. Dar cineva de la NASA, cu condiţia de a rămîne anonim, a lăsat să transpire fotografii şi informaţii exclusive despre aceşti oameni ai cavernelor. (Va urma)

General dr. EMIL STRĂINU

FENOMENE STRANII > Vieţile anterioare ale lui Wayne Peterson (I)

Wayne Peterson s-a retras recent din cariera de diplomat american, ce a durat 32 de ani. În aceşti ani, a condus la Washington Programul de Burse Fulbright, lucrînd direct cu senatorul John Kerry la un proiect umanitar în Vietnam. În prezent, îşi consacră o mare parte din timp cercetărilor asupra spiritualităţii şi viitorului umanităţii. Wayne Peterson a crescut la ţară, în Wisconsin, în anii ’40. În copilărie, a avut viziuni din trecut, reminiscenţe din vieţile anterioare, dar într-un mod atât de subtil, încît nu s-a gîndit deloc la reîncarnare. Astfel, cînd a fost întrebat care era numele său, a refuzat să răspundă, deoarece „ştia” că „eul său real” avea nume diferite. Unul dintre aceste nume îi venea adesea în minte, fără a putea înţelege de ce. Numele de Francesco Foscari îl obseda, dar pe atunci nici nu se gîndea că ar putea avea de-a face cu o încarnare precedentă. Devenit adult, a mers la Veneţia, unde a experimentat în mai multe rînduri o impresie de déja-vu. Atunci a fost sigur că mai trăise acolo înainte. Mai tîrziu, a început să picteze, dar nu ilustra decît scene din Veneţia, fără a putea spune de ce. În 1990, a avut viziunea foarte precisă a unui palat veneţian cu toate mobilele, draperiile şi bibelourile sale. Şi-a dat atunci seama că era proprietarul acelui loc, pe care nu-1 mai văzuse până atunci, şi a simţit cele mai intime emoţii ale acestui om. Se vedea purtînd o robă lungă de brocart roşu, despre care mai tîrziu a aflat că era veşmîntul nobililor veneţieni. În timpul acestei viziuni, s-a aplecat pe fereastră şi a văzut că se afla la etajul al doilea al unei vaste construcţii, care dădea spre un canal îngust, cu o formă ciudată, care se deversa într-un canal mai mare, fără îndoială celebrul Canal Grande. Tot în viziunea sa, Wayne Peterson a mers spre spatele clădirii şi a văzut printr-o fereastră un zid, care separa casa de o străduţă ce ducea la un pod. Acest pod traversa un alt canal mic. A auzit atunci o femeie, cu un etaj mai jos, care i se adresa în italiană. Înţelegea tot ceea ce-i spunea, deşi în viaţa sa prezentă nu înţelegea nici un cuvânt în această limbă. A realizat brusc de ce dăduse atîta importanţă numelui de Francesco Foscari. După ce a trăit această experienţă din trecut la Veneţia, Peterson a cumpărat opere consacrate palatelor veneţiene, în special celor care se găseau lîngă Canal Grande. După luni de cercetare, a găsit casa pe care o văzuse în plan secund, cu aceleaşi împrejurimi, micul canal, podul cu arcade albe. A fost foarte surprins cînd a aflat că această casă a fost construită de un anume Francesco Foscari, doge al Republicii Veneţiene, care a trăit între 1373 şi 1457. Mai tîrziu, în timpul unei călătorii la Veneţia, Wayne Peterson a început să caute mormîntul lui Francesco Foscari. Se gîndea că, doge fiind, fusese înmormîntat în catedrala din apropierea proprietăţii sale, dar nu a găsit mormîntul. Într-o zi, pe cînd hoinărea prin oraş, Peterson a simţit impulsul brusc de a intra într-o bisericuţă. S-a îndreptat spre altar, i-a dat ocol, apoi s-a găsit în faţa unei plăcuţe care spunea că este interzisă trecerea mai departe. În ciuda acestei interdicţii, Peterson s-a simţit călăuzit şi a continuat să meargă. În spatele altarului, a găsit mormîntul dogelui Francesco Foscari. (Va urma)

SYLVIE SIMON



Ziarul TRICOLORUL, nr 2115 / 16.03.2011